revista limba romana, 2011, nr 1-2

R OM ÂN R e v i s t d e t i i n i c u l t u r
Nr. 1-2 (187-188) 2011

Editor
Fondatori
Redactor-ef
Alexandru BANTO
Viorica-Ela CARAMAN
Oxana BEJAN
Orice articol publicat în revista „Limba Român” reflect punctul
de vedere al autorului i nu coincide neaprat cu cel al redaciei.
Textele nepublicate nu se recenzeaz i nu se restituie.
Pentru coresponden: Csua potal nr. 83, bd. tefan cel Mare nr. 134,
Chiinu, 2012, Republica Moldova. Tel.: 23 84 58, 23 87 03 e-mail: [email protected]
Apare la Chiinu din 1991 ISSN 0235-9111
Alexei AXAN, Ana BANTO, Vladimir BELEAG, Iulian BOLDEA (Târgu-Mure), Mircea BORCIL (Cluj), Leo BUTNARU, Gheorghe CHIVU (Bucureti), Dorin CIMPOEU (Bucureti), Anatol CIOBANU, Ion CIOCANU, Theodor CODREANU (Hui), Nicolae DABIJA, Mircea A. DIACONU (Suceava), Stelian DUMISTRCEL (Iai), Andrei EANU, Nicolae FELECAN (Baia Mare), Iulian FILIP, Gheorghe GONA, Victor V. GRECU (Sibiu), Ion HADÂRC, Dan MNUC (Iai), Nicolae MTCA, Ion MELNICIUC, Cristinel MUNTEANU (Brila), Eugen MUNTEANU (Iai), Vlad POHIL, Adrian Dinu RACHIERU (Timioara), Mina-Maria RUSU (Bucureti), Marius SALA (Bucureti), Constantin CHIOPU, Ion UNGUREANU, Diana VRABIE (Bli)
Concepie
grafic
Coperta

Popularizarea problemei lingvistice – o cale spre sigurana soluionrii 10
Curajul de a privi în urm 6
Contextul internaional al Unirii Principatelor Române 21
Nicolae Iorga i consideraiile sale despre numele de botez la români 27
O prietenie exemplar. Petru Caraman i Gheorghe Ivnescu în coresponden (I) 35
Despre sâmbt i reflexele sale în frazeologie 42
„...S nu tie stânga ce face dreapta ta...” din perspectiva „limbii originare” 51
Poezie i mitologie (III)*. Adrian Punescu: „diateza liric” 58
Fenomenologia poetic a lui Ion Barbu (I) 64
I. L. Caragiale. Euforia fatalitii 79
Modele paradigmatice ale timpului poetic românesc 85
Modele paradigmatice ale timpului poetic românesc 85

PORTRET
POESIS
Critica de empatie 99
Cheagul nopilor; Îngerul oilor; La captul podului; Srutul nevrotic; Muctura; O fâie de dragoste; Tatuat cu puritatea copilriei; O ceat de poei telurici; Ochelaristul; Clreul fr cap i invers; Degeaba scrii versuri; Sfera-buturug; Gog & Magog 123
Poezia cântat 133
Dezvoltarea gândirii critice în procesul receptrii textului artistic 157
De la lectura explicativ la lectura predicativ 162
Rodii; Gând; Atunci, când eram floare de câmp 171
Poezia tânr – între contemplaie, transfigurare i afirmare a propriei realiti 169
Memoriile cu destin (Viaa unui om singur de Adrian Marino) 143
Viaa unui om singur (fragment) 147
Nicolae Râmbu, Valoarea sentimentului i sentimentul valorii 152
Artiti anonimi în viziune filmic 104
Zinovia BIVOL E diminea; Tablou 173

Blestem; Dac poi; Pesimism 176
Lecia de adâncirea sufletului în tlpi; Dou suflete; ...(Azi, în mine triete Dumnezeu...) 174
Aproape i departe de tine...; Dac pleci mâine, mâine te uit; Întâmplare 180
O nou zi; Agonie; Dans 178
JURNAL
CONCURS
ANIVERSRI
Vasile GAVRILAN
Omnia mea mecum porto 198
Repere biografice 209
Andrei i Antonina, Hristos a înviat! 210
Culoare i geometrie 212
Tablourile sunt ca oamenii, nu se simt bine oriunde 216
Aproape departe 219
Memoria ce ine loc de ar 205
Mesaje ( pagini color ) I-XVI

Alexandru BANTO
A.B. – editor i publicist,
antologice de studii,
articole, comunicri privind
«Limba Român»”.
Este probabil ceea ce ne-a lipsit mai întotdeauna. Împini de evenimente, efemere sau de durat i proporii mari, care ne-au marcat i erodat fiina naional, am ratat ansa de a examina retrospec- tiv itinerariul pe care îl traversm, de a discerne cauza eecurilor noastre, devenite oarecum an- cestrale. Sigur c da! Istoria nu a fost îngduitoa- re cu noi. Dar, m întreb, în ce msur, atunci când prilejul ne-a fost favorabil, am reacionat cu promptitudine pentru a stvili umilina i aservirea ce ne caracterizeaz tot mai mult existena? De exemplu, de-a lungul vremii politruci cu simbrie la„-mpratu’ ro” au forat tinuirea, neglijarea i falsificarea invariabil a identitii noastre etnolingvistice. i acest fapt este prea bine tiut i nu ne mai mir. Ne surprinde îns atitudinea, inexplicabil i incalificabil fa de aceast problem, a unor politicieni „de-ai notri”, cu acte de natere mai recent, parte dintre ei colii în Occident, care mint fr jen, perseverând, într-o societate debusolat din toate punctele de vedere, prin minciun i ter- tipuri de sorginte bolevic, s ajung neaprat „în frunte”. Cine dintre reprezentanii noii clase politice (cu excepii insignifiante, desigur!) în- cearc s clarifice cum, dup atâta optimism sovietic i apoi democratic, ne-am pomenit în rol de slugi i ceretori la porile bogailor lumii? De ce tinerii notri, profesioniti competitivi în plan internaional, nu-i pot gsi un rost ACAS, iar în sate viaa „seac”, unele localiti fiind de-a dreptul pustii? Demnitatea, probitatea moral i profesional, munca onest nu mai sunt caliti

A R G UM E N T 7
nului de rând condiii pentru un trai decent. Pe de alt parte, unii, deloc puini la numr, cu posturi, nume i averi câtigate fraudulos, nu au nicio ans s fie demascai i sancionai. În politic, în economie, în învmânt, în tiin, în cultur, ba chiar i în literatur, dup cum denot evenimentele din ultimul timp, dicteaz, adesea, mecherii, escrocii, „descurcreii”, ini care îi însuesc, cu arogan, dreptul de a face abstracie de statutul lor moral dezonorat, camuflând cu agilitate faptele reprobabile, matrapazlâcurile, mârveniile lor i ale cercului din care fac parte. Viciile, corupia, falsific- rile, indolena, lucrul fcut de mântuial sunt adevrata lor natur. Ursuzi i cinici îns, ei îmbrac, senini, masca inocenilor lideri de contiin, sa- tisfcându-i astfel ambiul de a intra în istorie. Legile democraiei sunt în opinia lor demagogie curat despre care pot debita, duplicitar, în ziare, la radio i la televiziune, c mitingurile acum nu mai sunt la mod. Când le sunt afectate interesele, falii „reformatori” prefer mai curând autoritaris- mul i legile junglei.
„Ceea ce ne frmânt acum (s.n. – Al.B.) are cu siguran felurite legturi cu ceea a fost, accentua laureata Premiului Nobel Herta Müller. Nu poi s judeci lucrurile dac nu ai un sistem de relaionare cu trecutul.” Teoretic, un asemenea „sistem”, necesar pentru contientizarea fenomenelor sociale, politice, economice, etice, lingvistice, psihologice etc., întâmplate în spaiul dintre Prut i Nistru, era cazul sa fie elaborat temeinic acum douzeci de ani, când, din ineria exercitat de prbuirea Uniunii Sovietice i a lagrului socialist, pe harta lumii a aprut Republica Moldova. Dup dou decenii de febrile i disperate eforturi de a supravieui i de a-i gsi locul între Est i Vest, cet- eanul e în drept s întrebe: este într-adevr independent, suveran, liber i, mai ales, capabil s-i zideasc propriul destin noua formaiune statal, altdat parte dintr-un întreg amputat?
S nu uitm c Republica Moldova îi are de jure începutul în secolul al XIX-lea i anume la 16 mai 1812, când Imperiul Rus, prin tratatul de la Bucureti, i-a determinat pe otomani s cedeze ceea ce s-a numit ulterior Basarabia. Dei ruii („generoi” cum sunt i dispui s „elibereze” teritorii cât mai întinse!) pretindeau grania pe Dunre, adic stpânirea ambelor ri române (arul Alexandru I avea în acest sens asentimentul lui Napoleon), marele vizir Laz-Ahmed Paa, pentru c pierdea dominaia asupra unui mare i îmbel- ugat spaiu, s-a opus vehement, declarând: „V dau Prutul, nimic mai mult, Prutul ori rzboiul”! Evident, Imperiul rus a acceptat „pacea”, intrând astfel în posesia unui teritoriu de 43.630 km (mai mare cu 7.400 km, decât al Moldo- vei de la vest de Prut), incluzând cinci ceti, 17 târguri, 685 sate i o popula-

8 R OM ÂN
Aadar, partea de Est a vechii Moldove intra, fr voia noastr, dar cu încu- viinarea tacit a marilor puteri, pentru aproape dou secole, în malaxorul panslavon al deznaionalizrii pus în funcie la turaii diabolice de ctre re- gimurile arist i sovietic (excepie fcând perioada interbelic, prilej insufi- cient i prost gestionat de ctre Statul Român pentru reconstituirea deplin a legturilor genetice i generice cu românii basarabeni). Folosirea limitat sau interzicerea complet a limbii române în societate, inclusiv în biseric i în coal, utilizarea alfabetului rusesc, vemânt impropriu graiului nostru, în- curajarea activitii instituiilor de învmânt ruseti sau destinate minorit- ilor – dup 1867 în Basarabia nu s-a mai deschis pân la Marea Unire nicio coal în limba român, coala fiind considerat instrumentul cel mai eficient de rusificare. „Dac voim ca Basarabia s se contopeasc deplin cu Rusia, nota un oficial rus în a doua jumtate a secolului al XIX-lea, atunci trebuie s ne grbim a face ca mcar jumtate din ranii moldoveni s devin rui. Spre aceast int tinde tocmai sistemul de învmânt public, adoptat acum de ocârmuire.”
„Transformarea românilor basarabeni în rui” este un proiect aflat permanent i în vizorul regimului comunist, instaurat în inut, din nou fr voia noastr, drept consecin a protocolului adiional secret Ribbentrop-Molotov. Reo- cupând, în 1941 i apoi în 1944, teritoriul din stânga Prutului, sovieticii, pe parcursul întregii perioade postbelice, au încercat, prin metode specifice, s modifice profilul etnic al românilor basarabeni i s „argumenteze” c Basara- bia este „un strvechi teritoriu al Rusiei”.
(Oare nu în aceeai „direcie” intete Patriarhul Moscovei i al întregii Rusii, Kiril, mrturisind de curând cu îndoielnic evlavie c se roag „pentru ca ori- entarea politic (sic!) a Moldovei s ajute la pstrarea unitii Sfintei Rusii”? Involuntar te întrebi: care Sfânt Rusie i, mai ales, ce unitate se poate admite între noi i ei? Relevant este, de asemenea, grija paternal ce transpare din gura unor politicieni vdit preocupai de pericolul „românizrii” noastre: „a trebuit s pornim rzboiul din Transnistria, nuana cu sinceritate dezarmant Ghenadii Selezniov, fost spicher al Dumei Federaiei Ruse, pentru a preveni lunecarea Republicii Moldova spre România”. Iar cu totul recent, experi de la agenia rus RIA Novosti afirmau cu fariseic impacien: ”Prin înlocuirea limbii moldoveneti cu limba român în Constituia R. Moldova, practic vor fi lsai fr identitate naional moldovenii, care locuiesc pe teritoriul Repu- blicii Moldova”.)
Dup 1944 în R.S.S.M. (ca i în fosta R.A.S.S.M., laboratorul în care a fost clonat Transnistria – considerat azi o gaur neagr a Europei –, ocrotit i

A R G UM E N T 9
sprijinit de ctre Rusia-mam) este aplicat metodic o strategie de dezna- ionalizare etnolingvistic i cultural experimentat de ctre regimul arist, prioritare fiind rusificarea i rusianizarea – impunerea i asimilarea limbii ruse ca limb oficial. Pentru mai mult „eficien” s-a recurs la cele mai inumane presiuni administrative, la organizarea artificial a foametei, campanie mo- tivat în primul rând politic i care a secerat zeci de mii de viei, mult mai multe decât în decursul ultimei deflagraii mondiale, la colectivizare forat i la deportri masive. Numrul celor strmutai la mii de kilometri deprtare, pentru ca s nu mai afle cale întoars (în regiunile Tiumen, Tomsk, Kurgan din Federaia Rus, în regiunile Aktiubinsk din Kazahstanul de Sud i Djam- bul din R.S.S. Kazah etc.), însumeaz, potrivit unor surse, aproximativ 200 de mii de persoane, cifr extrem de mare raportat la populaia btina.
Raiul sovietic, în care mai crede orbete o parte dintre concetenii notri în urma unor violente i intense splri de creieri, îi vdete falsitatea din ce în ce mai mult, iar faima Rusiei de eliberatoare i salvatoare a popoarelor a apus pentru totdeauna. Rusia nu mai poate aspira la mreia ei de altdat, mo- dernizarea acestei ri, dup cum observ specialitii, este periclitat de lipsa unor reforme viabile. Stagnarea se extinde vertiginos în economie i nu numai, fenomen asemntor cu procesul declanat în preajma sucombrii fostei Uniuni Sovietice. Or, colosul de la Rsrit, cu imense bogii naturale, dislo- cat în Europa i Asia deopotriv, îi menine, aa cum o demonstreaz con- cludent evenimentele din ultimii ani, tot mai manifest vocaia de a provoca probleme majore. rilor mari, dar mai cu seam celor mici, pe care Moscova continu s le trateze ca pe nite gubernii ruseti. S ne mai mire efortul tot mai insistent i mai sofisticat al diplomaiei moscovite de a descuraja integrarea spaiului postsovietic, din care face parte i Republica Moldova, în Uniu- nea Europeana? Având în vedere leciile dure ale istoriei, basarabenii trebuie s pledeze necondiionat pentru un singur vector: OCCIDENTUL.

Viorica-Ela CARAMAN
V.-E.C. – redactor-ef adjunct
volumului de critic literar
Membru al Uniunii
Scriitorilor din Moldova.
Vechea lupt pentru adevrul lingvistic în Republi- ca Moldova a început s cunoasc reale dimensiuni oficiale i internaionale. Demersurile sisifice ale ro- mânilor basarabeni de repunere în drepturi a limbii române în spaiul dintre Prut i Nistru, care durea- z de cel puin dou decenii i care marcheaz mai multe generaii de sacrificiu, capt astzi un ecou deosebit de important în rândurile diplomaiei europene, în condiiile toleranei i conlocuirii democratice interculturale. Întrucât cea mai vizibil i influent organizaie european – UE – se define- te drept un „gardian al libertilor i al democraiei, atât în Europa, cât i în lume”, iar „rolul deputailor const, în principal, în reprezentarea intereselor cetenilor la nivel european i în transmiterea me- sajului acestora conductorilor europeni i instituiilor Uniunii”1 , aceasta trebuie s inspire în mod imperativ încrederea basarabenilor într-un ajutor extern, pe care Uniunea European, prin urmare, nu doar c ar putea s ni-l acorde, asemenea direcii fiind promovate cu titlu de misiuni primordiale. Iar faptul c România, ca membr din 2007 a Uniunii Europene, este antrenat plenar într-un circuit de iniiative legislative internaionale, ar care pstreaz legturi de frietate cu cetenii Republicii Moldova, constituie o ans fr precedent a acestora din urm de a-i recpta libertatea cultural în sens larg, la care nu înceteaz s aspire.

I S T O R I A L A Z I 11
Noiembrie 2010. Programul „Guvernul României îi ofer o carte” desfurat la Chiinu cu participarea Elenei Bsescu i a lui Eugen Tomac

12 R OM ÂN
25 ianuarie 2011. Delegaia Casei Limbii Române „Nichita Stnescu” la Parlamentul European: Alexei Axan, Viorica-Ela Caraman, Ana Banto,
Elena Bsescu, Alexandru Banto, Violeta Crudu, Constantin chiopu
Daniela Cujb, ambasadoarea Republicii Moldova la Uniunea European (centru),
împreun cu Ana i Alexandru Banto
Elena Bsescu, iniiatoarea expoziiei „Al. Mateeivici”
împreun cu Ana i Alexandru Banto

în ianuarie 2011 în favoarea fructificrii relaiilor noastre cu România i Uni- unea European. O vizit a Elenei Bsescu la Casa Limbii Române „Nichita Stnescu” din Chiinu s-a produs în scopul transmiterii unui consistent lot de carte româneasc pentru colile Republicii Moldova din partea Guvernului Ro- mâniei. Dei a apreciat c nu este uor s fii promotor al limbii române într-o societate în care exist oameni crora le este team de adevr, fiica preedintelui român a onorat ateptrile basarabenilor prin sinceritatea unor declaraii privind deplina unitate a culturii române i susinerea continu a Republicii Mol- dova din partea României: „Vorbim aceeai limb, avem aceleai valori, acelai patrimoniu cultural: nu-i putem împri pe Eminescu, Grigore Vieru sau Alexei Mateevici. Ion Creang a fost un scriitor care ne-a lsat o oper ce umple su- fletul de bucurie oricrui copil român, indiferent c este din Timioara, Cluj, Craiova sau Chiinu. Grigore Vieru nu a scris doar pentru basarabeni, ci pentru tot poporul român. Avem deci un tezaur spiritual i cultural comun pe care ne obligm s-l protejm”. Prezent la Chiinu cu aceeai ocazie, Secretarul de Stat pentru Românii de Pretutindeni, Eugen Tomac, a confirmat c activitile întreprinse sunt lucruri fcute „cu sinceritate i convingere i este obligaia fiecruia dintre noi ca aceast valoare – limba român – s o protejm pe ci diferite”.
De asemenea, în ianuarie 2011 un grup de intelectuali basarabeni (Alexandru i Ana Banto, Constantin chiopu, Viorica-Ela Caraman, Alexei Axan, Viole- ta Crudu, Valeriu Osta, Ion Gin, Aurelia Borzin, Nicolae Roibu, Ilie Gluh .a.), invitai de europarlamentarul Elena Bsescu, s-au deplasat la Parlamen- tul European de la Bruxelles pentru un contact nemijlocit cu reprezentanii celui mai înalt for european, fapt ce a constituit un prilej impresionant de a cunoate spontan deschiderea pe care o manifest europenii reunii în numele „societii caracterizate prin pluralism, toleran, justiie, solidaritate”2 i disponibilitatea acestora pentru cooperarea în vederea afirmrii drepturilor i libertilor umane. Vizita noastr la Parlamentul European a deschis reale perspective de afirmare, în special tinerilor. Energici i persevereni, stagiarii români de la Bruxelles, masteranzi sau doctoranzi, au împrtit i apreciat din experiena aflrii lor în capitala Europei gradul înalt de aplicare a princi- piilor transparenei i concurenei libere, posibilitile obiective de a realiza proiecte de studiu sau de activitate profesional cu adevrat utile în cele mai diverse domenii: istorie, politologie, informatic, traduceri i interpretariat, economie, management, relaii publice etc. Acetia au adresat un îndemn i altor tineri ambiioi s încerce o experien fascinant de munc alturi de experii internaionali de prim rang, menionând c procedurile formale pe care le implic astfel de proiecte nu solicit eforturi deosebite.
În cadrul aceluiai eveniment, la iniiativa eurodeputatului Elena Bsescu, susinut de Ion Gin (Director al Casei Muzeu Alexei Mateevici din Zaim,

14 R OM ÂN
Cueni), a fost organizat expoziia Mateevici într-un pavilion aflat în incinta Parlamentului European, care a atras privirile curioilor strini, iar câiva oficiali europeni preau s recunoasc încântai cuvintele unei limbi europene în textul imnului Republicii Moldova semnat de poetul basarabean. Elena Bsescu a explicat c versurile imnului Republicii Moldova sunt scrise în limba român, deci într-o limb european, aceasta din momentul în care Ro- mânia a devenit ar membr UE, adugând c „Alexei Mateevici este pentru Basarabia cine este Mihai Eminescu pentru toi vorbitorii de limb român”. În cadrul aceluiai eveniment i în contextul promovrii valorilor culturale europene ale Republicii Moldova, Eugen Tomac a afirmat, aproape paremio- logic: „prin unitate, reuim s ne pstrm identitatea”, ca revers al strvechiu- lui principiu divide et impera ce a devenit de-a lungul istoriei un instrument perdant pentru numeroase identiti culturale...
Printre cei care au salutat vernisarea expoziiei a fost domnul Marian Jean Ma- rinescu, deputat în cadrul Parlamentului European, doamna Daniela Cujb, ambasadorul Republicii Moldova la Uniunea European, domnul Mihnea Motoc, ambasadorul României la Uniunea European, domnul Alexandru Banto, directorul Casei Limbii Române „Nichita Stnescu” din Chiinu i redactorul-ef al revistei „Limba Român”, doamna Ana Banto, profesor uni- versitar, doctor habilitat, Universitatea de Stat din Moldova, domnul Valeriu Osta, directorul Casei Limbii Române din Cueni.
Note 1 Parlamentul European , Luxemburg, Oficiul pentru pu- blicaii al Uniunii Europene, 2010, p. 17.
25 ianuarie 2011, Bruxelles. Delegaia Republicii Moldova la Parlamentul European
blicaii al Uniunii Europene, 2010, p. 17. 2 Ibidem.

Dorin CIMPOEU
Transnistria „for ever or never”
Începând cu numrul curent al revistei „Limba Ro- mân” iniiem o nou rubric – Istoria la zi , în cadrul creia vom aborda diverse subiecte ale trecutului nostru aflat în raport direct cu un prezent dilematic, suscitând interesul publicului larg fa de anumite probleme.
În 2012 se împlinesc douzeci de ani de la în- cheierea ostilitilor militare dintre Republica Moldova i Federaia Rus, care au avut ca obiect tranarea disputei dintre cele dou pri în problema Transnistriei, prin semnarea Acordului de armistiiu de ctre preedinii Boris Elin i Mir- cea Snegur, la Moscova, la 21 iulie 1992.
Pentru toat lumea a fost clar de la bun început c declanarea conflictului militar de pe Nistru a avut un caracter eminamente politic, întrucât Ru- sia, dei slab i abia renscut din colapsul fostei Uniuni Sovietice, nu voia s renune la sferele sale de influen în aceast parte a Europei, dobândi- te în mod arbitrar în contextul celui de-al Doilea Rzboi Mondial i confirmate, ulterior, prin Tra- tatul de Pace de la Paris, semnat în februarie 1947.
Atribuirea altor „cauze” acestui conflict, precum re- venirea „limbii moldoveneti” la grafia latin în 1989 i atribuirea statutului de limb de stat acesteia, „pericolul” reunificrii Basarabiei cu România, existena aa-zisului „popor transnistrian” i dreptul acestuia la autodeterminare etc. au fost doar simple pretexte aberante i nefondate, care au fost folosite de Rusia
D.C. – prof. univ. dr.
2010). Specialist în Istoria
contemporane.

triei din teritoriul fostei republici totalitare sovietice i transformarea acesteia într- o entitate separatist dup primul model secesionist al R.A.S.S. Moldoveneti, înfiinat în 1924 de bolevicii rui.
În consecin, este total eronat ideea, promovat i astzi de liderii politici de la Moscova, precum i de ctre unii analiti i mass-media ruse, c respectivul conflict ar fi fost purtat între Republica Moldova i Transnistria. Aceasta cu atât mai mult cu cât teritoriul de astzi al Transnistriei, în mare msur similar cu cel al R.A.S.S.M. din perioada interbelic, nu a aparinut niciodat în istorie statului feudal Moldova sau provinciei româneti Basarabia, ci a fost alipit celei din urm de aceiai bolevici sovietici, dup raptul teritorial comis de U.R.S.S. împotriva României în anul 1940. Iar pentru a complica i mai mult lucrurile, liderii sovietici ai timpului au cedat Ucrainei, dup bunul lor plac, cele trei judee româneti din sudul Basarabiei în schimbul acestei fâii înguste de pmânt de pe malul stâng al Nistrului.
În acest context, rezult foarte clar cât de periculoas i nociv este i teza referitoare la refacerea integritii teritoriale a Republicii Moldova pe baza re- venirii Transnistriei la statu-quo-ul dinainte de 1990. Reglementarea politic a conflictului în funcie de acest aspect teritorial, creat în mod artificial de Stalin, nu a fcut decât s complice i mai mult procesul de negocieri i s amâne sine die gsirea unei soluii politice pentru diferend, tiut fiind faptul c marionetele de la Tiraspol, a cror soart i existen sunt legate numai de Ru- sia, nu vor accepta acest lucru i vor juca întotdeauna cum le cânt Moscova.
De altfel, cei aproape douzeci de ani de negocieri reprezint cel mai bun ar- gument care demonstreaz c Rusia este ferm în poziia sa de a nu ceda în faa oricror demersuri, inclusiv internaionale, i de a-i menine cu orice pre influena în Republica Moldova, la gurile Dunrii i în Balcani, în condiiile unei tot mai mari apropieri a NATO de zonele sale tradiionale de interes din Europa i Caucazul de Sud.
În acest sens, Rusia a folosit din plin i în numeroase rânduri, în mod cât se poate de transparent, pârghiile sale comerciale, inclusiv „arma” energetic, ca instrumente de presiune, pentru a impune o anumit evoluie a evenimentelor politice din ultimii douzeci de ani din Republica Moldova. Mai mult chiar, în anul 2008, prin declanarea rzboiului „de ase zile” împotriva Georgiei pe tema Osetiei de Sud, de asemenea un conflict politic ca i cel transnistrian, Moscova a artat comunitii internaionale c este capabil s recurg la for în ultim instan, atunci când îi sunt ameninate interesele. Acest lucru nu este exclus i în cazul Republicii Moldova, precedentul fiind
fcut deja în 1992.

Or, în aceasta situaie, se pune problema ce este de fcut? Care poate fi solu- ia reglementrii politice a diferendului transnistrian din relaiile Republicii Moldova cu Federaia Rus? În cei douzeci de ani de negocieri au fost avan- sate mai multe planuri i scenarii de soluionare definitiv a conflictului, fie de ctre cele dou pri implicate, Rusia i Republica Moldova, fie de ctre ali actori politici, diplomatici i mediatici preocupai de aceast problem, dup cum urmeaz:
– „statut special” , acordat Transnistriei, proiect elaborat de Misiunea CSCE/ OSCE în Republica Moldova, în aprilie 1993, care prevedea înfiinarea regiu- nii speciale Transnistria cu un grad înalt de autoguvernare, ca parte inalienabil a Republicii Moldova;
– „forme i condiii speciale de autonomie”, atribuite localitilor din stân- ga Nistrului prin Constituia Republicii Moldova, adoptat la 29 iulie 1994;
– „confederaie moldoveneasc”, având ca obiectiv recunoaterea Trans- nistriei ca entitate statal independent, proiect al Moscovei promovat prin intermediul negociatorilor transnistrieni;
– „stat comun”, cunoscut i sub numele de „proiectul Primakov”, similar conceptului de confederaie moldoveneasc , inclus în „Memorandumul cu pri- vire la bazele normalizrii relaiilor dintre Republica Moldova i Transnistria”, semnat la Moscova, la 8 mai 1997, de ctre preedintele Petru Lucinschi i liderul separatist Igor Smirnov i contrasemnat de preedinii rus, Boris Elin, i cel ucrainean, Leonid Kucima, în prezena lui Niels Helveg Petersen, minis- trul danez al afacerilor externe i preedinte în exerciiu al OSCE;
– „federaia asimetric”, iniiat de un grup de experi internaionali sub egi- da OSCE i prezentat în iulie 2002, care reprezenta un model de distribuire a prerogativelor statale între Republica Moldova i Transnistria inspirat din Constituia Federaiei Ruse;
– „proiectul Kozak ”, dup numele lui Dmitri Kozak, membru al Admi- nistraiei preedintelui rus, Vladimir Putin, lansat în 2003 i care prevedea crearea unui stat unic independent, cunoscut sub numele de „Republica Fe- derativ Moldova”, ce urma s includ doi subieci federali, respectiv „Re- publica Moldoveneasc Nistrean” i „Formaiunea teritorial-autonom Gguzia”, în cadrul frontierelor R .S.S. Moldoveneti existente la 1 ianuarie 1990;
– strategia celor „3 D”, lansat de Institutul de Politici Publice din Republica Moldova în 2004, care presupunea reglementarea diferendului prin democra- tizarea, demilitarizarea i de-criminalizarea Transnistriei;
tizarea, demilitarizarea i de-criminalizarea Transnistriei;

18 R OM ÂN
– „planul Belkovski”, iniiat în 2004 de politologul rus Stanislav Belkovski, care prevedea un „divor civilizat”, în urma cruia ar fi urmat ca Republica Moldova s se uneasc cu România, iar Transnistria s devin independen- t;
– „planul Iucenko” sau „reglementare prin democratizare”, elaborat de autoritile de la Kiev i prezentat în cadrul reuniunii GUAM de la Chiinu din luna mai 2005, care era un scenariu de reglementare a conflictului în trei etape, ce prevedea legitimizarea autoritilor de la Tiraspol prin organizarea i desfurarea unor alegeri parlamentare libere i democratice în organul legislativ regional, dup care urma s fie negociat statutul special al Transnistriei cu respectarea suveranitii i integritii teritoriale a Republi- cii Moldova;
– „planul în pachet”, înaintat de Chiinu Moscovei, în ianuarie 2007, care presupunea negocierea concomitent a tuturor aspectelor conflictului, susinut de UE, SUA i Ucraina, îns respins categoric de Rusia;
– „planul Cioroianu”, propus în 2009 de fostul ministru român de externe, Adrian Cioroianu, care promova ideea unei decuplri, pentru o perioad determinat, a Transnistriei de Republica Moldova, timp în care aceast regiune urma s intre sub un protectorat internaional cu garanii.
O analiz succint a acestor planuri i scenarii arat c majoritatea dintre ele, inclusiv unele elaborate de cercuri proruse de la Chiinu, erau menite s apere sau, în cel mai ru caz, s menajeze interesele Rusiei în Republica Moldova. Din fericire, toate aceste demersuri i iniiative, din varii motive, au euat, dovedindu-se a fi doar simple metode de tergiversare nesfârit a problemei.
Pe de alt parte, nici schimbarea formatului de negocieri i lrgirea acestuia prin implicarea UE i a SUA în calitate de observatori sau cererile cancelaru- lui german, Angela Merkel, i ale preedintelui francez, Nicolas Sarkozy, de identificare rapid a unei soluii în problema Transnistriei nu au impresionat Moscova i nu au produs niciun progres în negocieri, ci dimpotriv.
În aceste condiii, procesul de reglementare a conflictului transnistrian nu are nicio perspectiv real, pe termen scurt sau mediu. Pe termen lung, care presupune câteva decenii în viitor, soluionarea panic mult ateptat de Repu- blica Moldova i comunitatea internaional s-ar putea produce numai dac Rusia ar dori acest lucru în mod dezinteresat, ceea ce este exclus, sau dac pe arena politic mondial ar avea loc schimbri fundamentale, ceea ce este foarte greu de anticipat.
foarte greu de anticipat.

i totui exist o soluie, care depinde numai de o voin politic puternic i curajoas a liderilor de la Chiinu. Aceasta ar consta în renunarea, în mod unilateral, de ctre Republica Moldova la Transnistria. Care ar fi argumentele unei astfel de decizii? Iat-le:
– aceast fâie de pmânt nu a aparinut niciodat Moldovei feudale, a crei grani de Est s-a aflat întotdeauna pe Nistru, iar sistemul de fortificaii (ceti) al acesteia pe malul drept al fluviului;
– Transnistria a fost rupt din teritoriul Ucrainei sovietice, în mod samovol- nic, i alipit de ctre Stalin Basarabiei ocupate de U.R.S.S. în urma Dictatului de la Moscova din 23 august 1939, oferindu-i Kievului la schimb cele trei judee din Sudul R.S.S. Moldoveneti;
– acest schimb teritorial s-a fcut ilegal, în cadrul statului totalitar sovietic, fr a consulta populaia româneasc majoritar din R.S.S. Moldoveneasc i deci împotriva voinei acesteia i nu a fost niciodat recunoscut pe plan internaional, printr-un acord sau tratat;
– în primvara anului 1992, pentru a menine sub controlul su Republica Moldova, recent eliberat de ocupaia sovietic i recunoscut ca stat independent, Rusia a declanat un conflict militar împotriva acesteia, care s-a în- cheiat cu un armistiiu i constituirea în Transnistria a unei entiti separatiste subordonat în totalitate Moscovei;
– din acel moment, Republica Moldova a pierdut definitiv controlul juridi- co-statal suveran asupra acestei pri din „teritoriul” su, aflat sub ocupaie ruseasc de ast dat;
– în cei aproape douzeci de ani care au trecut de la încheierea ostilitilor militare de pe Nistru, în Transnistria s-a creat i consolidat un regim de tip totalitar, cu sprijinul nemijlocit al Rusiei, iar teritoriul separatist i-a declarat independena, devenind un „stat de facto”, în urma unui referendum organizat la 17 septembrie 2006, în care majoritatea „covâritoare” a alegtorilor s-a pronunat i pentru aderarea la Federaia Rus;
– nici din punct de vedere economic Transnistria nu prezint vreun avantaj pentru Republica Moldova i nu are nicio contribuie la PIB-ul acesteia, în- trucât regiunea separatist are propriul sistem de taxe i impozite, precum i propriile relaii comerciale externe, îndeosebi cu subieci din Federaia Rus, dar i cu unele firme occidentale.
Care ar fi urmrile i avantajele unei astfel de decizii a liderilor politici de la Chiinu?
Chiinu?
20 R OM ÂN
– În primul rând, dispariia din agenda public intern a unei probleme foarte spinoase i complicate;
– în al doilea rând, înlturarea din relaiile bilaterale cu Rusia a unui impedi- ment major i dificil, ceea ce ar duce la o consolidare a acestora;
– în al treilea rând, transferul problemei Transnistriei pe agenda relaiilor Ucrainei cu Federaia Rus, întrucât regimul de la Tiraspol se afl pe teritoriu ucrainean;
– în al patrulea rând, înlturarea unui obstacol important din negocierile de asociere ale Republicii Moldova cu UE i accelerarea procesului de aderare a acesteia la comunitatea european;
– în al cincilea rând, renunarea Republicii Moldova la politica sa de neutrali- tate, impus de Rusia prin perpetuarea conflictului transnistrian i deschiderea cii spre integrarea acesteia în structurile de securitate ale NATO;

Sergiu MUSTEA Contextul internaional al Unirii Principatelor Române
Proces încheiat acum 152 de ani, prin dubla alegere a lui Al. I. Cuza, Unirea Principatelor Ro- mâne continu, i din perspectiva prezentului, s constituie un subiect important de cercetare istoric. Chiar dac Basarabia nu a participat direct la svârirea Unirii Principatelor, semnificaia acestui eveniment a avut un ecou însemnat atât în regiunile locuite de români, cât i în contextul întregii Europe.
În ziua de 24 ianuarie 2011 la Chiinu au avut loc câteva evenimente cultural-tiinifice, în cadrul crora a fost marcat Unirea Principatelor Române din 1859. Astfel, Institutul Cultural Ro- mân „Mihai Eminescu” i Universitatea de Stat din Moldova au organizat conferina „Cine a fcut Unirea?”, la care au participat dnii prof. Teodor Paleologu, Petre Guran, directorul ICR „M. Emi- nescu”, Chiinu, Marius Lazurc, ambasadorul României la Chiinu, prof. Ion Varta, prof. Igor arov .a. La Biblio- teca Naional Aso- ciaia Istoricilor din Republica Moldova a organizat o mas rotund cu genericul „Unirea din 1859 i constituirea Româ- niei moderne”, iar Asociaia Naional a inerilor Istorici din
S.M. – dr. conf. univ. la Facul-
tatea de Istorie i Etnopeda-
gogie a Universitii Peda-
din Chiinu. Fondator i
preedinte al Asociaiei Na-
Moldova (ANTIM), fondator
Cercetri Arheologice din
Republica Moldova. Premiul
Editura Pontos, 2005.
Moldova a organizat
22 R OM ÂN
în incinta Bibliotecii Publice „O. Ghibu” masa rotund „Ecoul internaional al Unirii Principatelor Române”, având ca moment important lansarea volumului Dianei Dumitru, Marea Britanie i Unirea Principatelor Române (1856- 1859) , Monografii ANIM, IX, Editura Pontos, Chiinu, 2010. La discuiile din cadrul mesei rotunde organizate de ANIM au participat peste 50 de istorici din Chiinu – Diana Dumitru, Eugen Certan, Igor arov, Andrei Cuco, Ion Varta, Igor Cau, Virgil Pâslariuc, Aurelia Felea .a.
Dup eecul Rusiei în Rzboiul Crimeii Chestiunea Oriental a cptat o nou ipostaz, redimensionat, care a avut un impact direct i asupra destinului rilor române. Lupta diplomatic din jurul chestiunii unirii s-a dat între Marile Puteri, printre care i Marea Britanie a jucat un rol substanial. Dup cum susinea unul dintre oamenii de stat britanici, „Anglia nu are prieteni permaneni, dar are interese permanente”, iar poziia acesteia în problema Unirii Principatelor a fost una fluctuant i plin de controverse. Din aceste considerente, apariia unei monografii ce trateaz un astfel de subiect, amplu i de o importan covâritoare pentru români, este mai mult decât binevenit. Anume aspectul axiologic al problemei l-am abordat în discuiile cu dna prof. Diana Dumitru i dl prof. Andrei Cuco.
– Stimat doamn profesoar Diana Dumitru, cum v-ai decis s alegei
un astfel de subiect de cercetare?
– Opiunea pentru tema Unirii Principatelor Române a fost rezultatul supra- punerii unei serii de factori: recomandrile conductorului meu tiinific, dl profesor Eugen Certan, pe de o parte, pe de alt parte, alegerea unei astfel de teme reflect interesul meu firesc fa de istoria diplomatic i fa de influena politicului asupra evenimentelor istorice; nu în ultimul rând, preo- cuparea dat se datora i suflului vremii, cci proiectul începuse la mijlocul anilor ’90 ai secolului al XX-lea, când exista un interes puternic fa de istoria naional a românilor (inclusiv i posibilitatea de a o cerceta), mai ales fa de acele aspecte care fuseser neglijate de istoriografia sovietic din Moldova.
Imboldul de a studia anume poziia enigmatic a Marii Britanii se explic prin acele „oscilaii” neînelese i aparent iraionale de care ddea dovad acest stat în problema unirii i prin dorina de a înelege logica acestora. Activitatea diplomaiei engleze referitoare la Principatele Române în timpul celor trei ani premergtori unirii a trecut prin câteva etape succesive cu un coninut i efect diferit. Explicaia principal a acestei atitudini specifice inea de noutatea rela- tiv a problemei Unirii Principatelor pentru politicienii britanici. Orizonturile politice britanice erau mult prea largi pentru a acorda o atenie special Prin- cipatelor Române, îns în perioada dintre 1856 i 1859 acestea intr tot mai mult în vizorul Angliei, graie internaionalizrii cauzei Unirii. Acum Foreign

Office-ul britanic se vede forat s chibzuiasc serios asupra problemei Unirii Principatelor Române i s-i formeze o poziie vizavi de cauza dat, poziie pe care, pe parcursul acestei perioade, o va modifica i adapta la condiiile mereu schimbtoare ale scenei politice internaionale. O idee concluziv a analizelor noastre e c ceea ce prea a fi o serie de oscilaii contradictorii a diplomailor britanici în problema Unirii, în realitate reflecta o activitate politic constant i bine chibzuit, prin care acetia încercau s exploateze contradiciile existente între marile puteri i s-i promoveze propriile interese în aceast regiune.
– i care au fost interesele constante care au stat la baza poziiei manifestat
de Marea Britanie în raport cu problema Unirii Principatelor Române?
– Chestiunea româneasc, fiind parte component a unei probleme mai largi – Problema Oriental –, condiiona atitudinea guvernului englez în depen- den de strategia adoptat în politica guvernului britanic în Orient. Dei în- frânt în rzboiul Crimeii, Rusia rmânea a fi privit ca principalul adversar cu ambiii imperiale i capaciti de temut, care potenial era în msur s pericliteze dominaia englez în India i în alte pri ale lumii. Rivalitatea anglo-rus în Sud-Estul Europei a determinat în perioada respectiv:
1) susinerea de ctre Anglia a principiului integritii Imperiului Otoman, ca unic soluie în calea expansiunii Rusiei spre strâmtorile Bosfor i Dardanele i
Lansarea crii Marea Britanie i Unirea Principatelor Române (1856-1859)

24 R OM ÂN
2) pstrarea alianei anglo-franceze pentru a se evita o posibil alian franco-rus.
Fiind privit prin prisma acestor factori, problema Unirii Principatelor Ro- mâne prezenta interes pentru guvernul de la Londra, în special ca o moda- litate prin care s-ar pune o barier solid la hotarele de nord ale Imperiului Otoman i ca un mijloc de lupt pentru a-i pstra influena în aceast regiune geopolitic. În funcie de evoluia acestor dou aspecte, Marea Britanie se situa în tabra puterilor care sprijineau Unirea Principatelor Române sau în tabra opus, de fiecare dat influenând într-un mod însemnat viaa politic intern i statutul internaional ale Principatelor.
– Cum s-a rsfrânt asupra formaiei Dvs. ca istoric cercetarea acestui su-
biect?
– Faptul c eu m-am ocupat în mod special de problema impactului politicii britanice asupra procesului unirii m-a ajutat s accept unele adevruri binecunoscute, pe care pân atunci mai degrab le intuiam, dar care acum îmi par evidente:
1) orice actor internaional se conduce, în primul rând, de interesele politice proprii;
2) retorica declarat în public deseori nu coincide cu raionamentele discuta- te în mod privat de oamenii de stat;
3) nicio entitate politic nu trebuie s-i formuleze ateptrile pe baza aciunilor actorilor externi, ci urmeaz s se concentreze asupra eforturilor interne.
otui studierea acestui subiect m-a fcut s reevaluez importana lobby-ului politic i cultivarea relaiilor personale cu oameni politici influeni ai epocii. În perioada anterioar unirii oamenii de stat români au organizat o adevrat campanie de imagine în susinerea unirii la curile din Paris, Londra, St. Peters- burg etc. În mod simultan, acest studiu a demonstrat msura în care necesitile puterilor globale ignor preferinele unor state mai mici. În pofida aspiraiilor naionale exprimate clar de români pentru a forma un stat unitar, Unirea Princi- patelor a avut loc doar când aceast aciune s-a aliniat intereselor marilor puteri europene. Atunci, ca i astzi, relaiile politice dintre marile puteri i tendin- a lor spre decizii bazate pe complexe strategii de compensaii i concesii au prioritate, în comparaie cu dezideratele unui popor. Cu toate acestea, lucrarea demonstreaz i relevana vocii poporului i rolul pe care o opinie majoritar îl poate avea într-o chestiune global. Alegerile libere care au avut loc în Principa- te au influenat deciziile marilor puteri, întotdeauna contiente de complicaiile i conflictul care ar putea erupe în cazul sfidrii voinei poporului. În cele din urm, anume convergena intereselor marilor puteri cu expresia matur i sin-

– Stimate domnule profesor Andrei Cuco, cunoscând preocuprile
Dvs. fa de istoria secolului al XIX-lea, ce prere avei despre lucrarea
dnei Diana Dumitru?
– Lucrarea Dianei Dumitru este bazat pe teza de doctorat a autoarei, consacrat rolului i poziiei Marii Britanii în contextul evoluiei „chestiunii româneti” în- tre încheierea ratatului de pace de la Paris (martie 1856) i dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza din ianuarie 1859. Cartea este structurat în trei capitole mari, însoite de o introducere (în care sunt reflectate actualitatea temei, unele consideraii metodologice ale autorului i istoriografia problemei) i principalele concluzii ale proiectului de cercetate. Sunt examinate câteva etape-cheie în desfurarea aciunilor diplomatice ale marilor puteri legate de problema definirii no- ului statut al Principatelor i perspectivele de unificare a acestora, acordându-se o atenie deosebit oscilaiilor i motivaiilor politicii britanice, care este apreciat drept extrem de mobil i flexibil. Mi se pare deosebit de util i interesant re- vizuirea „consensului” existent, în mare msur, în istoriografia român privind rolul negativ al diplomaiei britanice în raport cu realizarea proiectului naional românesc (în pofida unor luri de atitudine mai echilibrate, ca, de exemplu, cea a lui L. Boicu). În general, intenia autoarei de a realiza un studiu „complex” i „mul- tidimensional” al politicii britanice în regiune a fost realizat cu succes, datorit familiarizrii exhaustive cu dezbaterile istoriografice pe tema dat i folosirii unei varieti impresionante de surse diplomatice publicate i inedite. În acest sens, lucrarea Dianei Dumitru completeaz o lacun istoriografic important i ofer o interpretare argumentat, echilibrat i nuanat a problemei de cercetare.
– Care sunt momentele forte ale studiului i perspectivele cercetrii pro-
blemei Unirii Principatelor?
– Putem sublinia câteva aspecte pozitive care ar lrgi contextul cercetrii. În primul rând, sub aspect metodologic, cartea este situat la confluena dintre istoria tradiional a diplomaiei (care presupune analiza textual atent i confrunta- rea surselor diplomatice de epoc) i istoria relaiilor internaionale, o abordare mult mai ambiioas i teoretizant, care tinde s problematizeze naraiunea „liniar” a istoriei diplomatice. Astfel, intenia autoarei de a „contribui la o în- elegere din perspectiv istoric a intereselor regionale i globale a Marii Brita- nii” este salutabil. D. Dumitru reuete s depeasc concentrarea excesiv pe contextul îngust al „chestiunii româneti”, demonstrând c poziia Marii Brita- nii reieea din raiuni mult mai largi, care proveneau din dimensiunea global a politicii Imperiului Britanic, angajat într-un joc extrem de complex cu principa- lii actori „alternativi” în Sud-Estul Europei – Frana i Rusia.

26 R OM ÂN
meii, când Marea Britanie înceteaz s funcioneze ca un „arbitru” eficient pe continentul european, fiind impulsionat, deseori, de motive iraionale (de exemplu, de percepia eronat a prezumtivului „pericol rusesc” pentru In- dia). Rzboiul Crimeii a avut repercusiuni enorme asupra articulrii „limite- lor imaginabilului” în politica marilor puteri i a schimbat profund atitudinea reciproc a acestora. Din acest punct de vedere, „oscilaiile” politicii britanice sunt chiar mai explicabile (dac nu justificate), iar „chestiunea româneasc” este doar un exemplu al noii abordri în relaiile internaionale. În al treilea rând, mi se pare extrem de interesant analiza rolului ambasadorului britanic la Constantinopol, Stratford de Redcliffe, în evoluia i „radicalizarea” poziiei antiunioniste, la o anumit etap a discutrii problemei româneti. Dincolo de relevana „factorului personal”, acest caz ne face sensibili fa de multiplele „voci” existente în interiorul elitelor i aparatului guvernamental britanic în legtur cu „problema oriental”. Comparaia atitudinii radicale a lui Stratford cu discursul „conciliant” al lui Henry Bulwer sau poziia oficial, de compromis, a guvernului de la Londra arat c funcionarea diplomaiei marilor puteri nu este un proces omogen, coerent sau întotdeauna previzibil, i se compune dintr-o varietate de vectori care pot interaciona sau se pot anihila reciproc. Este, astfel, depit stereotipul unui corp diplomatic unitar (sau chiar monolitic), deseori impus de o perspectiv instituional prea to- talizant. Recuperarea „actorilor” individuali (inclusiv prin folosirea metodei biografice) are un potenial înc neexplorat, dar este aplicat cu succes în stu- diul de fa.
În concluzie, lucrarea lansat pe 24 ianuarie 2011 se refer la un capitol extraordinar de interesant din istoria Principatelor Române, care, într-adevr, dup cum spunea la una din emisiunile televizate din 23.01.2011 Mihai Fusu, seamn mai mult cu un roman poliist decât cu o pagin de istorie. otodat, Unirea de la 1859 sau Unirea mic , aa cum mai este numit deseori, constituie un exemplu excelent al unei solidariti naionale (i aici desigur c mai întâi ne referim la elitele intelectuale i politice), care au tiut s-i modereze ambiiile i interesele personale în numele unui bine suprem i a unui interes comun. Este un caz aparte, când românii au demonstrat o perseveren uluitoare în realizarea unui deziderat colectiv i, în pofida unor reglementri internaionale restrictive, au realizat unirea prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza. Anume din aceste considerente Unirea Principatelor a fost i va rmâne un eveniment-cheie din istoria românilor, care va atrage atenia oric- rei persoane interesate de istorie. Astfel, lucrarea Dianei Dumitru reprezint o contribuie valoroas pentru istoriografia problemei cercetate i conine o interpretare complex, nuanat i inovatoare a rolului Marii Britanii în con-

I T I N E R A R L E X I C A L 27
Iustina BURCI
Nicolae Iorga i consideraiile sale despre numele de botez la români
Istoricii, geografii, lingvitii, etnologii etc. au fost de prere, înc de la începutul secolului al XX-lea, c atât toponimia, cât i antroponimia pot fi uti- lizate cu succes în studierea istoriei: nu numai a celei propriu-zise, ci i a istoriei apariiei i dez- voltrii anumitor tiine, printre care se numr i geografia, lingvistica etc.
Folosirea informaiilor oferite de onomastic este cu atât mai necesar în privina epocilor îndepr- tate din evoluia unei limbi. Astfel, în cazul limbii române, stadiul în care ea se gsea în fazele ante- rioare secolului al XVI-lea, înainte de apariia pri- melor texte româneti, ne este cunoscut, în mare msur, pe baza numelor de locuri i a numelor de persoan din actele slavoneti sau latineti din acea vreme1.
Contieni de faptul c, în lipsa documentelor2 , intervale de timp din istoria societii noastre sunt inaccesibile cercetrii, numeroi istorici i lingviti au desfurat o munc asidu – individu- al sau colectiv – creia îi datorm astzi un vast inventar3 arhivistic, cuprins în lucrri consacrate. Grija pentru adunarea i ordonarea materialului documentar a constituit, de altfel, înc din secolul al XIX-lea, un adevrat deziderat pentru generaii de cercettori.
Activitatea de depistare i publicare a documentelor vechi i-a gsit locul i printre preocuprile complexe ale lui Nicolae Iorga, care mrturisea, el
I.B. – cercettor tiinific
Craiova, Editura Universitaria,
Editura Universitaria, 2009,
Editura Universitaria, 2010,
370 p. (coautor).

28 R OM ÂN
ocupaie de fiecare zi a vieii mele”4 , vechile înscrisuri româneti reprezentând pentru Domnia Sa „un continuu izvor de via, un mijloc de-a intra în contact direct cu oamenii care au fost înaintea mea i cu care îmi gsesc necontenit, mie i societii în care triesc, unele asemnri duioase, cci publicaiile mele de documente nu sunt numai pentru a prezenta un simplu material, bine edi- tat, persoanelor care ar binevoi s scrie istoria pe baza lor, i de aceea am per- severat în aceast editare...”5.
Strduina aceasta, de a reda istoriei noastre o surs inestimabil de infor- maii, i-a oferit îns i posibilitatea de a face observaii diverse pe marginea documentelor întâlnite, printre ele i unele de natur filologic.
În articolul de fa, ne vom opri asupra consideraiilor sale despre numele de botez, fcute într-o conferin6 pe care a susinut-o la Institutul Sud-Est Euro- pean din Bucureti, la 18 mai 1934.
Dei „istoria românilor, dup numele de localiti, ar fi, într-adevr, de un deosebit interes”, „pentru c noi, pentru trecut, avem, deseori, o informaie foarte srac: secole întregi nu gsim absolut nimic... Din numele de localiti s-ar putea scoate ceva, care ar suplini aceast lips, aa de însemnat, în izvoare” (ibidem , p. 4), Nicolae Iorga va insista aici asupra prenumelor româneti, ca urmare a faptului c, „am fost lovit de marele numr de nume (prenume – n.n.) necunoscute nou, care se întrebuinau odinioar” (ibidem , p. 4).
Autorul îi structureaz materialul în trei pri.
Prima dintre acestea se refer la nume contemporane Domniei Sale, care, dei odinioar au avut un îneles, i l-au pierdut cu timpul, ajungând s ridice probleme de etimologie celor interesai de acest aspect: Badea, Badu, Balu, Bciu, Bcu, Bârlu, Bercu, Besnu, Bibu, Bi, Blaga, Bledu, Bucu, Duiu, Firu, Ibru, Isar, Iscu, Jiga, Laiu, Lebu, Liu, Ludu, Mandrea, Manea, Meru, Neacu, Papa, T- plan, Tatu, Tempea, Titu etc.
Unele dintre ele i-au gsit, în momentul de fa, o rezolvare7: Badea provine de la apelativul bade; Bciu – baci; Bercu – bg. Berko, ar putea fi i berc „cu coad scurt” sau un nume evreiesc; Bibu – bg. Bibo; Bi – bi, prescurtare a lui bdi sau bg. Bitsa; Blaga – bg. Blaga; Bucu – bg. Buško; Firu – hipoco- ristic al lui Zamfir, cf. i gr. Firu i bg. Firo; Isar – gr. Isari(s); Iscu – gr. Isku; Jiga – ung. Zsiga; Liu – bg. Litso; Ludu – lud „simplu, naiv, prost”, cf. ung. lúd „gâsc”; Mandrea – Mandru + suf. -ea sau mandr „stân de oi” + suf. -ea; Manea – bg. Manja sau derivat cu suf. -ea de la Man(u); Meru – Mir(u) sau / i Mirea + suf. -u, v. i sl. Mirovtsi; Neacu – Neagu + suf. -u, varianta

Tatul; Tempea – ung. tempe „foarte mic, pitic”; Titu – bg. Tito, gr. Titos etc. Altele au rmas i acum neînelese.
De la toate acestea se pot forma, dup cum bine remarca marele istoric, alte nume, prin derivare: „Din numele odat stabilite facem o întrebuinare foarte larg prin anumite sufixe, mai mult de desmierdare. Suntem obinuii s desmierdm numele de botez i, când nu desmierdm noi, se desmiard copilul singur, i din acestea ies formele cele mai curioase: credeam i eu... c Tache înseamn Costachi, dar am vzut c în Muntenia înseamn Dumitru” (ibidem , p. 6-7). În general, dintre toate afixele Nicolae Iorga îl remarc pe -ea , sufix foarte frecvent, i care se poate ataa aproape la fiecare dintre numele citate.
Numele de botez, provenite de la porecle, sunt i ele destul de des întâlnite i co- respund acelor epoci când biserica nu avea influen asupra acordrii prenumelor, nefiind necesar ca acestea s fie neaprat nume de sfini. Se alegeau în special cele considerate de bun augur pentru soarta copiilor; îns de multe ori se obinea exact contrariul: „Nu o dat, în documente am întâlnit femei care se chemau Gro- zava i Urâta , iar ca nume de brbat: Uscatul , Orbul , Laiul (Negrul), lâng Bunul , Mare , Mândra i Muata (masculine Mândru i Muat )” (ibidem , p. 7).
Alturi de acestea apar antroponime care descriu anumite trsturi fizice sau psihice ale persoanelor: Aspra , Floarea i Florea cu diminutivele lor; Blana, Creul, Grosul, Micul, Alba, Albu , dar i nume provenite de la denumirea unor animale („prin asemnare sau ca o amintire de vechi totem” – p. 7), psri sau vegetale: Lupu, Lupea, Lupa, Corbu, Corbea, Balaur, Cornu, Cornea.
În cea de-a doua parte a conferinei, Nicolae Iorga s-a oprit la numele de botez care au aprut sub influena bisericii. Dincolo de îniruirea lor, cercetto- rul face o analiz a fiecruia în parte, referindu-se la probleme de etimologie, prescurtare sau derivare a antroponimelor respective.
Cel mai rspândit dintre toate este Ion sau Ioan , întâlnit i sub formele Oanea, Onciu. De la slavi au ptruns la noi variantele Ivan i Iovan , de la greci – Iani , iar de la unguri – Iános , care au suferit, ulterior, modificri ale formei, prin derivare sau prescurtare. În Sântion (Simtion), prenumele propriu-zis a fcut corp comun cu apelativul sânt . Astfel de antroponime s-au format i de la celelalte nume bisericeti: Sânvsâi, Sânicolae, Sântilie etc. Numele Preda , a crui etimologie autorul consider c vine de la Sfântul Ioan Înainte Mergtorul, Predici, este, de fapt, provenit din bulgrescul Preda.
Vasile. „...când se zice Vsiiu i Sânvsiiu, aceasta arat c numele Sfântului Va- sile aparine zestrii vechiului cretinism, din vremea când, dup anume reguli

30 R OM ÂN
numele Vasu i Vase , apoi, prin derivare, Vsoiu [cu suf. -oiu , care „se poate aplica oricrui nume” (ibidem , p. 9)].
Nicolae. Cea mai veche form de la acest nume de botez este Nicoar , dar i Sânicoar. Prin intermediul lui Miklos , ungurii ni l-au dat pe Miclu.
De la Gheorghe este cunoscut, în vechime, forma Giurgiu (de unde i deriva- tul Giurgea). Sub influena ungureasc a lui Gyüry, avem astzi numele Giura, Giurea , iar sub influena greceasc Iorgu, Iorga.
Indrea i Udrea sunt atestri foarte vechi ale numelui Andrei.
Petru. A fost derivat cu suf. -ea în Petrea , dar i cu cel slav, -acu , în Ptracu.
Numele Sfinilor Arhangheli, Raael, Mihail i Gavril , apar i ele ca nume de botez. Rafael este întâlnit i sub forma Raail , Gavril – Gavru, Gavrea , iar Mihail – Mihu (form foarte veche), Mihil i Mihila.
Mai puin utilizat a fost Ilie; spre deosebire de acesta, tean i Grigore au o frecven mai mare i o palet larg de derivate (teu, teea, teflea, Gore, Goe, Gou, Guu etc.).
Prin scurtare, Alexandru a devenit Sandu i Lisandru (fem. Sanda , Lisandra), iar sub influen maghiar, andru.
Teodor apare, în Oltenia, sub forma Tudor , în Ardeal Todor, iar în Moldova Toader .
Printre numele foarte rspândite se numr Constantin , dar i Dumitru , de la care s-au format numeroase alte antroponime: Coste , Costea, Costan; Mitru, Mitran (fem. Mitrana), Medru , Medrea , Simendrea (cu adaosul Sân).
Sava , Teodosie (prin scurtare, Dose), Eustratie ( Istrate), Eustatie (State), Trion (devenit Trohin , dar i Tri ), Emanuil ( Man, Manu, Mnil), Simion (Simu, Sima), Toma (prin filier ungureasc, Tma), Daniil ( Dan), Filip, Lazr, Ma- tei ( Maei), Spiridon (Spiru, Spirea) sunt nume ecleziastice, intrate în patri- moniul antroponimiei româneti.
Pe lâng aceste nume din Noul Testament, sunt i altele, foarte rare (întâlnite doar în anumite regiuni), care au fost luate din Vechiul Testament (ibidem , p. 11). Zonele unde ele apar sunt în special ara Fgraului, Muscel, partea de sus a Buzului: David, Aron, Isac, Avram, Isaia, Samuil-Samoil, Moise, Iosi, Israel în numele Isdrail.
Numele de femei – dei mai puine, din punct de vedere numeric, din cauza unor

cu rolul i locul femeii în cadrul familiei i în societate, în epocile mai îndeprta- te –, sunt i ele prezente în documente. Iat-le pe cele menionate de Nicolae Ior- ga: Mua, Via, Titiana, Sânziana, Sora, Calea (întrebuinat de jupâniele muntene pân în secolul al XVI-lea), Liliana (numele cumnatei lui Vasile Lupu).
Iar dintre numele biblice le menionm pe urmtoarele: Rachela , care devine Rafila , Maria ( Mrioara, Mriua, Maria, Maricica), Elena ( Ileana, Leana, Le- nua, Lincua), Petra ( Petrua), Dafina (doamna lui Istrate Dabija), Neaca; de la Smaragda s-au format Smaranda , Manda , Mndia; de la Safira – Zamfira.
Tot legat de biseric, se poate observa c i denumirile unor srbtori au devenit prenume i, apoi, nume de familie: Iordan (în Muntenia), Ispas, Crciun, Pascu, Duminic; de la numele lui Hristos, Cristu, Criste.
De asemenea, numele de popoare sunt întâlnite, în vechime, nu numai ca nume de familie, ci i ca nume de botez:chiauca, Neamul, Turcul, Armeanca.
Ultima parte a conferinei autorul o dedic influenelor strine , care i-au l- sat amprenta i în onomastica româneasc. În general, antroponimia fiecrui popor modern are un caracter eteroclit, pentru c îmbin elemente apari- nând fondului strvechi, motenit, peste care s-au suprapus, cu timpul, influ- ene venite din partea altor popoare prin contactele produse. La fel i onomastica româneasc a acumulat – de-a lungul secolelor – un tezaur de nume de origini diferite, ca urmare a relaiilor cu alte populaii.
Prima dintre acestea este influena slav. Biserica i viaa de stat, pe care au avut-o strmoii notri aproape un mileniu sub înrâurire slav, a fost un factor hotrâtor pentru transformarea radical a listei numelor de botez româneti, în sensul înlocuirii lor cu nume slave8. De la slavi am pstrat neschimbate nume ca Mircea, Voicu, Vâlcu, Bratu, Stor, Stroe , în timp ce pe altele le-am amputat, ca în cazul celor coninând slav „glorie” i mir „pace”: Radoslav, Radomir devin Radu (Rada), Stanislav – Stan , Dragoslav – Dragu , Branislav – Bran , Neagoslav – Neagu , Dobromir – Dobre. Prin filier slav au intrat, de asemenea, numeroase antroponime. Aa s-a întâmplat cu numele de origine greac, cu sufixul -ot: Dobrot, Baot, Laiot, Albot, Gerot, Capot, Coot, Cocot . Toate au fost mai întâi nume de botez.
În aceeai categorie, a numelor slave, intr i cele bulgreti, terminate în -ciu: Stanciu, Momciu , precum i cele ruseti i rutene, cu sufixele -a ( Agopa, Cap- a, Coma) i -co ( Laco, Nedelco).
Urmeaz, dup acestea, numele de origine ungureasc. Se poate remarca faptul c, pe lâng forma veche româneasc, multe antroponime au primit i o

(Alexandru), Tivadar (Toader), Andras (Andrei), Ioja (Iacob), Itvan (tefan), Gabor (Gavril), Balint (Valentin) etc.
Influena greceasc s-a manifestat în dou etape. Una foarte veche, care a dat nume ca Axinia, Chira-Chir, Despina, Dochia, Odochia , provenite de la Evdochia , Nastasia ( Anastasia), Saa ( Elisabeta , Ilisaa), Antimia, Irina, Frsina ( Eufosi- na). Ca nume brbtesc apare Hrizea. Multe dintre acestea au venit de la clu- gri: Dosoei, Silivestru, Solovstru, Eimie, Antonie (devenit Andonie), Aristarh (devenit Alistar ), Serafim, Serafima, Onofei (devine Onufie), Axente (devenit Acsintie) etc. Cea de-a doua etap este reprezentat de nume mai noi, precum: Dima din Dimitrie , Scarlat, Stamati, Panait, Paraschiva, Casandra.
Sufixele diminutive -ache i -achi sunt tot de influen greceasc. Frecvena lor a fost atât de mare în epoca contemporan autorului, încât acesta cerea „descostachizarea” i „despetrachizarea” numelor.
Alturi de tradiia specific fiecrui popor (i în cadrul acestuia fiecrei regiuni) un factor important în primenirea sistemului numelor de persoan l-a avut moda9 , care a jucat, în toate epocile, un rol important în acceptarea (mai întâi de ctre clasele dominante) a numelor strine10. Moda franuzeasc, „cu tot felul de Jean, Georges, care nu se potrivesc deloc cu spiritul limbii” (ibidem , p. 16), i-a spus i ea cuvântul, aducând cu sine o serie de nume cu aceast origine.
i, nu în ultimul rând, Nicolae Iorga vorbete despre „plaga numelor preten- ioase, luate din romane sau din istorie”, când au aprut prenume ca Oscar, Corina, Malvina (preluate de la Staël sau Osian).
Chiar dac în multe dintre familiile româneti se pstreaz înc atribuirea numelor de botez11 dup criterii vechi, tradiionale, problema numelor pretenioa- se – sesizat de ctre N. Iorga – este prezent i astzi, ea ajungând, din pcate, la un nivel care a atins cote alarmante. Lipsa de cunotine în domeniul prenumelor specifice poporului nostru, lipsa contiinei naionale i a educrii populaiei în acest sens, precum i criza de identitate naional i estetic, pe care o parcur- gem în prezent, a dus la apariia unor prenume care nu ni se potrivesc.
În timp ce multe naiuni se întorc ctre tradiie (în condiiile globalizrii i internaionalizrii din timpurile actuale), lucru ce le garanteaz pstrarea identitii naionale, la noi se înregistreaz o dorin fr limite de a-i imita pe alii, de a valoriza tot ceea ce vine din afar i de a devaloriza vechile noastre nume i tradiii. „...nu vei întâlni niciun scandinav sau spaniol pe care s-l cheme... Johnny. Dar vei gsi mai muli Johnny în Bucureti decât vei întâlni în toa- t Peninsula Scandinav sau Iberic!”12. Ca s nu mai vorbim despre indieni,
evrei, chinezi sau japonezi, care-i pstreaz numele tradiionale.

Muzica, televiziunea, radioul, sportul sunt astzi surse principale de inspiraie în alegerea prenumelor de ctre prini. Cutrile prea insistente de a gsi un nume original, ieit din comun, duc adesea la extreme, la situaii ridicole.
i tocmai pentru a evita situaiile ridicole, Nicolae Iorga a considerat necesar, la timpul su, s le prezinte „asculttorilor – în aceast conferin (n. – I.B.) – o larg alegere critic în ceea ce privete numele care s-ar putea da unor viitori copii, care nu trebuie s le poarte ca un element ridicol” (ibidem , p. 16).
Trebuie s remarcm faptul c, în aceste puine pagini, Nicolae Iorga a surprins, printre primii, unele trsturi ale antroponimiei româneti i a analizat, atât pe baza documentelor, cât i pe baza observaiei personale, o serie de prenume. Cer- cettorul numr, totodat, printre primii care au susinut c informaiile din ar- hive sunt deosebit de utile „pentru a gsi ceea ce se ascunde sub unele din aceste nume, pentru a fixa chiar perioade deosebite în ce privete numele” (ibidem , p. 5); de asemenea, datele arhivistice sunt importante „pentru un public mai larg decât acela pe care-l intereseaz amnunte din istorie sau filologie” (ibidem , p. 5).
1 Elena odolescu-Silvestru, Toponimie româneasc. Mo- dele derivaionale , Chiinu, Editura Gunivas, 2001, p. 6. 2 La 1852, Teodor Codrescu se temea ca nu cumva „vreo fatal întâmplare s le arunce în mâna cuiva, care netiind preui o aa comoar naional, le-ar nimici, ori ar lipi fe- restrele, ori le-ar ine aruncate în pod”, aa cum s-a întâm- plat cu multe dintre actele originale. Ca rezultat al acestei temeri au aprut volumele Uricarului , în care apare un numr mare de hrisoave, urice, acte cu caracter diferit, toate selectate dup criteriul adevrului, cci „adevrul este esena istoriei” (Uricarul , vol. I, 1871, p. III). 3 Iat numai câteva exemple: DRH, A. Moldova, B. ara Româneasc, C. Transilvania; DIR, A. Moldova, B. ara Româneasc, C. Transilvania; Damian P. Bogdan, Acte moldoveneti dinainte de tean cel Mare, Bucureti, 1938; Ioan Bogdan, Documentele lui tean cel Mare , Bucureti, 1913; Catalogul documentelor rii Româneti din Ar- hivele Statului, Bucureti, 1947; Catalogul documentelor moldoveneti din Arhiva istoric Central a Statului, Bu- cureti, 1957; M. Costchescu, Documente moldoveneti de la Bogdan Voevod (1504-1517), Bucureti, 1940; Du- mitru Z. Furnic, Documente privitoare la comerul româ- nesc, 1473-1864, Bucureti, 1931 etc. 4 Nicolae Iorga, Numele de botez la români , conferin i- nut la Institutul Sud-Est European, la 18 mai 1934, Bu-
Note

A D L I T T E R A M 35
Eugen MUNTEANU
O prietenie exemplar. Petru Caraman i Gheorghe Ivnescu în coresponden (I)
Gheorghe Ivnescu a fos cel mai srluci produs al radiiei ieene în filologia româneasc, singu- rul, probabil, care a reui s aing culmile veria- bile ale creaiei iinifice originale. În ulimii ani din viaa sa, m-am bucura de simpaia i încrede- rea acesui mare înva. Deseori, la sfâriul lun- gilor ore de discuii, pe care, acas la unul dinre noi, cu graie i cu un fel de generoziae aproape inconien, i le acorda ânrului aspiran la consacrare iinific, Ivnescu îmi druia câe o care sau câeva scrisori dinre cele primie de el de-a lungul impului. Nu avea o arhiv sisemaic, nu îi psra hâriile în ordine, aa c mule din scrisorile primie de el de-a lungul impului, împreun cu ale documene, manuscrise personale, ale alora sau ace oficiale, s-au aduna cu vremea înr-un sac din podul casei unde locuiesc, în aceeai dezordine din care plecaser. Cândva, în urm cu câiva ani, am gsi imp ca s încerc o ordinare în acele hârii. Înre cele câeva sue de scrisori rimise lui Gh. Ivnescu i druie de acesa mie, pe lâng cele primie de la membri ai familiei sau de la elevi i colaboraori din Iai, Bu- curei, Cluj, Craiova i imioara, am gsi câe- va zeci de scrisori de o imporan documenar mai mare, expediae cre Ivnescu, de-a lungul anilor, de diferie personalii din România sau din srinae. Dinre acese somii, ca s m limiez doar la filologi, po meniona pe Euge-
E.M. – prof. univ. dr., director
al Institutului de Filologie
Român „A. Philippide” din
limb român i lingvistic
invitat la Institutul de
revistei „Biblicum Jassyense.
Romanian Review for
Biblical Philology and
Hermeneutics“.
limiez doar la filologi, po meniona pe Euge- nio Coseriu (Milano i Monevideo), Georges
Hermeneutics“.
Petru Caraman (1898-1980)
Sraka (Srassbourg), Maria Gim- buas (SUA), Mario Ruffini (Ialia), V. Geridze (Gruzia), Johannes Hub- schmid (Heidelberg), Oswald Szemereny (Freiburg), Dan Simo- nescu, Al. Roseti, Haralamb Mihes- cu, George Giuglea, Emil Condura- chi, T. Simenschy, George Caraga, Fr. Pall, Ion Pru, N. A. Ursu, Vasile Arvine, efan Giosu, Radu Paul, . Bârsnescu i muli alii.
Vom publica, începând cu aces numr al revisei noasre, o serie de scrisori rimise lui Gh. Ivnescu de Peru Caraman. La începuul perioa- dei acoperie de scrisorile pe care le voi prezena (1959-1963), Peru Cara- man (1898-1980) avea cca 60 de ani, iar Gheorghe Ivnescu (1912-1987) se apropia de vârsa de 46 de ani. Înrucâ înre cei doi învai era o diferen de vârs de 14 ani, Ivnescu i-a pura un respec adânc i plin de afeciune prieenului su mai vârsnic, iar Caraman îi mrurisea admiraia i o mare preuire penru caliile iinifice i umane de excepie ale mai ânrului su coleg. Scrisorile acesea aes aadar o prieenie auenic, dei discre, înre cei doi; cci, în cele câeva sue de ore de discuii, Ivnescu nu mi-a pomeni despre Caraman nicioda! Admiraiv i cu recunoin vorbea mai ales despre marele su profesor A. Philippide, iar despre conemporani se exprima cel mai adesea în mod criic. Îmi vorbea, cu nduf, mai ales de inamici i de aceia dinre foii si elevi care s-au pura urâ cu el, în care vedea nie lichele sau nie „imbecili”, judeca pe care isoria a confirma-o, dup cum se pare, în cea mai mare pare!
În faa mea se afl un numr de op scrisori ample, scrise de P. Caraman în Iai i rimise lui Gh. Ivnescu, în perioada meniona mai sus; cinci dinre ele se afl în posesia mea (cea din 30 marie 1957, cea din 21 decembrie 1957, cea din 26 marie 1959, cea din 25 mai 1959 i, a cincea, una cu in- dicaia „Duminica Floriilor”, dar fr indicarea anului); ale rei se gsesc la Biblioeca Filialei din Iai a Academiei Române, fondul „P. Caraman” (o scrisoare nedaa expedia de Caraman de la Iai la Bucurei la o da nepreciza, „prin amabiliaea dlui avoca Drghici”, dup cum s scris pe plic, ala din 6 decembrie 1962 i o a reia din 27 augus 1963). Nu am reu-

Perioada în care s-a perecu aces schimb episolar, anii 1957-1963, ese una dinre cele mai înunecae epoci din isoria României moderne. Ocupaia so- vieic i cei pese 10 ani de dicaur a proleariaului insiuiser i consoli- daser deja, la daa realizrii schimbului de scrisori, un regim oaliar agresiv, caraceriza prin eroare, lichidare sisemaic a uuror elielor, discurs ani- naional i cenzur generaliza. O amosfer sufocan penru cei doi inelec- uali, relegai înr-un fel la marginea socieii, oricum eliminai din sisemul academic. P. Caraman, mare profesor i fos glorie a Universiii din Iai, slavis, folcloris i enolog recunoscu în cercurile specialiilor srini, fusese pensiona fora i ria depare de viaa public, în sânul familiei, în condiii maeriale precare, fiind supraveghea în permanen de organele de represiu- ne ale regimului. Dup ce, ca elev i urma al lui A. Philippide, predase la Iai isoria limbii române, Gh. Ivnescu fusese alunga i el de la Universiae în anul 1949, ca urmare a unei reforme a învmânului impuse de comunii pe principii ideologice i parizane. Muându-se la Bucurei împreun cu so- ia, Ivnescu a raversa o perioad de omaj, primind, la un momen da, un pos modes de funcionar la Academie. În cele din urm, a fos „salva” de Ilie Murgulescu, acivis comunis, academician i minisru al învmânu- lui, persoan cu oarecare respec fa de culur i fa de iin, care l-a rimis mai înâi la Craiova i, ulerior, la imioara (1962-1969), penru a organiza acolo aciviaea iinific i academic a unor cenre de cerceare i caedre de specialiae recen înemeiae.
Dup cum va remarca imedia ciiorul aviza, cele op scrisori ale lui Cara- man cre Gh. Ivnescu sun, prin con- inu, prin sil i prin elegan discur- siv, specimene de înal nivel al arei episolare. Brânul înva izgoni din ceae pare s-i fi proieca în mai ân- rul su prieen cea mai imporan par- e din idealurile sale umane, naionale i iinifice. Uimioare, emoionane i ulburoare prin accenele lor aproape profeice sun cuvinele prin care ese creiona porreul de mare savan al lui Ivnescu, înr-un momen al vieii aces- uia în care capodopera sa, Istoria limbii române , precum i ale imporane con- ribuii, nu fuseser înc publicae. La fel de ulburoare i de emoionane
fel de ulburoare i de emoionane mi se par pasajele în care brânul con-
Gheorghe Ivnescu (1912-1987)
38 R OM ÂN
damna la cere i exil inerior îi apr liberaea inerioar, refuzând, cu elegan aunci când vin de la Gh. Ivnescu, cu vehemen aunci când vin de la alii, oferele de a-i publica exele. Cred c am puea apela la caegori- ile clasice ale sublimului penru a caraceriza profilul eic al unui P. Caraman inflexibil la compromisurile perfide ale regimului comunis, cruia, vai, aâia dinre ilurii si conemporani nu le-au rezisa.
* * *
Penru a conserva aueniciaea exului, am psra orografia i puncuaia originalului, împreun cu înrebuinarea generaliza a grafemului î , opiune orografic meninu cu enaciae de filologii ieeni de la Philippide pân la Caraman, inclusiv în enonimul român i familia sa lexical. Am meninu de asemenea scrierea cu majuscul a unor anumii ermeni de adresare sau a numelor lunilor. Singura adapae orografic pe care am opera-o a fos noa- rea lui i semivocalic în cuvine precum nevoie, trebuie, ieder, noiembrie , scrise de P. Caraman nevoe, trebue, eder, noembrie. În paraneze drepe am comple- a cuvinele prescurae de Caraman în exul su. Erorile banale de grafie i puncuaie au fos corecae aci. Cuvinele, propoziiile sau frazele noae de P. Caraman pe marginea foii au fos inroduse în ex.
Iai, 30 Martie 1957
Iubie Domnule Ivnescu,
e vei supra dac am s-i adresez o rugmine? Am nevoie urgen de un om dinr’o revis arheologic ce lipsee la Iai, mcar c avem aici colecia aproape înreag. i anume, îmi rebuie: ome XXXV (an. 1899), care cu- prinde ulimele dou luni ale anului 1899: Noiembrie – Decembrie, din „Re- vue Archéologique”, IIIe série. Îl vei gsi la Biblioeca Academiei Rom[âne] sau, presupunînd c acolo ar lipsi, poae fi afla la vreo al biblioec, a Mu- zeului de Arheologie sau aiurea. Dar, firee, nu lua o anul (cci celelale luni sun aici), ci numai lunile indicae; de obiceiu sun legae la un loc fasciculele de pe 2 luni. În o cazul, e vorba de ulimul om din omurile care cuprind

caz c sun legae înr’un om mai mul de 2 fascicule. i acum al rugmin- e: F bunae i du omul în chesiune la o rud a mea, care locuiee pe Bul[evardul] Schiu Mgureanu 47 – la D. Ion Drghici, pe care, dac nu-l gsei, lai carea D-nei Drghici sau D-nei Fischer. La ei locuiee fiica mea Risete, care-i face pracica la o fabric din Bucurei ca absolven a Polieh- nicii i-i pregee eza de inginer la biblioecile i laboraoarele Universiii de acolo. Risete vine la Iai pese cîeva zile i-mi aduce revisa, pe care-o vei lsa familiei Drghici. Bul[evardul] Schiu Mg[ureanu] e chiar în cenru, lîn- g Cimigiu; casa rudelor mele e siua în capul grdinii Cimigiu, vis-à-vis de grdin, cam în faa bisericuii din fundul Cimigiului, vreau s spun din dealul Schiului Mgureanu: Dac-i iai ca „poine de repère” biserica, aunci din pragul bisericii e uii pe rouarul de „vis-à-vis”, ceva mai la vale, unde e col de srad (cci acolo ulia formeaz un rond) i vezi o poar cu grilaj de fier, un gard de zid cu ieder. Deschizi poria, o din meal, i srbai vreo reizeci de pai prin cure, ca s e afli în faa unei case cu eaj. e’ndrepi la scrile din aripa dreap i suni acolo la „parerre”. Dar înaine de a merge – dup ce ai deja omul revisei în chesie – cred c’ar fi bine s elefonezi ca s anuni, p[enru] a fi sigur c vei gsi pe cineva, cci n-a dori s e deranjezi degeaba. N-rul elefonului: 4.98.36. Dac ei în mijlocul oraului poi ia direc prin Cimigiu ca s’ajungi mai repede. Poae vei considera o naiviae deplasa din parea mea c i-am da aîea dealii D-ale, bucureean cu re- cu, dar am fcu-o cu dorina de a nu e necji cuînd i înrebînd i pierzînd impul p[enru] mine.
Îi mulumesc din oa inima i... s nu fie cu bna! Dac îns, poae, maa ii pe cineva de încredere care vine la Iai înainea Risete-i, nu am nimic îm- poriv, chiar sun bucuros s-mi parvin mai curînd. Eu nu voi ine volumul decî vreo cîeva zile. Îl voi expedia apoi expres-recomanda pe adresa D-ale.
Nu iu dac’ai primi un rspuns al meu, înîrzia, la scrisoarea maa din Ianu- arie. E drep c nu l-am recomanda, dar nu iu dac recomanda scrisorile ajung mai sigur ca cele obinuie... Înc’o da, „mille grazie”! i nu fii supra c e necjesc cu asemenea bagaeluri, rpindu-i preiosul D-ale imp. Îi do- resc mul enuziasm i mul spor la munc.
P. Caraman
Scrisoarea se afl înr-un plic obinui, de culoare verzuie, cu urmoarele inscripii. Pe pagina reco: „D-lui Gh[eorghe] Ivnescu, Profesor universiar, Sr[ada] Comandor Eu- gen Boez, 16, Raionul 1 Mai, Oficiul Poal 3, Bucurei”. Pe pagina verso: Exp[edior]

Iai, F[un]d[acul] Codrescu 1
21. XII. 1957
Iubiule,
Aszi, puin dup ora amiezii, am primi prin d[omnul] Ciopraga scrisoarea maale cu daa de 8 Decembrie – adic exac dup dou spmîni... Ese probabil c, dac i vreunul din noi am face asemenea excelene oficii amabilului me- sager, el s-ar supra de-o aa prompiudine ... ulrademocraic. Eu, deschizînd scrisoarea chiar în faa lui i privindu-l semnificaiv, m’am mulumi s zîmbesc. E adevra c, înelegînd ceiace i-am spus cînd, s’a pierdu în o felul de scuze, înre care muliplele d-sale ocupaii, cci – se pare – ese f[oare] solicia de oficialiaea iinific a lierelor romîne. i oui, eu îl apreciez pe aces „ova- r”: nu penru „ovria” lui, eviden; îns fiindc am impresia c are ceva fond pe lîng perseverena de care d dovad în primul rând. De daa asa, în ciuda prerii mele despre el, n’a puea spune c nu m-a indispus. Dar, nu-i aceasa cea mai mare crim la un „democra”! Mi-a pru numai f[oare] ru c D-a ai drepul s fii supra pe mine – pîn la primirea acesor explicaii – fiindc e-am lsa dou spmîni fr rspuns la o scrisoare aî de cald i de bine ineniona. Pricepi dar acum cî de încurca sun eu în faa propunerii pe care mi-o faci i care’mi reclam aîa urgen. Firee, dac primeam cu 10 zile mai devreme aceas propunere, a fi puu da un rspuns mai pe placul maale. Îns, în momenul de fa sun angaja – în afar de proza zilei i de hamalîcul odios al lucrului „pro pane” – la redacarea unui aricol de folklor compara, pe care i le-am promis (în fine) lui Romulus Vuia. E un om în care am oui mai mul încredere decî în Mih[ai] Popp e comp.; m gîndesc în rîndul înîi la compe- en. Vuia mi-a scris c în curînd rebuie s apar omul I al unei periodice de enografie condus de el (în cadrul Academiei R.P.R.). Eu îi pregesc aricolul acesa p[enru] omul II. Dar s revin la propunerea maale. Nu am nimic împo- riv i, dei acum voiu fi ocupa o bun buca de vreme – cci am de cercea o boga bibliografie – po s dau rspuns afirmaiv propunerii maale. Numai c, neavînd rgazul necesar s fac exac ceiace-mi spui maa – i are a fi vru s fac, cci capiole care reprezin subiece ce po fi raae independen am numeroase (iar unele din ele deosebi de ineresane) – îns din ansamblul general al lucrrii redacae nu am niciunul scris în înregime i aa cum a dori, ci numai sub form de „ébauches” i de noe înc disparae. Iar din parea pe care-o am redaca înr’o form mai mul sau mai puin definiiv nu vreau eu s deaez – sub nici un moiv – vreun capiol, dei am i aici aîea care ar puea fi publicae separa. La ce s’o fac? Eu nu in (sau nu mai in) la nici un fel de ambiii de a m

personal îmi d drepul la cel mai oal dispre. Asemenea gloriole îmi repugn chiar. Deci nu in s public cu orice pre i în orice condiii. Ceia ce am inegral ermina vreau s fie publica inegral; dac nu se poae, rmîne penru vremile cînd se va puea, dac vor mai veni vreoda. Ceiace am redaca în bun pare i ceiace consiuie unul din marile capiole ale lucrrii mele ese: Conceptul fu- museii umane reflectat în antroponimie, la romîni i în sud-estul Europei. Cu unele compleri sau reue, care îmi vor mai cere ceva imp, dar care nu-mi vor fi prea greu de fcu în ermen uil, aceas lucrare va avea proporiile unui volum de cîeva sue de pagini. Deci, ese exclus ca ea s fie inegra în ramele unei periodice, aa cum îmi ceri maa. Poae mai îrziu, dac viaa noasr &bdq

revista limba romana, 2011, nr 1-2

Documents