Universitatea Politehnica Bucuresti

Facultatea de Chimie Aplicata si Stiinta Materialelor

Sinteza 3-nitroanilinei din benzen

Prof. Dr. Ing. Cristian Boscornea Student: Lucian Stoica

Grupa: CISOPC An IV

Bucuresti, 2013

1

Cuprins

Introducere

1. Benzenul – istoric, structura, proprietati, utilizari ......................

1.1 Proprietati fizice si chimice .............................................

1.2 Obtinere ........................................................................... 4

1.3 Utilizari ............................................................................ 5

2. Anilina ........................................................................................ 6

3. Nitroanilina .................................................................................

4. 3-Nitroanilina ..............................................................................

4.1 Sinteza din benzen ..........................................................

4.1.1 Bilant de materiale ........................................

4.1.2 Descrierea procesului ...................................

4.1.3 Descrierea simularii ......................................

Concluzii

Bibliografie

2

Introducere

Industria moderna a colorantilor are la baza industria de gudron de cărbune

ca sursă de material, precum și teoria Kekule referitoare la benzen. Fara aceste

fundații, industria colorantilor nu ar fi putut fi dezvoltata.

Ultimii treizeci de ani au cunoscut o creștere foarte mare a numărului de

materii prime pentru industria colorantilor. Pentru hidrocarburile cunoscute de o

lungă perioadă de timp, cum ar fi benzen, toluen, xilen, naftalină, au fost adăugati

multe compusi noi care anterior erau cunoscuti numai în cercurile științifice.

Acești compuși nu au putut fi luati în considerare pentru aplicații industriale pînă

ce au fost obținute în cantități mari și la un cost scăzut prin distilarea gudronului

de huilă.

Odata cu creșterea folosirii plantelor de colorare, puritatea materiilor prime

s-a îmbunătățit în mod constant, și astăzi multe dintre aceste produse poate fi

numit chimic pure. Metodele moderne au permis fabricarea directă a compușilor

puri prin distilare fracționată și cristalizare fracționată. Aceste tehnici îmbunătățite

ale industriei gudronului constituie unul dintre fundamentele pentru fabricarea de

produse intermediare pentru industria lacurilor.

Proiectul de fata isi propune sa simuleze obtinerea la scara industriala a 3-

Nitroanilinei din benzen. Masa ce se doreste a fi obtinuta este 100 de tone iar

timpul de lucru este de 200 de zile.

Tema proiectului: sa se proiecteze un reactor pentru sinteza m-Nitroanilinei din benzen,

cunoscand urmatoarele date:

Productia: 100 t/an m-Nitroanilina (Capacitate reactor)

Puritate metanol: 98% (masic), restul este apa;

3

Presiune de lucru: P0=21 bar;

Temperatura de alimentare: T0= 294 oC;

Conversia finala metanol: XCH3OH<0,9 .

4

1. Benzenul – istoric, structura, proprietati

Cunoscut și sub denumirea de benzol, benzenul este o hidrocarbură cu un nucleu aro-

matic, care areformula chimică C6H6. Este întâlnit în cărbuni, petrol și se obține în mod natural

prin arderea incompletă a compușilor bogați încarbon. Benzenul se mai întâlnește în gazul

de huilă și în produsele lichide ale distilării uscate a numeroșilor compuși organici bogați în car-

bon (huilă, lignit etc). Până la Al doilea război mondial, benzenul rezulta ca produs secundar al

preocedurii de formare a cocsului1. După anii 1950, hidrocarbura a fost extrasă din petrol.

Etimologic, cuvântul provine de la rășinia „benzoe” care prin sublimare formează acidul

benzoic.

Au fost emise numeroase formule pentru benzen (Fig. 1), prima fiind propusa in 1865 de

chimistul german Friederich August Kekule.

Compusul organic este incolor, extrem de inflamabil și volatil, având un punct de solidi-

ficare de 5,5 °C și cel de fierbere fiind de 80,1 °C. La 20 °C are o densitate de 0,88 g·cm−3 și

este mai solubil în solvenți organici decât în apă. Face parte din categoria substanțelor canceri-

gene, din care cauză sunt folosiți ca diluanți derivații metilați ai benzenului ca tolu-

enul și xilenii. Este un solvent foarte utilizat în industria chimică și reprezintă un precursor im-

portant al sintezei chimice de medicamente, plastic, gumă sintetică sau coloranți.

Prin studiul spectrelor de difracție cu raze X pe ținte pure de benzen, s-a determinat

echivalența tuturor legăturilor carbon-carbon din benzen, acestea având lungimea de 140 pm. Ele

sunt mai mari decât una dublă (135 pm) și mai mici decât una simplă (147 pm). Această valoare

este determinată de delocalizarea(dislocarea) electronilor legăturilor C-C, aceștia fiind distribuiți în mod egal pe fiecare dintre cei șase atomi de carbon, molecula putând fi reprezentată ca o

Fig. 1 – Diverse reprezentari ale benzenului

1 Cocsul este un material obținut prin prelucrarea termică a huilei. Cocsul este obținut prin îndepărtarea componentelor volatile din cărbune prin coacere fără aer la temperaturi de până la 2.000 grade Celsius, proces cunoscut și sub denumirea de calcinare. Cocsul obținut din cărbune este cenușiu, dur și poros. Chiar dacă cocsul se poate forma și pe cale naturală, cea mai des folosită formă este cea obținută pe cale artificială. Chinezii au început să folosească cocsul pentru încălzire și prepararea mâncării încă din secolul al IX-lea.

5

suprapunere a două reprezentări mezomere). Delocalizarea electronilor π este cunoscută sub nu-

mele de aromaticitate, aceasta conferind benzenului o mare stabilitate. Pentru a exprima acest

lucru, se utilizează formule în care se scrie într-un hexagon regulat un cerc cu linie continuă sau

punctată (Fig. 2):

Fig. 2 – Reprezentare benzen

6

1.1.Obtinere

Există patru metode de laborator din care se obține: reformare catalitică,

hidrodezalchilarea toluenului, disproporționarea toluenului și cracare cu abur. Participă la reacții de substituție, oxidare și adiție.

Benzenul este obținut din compușii bogați în carbon care suferă o ardere incompletă. Se

obține în mod natural din vulcani și din incendiile forestiere, fiind prezent și în multe alte pro-

duse de ardere inclusiv în fumul de țigară. Până la Al doilea război mondial, cantități însemnate

de benzen rezultau ca produs secundar în procesul producerii cocsului utilizat în industria fieru-

lui. În anii 1950, cererea de benzen a înregistrat o creștere substanțială, în special în indus-

tria maselor plastice, necesitând astfel extragerea mult mai productivă al acestuia din petrol. În

prezent, benzenul se obține mai ales în industria petrochimică, producerea compusului din căr-

bune fiind foarte puțin utilizată.

Producția industrială de benzen cuprinde patru procese chimice: reformare catalitică,

hidrodezalchilare a toluenului, disproporționare a toluenului și cracare cu abur. În 1996, aceasta

era de 33 de milioane de tone, dintre care 7 milioane proveneau din Statele Unite, 6,5 milioane

din Uniunea Europeană, 4,2 din Japonia, 1,4 milioane din Coreea de Sud și un milion din China.

România este o țară producătoare, consumatoare și exportatoare de benzen,  cele mai impor-

tante rafinării în care se fabrică benzen sunt Rafo Onești,Oltchim S.A și Rompetrol.

1.2.Utilizari

Înainte de anii 1920, benzenul era utilizat frecvent ca solvent industrial, mai ales pentru

degresarea metalelor însă din cauza toxicitatii sale ridicate a fost înlocuit cu alți solvenți. Princi-

pala sa întrebuințare este cea de reactiv intermediar pentru sinteza altor compuși chimici.

Derivații benzenului care se produc în cantități importante sunt stirenul, utilizat în fabri-

carea polimerilor și a materialelor plastice, fenol, din care se prepară rășini și adezivi, ciclohex-

anul, folosit pentru prepararea nylonului. Cantități mai mici de benzen sunt utilizate la fabri-

7

carea pneurilor, lubrifianților, coloranților,detergenților, medicamentelor, explozibililor sau pes-

ticidelor. În anii 1980, principalii compuși obținuți din benzen erau etilbenzenul, în proces

folosindu-se 48% benzen, cumenul 18%, ciclohexan 15% și nitrobenzen 7%.

In Fig. 3 sunt schitate utilizarile benzenului:

Fig. 3 –Utilizari ale benzenului

Un număr mare de compuși chimici de o importanță industrială ridicată sunt obținuți prin înlocuirea unuia sau mai mulți atomi de hidrogen ai benzenului cu alte grupe funcționale.

Astfel:

Compuși obținuți prin substituirea cu o grupă alchil:

toluen C6H5-CH3

etilbenzen C6H5-CH2CH3

xilen C6H4(-CH3)2

mezitilen C6H3(-CH3)3

8

Compuși obținuți prin substituirea cu alte grupe:

fenol C6H5-OH

anilină C6H5-NH2

clorobenzen C6H5-Cl

nitrobenzen C6H5-NO2

acid picric C6H2(-OH)(-NO2)3

trinitrotoluen C6H2(-CH3)(-NO2)3

acid benzoic C6H5-COOH

acid salicilic C6H4(-OH)(-COOH)

acid acetilsalicilic C6H4(-O-C(=O)-CH3)(-COOH)

paracetamol C6H4(-NH-C(=O)-CH3)-1-(-OH)-4

fenacetină C6H4(-NH-C(=O)-CH3)(-O-CH2-CH3)

Compuși cu două sau mai multe inele benzenice:

naftalină

antracen

indol

benzofuran

fenantren

chinoleină

Ca aditiv al benzinei, benzenul îi mărește cifra octanică și reduce detonația. În con-

secință, aceasta conținea adesea benzen în cantități importante înainte de anii 1950, când s-a in-

trodus tetraetilul de plumb ca antidetonator. În ultimii ani, ca urmare a scăderii producției de

benzină cu plumb, s-a reintrodus benzenul ca aditiv. În Statele Unite, din cauza efectului negativ

asupra sănătății și pentru diminuarea riscului poluării pânzei freatice cu această substanță, s-a

impus oemisie maxim admisibilă de aproximativ 1% de benzen. Aceaași cifră se întâlnește și în

standardele Uniunii Europene.

2. Anilina

9

Anilina (arabă an-il - planta de indigo) este o substanță lichidă incoloră, puțin uleioasă cu

un miros dulceag, care în contact cu aerul devine de culoare brun-deschis. Este formata dintr-un

inel de benzol care se leagă de o grupare aminică (–NH2) formându-se o

legătură aromatică (Fig. 4). Efectul alcalin al anilinei este redus de efectul

mezomer.

Fig. 4 – Anilina

Anilina sau fenilamina, C6H5 –NH2, a fost obținută pentru prima oară în 1826 de Otto

Unverdorben prin distalarea in mediu alcalin a indigoului (în portugheză numit anil), din care a

fost produs o vopsea albastră, de unde provine și numele de ulei albastru. In anul 1834 incepe

obtinerea anilinei în gudroanele rezultate la distilarea uscată a cărbunilor. Din anul 1897 anilina

va produsă din planta de indigo prin „metoda de sinteză Heumann” în fabrica de sodă (BASF)

din Ludwigshafen. Anilina era produsă anterior firmei (BASF) încă din 1873 de firma „ Agfa”

din „Berlin-Rummelsburg”. Ea era folosită ca și colorant în fabrica de pielărie în tipografie.

Anilina este un lichid incolor (t.f. = 1840C) care se colorează în galben în contact cu

aerul şi apoi în brun,datorită oxidării. Este miscibilă cu acetona, etanolul, benzenul, eterul

etilic. Este insolubilă în mulţi solvenţi organici.

Cu hipoclorit de calciu se colorează în violet (reacţie de identificare)

Cu KMnO4 / H2SO4 se colorează în verde, apoi în albastru-negru, formând un colorant

numit negru de anilină

10

Cu HCl şi H2SO4 formează săruri care colorează lemnul în galben

Cu aldehidele aromatice formează baze Schiff2.

Derivaţii acetanilidei, p-etoxiacetanilida (fenacetina) şi p-hidroxiacetanilida

(paracetamol) sunt substanţe active care intră în formula unor medicamente cu acţiune

analgezică şi antipiretică.

Inhalată, anilina este toxică!

Anilina este folosită la sinteza intermediarilor, a coloranţilor, a acceleratorilor de

vulcanizare, a unor mase plastice şi a unor medicamente.

Derivatul său acetilat, acetanilida, numită antifebrină, are proprietăţi antipiretice. o- şi p-

Toluidină, CH3–C6H4–NH2, sunt folosite la fabricarea coloranţilor.

Utilizarea anilinei se regaseste asadar mai ales în industria chimică, ea fiind materie

primă pentru procesele de sintetizare a coloranților, fibrelor sintetice precum și la producerea

cauciucului și a unor medicamente.

Printre metodele de obținere a anilinei se numără „metoda Bechamp” a reducerii nitratu-

lui de benzol cu fier în prezența acidului clorhidric:

Nitratul de benzol, Fierul și Apa reacționează cu Anilina și oxidul de fier (II,III) valent.

Urmează neutralizarea cu oxid de calciu (CaO) și distilarea anilinei dintr-o soluție apoasă, pro-

dusul secundar obținut, oxidul de fier e folosit ca pigment la coloranți.Reactia Bechamp are urmatoarele caracteristici:

2 O baza Schiff, numita astfel dupa Hugo Schiff, este un compus cu o grupare functionala ce contine o legatura dubla Carbon – Nitrogen, cu atomul de Nitrogen conectat la o grupare fenil sau alchena (parafina), nu hidrogen.

11

1. Are loc in mediu apos; la pH slab acid, la 80 – 100 oC, cu randamente mari (80 –

100%).

2. in afara de HCl, mediul slab acid poate fi realizat si cu H2SO4, CH3COOH etc.

3. sursa de electroni este Fe iar cea de H+ apa.

Metoda Béchamp este chemioselectiva, in cazul compusilor polifunctionali: doar grupele

nitro sunt reduse, de exemplu:

O altă metodă este hidroliza amoniacului cu clorură de benzol sau fenol:

Anilinele - compusi organici care contin gruparea functionala monovalenta amino –NH2

- pot fi considerati ca derivand de la amoniac prin inlocuirea atomilor de hidrogen ai acestuia cu

cate un radical organic hidrocarbonat generand amine primare, secundare si tertiare.

Geometria de baza a moleculelor aminice este cea tetraedrica, cu atomul de azot hib-

ridizat sp3.

Obtinerea anilinei din benzen prin nitrare si reducere este data de urmatoarele reactii:

12

Reactia de nitare nu are loc direct deoarece este insotita de oxidare.

In mediu bazic, au loc urmatoarele reactii:

Observatii:

Nitrobenzenul, C6H5-NO2, este lichid cu miros puternic de migdale amare, toxic mai ales

în stare de vapori; se foloseşte ca substanţă odorantă sub numele de esenţă de mirban.

Este materie primă pentru obţinerea anilinei şi benzidinei.

m-Dinitrobenzenul, C6H4(NO2)2,este principalul produs obţinut la nitrarea

nitrobenzenului, este folosit la obţinerea m-fenilendiaminei şi m-nitroanilinei, substanţe

utile în industria coloranţilor.

13

NO2

-H2O-H2O2 N N

O

N N

N N

H H

NH22

azoxibenzen azobenzen

hidrazobenzenanilina

3H2 2H2

H2H2

nitrobenzen

3.Nitroanilina

Un derivat al anilinei (C6H5NH2) este nitroanilina (anilina plus o grupare nitro (—NO2)

Fig. 6). Gruparile nitro sunt compusi aromatici organici care contin una sau mai multe grupari

grupari functionale nitro (–N O 2). Sunt adesea foarte explozive, mai ales cand gruparea contine

mai mult de o grupare nitro si este impura. Gruparea nitro este una dintre cel mai folosit adaos

pentru crearea explozivilor, la nivel mondial. Aceasta proprietate, de grupare nitro si nitrat, apare

deoarece in anumite conditii de temperatura, gruparea emana gaz N2 (nitrogen) si o energie con-

siderabila, datorita legaturilor puternice dintre moleculele gruparii. Compusii aromatici nitro sunt

de regula sintetizati dintr-o mixtura de acid nitric si acid sulfuric. La scara larga se obtine ni-

trobenzen. Multi explozibili sunt produsi astfel, ca de exemplu trinitrofenol, trinitrotoluen (TNT)

etc.

Fig. 6 Gruparea nitro

Exista trei combinatii ale formulei C6H4(NH2)(NO2), ce difera una de alta numai prin

pozitia gruparii nitro:

2-Nitroanilina (orto-Nitroanilina, o-Nitroanilina)

3-Nitroanilina (meta-Nitroanilina,m-Nitroanilina)

4-Nitroanilina (para-Nitroanilina, p-Nitroanilina, 1-amino-4-nitrobenzen)

14

Diferenţa dintre meta şi para (3-Nitroanlina si 4-Nitroanilina) provine din faptul că

la meta-nitroanilină nu intervine efectul –E al grupei NO2. La para-nitroanilină atomul de

oxigen dublu legat permite delocalizarea electronilor ciclului către atomul de azot.

Mai exista molecule mai complicate decat cele trei combinatii de mai sus, molecule obt-

inute cu alti subituenti, care pot fi denumite nitroanilina, ca de exemplu 4-cloro-3-nitro-anilina.

4.3-Nitroanilina

3-Nitroanilina, cunoscuta si ca meta-nitroanilina sau m-nitroanilina, este un compus solid

non-volatil, folosit in industria colorantilor. 3-Nitroanilina este o anilina ce contine o grupare

functionala nitro in pozitia a treia (Fig. 7).

Este un compus stabil in mediu neutru, acid sau bazic si este clasificat ca nefiind usor

biodegradabil, cu potential de bioacumulare scazut.

Fig. 7 3-Nitroanilina

Proprietatile fizice si chimice ale nitroanilinei sunt sintetizate in urmatorul tabel:

15

3-Nitroanilina este folosit ca si intermediar chimic pentru obtinerea de coloranti. Atunci

când este prelucrata, m-Nitroanilina suferă o schimbare totală în alte substanțe, cum ar fi

coloranții, sau m-nitrofenolii, care sunt compuși cristalini incolori utilizati în realizarea

pesticidelor.

4.1 Sinteza 3-Nitroanilinei din benzen

O metoda de obtinere a meta-anilinei este reducerea sulfalcalina, ce decurge dupa ecuatia

stoichiometrica:

Aceasta reactie are urmatoarele caracteristici:

1: are loc in mediu apos, la 60 – 80 oC, cu randamente mari (80 – 100%).

16

Proprietati

Formula moleculara C6H6N2O2

Masa molara 138.14 g/mol

Stare de agragare Solid

Punct de topire114 °C

Punct de fierbere 306 °C

Aciditate (pKa) 2.47

+ Na2S2 + H2O + Na2S2O3

2: in afara de Na2S se pot folosi disulfuri Na2S2 sau polisulfuri Na2Sx, cu rezultate similare.

3: in cazul dinitroderivatior aromatici, prin varianta sulfalcalina doar o singura grupa este re-

dusa:

Metoda, considerata ca blanda, se aplica mai ales in cazul aminelor aromatice sensibile

la oxidare.

O alta metoda de obtinere a m-Nitroanilinei din dinitrobenzen prin reduecere este prin

prepararea unei solutii metanolice de sulfura acida de sodiu (NaHS).

4.1.1 Bilantul de materiale

In laborator, intr-un balon de 5 litri, prevazut cu agitator, refrigerent ascendent,

termometru si palnie de picurare, se introduc 2,5 litri de apa calda, 10g de MgSO4 si 168 g (1

mol) de 1,3 dinitrobenzen.

Amestecul se incalzeste la 90º sub agitare energetica, avand loc topirea 1,3

dinitronbenzenului si emulsionarea lui in apa. Se picura apoi, timp de 1 ora, un amestec de Na2S2

preparat separat prin incalzirea la 70-75º a 86 de grame (1,1 moli) de Na2S in 500 ml de apa cu

36 grame de sulf.

17

In continuare, se agita amestecul timp de 1 ora, la 90-95 (reactia este exoterma) dupa care

se controleaza daca mai exista 1,3 dinitrobenzen in amestec. Pentru aceasta, se amesteca intr-o

eprubeta 2-3 ml solutie concentrata de NaOH (concentratie 30-34%) cu 2-3 picaturi din masa de

reactie, apoi se adauga fara agitare 1-2 ml de acetona; trebuie ca stratul acetonic superficial sa nu

se coloreze in rosu violaceu (reactie de culoare caracteristica a 1,3 dinitrobenzen). In caz contrar,

se mai prelungeste timpul de reactie si eventual se mai adauga o mica cantitate de solutie de

Na2S2.

Cand reactia este terminata, amestecul se raceste la 20º, sub agitare, pentru cristalizarea

3-Nitroanilinei formate (este solubila in apa fierbinte, insa greu solubila in apa rece). 3-

Nitroanilina e filtreaza, se spala pe filtru cu 100 ml de apa rece, se taseaza si se usuca la 50-60º,

obtinandu-se astfel 150 grame de produs.

Purificare produs: turta umeda continand 3-Nitroanilina se dizolva intr-o solutie

preparata prin amestecarea a 186 grame (160 ml) acid clorhidric concentratie 32% cu 500 ml de

apa, prin incalzire la fierbere si prin agitare. Se lasa apoi amestecul sa se raceasca la 20º, se

filtreaza iar filtratul se incalzeste la 80º si se trateaza cu solutie NH3 concentratie 25% pana la

reactie pozitiva pe hartie galben briliant. Se raceste amestecul la 20º, se filtreaza iar precipitatul

se spala pe filtru cu apa rece si se usuca la 50º-60º. Produsul care rezulta are p.t. = 110º - 112º.

Pentru purificare mai mare, produsul obtinut anterior se incalzeste cu 8 l de apa la

fierbere, amestecul se filtreaza foarte fierbinte iar filtrul se raceste la 20º. Se obtin ace galbene si

aurii care dupa filtrare si uscare au p.t. = 114º (vezi tabelul de mai sus cu proprietatile fizice si

chimice ale m-Nitroanilinei).

In experimentul de laborator descris mai sus, pentru inputurile date, s-au obtinut 150 de

grame de m-Nitroanilina. Pentru a obtine 100 tone, deci 108 grame de m-Nitroanilina (106 · 100),

folosim urmatoarele cantitati de intrare:

2.5 l apa · 108/150 = 1660·103 l apa

10 g Na2S2 · 108/150 = 6600 t Na2S2

168 g C6H4(NO2)2 · 108/150 = 112000 t C6H4(NO2)2

18

Calculul debitului de alimentare:

GDME=P /M

unde: GDME = 0.72P=productia anuala de m-Nitroanilina = 100 t/an M= masa molara a m-Nitroanilinei = 138.14 g/mol

Etapa de nitrare:

19

1. Bilant de materiale - etapa de nitrare

Materii intrate Kg Materii iesite Kg1,3 dinitrobenzen 112000000 3-Nitroanilina 1.44 137.11sulfura de sodiu 6600000 6599843.56 158.1apa 1660000 apa 1660017.81 18

Total 120260000 Total 8259862.8144

η final 0.96η spalare 0.98η separare 1η distilare 0.99η nitrare 0.9894867038

2. Bilant de materiale - etapa de separareMaterii intrate Kg Materii iesite Kg Masa moleculara g/molBenzen nereactionat #REF! Strat organicac azotic nereactionatKg Benzen #REF!ac sulfuric nereaction 1.44 nitrobenzen 1660017.81apa 6599843.56 ac azotic #VALUE!nitrobenzen 1660017.81 ac sulfuric 0.03

apa 329992.18Total #REF!Acid uzatac azotic #VALUE!ac sulfuric 1.41apa 6269851.38Total #VALUE!

Total #REF! Total #REF!

Masa moleculara g/mol (output)

Na2S2O3

Schema de flux este:20

+ Na2S2 + H2O + Na2S2O3

1112.5 g/mol 158.1 g/mol 18 g/mol 137.11g/mol 158.1 g//mol

4.1.2 Descrierea procesului (reducerea

sulfalcalina)

4.1.3 Descrierea simularii

Schema PFD de obtinere a m-Nitroanilinei din 1,3 dinitrobenzen:

21

BIBLIOGRAFIE:

[1] C.D. Neniţescu Chimie organicã, vol.1 şi 2, ed. VIII-a, Editura Didactica si Pedagogica,

Bucureşti 1973

[2] M. Avram „Chimie Organică”, vol. 1, ed. II, Editura Zecasin, Bucuresti 1999

[3] Ionel Jianu, Nicoleta Hădărugă Extracte Naturale, Arome şi Compuşi Aromatianţi, Ed.

Eurostampa, I.S.B.N. 973-8027-40-3, Timişoara, 2000

[4] http://en.wikipedia.org/wiki/

[5] http://webbook.nist.gov/

[6] http://www.chemicalbook.com/

[7] http://chemyq.com

22