INSTITUTUL DE POLITICI PUBLICE

RAPORTURILE DINTRE CURTEA DE CONTURI

ŞI ORGANELE DE DREPT

Autor: Petru Balan Expert în drept financiar, avocat

Chişinău, 2013***1

CUPRINS:

LISTA ABREVIERILOR

INTRODUCERE

I. CADRUL JURIDIC AL COOPERĂRII DINTRE CURTEA DE CONTURI ŞI ORGANELE DE DREPT

1.1. Prezentare generală 1.2. Cadrul juridic intern al Curţii de Conturi 1.3. Reglementarea legislativ-normativă a colaborării dintre Curtea de Conturi şi

organele de drept1.4. Reglementarea legislativă a procesului de examinare şi soluţionare a sesizărilor

Curţii de Conturi către organele de drept 1.5. Cadrul juridic al interacţiunii dintre Curtea de Conturi şi organele de drept

după consumarea actului de sesizare

II. STATISITICI PRIVIND PUNEREA ÎN PRACTICĂ A COLABORĂRII DINTRE CURTEA DE CONTURI ŞI ORGANELE DE DREPT

III. EXPERIENŢA ALTOR ŢĂRI3.1. Experienţa României3.2. Experienţa Federaţiei Ruse3.3. Experienţa Republicii Franceze

IV. CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI4.1. Concluzii şi recomandări privind îmbunătăţirea cadrului juridic al colaborării

dintre Curtea de Conturi şi organele de drept4.2. Concluzii şi recomandări pentru îmbunătăţirea practicilor de colaborare 4.3. Recomandări de preluare a bunelor practici din alte ţări

BIBLIOGRAFIE

Studiul „Raporturile dintre Curtea de Conturi şi organele de drept” a fost realizat în cadrul Proiectului „Recomandările Curţii de Conturi: Advocacy pentru transparenţa şi eficienţa utilizării banilor publici”, implementat de către Institutul de Politici Publice cu sprijinul Fundaţiei Soros-Moldova. Studiul nu reprezintă neapărat viziunile finanţatorului.

***2

LISTA ABREVIERILOR

CCRM – Curtea de Conturi a Republicii Moldova

ISA – Instituţie Supremă de Audit

CNA – Centru Naţional Anticorupţie

CCCEC – Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei

MAI – Ministerul Afacerilor Interne

INI – Inspectoratul Naţional de Investigaţii

IGP – Inspectoratul General al Poliţiei

PG – Procuratura Generală

***3

INTRODUCERE

Statutul juridic al Curţii de Conturi este reglementat de art. 2 din Legea Curţii de Conturi nr. 261-XVI din 05.12.2008 care prevede că CCRM este unica autoritate publică a statului care exercită controlul asupra formării, administrării şi întrebuinţării resurselor financiare publice şi administrării patrimoniului public prin realizarea auditului extern în sectorul public în calitate de instituţie supremă de audit şi este protejată legal de interferenţa din partea organelor de drept sau cu funcţii de control.

Statutul CCRM obligă Curtea să interacţioneze cu alte autorităţi ale statului pentru a realiza obiectivele sale, or controlul asupra formării, administrării şi întrebuinţării resurselor financiare publice şi administrării patrimoniului public presupune interacţiunea Curţii cu alte autorităţi publice, inclusiv cu organele de drept, care să contribuie la remedierea încălcărilor de lege descoperite în timpul efectuării auditurilor.

Scopurile prezentului studiu constau în: analiza procesului de colaborare a CCRM cu organele de drept sub aspect normativ-

juridic, precum şi din punct de vedere practic; identificarea problemelor în cooperarea dintre părţi; examinarea bunelor practici din alte ţări; propunerea soluţiilor practice pentru eficientizarea conlucrării dintre CCRM şi organele de

drept.

Metodologia studiului. În cadrul cercetării au fost utilizate următoarele metode: metoda cognitivă – utilizată pentru determinarea situaţiei de fapt a procesului supus analizei; metoda logică pentru stabilirea elementelor componente ale procesului de conlucrare şi cooperare dintre instituţiile supuse cercetării, precum şi pentru elaborarea soluţiilor de îmbunătăţire; metodele statistice şi cantitative pentru fundamentarea ipotezelor şi concluziilor enunţate.

***4

I. CADRUL JURIDIC AL COOPERĂRII DINTRE CURTEA DE CONTURI ŞI ORGANELE DE DREPT

I.1. Prezentare generală

Cadrul juridic al colaborării dintre CCRM şi organele de drept este compus din următoarele acte juridice:

Acte legislative: Legea Curţii de Conturi nr. 261-XVI din 05.12.2008; Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122-XV din 14.03.2003; Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225-XV din 30.05.2003; Legea cu privire la Centrul Naţional Anticorupţie 1104-XV din 06.06.2002; Legea cu privire la Procuratură nr. 294-XVI din 25.12.2008.

Alte acte juridice: Acordul de colaborare dintre Curtea de Conturi şi Centrul Naţional Anticorupţie din

17.04.2013; Acordul de colaborare dintre Curtea de Conturi şi Procuratura Generală din 31.05.2006; Acordul de colaborare dintre Curtea de Conturi şi Ministerul Afacerilor Interne din

24.11.2006; Ordinul comun al CCRM şi CNA nr. 161/249 DIN 26.10.2011 prin care a fost instituit

consiliul de colaborare dintre CCRM şi CNA; Ordinul comun al CCRM şi PG nr. 251/64 din 28.10.2011 prin care a fost instituit

consiliul de colaborare dintre CCRM şi PG; Ordinul comun al CCRM şi MAI nr. 262/324 din 15.11.2011 prin care a fost instituit

consiliul de colaborare dintre CCRM şi MAI; Regulamentul Direcţiei juridice a CCRM, aprobat de Preşedintele Curţii de Conturi la 28

decembrie 2009; Regulamentul cu privire la asistenţa juridică a auditurilor, aprobat prin hotărârea CCRM

nr. 52 din 10 decembrie 2009.

Orice demers care îşi propune drept scop prezentarea generală a cadrului juridic în temeiul căruia se realizează colaborarea CCRM cu organele de drept trebuie să purceadă de la legislaţia care reglementează acest proces de colaborare. În speţă, colaborarea se iniţiază în temeiul prevederilor legii care reglementează statutul juridic şi activitatea CCRM. Dat fiind faptul că pe parcursul celor 19 ani de activitate a Curţii, statutul juridic al acesteia a fost reglementat de o serie de legi, dintre care unele au fost abrogate, tabloul evoluţiei reglementărilor legislative care constituie temeiul juridic al colaborării CCRM cu organele de drept se poate obţine prin prezentarea prevederilor din Legea privind Curtea de Conturi nr. 312-XIII din 08.12.1994 (abrogată) şi Legea Curţii de Conturi nr. 261-XVI din 05.12.2008, care este în vigoare.

***5

Tabelul 1. Analiza comparativă a reglementărilor care interesează obiectul studiului: Legea privind Curtea de Conturi nr. 312-XIII din 08.12.1994

Legea Curţii de Conturi nr. 261-XVI din 05.12.2008

Art.11 (1) Curtea de Conturi, în caz de necesitate, conlucrează cu Procuratura Generală, cu organele afacerilor interne şi cu alte organe de ocrotire a ordinii de drept şi de control, neadmiţând imixtiunea în activitatea lor ce vizează exercitarea supravegherii de procuror, procedura de urmărire penală şi de efectuare a justiţiei. (2) Dacă în procesul controalelor se depistează încălcări a căror constatare şi examinare ţin de competenţa altor organe de control sau de drept, pentru fiecare caz concret de încălcare se întocmeşte un act de control, cu remiterea lui organului competent respectiv care este obligat să intervină cu prioritate. (3) Curtea de Conturi este în drept să ceară şi să utilizeze în activitatea sa materialele controalelor întocmite la entităţile controlate de către alte organe de control şi de drept, iar entităţile controlate sunt obligate să le prezinte CC la prima solicitare.

Art. 2. Statutul Curţii de Conturi (1) Curtea de Conturi este unica autoritate publică a statului care exercită controlul asupra formării, administrării şi întrebuinţării resurselor financiare publice şi administrării patrimoniului public prin realizarea auditului extern în sectorul public în calitate de instituţie supremă de audit şi este protejată legal de interferenţa din partea organelor de drept sau cu funcţii de control.

Art.27(11) Hotărârile adoptate de Curtea de Conturi pe marginea rapoartelor de control sunt prezentate executorilor (ordonatorilor) de buget ai autorităţilor administraţiei publice corespunzătoare. Despre încălcările comise este informat organul de resort ierarhic superior şi, după caz, organele financiare şi de drept respective.

Art. 9. Relaţiile Curţii de Conturi cu autorităţile publice şi alte instituţii (1) Curtea de Conturi, în caz de necesitate, conlucrează cu autorităţile, instituţiile publice, inclusiv organele de drept, în rezolvarea problemelor comune, conducându-se de principiile legalităţii şi neadmiterii amestecului în activitatea lor.(2) Curtea de Conturi, în conformitate cu legea, sesizează organele de drept despre depistarea încălcărilor a căror constatare şi examinare ţin de competenţa acestora. (3) În scopul realizării atribuţiilor sale, Curtea de Conturi este în drept să solicite materialele întocmite de către organele de drept, de control şi de alte autorităţi publice, iar acestea sunt obligate să le prezinte la prima solicitare.

___________

Art. 29. Cooperarea conform competenţei (2) Dacă în procesul efectuării auditului public se depistează încălcări ale căror constatare şi examinare ţin de competenţa Procuraturii Generale, Centrului Naţional Anticorupţie, organelor afacerilor interne sau a altor organe de control sau de drept, pentru fiecare caz concret de încălcare se întocmeşte proces-verbal, cu remiterea acestuia organului competent respectiv, care este obligat să intervină cu prioritate.

***6

Pentru examinarea eficacităţii procesului de colaborare dintre Curte şi organele de drept în domeniul combaterii fraudelor şi infracţiunilor comise în procesul formării, administrării şi întrebuinţării resurselor financiare publice sau administrării patrimoniului public, precum şi infracţiunilor de corupţie descoperite în procesul de exercitare a auditului extern de către CCRM este necesar să fie examinat cadrul normativ-juridic din patru perspective:

cadrul juridic intern al Curţii care reglementează procesul de constatare, analiză a faptelor ce constituie potenţiale fraude/infracţiuni/indici de corupţie şi întocmire a actului de sesizare a fraudelor;

cadrul legislativ şi normativ care reglementează nemijlocit colaborarea dintre CCRM şi organele de drept;

cadrul legislativ care reglementează procesul de examinare şi soluţionare a sesizărilor Curţii de către organele de drept;

cadrul juridic al interacţiunii dintre instituţia de audit şi organele de drept după consumarea actului de sesizare.

I.2. Cadrul juridic intern al Curţii de Conturi

Curtea de Conturi a elaborat proceduri pentru gestionarea şi raportarea faptelor care constituie potenţiale fraude/infracţiuni/indici de corupţie, în corespundere cu cerinţele Legii Curţii de Conturi nr. 261-XVI din 05.12.2008.

Actele normative interne ale CCRM relevante la această etapă sunt: Regulamentul Direcţiei juridice a CCRM, aprobat de Preşedintele CCRM la 28 decembrie 2009 şi Regulamentul cu privire la asistenţa juridică a auditurilor, aprobat prin hotărârea CCRM nr. 52 din 10 decembrie 2009. Aceste regulamente prevăd că angajaţii Direcţiei juridice a Curţii acordă asistenţă juridică auditului pe parcursul întregii misiuni de audit în calitate de membri a echipelor de audit. Regulamentul cu privire la asistenţa juridică a auditurilor prevede că juristul care acordă asistenţă juridică auditului, verifică, la depistarea de către auditori a încălcărilor financiare ce presupun fapte de fraudă, eroare, neregularităţi sau denaturări ale rapoartelor financiare, toate probele prezentate de auditori din punct de vedere al credibilităţii, veridicităţii şi justificării lor în vederea examinării oportunităţii remiterii materialelor pe faptele respective organelor de control şi de drept, după competenţă. Acest act reglementează în detaliu procedura de depistare, analiză a faptelor şi probelor ce ţin de împrejurări care constituie potenţiale fraude/infracţiuni/indici de corupţie, iar rolul angajaţilor Direcţiei juridice a CCRM în acest proces este semnificativ.

Aceste proceduri implică în mod obligatoriu: 1) ieşirea pe teren (la entitate) a juristului responsabil de audit pentru verificarea tuturor

probelor prezentate de echipa de audit sub aspectul competenţei şi veridicităţii lor, în cazul depistării faptelor care presupun fraudă sau suspiciuni de existenţă a acesteia, în cazul actului de corupţie sau al oricăror altor activităţi ilegale ce afectează interesele financiare ale entităţii auditate;

2) juristul, în comun cu echipa de audit, întocmeşte la faţa locului un proces-verbal pentru cazurile de încălcări care presupun fraudă sau eroare sau semne de infracţiune;

3) procesul-verbal, în care sunt consemnate faptele de încălcări financiare ce presupun fraudă sau eroare, cu anexarea materialelor justificative, se prezintă operativ de către Direcţia juridică Consiliului de colaborare pentru examinarea preliminară a materialelor auditului în vederea remiterii lor organelor de drept sau de control, după competenţă;

4) Direcţia juridică prezintă conducerii Curţii proiectul sesizării organului de drept împreună cu materialele auditului, în cazurile când Consiliul de colaborare se va pronunţa asupra oportunităţii remiterii materialelor auditului organului de drept;

5) Dacă la şedinţa Plenului CCRM se decide remiterea raportului de audit către organele de ***7

drept, atunci juristul responsabil de asistenţa juridică a auditului va purcede împreună cu echipa de audit la întocmirea sesizării organelor de drept conform competenţei;

6) Direcţia juridică asigură evidenţa materialelor remise organelor de drept şi agentului constatator, precum şi verificarea periodică a derulării acţiunilor organelor de drept pe aceste materiale.

I.3. Reglementarea legislativ-normativă a colaborării dintre Curtea de Conturi şi organele de drept

Cadrul legislativ al colaborării Curţii cu organele de drept este bazat, în mare parte, pe prevederile Legii Curţii de Conturi nr. 261-XVI din 05.12.2008. Astfel, art. 9 din Legea nr. 261-XVI din 05.12.2008 prevede că CCRM sesizează organele de drept despre depistarea încălcărilor a căror constatare şi examinare ţin de competenţa acestora şi că, în scopul realizării atribuţiilor sale, CCRM este în drept să solicite materialele întocmite de către organele de drept, de control şi de alte autorităţi publice, iar acestea sunt obligate să le prezinte la prima solicitare.

Articolul 29 din Legea nr. 261-XVI din 05.12.2008 prevede că, dacă în procesul efectuării auditului public se depistează încălcări ale căror constatare şi examinare ţin de competenţa PG, CNA, organelor afacerilor interne sau a altor organe de control sau de drept, pentru fiecare caz concret de încălcare se întocmeşte proces-verbal, cu remiterea acestuia organului competent respectiv, care este obligat să intervină cu prioritate.

Colaborarea dintre instituţia de audit şi organele de drept se întemeiază şi pe prevederile unor acorduri încheiate de Curte şi unele organe de drept. În prezent, sunt încheiate următoarele acorduri de colaborare dintre CCRM şi organele de drept:

- Acordul de colaborare dintre CCRM şi CNA din 17.04.2013. - Acordul de colaborare dintre Curtea de Conturi şi Procuratura Generală din 31.05.2006.- Acordul de colaborare dintre Curtea de Conturi şi Ministerul Afacerilor Interne din

24.11.2006.

Acordul de colaborare dintre CCRM şi PG şi Acordul de colaborare dintre CCRM şi MAI au texte similare, iar la capitolele ce ţin de domeniile de colaborare şi formele colaborării acestea sunt practic identice. Astfel, aceste acorduri prevăd că părţile vor colabora prin:

schimbul de informaţii cu privire la domeniile prevăzute de acorduri; remiterea materialelor despre încălcările stabilite în cadrul auditului pentru examinare şi

tragerea la răspundere penală a persoanelor vinovate; participarea la şedinţele organelor colegiale în cazul abordării chestiunilor de interes

comun sau de bilanţ periodic al activităţilor care le revin în acest domeniu; schimbul de experienţă, inclusiv prin realizarea de consultări, participarea la cursuri de

perfecţionare; întâlniri de lucru în scopul soluţionării operative a problemelor apărute; participarea la conferinţe, consfătuiri, seminare; schimburi de documentaţii, date statistice, rezultate ale cercetărilor ştiinţifice, broşuri şi

publicaţii de specialitate; examinarea operativă a solicitărilor oficiale.

Acordul de colaborare dintre Curtea de Conturi şi Centrul Naţional Anticorupţie din 17.04.2013, deşi este expus într-o redacţie nouă, conţine, în mare parte, prevederi similare care se referă la formele colaborării şi anume:

executarea demersurilor şi cererilor cu privire la domeniile de colaborare prevăzute de Acord;

***8

remiterea materialelor despre încălcările depistate în cadrul auditurilor efectuate de CCRM a căror examinare ţine de competenţa CNA;

examinarea cu prioritate a solicitărilor oficiale care vizează aplicarea Acordului; examinarea preliminară la şedinţele Consiliului de colaborare între Părţile contractante a

materialelor ce prezintă suspiciuni de fraudă depistate de auditorii CCRM în cadrul misiunilor de audit;

participarea la şedinţele organelor colegiale în cazul abordării chestiunilor de interes comun sau de bilanţ periodic al activităţilor care le revin în domeniu;

schimbul de experienţă, inclusiv prin realizarea de consultări, participare la cursurile de perfecţionare, de instruire.

Potrivit informaţiei furnizate de Instituţia Supremă de Audit, în viitorul apropiat urmează să fie semnate acorduri noi cu PG şi MAI, care să înlocuiască acordurile din 2006. Astfel, aceste acorduri vor reglementa în detaliu toate aspectele procesului de colaborare.

În conformitate cu Ordinul comun al CCRM şi CNA nr. 161/249 DIN 26.10.2011, Ordinului comun al CCRM şi PG nr. 251/64 din 28.10.2011 şi Ordinului comun al CCRM şi MAI nr. 262/324 din 15.11.2011, au fost instituite consilii de colaborare între CCRM şi PG, CCRM şi CNA, CCRM şi MAI. Ordinele menţionate au o structură asemănătoare şi conţin dispoziţii similare prin care se aprobă componenţa acestor consilii şi modul în care vor activa. Potrivit acestor acte, consiliile se vor întruni în şedinţe la necesitate, informând despre rezultatele activităţii conducerea CCRM şi CNA. Ordinul prevede care sunt persoanele responsabile de controlul asupra executării ordinului menţionat, fiind desemnaţi reprezentanţi din fiecare instituţie.

I.4. Reglementarea legislativă a procesului de examinare şi soluţionare a sesizărilor Curţii de Conturi către organele de drept

Procesul de examinare şi soluţionare a sesizărilor Curţii de către organele de drept este reglementat de Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122-XV din 14.03.2003. Articolele 262 şi 263 din Codul de procedură penală prevăd modalităţile de sesizare a organului de urmărire penală despre săvârşirea infracţiunilor, iar articolul 262 din Codul de procedură penală prevede că organul de urmărire penală poate fi sesizat despre săvârşirea sau pregătirea pentru săvârşirea unei infracţiuni prevăzute de Codul penal prin: 1) plângere; 2) denunţ; 3) autodenunţ; 4) depistarea de către organul de urmărire penală sau procuror a bănuielii rezonabile cu privire la săvârşirea unei infracţiuni. Mai mult ca atât, articolul 263 din Codul de procedură penală defineşte denunţul ca înştiinţarea făcută de o persoană fizică sau de o persoană juridică despre săvârşirea unei infracţiuni. Acelaşi articol mai prevede şi condiţii de formă pe care trebuie să le întrunească plângerea sau denunţul. Astfel, plângerea sau, după caz, denunţul trebuie să cuprindă: numele, prenumele, calitatea şi domiciliul petiţionarului, descrierea faptei care formează obiectul plângerii sau denunţului, indicarea făptuitorului, dacă acesta este cunoscut, şi a mijloacelor de probă.

În sensul normelor procedural-penale menţionate, sesizarea organelor de urmărire penală de către CCRM se încadrează în noţiunea procedurală de „denunţ”. Cu toate că în practică, în baza rapoartelor de audit/materialelor de audit remise de CCRM organelor de drept, acestea se pot autosesiza dacă depistează semnele altor componente de infracţiune despre care CCRM nu le-a informat în actul de sesizare. Asemenea situaţii au fost întâlnite în anii 2009 şi 2010, când Curtea a expediat organelor de drept 16 materiale şi, respectiv, 15 materiale, totodată mai multe cauze penale au fost pornite – 44 (în 2009) şi 29 (în 2010).

***9

Din analiza materialelor remise de către Curte rezultă că în corespondenţa dintre CCRM şi organele de drept pe marginea sesizărilor expediate se face trimitere la prevederile art. 274 din Codul de procedură penală. Acesta precizează că organul de urmărire penală sau procurorul sesizat, în modul prevăzut în articolele 262 şi 273, dispune prin ordonanţă, în termen de 30 de zile, începerea urmăririi penale. Asta în cazul în care, din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor de constatare, rezultă o bănuială rezonabilă că a fost săvârşită o infracţiune.

Un alt aspect al procesului de soluţionare a sesizărilor remise de către CCRM organelor de drept, reiese din atribuţiile Procuraturii Generale de intentare a acţiunilor civile reparatorii, în cazurile în care Curtea constată prejudicierea intereselor statului. În această ordine de idei, art. 5 din Legea cu privire la Procuratură nr. 294-XVI din 25.12.2008 relevă că Procuratura, în numele societăţii şi în interes public, asigură aplicarea legii, apără ordinea de drept, drepturile şi libertăţile cetăţeanului atunci când încălcarea acestora atrage sancţiunea penală, precum şi intentează acţiune civilă în cazurile prevăzute de lege. Mai mult, conform art. 71 din Codul de procedură civilă, procurorul este în drept să adreseze în judecată o acţiune sau o cerere în apărarea drepturilor şi intereselor statului şi ale societăţii ce ţin de: a) formarea şi executarea bugetului; b) protecţia proprietăţii aflate în posesiunea exclusivă a statului; c) recuperarea prejudiciului cauzat statului; d) contestarea contractului care lezează statul în interesele lui; g) perceperea în beneficiul statului a bunurilor dobândite ilicit.

Deci, pe lângă soluţionarea sub aspect penal a sesizărilor remise de CCRM cu privire la indiciile de fraudă şi/sau corupţie, organele de drept (în special Procuratura) dispun şi de o gamă largă de instrumente de ordin civil prin care se poate remedia, repara prejudiciul adus statului în cazurile depistate de Curtea de Conturi.

I.5. Cadrul juridic al interacţiunii dintre Curtea de Conturi şi organele de drept după consumarea actului de sesizare

Cadrul juridic al colaborării dintre Curte şi organele de drept, după sesizarea celor din urmă despre comiterea unor fapte care conţin indici de fraudă sau corupţie, este reglementat de Codul de procedură penală, precum şi de prevederile unor acorduri încheiate de CCRM şi organele de drept.

Acordurile de colaborare încheiate de CCRM cu PG, CNA şi MAI în 2006 şi 2013 prevăd că Preşedintele CCRM este informat în scris de către conducerea organelor de drept despre rezultatele examinării materialelor şi deciziile luate, fiind anexată, în mod obligatoriu, o copie a deciziei adoptate. Acordurile mai prevăd că organul de drept, în scopul examinării complete şi obiective a cauzei este în drept, în limitele prevăzute de lege, să solicite şi alte informaţii sau materiale suplimentare. La fel, părţile la acorduri pot convoca întâlniri de lucru şi consultări ori de câte ori va fi nevoie, pentru analizarea problemelor consolidării colaborării şi creşterii eficienţei acesteia.

Aşadar, colaborarea dintre Instituţia Supremă de Audit şi organele de drept după consumarea actului de sesizare se face prioritar pe următoarele direcţii: 1) informarea CCRM despre decizia adoptată (remiterea unei copii a deciziei adoptate), 2) solicitarea de informaţii sau materiale suplimentare, 3) organizarea, după caz, a unor întâlniri de lucru şi consultări.

Din punct de vedere procedural-penal, informarea CCRM despre decizia adoptată şi solicitarea de informaţii suplimentare de către organele de drept este reglementată şi de Codul de procedură penală. Nu există însă un cadru procesual cert pentru organizarea unor consultări suplimentare a organelor de drept de către auditorii CCRM pe problemele care au fost incluse în actul de

***10

sesizare şi care a servit drept temei pentru pornirea urmăririi penale. Deşi art. 87 din Codul de procedură penală prevede posibilitatea atragerii, în caz de necesitate, a auditorilor CCRM în calitate de specialişti pentru a depune concluzii pe problemele din actul de sesizare. Concluziile şi recomandările care se impun în baza analizei cadrului juridic din textul acestui compartiment se regăsesc în ultimul capitol al prezentului studiu.

II. STATISITICI PRIVIND PUNEREA ÎN PRACTICĂ A COLABORĂRII DINTRE CURTEA DE CONTURI ŞI ORGANELE DE DREPT

Informaţiile privind modul de aplicare practică a colaborării dintre CCRM şi organele de drept pot fi obţinute doar în urma analizei datelor statistice privind numărul de materiale remise de CCRM organelor de drept, numărul de cauze penale pornite, numărul de cauze penale clasate, numărul sentinţe adoptate, etc. Aceste informaţii statistice au fost obţinute din rapoartele anule de activitate ale Curţii, precum şi din statisticile instituţiei de audit.

Datele statistice privind interacţiunea CCRM cu organele de drept sunt publice şi se regăsesc în rapoartele anuale de activitate a CCRM plasate pe site-ul oficial al instituţiei de audit www.ccrm.md. Tabloul colaborării CCRM cu organele de drept în anii 2006-2012 se prezintă după cum urmează.

Tabelul 2. Materiale remise organelor de drept în anii 2006-2008

Anul 2006 2007 2008

Materiale remise organelor de drept

5 9 10

Tabelul 3. Materiale remise organelor de drept în anul 2009

Materialele auditului remise organelor de drept:- nr. de dosare intentate- nr. de dosare remise instanţelor de judecată- nr. de ordonanţe de refuz în intentarea dosarelor

152914

Tabelul 4. Materiale remise organelor de drept în anul 2010

Materialele auditului remise organelor de drept: 15- nr. de dosare intentate- nr. de dosare remise instanţelor de judecată- nr. de ordonanţe de refuz în intentarea dosarelor- nr. de sesizări care la data întocmirii raportului se aflau în proces de examinare

26

31

Tabelul 5. Materiale remise organelor de drept în anul 2011

Materialele auditului remise organelor de drept: 21- nr. de dosare intentate- nr. de dosare remise instanţelor de judecată- nr. de ordonanţe de refuz în intentarea dosarelor- nr. de sesizări care la data întocmirii raportului se aflau în proces de examinare

6

314

***11

Tabelul 6. Materiale remise organelor de drept în anul 2012

Materialele auditului remise organelor de drept: 16 - nr. de dosare intentate- nr. de dosare remise instanţelor de judecată- nr. de ordonanţe de refuz în intentarea dosarelor- nr. de sesizări care la data întocmirii raportului se aflau în proces de examinare

7

-9

Tabelul 7. Numărul hotărârilor Curţii de Conturi emise în anul 2013

Organulde drept

Centrul Naţional Anticorupţie

Procuratura Generală

Procuratura Anticorupţie

Procuratura municipală

Inspectoratul Naţional de Investigaţii

Numărul materialelor remise

2 4 1 1 1

Din informaţia obţinută în urma discuţiilor cu auditorii Direcţiei juridice a CCRM, rezultă că cifrele prezentate de CCRM în rapoartele anuale de activitate se actualizează permanent. Astfel, organele de drept informează Curtea fie din oficiu, fie la cererea acesteia despre situaţia cauzelor penale pornite în baza materialelor remise de Curte şi despre numărul acestora şi deciziile adoptate de organul de drept în baza lor. Astfel că, în prezent, Direcţia juridică a CCRM dispune de o statistică puţin diferită (actualizată) faţă de cea redată în rapoartele CCRM citate în aceste studiu.

***12

III. EXPERIENŢA ALTOR ŢĂRI

III.1. Experienţa României1

Curtea de Conturi din România a dispus iniţial nu doar de competenţe de control financiar public, ci şi de competenţe de natură jurisdicţională. După revizuirea Constituţiei României în 2003, competenţa jurisdicţională a fost atribuită instanţelor judecătoreşti.

Legea Nr.94 din 1992 privind organizarea şi funcţionarea CC, în art. 33 alin. (4), prevede că, în situaţiile în care în rapoartele de audit se constată existenţa unor fapte pentru care există indicii că au fost săvârşite cu încălcarea legii penale, conducătorul departamentului sesizează organele în drept pentru asigurarea valorificării constatării şi informează entitatea auditată.

Conform Regulamentului de organizare şi funcţionare a Curţii de Conturi a României, aprobat de Plenul Curţii de Conturi a României, responsabil de sesizarea organelor competente în cazul depistării neregulilor şi abaterilor (inclusiv cele care se sancţionează din punct de vedere penal) este compartimentul juridic subordonat direct preşedintelui Curţii de Conturi.

III.2. Experienţa Federaţiei Ruse2

Art. 13 pct. 21) din Legea Federaţiei Ruse privind Curtea de Conturi a Federaţiei Ruse din 22 martie 2013 prevede că instituţia de audit interacţionează cu alte organe de control, cu organele de ocrotire a normelor de drept şi alte organe de stat, inclusiv prin semnarea a acordurilor de colaborare.

Art. 14 pct. 2) din aceeaşi lege prevede că, în rezultatul activităţilor de control şi în cazul în care sunt depistate informaţii care indică asupra faptelor care conţin semnele unor componenţe de infracţiune, Curtea de Conturi transmite aceste materiale organelor de ocrotire a normelor de drept.

Un alt articol (17) din legea menţionată stipulează că, în cazul prejudiciului cauzat statului şi în cazul descoperirii încălcărilor legislaţiei, Curtea de Conturi informează Consiliul Federaţiei şi Duma de Stat. Totodată, în cazul depistării încălcărilor de lege pentru care survine răspundere penală, Curtea transmite materialele respective organelor de ocrotire a normelor de drept. În acelaşi articol este prevăzut că organele de ocrotire a normelor de drept sunt obligate să prezinte Curţii de Conturi informaţia privind modul de examinare şi deciziile adoptate în baza materialelor transmise de Curte.

III.3. Experienţa Republicii Franceze3

În Franţa, Curtea de Conturi asigură punerea în aplicare a recomandărilor sale. Volumul II al raportului său anual este dedicat recomandărilor şi mecanismelor de asigurare a aplicabilităţii acestora. De asemenea, Curtea poate trage la răspundere şi poate sancţiona factorii de decizie responsabili pentru nerespectarea recomandărilor sau în cazul constatării unei gestionări defectuoase a banului public. În cazul depistării unor încălcări mai grave, care ar conţine elementele componenţei de infracţiune, instituţia de audit remite materialele Curţii de disciplină bugetară şi financiară sau instanţelor de judecată competente.

1 http://www.curteadeconturi.ro/sites/ccr/RO/Documente%20publice/Legea94_1992.pdf 2 http://www.ach.gov.ru/userfiles/loadfiles/fzsprf2013.pdf 3 http://www.ccomptes.fr/Nos-activites/Cour-des-comptes

***13

IV. CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

IV.1. Concluzii şi recomandări privind îmbunătăţirea cadrului juridic al colaborării dintre Curtea de Conturi şi organele de drept

Există deja o bază legislativă adecvată pentru asigurarea interacţiunii dintre Instituţia Supremă de Audit şi organele de drept.

Soluţiile de reglementare legislativă a cooperării dintre CCRM şi organele de drept ating nivelul suficient de previzibilitate care să permită instituţiilor implicate în procesul de cooperare să atingă nivelul cuvenit de interacţiune şi să realizeze scopurile stabilite în colaborarea lor – remedierea încălcărilor stabilite de Curte. Analiza comparativă a soluţiilor de reglementare expuse în Legea privind Curtea de Conturi nr. 312-XIII din 08.12.94 (abrogată) şi Legea Curţii de Conturi nr. 261-XVI din 05.12.2008 (în vigoare), denotă că în Legea actuală au fost extinse mecanismele şi formele colaborării dintre CCRM şi organele de drept. Legea în vigoare pune accent pe sesizarea organelor de drept la etapa depistării în cadrul efectuării auditurilor a faptelor cu indici de fraudă sau corupţie, simplificând procedura de sesizare a organelor de drept. În acest sens fiind necesară doar întocmirea unui proces-verbal şi remiterea lui (cu probele anexate) organului de drept. Legea nr. 312-XIII din 08.12.94 (abrogată) prevedea un mecanism similar, însă puţin mai complicat, de sesizare a organelor de drept, fiind necesar întocmirea unui act de control pentru fiecare caz de încălcare.

Cadrul normativ în vigoare ar trebui să fie completat/modificat în sensul în care să-i permită CCRM să stabilească o relaţie continuă şi durabilă pentru asigurarea calităţii examinării sesizărilor sale cu un anumit grup de procurori/ofiţeri de urmărire penală cu calificări profesioniste sporite.

Dat fiind faptul că CCRM este unica autoritate publică a statului care exercită controlul asupra formării, administrării şi întrebuinţării resurselor financiare publice şi administrării patrimoniului public prin realizarea auditului extern în sectorul public în calitate de instituţie supremă de audit, sesizările acesteia cu privire la indiciile de fraudă şi/sau corupţie, de regulă, poartă un caracter complex. Acest fapt implică, pe lângă cunoştinţele şi practica obişnuită a unui procuror sau ofiţer de urmărire penală, necesitatea de a poseda abilităţi speciale şi capacităţi de a înţelege aspecte precum: administrarea şi gestionarea finanţelor publice, administrarea şi deetatizarea patrimoniului public, modul de desfăşurare a achiziţiilor publice etc. Aceste premize condiţionează la necesitatea de a desemna un grup specializat de procurori/ofiţeri de urmărire penală sau a unei subdiviziuni în cadrul Procuraturii Generale care ar fi specializată în examinarea şi luarea deciziilor privind sesizările CCRM. Această recomandare va spori intensitatea şi eficacitatea colaborării dintre părţi.

Se recomandă perfecţionarea cadrului juridic departamental în sensul în care să fie optimizată activitatea consiliilor de colaborare.

Este salutabilă adoptarea ordinelor comune ale CCRM, PG, CNA şi MAI, prin care au fost instituite consilii de colaborare. Iniţiativa CCRM privind continuarea procesului de încheiere a unor semnare a unor acorduri de colaborare în redacţie nouă cu toate organele de drept este, în această ordine de idei, favorabilă. Totuşi, în rapoartele anuale de activitate ale CCRM sau pe site-urile oficiale ale instituţiilor vizate: www.ccrm.md, www.procuratura.md, www.mai.md şi www.cna.md nu există informaţii despre modul în care activează la modul practic consiliile de colaborare între CCRM şi organele de drept. Nu există date despre numărul de materiale examinate de către aceste structuri comune, nici datele şedinţelor, nici deciziile adoptate. Dacă

***14

aceste consilii de colaborare nu activează, atunci trebuie schimbat formatul şi mecanismul de organizare. Din analiza textelor ordinelor comune prin care au fost instituite consiliile de colaborare reiese că acestea sunt constituite din funcţionari de nivel înalt din instituţiile vizate. Din acest unghi de vedere, este destul de dificil ca aceste persoane (cu o agendă, de obicei, foarte încărcată) să găsească timp pentru întruniri în şedinţele consiliului consultativ. Ordinele nu conţin vreo prevedere de organizare a şedinţelor consiliului consultativ cum ar fi periodicitatea şedinţelor, locul desfăşurării, modul de examinare a chestiunilor de pe agendă, modul de adoptare a unor decizii etc. Probabil ar fi mult mai util şi simplu pentru activitatea consiliului dacă din start, într-un astfel de ordin, ar fi fost stabilite anumite persoane de contact (dintre funcţionarii de nivel mediu şi inferior) care ar avea drept sarcini: convocarea consiliului în caz de necesitate, precum şi coordonarea procesului de organizare a şedinţelor consiliului, protocolarea şedinţelor consiliului şi, evident, îndeplinirea deciziilor adoptate la şedinţele consiliului. Potrivit informaţiilor furnizate de CCRM, în prezent este elaborat un proiect de Regulament privind consiliul de colaborare cu organele de drept, care va contribui la intensificarea procesului de colaborare între CCRM şi organele de drept.

Se recomandă perfecţionarea cadrului legislativ şi normativ (departamental) care să contribuie la menţinerea dialogului şi schimbului de informaţii între CCRM şi organele de drept după expedierea cauzelor penale instanţelor de judecată pentru soluţionare sau după iniţierea de către Procuratură a unor litigii civile în baza materialelor remise de CCRM.

Curtea de Conturi nu deţine informaţia (cel puţin aceasta rezultă din sursele publice ale acestei instituţii) despre soarta cauzelor penale pornite în baza sesizărilor CCRM. Din conţinutul prevederilor legislative şi/sau normative menţionate în studiu nu rezultă vreo obligaţie a procurorului care conduce sau exercită urmărirea penală sau care reprezintă acuzarea de stat în instanţa de judecată să informeze CCRM despre faptul că persoanele vinovate de comiterea fraudelor sau actelor de corupţie au fost sau nu găsite vinovate de instanţa de judecată şi condamnate. Ca rezultat, Curtea nu deţine statistici referitoare la câte persoane au fost sancţionate penal pentru comiterea fraudelor depistate în cadrul auditului Curţii.

De asemenea, Curtea trebuie să cunoască cu exactitate numărul acţiunilor civile pornite de procurori în baza materialelor auditului public petrecut de Curte. În baza hotărârilor CCRM, PG porneşte acţiuni civile în numele şi în interesul statului prin care solicită declararea nulităţii unor acte juridice care au prejudiciat statul, recuperarea bunurilor scoase ilicit din proprietatea statului, recunoaşterea dreptului de proprietate a statului asupra unor bunuri etc. Deşi auditorii Curţii au comunicat că dispun de unele date privind acţiunile civile pornite de procurori, din informaţia prezentată autorului, nu se vede că ar exista un cadru normativ pentru o conlucrare consistentă. Astfel încât Curtea să cunoască cu exactitate numărul acţiunilor civile pornite de procurori în baza materialelor auditului, valoarea acestora, numărul acţiunilor civile admise şi valoarea acestora, valoarea exactă a hotărârilor judecătoreşti executate şi, implicit, echivalentul bănesc al prejudiciului patrimonial adus statului care a fost efectiv reparat. O astfel de informaţie ar fi utilă CCRM, demonstrând valoarea auditului petrecut de Curte. Această lacună ar putea cu uşurinţă să fie acoperită prin semnarea unui acord de colaborare, în redacţie nouă, între CCRM şi PG, care ar includere prevederi privind asistenţa şi informarea reciprocă la etapa pornirii, derulării acţiunilor civile în numele statului, precum şi la etapa executării hotărârilor pronunţate în baza unor astfel de litigii.

S e recomandă CCRM să-şi revadă procesele şi regulamentele interne cu scopul de a asigura o uniformitate şi o calitate adecvată a rapoartelor cu privire la indicii de fraudă identificaţi.

***15

Este important atât pentru Instituţia Supremă de Audit, cât şi pentru organele de drept de a nu-şi crea inutil de lucru. Astfel, se recomandă CCRM să-şi revadă procesele şi regulamentele interne cu scopul de a asigura o uniformitate şi o calitate adecvată a rapoartelor cu privire la indicii de fraudă identificaţi, în conformitate cu cerinţele organelor de drept pentru a iniţia cauze penale. În esenţă, aceasta înseamnă că CCRM va trebui să creeze condiţii pentru ca să răspundă la consecinţele unei scări a suspiciunilor precum în figura 1.

Figura 1. Scara gradului de suspiciune

Astfel, dacă în cadrul unui audit au fost depistaţi indici de fraudă, este important să se facă o investigaţie utilizând metode de audit, până când suspiciunea va atinge un nivel care creează premise favorabile pentru un procuror de a decide iniţierea unei cauze penale. Cel mai probabil că acel nivel trebuie să fie „s-ar putea presupune”, conform nivelurilor prezentate pe scara gradului de suspiciune4.

Nu există vreo prevedere normativă internă a CCRM prin care s-ar stabili criterii clare cărui organ trebuie să-i fie remise materialele auditului petrecut. Evident că aceste criterii, odată stabilite, ar trebui să ţină cont de prevederile relevante ale Codului de procedură penală care reglementează competenţa organelor de urmărire penală şi procurorului.

IV.2. Concluzii şi recomandări pentru îmbunătăţirea practicilor de colaborare dintre părţi

CCRM conlucrează intens cu PG şi CNA.

Din analiza conţinutului hotărârilor CCRM emise în anul 2013, rezultă că instituţia de audit remite materialele auditului efectuat, în majoritatea cazurilor, în adresa PG şi în adresa CNA. Aşadar, în trei cazuri CCRM a remis materialele auditului atât către PG, cât şi către CNA, într-un caz CCRM a remis un material către CNA, PG şi IGP. Într-un caz, CCRM a remis materialele auditului Procuraturii Anticorupţie, fără a specifica motivele unei astfel de alegeri particulare. Potrivit informaţiilor furnizate de CCRM, conform noilor competenţe, INI şi IGP ale MAI solicită tot mai intens materialele CCRM. Aceste instituţii se autosesizează deseori în baza hotărârilor CCRM.

CCRM trebuie să monitorizeze atent schimbările legislative ce ţin de competenţa organelor de drept.

În majoritatea cazurilor CCRM remite materialele auditurilor către CNA, totuşi competenţele 4 Raportul privind eficacitatea procesului de gestionare a indicilor de fraudă şi corupţie în cadrul Curţii de Conturi a Moldovei şi în legătură cu organele de drept din Moldova, întocmit de Oficiul Naţional de Audit al Suediei.

***16

S-ar putea presupune (că infracţiunea a fost comisă)

Suspiciune

Suspiciune rezonabilă

Preponderenţa probelor

Probe clare şi convingătoare

Dincolo de orice îndoială rezonabilă

CNA în materia cauzelor penale au fost substanţial reduse prin Legea nr. 120 din 25.05.2012 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative. Potrivit competenţelor sale actuale, CNA exercită urmărirea penală doar în următoarele cazuri: spălarea banilor, finanţarea terorismului, corupere pasivă, coruperea activă, traficul de influenţă, abuzul de putere sau abuzul de serviciu, excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu, neglijenţa în serviciu, încălcarea regimului de confidenţialitate a informaţiilor din declaraţiile cu privire la venituri şi proprietate, falsul în acte publice, luarea de mită, darea de mită, abuzul de serviciu.

Anterior adoptării Legii nr. 120 din 25.05.2012, CNA (fostul CCCEC) dispunea de o competenţă mai vastă în ceea ce priveşte infracţiunile în care statul era prejudiciat. Astfel, potrivit art. 269 din Codul de procedură penală (în redacţia veche) organul de urmărire penală a CCCEC dispunea de competenţa de urmărire penală a infracţiunilor prevăzute de art. 191, 195, 327-329 din Codul penal (delapidarea averii străine, furtul în proporţii mari sau deosebit de mari) în cazurile în care prejudiciul respectiv a fost cauzat în exclusivitate autorităţilor şi instituţiilor publice, întreprinderilor de stat sau bugetului public naţional. În prezent, aceste componenţe au trecut la MAI. Prin urmare, ar fi util ca CCRM să iniţieze o colaborare mai strânsă cu organele afacerilor interne, în special, cu subdiviziunile MAI specializate în urmărirea penală a infracţiunilor care anterior erau de competenţa CNA (CCCEC).

CCRM nu dispune de informaţii privind acţiunile civile pornite de PG în baza sesizărilor remise în cadrul auditurilor efectuate.

Din datele pe care le-am indicat în acest studiu rezultă că CCRM nu dispune de statistici privind numărul acţiunilor civile pornite de PG în numele statului, în baza materialelor remise de CCRM, numărul acţiunilor admise, valoarea acestora şi valoarea hotărârilor executate. Astfel de date nu sunt incluse în rapoartele anuale ale CCRM, deşi probabil ar trebui să fie incluse, or anume acestea sunt rezultatele finale care demonstrează eficienţa colaborării CCRM şi Procuraturii.

CCRM nu dispune de evidenţe privind numărul cauzelor penale expediate de organele de drept instanţelor de judecată pentru soluţionare şi numărul sentinţelor de achitare, condamnare sau de încetare a procesului penal pe aceste cauze penale.

Doar în textul Raportului de activitate CCRM pe anul 2009, aprobat prin Hotărârea CCRM nr. 44 din 18 iunie 2010, sunt date privind numărul cauzelor penale expediate instanţelor de judecată pentru soluţionare. Însă nicăieri nu sunt date despre numărul şi felul sentinţelor adoptate în cauzele penale pornite în baza materialelor remise de CCRM. Consecutiv, este important ca dialogul dintre CCRM şi Procuratură să continue şi după pornirea unei cauze penale şi expedierea ei instanţei de judecată pentru soluţionare. Aceasta pentru că datele despre persoanele trase la răspundere, eventual achitate şi prejudiciul adus statului în privinţa căruia s-a dispus să fie reparat, reprezintă rezultatele finale ale eficienţei colaborării CCRM şi Procuraturii. Potrivit informaţiei furnizate de auditorii CCRM, Curtea dispune de unele informaţii privind expedierea cauzelor penale în instanţele de judecată şi finalitatea acestora. În această situaţie, credem că aceste date ar fi trebuit să fie făcute publice prin indicarea lor în rapoartele anuale de activitate ale CCRM.

Practica CCRM, conform căreia toate materialele auditurilor se remit organelor de drept doar la finalizarea misiunii de audit şi doar după examinarea acestora de către Plenul Curţii nu trebuie să fie o regulă constantă.

În textul prezentului raport am subliniat că, în baza Legii Curţii de Conturi nr. 261-XVI din 05.12.2008 şi a Regulamentului cu privire la asistenţa juridică a auditurilor, actul de sesizare a

***17

organelor de drept poate fi efectuat şi la etapa de efectuare a auditului, adică anterior adoptării hotărârii Curţii de Conturi cu privire la auditul în cauză. Cu toate acestea, se pare că o asemenea procedură este rar întâlnită în practica Curţii de Conturi. În prezent, decizia de remitere a materialelor auditului organelor de drept se face prin hotărârea CCRM, iar remiterea propriu-zisă a materialelor respective se face ulterior adoptării hotărârii corespunzătoare a CCRM. Din discuţiile cu auditorii CCRM, în 2013 nu au fost situaţii când actul de sesizare a organelor de drept ar fi fost produs la etapa de efectuare a auditului, adică anterior adoptării hotărârii CCRM. Considerăm că ar trebui să se intensifice procesul de sesizare a organelor de drept imediat ce auditorii în comun cu juristul Direcţiei juridice sesizează fapte care constituie potenţiale fraude/infracţiuni/indici de corupţie, astfel încât întocmirea actului de sesizare a fraudelor să se petreacă până la adoptarea hotărârii CCRM.

Problema privind necesitatea remiterii materialelor auditului organelor de drept pe parcursul efectuării auditului, aduce în prim plan un subiect sensibil precum gestionarea confidenţialităţii în procesul de sesizare/remitere a materialelor de audit organelor de drept. Confidenţialitatea este importantă în timpul urmăririi penale efectuate de organul de urmărire penală sau de către procuror, pentru a nu permite suspecţilor să distrugă probele. Astfel, art. 212 din Codul de procedură penală prevede că materialele urmăririi penale nu pot fi date publicităţii decât cu autorizaţia persoanei care efectuează urmărirea penală şi numai în măsura în care ea consideră că aceasta este posibil, cu respectarea prezumţiei de nevinovăţie, şi ca să nu fie afectate interesele altor persoane şi ale desfăşurării urmăririi penale. Prin urmare, urmărirea penală este practic întotdeauna desfăşurată în condiţii de confidenţialitate de către organul de urmărire penală şi procuror. Cu toate acestea, cerinţa de confidenţialitate poate fi substanţial subminată prin activitatea CCRM cu privire la indicii de fraudă sau corupţie constataţi în cadrul auditului, fiindcă aceste informaţii, de rând cu celelalte date din raportul de audit, sunt făcute publice, sunt discutate în şedinţa Plenului CCRM şi sunt prezentate inclusiv posibililor suspecţi care pot urmări sau chiar participa în şedinţa plenară din cadrul CCRM.

CCRM şi organele de drept ar trebui să întreprindă acţiuni pentru intensificarea dialogului reciproc şi sporirea încrederii reciproce.

Stabilirea şi menţinerea unei legături inverse între CCRM şi organele de drept este vitală procesului de colaborare. CCRM şi organele de drept trebuie să depună eforturi pentru ca mecanismul de legătură inversă de la procuror/organ de urmărire penală la CCRM, care este prevăzut în regulamentul intern, să funcţioneze bine.

Din actele prezentate la perfectarea prezentului raport rezultă că auditorii responsabili a CCRM solicită, conform art. 274 din Codul de procedură penală, organelor de drept, cărora le-au fost remise materialele de audit pentru examinare, informaţii despre soluţiile adoptate pe marginea acelor materiale de audit. Nu este exclus că PG sau CNA expediază cu regularitate informaţii către CCRM privind situaţia examinării materialelor remise de CCRM, însă în astfel de condiţii de ce ar solicita CCRM prin scrisori separate aceste informaţii? Acest lucru denotă faptul că există interacţiune şi dialog între CCRM şi organele de drept, însă intensitatea acestuia nu este pe măsură să asigure rezultatului dorit de instituţiile implicate în proces.

În situaţia în care auditorii CCRM consideră că sunt şanse mari că organele de drept vor iniţia o anchetă în baza rapoartelor de audit prezentate, iar, din cauză că mecanismul de legătură inversă nu funcţionează bine, auditorii responsabili nu primesc vreun comentariu. Reprezentanţii CCRM ar putea bănui că acţiunile procurorului au fost influenţate de corupţie, în timp ce, în realitate, poate nu au existat motive pentru iniţierea unei urmăriri penale.

***18

Nu putem exclude posibilitatea existenţei corupţiei în cadrul organelor de drept. Însă odată ce CCRM nu lucrează cu un grup specializat de procurori/ofiţeri de urmărire penală sau cu o subdiviziune specializată a PG care ar fi axată exclusiv pe examinarea şi luarea deciziilor pe sesizările CCRM, materialele de audit care în prezent sunt transferate organelor de drept sunt probabil mai vulnerabile la corupţie. Dacă CCRM ar stabili o relaţie continuă cu un anumit grup de procurori/ofiţeri de urmărire penală cu calificări profesioniste şi experienţă de lucru în comun cu CCRM, această neîncredere ar dispărea şi astfel ar spori intensitatea şi eficienţa colaborării dintre părţi.

IV.3. Recomandări de preluare a bunelor practici din alte ţări

Analiza comparativă a soluţiilor de reglementare din legislaţia relevantă a ţărilor analizate în prezentul studiu ne permite să tragem următoarele concluzii:

Sub aspect comparativ, legislaţia ţărilor vecine (Romania şi Federaţia Rusă) este asemănătoare în felul în care se reglementează interacţiunea curţilor de conturi cu organele de ocrotire a normelor de drept. Atât în Republica Moldova, cât şi în Romania şi Federaţia Rusă se prevede că, în cazul descoperirii unor fapte cu indicii de infracţiune, instituţiile de audit sesizează organele de drept.

Legea Curţii de Conturi nr. 261-XVI din 05.12.2008 (R. Moldova) conţine reglementări mai detaliate în raport cu legislaţiile ţărilor vecine în ceea ce ţine de colaborarea cu organele de drept.

Însă Legea Curţii de Conturi nr. 261-XVI din 05.12.2008 (R. Moldova) nu conţine reglementări care ar prevedea obligativitatea colaborării cu organele de drept după sesizarea acestora de către Curtea de Conturi. În acest sens, art. 17 din Legea Federaţiei Ruse privind Curtea de Conturi din 22 martie 2013 prevede că organele de drept sunt obligate să prezinte Curţii de Conturi informaţia privind modul de examinare şi deciziile adoptate în baza materialelor transmise de Curte. Această soluţie ar putea să fie însuşită şi de Curtea de Conturi a Republicii Moldova.

***19

BIBLIOGRAFIE

Acte legislative1. Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122-XV din 14.03.20032. Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225-XV din 30.05.20033. Legea Curţii de Conturi nr. 261-XVI din 05.12.20084. Legea privind Curtea de Conturi nr. 312-XIII din 08.12.94 (abrogată)5. Legea cu privire la Centrul Naţional Anticorupţie 1104-XV din 06.06.20026. Lege cu privire la Procuratură nr. 294-XVI din 25.12.2008

Acte ale Curţii de Conturi1. Regulamentul Direcţiei juridice a CCRM, aprobat de Preşedintele Curţii de Conturi la 28

decembrie 20092. Regulamentul cu privire la asistenţa juridică a auditurilor, aprobat prin Hotărârea CCRM

nr. 52 din 10 decembrie 20093. Raportul asupra activităţii Curţii de Conturi în anul 2008, anexă la Raportul asupra

modului de gestionare a resurselor financiare publice din exerciţiul bugetar 2008, aprobat prin Hotărârea Curţii de Conturi nr. 34 din 06 iulie 2009

4. Raportul de activitate a Curţii de Conturi pe anul 2009, aprobat prin Aprobat prin Hotărârea Curţii de Conturi nr. 44 din 18 iunie 2010

5. Raportul de activitate a Curţii de Conturi pe anul 2010, aprobat prin Hotărârea Curţii de Conturi nr. 67 din 07 octombrie 2011

6. Raportul de activitate a Curţii de Conturi pe anul 2011, aprobat prin Hotărârea Curţii de Conturi nr. 11 din 01 martie 2012

7. Raportul de activitate a Curţii de Conturi pe anul 2012, aprobat prin Hotărârea Curţii de Conturi nr. 14 din 12 martie 2013

8. Hotărârea Curţii de Conturi nr. 45 din 23.07.2013 „Privind realizarea materialelor verificărilor efectuate la S.A. „Termocom”

Acte comune ale Curţii de Conturi şi organelor de drept1. Acordul de colaborare între Curtea de Conturi şi Centrul Naţional Anticorupţie din

17.04.2013;2. Acordul de colaborare între Curtea de Conturi şi Procuratura Generală din 31.05.2006;3. Acordul de colaborare între Curtea de Conturi şi Ministerul Afacerilor Interne din

24.11.2006; 4. Ordinul comun al CCRM şi CNA nr. 161/249 DIN 26.10.2011 prin care s-a instituit

consiliul de colaborare între CCRM şi CNA;5. Ordinul comun al CCRM şi PG nr. 251/64 din 28.10.2011 prin care s-a instituit consiliul

de colaborare între CCRM şi PG;6. Ordinul comun al CCRM şi MAI nr. 262/324 din 15.11.2011 prin care s-a instituit

consiliul de colaborare între CCRM şi MAI;

Surse WEB1. http://www.curteadeconturi.ro/sites/ccr/RO/Documente%20publice/Legea94_1992.pdf .2. http://www.ach.gov.ru/userfiles/loadfiles/fzsprf2013.pdf 3. http://www.ccomptes.fr/Nos-activites/Cour-des-comptes

Alte surseRaportul privind eficacitatea procesului de gestionare a indicilor de fraudă şi corupţie în cadrul Curţii de Conturi a Moldovei şi în legătură cu organele de drept din Moldova, întocmit de Oficiul Naţional de Audit al Suediei.

***20