1

R A P O R T U L PRIVIND STAREA MEDIULUI

ÎN

REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII ÎN ANUL 2004

(extras din Raportul anual)

CAPITOLUL 1. INTRODUCERE 1.1. Rezervaţia Biosferei Delta Dunării Teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, delimitat conform legii, are o suprafaţă totală de circa

580.000 de hectare cuprinzând Delta Dunării propriu-zisă, Complexul lacustru Razim-Sinoie, Dunărea

maritimă până la Cotul Pisicii inclusiv zona inundabilă Somova-Parcheş, lacul Sărături-Murighiol şi zona marină cuprinsă între litoral şi izobata de 20 m

Poziţia geografică a rezervaţiei este definită de următoarele coordonate geografice: 28°10’50” (Cotul

Pisicii) şi 29°42’45” (Sulina) longitudine estică; 45°27’ (braţul Chilia, km 43) şi 44°20’40” (Capul Midia)

latitudine nordică.

Din suprafaţa totală a rezervaţiei, mai mult de jumătate (312.440 ha) o reprezintă ecosistemele naturale acvatice şi terestre incluse în lista zonelor cu valoare de patrimoniu universal (Convenţia Patrimoniului

Natural Universal UNESCO) precum şi cele destinate reconstrucţiei ecologice, zone care constituie domeniul public de interes naţional. Restul suprafeţelor includ zone îndiguite pentru piscicultură,

agricultură şi silvicultură (circa 80.000 de hectare), zone prevăzute în Legea 18/1991, cuprinzând suprafeţe

de teren proprietate privată sau publică de interes local din intravilanul localităţilor sau teritoriile comunelor (circa 29.000 hectare) precum şi o zonă tampon marină de circa 103.000 hectare.

Rezervaţia Biosferei Delta Dunării este amplasată pe teritoriile administrative a 3 judeţe: Tulcea (87,73%),

Constanţa (12,23%) şi Galaţi (0,14%)

În perimetrul RBDD locuiesc circa 14.900 de persoane, cuprinse în 25 de localităţi. Acestea sunt incluse,

administrativ, în 7 comune aflate integral pe teritoriul rezervaţiei (Ceatalchioi, Pardina, Chilia Veche, CA Rosetti, Crişan, Maliuc şi Sf. Gheorghe), în 3 comune învecinate RBDD (Mahmudia, Beştepe şi Murighiol),

în oraşul Sulina şi în municipiul Tulcea.

Principalele activităţi economice care se desfăşoară în RBDD sunt strâns legate de principalele resurse

naturale regenerabile, pescuitul, creşterea animalelor, piscicultura, agricultura, silvicultura şi exploatarea lemnului, turismul şi transporturile fiind cele mai importante. Pe lângă aceste activităţi se mai desfăşoară şi

activităţi din sfera serviciilor (comerţ, alimentaţie publică, prestaţii de servicii diverse) precum şi ale instituţiilor publice: învăţământ, sănătate, administraţie publică, cultură şi culte religioase.

1.2. Zonarea rezervaţiei Conform statutului de organizare al rezervaţiei, au fost delimitate trei categorii de zone caracteristice: zone

cu regim protecţie integrală, zone tampon, zone economice (zone de tranziţie). În categoria zonelor cu regim de protecţie integrală au fost delimitate 18 zone naturale, a căror

suprafaţă totală este de circa 50.600 hectare (8,7% din suprafaţa totală a rezervaţiei). Aceste zone sunt

reprezentative pentru ecosistemele biomului deltaic prin structură şi stare a evoluţiei, şi vor constitui în principal, obiect de studiu pentru dezvoltarea cunoaşterii asupra stării şi tendinţelor de evoluţie a

fenomenelor deltaice şi pentru elaborarea soluţiilor de conservare-protecţie şi reconstrucţie ecologică. Zonele tampon au o suprafaţă totală de circa 223.000 ha (38,4%) şi cuprind ecosisteme naturale,

terestre şi acvatice, stabilite în jurul zonelor cu regim de protecţie integrală pentru a asigura, prin regimul diferenţiat de utilizare, reducerea impactului antropic în special asupra zonelor cu regim de protecţie

integrală.

2

Zonele economice (de tranziţie) au o suprafaţă de circa 306.100 hectare (52,9%) şi cuprind atât

ecosisteme naturale în care se desfăşoară activităţi economice tradiţionale cât şi ecosisteme modificate

antropic destinate unor activităţi economice intensive. În această categorie sunt incluse şi suprafeţele degradate de impactul antropic, destinate reconstrucţiei ecologice circa 11.425 hectare (2%).

Prin definiţia elaborată de UNESCO, rezervaţia biosferei este locul unde factorii de decizie, cercetătorii,

managerii şi populaţia locală cooperează pentru dezvoltarea unui model de funcţionare care satisface

cerinţele umane, conservând totodată procesele naturale şi resursele biologice, reprezentând un simbol al cooperării voluntare în această direcţie şi un model de centru regional pentru activităţile de monitoring,

cercetare, educaţie şi instruire în domeniul gestionării ecosistemelor naturale.

Pentru a răspunde funcţiilor importante ale rezervaţiei biosferei de conservare a biodiversităţii, de dezvoltare a cunoaşterii mecanismelor funcţionării şi evoluţiei acestui biom şi de dimensionare a activităţii

economice şi sociale în limitele de suport ale ecosistemelor naturale în vederea materializării conceptului

de dezvoltare durabilă (administrarea ecologică a patrimoniului natural – domeniu public de interes naţional), în conformitate cu prevederile Legii nr. 82/1993 privind înfiinţarea Rezervaţiei Biosferei

Delta Dunării, ale Legii nr. 454/2001 privind aprobarea ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 112/2000 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării

şi ale Statutului de Organizare şi Funcţionare a Administraţiei Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, aprobat

prin HG 367/2002, ARBDD desfăşoară acţiuni în domeniile: monitoring integrat şi dezvoltarea bazei de date, administrarea patrimoniului natural, reconstrucţie ecologică şi dezvoltarea infrastructurii,

reglementare şi autorizare, informare şi educaţie ecologică, supraveghere şi inspecţie ecologică, relaţii publice şi cooperare internaţională, proiecte internaţionale (autoritate de mediu în perimetrul

rezervaţiei).

Valoarea universală a rezervaţiei este recunoscută prin:

- includerea acesteia în reţeaua internaţională a rezervaţiilor biosferei, în cadrul Programului “OMUL ŞI BIOSFERA” lansat de UNESCO în anul 1970 (august 1990);

- includerea RBDD împreună cu Rezervaţia Biosferei "Dunărea" din Ucraina în reţeaua internaţională a rezervaţiilor biosferei transfrontieră România/Ucraina

(decembrie 1999);

- recunoaşterea RBDD ca "Zonă umedă de importanţă internaţională, în special ca habitat al păsărilor de apă" în cadrul Convenţiei Ramsar (septembrie 1990);

- includerea RBDD în Lista patrimoniului mondial natural şi cultural - UNESCO (decembrie 1991).

CAPITOLUL 2. AER 2.1. Efectul de seră

2.1.1. Situaţia emisiilor de gaze cu efect de seră

Principalele gaze implicate în efectul de seră direct sunt: dioxidul de carbon, metanul, oxidul azotos, iar cu efect de seră indirect, oxizii de azot, monoxidul de carbon şi clorofluorcarburile. În perimetrul RBDD, cea

mai importantă sursă perturbatoare care contribuie la determinarea efectului de seră este dioxidul de carbon produs de circulaţia navelor fluviale în trafic şi a navelor maritime în tranzit.

Pentru anul 2004 s-a procedat la detreminarea statistică a calculului pentru emisiile de poluanţi în

atmosferă de către navele fluviale care au efectuat curse după programul stabilit de către Societatea de Transport Pasageri « Navrom-Delta » S.A. Tulcea. Astfel în anul 2004 au fost efectuate un număr de 356

curse pe relaţia Tulcea-Periprava, 586 curse pe relaţia Tulcea-Sulina şi 364 curse pe relaţia Tulcea-Sf. Gheorghe, însumând un număr de 207.752 pasageri transportaţi şi de 3.785,36 to marfă transportată.

Pentru toate aceste curse au fost consumate 843 to motorină, iar cantităţile de poluanţi emişi în atmosferă

fiind apreciabile.

2.2. Deteriorarea stratului de ozon din stratosferă Pe teritoriul RBDD nu s-au înregistrat emisii de substanţe care distrug stratul de ozon.

3

2.3. Acidifierea

2.3.1. Emisii de substanţe acidifiante. Emisii anuale de dioxid de sulf, monoxid şi dioxid de azot şi amoniac.

Nu au fost făcute determinări privind emisiile de substanţe acidifiante, emisii anuale de dioxid de sulf, monoxid şi dioxid de azot şi amoniac pe teritoriul RBDD.

2.4. Metale grele şi poluanţi organici persistenţi

2.4.1. Calitatea aerului ambiant – metale grele (Pb, Cd)

Nu au fost făcute determinări privind calitatea aerului ambiant - metale grele (Pb, Cd) pe teritoriul RBDD.

2.5. Ozon troposferic şi alţi oxidanţi fotochimici 2.5.1. Emisii de gaze cu efect asupra ozonului troposferic. Pe teritoriul RBDD sursa predominantă de producere de substanţe ce epuizează stratul de ozon, rămâne în

continuare traficul navelor fluviale şi tranzitul maritim şi, în mai mică măsură agricultura şi procesele naturale.

În mică măsură contribuie la epuizarea stratului de ozon şi alte echipamente, cum sunt: congelatoare, frigidere, maşini de gheaţă (în general substanţe din grupa C). Prin acordurile de mediu se recomandă

achiziţionarea de echipamente ce nu conţin substanţele reglementate înscrise în anexele Protocolului de la

Montreal. Producerea gazelor cu efect de seră se realizează şi în cadrul proceselor naturale care au loc în ariile

deltaice, de natură chimică şi biologică care au loc în sedimente, la interfaţa apă/sediment şi, într-o mai mică măsură, în apă şi la interfaţa apă/atmosferă. Aceste procese sunt influenţate într-o mare măsură de

intrările de nutrienţi şi materie organică rezultate pe vectorul Dunăre, de fenomenele de eutrofizare şi de toate schimbările produse de acestea în evoluţia ecosistemelor acvatice.

2.6. Poluări cu pulberi în suspensie şi pulberi sedimentabile 2.6.1. Emisii de particule fine Pe teritoriul RBDD, nu sunt unităţi industriale cu potenţial de poluare cu particule fine iar ARBDD nu desfăşoară activităţi de măsurarea a emisiilor de particule fine. 2.6.2. Calitatea aerului ambiant - particule în suspensie Pe teritoriul RBDD, nu sunt unităţi industriale cu potenţial de poluare cu particule în suspensie iar ARBDD nu desfăşoară activităţi de măsurarea a concentraţiei de particule în suspensie. Sursele ce influenţează calitatea aerului în rezervaţie şi zonele limitofe acesteia sunt sursele mobile cele provenite din traficul naval, tranzitul maritim, acestea participând la procesul de poluare a atmosferei prin traficul naval ce se desfăşoară pe canalele navigabile de pe teritoriul RBDD şi tranzitul maritim, prin

tranzitarea navelor maritime între zona costieră a Mării Negre, a braţului Sulina până la Cotul Pisicii. Aceasta impune necesitatea supravegherii şi urmăririi influenţelor pe care o poate avea asupra

ecosistemelor deltaice, ridicând problema găsirii soluţiilor tehnice necesare asigurării unei cât mai bune

protecţii a mediului, în condiţiile menţinerii circulaţiei navale pe teritoriul rezervaţiei. 2.7. Concluzii

2.7.1. Caracterizarea climatică Extreme climatice şi manifestări ale schimbărilor climatice Efectele schimbărilor climatice au fost observate şi pe teritoriul RBDD, cu precădere în ultimii ani. Un prim efect se referă la reducerea numărului anotimpurilor, fenomen caracterizat în principal prin reducerea

semnificativă a duratei sezoanelor intermediare (primăvară, toamnă) şi prin trecerea aproape bruscă de la

anotimpul rece la cel cald, cu variaţii mari de temperatură. În anul 2004 temperatura medie anuală a fost cuprinsă între 11,5°C (Staţia Jurilovca) şi 12,1°C (Staţia

Sulina). Temperaturile maxime din acest an nu au mai depăşit 40°C, cea mai ridicată temperatură înregistrându-se la Staţia Tulcea, în luna august de 32,6°C .

Temperatura minimă a fost înregistrată tot la Staţia Tulcea, în luna ianuarie (–14,4°C), acestea fiind

negative pe tot teritoriul rezervaţiei.

Precipitaţiile atmosferice. Media precipiaţiilor în anul 2004 înregistrate la staţiile meteorologice de pe teritoriul rezervaţiei a fost de 381,6 mm, cu maximum de 619,3 mm la Tulcea şi minimum de 240,3 mm la

4

Sulina. Lunile sărace în precipitaţii au fost: februarie (Sulina – 5,80 mm, Sf. Gheorghe – 6,8 mm), martie

(Sulina – 4,6 mm), aprilie (Jurilovca – 3 mm).

Cantitatea cea mai mare de precipitaţii a fost înregistrată la Staţia Meteorologică Tulcea în luna mai (90 mm) şi iulie (138 mm) şi în luna iunie la Staţia Meteorologică Gura Portiţei (64,1 mm).

În anul 2004 regimul hidrologic al Dunării s-a caracterizat prin nivele foarte apropiate de nivelul

cotelor înregistrate în anul 2003.

CAPITOLUL 3. APA

3.1. Starea calităţii apelor de suprafaţă

Analiza indicatorilor chimici determinaţi pentru încadrarea apelor de suprafaţă din RBDD în clase de calitate

în conformitate cu recomandările Ordinului 1146/2002 relevă încadrarea apei din teritoriu în limitele clasei

a II-a de calitate, deci ape de o calitate bună. Această calitate a apei este specifică tuturor apelor fluviale şi Deltaice. Dintre toţi indicatorii analizaţi se constată faptul că doar plumbul şi cadmiul se încadrează în

clasa a IV-a, respectiv a V-a de calitate. Trebuie subliniat faptul că şi la aceste două elemente sunt unele scăderi ale concentraţiilor comparativ cu anul 2003. Deasemenea ele sunt prezente în apă de la intrarea pe

teritoriul RBDD.

3.1.1. Calitatea apei fluviului DUNĂREA

Dunărea, ecosistemul deltaic precum şi ecosistemele costiere, sunt puncte de confluenţă ale unor puternice presiuni ecologice, ca rezultat al multiplelor activităţi umane.

Starea de calitate a apei fluviului Dunărea din teritoriul rezervaţiei a fost urmărită pe o lungime de 338 km, cuprinzând 5 tronsoane, având la bază măsurătorile analitice realizate în 10 secţiuni de

supraveghere în cadrul campaniilor lunare de recoltare:

- Cotul Pisicii-Ceatal Chilia (64 km): Cotul Pisicii, Am. Reni, Av. Reni - Ceatal Chilia-Periprava (92 km): Ct. Chilia, Av. Periprava

- Ceatal Chilia-Ceatal Sf. Gheorghe (18 km): Tulcea Mm 38+500 - Ceatal Sf. Gheorghe - Sulina (60 km): Ct. Sf. Gheorghe, Sulina

- Ceatal Sf. Gheorghe - Sf. Gheorghe (104 km): Sf. Gheorghe

Din punct de vedere al chimismului apei, fluviul Dunărea se încadrează în clasa a-II-a de calitate conform prevederilor ORDINULUI MINISTERULUI APELOR SI PROTECTIEI MEDIULUI Nr. 1146/ 10

decembrie 2002, respectiv, NORMATIVULUI privind obiectivele de referinţă pentru clasificarea calităţii apelor de suprafaţă, cu excepţia unor parametrii specifici de poluare (metale grele Pb şi Cd) .

Analizele efectuate în laboratorul propriu al R.B.D.D. au constat în deteminări de produse petroliere,

pesticide organo-clorurate cît şi expertize fizico-chimice.

3.2. Lacurile din Delta Dunării

În anul 2004 s-a continuat activitatea de supraveghere a stării ecosistemelor lacustre din teritoriul rezervaţiei, prin monitorizarea evoluţiei parametrilor fizico-chimici şi biologici în lacurile reprezentative

pentru cele şase complexe lacustre ale rezervaţiei.

Variaţiile înregistrate pentru majoritatea parametrilor, reflectă diversitatea condiţiilor de mediu existente într-un areal atât de complex cum este Delta Dunării, distribuţia valorilor fiind influenţată de obicei de

tendinţele naturale de evoluţie ale ecosistemelor, peste care se suprapun influenţele antropogene mai mult sau mai puţin directe.

Din punct de vedere al chimismului apei, lacurile din componenţa Deltei Dunării se încadrează în clasa a-II-

a de calitate conform prevederilor ORDINULUI MINISTERULUI APELOR SI PROTECTIEI MEDIULUI Nr. 1146/ 10 decembrie 2002, respectiv, NORMATIVULUI privind obiectivele de referinta pentru clasificarea

calitatii apelor de suprafaţă, cu excepţia unor parametrii specifici de poluare (metale grele Pb si Cd) .

Ecotoxicitatea apelor

Apa fluviului Dunărea transportă cantităţi semnificative de substanţe organice de tipul pesticidelor organo-clorurate, substanţe toxice, cancerigene, ale căror concentraţii depăşesc uneori limitele maxime admise de

ordinul 1146/ 2002, ce stabileste obiectivele de referintă pentru clasificarea calităţii apelor de suprafaţă.

Din determinările efectuate a rezultat că valorile concentraţiilor medii lunare şi anuale, s-au situat în clasa a V-a de calitate la indicatorii plumb şi cadmiu. Putem considera periculoasă şi prezenţa hidrazinei.

5

3.3. Situaţia apelor uzate

3.3.1. Apa industrială uzată Volumul de ape uzate evacuat în anul 2004 de localităţile şi agenţii economici importanţi din perimetru

RBDD, a fost de circa 300 mii mc. Volumele de apă uzată evacuate pe ramuri economice, procentual, se prezintă astfel:

* industrie alimentară: 9,7%

* gospodărie comunală: 88,8% * alte ramuri (turism şi sănătate): 1,5 %

Cantitatea totală de substanţe poluante (ponderea fiind deţinută de substanţe organice, suspensii, săruri minerale, amoniu) conţinute de aceste ape uzate a fost de 2,7 tone.

3.3.2.Colectarea şi epurarea apelor uzate

Localităţile aflate pe teritoriul RBDD, nu au sisteme de canalizare centralizate care să colecteze apele reziduale la nivelul întregii localităţi. Staţiile de epurare existente au fost concepute pentru a realiza numai

preepurarea mecanică a apelor menajere. Din cele 25 de localităţi existente în perimetrul RBDD, doar patru localităţi au sisteme proprii de canalizare. Din acestea două localităţi au staţii de preepurare

mecanică a apelor uzate: Maliuc şi Sulina, iar localităţile Sf. Gheorghe şi Chilia Veche au câte o staţie de

pompare ape menajere concepută pentru a deservi numai blocurile şi nu au sisteme de preepurare. Situaţia sistemelor de canalizare şi a modului de funcţionare a staţiilor de epurare, în 2004, se prezintă

astfel: - În oraşul Sulina, sistemul de canalizare existent deserveşte 70% din suprafaţa oraşului. Investiţia

începută, în anii anteriori pentru reabilitarea şi extinderea reţelei de canalizare a fost întreruptă din lipsa fondurilor. Agenţii economici cu activităţi mai importante, nu sunt racordaţi la reţeaua oraşului, fiecare

având sistem propriu de epurare mecanică şi evacuare în Dunăre.

- În localitatea Chilia Veche sistemul de canalizare existentă deserveşte 39% din localitate, apele uzate fiind deversate direct în Dunăre, prin pompare.

- În localitatea Sf.Gheorghe, sistemul de canalizarea existent deserveşte 10% din localitate, evacuarea realizându-se prin pompare într-un canal colector care asigură descărcarea apelor în Dunăre.

- În localitatea Maliuc, reţeaua de canalizare existentă, deserveşte 91% din localitate.

Epurarea apelor uzate menajere şi industriale este realizată numai printr-o treaptă mecanică. În acest scop sunt folosite: grătare, deznisipatori, fose septice, separatoare de grăsimi şi baterii de decantare.

Modul de exploatare este uneori deficitar, constatându-se că fosele vidanjabile amplasate pe traseul reţelelor de canalizare sunt greu de întreţinut, în majoritatea cazurilor ele sunt curăţate manual din lipsa

vidanjelor, excepţie făcând doar localităţile Chilia Veche şi Sulina care sunt dotate cu vidanje.

3.3.3. Surse majore de poluare

În RBDD nu sunt surse importante fixe cu rol determinant în poluarea apelor. Sursele majore de poluare a apelor din teritoriul rezervaţiei sunt reprezentate de agenţi economici situaţi în zona limitrofă a RBDD,

precum şi de activitatea de transport naval desfăşurată pe căile navigabile atât de ambarcaţiunile mici cât şi de navele maritime şi fluviale aflate în tranzit.

Prin Programele de conformare elaborate în procedura de autorizare, s-a impus dotarea navelor mari cu

separatoare de produse petroliere sau tancuri de stocare cu predarea reziduurilor în portul Galaţi. ARBDD şi Garda de Mediu pentru ARBDD verifică periodic la nave registrele de hidrocarburi cu evidenţa

consumurilor de combustibil şi a predărilor de reziduuri.

3.3.4. Calitatea apelor uzate de tip menajer evacuate în fluviul Dunărea

Principalele surse de poluare de pe teritoriul RBDD sunt: ASPL Sulina, ASPL Maliuc, Chilia Veche şi Sf. Gheorghe, SC Piscicola Jurilovca.

În anul 2004 au fost efectuate determinări privind starea apelor uzate de tip menajer luându-se în analiză parametrii ca suspensii totale, CCO-Mn, NH4 etc.

4. MEDIUL MARIN ŞI COSTIER

4.1. Indicatori fizico-chimici

4.1.1. Indicatori generali Principalii indicatori generali ai mediului marin care definesc condiţia de bază a sistemului acvatic şi care în

acelaşi timp influenţează în mod direct sau indirect evoluţia celorlalţi parametri sunt : temperatura,

salinitatea, transparenţa şi oxigenul.

6

Temperatura medie anuală a apelor marine costiere a fost în 2004 de 12,30C, cu 0,50C mai ridicată decât

în 2003, valoare care o apropie mult de media multianuală (12,5)0C.

Evoluţia mediilor lunare, dar mai ales a celor decadale, evidenţiază faptul că în primele opt luni ale anului temperatura apelor marine costiere s-a situat, în general, sub condiţia anilor 1996-2003. Cea mai

însemnată abatere negativă a fost înregistrată în a doua decadă a lunii iulie (-5,2 ºC) pe fondul apariţiei fenomenului de "upwelling". În a doua parte a anului dominante în evoluţia regimului termic au fost

creşterile peste nivelul mediu de referinţă, abaterea maximă, de +4,2ºC, înregistrându-se în ultima decadă

a lunii decembrie. Salinitatea apelor marine costiere a prezentat variaţii semnificative, pozitive sau negative, comparativ cu

mediile multianuale, în funcţie de evoluţia debitului Dunării şi de condiţiile anemobarice locale. Debitele crescute ale Dunării din primăvară au determinat scăderea accentuată a salinităţii apelor marine costiere,

astfel că în prima decadă din iunie s-a înregistrat abaterea negativă maximă pentru întregul an, -3,38g/l. În a doua decadă a lunii iunie, ca şi în cazul temperaturii apei, se face resimţit fenomenul de "upwelling",

salinitatea depăşind media multianuală cu +2,04g/l. La nivelul întregului ciclu evolutiv, salinitatea apelor

marine costiere (15,45g/l) s-a aflat la un nivel apropiat de media perioadei 1996-2003 (15,15g/l). Transparenţa apei marine a avut valori comparabile cu cele din anul precedent, 2004 fiind al doilea an

consecutiv în care transparenţa, în perioada de vară, a depăşit 10-11m în zona centrală şi de larg. Oxigenul dizolvat a prezentat, ca în anii anteriori, oscilaţii sezoniere în acord cu modificările regimului

termic. Nivelul de concentraţie a fost însă superior perioadei 1996-2003, mai ales în primele luni ale anului

când s-au atins valori în jurul a 450µM, situaţie determinată de temperaturile scăzute din 2004. Observaţiile zilnice nu au evidenţiat cazuri de hipoxie.

Buna oxigenare a apelor marine costiere, reflectată în valorile saturaţiei în oxigen, frecvent peste 110%, reprezintă răspunsul ecosistemului la reducerea presiunilor antropice exercitate asupra acestuia.

Indicatori de eutrofizare Concentraţiile nutrienţilor, ca indicatori de stare, au înregistrat nivele şi oscilaţii în funcţie de evoluţia

principalului factor de presiune - aportul Dunării. Dintre sărurile nutritive analizate, fosfaţii şi silicaţii şi-au menţinut tendinţa de scădere caracteristică ultimului deceniu, mediile anuale de 0,27µM P-PO4 şi respectiv

11,9µM Si-SiO4 situând-se semnificativ sub nivelul mediu din perioada 1996-2003. Decalajul actual reprezintă răspunsul mediului la politica de îmbunătăţire a managementului nutrienţilor în bazinul

hidrografic al Dunării. Astfel, valorile raportului dintre cantităţile de fosfor şi siliciu caracteristice perioadei

1996-2003 şi cele din 2004, ca indicatori de presiune, arată în prezent o scădere de aproximativ 1,6 ori în cazul fosfaţilor şi de 1,2 ori în cazul silicaţilor.

Tabel - Evoluţia aportului de nutrienţi al Dunării (medii anuale)

Perioada Debit

(Km3)

NO3 + NO2 + NH4

(t x 103)

P-PO4

(t x 103)

Si-SiO4

(t x 103)

1996-2003 210,4 212,70 13,43 383,20

2004 208,6 210,73 8,44 337,63

In ceea ce priveşte azotul anorganic, anul 2004 a marcat o creştere uşoară a nivelului mediu de

concentraţie, de la 13,20µM în perioada 1996-2003 la 13,93µM în prezent. In 2004 conţinutul mediu lunar al clorofilei a, care reprezintă un alt indicator de stare privind aprecierea

gradului de eutrofizare, în apele de ţărm de la Constanţa s-a situat sub nivelul mediu lunar înregistrat în

perioada 2001-2003, cu trei excepţii.

Indicatori de contaminare Concentratia metalelor grele (cupru, cadmiu, plumb, nichel, crom) în apă şi sedimente, ca indicator de stare a mediului marin, nu diferă semnificativ faţă de anii precedenţi. In apa marină au fost remarcate

nivele medii anuale care au depăşit uşor în cazul cadmiului, plumbului şi cuprului (50-75% din staţii)

valorile de referinţă corespunzătoare clasei a 2-a de calitate (Ord. 1146/2002 - cadmiu 1 g/l, plumb 5

g/l, cupru 20 g/l); acestea indică o presiune antropică moderată în locaţiile respective. În schimb,

concentraţiile nichelului şi cromului reflectă fondul natural .

Nivelul concentraţiei metalelor grele în apa marină se estimează în 2004 la valori superioare cu 1-2 ordine de mărime faţă de condiţiile de referinţă ale acestor indicatori, stabilite în perioada anilor ’80 pentru

aceeaşi zonă.

Concentraţiile metalelor grele în sedimente au fost cuprinse în următoarele domenii de variaţie: cupru

37,65-114,16 g/g, cadmiu 3,07-14,26 g/g, plumb 28,19-72,74 g/g, nichel 6,54-72,74 g/g şi crom

0,95-19,86 g/g. Sectorul nordic (Sulina – Gura Buhaz) se diferenţiază net de sectorul sudic (Cazino

Mamaia – Vama Veche): cadmiul, plumbul şi nichelul ating valori de circa două ori mai ridicate în zona de

7

vărsare a Dunării, în timp ce pentru cupru şi crom, tendinţa este mai puţin evidentă (nivele majorate cu

20-40%).

Ca indicator de impact, bioacumularea metalelor grele în moluştele marine investigate (Mytilus galloprovincialis, Mya arenaria, Scapharca inequivalvis, Rapana venosa,) nu a înregistrat valori care să reflecte un impact semnificativ asupra stării de sănătate a organismelor monitorizate.

Hidrocarburile totale au fost identificate în 88% din eşantioanele de apă marină şi în 100% în

sedimentele prelevate în perioada aprilie–octombrie 2004. Domeniile de variaţie ale concentraţiilor au

oscilat între limitele: 0–3194g/l în apă şi 10,5–4060 g/g s.u. în sedimentele superficiale.

În 2004, în zona sudică a litoralului, comparativ cu valoarea medie determinată în perioada 1996– 1998 s-

a constatat în apa marină diminuarea de 2,9 ori a concentraţiilor de hidrocarburi totale. Nu s-au înregistrat poluări accidentale cu hidrocarburi.

Hidrocarburile poliaromatice (PAH), indicatori de stare care interesează în mod special datorită

persistenţei şi toxicităţii lor ridicate au fost identificate atât în apă cât şi în sedimentele superficiale. Gradul ridicat de diversitate al PAH–urilor şi valorile acestor compuşi indică faptul că evacuările de ape

uzate epurate de la staţiile Constanţa Sud, Eforie Sud şi Mangalia exercită presiuni însemnate asupra mediului marin.

Concentraţia pesticidelor organoclorurate în sedimentele superficiale şi apă reprezintă un alt indicator de stare. În 2004, zona litorală cuprinsă între Sulina şi Vama Veche a fost caracterizată de prezenţa unei

varietăţi mari de pesticide organoclorurate (HCB, lindan, heptaclor, aldrin, dieldrin, endrin, DDE, DDD,

DDT), aflate în concentraţii de până la 500 ng/L în apă, respectiv 500 ng/g sediment uscat. Ocazional s-au determinat concentraţii mai mari (între 789,23 ng/L şi 1999,79 ng/L în apă şi între 760,94 şi 1910 ng/g

substanţă uscată în sedimente) pentru heptaclor, DDD, DDT, dieldrin şi endrin. Valorile indicatorilor de stare au arătat că cele mai afectate zone din punct de vedere al încărcării apelor cu pesticide

organoclorurate au fost Sfântul Gheorghe, Portiţa, Eforie Sud şi Mangalia .

4.2. Starea ecosistemului şi resurselor vii marine. Situaţia speciilor periclitate

4.2.1. Starea litoralului şi a zonei costiere

Indicatori ai zonei costiere

Evaluarea proceselor costiere (eroziune/echilibru dinamic/acreţiune) s-a făcut prin gruparea statistică a acestora în următoarele clase de intensitate şi sens de evoluţie, cu o mărime a intervalului fiecărei clase de

5 m pentru partea nordică şi de 2,5 m pentru cea sudică: Ep–eroziune puternică (< -12,5 m pentru nord, respectiv < -6,25 m pentru sud); Em – eroziune medie (-12,5 ÷ -7,6 m / -3,76 ÷ -6,25 m) ; Es – eroziune

slabă (-7,5 ÷ -2,6 m / -1,26 ÷ -3,75 m); Ed – echilibru dinamic ( +2,5 ÷ -2,5 m / -1,25 ÷ +1,25 m); As –

acreţiune slabă (+2,6 ÷+7,5 m / +1,26 ÷ +3,75 m); Am - acreţiune medie (+7,6 ÷ +12,5 m / +3,76 ÷ +6,25 m); Ap -acreţiune puternică (> +12,5 / +6,25 m).

In ciclul geomorfologic 2003-2004, procesele costiere la litoralul românesc al Mării Negre au fost dominate de categoriile de echilibru dinamic şi eroziune în sectorul Sulina – Vadu (87%) şi de echilibru dinamic şi

acreţiune pentru sectorul Năvodari – Vama Veche (>75%).

Nivelul mării, ca indicator de stare a modificărilor zonei costiere, a prezentat în 2004 valori ridicate, media anuală de la Constanţa fiind cu 11,7cm mai mare decât media multianuală a intervalului 1933-2003.

Pe tot parcursul anului mediile lunare au depăşit semnificativ nivelul mediu din perioada 1933-2003, valorile abaterilor pozitive fiind sensibil apropiate. Comparativ cu perioada mai recentă 1996-2003, în 2004

nivelul mării a fost cu 4,1cm mai crescut. Ierarhizarea ascendentă a curbelor celor trei intervale de timp evidenţiază faptul că, în prezent, asistăm la o perioadă de creştere a nivelului mării .

Riscul de inundare, indicator de impact, a fost ridicat datorită menţinerii valorilor crescute ale nivelului

mării, în special în perioada aprilie-iunie, având impact negativ asupra plajelor şi falezelor; inundarea plajelor joase din nordul litoralului accelerează eroziunea acestora, iar în zona de sud, nivelurile crescute

măresc potenţialul distructiv al valurilor de furtună favorizând erodarea falezelor. Calitatea microbiologică a apelor de îmbăiere din dreptul plajelor de la litoralul românesc, indicator de impact, relevă că procentul de depăşiri al standardelor în domeniu / valori recomandate şi obligatorii a

fost de 40% pentru CT, 4% pentru CF şi 10% pentru SC.

4.2.2 Starea ecosistemului marin

In 2004 s-au inregistrat aceleasi tendinte usoare de imbunatatire a stării principalelor componente biotice ale ecosistemului marin evidentiate începând din perioada 1994 -1995.

8

Indicatori de eutrofizare Fitoplanctonul ca indicator de stare a eutrofizarii a fost reprezentat de 214 specii algale aparţinând la 7

încrengături din care, cele mai bine reprezentate au fost diatomeele (cca 34% din totalul speciilor) şi dinoflagelatele (cca 24%). Speciile marine şi salmastricole au constituit 57% din total, cele dulcicole şi

dulcicole-salmastricole - 43%. La nivelul intregii zone marine de la litoralul românesc, valorile medii de densitate numerică şi de biomasă

ale fitoplanctonului, indicatori ai starii de eutrofizare a apelor marine, au fost de 1.031.000 cel/l şi respectiv

7556,60 mg/m3. Evoluţia multianuală a densităţii numerice şi a biomasei fitoplanctonice din apele sectorului românesc al

Mării Negre au prezentat o tendinţă generala de scădere după perioada de eutrofizare intensă (anii '80). Înfloririle algale ca indicator de impact al eutrofizării asupra mediului marin, au fost prezente in 2004 la

un nivel mult mai redus decat in perioada eutrofizarii. Biocenoza zooplanctonică a fost dominată de componenta sa netrofică, ale cărei densităţi şi biomase

au atins valori de peste 10 ori mai mari decât cele ale zooplanctonului trofic, fara sa constituie insa un

factor perturbator in lantul trofic din pelagial. Zooplanctonul trofic, indicator de stare a eutrofizarii apelor marine, a înregistrat valori maxime ale

densităţii de 29.926 ex/m3 şi ale biomasei de 384,60 mg/m3, in iulie, pe profilul Constanţa Sud. Biomasa totală a zooplanctonului trofic a fost în 2004 de 2,3 ori mai mică decât în 2003, dar de 1,5 ori

mai mare decât în 2002, curba evoluţiei multianuale şi sezoniere urmând tendinţa de ciclicitate a

dezvoltării zooplanctonului trofic. Macroflora bentala, s-a caracterizat, ca şi în anul precedent, printr-o diversitate redusa de specii (20

specii ) care a fost compensata insa prin biomase sporite ale asociaţiei Enteromorpha-Cladophora-Ceramium, în special în sectorul sudic al zonei marine de pana la 5 m adancime, cuprins între Tuzla si

Vama Veche(Enteromorpha 1.846 g/m2, Cladophora 1.075 g/m2, Ceramium 2.041 g/m2 biomasă umedă). Dezvoltarea abundenta a macroflorei din anii 2003 si 2004 reprezinta o situatie aparte, nemaiîntâlnită la

aceasta scara de peste 40 ani. Ea se poate asocia în mare masura creşterii transparenţei apei si a

condiţiilor favorizante date de prezenta nutrienţilor in mediul marin în concentraţii insemnate. Zoobentosul, alt indicator de stare a eutrofizarii, a înregistrat în 2004 o crestere a diversitatii specifice

evidenţiată prin cele 55 specii macrozoobentale identificate în zona marină de mică şi medie adâncime (0-20 m) cuprinsă între Sulina şi Vama Veche, comparativ cu cele 40 specii identificate în perioada 2001 -

2003. Acest salt calitativ al numarului de specii este mai evident dacă situaţia actuală se raportează la cea

a anilor ’90 când structura zoobentosului de mică adâncime cuprindea între 16 - 28 specii.

Indicatori de contaminare Incărcătura microbiologică, indicator de stare a contaminantilor din mediul marin, în zona de

îmbăiere, a fost relativ redusa în timpul sezonului estival, concentraţiile enterobacteriilor înregistrate

(coliformi totali / CT, coliformi fecali / CF, streptococi fecali / SF) încadrându-se în limitele admise de normele naţionale şi internaţionale privind calitatea apelor marine de îmbãiere. Zonele aflate sub influenţa

deversorilor de ape uzate au prezentat, ca şi în anii anteriori, cele mai mari valori ale indicatorilor bacterieni analizaţi (> 16 000 germeni / 100 ml), cu oarece impact negativ asupra mediului marin din

zonele respective.

4.2.3 Situaţia speciilor periclitate

Indicatori de biodiversitate si habitate Lista Roşie a speciilor de macrofite, nevertebrate, peşti şi mamifere, care reprezinta un indicator de stare a biodiversitătii, la litoralul românesc, actualizată în 2004 cuprinde 208 specii: 19 macrofite (9%), 44 nevertebrate (21%), 141 peşti (68%) si 4 mamifere marine (2%) .

Dintre speciile de macrofite inscrise in Lista Roşie, o situatie aparte a fost înregistrată in 2004 când alga

brună Cystoseira barbata, specie ameninţată (EN), a fost identificată frecvent si in cantitaţi importante, sub formă de taluri eşuate la ţărm. Incadrarea speciilor de macrofite in Lista Roşie a rămas la fel ca in anul

precedent, dintre cele 19 specii, 11 fiind ameninţate (EN), 2 vulnerabile (VU), 4 rare (R) si 2 care nu pot fi încadrate într-o categorie de periclitare din cauza datelor insuficiente (DD).

În ceea ce priveşte nevertebratele, din cele 44 de specii înscrise în Lista Roşie, 11 sunt considerate

extincte (EX), 3 ameninţate (EN), 6 vulnerabile (VU), una cu risc redus de periclitare (LR), iar pentru 23 nu

sunt date suficiente (DD). Încadrarea speciilor de peşti în categoriile de periclitare ale IUCN a fost reconsiderată la începutul acestui

an. Astfel, din cele 141 de specii 2 sunt ameninţate (EN), 2 vulnerabile (VU), 3 dependente de conservare (cd), 25 aproape ameninţate (NT), 31 pentru care nu există motive de îngrijorare (LC), iar pentru restul de

78 de specii nu există date suficiente (DD).

9

În 2004 frecvenţa de semnalare a delfinilor în apele româneşti a crescut comparativ cu perioada 2002 –

2003, indicând prin aceasta o posibilă refacere a efectivelor celor trei specii.

Biodiversitatea şi habitatele marine de la litoralul romanesc au fost caracterizate prin valorile indicatorilor decizionali specifici dupa cum urmeaza :

Starea biodiversitaţii a fost definita in principal prin numarul total de specii identificate la litoralul romanesc de circa 2.926 (bacterii -113, microfite – 683, macrofite -138, nevertebrate -1.730, peşti -108, păsări -150

şi mamifere - 4) şi 29 specii ameninţate.

Diversitatea habitatelor din zona costieră au fost clasificate în patru tipuri pe coloana de apa si opt tipuri pe substrat.

4.3 Starea fondului piscicol marin Indicatori pentru resurse marine vii In 2004, în sezonul de pescuit (martie-octombrie), la fel ca în anii precedenţi, activitatea de pescuit

industrial practicată de către pescarii profesionişti s-a desfăşurat pe două categori: pescuitul cu unelte fixe şi pescuitul cu unelte active. La aceasta se adaugă şi pescuitul artizanal la scară mică, practicat de pescarii

amatori. In sectorul marin românesc au fost semnalate următoarele tendinţe în:

- Evoluţia indicatorilor de stare: biomasa stocurilor, arată că numai şprotul şi bacaliarul au prezentat o fluctuaţie naturală,

aproape normală şi un efectiv relativ bun, fiind de 45.000 tone, respectiv 8.000 tone în 2003 şi 2004. La

hamsie se manifestă în continuare tendinţa de redresare, iar pentru stavrid, lufar şi chefal această redresare are un ritm mai lent;

parametrii de creştere, pentru speciile gregare cu distribuţie transfrontalieră (şprot, hamsie,

stavrid şi lufar) indică un ritm de creştere rapid în primul an de viaţă faţă de situaţia normală; intensitatea reproducerii, arată că în perioada 1995-2004 abundenţa relativă a ouălelor de

calcan, din sectorul românesc al Mării Negre s-a situat în intervalul 0,214•109 şi 10,9•109, iar efectivul

estimat al ouălelor de barbun a fost de 2,386•109 şi 36,725•109. In ciuda oscilaţilor anuale ale acestui

indicator, datorate în principal variabilităţii factorilor mediali se remarcă o uşoară şi continuă creştere a intensităţii reproducerii şi supravieţuirii în aceste etape bilogice;

structura populaţională, la fel ca în anii precedenţi, indică prezenţa în capturi a peste 25

specii de peşti, din care numai 17 specii au reprezentat obiectul pescuitului comercial. Baza capturilor a constituit-o speciile de talie mică (şprot, hamsie, bacaliar, guvizi, aterină, stavrid, alose şi barbun).

- Evoluţia indicatorilor de presiune: temperatura apei mării, în uşoară scădere faţă de perioada anterioară (cf.paragraf 4.1.) a

favorizat apropierea de ţărm a cârdurilor pescuibile de barbun (specie criofilă), ponderea sa în capturi

crescând de la 0,2-0,6% în intervalul 2000-2003, la 8,3% în 2004; efortul de pescuit, s-a menţinut aproape la nivelul valorilor anului 2003. Deşi valorile de

efort oficial raportate în cei doi ani sunt apropiate, se remarcă o tendinţă continuă de mărire a acestuia pe

seama introducerii în pescuit a unui număr tot mai mare de setci de calcan în special. nivelul total al capturilor, a fost de 1.831 tone, din care 481 tone în pescuitul cu unelte fixe

şi 1.350 tone în pescuitul cu unelte active, dar mai mici cu 13,4% faţă de 2002, 26% faţă de 2000 şi 2001

şi mai mari cu 19,9% comparativ cu 2003;

captura totală admisibilă (TAC), pentru principalele specii pescuibile de peşti s-a menţinut la

nivelul anilor 2000 - 2003, de 10.000 tone la şprot, 1.000 tone la bacaliar, 2.000 tone la hamsie, 100 tone la stavrid, aterină, guvizi, 50 tone pentru rizeafcă, exceptând calcanul şi rechinul la care s-a redus la 50

tone începând cu 2003). mortalitatea naturală (M), a fost de 0,475 la şprot, 0,961 la hamsie şi 0,610 la stavrid, valori

ce reflectă caracterul de normalitate al condiţiilor de supravieţuire la litoralul românesc.

- Evoluţia indicatorilor de impact: procentul speciilor ale căror stocuri sunt în afara limitelor de siguranţă, a fost de 92%

la fel ca şi în anii precedenţi. Trebuie menţionat, că depăşirea limitelor de siguranţă, nu se datorează

numai exploatării din sectorul marin românesc, majoritatea speciilor având o distribuţie transfrontalieră, aceasta impunând un management comun;

procentul speciilor complementare din capturile româneşti, a fost de 24%, asemănător cu

cel din ultimii ani; schimbări în structura pe clase de mărimi (vârstă, lungime) la speciile de peşti întâlnite

în capturi (şprot, bacaliar, hamsie, stavrid, guvizi, gingirică, aterină, scrumbie de Dunăre, barbun, chefal şi

10

lufar), nu au fost semnalate, constatându-se totuşi o uşoară tendinţă de creştere a ponderii claselor de

mărimi mai mari, ceea ce semnifică o reducere a presiunii exercitate prin pescuit;

CPUE (captura pe unitatea de efort de pescuit), înregistrată în pescuitul pasiv s-a menţinut la

valori apropiate celor din 2003 fiind de 12,2 tone/talian, respectiv 0,154 tone/zi iar pescuitul activ a fost de 168,8 tone/navă, respectiv 1,77 tone/zi, 0,66 tone/oră şi 0,50 tone/traulare.

CAPITOLUL 5. STAREA SOLULUI

5.1. Calitatea solurilor 5.1.1 Fondul funciar din RBDD

Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, în limitele stabilite prin Legea nr. 82/1993, cuprinde o suprafaţă de

580000 ha, structurată în ce priveşte destinaţia în trei categorii:

Zone cu protecţie integrală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50 600 ha

Zone tampon . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . 223 300 ha

din care: - Zone tampon deltaice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. .. . . . . . . . . . . 120 300 ha

- Zonă tampon marină . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . 103 000 ha

Zone economice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . 306 100 ha

din care:

- Zone de reconstrucţie ecologică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11 425 ha - Suprafaţă amenajată agricol . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39 974 ha

- Suprafaţă amenajată piscicol . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36 567 ha

- Suprafaţă amenajată silvic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6 442 ha

5.1.2. Fertilitatea solurilor

5.1.2.1. Categoriile de soluri din RBDD

Conform lucrării „Harta solurilor din rezervaţia Biosferei Delta Dunării elaborată de I. Munteanu şi colab., în

1996, principalele tipuri de sol şi folosinţe sunt: Solurile aluviale, Limnosolurile, Gleisolurile, Psamosolurile şi nisipurile, Solonceacurile, Soluri bălane, Cernoziomurile , Histosolurile , Antroposolurile şi non-solurile.

5.1.2.2. Repartiţia solurilor pe categorii de folosinţe

Terenurile cuprinse în limitele teritoriale ale Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării - Fondul funciar - au folosinţe diverse:

Agricolă, total:. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61.453 ha

din care, în amenajări îndiguite. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39.974 ha

Ape, stuf, total: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 344.553 ha

din care, în amenajări piscicole: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36.567 ha

Ape marine: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140.492 ha

Forestieră, total: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22.796 ha

din care, în amenajări silvice îndiguite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6.442 ha

Curţi, construcţii, diguri, drumuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3.143 ha

Neproductiv . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7.563 ha

Cea mai mare parte a suprafeţelor cuprinse în limitele Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, se găsesc în

teritoriul administrativ al judeţului Tulcea, 93,6%, restul fiind în teritoriul judeţului Constanţa 6,4%).

Suprafeţele de teren ce se valorifică economic, în special cele amenajate, se găsesc de regulă în delta

fluviatilă, zonă cu condiţii fizico - geografice şi pedologice favorabile.

5.1.2.3. Repartiţia terenurilor pe clase de pretabilitate Capacitatea de suport ecologic al solurilor din Delta Dunării este cuprinsă în limite foarte largi, studiile

elaborate în zonă (I. Munteanu), stabilind limite de la foarte redusă la ridicată.

11

5.1.2.4. Principalele restricţii ale calităţii solurilor

Solurile din perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării sunt fragile, rezultat în principal din specificul

pedogenezei, formare în mediu excesiv umed, maturare fizică redusă, materie organică uşor mineralizabilă, climat cu ariditate accentuată şi ape freatice cu mineralizare în general ridicată (I. Munteanu, Gh.

Curelariu, 1994).

Restricţiile privind calitatea solurilor sunt rezultatul unor procese care s-au declanşat şi au afectat învelişul

de soluri ale deltei, urmare a acţiunii unor factori naturali locali sau a influenţei antropice directe, dar şi a

acţiunii unor factori externi teritoriului deltaic. Principalele procese care s-au declanşat şi au afectat în diferite proporţii solurile din deltă în ultimii 30 - 40

ani, rezultat al factorilor naturali locali sau a acţiunii antropice directe, procese semnalate şi în anul 2004, sunt:

Dehumificarea (mineralizarea rapidă a humusului), proces ce se manifestă în special în incintele

amenajate pentru agricultură.

Salinizarea determinată de schimbarea bilanţului hidro-salin, favorizată de climatul secetos şi apele

freatice predominant mineralizate.

Deflaţia este prezentă în regim natural în special în zonele fără vegetaţie ale grindurilor nisipoase, dar

şi în amenajările agricole - zonele unde s-a ars turba.

Poluarea este un fenomen de restricţie major datorat în cea mai mare parte influenţei factorilor externi deltei - poluarea Dunării, poluarea atmosferică datorită activităţilor industriale din Tulcea şi Mahmudia

- România - şi Izmail - Ucraina - şi mai puţin acţiunilor antropice directe.

În anul 2004 acest fenomen a avut intensitate mai redusă comparativ cu anii anteriori, datorită atât

reducerii influenţei unor factori externi: reducere volum irigaţii datorită condiţiilor climatice favorabile, măsuri antipoluare sporite în industria din Tulcea, reducere poluare Dunăre, dar şi reducerii influenţei

activităţilor antropice locale (în agricultură, piscicultură şi silvicultură se utilizează numai pesticide nepoluante, ş.a).

5.1.2.5. Acţiuni întreprinse pentru reconstrucţia ecologică a terenurilor degradate şi pentru ameliorarea stării de calitate a solurilor

În anul 2004 au continuat acţiunile întreprinse anterior pentru reconstrucţia ecologică a terenurilor degradate şi ameliorarea stării de fertilitate a solurilor, urmărindu-se:

Refacerea potenţialului productiv al solurilor turboase cu folosinţă agricolă (arabil), degradate prin

arderea turbelor.

Ameliorarea sau cel puţin menţinerea calităţii solurilor, fiind vizate terenurile cu folosinţă agricolă sau

piscicolă.

Au fost fertilizate cu îngrăşăminte organice 579 ha, suprafaţă mai mare ca în anii anteriori. Cea mai mare parte din suprafaţa de 4702 ha necultivată în anul 2004, a fost fertilizată prin târlire.

În vederea prevenirii poluării solului se urmăreşte ca utilizatorii terenurilor agricole să respecte o serie de reglementări specifice:

- Respectarea tehnologiilor nepoluante de cultură, elaborate şi omologate pentru condiţiile din Delta Dunării.

- Combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor numai prin utilzarea substanţelor fito-farmaceutice şi erbicide nepoluante, avizate pentru utilizare de către ARBDD.

Respectarea recomandărilor privind sistemul de agricultură specific condiţiilor din Delta Dunării se reflectă în producţiile mari obţinute de unii producători: 6.800 kg/ha grâu pe 546 ha (S.C. MITIGEO SRL), 2.200

kg/ha rapiţă pe 115 ha (S.C. LARS SRL), 2.473 kg/ha soia pe 150 ha.

Suprafeţe însemnate din amenajările piscicole (circa 4.000 ha), îmlăştinite în anii anteriori sau cu soluri compactate au fost lăsate pe uscat, fiind folosite pentru cultura plantelor şi păşune.

5.1.2.6. Reducerea efectelor secetei şi combaterea deşertificării

Delta Dunării este una din zonele cele mai secetoase ale ţării, zona oraşului Sulina fiind reprezentativă din acest punct de vedere cu precipitaţii anuale de circa 350 mm.

12

Protecţia ecosistemelor, în special a agroecosistemelor (cele mai afectate), împotriva fenomenului de

secetă, poate fi realizată numai prin aplicarea unor măsuri complexe.

Rezultate obţinute în cadrul Institutului Naţional de Cercetare Dezvoltare Delta Dunării Tulcea într-o

perioadă de circa 20 ani (1974-1995), au fundamentat elaborarea unui complex de măsuri pentru atenuarea efectelor secetei şi prevenirea deşertificării, program structurat pe două categorii de măsuri:

Măsuri ce pot fi aplicate fără angajarea de fonduri suplimentare, faţă de cele angajate în activitatea curentă de producţie: sistemul de lucrare al solului, structuri de culturi adecvate condiţiilor

pedoclimatice, cultivare de soiuri şi hibrizi rezistenţi la secetă, cultivarea de plante ce acoperă bine terenul şi o perioadă lungă de timp (lucernă, ierburi, mulcirea terenului prin tocarea şi împrăştierea

producţiei secundare).

În anul 2004, măsurile menţionate au fost aplicate pe circa 28.000 ha.

Măsuri care necesită fonduri pentru realizarea unor lucrări speciale: introducerea irigaţiilor, realizarea de perdele de protecţie a solului şi culturilor.

În Delta Dunării nu sunt sisteme de irigaţie în funcţiune - sistemul din incinta agricolă Pardina fiind

dezafectat. În anul 2004 s-a irigat prin sisteme improvizate suprafaţa de 950 ha.

5.5. Răspunsuri

5.5.1. Reconstrucţia ecologică a solurilor afectate de diferite procese în urma activităţilor antropice

Incintele amenajate pentru agricultură Babina, Cernovca şi Sulina, au cuprins încă înainte de amenajare în perimetrul lor soluri improprii pentru agricultură – soluri salinizate, nisipuri semimobile şi soluri organice.

Scoaterea de sub influenţa regimului natural de inundabilitate şi apoi abandonarea incintelor susmenţionate au avut ca rezultat intensificarea salinizării în incintele Babina şi Cernovca, iar în incinta

Sulina accentuarea fenomenului de deflaţie în partea de est a incintei şi accelerarea mineralizării materiei organice cu creşterea subsidenţei în partea de vest a incintei.

Redresarea regimului hidrologic şi a funcţiilor hidrologice în incintele Babina şi Cernovca prin reconectarea acestora la regimul inundabil al Dunării, prin executarea de breşe în digurile de contur, a însemnat pentru

aceste zone recâştigarea unor funcţii ecologice importante - habitat pentru plante şi animale tipice zonelor aluviale, habitat şi zone de reproducere pentru peşti, păsări acvatice şi limnicole, rezervor de biodiversitate

şi resurse genetice, producţie biologică ş.a. - şi reducerea gradului de salinitate a solului prin spălarea

sărurilor - în cea mai mare parte solubile - de apa care circulă liber în incinte.

5.5.2. Impactul activităţilor din sectorul agricol asupra solului

Nu au fost evidenţiate fenomene majore de impact asupra solului, datorate activităţii din agricultură.

5.5.3. Utilizarea durabilă a solului Utilizarea durabilă a solului constituie o preocupare permanentă pentru ARBDD, solicitând celor care

utilizează resursele de sol din RBDD să aplice recomandările elaborate de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării Tulcea pentru diferite activităţi desfăşurate în RBDD.

5.6. Monitorizarea calităţii solului Pentru urmărirea evoluţiei stării de calitate a solurilor din RBDD, a fost elaborat în cadrul Institutului

Naţional de Cercetare Dezvoltare Delta Dunării Tulcea, programul DeltaSol – 2, program compatibil cu programul de monitorizare a calităţii solului elaborat pentru ansamblul ţării de către Institutul de Cercetări

pentru Pedologie şi Agrochimie Bucureşti. CAPITOLUL 6. PĂDURILE ŞI BIODIVERSITATEA

6.1 Starea pădurilor

Fondul forestier din Delta Dunării ocupa, conform vechilor planuri de amenajament silvic, o suprafaţă de 23112 ha. Prin H.G. 663/20.06.2002 fondul forestier –proprietate publică a statului - de pe teritoriul RBDD,

administrat de Societatea Comercială “Silvodelta” - S.A. a fost dat în administrare Regiei Naţionale a

Pădurilor, Direcţia Silvică Tulcea. Ca urmare, în prezent, întreg fondul forestier naţional din RBDD, proprietate publică a statului, este administrat de Regia Naţională a Pădurilor-Direcţia Silvică Tulcea.

13

La data apariţiei H.G. 663/20.06.2002, conform planurilor de amenajament silvic existente la acea dată,

structura fondului forestier era următoarea:

Tabel 6.1. Structura fondului forestier din RBDD după H.G.663/20 iunie 2002

Administrator Fond

forestier

Total

păduri

Naturale Artificiale Răşinoase Foioase Din care:

stejar

Ha Ha Ha Ha Ha Ha Ha

Regia Naţională

a Pădurilor

23.112 18.141 5760 12.381 32 23.080 392

Tabel 6.2 Structura fondului forestier din Ocolul Silvic Tulcea conform noului

amenajament silvic

Administratorul Fond forestier

Păduri Clasă de regenerare

Rachitării Terenuri afectate

gospodăririi

pădurilor

Terenuri scoase temporal din

fondul forestier

Ha Ha Ha Ha Ha Ha

Regia Naţională a

Pădurilor

22.946,2 15.435,2 2.567,2 1,6 300,5 305,6

În ceea ce priveşte structura fondului forestier din RBDD conform noilor planuri de amenajament silvic,

este următoarea:

Tabel 6.3 Structura fondului forestier din RBDD conform noului amenajament silvic

Administrator Fond forestier Total păduri Naturale Artificiale Răşinoase Foioase

Ha Ha Ha Ha Ha Ha

Regia Naţională a

Pădurilor

22.675,6 15.261 8.699 6.562 31 15.230

Aceasta structură a rezultat din noile planuri de amenajare a pădurilor din cadrul Ocolului Silvic Tulcea din

care s-au scăzut suprafeţele care nu sunt pe teritoriul RBDD (trup Bididia, dealurile Mahmudiei şi zona Plopu – Dunavăţ).

Structura fondului forestier din RBDD este dominată de specii foioase specifice zonelor umede (salcie,

plop).

Fondul forestier din RBDD are o funcţie mai puţin economică şi preponderent de conservare şi protecţie. Suprafaţa totală de pădure: 15.261 ha

Grupa I (protecţie): 7.325 ha Grupa II (producţie şi protecţie): 7.936 ha

Potenţialul productiv anual este de circa 171.500 mc din care: Produse principale: 157.000 mc

Produse secundare: 4.500 mc Produse din igienizare: 10.000 mc

Volumul total de masă lemnoasă exploatat în anul 2004 este de 42.600 mc din care: Produse principale: 39.500 mc

Produse secundare: 900 mc Produse din igienizare: 1.000 mc

Accidentale: 1.200 mc

Exploatarea masei lemnoase se face preponderent prin firme private dar şi în regie proprie - pentru

lucrările de igienă şi pentru masa lemnoasă neadjudecată la licitaţie/negocieri de către agenţii economici.

Tabel 6.6 Suprafeţe forestiere din RBDD împădurite în 2004

Administrator Împăduriri - ha -

Integrale Completări

Direcţia Silvică Tulcea 326 29

14

Starea de sănătate

Starea de sănătate a arboretelor poate fi influenţată de dăunători sau de condiţiile naturale nefavorabile.

Condiţiile nefavorabile au afectat în perioada 1995-2000, în zona districtului Sf. Gheorghe o suprafaţă de 10,50 ha, faza de degradare constând în uscarea arborilor în proporţie de 70 %, fenomenul fiind cauzat, în

principal, de inundaţiile provocate de Dunăre. Speciile afectate sunt salcâm, sălcioară, plop euroamerican, plop alb.

În privinţa dăunătorilor entomogeni, principalul dăunător este Lymantria dispar. Spre deosebire de anii

anteriori, în anul 2002 şi 2003 nu s-au produs pagube semnificative, restrângându-se foarte mult ca areal. În anul 2004 se constată o revenire a acestui dăunător, la un prag diminuat ca periculozitate, dar care

trebuie luat în calcul. Alţi dăunători (Rhabdophaga saliciperda, Lyta vesicatoria, Stereonychus fraxini, Crypthorrynchus lapathi, Parectopa robiniella, Phyllodecta vulgatissima) au fost semnalaţi pe suprafeţe mici şi nu au produs pagube semnificative.

În concluzie, se poate afirma că starea de sănătate a pădurilor din RBDD, în anul 2004, a fost bună.

Tăierile ilegale de arbori

Tăierile ilegale din fondul forestier naţional de pe teritoriul RBDD, comparativ cu celelalte ocoale silvice din cadrul O.S. Tulcea, sunt sub intensitatea medie.

Păşunatul ilegal Zonele cele mai afectate sunt incintele forestiere Pardina, Păpădia, Rusca, Carasuhat precum şi restul

fondului forestier din raza localităţilor Maliuc, Nufăru, Mahmudia, Murighiol, Pardina.

6.2. Biodiversitatea

6.2.1. Starea habitatelor naturale

Având în vedere configuraţia morfohidrografică, asociaţiile floristice şi faunistice, impactul activităţii

antropice în decursul timpului, în Delta Dunării, la care asociem Complexul lacustru Razim-Sinoie şi lunca Dunării dintre Isaccea şi Tulcea, ca părţi componente ale Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, în anul 1998

s-a realizat Harta ecosistemelor din RBDD, în sc.1:50.000, unde s-au delimitat două categorii mari de ecosisteme, şi anume:

ecosistemul natural parţial modificat de om;

ecosisteme antropice.

In cadrul primei categorii s-au identificat 23 de ecosisteme, începând cu braţele Dunării şi încheind cu plajele litorale puţin consolidate.

In cea de-a doua categorie s-au identificat 7 tipuri de ecosisteme incluzând aici, tipurile de amenajări (agricole, piscicole, silvice), amenajări complexe, culturi agricole izolate cu extindere mică, plantaţii de plop

pe grindurile fluviatile, aşezările umane (urbane şi rurale). In cadrul celor 30 de tipuri de ecosisteme pe hartă au fost identificate 314 ecosisteme aparţinând tipurilor

de bază.

O valoare ridicată a diversităţii biologice se regăseşte în mai multe zone de protecţie integrală, precum Letea, Caraorman, insula Popina, Portiţa, dar şi în unele zone neintegrate în această categorie, precum

nordul localităţii Sfântu Gheorghe, grindul Perişor, etc.

6.2.2. Flora şi fauna sălbatică

Începând cu anul 1991, s-a demarat inventarierea florei şi faunei în tot teritoriul RBDD, acţiune ce continuă

şi în prezent, având două obiective majore: cunoaşterea unei importante componente a patrimoniului natural într-o rezervaţie a biosferei şi evidenţierea speciilor ce necesită măsuri de protecţie şi conservare.

Cercetările s-au întreprins în cadrul a 3 proiecte derulate prin ICPDD, unul vizând genofondul sălbatic în ansamblu, iar celelalte două fiind axate pe două grupe de faună considerate de importanţă deosebită, şi

anume sturionii şi păsările.

Inventarul de specii s-a realizat pe toată suprafaţa RBDD, incluzând un număr de cca. 300 staţii în toate cele 30 tipuri de habitate existente.

Până în prezent s-au inventariat 1.689 specii de floră şi 3.448 specii de faună .

Structura actuală a florei şi faunei funcţie de arealul geografic general. Flora vasculară se detaşează prin numărul mare de specii palearctice, urmat de cele europene, sud-est-

europene, mediteraneene şi euro-asiatice.

15

În cadrul speciilor de peşti, cel mai mare număr de specii îl înregistrează cele ponto-caspice şi ponto-

mediteraneene, urmate de cele dunărene şi euro-siberiene, însă ca densitate şi biomasă speciile europene

şi euro-siberiene domină apele dulci. Herpetofauna este dominată la amfibieni de anurele europene în zonele deltaice, în timp ce reptilele deţin

cele mai multe specii din zona sud-est-europeană, în zonele stepice extradeltaice. Majoritatea speciilor de mamifere înregistrate au o distribuţie palearctică, urmate de cele europene, în timp

ce cele sud-est-europene deţin numărul cel mai mic de specii.

Specii şi subspecii endemice.

În teritoriul RBDD, au fost înregistrate 35 de endemite care aparţin la 5 grupe sistematice: 1 specie de peşti, 2 specii de alge, 3 specii de cormofite, 3 specii de crustacee şi 26 specii de insecte.

6.2.3. Specii de floră şi faună sălbatică valorificate economic, inclusiv ca resurse genetice

În teritoriul rezervaţiei există o mare varietate de specii de floră şi faună sălbatică cu importanţă

economică şi socială. În scopul exploatării durabile a acestor resurse naturale, în teritoriul RBDD s-a trecut la aplicarea prevederilor Ordinului Ministrului Apelor şi Protecţiei Mediului nr. 647/2000 de aprobare a

procedurii de autorizare a activităţilor de recoltare, capturare şi achiziţie a plantelor şi animalelor din flora şi fauna sălbatică.

Principalele resurse exploatate în anul 2003 au fost: resursa piscicolă, resursa stuficolă, păşunile naturale,

resursa cinegetică, resursa meliferă şi masă lemnoasă.

În acest scop, au fost emise 223 autorizaţii de mediu privind valorificarea resurselor naturale regenerabile din RBDD, 150 autorizaţii de mediu, 1 acorduri de mediu, 88 fişe tehnice, 25 avize pentru scrumbie, 9

avize pentru năvod, 194 permise pentru pescuitul familial, 157 permise pentru pescuitul comercial, 31 permise de cercetare, 98 permise pentru accesul mijloacelor de transport auto, 1249 permise pentru

accesul mijloacelor de transport naval, 21 permise pentru practicarea agriculturii, 13 permise pentru

practicarea albinăritului, 11 permise pentru activităţi de fotografiere sau filmare, 247 permise pentru recoltatul stufului pentru nevoi gospodăreşti, 5 permise pentru recoltatul stufului în scop comercial, 9

permise pentru năvod şi 7 permise pentru vânătoare. Nu au fost emise permise pentru recoltarea ciupercilor sau plantelor medicinale.

Începând din anul 2003, valorificarea a două resurse naturale principale, stuful şi peştele a fost concesionată.

6.2.3.1 Concesionarea principalelor resurse naturale din RBDD Concesionarea principalelor resurse naturale din RBDD (piscicolă şi stuficolă) a început în 2001 având ca

bază legală, Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, Hotărârea Guvernului României Nr.

216/1998 pentru aprobarea Normelor Metodologice Cadru de aplicare a Legii 219/1998, precum şi Hotărârile Guvernului României Nr.153 din 20 februarie 2002 pentru aprobarea concesionării valorificării

resurselor stuficole din zonele domeniului public de interes naţional aflate în perimetrul Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării" şi Nr. 311 din 4 aprilie 2002 pentru aprobarea concesionării valorificării resurselor

piscicole din zonele domeniului public de interes naţional aflate în perimetrul Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării". În baza acestor acte normative Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului a organizat în

anul 2002 licitaţia pentru concesionarea dreptului de valorificare a celor două resurse naturale.

În derularea activităţii de valorificarea a resurselor stuficole şi piscicole, este urmărită aplicarea a cel puţin trei principii:

- Respectarea condiţiilor ecologice de valorificare a resurselor naturale stuficole şi piscicole (respectarea plafoanelor de recoltare impuse prin autorizaţiile de mediu pe baza cotelor aprobate de

Academia Română, respectarea perioadelor de recoltarea şi a perioadelor de interdicţie, etc);

- Soluţionarea problemelor sociale ale populaţiei locale din RBDD, prin implicarea acestora în procesul de recoltare şi valorificare;

- Derularea în bune condiţii a contractelor de concesiune şi asigurarea veniturilor realizate din valorificarea resurselor stuficole şi piscicole către bugetul naţional.

Pentru resursa stuficolă au fost delimitate 12 zone de exploatare în suprafaţă totală de 46.735 ha şi o

cantitate totală exploatabilă de stuf de 71.000 tone. În urma celor două licitaţii desfăşurate în 2002 şi

2003, a fost concesionată activitatea de valorificare a stufului din 7 zone, însumând o suprafaţă totală de 23.737 ha (50,8%) şi o cantitate totală de stuf de 45.779 tone (64,5%). Au rămas neconcesionate 5 zone

în suprafaţă totală de 22.998 ha cu o cantitate totală de stuf de 25.221 tone. Nu s-a putut concesiona întreaga suprafaţă stuficolă din RBDD datorită lipsei de interes pentru zonele în care calitatea stufului este

16

sub cerinţele pieţii externe. În aceste zone starea stufăriilor se agravează datorită acumulării unei cantităţi

însemnate de biomasă neexploatată.

În campania de recoltare 2002-2003 (anul I al concesiunii), din cantitatea totală de stuf evaluată

(71.000 tone), s-a recoltat o cantitate totală de 8.254,9 tone, reprezentând un procent foarte redus (11,6%). Cel mai mare procent de realizare a cotei acordate a fost de 64,8% în zona 10 (Sinoie), în

celelalte zone procentele de exploatare sunt foarte reduse, cuprinse între 5,5% în zona 7 (Cordonul litoral)

şi 13,2% în zona 6 (Roşu-Puiu-Împuţita). În campania 2003-2004 (anul al doilea al concesiunii) situaţia cantităţilor de stuf recoltate stufului

este asemănătoare celei înregistrate în campania precedentă, cauza principală a nerealizării cantităţilor alocate reprezentând-o calitatea stufului.

Pentru această campanie a fost evaluată o cantitate totală de 52.634 tone de stuf de pe o suprafaţă totală exploatabilă de 52.268,2 ha. Şi în această campanie s-au înregistrat zone cu un grad mai ridicat de

valorificare, acestea fiind zonele din apropierea Mării Negre şi din complexul Razim-Sinoie, stuful din aceste

zone corespunzând condiţiilor de calitate impuse de piaţa externă.

Pentru resursa piscicolă au fost delimitate 25 de zone de pescuit acoperind cea mai mare parte a suprafeţei domeniului public de interes naţional din RBDD, pretabilă pentru exploatare piscicolă, cu

excepţia zonelor cu regim de protecţie integrală.

În urma celor două licitaţii organizate în 2002 şi 2003, au fost adjudecate şi concesionate 24 de zone, o singură zonă nefiind adjudecată (zona 7, Ceatal Sf. Gheorghe – Mila 22). Zonele piscicole au fost

concesionate în cea mai mare parte, datorită interesului foarte mare pentru această resursă, considerată în continuare, cea mai importantă resursă naturală.

Pentru anul 2003 (anul I al concesiunii) a fost alocată o captură totală de peşte de 4.375,3 tone

încluzând şi circa 500,0 tone de scrumbie de Dunăre şi 30,95 tone de sturioni şi 2.635 kg de caviar.

Alocarea resursei piscicole s-a făcut prin autorizaţiile de mediu emise pentru fiecare zonă de pescuit şi pentru fiecare an calendaristic de activitate, pe baza evaluărilor elaborate de către Institutul Naţional de

Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării, aprobate de către Comisia Monumentelor Naturii din cadrul Academiei Române.

Din cantitatea totală de peşte aprobată pentru primul an al concesiunii s-au recoltat 2.642,0 tone,

reprezentând o realizare de 60,36 %, şi 18,505 tone de sturioni (59,8%) şi 1.574 kg caviar (59,3%) ceea ce reprezintă un procent destul de redus faţă de potenţial şi de interesul manifestat .

Pentru 2004, (anul al II-lea al concesiunii) a fost alocată o captură totală de peşte de 4.341,055

tone încluzând şi 381,8 tone de scrumbie de Dunăre şi 24,43 tone de sturioni şi 2.040 kg de caviar. Din

cantitatea totală de peşte concesionată s-au recoltat 2.795,022 tone, reprezentând o realizare de 64,39 %, şi 17,288 tone de sturioni (73,8%) şi 1.402 kg caviar (68,7%) ceea ce reprezintă un procent destul de

redus faţă de potenţial şi de interesul manifestat. Statistica înregistrărilor din cei doi ani cuprinde un număr de 21 de specii comerciale de peşti grupate în 3

categorii de amestecuri de peşti: peştele marin mărunt (PMM), speciile de apă dulce şi speciile marine, la care se adaugă, speciile migratoare: scrumbia de Dunăre şi sturionii, precum şi broaştele şi racii.

Calitatea rapoartelor de captură este încă departe de a reflecta realitatea capturilor pescuite

Se asumă ipoteza că, datorită faptului că s-a realizat concesionarea valorificării resursei piscicole, neraportările capturilor din cei doi ani ai concesiunii sunt la jumătatea faţă de cele din 2002, ceea ce

scoate în evidenţă că s-a realizat o pază mai bună a peştelui de către concesionari. Tot din aceeaşi cauză este posibil ca braconajul să fie redus la mai mult de jumătate comparativ cu anii anteriori, deşi se

estimează că piaţa neagră continuă să funcţioneze.

În activitatea de pescuit din RBDD au fost folosiţi în 2003, 1542 de pescari, iar în 2004 1.405 pescari autorizaţi de ARBDD care au activat fie ca salariaţi fie cu contracte de colaborare şi nu au fost sesizate la

nivelul ARBDD, cazuri de litigii grave de muncă care să pună în discuţie problema respectării prevederilor contractuale referitoare la angajarea populaţiei locale în activitatea de pescuit din RBDD.

Efortul de pescuit comercial realizat în RBDD a fost evaluat prin analiza numărului pescarilor care au

fost autorizaţi să desfăşoare această activitate precum şi prin numărul de unelte de pescuit folosite, pe

tipuri. Rămâne un deziderat important pentru perioada următoare de a completa analiza acestui aspect (efortul de pescuit) foarte important pentru urmărirea efectelor măsurilor de management adoptate, cu

numărul zilelor în care aceste unelte au fost folosite efectiv .

17

6.2.3.2 Starea speciilor de faună sălbatică de interes cinegetic

Evoluţia efectivelor atât la speciile de vânat sedentar cât şi la speciile de păsări migratoare de interes cinegetic, se încadrează în limitele anuale din ultima vreme, fiind influenţate de contextul ecologic general.

Studiile privind influenţa factorilor de mediu asupra populaţiilor de păsări şi mamifere, au relevat importanţa majoră pe care o are starea factorului hidrologic din perimetrul rezervaţiei, care determină atât

abundenţa cât şi dispersia indivizilor în spaţiu. S-a constatat că şi factorii meteorologici (temperatură,

precipitaţii, vânt) au influenţat repartiţia teritorială a populaţiilor de păsări prezente pe teritoriul rezervaţiei. Raţele scufundătoare, găştele, gărliţele, lişiţele au rămas relativ grupate atât în zonele de hrănire cât şi în

cele de odihnă, fără a se cantona în zone stricte aşa cum se întâmplă în iernile cu îngheţ. Astfel, în 2004 gâsca de vară (Anser anser), a fost semnalată în număr mai mic faţă de anii precedenţi.

Ca zone de concentrare menţionăm: incinta agricolă Pardina, Sireasa, lacul Băclăneştii Mari, Sarinasuf. Gârliţa mare (Anser albifrons), specie considerată în declin numeric, a fost observată în număr mai mare

în zonele: amenajarea piscicolă Chilia-Veche, Vadu, Sinoie, incinta agricolă Pardina.

Raţele scufundătoare (raţa mare, raţa mică, raţa moţată, raţa cu cap castaniu etc), au avut ca zone de concentrare lacurile Fortuna, Bogdaproste, Goloviţa, Sinoe, Leahova, Razim, iar pe perioada de iarnă

litoralul mării. Alte specii de păsări ce fac obiectul vânătorii pe teritoriul R.B.D.D sunt:

Fazanul (Phasianus colchicus), specie introdusă în Delta Dunării prin colonizări, este întâlnit mai ales în

ecosistemele agricole, în ecosistemele forestiere, cât şi în cele semi-acvatice de plaur. Se observă o uşoară scădere a efectivului de fazan, în primul rând datorită numărului mare de dăunători: cioara grivă,

coţofana care înregistrează efective mari şi care nu sunt combătute. Porumbelul gulerat (Columba palumbus) a fost semnalat în număr foarte mare în zonele agricole, unde

găsesc hrană din abundenţă. Potârnichea (Perdix perdix), semnalată pentru prima dată în Delta Dunării, în anul 1994, a înregistrat, în

2004 efective mai mari în zonele de vănătoare Sireasa, Pardina, Mahmudia, Carasuhat, deci în principal în

incintele agricole unde se găseşte hrană, condiţii favorabile de adăpost şi înmulţire. Dintre mamiferele de interes cinegetic existente în RBDD, au fost monitorizate speciile cele mai întâlnite.

Mistreţul (Sus scrofa attila), specie omnivoră caracteristică ecosistemelor forestiere dar şi semi-acvatice din Delta Dunării, a fost întâlnit preponderent în zonele umede cu stufărişuri, plaur, zălog etc. Efectivele la

această specie se menţin relativ constante.

Căpriorul (Capreolus capreolus), specie colonizată pentru prima dată în pădurea Letea în anii 1960-1961, şi-a extins permanent arealul de răspândire. Scăderea efectivelor la căprior poate fi pusă în principal pe

seama păşunatului şi braconajului. Iepurele de câmp (Lepus europaeus) are populaţii în general în creştere. Această specie este în general

legată de evoluţia agro - ecosistemelor din RBDD. Faţă de sporul natural de circa 30% care se realizează în

zonele de vânătoare de şes, în zonele de vânătoare din RBDD, creşterea efectivelor nu se realizează în acelaşi ritm, datorită unor factori naturali limitativi.

În ceea ce priveşte evaluarea speciilor la vănatul răpitor cum sunt vulpea, pisica sălbatică, căinele enot, este mult mai dificilă şi nu dă suficiente date sigure.

Vulpea (Vulpes vulpes) a înregistrat o uşoară creştere a efectivelor. Pisica sălbatică (Felis silvestris) înregistrează o uşoară creştere numerică a efectivelor în zonele în care

au fost semnalate. Evaluarea la această specie este foarte dificilă deoarece specia are o activitate mai mult

nocturnă şi de amurg. Câinele enot (Nyctereutes procynoides) a înregistrat o creştere a efectivelor, în perioada 1993-1996

urmată de o scădere constantă până în anul 1998, pentru ca din anul 1999 să se semnaleze un fenomen de refacere a efectivelor.

În ceea ce priveşte evaluarea numerică a speciilor sedentare de apă cum ar fi bizamul (Ondrata zibetica), acţiunea este dificilă datorită particularităţilor de viaţă ale acestei specii. La această specie nivelul populaţional este în creştere.

O situaţie asemănătoare se apreciază şi la hermelină (Mustela ermineea).

Situaţia speciilor de plante şi animale sălbatice ameninţate cu dispariţia de pe teritoriul RBDD

Pe baza inventarului cantitativ şi calitativ al speciilor din RBDD s-a putut aprecia gradul de periclitare al acestora, finalizându-se în acest an Lista Roşie pentru acest teritoriu. Încadrarea speciilor pe grade de

periclitate s-a făcut în conformitate cu criteriile recomandate de IUCN, în listă apărând în plus categoria

“nt” (nepericlitat) unde au fost incluse şi speciile care nu sunt deocamdată ameninţate în teritoriul RBDD dar sunt protejate pe plan european şi chiar mondial prin convenţii la care România a aderat (Berna,

Bonn).

18

Tabel- Grupele de speciile incluse în Lista Roşie a RBDD

Categoria Ex E V R I I? K Nt

Numărul de specii

Plante superioare

36 22 43 91 126 41 11 2

Moluşte 4 4 6

Insecte 3 3 2 1 1

Peşti 4 2 4 12 5 11 19

Amfibieni 2 8

Reptile 7 4

Păsări 5 5 101 23 14

Mamifere 2 1 15 3 6 2

Legendă: Ex (dispărute) = specii care nu s-au mai regăsit în habitatele naturale, după repetate investigaţii în zonele

în care s-au înregistrat anterior sau în cele în care s-a presupus că au existat. Din această categorie derivă Ex?= nu a trecut mai mult de 50 de ani de la ultima înregistrare a speciei, deci este posibil a fi regăsită în

viitor E (în pericol iminent) = specii în pericol de dispariţie iminent, dacă factorii cauzali continuă să se menţină.

Populaţiile acestei specii au ajuns la un nivel critic din punct de vedere numeric

V (vulnerabile) = specii în declin numeric, care pot trece în categoria E sau V, dar există riscul trecerii în acestea, prin faptul că arealul lor de răspîndire se reduce la zone geografice şi habitate limitate, sau specia

în cauză poate fi răspîndită pe o arie mai largă, dar în populaţii reduse. K (insuficient cunoscute)

I (statut indecis) = specii Ex, E, V sau R, dar nu există suficiente informaţii pentru a se putea nominaliza

într-o categorie sau alta.

6.2.4. Situaţia ariilor protejate şi a monumentelor naturii

Zonele cu regim de protecţie integrală cuprind, în principal, formaţiuni fizice şi biologice sau grupuri de asemenea formaţiuni, habitate ale speciilor de animale şi vegetale ameninţate sau situri naturale cu valori

excepţionale din punct de vedere ştiinţific, al conservării sau al frumuseţii lor. În cadrul RBDD, aceste zone sunt în număr de 18, totalizând o suprafaţă de 50 600 ha şi au ca scop

principal conservarea şi protecţia păsărilor, ihtiofaunei, pădurilor cu aspect original şi a unor eşantioane cu

peisaj deltaic deosebit. Aici se pot desfăşura cercetări ştiinţifice privind biologia, menţinerea şi conservarea calităţii mediului, precum şi monitorizarea principalilor parametri ce definesc starea de evoluţie a acestora.

Speciile din faună declarate monumente ale naturii existente în perimetrul Rezervaţiei

Biosferei Delta Dunării

Din totalul speciilor declarate prin legislaţia încă în vigoare, prezente anterior în teritoriul RBDD în număr de 15 actualmente sunt sigur prezente un număr de 11 specii, iar 4 specii au dispărut. Nu toate speciile

declarate anterior MN mai corespund acestui statut, unele dintre ele având actualmente o frecvenţă şi abundenţă ridicată, nefiind trecute în recentele liste mondiale şi europene ca periclitate (ex.: corbul, egreta

mică, piciorongul). În urma inventarierii din perioada 1991-1997, luând în consideraţie următoarele

aspecte: raritate, periclitare locală, coroborată cu declinul accentuat în arealul general de distribuţie şi ţinînd cont de valoarea de unicat (endemism), s-au făcut propuneri pentru declararea ca Monumente ale

Naturii a unui număr de 61 specii de floră şi faună, cuprinzând: 14 plante vasculare, 4 specii de moluşte, 4 specii insecte, 6 specii de peşti, 3 specii reptile, 24 specii de păsări, şi 6 specii de mamifere.

Starea de sănătate a animalelor în raport cu starea mediului

Investigaţiile parazitologice la peşti, efectuate în perioada 1995-1996, nu au evidenţiat prezenţa unor

paraziţi noi în afara celor existenţi în anii '60. Singura specie care realizează uneori parazitări masive este

crustaceul copepod Dichelestium oblongum, care parazitează cavitatea bucală la păstrugă.

Studiile privind acumularea de metale grele în ţesuturile diferitelor specii de sturioni, au pus în evidenţă clar fenomene de bioacumulare a cadmiului o dată cu înaintarea în vârstă a peştilor. Cele mai mari

concentraţii se regăsesc în ficatul sturionilor, variind la păstrugă între 0,01 mg/kg ţesut umed, la vârsta de un an, până la 0,22 mg/kg, la 11-12 ani. Ţesutul muscular al sturionilor investigaţi nu conţinea cadmiu.

19

CAPITOLUL 7. MEDIUL URBAN

7.1. Calitatea aerului în mediul urban

Sursele de poluare atmosferică amplasate în interiorul rezervaţiei sunt de mică capacitate şi nu constituie pericole de creare a unor situaţii critice din punct de vedere al protecţiei mediului.

Principala sursă de poluare a aerului o constituie în continuare gazele rezultate din traficul naval şi tranzitul maritim.

7.2. Situaţia spaţiilor verzi şi a zonelor de agrement

Din anul 2002, suprafaţa totală a spaţiilor verzi din oraşul Sulina este de 8.300 mp. Primăria oraşului a alocat fonduri pentru întreţinerea corespunzătoare a acestei suprafeţe.

7.3. Starea de confort şi sănătate a populaţiei în raport cu starea de calitate a mediului din

zonele locuite

Datorită condiţiilor fizico-geografice deosebite în RBDD, starea de sănătate a populaţiei umane variază la

nivel spaţial, factori legaţi de starea hidrologică şi de calitate a apelor având o influenţă deosebită asupra populaţiei, cu implicaţii atât economice (îndeosebi asupra economiei piscicole şi stuficole) cât şi directe

asupra sănătăţii populaţiei prin utilizarea apei de Dunăre ca sursă de apă potabilă.

Accesul populaţiei la servicii (număr de locuitori deserviţi şi procentajul acestora din totalul populaţiei)

Conform datelor rezultate din Recensământul populaţiei desfăşurat în 2002, populaţia oraşului Sulina este cea mai favorizată din punct de vedere al accesului la principalele utilităţi: apă potabilă, canalizare şi

electricitate Locuitorii oraşului Sulina au beneficiat de servicii de salubritate în proporţie de cca. 80%.

Starea de sănătate. Populaţia din oraşul Sulina beneficiază de un spital şi un dispensar, unui medic

revenindu-i în jur de 1250 pacienţi.

Din studiile realizate în anii anteriori, s-au conturat următoarele concluzii: Nivelul general al standardului de viaţă al locuitorilor este relativ scăzut, starea de sănătate a

populaţiei umane este necorespunzătoare fiind determinată atât de condiţiile de habitat, cât şi de

eficienţa redusă a asistenţei medicale. Dotarea edilitară socială şi de sănătate, învăţământ şi cultură este insuficientă şi de calitate slabă în

toate localităţile din RBDD.

Gradul de şcolaritate al populaţiei este redus, nivelul învăţământului este scăzut, deoarece cadrele

de specialitate în special cu studii superioare - profesori, medici, ingineri s.a. - sunt insuficiente.

CAPITOLUL 8. DEŞEURI

8.1. Deşeuri menajere

8.1.1. Evoluţia cantităţii de deşeuri menajere Deoarece evoluţia cantităţilor de deşeuri este în continuă creştere, acestea fiind nu numai o potenţială

sursă de poluare dar pot constitui şi o sursă de materii prime secundare s-a urmărit tendinţa actuală

privind abordarea problemei deşeurilor ce trebuie să ţină cont de următoarele aspecte: - micşorarea cantităţii de deşeuri

- evitarea poluării mediului. Deşeurile solide provenite de la populaţie şi din activităţile comerciale au atins asemenea nivele încât

creează probleme serioase privind modul de gestionare a deşeurilor. Nici una din gropile de gunoi de pe teritoriul RBDD nu sunt autorizate din punct de vedere al protecţiei

mediului. Din verificările efectuate în teritoriu în localităţile deltaice s-a constatat că, deşeurile sunt

depozitate neselectiv, sunt diversificate, împrăştiate pe toată suprafaţa, iar deşeurile uşoare sunt răspândite prin antrenarea vântului împrăştiindu-le pe o suprafaţă apreciabilă în jurul acestora.

În anul 2004, cantitatea totală de deşeuri menajere rezultate din gospodăriile oamenilor din RBDD, raportate la numărul de locuitori stabili şi depozitată în gropile de gunoi comunale/rurale a fost de 12.085

mc/an.

Deoarece numai în oraşul Sulina există serviciul de salubritate, putem aprecia că în anul 2004 cantitatea colectată de gunoi menajer a fost de 2.954 mc de la populaţie şi de 2.015 mc de la agenţii economici.

20

Pentru canalizare menajeră s-au înregistrat 92.262 mc de la populaţie în condiţiile în care aceştia au

consumat 230.953 mc apă potabilă şi 27.470 mc de la agenţii economici, cu un consum de apă potabilă de

42.010 mc, cu 1,12% mai mult faţă de anul 2003. Creşterea cantităţii deşeurilor menajere pe tot teritoriul RBDD se explică prin creşterea numărului de turişti

care vizitează Delta Dunării, mai ales în perioada de sezon, primăvară – toamnă, neexistând locuri special amenajate pentru depozitarea deşeurilor, acestea fiind diversificate (PET-uri, hârtie, cutii de bere etc.),

aruncate în apă, pe traseele efectuate pe braţele Dunării, canale.

Pin acţiunea "Împreună pentru o Deltă curată" în cadrul unui contract de sponsorizare între ARBDD şi S.C. Henkel România s-au distribuit două prese de balotat PET-uri (Consiliul Local Sulina şi Consiliul Local Sf.

Gheorghe - cu obligaţia de a permite accesul la aceste servicii şi pentru celalte Consilii Locale din perimetrul RBDD), 50 de europubele (cu capacitate de 240 litri), 30 recipienţi pentru colectare PET-uri şi

saci din plastic aferenţi. De aceste bunuri au beneficiat Consiliile Locale din Sulina, Sf.Gheorghe, Pardina, Crisan, Maliuc, Chilia Veche şi ARBDD.

Acţiunea a demarat la sfarşitul lunii mai 2004 şi până în prezent s-au colectat selectiv peste 6600 kg de

ambalaje de plastic, 2000 kg ambalaje de hârtie şi 100 kg deşeuri metalice)

Deasemenea, în anul 2004 s-a monitorizat şi actualizat baza de date privind activitatea societăţilor comerciale generatore de deşeuri acestea fiind un număr de 325 de societăti.

Baza de date a ARBDD cuprinde situaţia deşeurilor generate la nivelul anului 2004 .

8.1.2. Compoziţia pubelelor de deşeuri menajere

În oraşul Sulina s-au amenajat spaţii betonate şi îngrădite pentru deşeuri menajere în zona blocurilor şi au fost achiziţionate containere speciale pentru depozitarea deşeurilor menajere. În acest an s-a început

colectarea selectivă a deşeurilor atât de la populaţie cât şi de la agenţii economici.

8.1.3. Evoluţia taxelor de colectare selectivă a deşeurilor

În anul 2004 preţul de colectare a deşeurilor menajere a fost de 137.345 lei/mc, inclusiv TVA. Primăria oraşului Sulina are în vedere organizarea unei rampe de deşeu ecologic odată cu aprobarea finanţării.

8.2. Deşeuri industriale

Datorită activităţii industriale foarte reduse, pe teritoriul RBDD nu sunt înregistrate acumulări de deşeuri

industriale. În anul 2004 a fost achiziţionată de către agenţii economici o cantitate de 1.034 to de metale feroase, dintre care 1.026 to au fost valorificate prin societăţile cu activităţi de profil iar 548 to sunt stocate

la societăţile autorizate să colecteze metale feroase.

8.3. Nămoluri provenite de la tratarea apelor

Datorită faptului că în oraşul Sulina, staţia de epurare are o activitate redusă, cantitatea de nămoluri din fosele septice înregistrată în anul 2004 fiind de 0,911 tone, nu sunt înregistrate depozite de nămoluri

provenite din tratarea apelor uzate.

8.4. Centrele de depozitare a deşeurilor Gropile de gunoi de pe teritoriul RBDD nu sunt autorizate din punct de vedere al protecţiei mediului. În

toate localităţile din perimetrul RBDD s-a constatat că, deşeurile sunt depozitate neselectiv, sunt

diversificate, împrăştiate pe toată suprafaţa, iar deşeurile uşoare sunt răspândite prin antrenarea vântului împrăştiindu-le pe o suprafaţă apreciabilă în jurul acestora .

În prezent, se încearcă colectarea selectivă a deşeurilor în localitatea Sf. Gheorghe, fiind înfiinţat serviciul

de salubritate. Colectarea selectivă adeşeurilor s-a început şi la Sulina, prin Administraţia Serviciilor

Publice Locale (ASPL) dar greutăţile întâmpinate sunt la transportul deşeurilor colectate selectiv, acesta fiind foarte costistor, (neexistând la ora actuală fondurile necesare) iar deşeurile selective sunt depozitate

în incinta ASPL Sulina blocând spaţiul incintei.

8.4.1. Impactul depozitelor de deşeuri industriale şi urbane asupra mediului

8.4.1.1. Impactul depozitelor de deşeuri urbane asupra mediului

Rampele de deşeuri prezintă un impact important asupra factorilor de mediu-sol, subsol, apă, aer prin efectele directe şi indirecte asupra acestora.

8.4.2. Iniţiative adoptate pentru reducerea impactului deşeurilor asupra mediului

21

În vederea reducerii impactului deşeurilor asupra mediului, în anul 2004 prin controalele şi acţiunile de

îndrumare desfăşurate de ARBDD Tulcea, au fost inventariaţi principalii generatori de deşeuri. Inspecţiile au avut ca scop verificarea modului de gestionare a deşeurilor şi substanţelor chimice periculoase astfel

încât deşeurile reciclabile să fie colectate şi valorificate corespunzător. Depozitele de deşeuri rurale produc disconfort datorită amenajării şi amplasării necorespunzătoare.

8.5. Tendinţe privind generarea deşeurilor

În ultimii ani se constată o tendinţă de creştere a cantităţilor de deşeuri provenite de la populaţie în special ambalajele din carton şi PET-uri datorită faptului că produsele comercializate sunt astfel preambalate.

8.6. Îmbunătăţirea calităţii managementului deşeurilor

Pentru îmbunătăţirea managementului deşeurilor şi a substanţelor chimice periculoase în anul 2004 ARBDD a avut în vedere următoarele:

- Centralizarea si procesarea datelor furnizate de agentii economici din teritoriul RBDD referitoare la gestiunea deseurilor: tipuri si cantitati de deseuri rezultate din procese tehnologice, modul de

valorificare si/sau eliminare a acestora

- Colectarea datelor referitoare la situaţia rampelor de deşeuri menajere - Elaborarea, revizuirea şi îmbunătăţirea Planului Judeţean de Gestiune a Deşeurilor pentru componenta

referitoare la RBDD - Realizarea Bazei de Date privind generarea deşeurilor şi monitorizarea agenţilor economici

- Îmbunătăţirea eficienţei de colectare a deşeurilor speciale: uleiuri uzate, baterii şi acumulatori uzaţi, anvelope uzate etc.

- Colectarea de catre agenţii economici deşeuri de hârtie în cadrul programului « Să reciclăm hârtia »

- Eliminarea stocurilor de deşeuri reciclabile prin valorificarea acestora in unităţi autorizate - Colectarea si depozitarea deseurilor din PET si identificarea posibilitatilor de valorificare

- Iniţierea şi organizarea acţiunilor de salubrizare complexă a unor zone din RBDD în cadrul programului “Împreună pentru o Deltă curată” cu sprijinul S. C. Henkel România

- Elaborarea de rapoarte privind starea mediului in ARBDD şi diseminarea informaţiei la nivelul opiniei

publice şi societăţii civile

8.7. Investiţii în tehnologii, proiecte de neutralizare şi eliminare a deşeurilor

Pentru managementul deşeurilor se impune astfel realizarea de programe educaţionale, promovarea de

proiecte care să rezolve problemele de mediu cu care se confruntă administraţia publică locală, alocarea de la buget a sumelor necesare pentru întocmirea studiilor şi proiectelor de mediu, identificarea surselor de

cofinanţare, a sponsorilor interesaţi în proiectele şi programele educaţionale propuse. Primăria oraşului Sulina încă din anul 1997 a finanţat un proiect pentru realizarea unui depozit ecologic de

deşeuri pentru care a obţinut acord de mediu. Din lipsa fondurilor, până la această dată nu s-a realizat această investiţie.

Primăria Sf. Gheorghe şi-a înfiinţat din acest an Serviciul de Salubritate, având colectate selectiv doar o

cantitate de 1,4 tone PET-uri.

CAPITOLUL 9. RADIOACTIVITATEA

Pe teritoriul RBDD, funcţionează o staţie pentru măsurarea radioactivităţii (Sf.Gheorghe), staţie aflată în coordonarea APM Tulcea

CAPITOLUL 10. POLUĂRI ACCIDENTALE. ACCIDENTE MAJORE DE MEDIU

10.1. Poluări accidentale cu impact major asupra mediului

În anul 2004 nu s-au semnalat poluări cu impact major asupra mediului. Au fost semnalate 7 poluări accidentale cu hidrocarburi ale apelor Dunării din care două au avut ca surse obiective aflate pe uscat, iar

5 au fost surse mobile respectiv nave în tranzit, nave ce nu au putut fi identificate.

22

CAPITOLUL 11. ZONE CRITICE SUB ASPECTUL DETERIORĂRII CALITATII MEDIULUI 11.1. Zone critice sub aspectul poluării atmosferei Având în vedere faptul că în teritoriul RBDD nu sunt obiective economice importante cu potenţial ridicat de poluare, nu au fost identificate zone critice sub aspectul poluării atmosferei. Sursele mai

importante de poluare a atmosferei sunt amplasate în afara perimetrului RBDD, în municipiul Tulcea: SC

ALUM SA şi SC FEROM SA. Cea mai importantă sursă de poluare din teritoriul RBDD o constituie emisiile de gaze de ardere provenite de la navele şi ambarcaţiunile care tranzitează rezervaţia. 11.2. Zone critice sub aspectul poluării apelor de suprafaţă şi subterane Principalele surse de poluare a apelor de suprafaţă din teritoriul RBDD le constituie scurgerile de ape menajere din reţeaua de canalizare a municipiului Tulcea ce constituie un important aport de produşi de

azot şi fosfor, precum şi scurgerile din reţeaua de colectare a apelor pluviale de pe platforma industrială din vestul municipiului Tulcea.

11.3. Zone critice sub aspectul deteriorării solurilor Având în vedere faptul că în teritoriul RBDD nu sunt obiective economice cu potenţial ridicat de poluare, nu au fost identificate zone critice sub aspectul poluării solurilor.

11.4. Zone critice sub aspectul deteriorării echilibrului ecologic Impactul realizării Canalului de Navigaţie de Mare Adâncime pe braţul Chilia (Ucraina) Începând din 2004, Ucraina a început realizarea Canalului de Navigaţie de Mare Adâncime Dunăre-Marea Neagră (CNA). Din Studiul privind consecinţele asupra mediului precum şi cele economice şi sociale în

Rezervaţia Biosferei Delta Dunării – România, determinate de construcţia canalului Bîstroe din Rezervaţia Biosferei Dunărea – Ucraina, studiu realizat de INCDDD Tulcea, sunt prezentate principalele aspecte

privind realizarea acestei lucrări.

Canalul, în lungime totală de peste 160 km este prevăzut să cuprindă 4 tronsoane de lucrări (Tabel 11.1 )

Tabel 11.1 Canalul de Navigaţie de Mare Adâncime Dunăre-Marea Negră – parametrii constructivi

Nr.

sect.

Denumirea convenţională

a sectorului

Limitele sectorului

Km

Lungimea

sectorului (m)

Lăţime

pe fund (m)

Adâncime

(m)

Taluz

1. Zona barei canal în mare

-1,840 – 1,534 3.374 100 7,65 - 8,32 1 :9

2.

Mare – Vîlcovo

(include braţul Bîstroe)

1,534 – 10,000

10,000 – 20,585

8.466

10.585

12.060 7,0 1 :6

3. Vîlcovo – Ceatalul Izmail

20,585 – 116,000 95.415 120 7,0 1 :6

4. Ceatalul Izmail – Reni 116,000 – 162,500 46.500 120 7.0 1 :6

Din informaţiile obţinute de la autorităţile ucrainiene, prima etapă a lucrărilor de construcţie a canalului de

navigaţie maritimă s-a desfăşurat în zona braţului Bîstroe, amplasat pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei Dunărea din Ucraina. Canalul urmează să traverseze o zonă cu regim de protecţie ecologică integrală,

aflată din anul 1998 sub jurisdicţia UNESCO şi totodată site Ramsar ca zonă umedă de importanţă

internaţională, în special ca habitat al speciilor de peşti şi păsări acvatice. Ulterior, în anul 1999 Rezervaţia Biosferei ,,Dunărea”, a devenit componenta a Rezervaţiei Biosferei Transfrontiere ,,Delta Dunării”

România / Ucraina. Lucrările prevăzute în faza I cuprind realizarea unui canal maritim de acces al navelor la gura canalului

Bîstroe, în lungime de 3,3 km, lăţime 100 m, adâncime 7,65 m si a unui dig de protecţie din arocamente

situat la nord de acest canal. Faza I-a a mai presupus şi lucrări de dragaj pe traseul Vîlcovo - Mare care cuprinde şi canalul Bîstroe

(Figura 11.1).

Faza a II-a, presupune dragarea a 11 praguri pe braţul Chilia, pe sectorul Vâlkovo-Ceatal Chilia si este prevăzută a se realiza in perioada 2005-2007. Scopul general al lucrărilor de dragaj este asigurarea unei

adâncimi de navigaţie minime de 7,65 m (Raport Univ. Harkov, 2004).

23

Figura 11.1 Localizarea lucrărilor de execuţie a canalului navigabil, faza I-a si a II-a

În conformitate cu planul de realizarea a CNA, activităţile de dragare au străbătut bancul de nisip (grindul de nisip) din faţa canalului Bîstroe şi au adâncit câteva tronsoane ale Braţului Chilia (km73-74, km69-70,

km67-68, km64-66, km61-63, km52-53, km47-49, km35-38, km31-32, km28-29, km24-25 şi km11.

Volumul general al muncii este de 1.726 mii metri cubi în secţiunea fluviului şi 1.683 mii metri cubi în grindul/bancul de nisip din mare.

Lucrările hidrotehnice de amploare desfăşurate se apreciază că vor fi continuate pe o perioadă lungă de timp, fiind completate de lucrări suplimentare de întreţinere a noii căi de navigaţie avute în vedere.

Luându-se în consideraţie totalitatea informaţiilor de care se dispune în prezent, pot fi anticipate o serie de

efecte ecologice, la nivelul sectorului românesc al Deltei Dunării, corespunzător ariei de competenţă a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, dar şi al regiunii marine învecinate, toate cu inducerea unor mutaţii

socio-economice regionale, cu răsfrângere în dezvoltarea economică de perspectivă a regiunii. Astfel, se pot identifica câteva aspecte ale acestei evoluţii şi anume:

a) Impactul posibil asupra mediului deltaic după finalizarea lucrărilor.

Lucrările hidrotehnice avute în vedere de Ucraina pe tronsonul Ceatal-Ismail - Bîstroe, vor determina o redistribuire a debitelor fluviului în Delta Dunării şi la gurile de vărsare în mare cu creşterea aporturilor pe

braţul Chilia şi diminuarea acestora pe braţele româneşti, Sulina şi Sf.Gheorghe. Reaşezarea debitelor fluviale pe cele trei braţe, cu creşterea aporturilor pe Chilia şi diminuarea acestora pe Sulina şi Sf.

Gheorghe, vor induce o reducere a debitelor pe gârlele, canalele, lacurile şi ghiolurile aferente

complexelor acvatice din Delta Dunării. Acest proces poate determina în perioadele cu debite mici ale Dunării, în situaţiile de secetă prelungită, - tot mai frecvente în ultimii ani - restrângeri ale suprafeţelor

acvatice, cu efecte ecologice şi economice apreciabile, unele cu caracter ireversibil. În perioadele estivale, când apele Dunării au cele mai scăzute niveluri, plaurii plutitori pe care sunt

amplasate coloniile de pelicani din zona Roşca- Buhaiova, au tendinţa de a se fixa de malul / fundul

lacurilor, facilitând accesul uşor al prădătorilor (vulpi, şacali, câini enoţi) la puii şi juvenilii aflaţi pe cuiburi ; ulterior, când nivelul apelor creşte, plaurii fixaţi pot fi inundaţi împreună cu cuiburile păsărilor protejate,

fenomen ce va genera migraţia din colonii spre alte zone favorabile cuibăritului. Pentru ostroavele braţului Sf. Gheorghe, rezultate prin rectificarea meandrelor, reducerea debitelor pe

acest braţ poate conduce la accelerarea proceselor de colmatare şi de invadare cu vegetaţie palustră, modificând habitatele locale şi totodată structura comunităţilor floristice şi faunistice.

Pentru sectorul de nord al Deltei româneşti de la sud de braţul Chilia, creşterea debitelor pe acest braţ va

modifica şi regimul hidrologic al canalelor, gârlelor şi luciilor de apă dependente de acestea. Lucrările de îndiguire avute în vedere pentru malul ucrainian al braţului Chilia, în situaţia unor debite mari, de viitură,

vor determina pericolul de inundaţie în zona românească, cu afectarea localităţilor Patlăgeanca, Sălceni, Ceatalchioi, Plaurul, Pardina, Chilia Veche, Periprava. Reaşezarea debitelor pe braţul Chilia şi în consecinţă

pe braţele deltei secundare a acestuia, precum şi creşterea vitezei curentului fluvial/debitelor la gura

Bâstroe, vor duce la accelerarea avansului în mare a litoralului ucrainian. De asemenea, digul de piatră ce

U c rain a

Rom â nia

Faza I Faza II

Canalul B î stroe

lucr ă ri de dragaj

graniţă

2325600 metri cubi metri cubi

2192200

U c rain a

Rom â nia

Faza I Faza II

Canalul B î stroe

lucr ă ri de dragaj

graniţă

2325600 metri cubi metri cubi

2192200

24

urmează a se executa în mare cu rol de protecţie a şenalului navigabil maritim al canalului nou săpat în

continuarea braţului Bîstroe spre izobata 10,0 m a Mării Negre, va avea un efect de ecranare a curentului

costal nord-sud, precum şi devierea acestuia spre larg cu consecinţe negative asupra fenomenelor geomorfologice costiere de la sud de Sulina.

O problemă aparte o ridică halda marină de depozitare a materialului dragat de la gura canalului Bâstroe. Este evident că descărcarea la 1 km distanţă de ţărm a unei cantităţi uriaşe de material terigen, va afecta

serios habitatele aflate sub influenţa curenţilor dominanţi.

Practic zona marină până la digul de nord al canalului Sulina se va acoperi cu un strat de aluviuni dragate recent, care va afecta irevocabil habitatele speciilor salmastre din acest sector marin.

În conformitate cu Convenţia de la Bucureşti - 1992, Ucraina ca Parte Contractantă are obligaţia de a respecta prevederile Protocolului privind descărcarea în mare, (care impune stabilirea condiţiilor de

descărcare în funcţie de concentraţiile în substanţe periculoase) a materialului dragat. În legătură cu acest aspect studiul de impact elaborat de Universitatea din Harkov (2004) nu face nici un fel de referiri, ceea ce

ne determină să considerăm că aceste măsuri asiguratorii au fost eludate.

b) Impactul asupra zonei costiere româneşti

Regularizarea braţului Chilia şi amenajările hidrotehnice de la gura Bâstroe vor induce, în timp, modificări

în regimul deversărilor danubiene în mare, atât la nivelul debitelor lichide cât şi a celor solide, cu efect în

reaşezarea echilibrelor dintre fenomenele de eroziune / acreţiune, nu numai în spaţiul litoral predeltaic cât şi mult mai spre sud, în sectorul central şi de sud al litoralului românesc.

Accelerarea procesului de avans în mare a deltei secundare Chilia, urmare a creşterii debitelor pe acest braţ şi corespunzător a debuşărilor de la gurile de vărsare în mare, vor aduce modificări, în timp, ale

traseului curentului marin, dominant, nord-sud, cu efecte ecologice resimţite atât în aria predeltaică cît şi la sud de aceasta, influenţând întreaga circulaţie din zona marină românească şi regimul salinităţii.

Descărcările în mare de material dragat determinate de lucrările de amenajare a gurii Bâstroe, dar şi de întreţinere ulterioară a adâncimilor necesare accesului navelor maritime, vor determina un important

transport aluvionar spre sud, cu înămolirea faciesului nisipos de la sud de Sulina, crearea de dificultăţi în menţinerea adâncimilor necesare pentru navigaţie. Conform informaţiilor transmise de partea ucraineană

materialul dragat va fi descărcat în mare la 5 km de ţărm (Raport on scientific work, 2003, Inst. Env.

Problems; Raport Univ. Harkov, 2004) sau la 8-10 km de ţărm (text intervenţie la sesiunea 18-a UNESCO, Paris 2004). Informaţiile transmise privind cantităţile de material dragat descărcate in mare sunt

contradictorii: 2,331 milioane mc (Raport Min. of Ecology, 2002), 2,155 milioane mc (Raport Univ. Harkov, 2004), 5,361 mil. mc (Raport Inst. Env. Problems, 2003). Impactul probabil asupra faunei zonei litorale se

realizează prin transportul sedimentelor către gura canalului Sulina şi zona costieră românească de către

curenţii costali marini pe direcţia nord-sud. Totodată, acest aport de aluviuni va antrena modificări ale regimului hidrologic local din golful Musura,

accelerând colmatarea acestuia, procesul formativ al insulei de la gura acesteia, cu închiderea ulterioară a golfului şi transformarea sa într-o formaţiune lacustră, cu ape mici, invadate de vegetaţie (la nivelul lunii

octombrie 2004, deschiderea spre mare a golfului, situată între limita de sud a insulei şi digul de nord al canalului Sulina, travers de farul central, nu depăşea 150 m). Creşterea traficului naval pe Bâstroe,

executarea lucrărilor de dragaj la gura noului canal de acces, operaţiuni de continuitate în timp, toate sunt

de aşteptat să determine diminuarea migraţiei sezoniere a speciilor anadrome în acest sector şi o reorientare a cârdurilor de migratori spre alte guri fluviale de acces, cu o posibilă creştere a interesului

pentru gura braţului Sf. Gheorghe. În mod incontestabil habitatele din golful Musura vor fi cele mai afectate de lucrările hidrotehnice efectuate

la nord de această melea. Scăderea accentuată a adâncimilor în golf, până la 1,0-1,5 m, au determinat în

ultimii ani - în perioada caldă a anului - o concentrare excesivă de păsări ihtiofage, cormorani (Phalacrocorax carbo), pelicani (Pelecanus onocrotalus) şi alte specii (Laridae, Ardeidae, etc.), care sporesc

dificultăţile de supravieţuire a comunităţilor ihtice specifice locului. În general, deschiderea pentru navigaţia maritimă a acestei noi căi de acces fluvial, cu creşterea traficului

naval în acest sector, vor spori riscurile de poluare accidentală cu hidrocarburi sau alte produse chimice periculoase, inclusiv de creştere a aportului fluvial de nutrienţi, metale grele şi pesticide organoclorurate,

etc., totul în condiţiile unor echilibre fragile ale ecosistemului marin. În acelaşi context, al deschiderii unei

noi căi de navigaţie maritimă, se accentuează riscurile de transfer din alte bazine marine a unor imigranţi antropochori, vehiculaţi pe opera vie a navelor şi prin intermediul apelor de balast.

Noua cale maritimă va fi utilizată, de navele ucrainiene care transportă material radioactiv spre şi dinspre

Kozlodui / Bulgaria, sporind riscurile ecologice regionale.

25

Amploarea acestor modificări, cunoaşterea ansamblului de fenomene directe şi indirecte pe care le vor

induce, este greu de stabilit în prezent, toate acestea depinzând de intensitatea şi durata în timp a

lucrărilor de amenajare hidrotehnică intenţionate de partea ucrainiană.

c) Impactul asupra activităţilor economice tradiţionale, asupra comunităţilor umane din regiune.

Noile condiţii ambientale determinate de amenajările hidrotehnice iniţiate de Ucraina, vor determina în timp, pe măsura dezvoltării acestor lucrări complexe, efecte directe şi indirecte asupra activităţilor

economice tradiţionale, desfăşurate atât în Delta secundară a Chiliei, cât şi în spaţiul românesc al Deltei Dunării, implicând influenţa asupra dezvoltării socio-economice a comunităţilor umane locale, a regiunii

deltaice şi nu numai. Se apreciază că aceste intervenţii antropice majore vor afecta substanţial pescuitul de subzistenţă, dar şi

de interes comercial. Va fi afectat, în principal, pescuitul desfăşurat pe braţul Chilia pentru capturarea

speciilor migratoare anadrome, fap ce va determina pentru sectorul românesc o involuţie a capturilor, în special la speciile de sturioni.

Efectele negative determinate de activitatea navelor tehnice pe acest braţ, creşterea traficului naval, vor fi

resimţite şi în pescuitul speciilor de apă dulce, comune în acest sector.

Modificările de debite, în aval de Ceatalul Izmail, cu toate urmările ecologice prefigurate, vor afecta serios

habitatele specifice din Delta românească, cu efect asupra faunei şi florei. In următorii ani, aceste modificări se vor resimţi asupra activităţilor de pescuit, de recoltare a stufului şi a turismului ecologic,

activităţi cu rol important, tradiţional, în viaţa comunităţilor umane din Deltă şi implicit în viaţa economică a judeţului Tulcea.

Pentru aşezările din zona litorală deltaică sunt de aşteptat unele efecte economice directe şi indirecte, negative, care vor influenţa activitatea antreprizelor pescăreşti de la Sulina, Sf. Gheorghe şi Jurilovca (cu

cca 300 de angajaţi permanenţi).

Impactul asupra peştilor marini migratori şi impactul socio-economic asupra pescuitului transfrontier va

constitui un argument în favoarea părţii române. Rapoartele ucrainene menţionează impactul asupra pescăriei si faptul ca proiectul prevede compensaţii

pentru această activitate numai în zona ucrainiană fără a lua în calcul pescarii romani din localităţile Isaccea, Pătlăgeanca, Sălceni, Ceatalchioi, Plauru, Pardina, Chilia Veche şi Periprava (300 pescari).

Similar canalului Sulina, scrumbia (Alosa pontica) şi 3 specii de sturioni (morun, nisetru, păstrugă) vor pierde în scurt timp, una din cele două căi de migraţie. Astfel, migraţia va avea loc numai pe braţul Sf.

Gheorghe, afectând activitatea de pescuit de pe braţul Chilia şi Dunărea maritimă.

Impactul asupra biodiversităţii

Prin multitudinea speciilor de floră şi faună, Delta Dunării este un adevărat muzeu al diversităţii biologice şi

o bancă naturală de gene cu valoare naţională şi internaţională

Cele mai multe specii de floră şi faună sunt prezente în ambele părţi ale Rezervaţiei Biosferei Transfrontiere Delta Dunării România / Ucraina desemnată de UNESCO în 1999.

Includerea Rezervaţiei Biosferei Transfrontiere Delta Dunării România / Ucraina în Programul Omul şi

Biosfera – MAB / UNESCO, impune conservarea diversităţii biologice şi asigurarea modelelor de dezvoltare durabilă a comunităţilor locale.

Creşterea debitelor pe braţul Chilia şi deversarea în mare a unor cantităţi sporite de ape danubiene, fenomenele de poluare induse de creşterea traficului naval în regiune, transportul spre sud al acestor ape

dulci, pot determina o involuţie a pescuitului marin, prin îndepărtarea de coastă a concentraţiilor de peşti gregari pelagici. Se anticipează o intensificare a migraţiei pe braţul Sf. Gheorghe a scrumbiei de Dunăre şi

a sturionilor, aspect ce va determina o uşoară creştere a capturilor realizate pe acest sector.

În egală măsură, pentru punctul pescăresc Sulina vor apare dificultăţi în exploatarea resurselor pescăreşti din golful Musura, unde procesele de închidere şi de colmatare sunt accelerate cu perspective transformării

acestuia într-o lagună. Aceste impedimente, vor afecta activităţile tradiţionale specifice locuitorilor deltei, şi se vor resimţi asupra

gradului de ocupare a forţei de muncă, în bunăstarea comunităţilor umane dependente de exploatarea

26

durabilă a resurselor naturale specifice deltei - pescuit, recoltare stuf, exploatarea masei lemnoase,

creşterea animalelor, agricultură ecologică şi agroturism.

d) Impactul asupra navigaţiei pe Dunărea Maritimă.

Amenajarea Canalului navigabil de adâncime Dunăre – Marea Neagră - din sectorul ucrainian al Deltei

Dunării pe traseul braţ Chilia/braţ Bâstroe va avea avantaje economice pentru Ucraina, prin accesul facil al

flotei sale comerciale maritime spre porturile dunărene. Crearea acestei noi căi de navigaţie pe Dunărea Maritimă va induce o serie de mutaţii în condiţiile traficului naval pe segmentul românesc, astfel :

După intrarea în exploatare a noii rute de navigaţie maritimă pe braţul Chilia, traficul navelor comerciale

maritime pe braţele Sulina - Tulcea şi în amonte pe Dunăre se va diminua, proporţiile acestei diminuări fiind greu de anticipat, ele depinzând de gradul de interes internaţional al noii căi de navigaţie, de

conjunctură şi de abilităţile de încheiere a contractelor comerciale de cătrre România. Apreciem că, noua

rută de navigaţie va interesa în mod deosebit navele sub pavilion ucrainian şi rus. Va creşte importanţa regională a porturilor Izmail şi Reni (în principal a terminalului petrolier Reni), diminuându-se

corespunzător operaţiunile portuare de la Sulina, Tulcea, Galaţi şi Brăila. Se va menţine, în continuare interesul unor transportatori maritimi, în principal occidentali, pentru

utilizarea braţului şi gurii Sulina, în special pentru navele care fac rută spre şi dinspre Bosfor. Aceste nave

vor evita marşul suplimentar până la Bâstroe şi ruta ocolitoare pe braţul Chilia, de două ori mai lungă în raport cu traseul Sulina - Ceatal Izmail.

Reducerea debitelor pe braţul Sulina va determina obligativitatea sporirii dragajelor la bară şi pe canal,

pentru menţinerea condiţiilor de navigaţie maritimă, fapt ce va conduce la creşterea costurilor de execuţie a acestor lucrări. În condiţiile actuale, dragajele la gura Sulina permit accesul, fără dificultăţi, a unor nave

cu pescaj de 7,65 m, în timp ce intrarea la Bâstroe va permite accesul, după finalizarea primei etape, a

unor nave cu un pescaj de maximum 5,8 m, ceea ce constituie o limitare pentru navele maritime cu deplasament mare.

Este de aşteptat ca noua cale de navigaţie, prin preluarea unei părţi a traficului maritim, să influenţeze

indirect şi activitatea pe canalul românesc Dunăre - Marea Neagră, inclusiv în porturile maritime Constanţa

şi Midia.

Reaşezarea traficului pe Dunărea Maritimă, modificarea nivelului de tranzit în sectorul românesc, al volumului operaţiunilor portuare, va avea un impact negativ asupra stabilităţii şi nivelului afacerilor

derulate de operatorii portuari de la Dunăre, de companiile de pilotaj, agenturare şi brokeraj, de asigurare

maritimă, inclusiv cele de crewing.

În ansamblu, lucrările de amenajare hidrotehnică de la gura Bâstroe şi de pe braţul Chilia, iniţiate şi avute în vedere de Ucraina, prin hotărârea sa unilaterală de deschidere a unei noi căi de navigaţie maritimă

danubiană, anticipăm că vor conduce la un impact posibil asupra ambientului Deltei Dunării, în principal în spaţiul Rezervaţiei Biosferei Deltei Dunării şi vor antrena efecte negative în economie şi viaţa socială a

acestei zone, aducând de asemenea prejudicii intereselor româneşti în activităţile de transport naval pe

Dunărea Maritimă, pe canalul Dunăre - Marea Neagră, în porturile sale maritime.

Măsuri care se impun pentru perioada următoare

În raport cu ansamblul efectelor ecologice şi socio-economice determinate de iniţiativa unilaterală a

Ucrainei de a-şi construi o proprie cale de navigaţie maritimă pe Chilia-Bâstroe, fără consultarea României, cu ignorarea protestelor sale, ale comunităţii internaţionale, se propune adoptarea unui set de măsuri care

pot fi astfel rezumate:

După cum s-a subliniat în preambulul acestui studiu, în acţiunile desfăşurate de Ucraina pentru consolidarea intereselor sale economice în regiune au fost încălcate, sau pur şi simplu ignorate, o serie

întreagă de convenţii şi acorduri internaţionale, regionale şi bilaterale, inclusiv drepturile suverane ale

României într-o arie de frontieră comună şi într-o zonă transfrontieră de importanţă europeană şi internaţională.

Sub acest aspect, se impune continuarea, cu perseverenţă a efortului diplomatic de normalizare a situaţiei

create, cu folosirea întregului pachet de argumente, de drept internaţional şi de factură ştiinţifică. Efectele

ecologice ale intervenţiei antropice majore determinate de lucrările la noua cale de navigaţie maritimă

27

danubiană sunt greu de anticipat şi cuantificat, dat fiind slaba informaţie pusă la dispoziţie de partea

ucrainiană. Posibilele modificări ale regimului hidrologic, urmare a lucrărilor hidrotehnice întreprinse sau în

curs de realizare, impun o atentă şi continuă monitorizare a debitelor şi nivelurilor pe tronsonul românesc al braţului Chilia, precum şi pe celelalte braţe Tulcea, Sulina şi Sf.Gheorghe, în cadrul unui program

complex de continuitate cu adoptarea unor soluţii adecvate de atenuare a efectelor negative.

În paralel cu aceste demersuri, devine necesar pentru partea română de a pune la punct un program

complex de monitorizare a efectelor ecologice determinate de construcţia noii căi de navigaţie, atât în spaţiile imediat învecinate frontierei sale nordice, dar şi pe ansamblul Deltei şi a zonei marine învecinate ei.

Acest efort de monitorizare trebuie a avea ca obiectiv prioritar fundamentarea ştiinţifică aprofundată şi coerentă a demersului diplomatic. În egală măsură, acest program de monitorizare poate oferi ideea unor

soluţii tehnice de contracarare a efectelor directe şi indirecte determinate de redistribuirea debitelor pe braţele Deltei, cu toate consecinţele pe care le induc.

Pentru prevenirea unor efecte economice ireversibile în zona Deltei Dunării, a pauperizării populaţiilor umane dependente de exploatarea resurselor naturale ale acestei regiuni, este necesară promovarea unor

programe sociale adecvate noilor situaţii create.

Este evident că noua cale de navigaţie maritimă danubiană va transfera o parte a traficului naval de pe

Dunărea Maritimă românească pe tronsonul Bâstroe - Ceatal Izmail. Parte din efectele negative ale acestui transfer de trafic naval pot fi compensate printr-o politică încurajatorie a partenerilor comerciali tradiţionali

ai României, prin taxe de tranzit, de pilotaj şi activităţi portuare favorizate de bonificaţii, cu revigorarea principiilor de "porto franco" în exploatarea porturilor de pe Dunărea Maritimă.

Se impune, de asemenea, continuarea lucrărilor de întreţinere, la standarde europene, a canalului Sulina, a

gurii sale de acces şi a şenalului navigabil de pe Dunărea maritimă; de asemenea se vor întări

capacităţile tehnice de deservire care revin Administraţiei Fluviale a Dunării de Jos - Galaţi, instituţie română abilitată în acest domeniu. În egală măsură, aceeaşi atenţie trebuie acordată şi mai bunei

întreţineri/exploatări a canalului Dunăre - Marea Neagră, cale complementară de legătură cu porturile europene.

CAPITOLUL 12. CHELTUIELI PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI 12.1. Cheltuielile pentru protecţia mediului

Cheltuielile pentru protecţia mediului realizate în RBDD cuprind cheltuieli realizate de ARBDD pentru îmbunătăţirea condiţiilor de mediu din ecosistemele naturale ale RBDD şi pentru reconstrucţia ecologică a

unor zone îndiguite abandonate sau degradate datorită utilizării necorespunzătoare (cheltuieli pentru reconstrucţie ecologică), precum şi cheltuielile realizate de societăţile comerciale din perimetrul RBDD

pentru eliminarea surselor de poluare în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare (cheltuieli pentru

prevenirea sau combaterea poluării mediului);

12.1.1. Cheltuieli pentru reconstrucţie ecologică Acordând atenţia cuvenită Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, Guvernul României a cuprins în Programul

de guvernare pe perioada 2001-2004, aprobat prin H.G. nr. 455/09.05.2001 lucrări de Reconstrucţie Ecologică a Deltei Dunării.

Obiectivele de investiţii pentru Reconstrucţie ecologică promovate de Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării sunt orientate pe următoarele direcţii:

- îmbunătăţirea condiţiilor de circulaţie a apei în complexele acvatice naturale din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării.

- îmbunătăţirea condiţiilor de mediu în zonele de reproducere a peştilor autohtoni.

a) Lucrări pentru îmbunătăţirea circulaţiei apei În categoria lucrărilor pentru îmbunătăţirea condiţiilor de circulaţie a apei în complexele acvatice naturale din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării s-au executat, în perioada 1992-2004, lucrări de reconstrucţie

ecologică pentru îmbunătăţirea circulaţiei apei în complexele lacustre: Matiţa-Merhei, Razim-Sinoie,

Gorgova–Uzlina, Şontea-Fortuna, Somova-Parcheş, Roşu–Puiu, Dunăvăţ–Dranov, în suprafaţă totală de 291.216 ha, lucrări constând în principal în reprofilări, recalibrări şi închideri de canale, precum şi în

consolidări de maluri. Lungimea totală a canalelor reprofilate în cele şapte mari complexe acvatice din

28

RBDD depăşeşte 310 km, preconizându-se un aport important în alimentarea cu apă proaspătă a

complexelor, mai ales în condiţii hidrologice severe.

b) Lucrări de reconstrucţie ecologică pentru îmbunătăţirea condiţiilor de mediu în zonele de reproducere naturală a peştilor autohtoni În 2004 au fost continuate şi finalizate lucrările pentru îmbunătăţirea condiţiilor de mediu în zonele de

reproducere naturală din complexul lacustru Matiţa-Merhei.

Acest obiectiv de investiţii este necesar pentru realizarea unor lucrări constând în principal în reprofilarea unor canale secundare care să restabilească legătura între reţelele principale de circulaţie a apei din

complexele acvatice şi zonele de reproducere naturală afectate. Realizarea acestor lucrări va contribui cu un spor de productivitate de peşte, de circa 5-7 kg/ha.

Programul de reconstrucţie ecologică din anul 2004 a cuprins lucrări în curs de execuţie şi pregătirea

documentaţiilor pentru obiectivele de investiţii prevăzute pentru perioada 2005-2007.

În categoria lucrărilor pentru refacerea reţelei de canale în vederea îmbunătăţirii circulaţiei apei conform art. 13.1 din H.G. 455/2001, în 2004 au fost realizate lucrări în incinta Fortuna (s-a realizat excavarea unui volum de 85.885 mc respectiv circa 27% din totalul prevăzut de 321.800 mc, pentru

reprofilarea a circa 4,0 km de canale). Cumulat până în prezent la această lucrare s-au excavat, începând

din anul 2002, 169.707 mc terasamente, pe o lungime de 7,5 km, ceea ce reprezintă 52% din totalul de 14,5 km.

În categoria lucrărilor de reconstrucţie ecologică pentru îmbunătăţirea condiţiilor de mediu în zonele de reproducere naturală a peştilor autohtoni, în 2004 au fost continuate şi finalizate lucrările prevăzute în complexul Matiţa –Merhei, excavându-se o cantitate de 71.556 mc, reprezentând circa 95%

din totalul prevăzut de 75.200 mc, pentru reprofilarea a circa 4,25 km de canale.

Tot în anul 2004 s-a continuat elaborarea studiului de fezabilitate pentru obiectivul de investiţii prevăzut a

se realiza în perioada 2005-2007: ,,Reconstrucţie ecologică în complexul Roşu-Puiu privind îmbunătăţirea regimului hidrologic şi refacerea potenţialului piscicol”, pentru care a fost alocată suma de 1.304.250 mii lei în 2004.

Valoarea totală a cheltuielilor de capital efectuate în anul 2004 pentru lucrările de investiţii a

fost de 14.675.550 mii lei, din care 13.057.859 mii lei, C+M, şi 1.304.250 mii lei pentru proiectare.

În tabelul 12.1 sunt prezentate Propunerile de Program privind realizarea obiectivelor de investiţii pentru reconstrucţia ecologică-dezvoltare şi dotări, pentru anul 2005. Astfel faţă de suma solicitată de

88.430.000.000 lei la capitolul A. -Obiective de investiţii în continuare, a fost alocată suma de 36.751.226.000 lei, iar la capitolul B.- Cheltuieli pentru elaborarea studilor de fezabilitate, faţă de suma

solicitată de 3.920.000.000 lei, a fost alocată suma de 1.300.000.000 lei.

2.2. Obiectivele pentru protecţia biodiversităţii şi dezvoltare durabilă în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, 2002-2006 (plan de management)

Realizarea acţiunilor de gestionare ecologică a patrimoniului natural din RBDD se face în conformitate cu

practica internaţională pe baza planurilor de management. Primul Plan de management pentru RBDD a fost elaborat în 1993-1994 cu asistenţă tehnică internaţională,

pentru perioada 1995-2001.

Cel de-al doilea Plan de management a fost elaborat în 2001, pentru perioada 2002-2006. Planul a fost aprobat de Consiliul Ştiinţific al ARBDD.

Planul de management 2002-2006 este prezentat în anexa 21 a prezentului Raport.

CAPITOLUL 13. ENERGIA

Datorită specificului, în RBDD nu sunt amplasate exploatări de petrol sau gaze naturale şi nu sunt

amplasate unităţi mari de producere a energiei termice. Pe teritoriul RBDD este amplasată o linie de

transport pentru energie electrică având capacitatea de 110kV pe traseul Sarinasuf – Crişan şi Crişan – Sulina.

29

CAPITOLUL 14 DIVERSE 14.1. Presiuni exercitate de aglomerările urbane Aglomerările urbane cele mai importante aflate în apropierea RBDD sunt reprezentate, în primul rând de

Municipiul Tulcea, amplasat într-o poziţie oarecum centrală, cu o populaţie de circa 95.000 locuitori,

precum şi de Municipiile Constanţa care împreună cu zona staţiunilor litorale însumează o populaţie totală de peste 400.000 de locuitori, Galaţi, cu o populaţie totală de circa 300.000 de locuitori şi Brăila, cu o

populaţie totală de circa 250.000 de locuitori. Toate cele patru municipii menţionate sunt amplasate pe cele patru căi principale de acces în RBDD.

Municipiile Brăila, Galaţi şi Tulcea exercită şi o presiune datorată aportului de ape uzate provenite din

industrie şi reţelele de canalizare a apelor menajere insuficient epurate sau sau chiar neepurate.

14.2. Turismul Activitatea de turism desfăşurată în RBDD nu este pe măsura potenţialului deosebit de ridicat al zonei. Considerăm, însă, că pe lângă datele oficiale luate în considerare în aprecierea fenomenului turistic din

RBDD trebuie să fie luat în considerare şi fenomenul turismului neorganizat prin agenţi economici autorizaţi, acest fenomen cunoscând şi în anul 2004, cel puţin, o creştere considerabilă, în special în

localităţile cu potenţial turistic real: Sf. Gheorghe, Sulina, Crişan, Mila 23. Astfel din datele existente, s-a constatat că în anul 2004 un număr de 5.435 de persoane fizice au plătit

taxa de intrare în Delta Dunării iar alte 4.458 de persoane au plătit taxa de intrare în rezervaţie ca turişti

individuali. Prin turismul ocazional s-au identificat un număr de 171 de persoane ce au avut un sejur în Delta Dunării de 1.278 zile. Numărul total al turiştilor care au vizitat Delta Dunării evaluat prin mijloace

proprii de evaluare a fost de 33.436 folosind diferite forme de cazare (Tabel 14.1).

Tabel 14.1. Vizitatori ai RBDD, în 2004, pe categorii

Total cazaţi în campinguri

Total turisti români Total turisti străini

Turişti români cazaţi la persoane

fizice

Turisti străini cazaţi la persoane fizice

9 597 17 169 1 763 1 506 3 419

Activitatea de turism în perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării trebuie să devină o activitate organizată, practicată în grup sau individual şi în condiţiile unei colaborări strânse între operatorii de

turism, prestatori de servicii, comunităţile locale şi Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării.

Perspectivele de dezvoltare a ecoturismului în RBDD sunt în directă corelaţie cu:

promovarea turismului "verde", puţin poluant

promovarea turismului de cunoaştere cu valenţe ştiinţifice, profesionale, estetice pentru naturalişti,

ornitologi, ecologi, piscicultori, geografi, studenţi, elevi, tineri, iubitori de natură extinderea turismului de sejur pentru cura helio-marină pe plaja litoralului deltaic

introducerea unor forme de agrement sportiv şi a unor programe de agrement nautic adecvate

suprafeţelor acvative din deltă şi în corelaţie cu cerinţele de protejare şi conservare a ecosistemelor

extinderea turismului expediţionar pentru tineret

realizarea de amenajări şi echipări pentru turism şi agrement în condiţiile restricţiilor ecologice

cunoscute (nepoluare fonică, cu carburanţi, ape şi reziduuri menajere, reducerea vitezei, etc.)

extinderea şi promovarea turismului rural.

Aceste perspective de dezvoltare pot fi atinse prin fundamentarea ştiinţifică, organizarea şi controlul

activităţii turistice ce se desfăşoară pe teritoriul RBDD, iar pentru zonele protejate trebuie să se ţină seama atât de nevoile turiştilor cât şi de cele ale celor care administrează zona.