Studia Universitatis Cibiniensis • Series Historica, tomul 5/2008, pp. 279-285

Restaurarea şi conservarea unor podoabe de pus la brâu, pădureneşti, din cadrul

colecţiei muzeului CNM „Astra“

Cristina DĂNEASĂ

Keywords: people from Pădureni area, chains with ciorcoloti, chain really, balţ, zimţi, tin, skin, wire, wool, hydration, losses, distortion, weakening, fragmentation, interventions previous, consolidation, addition.

Abstract

Restauration and Preservation of some Belt Ornaments from CNM „Astra“ collection This article presents briefly the steps taken to restore the ornament put on the belt of

woman, Pădureni specific area. Here are presented the stages of conservation and restoration of seven rows of chains

placed on the belt, which are part of chains with ciorcoloţi and those with şerpeşti mail category and a balţ with thin zimţi from XX.

The main operations relate to restoration of objects to be exposed and safely handled; their preservation and storage.

Costumul pădurenesc al femeilor este alcătuit dintr-o cămaşă albă cu mâneci

lungi, o adevărată opera artistica, opregul, ţesut din lână neagră, cătrinţa, din stofa roşie, vânătă sau neagră. Mijlocul este încins cu un brâu, peste care se înfăşoară brăcira îngustă, iar deasupra cheile pe chici şi balţul. Sub balţ se prind zalele din alamă (lanţul) de câte 30-40 de chei de alamă, zalele cu inele, zale cu ciorcoloţi şi în sfârşit zalele şerpeşti (v. Foto 1). Acest mod de a purta podoabele la pântece şi la şold îşi poate găsi explicaţia în cultul fertilităţii feminine, făcându-se aluzie la anumite puteri magice pe care se presupune a le avea metalul în credinţele localnicilor1. Toate aceste podoabe, alături de mărgelele şi salbele de la gât produceau zgomote deosebite în timpul jocului, care îi încântau pe cei din jur (v. Foto 1).

1 Vuia 1957, pp. 13, 14.

280 Cristina DĂNEASĂ

Foto 1 – Podoabe puse la brâu

1

Dintre podoabele pădureneşti de pus la brâu, aflate în colecţia muzeului, s-au selectat obiectele ce se aflau într-o stare avansată de degradare sau în imposibilitatea expunerii lor. Astfel au necesitat intervenţii de restaurare şapte lanţuri şi un balţ.

Portul popular pădurenesc este descris în detaliu de către Romulus Vuia în „Portul popular al pădurenilor“, unde au fost consemnate şi descrise aceste podoabe şi tehnicile tradiţionale de confecţionare a acestora.

Împreună cu elevii cercului de artă tradiţională din Deva, profesor Mircea Lac, am întreprins mai multe deplasări şi o tabără în Zona Pădurenilor unde am observat, studiat şi confecţionat alături de alte obiecte şi toate tipurile de podoabe existente în zestrea unei pădurence.

Cele şapte şiruri de lanţuri prezentate în această lucrare sunt grupate de la trei până la cinci şi reprezintă o parte dintre podoabele ce se puneau la brâul unei persoane.

Din punct de vedere al tehnicii de execuţie, piesele sunt realizate din sârmă de alamă de diferite dimensiuni, prin răsucirea, tăierea şi îmbinarea celor două tipuri de zale ce pot forma lanţurile cu ciorcoloţi (v. Foto 3), şerpesc simplu (v. Foto 2) şi dublu (v. Foto 4)1. La cele două capete lanţurile grupate sunt prinse în câte o za mare de tip ciorcoloţ; de acestea legându-se şnururi de lână colorată împletită în trei ce serveau la înnodarea lor peste şoldurile femeii.

2 3

4

Foto 2, 3, 4 – Tipuri de lanţuri: lanţ şerpesc simplu, lanţ cu ciorcoloţi, lanţ şerpesc dublu

1 Informator – Cătalina Dana Cosmina, Muncelul Mic, 26 ani.

Restaurarea şi conservarea unor podoabe de pus la brâu, pădureneşti 281

Date despre denumirile fiecăror zale în parte nu au apărut în studiile de specialitate, fiind necesare cercetări de specialitate ale muzeografilor de colecţie sau ale etnografilor din domeniu pentru a oferi şi confirma datele culese despre aceste podoabe ce sunt încă folosite în zonă şi există în zestrea pădurencelor.

În urma studierii şi observaţiilor făcute asupra pieselor s-au constatat degradări ale metalului component şi a celui adăugat ulterior, ale firelor textile păstrate doar la două dintre piese.

În urma folosirii şi manevrării s-au produs pierderi, deformări şi distrugerea unor zale, deşirarea lanţurilor, fragilizarea şi fragmentarea acestora, patru dintre ele fiind în imposibilitatea de a fi expuse. Lanţurile componente au fost încâlcite între ele, astfel în cazul unuia dintre acestea, în urma desfacerii s-a găsit încă un şir de lanţuri înnodat cu cel inventariat în registrele muzeului.

Întreaga suprafaţă a lanţurilor a fost acoperită cu oxizi metalici ce ofereau patină şi protecţie în acelaşi timp, astfel ajungându-se la concluzia că aceste piese nu necesită tratamente de îndepărtare a acestor produşi stabili, ci s-a optat doar pentru o desprăfuire uşoară.

La unele dintre piese s-au constatat intervenţii ulterioare, neadecvate, astfel la unul dintre lanţuri s-a adăugat unul nespecific zonei, din comerţ; zalele pierdute s-au completat cu altele din sârmă pe bază de fier sau s-a recurs la rearanjarea defectuoasă a celor originale astfel încât să redea lungimea necesară lanţului.

Piesele au fost supuse unor intervenţii minime de restaurare. După o desprăfuire uşoară şi rearanjarea lanţurilor în ordinea iniţială s-au legat fragmentele lanţurilor între ele; la piesele la care a fost necesară această etapă; confecţionându-se unde a fost cazul noi zale din sârmă de alamă după tehnica tradiţională.(v. Foto 5 – 8).

Foto 5 – integrarea lanţului şerpesc Foto 6 – consoldarea firelor de lână

Foto 7 – refacerea ornamentelor Foto 8 – confecţionarea unui ciorcoloţ

282 Cristina DĂNEASĂ

(v. Anexa fotografică cu lanţurile de pus la brâu – fotografii înainte şi după restaurare)

Cel de-al doilea tip de podoabă prezentată în lucrare se referă la balţul de pus la brâu, pisă descrisă şi analizată în studiul lui Romulus Vuia.

Foto 9, 10 Ansamblu înainte şi după restaurare

Din punct de vedere al tehnicii de execuţie, balţul a fost realizat prin coasere cu sârmă de alamă, în general, pe un cordon lat din piele neargăsită, a trei şiruri de fâşii de piele pe care s-au introdus în prealabil zimţii din cositor (v. Foto 10). Pentru a nu tăia pielea şi pentru a oferi un aspect estetic deosebit piesei, în punctele de coasere cu sârmă a acestor fâşii din piele cu zimţi au fost fixaţi nasturi din sticlă colorată – roşie şi albastră (din comerţ), iar pe spatele piesei alte fâşii de piele mult mai înguste (cu rol de protecţie oferit cordonului lat de piele). Zimţii din cositor s-au turnat în tipare săpate în piatră (tehnică arhaică), la fel ca şi cele două catarame ale acestui cordon ce se închid cu agăţători de tip moş, confecţionate din sârmă de cupru şi şnururi de lână colorată, împletite în trei (tot în aceeaşi tehnică de realizare sunt confecţionate cheile pe chici, o altă podoabă de pus la brâu)1.

Fiind confecţionat din materiale diferite metal, piele, sticlă şi plastic, operaţiile de restaurare s-au efectuat în colaborarea cu restauratorul piele.

În urma analizelor chimice şi fizice s-au semnalat degradări atât la nivelul suportului din piele cât şi la nivelul decorului metalic, agăţătorilor şi nasturilor coloraţi (v. Foto 9).

1 Vuia 1957.

Restaurarea şi conservarea unor podoabe de pus la brâu, pădureneşti 283

Foto 11, 12, 13, 14, 15, 16 – detalii – Starea de conservare

Pielea a fost deteriorată, deformată şi rigidă, lipsind fragmente din fâşiile înguste de piele de pe spatele piesei. În unele zone s-au observat tăieturi la nivelul pielii provocate de sârma folosită la coasere, de uzura piesei, pierderi de material (piele, nasturi), intervenţii ulterioare şi manipularea ei repetată (v. Foto 11, 13, 14, 16).

Elementele de cositor au fost în întregime oxidate, însă datorită stabilizării acestora în timp, zimţii şi cataramele nu au fost supuse unor tratamente de îndepărtare a produşilor de coroziune (v. Foto 11, 13). În schimb agăţătorile din cupru prezentau zonal produşi de coroziune activi, care au necesitat tratamente de îndepărtare şi stabilizarea porţiunilor respective (v. Foto 15).

Zimţii de pe un segment marginal al unei fâşii din piele s-au pierdut, la fel ca şi o parte din nasturii de sticlă (v. Foto 11, 16). Datorită acestor pierderi de material fâşiile de piele cu zimţi au fost deplasate de pe suport, fiind expuse unor tensiuni în timpul manevrării.

S-au observat intervenţii ulterioare asupra balţului prin adăugarea unor nasturi din plastic şi coaserea lor cu sârmă pe bază de fier, puternic oxidată (v. Foto 12).

După o desprăfuire cu perii moi din păr natural s-a recurs la tratamente aplicate pielii componente. Iniţial s-a izolat partea metalică prin înfăşurarea cataramelor şi fâşiilor cu zimţi cu netex, pentru a evita contactul direct cu substanţele folosite la emolierea pielii suport. Pentru hidratarea pielii s-a aplicat un strat cu o soluţie pe bază de ulei de copită, lanolină, apă, timol şi alcool (v. Foto 17). Piesa acoperită cu acest strat s-a aşezat pe comprese umezite cu o soluţie pe bază de lanolină şi alcool, s-a izolată şi presat cu plăci de marmură şi săculeţi cu nisip. Presarea peste aceste comprese timp de o zi s-a realizat cu scopul hidratării lente.

284 Cristina DĂNEASĂ

Foto 17-emolierea pielii

Foto 18 – completarea zimţilor lipsă

Foto 19 – coaserea nasturilor cu sârmă

Foto 20 – completarea fâşiilor Foto 21 – curăţrea agăţătorilor

Foto 22 – taninarea sârmei

Ajunsă în laboratorul de restaurare metal – ceramică piesa a fost supusă unor tratamente de îndepărtare a compuşilor de coroziune activi prezenţi la agăţătorile din cupru şi la sârma pe bază de fier. Aceşti compuşi au fost îndepărtaţi mecanic, folosind lame fine de bisturiu şi chimic cu soluţie de EDTA şi apă distilată1. Sârma pe bază de fier a fost taninată (v. Foto 22) iar sârma de cupru s-a peliculizat cu Paraloid B72 dizolvat în acetonă (v. Foto 21)2.

Au fost confecţionaţi zimţii după tehnica tradiţională şi nasturii lipsă. Zimţii s-au fixat pe fâşia de piele (v. Foto 18) iar nasturii s-au cusut în zonele indicate de orificiile originale, utilizând sârmă de alamă (v. Foto 19, 20). Pentru depozitarea pieselor s-au confecţionat huse individuale de protecţie, în depozit fiind aşezate în 1 Mourey 1998, p. 64. 2 Mourey 1998, p. 107.

Restaurarea şi conservarea unor podoabe de pus la brâu, pădureneşti 285

sertare casetate, special confecţionate pentru acest tip de piese. Pentru asigurarea unei stări de conservare stabile, adecvate este necesară păstrarea la o temperatură de 18-20°C şi umiditate relativă de 55-65% pentru balţ, iar pentru lanţurile din alamă o temperatură de 18°C şi umiditate 45-50%1.

Astfel s-a redat posibilitatea etalării acestor piese, în prezent aflându-se expuse în expoziţia organizată de colectivul Departamentului de conservare şi restaurare din cadrul CNM ASTRA, Sibiu, podoabele fiind într-o stare stabilă de conservare. S-au confecţionat huse de ambalare pentru fiecare piesă în parte, în depozit existând deja sertare casetate pentru acestea.

Piesele restaurate completează seturile de podoabe ce pot împodobi costumele specifice zonei, deţinute în colecţiile muzeului, fiind exemple singulare în muzeul ASTRA pentru diferitele tipuri de zale regăsite la fiecare lanţ în parte, zimţi şi catarame componente. Obiectele sunt deosebite şi prin tehnicile tradiţionale de prelucrare, păstrate datorită izolării naturale a zonei etnografice în discuţie, existenţa materiei prime în mine, cât şi prin rolul lor cu evidente remanenţe arhaice.

BIBLIOGRAFIE/ BIBLIOGRAPHY

Vuia 1957 R. Vuia, Portul popular al pădurenilor din regiunea Hunedoara, Bucureşti, 1957.

Mourey 1998 W. Mourey, Conservarea antichităţilor metalice, de la săpătură la muzeu, Editura Tehnică, Bucureşti, 1998.

Tendinţe 2009 Tendinţe în conservarea preventivă, editor Marta Guttmann, articole selectate din literatura de specialitate internaţională, Sibiu, 2009.

Moldoveanu 1999 A. Moldoveanu, Conservarea preventivă a bunurilor culturale, Bucureşti 1999.

1 Tendinţe 2009, p. 22, 23.