POEZII LEGIONARE

POEZII DIN INCHISOARE DE

RADU GYRMORMNTUL CPITANULUI de Radu Gyr

De-aici 'nainte, vremea se msoar cu trudnicile tale oseminte, si veacul care curge peste tar ncepe din cenusa ta fierbinte.

Mergi printre noi cu sfnta-ti moarte vie, ne tmiezi cu marea ta tcere... Mormntul tu e numai nviere, prin tine luminm de vesnicie.

Prin tine bem, setosi, din Mntuire, prin tine doar, ne-am curtit de zgur... Izvor ne esti si cin si zidire si patrafir si cuminectur...

Esti azima pe care'n plns o cere inima noastr pururea flmnd. Esti drumul nostru ctre zri de miere, esti perna pentru tmpla fumegnd...

Esti ruga Trii pentru biruint, mistria noastr'n aur ferecat, dalta de foc nfipt n credint... Mormntul tu e viata noastr toat.

Venim lng trna ta iubit, si umbra ta, prin smirn si balade, ne-atinge cu plutirea ei sfintit si se preschimb'n torte si n spade. Cu duhul tu -mireasm de grdin- ne miruim, sub zmbet de icoane. Culegem din mormntul tu lumin si ne splm obrajii de prigoane.

Lum un pumn de lut din groapa sfnt si-l punem pe vechi rni de nchisoare; si rnile din noi tresar si cnt, se fac medalii si zmbesc n soare...

Dar de-or veni, cndva, cu pasi usarnici, la groapa ta, miseii si viclenii, si se vor bate'n piept cu pumni ftarnici, slvind lumina sfintelor vedenii,

Mormntul tu, gemnd, s se ridice si duhul tu, tsnind din vesnicie, ntr'un npraznic fulger s despice pngritoarea lor nimicnicie!

(Inchisoarea Aiud)

TCEM DIN GUR

de Radu Gyr

Din tot, ne-a mai rmas aieve, acest zid grav, aceste dreve. Crunt ferecati n piatr dur cu pumnii strnsi, tcem din gur.

Tcem, parc'am tcea de veacuri ca niste funduri vechi de lacuri. Si ferecat n bezna sur, de mii de ani, tcem din gur.

Ei: ziduri, lanturi, temnicerii, noi, numai cremenea tcerii. Ei, biciuri cu bti si ur, noi, urias nghet pe gur.

Deasupra vremii si genunii, tcem ca spinii si tciunii. Tcem ca lama de custur, tcem mereu, tcem din gur.

Ne linge frigul pe ciolane, ei, foame, cuie si ciocane si orice zi e-o muscatur. Scrsnind din dinti, tcem din gur.

Tcem ca lactul pe use, tcem ca focul sub cenuse, tcem... dar noaptea sub celule, vuiesc torente nestule.

Un zgomot bubuie departe, se darm parc ziduri sparte si parc lanturi cad n zgur. Noi asteptm, tcem din gur.

(Inchisoare Aiud)

INDEMN LA LUPT de Radu Gyr

Nu dor nici luptele pierdute, nici rnile din piept nu dor, cum dor acele brate slute care s lupte nu mai vor.

Ct inima n piept ti cnt ce'nseamn'n lupt-un brat rpus ? Ce-ti pas'n colb de-o spad frnt cnd te ridici cu'n steag, mai sus ?

Infrnt nu esti atunci cnd sngeri, nici ochii cnd n lacrimi ti-s. Adevratele nfrngeri, sunt renuntrile la vis.

F O A M E A

de Radu Gyr

Parc de veacuri, parc de cinci ani n'am mai prnzit, n'am mai sezut la cin. Parc de veacuri, parc de cinci ani, am suge fier, am roade bolovani, am hpi moloz si rogojin.

In foamea noastr vjie pduri, se casc mri, se surp munti din coame. In foamea noastr vjie pduri, si parc din strbuni sau din scripturi, dela'nceputul lumii ne e foame.

Ziua pndim cu nrile n vnt nluca unui abur de mncare. Ziua pndim cu nrile n vnt, poate din cer, din iad, sau din mormnt, or s ne-arunce resturi ca la fiare.

In bezna noptii ne vism strigoi, c ne-osptm din cte-un hoit fierbine. In bezna noptii ne vism strigoi, dar numai moartea rupe hlci din noi, ea singur nfulec morminte.

(Inchisoarea Aiud)

METANIE

de Radu Gyr

Doamne, f din umilint pod de aur, pod nalt. Si din lacrim, velint, ca pe-un pat adnc si cald.

Din lovirile nedrepte, faguri fac-se si vin. Din nfrngeri, scri si trepte; din cderi, urcus alpin. Din otrava pus'n can, f miresme ce nu pier. Si din fiecare ran, o cdelnit spre cer.

Si din orisice dezastru sau crepuscul stins n piept, Doamne, f lstun albastru si d zmbet ntelept. (Inchisoarea Aiud)

INTELEPTUL

de Radu Gyr

Nu scuip pe'nfrngerile mele! Ce-am adorat nu stiu s ard si nu ridic n vnt obiele n locul ruptului stindard.

De funia spnzurtorii dezastrele nu mi le-agt si nici mndria din victorii n'o pun sperietoare'n bt.

Cu-aceleasi zmbete'ntelepte mi port si lanturi si cununi urcnd spre soare clare trepte sau cobornd printre furtuni.

Si merg pe-acelas trm ce suie, la brat cu prieteni sau vrjmasi, de-o fi s-mi bat trupu'n cuie sau s-mi presare crini sub pasi.(Inchisoarea Aiud)

M O R T I I

de Radu Gyr

Pe sub fereastr trec sicrie cu trupuri reci de camarazi; trecur ieri, trecur azi, numrul lor cine-l mai stie?

Crutul tras de un ocnas pe drumul plopilor l duce; nu sunt nici prapuri si nici cruce si nici-o vam prin oras.

Nici o logodnic nu plnge n urma mortului uitat, ci din vzduhu'nvolburat o pan galben se frnge.

Noi stm la geam, privim n zare cum flfie aripa mortii si ne'ntrebm: pe mine, care o s ating zarul sortii?

(Inchisoarea Aiud)

O F R A N D A

de Radu Gyr

Din rnile si'nfrngerile noastre ntindem punte noilor destine o punte de mrgean peste dezastre, s'o urce pasii lumii care vine.

Cu orisicare ran care doare, din orice rzvrtire mai adnc, am pus o za pe piepturi viitoare si-o spad grea n mini ce nu sunt nc.

Iar dac-am plns, din lacrima miastr va creste-o mngiere de mtase pe care mine unii au s'o lase la alte frunti ce cresc din fruntea noastr.

Iar dac'n noaptea smrcului si-a roatei nchidem lanturi, inim si ran, din druirea noastr subteran vom creste pine pentru foamea gloatei.

(Inchisoarea Aiud)

INSCRIPTIE PE O FEREASTR

de Radu Gyr

Flmnd de lume, nestul de cer, fereastr grea, stau ceasuri lng tine, cu brate'ntinse ctre tot ce vine, cu ochii'n lacrimi, ctre cte pier.

In zori, cnd te deschizi spre infinit, fereastr, parc aripi ti-ai deschide si parc-ai vrea s zbori spre tri toride, ducndu-m, pe aripi rstignit.

Iar n amurg, cnd joac deprtari n geamul tu nsngerat de soare, ca aripi mari ce n'au putut zboare, te'nchizi rnit, peste renuntri.(Inchisoarea Aiud)

BLESTEMUL AIUDULUI

de Radu Gyr

Aiudule, Aiudule, temnit crunt, f-te zludule piatr mrunt.

Focul mnce-te c nu te saturi. Mereu vrei scncete si bei oftaturi.

Vntul destram-te c nu-ti ajunge - si'n marea-ti foamete - mereu vrei snge.

Apele fac-te ape ca ele, lacrimi din lacte plns din zbrele.

Grindin 'ndoaie-te spele-te ploaie, lanturi si geamte sa ti le'nmoaie.

Aiudule, Aiudule fiar nuc, face-te-ai crudule scrum si nluc.

(Inchisoarea Aiud)

C R E Z U L

r

Puneti-mi lanturi si ctuse s sune scrsnetul hain si mii de lacte la use, eu tot ceiace-am fost rmn.

Surpati asupra-mi munti si ape puteti chiar s m spnzurati. Cu grele, negre trncoape, credinta nu mi-o sfrmati.

Trti-m de vreti sub santuri si ngropati-mi trupul stins. Eu sorb,ca Ft-Frumos, din lanturi puteri adnci de nenvins.

Puteti s npustiti tot iadul ca s m frng pn'n miez. Eu stau n viscole ca bradul si tare, tare ca un crez.(Inchisoarea Aiud)

VOI N'ATI FOST CU NOI IN CELULE de Radu Gyr

Voi n'ati fost cu noi n celule s stiti ce e viata de bezne, sub ghiare de fiar, cu guri nestule, voi nu stiti ce-i omul cnd prinde s urle, strivit de ctuse la glezne.

Voi n'ati plns n palme, fierbinte, strpunsi de cutitul trdrii. Sub cer fr stele, n drum spre morminte, voi n'ati dus povara durerilor sfinte spre slava si binele trii.

In cntec cu noi laolalt trecnd printre umbre peretii, voi n'ati cunoscut frumusetea nalt cum dorul irumpe, cum inima salt gonind dup harfele vietii.

Ce-i munca de brate plpnde, ce-i jugul, ce-i rnjet de monstru, cum scrtie osul cnd frigul ptrunde, ce-i foamea, ce-i setea, voi n'aveti de unde s spuneti aproapelui vostru.

Voi nu stiti n crunta 'nchisoare cum minte speranta si visul, cnd usile grele se'nchid n zvoare, si'n teama de groaznica lui nclestare pe sine se vinde nvinsul.

Ati stat la ospete'ncrcate gonind dup fast si orgoliu, nici mil de noi si nici dor, nici dreptate, nici candel-aprins si nici libertate, doar ghimpii imensului doliu.

Asa sunteti toti cei ce credeti c pumnul e singura faim. Ftarnici la cuget, pe-alturi ne treceti, cnd noi cu obraji ca pmntul si vineti, gustm din osnd si spaim.

Cnd portile sparge-se-or toate si mortii vor prinde s urle, cnd lanturi si ziduri cdea-vor sfrmate, voi nu stiti ce'nseamn'nvierea din moarte, cci n'ati fost cu noi n celule.

(Inchisoarea Aiud) VECINUL CARE-A MURIT de Radu Gyr

In celula de alturi a murit alaltieri unul. Era un vietas ofticos. Tusea-i sunase mai neagr de cum e ceaunul, si-o noapte-a vrsat snge pe jos.

Sta zugravit cu vpsele srace - sfnt pe sindril - cnd lactu'n zori a svcnit. Amar, nlemnise obrazul n crncen sil. Gardianul asa l-a gsit.

Au venit alti doi paznici, trgnd mohorti din tigar, si'ntr'o ptur rupt l-au pus. Mna-i curgea ca o zdreant din uniforma-i murdar, si ei l-au luat si l-au dus.

Galbeni, de dup zbrele pndeau, tcuti, osnditii cum lesul afar e scos. Pe gardieni si pe mort ploua vnt, dup traditii, vnt, trgnat si cleios...

In celula de alturi a murit alaltieri unul. L-au luat si l-au dus de la noi... Dar, noaptea, cnd plosnita suge si luna e ca tutunul, ocnasul mort a venit napoi.

Mi-a venit la vizet cu pasii de frunze: - Hai, frate. Am srit de pe scndura mea. Obrazul si ochii-i luceau de fericiri dilatate, si putreda-i gur zmbea.

-Hai, frate, mi-a spus, si-un freamt parc-l btea ntr'o dung. M'asteapt afar' un landou. Deasupra temnitei m'am plimbat ct e noaptea de lung, si plec cu landoul din nou.

Nu, nu m'au ros niciodat oftica, foamea, pduchii, n stele am grajd de aur curat. Landoul meu are ocale de-azur pe roate, pe muchii, noaptea'n celul mi l-am lucrat.

Vecine, vzduhul ne cheam vibrnd din vechi violoncele. Vezi Calea Laptelui, sus, peste noi? E drumul ocnasilor: uite, i-am ntlnit printre stele din lanturi sunnd, n convoi.

Vino cu mine. Din rogojin f-ti verde trsur. Sunt paturi albe sus, si sunt pini. Ne-asteapt'n luceafr Iisus, cu lapte cald si prescur si-un pahar plin cu lacrimi, n mini

(Inchisoarea Aiud)

D-MI CHIPUL TU de Radu Gyr

D-mi chipul tu, granit senin, d-mi duhul tu, senin iarb, n ne'mpcatul meu destin nici un tumult s nu mai fiarb!

S nu mai spumege n piept, sub ndoieli ori sub blesteme, nici cte'n pofta mea le-astept, nici cte spaima mea le teme.

Vreau taina nestiintei reci si-a nepsrii voastre, unde, cu negrul zbor de lilieci, nici o'ndoial nu ptrunde.

Granit, d-mi neclintirea din dumnezeiasca-ti mpietrire, pentru-o lumin fr chin si-o moarte fr rstignire!

Vreau, iarb, 'ntelepciunea ta de-a nu-ti aduce'n veci aminte, vreau harul tu de-a nfrunta fr' a privi nimic 'nainte.

S cresc n timp si infinit din duhul tu, senin iarb, din duhul tu, senin granit, n fericirea voastr oarb. (Inchisoarea Aiud

IMN MORTILOR

de Radu Gyr

Morminte dragi, lumin vie, sporite'ntr'una an de an, noi v'auzim curgnd sub glie, ca un suvoi subpmntean!

Ati luminat cu jertfe sfinte pmntul, pn'n temelii, cci arde tara de morminte, cum arde cerul de faclii.

Ascunse'n lut, ca o comoar, morminte vechi, morminte noi, de vi se pierde urma'n tar, v regsim mereu n noi!

De vi s'au smuls si flori si cruce si dac locul, nu vi-l stim, tot gndul nostru'n el v'aduce, ngenuncheri de heruvim.

Morti sfinti n temniti si prigoane. Morti sfinti n lupte si furtuni, noi am fcut din voi icoane, si v purtm pe frunti cununi.

Nu plngem lacrim de snge, ci ne mndrim cu-atti eroi. Nu! Neamul nostru nu v plnge, ci se cuminec prin voi.

(Inchisoarea Aiud)

A MAI MURIT INC UNUL de Radu Gyr

A mai murit nc unul - cu foamea pe fata, cu ochii de ceata, cu mini ca tutunul.

A mai murit nc unul din nemernica gloat care pe rnd se gat, Unul cte unul.

Trei, sase, opt, zece ... A mai murit un misel. Ce bine de el c-i liber s plece!

Azi n'o s-l mai frig n vise de fiere nici trup de muiere si nici mmlig. Ah, Domnul, prea-bunul, l mngie foarte. Tovarsi de moarte, poftim nc unul!

Lsati-l s plece! Nu spuneti o vorb! Ne las o ciorb si-o pine rece.(Inchisoarea Aiud)

Cimitir fr iarb, doar hum ocolit ca o molim neagr de cium, cimitir fr poveste unde nu'ngenuncheaz neveste,

unde mame nu plng, unde nu s'aud lacrimi de tnc.

Crucile strmbe si schioape vrur s fug, s scape, dar numai o clip rebele - parc somate de sentinele - au stat... s'au supus, au ridicat minile n sus...

Uite, gardianul le pune n fiare pentru ncercare de evadare! Ct este ziua de lung, vntul le numr'n dung: cinci, zece, treizeci, toate la fel. Toti detinutii prezenti la apel, toti aliniati pe tpsan ca la inspectia domnului Prim-Gardian.

Ct este sear si umbr, cimitirul tainelor umbl. Ct este noaptea de'nalt, cimitirul tainelor tresalt. Cnd luna iese pe coame, crucilor parc le e foame, si n gropi de nmol, osnditii, flmnzii, lihnitii, truditii, cu bratele'ntinse spre lun cer pine cald si bun...

Cnd stelele cad fumegnde, crucile's haite flmnde si gropile soptesc ntre ele n soapte: -Hei, mine sau poimine noapte, poate-or sosi s scrsneasc'n noroi si cinci sute treizeci si doi*) sau opt sute sapte*)...(Inchisoarea Aiud)

*) 532 (numrul de ncarcerare al lui Radu Gyr); *) 807 (numrul de ncarcerare al Printului Alexandru Ghica).

Pom de Craciun==============

Cu ngerii ce se-ndurau s vin,veneau smochine din Ierusalim,iar noi pndeam, prosteste si sublim,pe mos Crciun la geamuri de hermin.

Si cnd plngea n cer un heruvim,cdeau n brad mari lacrimi de lumin,crestea din fiecare-o mandarin, si ne ddea azur s mirosim.

Ce gravi stau astzi numai pe morminte serafi de piatr, orbi si fr grai. In snii nu mai vin ca mai-nainte

nici mos Crciun, nici Sfntul Neculai, iar noi am pus prin cetini oseminte si-am oblonit fereastra ctre rai.

LEAGN FR CNTEC

de RADU GYR

Nani, puiul mamii, nu mai sunt cntece de leagn pe pmnt. Basmele pe care nu le spun au murit sub uruit de tun.

Au murit sub tancuri, de un veac, soarele si luna n cerdac. Nu te-alint soapta nimnui si nici lapte'n tta mamei nu-i.

Cci pe lumea asta n'au rmas dect vnturi cu suspin n gals, foamea ta n albia de tanc, plnsul mamei cu blestem adnc

si scrsnirea lantului zlud prins de glezna tatii la Aiud. Nani, puiul mamii, nu mai sunt cntece de leagn pe pmnt.

P O V E S T E

de RADU GYR

Am avut un copil si-o nevast Acum o sut, o mie de ani. Auziti pianjeni? Auziti sobolani? Am avut un copil si-o nevast.

Cnd a fost fericirea aceea cu chipuri pmntesti diafane? Innecuri, sfrsituri de lumi, uragane, mi-au smuls din viat odrasla, femeia.

Au trecut o sut,cinci sute de ani, s'au rupt muntii si-au crescut bozii. Rareori ca dinamita fac explozii, amintirile ascunse prin bolovani.

Si n tcerea lor scurt detunat un chip mi zmbeste si coase. Din pat, dou mini mici, somnoroase, ntinse, parc m fulger: "-Tat!"

Aicea nu-mi spune nimeni pe nume, Trec sutele de ani la'ntmplare. Aicea sunt: m la, un oarecare, apoi cad iarsi n bezne postume.

Dar ce-i? S'a rupt cerul? E mort Dumnezeu? Si suntem numai trei din toate ? Viata-i de scrum si am rmas n cetate doar noi: vesnicia, celula si eu!...

De-as zri mcar o frntur de stea! Ce fiar-i vesnicia, ce fiar! I-as cere s-mi dea un capt de sfoar si de milenii s m spnzur cu ea.

CNTEC DE LEAGN Dormi copilul mamii, nani, nani, a plecat si ultimul lstun. Ruginir plopii si tufanii si din temnita ce-i surp anii, nu s'a mai ntors tticul bun.

Dormi copilul mamii, toamna plnge dezgolindu-si umrul rnit. Cade frunza, cade si se frnge, orice frunz-i lacrim de snge si tticul nu a mai venit.

Nani, nani, mini de crin plpnde, la fereastr psri plng si ploi. Lupii beznelor rnjesc la pnde, Tara-i toat temnite flmnde si tticu-i dus de lng noi.

Nani, nani, tata nu mai vine, maica st cu sufletul rpus. Cine s-ti mai spuie basmul, cine s-ti srute pleoapele senine? Maica plnge si tticu-i dus.

L-au svrlit n temnit dusmanii pentru sfnta-i lege din strbuni. Or s-i ning peste tmple anii, s cresti mare, puiul mamii, nani, Neamul si printii s-ti rzbuni.

Radu Gyr (nchisoarea Aiud)

RIDIC-TE GHEORGHE, RIDIC-TE IOANE!

Nu pentru-o lopat de rumen pine, nu pentru ptule, nu pentru pogoane, ci pentru vzduhul tu liber de mine, ridic-te Gheorghe, ridic-te Ioane!

Pentru sngele neamului tu curs prin santuri, pentru cntecul tu tintuit n piroane, pentru lacrima soarelui tu, pus n lanturi, ridic-te Gheorghe, ridic-te Ioane!

Nu pentru mnia scrsnit'n msele, ci ca s'aduni chiuind pe tpsane o claie de cer si-o cciula de stele, ridic-te Gheorghe, ridic-te Ioane!

Asa, ca s bei libertatea din ciuturi si'n ea s te-afunzi ca un cer n bulboane si zarzrii ei peste tine s-i scuturi, ridic-te Gheorghe, ridic-te Ioane!

Asa, ca s-ti pui tot srutul fierbinte, pe praguri, pe prispe, pe usi, pe icoane, pe toate ce slobote-ti ies nainte, ridic-te Gheorghe, ridic-te Ioane!

Ridic-te Gheorghe pe lanturi si funii! Ridic-te Ioane pe sfinte ciolane! Si sus, ca lumina din urma furtunii, ridic-te Gheorghe, ridic-te Ioane!...

Radu Gyr (nchisoarea Aiud

O, BRAD FRUMOS...

O, brad frumos, ce sfnt preai n alt srbtoare. M vd copil cu pr blai si ochii de cicoare. Revd un scump si drag cmin si chipul mamei sfinte, imagini de Crciun senin mi-apar si azi n minte.

Un brad cu daruri si lumini n amintiri s'arat. In vis zmbeste ca un crin copilul de-altdat. Intregul cer era deschis deasupra fruntii mele. Azi strng doar pulbere de vis si numai scrum din stele.

Copil blai, Crciun si brad s'au stins n alte zile. Azi numai lacrimile cad, pe'nglbenite file... Azi nu mai vine Mos Crciun cu barba-i jucause, ci doar tristetile mi-adun s-mi plng lng use...

In bezna temnitei m frng sub grele lespezi mute, si'mpovrat de doruri plng pe amintiri pierdute. Omtul spulberat de vnt se cerne prin zbrele si-mi pare temnita mormnt al tineretii mele...

Radu Gyr (nchisoarea Aiud)

Pom de Craciun==============

Cu ngerii ce se-ndurau s vin,veneau smochine din Ierusalim,iar noi pndeam, prosteste si sublim,pe mos Crciun la geamuri de hermin.

Si cnd plngea n cer un heruvim,cdeau n brad mari lacrimi de lumin,crestea din fiecare-o mandarin, si ne ddea azur s mirosim.

Ce gravi stau astzi numai pe morminte serafi de piatr, orbi si fr grai. In snii nu mai vin ca mai-nainte

nici mos Crciun, nici Sfntul Neculai, iar noi am pus prin cetini oseminte si-am oblonit fereastra ctre rai