revista „mentor” nr. 1/2013, ianuarie - martie
DESCRIPTION
Revista organizației Mensa RomâniaTRANSCRIPT
1
Mentor Revista trimestrială a organizației Mensa România Nr. 1/2013 (Nr. 3)
Ianuarie - Martie
Revista oamenilor inteligenți
2
Cuprins:
Ședințe și hotărâri ale CD p. 3
Anunțuri oficiale Mensa România p. 4
Primăvara p. 5
Ziua PI p. 7
Iubirea p. 9
Pilula culturală p. 13
Constantin Bălăceanu-Stolnici p. 15
UNLIMITEditions p. 20
Jocuri logice p. 28
Sakura – un simbol al primăverii p. 29
Supliment Mentor: Extras din „Mensa World Journal”, Februarie 2013 p. 33
Supliment Mentor:extras din „Mensa World Journal‖, Martie 2013 p. 42
3
Ședința CD 05 decembrie
2012:
Prezenți: 6 ; absenți: 1
S-au abordat următoarele sub-
iecte:
1. Definitivarea acordului de
confidențialitate al proctorilor
2. Stadiul în care se afla redac-
tarea proiectului de constituție
3. S-a luat decizia ca eligibili-
lor rezultați ca urmare a unei tes-
tări să le fie aduse la cunoștință în
emailul de răspuns modul cum
pot ei contacta responsabilul zo-
nal Mensa. Astfel, eligibili de-
cid singuri dacă doresc să contac-
teze organizația la nivel central
sau responsabilul zonal, pentru o
eventuală întâlnire sau alte infor-
mații.
Ca urmare, membri locali nu
vor avea acces la lista eligibililor
din localitatea lor.
4. S-a analizat posibilitatea
achiziționării unui server de către
Mensa România. S-a votat în una-
nimitate pentru achiziție, rămâ-
nând ca în luna decembrie să se
facă o selecție de oferte.
Secretar,
Larry Mureșan
Ședința CD 10 ianuarie 2013:
Prezenți: 4 ; absenți: 3
S-au abordat următoarele subiecte:
1. Necesitatea identificării unor vo-
luntari pentru a ocupa anumite pos-
turi disponibile la acest moment,
respectiv responsabili zonali pentru
București și Timiș, Responsabil SIG
2. Necesitatea unor Regulamente
pentru fiecare funcție în parte
3. S-a aprobat propunerea Corinei
Fodor pentru proiec-
tul UNLIMITEditions
4. S-au aprobat un număr de 3
vouchere gratuite pentru fiecare tes-
tare Mensa. Voucherele vor fi acor-
date de către Responsabilul de tes-
tări, la propunerea echipei de orga-
nizatori a testării. Solicitarea unor
vouchere suplimentare va fi supusa
deciziei CD, ca urmare a propunerii
echipei de organizatori a testării.
Secretar,
Larry Mureșan
Ședința CD 6 februarie 2013:
Prezenți: 5 ; absenți: 2
S-au abordat următoarele subiecte:
1. Bugetul Mensa Romania pentru
anul 2013
2. Achiziția unor caiete de test în
viitorul apropiat
3. Inițierea procedurilor necesare
și cooptarea unor voluntari pentru
a demara testări autorizate Mensa
pentru copii cu vârsta intre 10-16
ani
4. Calendar testări 2013. S-a apro-
bat un calendar orientativ pentru
acest an. Va fi creata o pagină spe-
ciala unde voluntarii vor putea să
se autopropună pentru a participa
sau chiar organiza unele dintre tes-
tările propuse.
Este foarte importantă cooptarea
de voluntari, deoarece în acest ca-
lendar ne propunem să acoperim și
câteva locații complet noi în acest
an. Cei care locuiesc sau au acces
în diverse forme în aceste zone
sunt rugați să se implice.
Secretar,
Larry Mureșan
Ședințe și hotărâri ale CD
4
Se caută coordonator pen-
tru Gifted Youth
Persoana se va ocupa de de-
mararea procesului de a face
Mensa accesibilă și copiilor.
Responsabilități:
- păstrarea legăturii cu res-
ponsabilii Gifted Youth
Committee de la MIL
- colaborarea cu CD pentru
a stabili care sunt pașii de ur-
mat pentru înființarea progra-
mului pentru copii în Mensa
Romnânia
Dacă vreți și puteți să pre-
luați această activitate, sunteți
rugați să trimiteți un mail la
Se caută web developer
Avem nevoie de cineva cu
ceva experiență și niște timp
liber pentru:
- implementarea unui sis-
tem de newsletter
- dezvoltarea unei metode
de înscriere/prelungire a
membership-ului
- alte nebunii la care ne
vom gândi pe parcurs, împreu-
nă
Avem un server cu CentOS
și un site pentru exterior în
Wordpress. Nu-i musai să dez-
voltăm în continuare pe wp.
Dați un semn la:
Se caută responsabil local
pentru București
Responsabilități:
- distribuirea legitimațiilor
membrilor din București
- distribuirea pin-urilor
Ar fi bine dacă persoana ca-
re va ocupa această funcție ar
avea și timp să participe la în-
tâlniri și să țină legătura cu
ceilalți membri
Cei interesați sunt rugați să
scrie la:
Anunțuri oficiale Mensa România
5
D e mult timp aştep-
tam această zi,
această atmosferă
blândă cu soarele pe cer. Azi este o
zi frumoasă, mirosul freziilor, zam-
bilelor sau ghioceilor începe să mă
înconjoare, drept urmare colţul bu-
zelor se împotriveşte gravitaţiei fără
cel mai mic efort. Îmi râde faţa,
mintea şi sufletul şi sper să vă pot
transmite tuturor o picătură de cu-
loare şi voie bună.
După vechiul calendar roman, 1
Martie era prima zi din an, în care se
celebra sărbătoarea Matronalia. În
această zi aveau loc serbările lui
Marte – zeul forţelor naturii, al pri-
măverii şi al agriculturii, ocrotitor al
câmpului şi turmelor. Se pare că săr-
bătoarea romană a matronaliilor s-a
suprapus în spa-
țiul românesc
peste echivalen-
tul local al aces-
teia, Baba Do-
chia sau Baba
Odochia, unul
dintre cele mai
importante simboluri ale mitologiei
noastre.
Wikipedia ne povesteşte despre
Baba Dochia care a avut un fiu, pe
numele său Dragobete care s-a
căsătorit împotriva dorinţei ei.
Pentru a-şi necăji nora, într-o zi
rece de iarnă, i-a dat acesteia un
ghem de lână neagră şi a trimis-o
la râu să-l spele, spunându-i să nu
se întoarcă până când lâna nu de-
vine albă. Fata a încercat să spele
lâna, dar chiar dacă degetele sale
au început să sângereze, culoarea
lânii rămânea tot neagră. De di-
sperare, pentru că nu se putea în-
toarce acasă la soţul iubit, a înce-
put să plângă. Impresionat de du-
rerea fetei, un bărbat (Mărţisor) i-a
apărut în cale şi i-a dat o floare
roşie, spunându-i să spele lâna cu
ea. Mulţumindu-i, fata a pus floa-
rea în apă, a spălat lâna şi a con-
statat cu uimire că lâna s-a albit.
Fericită că a
reuşit să ducă
la bun sfârşit
această sarci-
nă grea, şi-a
îndreptat pa-
şii spre casă,
dar nu a fost
primită bine,
soacra sa, din contră, auzind po-
vestea fetei aceasta a acuzat-o că-
Mărţişor era iubitul ei. După
„Înfloresc grădinile, Ceru-i ca oglinda Prin livezi albinele Şi-au pornit colinda… Cântă ciocârliile Imn de veselie Fluturii cu miile joacă pe câmpie. Joacă fete şi băieţi Hora-n bătătură – Ah, de ce n-am zece vieţi Să te cânt, Natură!” (Cântec de primăvară, Şt. O. Iosif)
Primăvara
6
aceasta întâmplare, Dochia a
pornit împreună cu turma sa spre
munte, fiind convinsă că primă-
vara venise deja, altfel de unde
ar fi putut Mărţişor să aibă floa-
rea? Pe parcursul călătoriei sale,
şi-a scos, rând pe rând, cele doi-
sprezece cojoace pe care le pur-
ta, până a rămas fără nici unul.
Dar vremea s-a schimbat. Pe cât
de frumos fusese la începutul
zilei, pe atât de urât se făcuse
acum. Ningea şi totul începuse
să îngheţe. Dochia a îngheţat
împreună cu oile sale,
transformându-se, conform le-
gendei, în stană de piatră. Rocile
se pot observa şi astăzi pe mun-
tele Ceahlău şi sunt o mărturie
vie a acestui mit românesc.
Mărțișorul, două culori și un
simbol al renașterii naturii din
jurul nostru și a speranței în su-
flet. Culoarea roşie, dată de foc,
sânge şi soare este atribuită vie-
ţii, deci femeii, în timp ce culoa-
rea albă, conferită de limpezi-
mea apelor şi albul norilor este
atribuită înţelepciunii bărbatului.
Poetul George Coşbuc, într-un
studiu dedicat mărţişorului afir-
ma:
„Scopul purtării lui este să-ţi
apropii soarele, purtându-i cu tine
chipul. Printr-asta te faci prieten
cu soarele şi-l faci binevoitor să-ţi
dea ce-i stă în putere, mai întâi
frumuseţe ca a lui, apoi veselie şi
sănătate, cinste, iubire
şi curățenie de suflet. Ţăranii pun
copiilor mărțișoare ca să fie curaţi
ca argintul şi să nu-i scuture fri-
gurile, iar fetele zic că-l poartă ca
să nu le ardă soarele şi cine nu le
poartă are să se ofilească.‖
Și acum vă las să vă savurați
primăvara așa cum merită! Zâm-
bete și mult soare în viața voastră
zi de zi!
(Dana Diaconu)
Mărțișorul (…) simbol al renașterii naturii
„Înfloresc grădinile, Ceru-i ca oglinda Prin livezi albinele Şi-au pornit colinda… Cântă ciocârliile Imn de veselie Fluturii cu miile joacă pe câmpie. Joacă fete şi băieţi Hora-n bătătură – Ah, de ce n-am zece vieţi Să te cânt, Natură!” (Cântec de primăvară, Şt. O. Iosif)
Oaspeții primăverii
Vasile Alecsandri
În fund, pe cer albastru, în zarea
depărtată,
La răsărit, sub soare, un negru
punct s-arată!
E cocostârcul tainic în lume călă-
tor,
Al primăverii dulce iubit prevesti-
tor.
El vine, se înalță, în cercuri line
zboară
Și, repede ca gândul, la cuibu-i se
coboară;
Iar copilașii veseli, cu pieptul dez-
golit,
Aleargă, sar în cale si-i zic: Bine-
ai sosit!
În aer ciocârlia, pe casă rândune-
le,
Pe crengile pădurii un roi de păsă-
rele
Cu-o lungă ciripire la soare se-
ncălzesc
Și pe deasupra bălții nagâții se-
nvârtesc.
Ah! iată primăvara cu sânu-i de
verdeață!
În lume-i veselie, amor, sperare,
viață,
Și cerul și pământul preschimbă
sărutări
Prin raze aurite și vesele cântări!
7
Î n data de 14 martie se ani-
versează ziua PI. Această
dată este aleasă de ameri-
cani ca fiind reprezentativă numă-
rului PI prin faptul că la ei data se
scrie sub forma 3/14. Cu toții cu-
noașteți această constantă infinită
din matematică reprezentând cir-
cumferința unui cerc împărțită la
diametrul său:
3.14159265358979323846264
338327950288419716939937510
…
Pentru a sărbători această zi
am ales o modalitate mai specială,
un foto-haiku. A compune şi a
recepta un haiku înseamnă mult
mai mult decât a compune şi a citi
poezie. Nimeni nu poate aborda
serios haiku-ul fără să treacă
printr-o schimbare profundă de
perspectivă şi trăire. Haiku-ul este
filozofie, meditaţie, terapie, până
la urmă un (alt) mod de viață.
Haiku-ul este cea mai scurtă for-
mă de poezie. De provenienţă nipo-
nă, este o lirică cu formă fixă: 3
strofe de câte 5/7/5 silabe. Haiku-ul
clasic are ca temă natura în continuă
schimbare, ciclul anotimpurilor şi
amprenta pe care şi-o pun acestea
asupra lumii înconjurătoare. De ace-
ea, în haiku există un cuvânt sezoni-
er, numit kigo, care indică direct
sau indirect (asociativ) anotimpul în
care se petrece „acţiunea‖ din po-
em.
Un alt element fundamental este
pauza, cezura, kireji în japoneză,
care este cel puţin la fel de impor-
tantă ca versurile. Ea reprezintă go-
lul, tăcerea, locul prin care cititorul
sau ascultătorul poemului este che-
mat să intre în lumea de înţelesuri şi
semnificaţii propuse de autor, pen-
tru a le descoperi sau chiar a le
spori prin aport propriu. Haiku-ul
nu este niciodată expli-
cit și afirmativ până la capăt. Japo-
nezii vorbesc de „ecou‖, de felul în
care sugestiile și trimiterile versuri-
lor „lucrează‖ în continuare în re-
ceptor (cititorul sau ascultătorul),
după ce poemul a fost citit. Un po-
em, fie el și de 3 versuri cu cuvânt
sezonier, care nu declanşează acest
„ecou‖, acest proces de meditaţie,
de reflecție, de căutare şi găsire a
unor straturi suprapuse de sensuri,
nu este un haiku. Indicația tăcerii,
a golului, prin kireji este ceea ce
conduce receptorul către acest pro-
ces de meditație.
Primele asocieri ale poemului
cu grafica au fost făcute în Japo-
nia, după 1600, când haiku-ului i
se adăuga o imagine grafică
(caligrafie, desen în tuş, mai târziu
chiar pictură), asocieri care se nu-
mesc haiga. Fotohaiku-ul este, evi-
dent, derivatul contemporan al
haiga-lei clasice. Există mai multe
moduri de a asocia imaginea cu
versurile:
- imaginea poate repeta vizual
poemul
- îl poate completa interpretându-l
- imaginea poate propune – prin
juxtapunere – un nou mesaj, su-
prapus celui din haiku dar por-
nind neapărat de la acesta. Legă-
turile între text și imagine la acest
ultim mod de asociere sunt subti-
le și complexe, necesitând din
partea celui care receptează haiga
-ua (fotohaiku-ul) deschide-
re, disponibilitate mentală şi afec-
tivă şi o adâncire meditativă.
Ziua PI
8
La fel ca haiku-ul, fotografia
nu trebuie să fie declarativă, pe-
dagogică, moralizatoare, să îl în-
vețe pe privitor ce trebuie să gân-
dească sau să simtă. O imagine
bună este o imagine neutră,
în fața căreia privitorul are o tota-
lă libertate de „impresie‖. I se su-
gerează doar o direcție, o cale pe
care este liber să meargă… sau
nu.
Și acum vă invit să vă alăturați
plimbării prin lumea ilustrată a lui
PI :) .
Vreau să mulțumesc doamnei
Ioana Dinescu, care mi-a furnizat
informațiile despre tehnica haiku și
cu care, în colaborare cu fotografii
Alina Corcoz și Flori Jianu, am cre-
at foto-haiku-ul aniversar.
Să aveți o PrImăvară extraordi-
nară!
(Dana Diaconu)
Vestitorii primăverii
George Coșbuc
Dintr-alte țări, de soare pline,
Pe unde-ați fost și voi străine,
Veniți, dragi păsări, înapoi
Veniți cu bine!
De frunze și de cântec goi,
Plâng codrii cei lipsiți de voi.
În zarea cea de veci albastră
Nu v-a prins dragostea sihastră
De ceea ce-ați lăsat? Nu v-a fost
dor
De țară voastră?
N-ați plâns văzând cum trece-n
zbor
Spre miazănoapte nor de nor?
Voi ați cântat cu glas fierbinte
Naturii calde imnuri sfinte,
Ori doine dragi, când v-ați adus
De noi aminte!
Străinilor voi nu le-ați spus
Ca doine ca a noastre nu-s?
Și-acum veniți cu drag în țară!
Voi revedeți câmpia iară,
Și cuiburile voastre-n crâng!
E vară, vară!
Aș vrea la suflet să vă strâng,
Să râd de fericit, să plâng!
Cu voi vin florile-n câmpie
Și nopțile cu poezie
Și vânturi line, calde ploi
Și veselie.
Voi toate le luați cu voi
Și iar le-aduceți înapoi!
9
Z ilele care preced și
urmează sărbătorii
românești de
Dragobete, mi se par cele mai în-
cărcate emoţional, de aceea m-am
gândit să vă delectez cu emoţiile,
sentimentele şi cuvintele folosite
de artişti pentru a exprima aceste
trăiri, care au rezistat morţii şi
timpului. Să vă aducă tuturor un
strop de inspiraţie şi un cuvânt de
iubire către ai voştri dragi, pentru
că a iubi înseamnă, poate, a lumi-
na partea cea mai frumoasă din
noi (Scrisori imaginare, Octavian
Paler).
De la Honore Balzac pentru
Eveline Hanska
„Îngerul meu iubit,
Sunt aproape nebun după tine,
atât de nebun pe cât poate fi un
îndrăgostit: nu pot scrie împreu-
nă nici două idei care să nu te
conţină pe tine între ele. Nu mă
mai pot gândi la nimic altceva în
afară de tine. În ciuda voin-
ţei mele imaginaţia îmi zboară
mereu la tine. Te mângâi, te-
sărut, îţi şoptesc, o mie de idei
amoroase despre tine mă cople-
şesc în fiecare clipă.
Cât despre inima mea, acolo vei
fi mereu – numai tu. Te simt acolo
într-un mod delicios. Dar Doamne,
ce se va alege de mine dacă tu îmi
întuneci raţiunea. Am o manie după
tine care, în această dimineaţă, mă
sperie. Mă trezesc în fiecare dimi-
neaţă spunându-mi
“Haide, merg la ea”.
Apoi reuşesc să mă opresc o cli-
pă mişcat de simţul obligaţiilor.
E un conflict înfricoşător. Asta nu e
viaţă. N-am mai fost niciodată aşa.
Ai devorat toată raţiunea mea. Mă
simt aiurit şi fericit de cum încep să
mă gândesc la tine. Mă învârtesc
nebuneşte într-un vis delicios în ca-
Iubirea
re într-o clipă trăiesc o sută de
ani. Ce situaţie oribilă! Copleşit
de dragoste, simţind dragostea în
fiecare por, trăind doar pentru
dragoste, simţindu-mă consumat
de emoţii şi prins într-o mie de pă-
ienjenişuri. O, iubita mea Eva, tu n
-ai ştiut. Am luat portretul tău. El
stă acum în faţa mea şi îi vorbesc
ca şi cum ai fii lângă mine. Te văd
la fel ca şi ieri, frumoasă, nespus
de frumoasă. Ieri de-a lungul în-
tregii zile mi-am zis “ea e a mea!”
Îngerii nu sunt atât de fericiţi în
paradis cum am fost eu ieri.”
De la Johann Wolfgang von
Goethe pentru Charlotte von Stein
„Scrisorile mele de dragoste ţi-
au dezvăluit cât de îndrăgostit
sunt. Nu mai cinez la Court, mă
văd cu puţină lume şi îmi fac plim-
bările singur şi la fiecare loc fru-
mos îmi doresc să fii lângă mine.
Nu mă pot abţine să nu te iubesc
chiar mai mult decât îmi face bine;
voi simţi bucuria doar când te voi
vedea din nou. Mă gândesc la tine
tot timpul, amintirea ta nu mă pă-
răseşte niciodată. Tu eşti etalonul
pentru toate femeile pe care le
văd, pentru toţi oamenii; prin
dragostea ta văd lumea. Şi acest
10
lucru face ca lumea nu să arate
mai înceţoşată ci dimpotrivă –
dragostea ta o face să se vadă
mai clară; văd mult mai clar
acum cum sunt oamenii şi ce plă-
nuiesc, ce îşi doresc, ce fac şi ce
le face plăcere; dar nu-i mai invi-
diez pentru ce au, a mă compara
cu ei e o plăcere secretă a mea,
căci eu deţin cea mai scumpă
comoară şi sunt cel mai bogat,
mai norocos şi mai fericit dintre
toţi.
Tu în gospodăria ta probabil
că te simţi ca şi mine în afacerile
mele, uneori nu observăm anumi-
te lucruri pentru că pur şi simplu
alegem să nu ne uităm la ele şi
lucrurile ne atrag interesul doar
în momentul în care vedem clar
cum sunt legate între ele. Căci
nouă ne place întotdeauna să ne
implicăm, omului bun îi face plăce-
re să aranjeze, să pună în ordine, să
împlinească ceea ce-i drept şi aduce
pacea.
Adio ţie cea pe care o iubesc de o
mie de ori!”
De la Marin Preda pentru Aurora
Cornu
„Dar iată ca o adiere de durere,
de părere de rău, de mâhnire izvo-
răşte din inima mea. Te-am făcut să
suferi (nu ştiu unde, când şi de ce),
dar simt că acest lucru s-a întâm-
plat şi mi-e greu să îndur as-
ta acum, singur, cu gândul la tine,
scriindu-ţi întâia mea scrisoare de
dragoste. (…)
Te
iubesc de tot, cu părul tău, cu hai-
nele tale verzi, cu salopeta şi sanda-
lele tale ciudate. Iubesc cingătoarea
ta ascunsă, copcile, oasele trupului
tau… Totul, aspiraţiile tale, somnul
tău… Vanitatea şi cochetăria ta
distilată, neliniştile tale profunde,
gândul tău puţin îngheţat, catego-
ric şi fără ascunzişuri, atât de te-
mut de către amatorii de compro-
misuri.”
De la Victor Hugo pentru Adele
Foucher
„Iubita mea,
Când două suflete, care se do-
resc unul pe celălalt, oricât de de-
parte se aflau unul de celălalt, se
găsesc în sfârșit… o unire puterni-
că și pură la fel ca sufletul în-
suși… începe pe pământ și conti-
nuă pentru totdeauna în ceruri.
Această unire este dragostea, dra-
gostea adevărată… o religie, a
cărei credință este cel iubit, a că-
rei viață se naște din devoțiune și
pasiune și pentru care cele mai
Marin Preda, Victor Hugo, Mozart, James Joyce
11
mari sacrificii sunt cele
dulcii delicii.
Asta este dragostea ce tu mi-o
inspiri… Sufletul tău e capabil
să iubească cu puritatea și pasi-
unea îngerilor; dar poate el tre-
buie să iubească numai un alt
înger, gând care mă cutremură cu
deznădejde.
Al tău pentru totdeauna,
Victor Hugo”
De la W. A. Mozart pentru
Constanze
„P.S. În timp ce-ți scriam ulti-
ma pagină a acestei scrisori de
dragoste, lacrimă după lacrimă
cădeau pe hârtie. Dar trebuie să
mă-nveselesc – prinde! Un stol
de săruturi zboară în juru-mi,
minunat, văd o mulțime imensă!
Ha! Ha!… tocmai am prins trei
– sunt delicioase! Încă îmi poți
trimite răspuns la această scri-
soare, dar trebuie să o expediezi
spre Linz Post restant, aceasta
este cea mai sigură cale. Cum
nu știu încă dacă voi merge la
Regensburg nu-ți pot transmite
încă nimic definitiv, doar scrie
pe plic ca scrisoarea să fie reți-
nută până va fi ridicată.
Adio, draga și mult iubita
mea soție adorabilă; ai grijă de
sănătatea ta și nici nu te gândi
să pleci prin oraș. Să-mi scrii și
să-mi spui cum te simți în noua
noastră locuință.
Adio, îți trimit un milion de
săruturi…
Iubitul tău soț”
De la James Joyce pentru No-
ra Barnacle
„Draga mea Nora,
Tocmai m-a lovit. Am venit la
11 și jumătate. De atunci, stau
într-un scaun ca un prost. Nu
am putut să fac nimic. Nu aud
nimic decât vocea ta. Sunt ca un
prost când te aud pe tine
spunându-mi „Dragule”. Am
jignit doi bărbați astăzi,
Valentine
tratându-i cu răceală. Doream
să aud vocea ta, nu pe a lor.
Când sunt cu tine, las la o
parte natura mea suspicioasă și
disprețuitoare. Aș fi vrut să îți
simt capul pe umărul meu.
Cred că voi merge în pat. Scriu
chestia asta de jumătate de oră.
Vrei să îmi scrii ceva? Sper că o
vei face.
Cum ar trebui să mă semnez?
Nu am să mă semnez deloc, pen-
tru că nu știu cum să mă sem-
nez…”
Iubirea în versuri bine aranja-
te, o ghicitoare cu răspunsul
aruncat printre cuvinte, cu o pre-
cizie matematică… totul creat
de peniţa lui Edgar Allen Poe
pentru a sa iubită. Nu am vrut să
stric frumuseţea simetriei, de
12
aceea am îndrăznit să vă aduc textul origi-
nal, în engleză. Şi acum să urmărim jocul
literelor lui Poe.
Valentine
For her this rhyme is penned, whose luminous eyes,
Brightly expressive as the twins of Leda,
Shall find her own sweet name, that nestling lies
Upon the page, enwrapped from every reader.
Search narrowly the lines! they hold a treasure
Devine - a talisman – an amulet
That must be worn at heart. Search well the measure –
The words - the syllables! Do not forget
The trivialest point, or you may lose your labor
And yet there is in this no Gordian knot
Which one might not undo without a sabre,
If one could merely comprehend the plot.
Enwritten upon the leaf where now are peering
Eyes scintillating soul, there lie perdus
Three eloquent words oft uttered in the hearing
Of poets, by poets – as the name is a poet‘s, too,
Its letters, although naturally lying
Like the knight Pinto-Mendez Ferdinando –
Still form a synonym for Truth – Cease trying!
You will not read the riddle, though you do the
best you can do.
Răspunsul ghicitorii este Frances Sargent Osgood;
sper că v-aţi dat seama de regula prin care se regăseşte
literă după literă în fiecare vers.
Și dacă am pornit pe drumul jocurilor, vă las spre final
un text, în care sunt convinsă că ați descoperit
pasajele boldite din scrisorile faimoase.
“Haide, merg la ea”… cât doream să aud
vocea ta, nu pe a lor, spunând asta! Aș fi vrut
să îți simt capul pe umărul meu şi prin dra-
gostea ta să văd lumea. O lume în care strigai
până la ceruri “ea e a mea!”, o lume în care
ochii tăi arătau tuturor mândria de-a deţine
cea mai scumpă comoară. Doream să te as-
cult şoptindu-mi… “sunt cel mai bogat, mai
norocos şi mai fericit dintre toţi”. Am primit
în schimb tăcere în fiecare dimineaţă târzie şi
seară devreme.
Acum sunt eternitatea şi sunt totul, sunt
timpul ce ţi se scurge uşor din trup,
sunt nimic, sunt lumea întreagă şi sunt ni-
meni, sunt ceea ce nu poţi înţelege. Cu fiecare
bătaie a inimii mele sunt siguranţa spiritului
care se retrage. Un stol de săruturi zboară în
juru-mi, ştiind că în linia orizontului mă aş-
teaptă un suflet capabil să iubească cu puri-
tatea și pasiunea îngerilor, un suflet care să-
mi spună în fiecare secundă “Te iubesc de
tot”.
Să aveți zile extraordinare și să nu uitați să
iubiți! :).
(Dana Diaconu)
13
P rivind de jur împrejur, e
lesne de observat un fe-
nomen ce mie mi se pare
din ce în ce mai straniu. În fața blo-
cului, în stația de tramvai, în me-
trou, oriunde te uiți tineri debuso-
lați, și nu numai, sunt îndoctrinați
spre acceptarea unor pseudovalori
pentru care devin dispuși a-și dedi-
ca timpul și chiar însăși existența.
Până la urmă mass-media își joacă
rolul și chiar foarte bine aș putea
spune, astfel încât, generației căreia
cartea, teatrul și cultura i se par a fi
deja mai mult decât redundante,
chiar fosilizate, îi sunt inoculate
credințe ale unor „personaje‖ fu-
nambulești. Ba chiar aș putea să le
încadrez în genul „horror‖
gândindu-mă la anumite parașute și
saltimbanci semidocți.
Deși mereu se vorbește, cu o re-
gularitate aproape sadică, de cine
știe ce boală nouă apărută de prin
junglele depărtate ale unei regiuni
obscure, ironia face ca boala cea
mai periculoasă ce amenință con-
temporaneitatea să își aibă obârșia
în înseși jungla socială. Este mai
agresivă decât orice altă bacterie
sau virus cunoscut omului până
acum. Se transmite prin căile mass-
mediei sau prin contact verbal,
printr-un proces numit persuasiunea
prostului. Această boală face rava-
gii prin aproape toate mediile socia-
le afectând o mare parte din popula-
ție. Cu toate acestea au existat anu-
mite persoane care au intuit perico-
lul și au plecat în vest pentru a-și
păstra integritatea sănătății. Cu toată
ferocitatea ei, există anumiți indi-
vizi ce au o imunitate dobândită de-
a lungul vieții sau înnăscută. Aceș-
tia sunt oamenii de cultură ai Româ-
niei.
Speculând situația dată, alături de
cel mai bun prieten, Roșu Tiberiu,
am continuat împreună cercetările
de imunizare națională. Menționez
că Tiberiu deja a lansat pe piață o
pilulă culturală cu ceva timp în ur-
mă, astfel încât nădăjduiesc că ex-
periența anterioară se va dovedi be-
nefică în lupa împotriva cumplitei
boli. Până acum a fost dificil a înca-
dra noul virus descoperit, întrucât el
se prezintă precum o mutație dintre
virusul prostiei și cel al ignoranței,
rezultatul fiind un genom cu totul
nou, mult mai agresiv decât tot ce s-
a cunoscut până acum. Pericolul cel
mai mare stă în faptul că acesta cu-
prinde gazda într-un mod subtil,
fiind capabil a rămâne în stare la-
tentă perioade îndelungate de timp,
putându-se activa în contact direct
cu mediile de dezinformare și dezu-
manizare audio-vizuală.
În fața unui asemenea pericol,
noua pilulă culturală se centrează în
jurul unor mari personalități ale ci-
nematografiei și teatrului românesc
precum Victor Rebengiug, Florin
Piersic, Maia Morgenstern, George
Mihăiță, Mircea Diaconu, Dorel
Vișan, precum și multe alte nume
sonore, dar care vor rămâne surpri-
ză până la lansare. Structura va fi
una clasică, unde fiecare capitol va
reprezenta o nouă personalitate in-
tervievată.
Întrebat adesea cum s-a conturat
toată aventura și cum m-am simțit,
fără a sta pe gânduri răspund sim-
plu: copleșit în fața unor asemenea
oameni, iar efortul de a ne plimba
mai mereu de la Iași la București
pentru interviuri și costurile unui
asemenea proiect par a fi de cele
mai multe ori fade în comparație cu
rezultatul finit. Speram ca și publi-
cul să fie la fel de entuziast în par-
curgerea lecturii, ce va fi disponibi-
lă pe piață undeva în toamna aces-
tui an.
Pilula culturală
14
Iconografie
Alături de meastrul Vișan.
A jucat în producții precum:
Moromeții (1987) - Tudor Bălosu
Un bulgăre de humă (1989) - Ion Creangă
Cel mai iubit dintre pământeni (1993) -
Gardianul 'Dumnezeu'
Senatorul melcilor (1995) - senatorul Vârtosu
Occident (2002) - Polițistul
Magnatul (2004) - Mircea Moraru
De vorbă cu Mircea Diaconu
A jucat în producții precum:
Profetul, aurul și ardelenii (1978)
O scrisoare pierdută (spectacol TV, 1982)
Buletin de București (1983)
Telefonul (1992)
Filantropica (2002)
Model inspirativ: Victor Rebengiuc
A jucat în producții precum:
Pădurea spânzuraților (1964)
Dimitrie Cantemir (1973)
Profetul, aurul și ardelenii (1978)
De ce trag clopotele, Mitică? (1981)
Moromeții (1987) - Ilie Moromete
Terminus paradis (1998)
Nunta mută (2008)
(Ionuț Grecu)
15
Motto: Secretul meu a fost muncă, disciplină şi maeş-
trii…
Relatările istoriei metafizice
Î ntr-o lume post-modernă, ce pendulează în-
tre inepţie şi spirit ludic, apar personaje par-
că rupte din basme şi aruncate in timpul se-
miobscur. Realitatea cotidiană ne obturează perspectiva
asupra frumosului, bunului simţ şi dramului de religio-
zitate ce-l mai păstram în geneza ADN-ului nostru, ase-
menea unei utopii transmise din generaţie în generaţie.
Aşa s-a născut pe pământul României la data de
6 iulie 1923 cel ce va purta stema şi stigmatul familiei
Bălăceanu, urmaş al unei istorii multiseculare, aureolat
de-o sete de cunoaştere ce mai târziu îi va fi cartea de
vizită şi uşa deschisă spre o europă realistă.
Rotind globul ocular în praful României con-
temporane, Constantin Bălăceanu Stolnici este şi va ră-
mâne un mit în vastele domenii în care s-a implicat, iar
nouă nu ne râmâne decât să urmăm calea bătătorită de
personalitatea mitului Bălăceanu.
Constantin Bălăceanu Stolnici a urmat Liceul
"I.C. Brătianu" din Piteşti, unde a dat bacalaureatul în
1941. Între anii 1941-1947 urmează cursurile Facultăţii
de Medicină din Bucureşti, obţinând în 1948 titlul de
Doctor în Medicină şi Chirurgie, cu teza Consideraţii
asupra complexului cerebelo-dento-olivar, realizată
sub conducerea profesorului Ion T. Niculescu. În 1967
a fost confirmat Doctor în Ştiinţe Medicale de către
IMF-Bucureşti şi Ministerul Învăţământului
Operă:
Cele Trei Săgeţi - studiu de istorie naţională, 1995
Saga baronilor du Mont. 900 de ani de istorie politică
şi militară a Europei, 1995
Introducere în studiul kabbalei iudaice şi creştine,
1996
Cunoaştere şi ştiinţă, 1998
Saga Bălăcenilor, 2001
Kabbala, între gnoză şi magie, 2004
Antropogeneza şi geneza culturii (în colab. cu Ligia
Apavaloae), 2006
Incursiune în antropogeneză (în colab. cu Cristiana
Glavce, Florina Raicu, Ligia Apavaloae), 2006
Gandirea magică, geneză şi evoluţie (în colab. cu
Magdalena Berescu)
Tiberiu Roşu: Sonoritatea numelui Bălăceanu este
atât de puternică încât a răsunat timp de aproape şap-
te secole, dăinuind până astăzi prin persoana domniei
voastre. O seamă de personalităţi marcante pentru is-
toria României şi nu numai, au făcut parte din familia
dumneavoastră. Care este persoana cea mai emblema-
tică din marea familie a Bălăcenilor?
Constantin Bălăceanu Stolnici: Dragă Tiberiu, origi-
nea familiei mele este atestată, într-adevăr, de şapte
secole cu începuturi care sunt transmise mai mult prin
balade populare, prin tradiţie, decât prin documente.
Constantin Bălăceanu-Stolnici
16
Istoria familiei mele este o istorie tristă... marile proiec-
te, marile iniţiative pe care le-au avut anteriorii mei, nu
prea au reuşit şi au plătit scump. Primul personaj care
este cunoscut în familia noastră Cneazul de la Balaci,
aşa cum o relatează istoria familiei mele, are o moarte
tragică.
T.R.: Care erau atribuţiile lui în țările române?
C.B.S.: Printre altele a fost însărcinat să conducă un
convoi protocolar, cum am zice noi astăzi,în Serbia de
pe vremea aceea, şi în cursul acelei expediţii a fost omo-
rât. Vedeţi domnule Tiberiu, istoria familiei mele începe
cu un asasinat.
T.R.: Într-o ordine cronologică, puteţi enumera perso-
najele emblematice din familia dumneavoastră?
C.B.S.: Una din primele mari personalități a fost Aga
Bălăceanu sec XVII-lea, deoarece împreună cu Şerban
Cantacuzino au cultivat ideea să transfere Ţara Româ-
nească de sub tutela otomană, sub tutela habsburgică.
Era exact momentul după eşecul asediului Vienei, unde
habsburgii porniseră ofensiva lor mare pentru a se extin-
de şi au vrut să profite de acest lucru; rezultatul a fost o
confruntare militară la Zărneşti, în care strămoşul meu a
fost omorât. Capul lui a fost expus, după aceea la ordi-
nul sultanului turc în cartierul istoric al Bucureştiului.
Un alt personaj important este bunicul-bunicului meu,
Banu Bălăceanu, care a avut două mari idei: prima ideea
a fost una culturală să transforme Academia Domneas-
că, care era grecofonă, într-un colegiu, o universitate
care să fie românofonă, lucru care a fost destul de difi-
cil. L-a avut asociat pe Iordache Golescu, într-o politică
de presiune asupra elitelor universitare, care erau
grecofone şi asupra lui Caragea Vodă care era tot grec,
şi au obţinut până la urmă înfiinţarea colegiului Sf. Sa-
va. A doua mare idee a fost să menţină, în cadrul politi-
cii instaurate de ruşi, o oarecare independenţă a ţării,
lucru care era compromis în special de articolul ce s-a
adăugat după aceea, a regulamentului organic şi care
anula practic autonomia Ţării Româneşti. În confrunta-
rea aceasta s-a opus, nu a mai făcut parte din comisia
respectivă şi sunt zvonuri pe care le-a răspândit şi Karl
Marx că ar fi fost asasinat de către ruşi pentru a se răz-
buna, ceea ce,eu personal nu cred. Acestea sunt două
personalităţi marcante din istoria noastră,dar mai este
un personaj pitoresc, aş zice eu, el nu face parte din
ascendenţa mea directă şi se numeşte Manole Bălăcea-
nu. Influenţat de iluminismul francez din sec. al XVIII-
lea s-a lansat într-o aventură socialistă, intrând în opo-
ziţie cu dictatura vremii şi sfârşind în puşcărie. După
cum spuneam este un personaj mai pitoresc, având o
altfel de viaţă care, la vremea aceea, nu mai era confor-
ma cu tradiţiile vechi ale aristocraţiei româneşti. Aceş-
tia sunt pilonii stabili a ceea ce a însemnat intelectuali-
tatea şi verticalitatea familiei Bălăceanu.
T.R.: O dovadă a vechimii numelui de Bălăceanu şi,în
acelaşi timp,a importanţei este reprezentată de blazo-
nul familiei; cum a luat naştere blazonul şi ce simboli-
zează această “carte de vizită” a familiei dumneavoas-
tră? Astăzi face parte doar dintr-o semnătură a trecu-
tului sau o utilizaţi la acelaşi nivel istoric de pecete?
C.B.S.: Problema stemelor, căci termenul de stemă es-
te mai corect decât cel de blazon, termenul blazon ve-
nind din limba germană. De fapt blazon era textul codi-
ficat prin care se descria stema de către herald, pe cale
orală, a cărui venire era anunţată de trompete. În Ţările
Române, nu exista sistemul heraldic organizat, precis,
structurat cum a existat în vest. Iar stemele nu puteau
să fie inventate sau confecţionate la întâmplare, ele tre-
buiau să fie primite, concesionate de către domnitorul
sau regele ţinutului respectiv.
T.R.: Trebuie să ţinem cont de problematica concesio-
nării stemelor, deoarece românii nu prea aveau de la
cine primi în dar stemele şi le confecţionau singuri.
C.B.S.: Da, aşa este boierii români au avut steme făcu-
te de ei, pentru a pecetlui documentele, mai ales că ma-
re parte din populaţie era analfabetă şi trebuiau să-i
recunoască după ceva. Aceste steme boiereşti sunt mai
17
puţin sistematice şi mai puţin reglementate, mai puţin
anarhice cum spune Cernovodeanu în Heraldica Româ-
nească. În acest context stemele pe care le-am găsit, în
legătură cu Bălăcenii cuprindeau trei săgeţi şi un leu. S-
a spus că cele trei săgeţi sunt comemorative bătăliei de
la Rovine, unde trei fraţi Bălăceni au murit în bătălie,
iar leul este considerat ca fiind o rămăşiţă a unei întâm-
plări.
T.R.: Sunt atestate istoric prin scrieri sau transmise pe
cale orală?
C.B.S.: Transmise pe cale orală prin balade, această ba-
ladă cu leul încă mai circulă, în care se povesteşte că la
un moment dat un leu făcea mari pagube şi nimeni nu se
încumeta să-l vâneze, atunci doi boieri, unul Bălăceanu
şi celălalt Gurbeanu
s-au lansat în aven-
tura respectivă reu-
şind să omoare leul.
Obştea le-a fost re-
cunoscătoare, spu-
nând ca Bălăceanu
să aibă leul ca semn
al familiei şi numele
de Gurbea să fie dat
câmpului respectiv,
care ii poartă nume-
le până astăzi.
T.R.: Stema familiei
Bălăceanu este con-
fecţionată de cei din familie sau concesionată?
C.B.S.: Noi avem o stemă concesionată de către împăra-
tul Leopold, dată lui Aga Bălăceanu,când l-a făcut conte
al Sfântului Imperiu, în jurul anilor 1690 unde sunt pre-
zente cele trei săgeţi, dar în locul leului sunt puse o ar-
mă şi un cap de turc tăiat, pentru că erau un fel de sin-
tagmă simbolică a unei atitudinii antiotomane. Cei din
Valahia nu au putut să-l poarte şi de aceea au rămas cu
leul respectiv, deci stema pe care o avem noi este conce-
sionată de către curtea imperială de la Viena.
T.R.: La ora actuală ataşaţi stema ca antet pe cores-
pondenţă?
C.B.S.: Înainte era mai greu, trebuia gravată, era nece-
sar o hârtie specială, dar acum când trimit scrisori ofi-
ciale folosesc stema.
T.R.: În anul 1952 aţi fost exlus de la catedra de me-
dicină pe motive politice. Cum aţi suportat această lo-
vitură dată de sistemului comunist? Prin ce mijloace v
-aţi menţinut verticalitatea în acele vremuri ale hazar-
dului intelectual?
C.B.S.: Dacă tot am vorbit de stemă să vă spun, dom-
nule Tiberiu şi o anecdotă: când am fost dat afară din
învăţământ, m-a
chemat ministrul
sănătăţii, deoarece
acela a fost singu-
rul an în care fa-
cultatea de medi-
cină a aparţinut
direct de ministrul
sănătăţii.
T.R.: Cine era
ministrul?
C.B.S.: Saragea.
Mi-a spus că tre-
buie să mă dea
afară pentru că
port inelul cu pecetea Bălăcenilor, că-l port ostentativ
şi că nu este cazul ca în faţa studenţilor să apar aşa.
Ulterior şi-a cerut scuze pentru gestul extrem, dar a
justificat că aşa au fost ordinele. Oricum mi-a părut rău
că am fost scos din învăţământ, dar asta era regula jo-
cului atunci, toţi cei care au făcut parte din aristocraţie,
sau care se implicaseră în politica ţării erau sacrificaţi.
Eu am scăpat relativ uşor, m-au scos din învăţă-
mânt,dar m-au lăsat în sistemul medical bucureştean.
18
T.R.: De ce credeţi că nu v-au exclus de tot din sistem?
C.B.S.: Nu m-au exclus de tot deoarece aveau nevoie de
mine pentru cercetarea ştiinţifică, pe care am făcut-
o marginal din punct de vedere instituţional, dar cu ac-
ces la toate manifestările ştiinţifice, fără a fi încadrat în
institutul academiei. Mă bucur, totuşi că am putut prac-
tica medicina în sistemul medical bucureştean, începând
în policlinică, după aceea în Institutul de Geriatrie.
T.R.: Cercetare în domeniu aţi putut face?
C.B.S.: În primă fază nu am făcut, dar m-am axat pe
cercetare de ordin teoretic şi marele meu noroc a fost că
atunci a început cibernetica şi am fost pionierul ciberne-
ticii sistemului nervos în România, dar şi în Europa.
T.R.: Presupun că peste graniţă nu aţi reuşit să plecaţi!
C.B.S.: Ba da, din cauza ciberneticii m-au lăsat să parti-
cip la diferite evenimente.
T.R.: Însoţit de securitate sau v-au lăsat “liber” ştiind
că aveţi familia sub “privirea lor”?
C.B.S.: Ei au riscat să mă lase liber, ştiind că aveam
şapte persoane în ţară care depindeau de mine, părinţii
mei, socrii, copiii nevestei mele din prima căsătorie şi
toţi depindeau de mine. Domnule Tiberiu, nici pe mine
nu m-a tentat, aşa cum a fost de obscură perioada, fă-
ceam cibernetică aici şi era interesant.
T.R.: Privind în societatea contemporană, “mândria
ţării” sau mai bine spus tineretul postmodern, ce trece
printr-o perioadă de declin psihologic, ne face să ne
punem semne raţionale de întrebare. Această involuţie
a generaţiei tinere nu poate duce la nimic benefic pen-
tru societate şi implicit pentru verticalitatea dorită de
ei. Cum percepeţi, într-o antiteză, tinerii paşoptişti şi
cei actuali? Mai merg ei pe acelaşi drum iniţiatic al bu-
nului simţ sau sunt forţaţi de împrejurări să-şi găsească
modele în alternative oferite de sistem?
C.B.S.: În primul rând, domnule Tiberiu, nu sunt de
acord cu termenul iniţiat deoarece acest termen presu-
pune totuşi un nivel de cultură mai specială. Dar cred că
prima mare problemă cu care se confruntă tinerii din
ziua de astăzi, este problema modelului de urmat. Nu
mai există reperele morale date de către biserică, stat,
lumea bună am putea spune, şi asta face ca tineretul să
fie puţin mai liber. Un al doilea fenomen, revoluţia ti-
neretului din ani 1970 despre care vorbeşte şi Mircea
Eliade, dar el vorbeşte pozitiv, spunând că este o încer-
care de întoarcere la natură şi respingerea convenţiilor
societăţii contemporane, dar totul a dus la un dezmăţ
moral.
T.R.: Aţi pomenit de lipsa reperelor morale din cadrul
instituțiilor statului, cu excepţia uneia în slujba căreia
aţi practicat.
C.B.S.: Da, aveţi dreptate, vina noastră a medicilor
este reprezentată prin pilula anticoncepţională care a
liberalizat viaţa sexuală. Aceste lucruri au dus la o dez-
organizare a sistemului de valori morale ale societăţii
şi în acest context a apărut această destrămare care se
reflectă în special la nivelul familiei. Aţi văzut că fami-
lia modernă nu mai este familia veche, divorţurile sunt
foarte frecvente, concubinajul este aproape o regulă.
T.R.: Puteţi face o antiteză între dezvoltarea dumnea-
voastră şi cea a tinerilor din postmodernism?
C.B.S.: Dezvoltarea mea a fost destul de riguroasă, eu
am făcut liceul acasă cu meditatori sub supravegherea
riguroasă a părinţilor, cu un program zilnic de muncă
intelectuală cu excepţia duminicii care era liberă, în
rest zi de zi lucru intelectual. Ca lectură suplimentară,
mai exact ca obligaţie trebuia să citim cărţile din bibli-
otecă, o bibliotecă vastă ce era făcută de Banu Bălăcea-
nu şi care a fost arsă de comunişti.
T.R.: Citeaţi numai cărţi în limba română, sau vă
exersaţi şi cititul în limba franceză, ţinând cont de în-
clinaţia familiei dumneavoastră spre partea francofi-
lă?
C.B.S.: Citeam cărţi în franceză şi germană,
dealtminteri germana a fost prima limbă pe care am
învăţat s-o vorbesc; mama ne învăţa româneşte şi gu-
19
vernanta nemţeşte. Secretul meu a fost muncă, discipli-
nă şi maeştrii, profesorii de la facultate care m-au for-
mat, muncă sistematică, cât de multă, pauze cât mai pu-
ţine. La tinerii din ziua de azi s-a substituit motivaţia, de
-a avea o poziţie solidă în societate cu motivaţia de-a
avea bani.
T.R.: Pe lângă cursurile de limbă română, de limbi
clasice, matematici, aţi studiat şi religia în particular?
C.B.S.: Am avut mare noroc pe plan religios, am fost
catehizat de către preotul Vladimir Ghica, care era rudă
cu tata, venea la noi în casă şi ne învăţa religia de pe
poziţia unui om de mare cultură care ştie să vorbească
omului simplu.
T.R.: Ştiu despre dumnealui că era preot român spiri-
tual, nu va influenţat în acest mod, să vă îndoctrineze în
ritul romano-catolic?
C.B.S.: Nu, n-a făcut prozelitism, făcea cu noi cateheze
şi ne explica pe înţelesul nostru.
T.R.: Ce regrete are un om de calibrul dumneavoastră
şi pe ce planuri? Dacă aţi putea să daţi timpul înapoi,
sub tutela conştientului, ce aţi schimba în viaţa dum-
neavoastră? Care este bucuria supremă a omului de
știință Constantin Bălăceanu Stolnici într-o viaţa atât
de tumultoasă?
C.B.S.: Chiar dacă am trecut prin multe greutăţi, sunt
mulţumit de viaţa mea. Cred că totul s-a compensat, am
fost dat afară din învăţământ şi m-am dus la policlinică
unde mi-am cunoscut soţia. De fiecare dată când venea
o năpastă asupra mea efectele tardive erau pozitive.
T.R.: Cei mai mulţi care au avut drame similare cu cele
ale dumneavoastră s-au afiliat alcoolului sau a altor
principii de autodistrugere, nu aţi avut acces la aceste
dorinţe boeme?
C.B.S.: Da, există şi posibilitatea aceasta de derapaj,
dar n-am apucat pe aceste căi. Am fumat puţin, dar m-
am lăsat. Este extraordinar de nociv tutunul şi am re-
nunţat la timp.
T.R.: Revenind la regrete, ce puteţi spune?
C.B.S.: Singurul regret este că am apucat perioada co-
munistă, dacă n-o apucam probabil făceam o altă for-
mă de medicină, o medicină mai elaborată. Sistemul
comunist a schimbat mentalitatea valorilor.
T.R.: Aţi avut ciraci?
C.B.S.: Cu regret spun că nu am avut în perioada co-
munistă, acum am oameni pe care i-am format, docto-
ranzi, colaboratori, oameni foarte buni.
T.R.: Care este sfatul pe care îl daţi tinerilor ce do-
resc o aprofundare a tot ceea ce înseamnă patriotism?
C.B.S.: Domnule Tiberiu folosiţi un cuvânt foarte pe-
riculos, termenul de patriotism, acest termen te poate
duce foarte repede la termenul şovinism. Din punctul
meu de vedere, patriotismul înseamnă să ai respect faţă
de valorile culturale, tradiţionale ale poporului tău,
limba, religia, tradiţiile şi o anumită matrice culturală.
Patriotismul exagerat este absolut distructiv, noi sun-
tem într-o criză generată nu de populaţie, dar generată
de politicieni. Această tendinţă de distrugere a specifi-
cului naţional este venită din vest. Se încearcă o dis-
trugere a tot ce înseamnă valori, au început cu bagateli-
zarea lui Mihai Eminescu, bagatelizarea lui Tudor
Argezi şi o să bagatelizeze pe mulţi alţii. Tot sunteţi în
domeniu teologic, noi am rezistat la toate dramele isto-
riei, în special în Transilvania, fapt care se atribuie cre-
dinţei ortodoxe. Nu vedeţi acum cei din apus fac pe
grozavii, dar noi în evul mediu nu am ars nici-o vrăji-
toare, nu am ars nici-un eretic, nu am avut inchiziţie, n-
am avut fenomenul galileic, şi acum tot ei ne dau lecţii.
Sperăm că prin voi, o tânără generaţie, lucrurile se vor
schimba în bine.
(Tiberiu Roșu)
20
La începutul acestui an, MENSA România a demarat
printr-o scrisoare deschisă un nou proiect,
UNLIMITEditions:
„Dragi Mensani, în contextual social și cultural al
Mensa România veniți cu un bagaj în care ați adunat
tot soiul de experințe din diverse medii sociale și cul-
tural, veniți cu diverse ocupații și pasiuni, dornici de
implicare directă în anumite
activități sau doar cu scopul
de-a vă informa și de-a avea
calitatea de membru. Indife-
rent pentru motivul pentru
care sunteți aici , știți că
Mensa românia este o orga-
nizație cu un potențial foarte
mare și care dorește nu doar
să vă mențină interesul, acti-
vitatea și implicarea, ci și să
sporească aceste lucruri. Ce-
le ce urmează să vă fie intro-
duse, încearcă să construias-
că un început de răspuns la
întrebările „De ce să fiu în Mensa? Ce îmi oferă
Mensa?”
În 15 ianuarie 2013 a pornit acest proiect, care constă
într-o colecție de concursuri diferite ce se vor desfășu-
ra de 7-8 / an, sub denumirea de Ateliere și vor ținti
diverse domenii, precum: fotografie, proză, teatru, pu-
blicitatea, poezie, dezbateri, discursuri argumentative.
Echipa UNLIMITEditions este formată din:
MENSA:
1. Corina FODOR: project leader
2. Cătălin BULBARIU: responsabil financiar
3. Tudor SANDU : responsabil proces de înscriere
4. Rudolph MIHAIU: responsabil PR
5. Sabin SARMAS: responsabil activități
6. Andrei NEAGU: responsabil publicitate – afișe
pentru promovarea concursurilor; siglă;
Parteneri externi:
1.Iulia MARIAN [ZEPE]: publicitate –
afișe pentru promovarea concursurilor; sig-
lă;
2. ICR – stadiu de propunere pentru even-
tuale expoziții
3. Cărturești – stadiu de propunere pentru
eventuale expoziții
4. The Ark – stadiu de propunere pentru
eventuale expoziții
UNLIMITEditions nu este doar un motor
de (re)activare al Mensa din punct de vede-
re social și cultural, UNLIMITEditions oferă mem-
brilor posibilitatea de a-și alege și de-a se implica în
Atelierul preferat, sau chiar în toate, ori de-a urmări
rezultatele Atelierelor. În oricare dintre cazuri, proiec-
tul ar trebui să se desfășoare ca un spectacol în sine.
Și eu zic, că sunt pe drumul cel bun! Primul atelier s-a
încheiat, cel de-al doilea urmează să intre în etapa de
Judecata Mare, mai exact jurizarea materialelor în-
scrise. Atelierul de Fotografie Needitată ne-a oferit o
experiență „delirantă‖, putând admira viziunea fiecă-
UNLIMITEditions
21
rui concurent asupra temei lansate, „Delirul‖. Membri
juriului au fost:
1. Christian NASULEA - presedinte juriu (Bucuresti)
2. Laurentiu BARZA (Brasov)
3. Corina FODOR (Bucuresti)
4. Andrei MARCU (Cluj / Oradea)
5. Ionut GRECU (Iasi, coordonator Revista Mentor)
Aceștia au avut dificila sarcină de-a alege câștigătorii:
Locul I: „Perspective”, Alex Voicu
Pelicula de apă scoate la iveală faţa nevăzută
Întrebat fiind de experiența sa de participant la acest
concurs, Alex Voicu ne-a transmis:
„Mă bucur că Mensa Romania are acum și alte activi-
tăți în plus față de clasicele întâlniri. Sper că
următoarele ediții vor stimula membrii inactivi să se
implice mai mult în viața organizației. Știu că este con-
siderată organizație elitist, însă nu putem fi buni la
toate, adevărul e că aceste concursuri sunt pentru am-
atori. Chiar dacă noi avem un IQ ridicat nu vor partic-
ipa doar experți, iar câștigătorii primei ediții dovedesc
asta. Vă încurajez pe toți să participați la cât mai mul-
te concursuri UNLIMITEditions.”
Locul II: Captivitate, Dragos Feroiu
Fotografia este făcută într-o fostă închisoare unde
erau „cazați” mai ales ereticii vremii. Pânza de pe
fereastra cu gratii mi-a sugerat delirul prizonierului
care începe să aibă halucinații ale scrierilor care l-au
adus acolo, sau,
privind spre lumea
de afară, vede ce
ar putea scrie dacă
ar fi liber. Poza nu
este deloc editată
la nivel de setări,
este ceea ce a ieșit
din cameră, am
făcut doar o mică
rotație și puțin
crop.
Impresiile sale despre concurs ni le-a descris astfel:
Fotografia este una din marile mele pasiuni și am fost
foarte bucuros să văd că primul concurs din seria Un-
limitEditions este un concurs de fotografie. Am știut că
trebuie să particip deși recunosc că tema „Delir” m-a
speriat la început și nu am crezut că am deja sau că aș
putea face vreo fotografie care s-ar potrivi temei. Dar
22
uitându-mă prin colecție am găsit cele două fotografii
cu care am participat până la urmă la concurs și care,
atunci când le-am făcut, mi-au sugerat nebunie și iluz-
ie, deci și delirul era pe undeva pe aproape. Am fost
foarte surprins când am vazut rezultatele, nu mă aștep-
tam să câștig, dar recunosc că m-am simțit bine. Mă
bucur că a avut așa succes concursul, au participat mai
mulți oameni decât m-aș fi așteptat și sper că și
următoarele concursuri din serie să fie la fel de in-
teresante.”
Locul III - Fight Fire with Fire, Teodor Beleanu
"Spectacol cu foc"
Felicitări căștigătorilor și tuturor participanților la acest
Atelier! Le-am aflat părerile unora dintre câștigători,
cărora le mulțumesc pentru mesaje, dar am fost curioa-
să să aflu cum s-au simțit cei din juriu, așa că l-am ru-
gat pe Ionuț Grecu să ne transmită câteva cuvinte. Iată
ce ne-a spus:
Arta fotografică este poate una din cele mai dificile de
realizat din toate. Desigur că neinițiatul poate conside-
ra „a face poze” o chestiune relativ simplă, de apăsare
a unui buton și nimic mai mult, dar numai odată cu
parcurgerea drumului inițiatic, neofitul poate înțelege
cu adevărat de ce o fotografie poate face cât o mie de
cuvinte. O fotografie poate exprima concepte, idei,
sentimente, începând de la cele mai simple, până la
cele mai complexe cu putință, neexistând limite ale tră-
irii omenești ce nu pot fi exprimate folosindu-ne de
această artă.
Faptul că am fost contactat să fac parte din juriu, a
fost o onoare deosebită pentru mine, dar și o provoca-
re în același timp. Recunosc că până acum am studiat
doar la nivel teoretic bazele fotografiei, o mai veche
pasiune de-a mea, dar până acum nu am avut nicioda-
tă ocazia de a mă afla în postura celui ce face apreci-
eri într-un concurs aferent. Cred că acesta a fost și
impulsul necesar pentru mine de a pune pe viitor acu-
mulatori pe cameră și a porni din nou la vânătoarea
unui cadru cât mai apropiat de perfecțiune.
Din momentul acceptului de a face parte din juriu, tre-
buie să recunosc că am fost extrem de nerăbdător de a
descoperi „delirul” participanților exprimat în cadre
inedite. Tema a fost pe cât de poate de interesantă și
provocatoare, mai ales prin faptul că se vroia expus un
concept abstract în concretul cadrului unei realități ce
permite privitorului să-i perceapă valențele sale neo-
23
bișnuite. Provocarea jurizării s-a dovedit a fi una pe
măsură, întrucât majoritatea participanților au reușit
cu succes să transmită „delirul” în maniere inedite, la
care nu m-aș fi gândit vreodată, subtil sau flagrant. În
final, în urma unui lung proces deliberativ câștigătorii
acestei secțiuni au fost cei pe care îi cunoașteți cu toții.
Acest proiect cred că a debutat cu dreptul, și cred că
este gura de aer de care aveam nevoie cu toții pentru a
regăsi ceea ce ne unește, indiferent din ce colț al țării
facem parte. El prezintă premisele unor provocări inte-
ligente, fiecare atelier fiind cu totul diferit față de cele-
lalte, reușind a crea o atmosferă plăcută.
Sunt absolut convins că și celelalte ateliere se vor ridi-
ca la măsura așteptărilor noastre, lansând aceleași
provocări inteligente membrilor organizației noastre,
iar dacă nu voi fi în juriu, cu siguranță voi încerca să
gust provocarea de a mă regăsi printre participanți.
Spre final, v-am lăsat cireașa de pe tort J Tot o membră
a juriului, dar și inițiatoarea și coordonatoarea acestui
proiect mi-a acordat câteva minute, pentru care îi mul-
țumesc! La ceas de seară am povestit despre ce-a fost și
ce va fi! Discuția cu Corina Fodor a început…
D.D.: De unde inspirația acestui proiect?
C.F.: UNLIMITEditions este un proiect care a luat
naștere spontan la începutul anului 2013 (exces de en-
ergie și forțe noi, numai bune de pus la treabă); a fost
o scânteie între un «dat cu pumnul în masă» sub în-
demnul și necesitatea [re]activării și implicării tuturor
membrilor Mensa într-o activitate și o conversație de
câteva minute cu Cătălin Bulbariu, omul cu «finanțele«
și care îmi putea da o primă părere cu privire la feza-
bilitatea acestui proiect. Punctele principale ale pro-
iectului le-am setat printre picături, în câteva ore, în
timp ce eram la birou. Inițial m-am gândit la un con-
curs foto, după care mi-am dat seama că nu este sufi-
cient cât să se implice toți membrii organizației, pentru
că nu toți sunt pasionați de fotografie, iar target-ul era
întreaga organizație, nu doar un procent, și atunci a
apărut ideea unui colaj de concursuri. Pentru că am
avut șansa să cunosc și să vorbesc cu mai mulți men-
sani, aveam deja niște informații legate de ce anume ar
mai fi interesați și pasionați, așa că m-am îndreptat și
către literatură, discursuri, publicitate, iar lista de
opțiuni rămâne deschisă. Din calculele făcute de
Cătălin, reieșea că putem organiza 7-8 concursuri pe
an și atunci am și întocmit o listă cu posibile «teme«
de concursuri. Ideea este că la un concurs, foto, de ex-
emplu, unii participă, iar ceilalți vizionează marfa și
rezultatele, apoi, la un concurs de proză SF, alții scriu
și ceilalti urmăresc marfa. Sunt niște activități la care
membrii participă prin rotație, iar eu personal, văd
întregul proiect ca un spectacol în sine; un spectacol
amuzant, care să binedispună, un spectacol în care mă
interesează cel mai tare să văd interpretări creative,
inteligente, personale și amuzante.
D.D.: Povestește-ne câte ceva despre organizare și ce a
însemnat „să pui pe picioare‖ UNLIMITEditions?
C.F.: Una dintre cele mai provocatoare părți ale or-
ganizării acestui proiect a fost aceea a alegerii unui
nume, care să definească ideea în cel mai bun mod.
Cred că alegerea numelui a durat cam cât planificarea
întregului proiect. După multe căutari, mi-a venit
ideea să îl numesc după jucăria aceea cilindrică și
opacă, în interiorul căreia se află fragmente de oglinzi
24
și tot felul de piese mici colorate și care, prin rotire,
formează diverse imagini simetrice; îmi plăcea ideea de
transformare a conținutului unui obiect, în condițiile în
care exteriorul ramane neschimbat. Pentru că nu mai
știam cum se numește obiectul, am luat la întrebat lu-
mea pe care am găsit-o online și am ajuns la Florin
Oreviceanu (membru Mensa) și am aflat că se numește
Caleidoscop, nume care nu m-a încântat, așa că am
continuat împreună căutarea, în aceeași idee de obiecte
sub un înveliș comun. Din schițări și reschițări am
ajuns la UNLIMITEditions, care rezuma ideea unor
„ediții de concursuri” nelimitate în timp, pentru că noi
ne dorim ca acest proiect să nu se oprească la 8 con-
cursuri și să continue cât se poate de mult.
Dupa ce au fost puse la punct detaliile proiectului, aces-
ta a fost prezentat CD-ului, apoi convocată o ședință
CD, în care s-a discutat pe larg subiectul și în final ap-
robat.
Ultimii pași înainte de a fi lansat, au fost de a pregăti o
serie de afișe care să expună proiectul și concursurile
din cadrul său (Andrei Neagu), un logo pentru proiect
(Iulia Marian), crearea unei platforme online de
prezentare și pe care să fie încărcat materialul trimis la
concursuri (Tudor Sandu) și alegerea juriului pentru
primul concurs foto.
Să punem la punct proiectul a durat cam o săptămână și
recunosc că a fost una cu mari emoții, chiar îmi dau
seama că am fost un soi de kamikaze aumându-mi pre-
gătirea lui într-un timp atât de scurt, dar iată că a ieșit
bine, a fost lansat la timo și le mulțumesc tare celor ca-
re au contribuit la bunul mers al lucrurilor.
D.D.: Spuneai că lista activităților rămâne deschisă. Să
înțeleg că anul viitor Atelierele vor atinge și alte dome-
nii sau rămâneți conservatori… cum a început, așa va
continua?
C.F.: Îmi doresc să atingă și alte domenii, precum ma-
tematica sau fizica... programare, dar aici voi avea
nevoie de o echipă mai mare care să se preocupe de
niște teme pe măsură J Mă gândesc la tot felul de
domenii, în principiu nu aș vrea să se repete concur-
surile!
D.D.: Cum ți s-a părut primul Atelier? Ați fost mulțu-
miți de numărul participanților, calitatea fotografiilor?
A fost grea jurizarea?
C.F.: Am fost foarte mulțumită de primul Atelier și m-a
bucurat nespus că lumea a participat și că unii dintre
ei chiar au trimis două sau trei fotografii. Mulțumesc
fiecăruia dintre participanți pentru implicare și inter-
es. Fotografiile au fost foarte faine și nu a fost chiar
ușor de jurizat, dar am făcut clasamente și punctaje și
nu au existat discuții, mai ales că în principiu, cu mici
excepții, toți am ales cam aceleași fotografii, chiar
dacă nu în aceeași ordine.
D.D.: Cum vezi viitorul UNLIMITEditions?
C.F.: Ha ha... încă nu știu exact cum va fi viitorul UN-
LIMITEditions. Eu știu ce îmi doresc, însă nu știu și
dacă rezultatul va fi cel dorit. În primul rând, aș vrea
să lărgesc echipa pentru că, dacă vrem niște rezultate,
trebuie să depunem ceva efort... Proiectul are nevoie
de mai multă promovare și mai multă vizibilitate. Pot
spune că avem mare noroc cu Andrei Neagu, care a
făcut cele doua afișe pentru concursuri și care mie mi s
-au părut foarte tari și cu Tudor Sandu, care se ocupă
de platform http://concurs.mensa-romania.ro și care
25
mi-a suportat toate sâcâielile generate de emoțiile și
entuziasmul primului concurs.
D.D.: Ați luat vreodată în calcul participarea și a celor
din afara organizației Mensa România?
C.F.: Da. Există acest gând, doar că nu putem să facem
acest lucru până nu vedem cum funcționează în interi-
or, în primul rând, până nu dovedește că este un pro-
iect pe care ne putem baza. Cred că mai întâi trebuie să
reușim să îi facem pe mensani să se implice mai tare și
apoi să ne extindem, cu atât mai mult cu cât, în acest
moment, este un proiect dedicat mensanilor.
D.D.: Chiar dacă nu s-a terminat perioada de înscrieri
(n.r.: în momentul scrierii articolului) pentru atelierul 2,
îi prevezi o reușită la fel de mare ca în cazul primuia?
C.F.: Ah, chiar am avut niște discutii legate de acest
Atelier și nu știu ce să zic... pot doar să sper că da! In-
ițial am zis că primul concurs, cel de fotografie este
unul pilot, la care vedem cum stă treaba, dar acum am
senzația că fiecare concurs în parte este unul pilot,
pentru că sunt teme și direcții diferite și nu prea știi la
ce să te aștepți de la fiecare.
D.D.: În final, un mesaj pentru mensani!
C.F.: Îmi doresc ca toate concursurile acestea să fie
tratate într-un mod relaxat, oricare ar fi tema. Eu am
încredere că cei „2%” găsesc rezolvare la orice
provocare, în mod științific sau nu :P Am zis la un mo-
ment dat că nu ne intereseaza să primim marfă super
documentată sau științifică, ci marfă produsă în mod
inteligent. Îmi mențin părerea, ar trebui să ne simțim
bine în cadrul acestui proiect, să ne bucurăm de niște
experiențe și viziuni diferite și interesante... so, KEEP
CALM AND JOIN UNLIMITEditions!
Primăvara
Nichita Stănescu
Primejdii dulci alcătuind sub gene,
mi te iveşti istovitor de dulce
cu sânii bulbucaţi zvâcnind să culce
pe ei sărutul lutului, alene.
Te stingi încet din mine, iară
sub piept loveşte-n caldarâm o minge
şi ziua pe trotuare se prelinge,
lăsând în urmă-i iz de primăvară.
Alături de mocirlele uscate
ies pomii toţi cu trunchiurile-n floare
Hei... zi cu soare-n zare, spune-mi oa-
re
cam câte fete-s astăzi deflorate?
Un orizont pierdut, cu buze roşii
sărută-n creştet noaptea pe hotare
Cocoarele revin din depărtare
şi mor în primăvară ofticoşii...
Dacă vă întrebați în ce stadiu se află
UNLIMITEditions, vă spun că abordează o temă veche
de când lumea, dar care mereu deschide apetitul pentru
un discurs argumentativ: ‖Ce a fost mai întâi: oul sau
găina?”
Până la o nouă „relatare” din lumea Atelierelor, vă
doresc multă inspirație și dorință de implicare în
UNLIMITEditions!
(Dana Diaconu)
26
Bunǎ ... ce o fii cȃnd citiți acest
articol!
Cum am menționat ȋn numǎrul
precedent, cartea lui Dale Carnegie
nu reprezintǎ un set de trucuri pen-
tru a manipula oamenii. Principiile
din aceastǎ carte funcționeazǎ doar
dacǎ sunt aplicate ȋntr-o manierǎ
sincerǎ. Aceastǎ carte descrie un
nou mod de viațǎ. Pentru a putea
profita de informațiile din aceastǎ
carte, sugerez cititorilor sǎ aplice
principiile descrise ȋn continuare,
atȃt ȋn viața personalǎ, cȃt și ȋn cea
profesionalǎ. Aplicați-le din nou și
din nou și observați diferența de
atitudine a celor din jurul vostru.
Dacǎ nu obtineți rezultatele sconta-
te, ȋntoarceți-vǎ la articol/carte,
apoi aplicați principiul din nou.
Practice makes perfect. Luați ȋn
considerare și faptul cǎ nu toate
principiile din aceastǎ carte sunt
aplicabile absolut tuturor oamenilor
(because people are not machines),
dar marea lor majoritate sunt apli-
cabile majoritǎții oamenilor.
Acest articol doresc sa ȋl dedic
unui singur principiu. Acesta este
probabil cel mai important princi-
piu din aceastǎ carte - știu, știu,
Calsberg nu face principii. But
seriously now: Cel ce reușește sǎ
stǎpȃneascǎ acest principiu are
ȋntreaga lume de partea lui, cel ce
nu reușește, merge pe un drum pus-
tiu.
Urmǎtorul principiu prezintǎ o
caracteristicǎ de baza a condiției
umane. Este un fapt evident și prim-
ordial: „Nimeni nu face absolut ni-
mic dacǎ nu vrea‖. Sunǎ ciudat, nu-i
așa? Poți sǎ faci pe cineva sǎ vrea
sǎ facǎ ceva cu forța (ex.: sa forțezi
un copil sǎ ȋnvețe sau sǎ forțezi an-
gajații sǎ munceascǎ amenințȃndu-i
cu concedierea), dar astfel de acți-
uni au rezultate pe termen scurt și
aproape ȋntotdeauna repercursiuni.
Totuși ȋntrebarea rǎmȃne ―Cum te
pot face pe tine sǎ faci ce vreau eu-
?‖. Mmmm, nope! Nimeni nu face
nimic dacǎ nu „ȋi iese ceva‖. Între-
barea este „Ce ȋți dorești tu?‖.
Odatǎ ce mi-am rǎspuns la
ȋntrebarea asta pot sǎ caut o modali-
tate prin care, ajutȃndu-te pe tine sǎ
ȋți atingi obiectivul, sǎ mi-l ating și
eu pe al meu. Repet ce am spus și ȋn
articolul precedent: dacǎ nu sunteți
sinceri și se simte falsitatea ȋn acțiu-
nile și cuvintele voastre, interlocu-
torul ȋși va ridica un zid defensiv și
ȋn momentul acela va deveni reti-
cent la sugestiile voastre. Cu alte
cuvinte: singurul mod de a influen-
ța oamenii este sǎ vorbești cu ei
despre ce ȋși doresc ei și sǎ le
arǎtați cum sǎ obținǎ acel ceva.
Un exemplu simplu ar fii cel al
unei familii a cǎrei fetițǎ era foarte
slabǎ și nu vroia sǎ mǎnȃnce. Fetița
ȋn schimb o imita pe mama ei ȋn tot
ce fǎcea. Așa cǎ ȋntr-o dimineațǎ
mama a lǎsat-o pe fetițǎ sǎ
pregǎteascǎ micul dejun – nimic
complicat, cereale cu lapte. Copilul
a fost atȃt de mȃndru de el, cǎ a
mȃncat fǎrǎ rugǎminți. Acest prin-
cipiu este valid fie cǎ ai de a face
cu copii, adulți, maimuțe sau viței.
Si dacǎ tot am menționat vițelul, aș
dori sǎ dau un exemplu ȋn acest
sens: tatǎl și fiul ȋncercau sǎ ducǎ
vițelul ȋn grajd. Unul trǎgea, iar
celǎlalt ȋl ȋmpingea pe vițel. Se
gȃndeau doar la ce ȋși doreau ei: sǎ
ducǎ vițelul ȋn grajd. Evident vițelul
nu se mișca, pentru cǎ și el se
gȃndea la ce ȋși dorește el. Soția
bǎrbatului a venit și i-a oferit vițe-
lului niște lapte, conducȃndu-l ȋn
același timp ușor ȋn grajd <--
duuhhhh, right?...dar totuși nu ȋți
Comunicarea – cum sǎ ȋl determini pe
celǎlalt sǎ facǎ ce vrei tu
27
este atȃt de simplu sǎ vezi asta cȃnd
ești ȋn mijlocul acțiunii, cȃnd ești
cuprins de frustratre, cȃnd ești agi-
tat, impacientat und so weiter, nu-i
așa?
Nota personală: Keep it kool
mon.
Dacǎ din toatǎ seria de articole
țineți minte un singur lucru, atunci
tineți minte urmǎtoarea frazǎ:
„Învațǎ sǎ vezi lucrurile și din per-
spectiva celuilalt.‖
Dupǎ ce ai reușit sǎ vezi lucru-
rile din punctul celuilalt de vedere,
urmǎtorul pas este sǎ stȃrnești entu-
ziasm ȋn acea persoanǎ. Sǎ ȋl faci sǎ
ȋși doreascǎ cu adevǎrat sǎ facǎ ce-
ea ce ȋi sugerezi.
Copilul cel mic al unei familii
urma sǎ meargǎ ȋn cȃteva zile pen-
tru prima datǎ la grǎdinițǎ. Evident,
copilul țipa și plȃngea cǎ el nu vrea
sǎ meargǎ. Care a fost reacția
tatǎlui? În fiecare searǎ l-a trimis ȋn
camera lui spunȃndu-i cǎ nu are ce
face, va merge și cu asta basta. Oa-
re l-a liniștit asta pe copil? Nu. A
doua zi țipetele și plȃnsetele au luat
-o de la capǎt. Asa cǎ ȋntr-o zi cei
doi soți s-au gȃndit: oare ce ȋși do-
rește copilul? La vȃrsta de 3 ani? Ei
bine, sǎ se joace, sǎ se distreze.
Atunci cei doi au facut o listǎ cu
toate lucrurile distractive pe care le
va face bǎiatul la grǎdinițǎ și au
ȋnceput sǎ le punǎ ȋn aplicare. Cu
seara dinainte de a merge la
grǎdinițǎ, soții, ȋmpreunǎ cu fiul lor
mai mare au ȋnceput sǎ picteze cu
degetele pe masa din bucǎtǎrie. Au
ȋnceput sǎ rȃdǎ și sǎ se distreze ȋn
timp ce fǎceau asta. Nu a trecut
mult pȃnǎ ce mezinul a ȋnceput sǎ le
dea tȃrcoale și sǎ cearǎ și el sǎ pic-
teze cu degetele. „O, nu, nu poți sǎ
pictezi ȋncǎ‖, i-a spus tatǎl.
„Trebuie sǎ mergi la grǎdinițǎ ca sǎ
ȋnveți cum sǎ faci asta.‖ Dupǎ care i
-a explicat pe ȋnțelesul lui toate
activitǎțile distractive pe care urma
sǎ le facǎ la grǎdinițǎ, punȃnd ȋn
expunere tot entuziasmul de care
dispunea. A doua zi, tatǎl l-a gǎsit
de dimineațǎ pe copil ȋmbrǎcat, dor-
mind pe fotoliul din sufragerie. „Ce
faci aici?‖, l-a ȋntrebat tatǎl. „Nu
vreau sǎ ȋntȃrzii la grǎdinițǎ.‖, a
rǎspuns bǎiatul entuziast. Deci tot
entuziasmul pe care l-au avut mem-
brii familiei cu o searǎ ȋnainte a tre-
zit entuziasmul copilului.
În concluzie, ce se ȋntȃmplǎ
dacǎ ne gȃndim doar la ce vrem noi
și nu vedem lucrurile și din per-
spectiva celuilalt? Ce se ȋntȃmplǎ
dacǎ nu reușim sǎ trezim entuziasm
ȋn interlocutorul nostru? Exact, the
terrorists will win.
Principiul 3: Stȃrnește entuzi-
asm ȋn cealaltǎ persoanǎ.
Acest principiu poate fii aplicat
eficient doar prin observație și
exercițiu. Doar prin a fii sincer in-
teresat de ce ȋși dorește celaltǎ
persoanǎ. Efectele aplicǎrii acestui
principiu sunt atȃt de evidente, atȃt
ȋn viața personalǎ, cȃt și ȋn cea
profesionalǎ, ȋncȃt schimbarea de
atitudine a interlocutorilor voștrii ar
putea sǎ vǎ surprindǎ.
Acest principiu ȋncheie seria
denumitǎ de Dale carnegie
„Fundamental Techniques In
Handling People‖. Urmǎtoarea se-
rie de principii se numește „How to
make people like you‖. Interested?
Ne vedem ȋn numǎrul urmǎtor,
Alex
28
Dacă
ce număr lipsește din suma de mai jos?
Ce număr lipsește?
387924, ?, 3724, 423, 32
Cum puteți demonstra că 7 este jumătatea lui 12?
Răspunsurile problemelor din numărul anterior:
1. figurile 4 și 5 sunt imposibil de parcurs în condițiile date
2. 2^6 – 63 = 1
3. Leonardo da Vinci
Menționez că problemele nu îmi aparțin, sursa lor fiind diverse reviste, cărți sau medii online!
Mult succes!
(Dana Diaconu)
Jocuri logice
29
P e meleagurile noas-
tre, venirea primăve-
rii este simbolizată
de apariția ghiocelului, ca o primă
floare ce reușește să răsară din
straturile de zăpadă. În extremita-
tea estică a globului, mai exact, în
Japonia, înflorirea prunilor, în
februarie, și a cireșilor, în martie-
aprilie, constituie două momente
în cadrul ciclului anotimpurilor,
ce ne duc cu gândul la renașterea
naturii. Diferența dintre simbolu-
rile primăverii între aceste două
țări este dată, evident, de plasarea
geografică ce determină o flora și
faună distinctă. Însă, cea mai pro-
eminentă diferențiere reiese din
percepția generală cu care este
păstrată tradiția și cultura locală
întrucât, în Japonia, propagarea la
nivel de mase a festivalelor ce
marchează anotimpurile a rămas o
practică generală din cele mai
vechi timpuri, și nu a nostalgicilor
după mult-uitatele tradiții. Chiar
dacă au fost adaptate preocupări-
lor moderne (ex.: În cazul
Ohanami, în timp ce aristocrații
niponi se rezumau la a omagia
frumusețea florilor de sakura prin
poezie și cânt, japonezii moderni
obișnuiesc să servească picnicul sub
un cireș.), în sufletul omului de
rând, semnificațiile pe care el înglo-
bează momentul ohanami rămâne o
provocare de înțelegere și transfor-
mare a propriului Eu.
În eseul de față, ne-am propus să
aducem în atenția publicului cunos-
cător sau mai puțin cunoscător, o
lume exotică, a profunzimii trăirilor
pe care le poate surescita natura în
interiorul individului ce trăiește, în
viața de zi cu zi, încătușat de o soci-
etate materialistă și foarte tehnolo-
gizată; dar care mai păstrează, în
esența sa, capacitatea de a se retrage
și medita la aspectele filosofice ale
existenței sale. Fără a avea pretenția
de a fi un articol științific, lucrarea
se înscrie în rândul reflecțiilor per-
sonale pe care un amator de limbă și
cultură japoneză le cunoaște pe par-
cursul periplului său prin lumea cu-
noașterii. De aceea, și structura ma-
terialului se dorește a fi una simplă,
pe modelul argumentativ (ipoteză-
demostrație), dar care își va extrage
valoarea din complexitatea abordă-
rilor de semnificație a conceptelor
relaționate cu sakura și/sau festi-
valul primăverii, Ohanami, din
perspectivă terminologică, factualo
-istorică, estetico-poetică sau prag-
matică.
În primul rând vom începe prin
a face referire la semnificațiile ter-
menilor de sakura și Ohanami.
Primul dintre acestea, sakura (桜),
este cuvântul japonez care denu-
mește floarea de cireș a unei spe-
cii de pom caracteristic acestei
țări, ce a fost cultivat pentru inflo-
rescența sa, iar fructele sale nu fi-
ind comestibile. Dacă în extremita-
tea vestică, aprecierea cireșului se
datorează roadelor sale, în Japonia,
valoarea sa rezidă din simbolistica
pe care o înglobează existența lor:
aceste flori impresionează prin de-
lectarea privirii cu o frumusețe
efemeră. Respectiva simbolistică
este de natură estică întrucât face
referire la idealul de Frumos con-
templat în perspectiva volatilității
sale asemenea frumuseții feminine
în fragedă adolescență, dar și de
natură lirică fiind un simbol poetic
foarte des utiliza în creația artistică
japoneză indiferent că ne referim
Sakura – un simbol al primăverii
1. Perioadă din Istorie Japoniei, ce se situează între 794 și 1185, în care orașul Kyōto era capitala imperială. Importanța sa a constat în crearea
cadrului de dezvoltare a culturii artistice, în special a poeziei și prozei. Referirile istorice o consideră a fi perioada literaturii clasice japoneze.
30
la cea clasică din perioada Heian1,
fie că ne limităm la diferite orien-
tări poetice ce au promovat tipo-
logii de poezie precum renga **
sau haiku ***. În plus, sakura
face parte, în mod esențial, din
patrimoniul cultural japonez în-
trucât scurta sa existență este ado-
rată de milioane de japonezi an de
an, din moment ce acest exercițiu
face parte din sărbătorile primă-
verii. Ohanami **** sau festiva-
lul Privitului florilor de cireș tre-
buie înțeles în idea că reprezintă
una dintre moștenirile culturale
din vechiul calendar lunar, mult
mai atent la transformările vieții
din natura înconjurătoare. Chiar
dacă evoluția timpului a schimbat
felul în care japonezii meditează
la această schimbare, cert este că
ei continuă să păstreze vie impor-
tanța momentului și acest lucru se
va observa și în ultimul punct pe
care îl voi aborda în această pre-
zentare.
Dar înainte de toate, vom face
apel, ca un al doilea punct, la carac-
teristicile socialo-culturale ale civi-
lizației japoneze ce, în această per-
spectivă, pot explica mult mai bine
Ohanami. Din punct de vedere al
adeziunii spiritual-morale, japonezii
au apreciat Shintō, Confucianismul
și Budismul ca fiind modele spiritu-
al-etice viabile pentru societatea
niponă astfel că au creat de-a lungul
timpului un adevărat sincretism,
după modelul roman, ce avea meni-
rea de a susține armonia socială și
progresul național. Shintō este reli-
gia originară a națiunii japoneze ce
valoriza aproprierea față de mediul
înconjurător și prioritiza legăturile
familiale, ale descendenței.; Confu-
cianismul este doctrina etică impor-
tată din Imperiul chinez prin secolul
V-VI întrucât punea un mare accent
pe menținerea armoniei în societate,
la fel cum Budismul, sub forma Zen
în Japonia, a atras atenția asupra
renunțării la cerințele corpului în
schimbul celor ce țin de minte și
spirit, fapt ce s-a reflectat în evi-
dențierea predilecției spre medita-
ție și neintervenție în cursul natu-
rii. Pentru înțelegerea importanței
Ohanami este nevoie să ne întoar-
cem la acestei trei filosofii spiritu-
ale și la ceea ce ele au transmis
societății japoneze fiindcă
Ohanami este: natură, transforma-
re, meditație și armonie.
În al treilea rând, ne-am gândit
să aducem în discuție și utilizarea
sa ca un simbol poetic încă din ce-
le mai vechi timpul tocmai pentru
a demonstra logevitate acestui
concept artistic. Printre primele
sale utilizări regăsim literatura din
perioada Heian, atât poezia cât și
proza. Narațiuni lirice precum
Genji Monogatari sau Ise
Monogatari, adevărate monografii
ale curții imperiale de la Kyōto,
prezintă somptuozitate cu care
erau sărbătorite primăverile în Ja-
ponia secolului X, elita întrecându-
se în a-și exersa talentele de orato-
rie, compoziție și interpretare a
2. Un model de creație poetică, a cărui versuri se structurau pe numărul de silabe 5-7-5-7-7 și a stat la baza stilului haiku
3. Probabil una dintre cele mai tipologii de poezie japoneză, utilizată până în zilele noastre și care păstrează de la poezia renga modelul 5-7
-5. 4. お花見 este compus din două kanji-uri: hana 花 care înseamnă floare și mi 見 care este rădăcina verbului a vedea, la care a fost adăugat
prefixul de politețe o お tocmai pentru că este vorba de un festival/ o sărbătoare din calendarul tradițional care celebrează un moment de
transformare a naturii o dată cu venirea primăverii. Importanța sakura se poate observa și din Ohanami, unde sakura devine o reprezentare
a tuturor florilor fiindcă particularul este definit prin termenul generale: denumirea este de o-hana-mi și nu de o-sakura-mi.
31
momentului sakura. Din punct de
vedere estetic, acesta se explică în
literatură prin sintagma mono no
aware care captează
impermanența vieții în cadrul ace-
lui scurt moment de frumusețe pe
o care o oferă existența unei flori
de cireș. Prezența unei flori de
sakura este limitată la aproxima-
tiv câteva zile, perioadă în care
japonezul, delectându-se cu fru-
musețea lor, meditatea sa propria
sa efemeritate. Prin extindere, pu-
tem considera că Ohanami este o
ocazie în care facem cunoștință
cu scurgerea nemiloasă a timpului
și, implicit, a vieții umane, dar și
care ne permite ca prin meditație
să ne împăcăm cu acest fapt.
În ultimul rând, vom aborda și
subiectul practicilor moderne ale
japonezului ce mai păstrează, într
-o formă adaptată contemporanei-
tății, esența Ohanami așa cum era
ea reprezentată în epoca Heian.
Chiar dacă nu mai există acea di-
ferențiere de clasă 5 pe verticală
conform eticii confucianiste, Japo-
nia și-a menținut instituția imperială
ca expresie statală a tradiționalis-
mului nipon. În ceea ce privește ra-
portul cu noul, acceptarea sa a fost
condiționată de o conviețuire cu ve-
chile practici recunoscute de tradiția
locală. Faptul că, la ora actuală, Ja-
ponia conservă în interiorul său o
îmbinare dintre vechi (cultura și ci-
vilizația tradițională) și nou
(tehnologie și progres tehnic) este o
realitate ce nu poate fi ignorată.
Tocmai în virtutea acestui princi-
piul, Ohanami a ajuns un subiect al
prognozei meteorologice întrucât s-
a simțit nevoia informării omului de
rând cu privire la perioada prielnică
pentru a privi florile de cireș în di-
ferite zone ale țării, respectiv în ora-
șele cele mai mari. Pentru anul
acesta, s-a calculat 6 că se poate pri-
vi sakura începând cu 22 martie în
zona sudică a Japoniei (24 martie în
Tōkyō și 28 martie în Ōsaka), par-
curgând întreaga lună aprilie, până
în 1 mai, când sakura înflorește în
partea nordică, Hokkaidō. Chiar
dacă rolul acestor statistici detalia-
te stă în rațiunile turistice, frumu-
sețea sakura rămâne o comoară
națională ce continuă să impresio-
neze prin forța sa expresivă ce
transmite ideea comuniunii omului
cu natura, idealul simplității budis-
te și armonia confucianistă.
În loc de concluzie, îl vom lăsa
pe Ariwara no Narihira, unui din-
tre cei șase mari poeți ai Japoniei,
Rokkasen, pentru a ilustra într-o
manieră lirică, trăirea surescitată
de sakura: „If there would be / no
cherry-blossoms at all / in the
world, [one‘s] heart in spring /
would be peaceful ‖ 7 , dar și pe Tō
no Chūjō, unul dintre personajele
din Genji Monogatari, „Just
because they are scattered, / they
are all the more dear [to us]—/ the
cherry-blossoms, / [for] in this
fleeting world / what will exist a
long time ?”8,9.
5. Societatea japoneză tradițională se ierarhiza în patru clase sociale fundamentale, recunoscute de autorități: shi care reprezentau samurai, no îi
desemna pe agricultori, ko pe meșteșurarii, iar sho comercianți. (ordonare descendentă după importanța socială)
6. サクラーマップ 「さくら開花予想2013」(trad. aprox. Harta Sakura- pronosticul înfloririi 2013), disponibil la http://
sakura.weathermap.jp/, accesat în 10.03.2013.
7. 「Yo no naka ni taete sakura no nakariseba haru no kokoro wa nodokekaramashi」- varianta japoneză.
8. 「Chireba koso itodo sakura wa medetakere ukiyo ni nani ka hisashikarubeki」- varianta japoneză.
9. Paul Gordon Schalow, A poetics of courtly male friendship in Heian Japan, Honolulu, University of Hawai‗i Press, 2007, p.
124.
32
Bibliografie
1. Sugimoto, Yoshio, The Cambridge companion to modern Japanese culture, Cambridge, Cam-
bridge University Press, 2009.
2. Brumann, Christoph, Cox, Rupert, (eds.), Making Japanese heritage, New York, Routledge,
2010.
3. Buckley, Sandra, (ed.), Encyclopedia of Contemporary Japanese Culture, New York,
Routledge, 2002.
4. Ellington, Lucien, Japan, Santa Barbara, ABC-CLIO, LLC, 2009.
5. Inouye, Charles Shirō, Evanescence and form : an introduction to Japanese culture, New
York, Palgrave Macmillan, 2008.
6. Schalow, Paul Gordon, A poetics of courtly male friendship in Heian Japan, Honolulu, Uni-
versity of Hawai‗i Press, 2007.
(Nicoară Raluca)
33
Supliment
Mentor:
extras din „Mensa World Journal‖,
Februarie și Martie 2013
Mentor - „revista oamenilor inteligenți”
34
35
36
37
38
39
40
41
42
43
44
45
46
47
48
49
50
Mensa România
www.mensa-romania.ro
Redacția: [email protected]
Mensa Romania
Președinte: Radu Jianu [email protected] sau presedinte@mensa-
romania.ro
Consiliu Director:
Radu Jianu (Președinte)
Valeriu Gheorghe Mureșan (Secretar) [email protected] sau secretar@mensa-
romania.ro
Cătălin Bulbariu (Trezorier) [email protected] sau trezorier@mensa-
romania.ro
Corina Fodor (Membru) [email protected] sau [email protected]
Mihaiu Rudolph (Membru) [email protected] sau [email protected]
Sabin Sarmaș (Membru) [email protected] sau responsabil.activitati@mensa-
romania.ro
Mihai Belcea (Ex—Președinte) [email protected] sau dezvolta-
Colaboratorii acestui număr:
Dana Diaconu
Nicoră Raluca
Alexandru Pașa
Ionuț Grecu
Revista „Mentor‖ reprezintă un punct cheie în ceea ce
privește dezvoltarea organizației noastre, de aceea mulțu-
mim colaboratorilor noștri care au făcut posibilă apariția
unui nou număr al revistei „Mentor‖.
- Ionuț Grecu -