Psihologia vietii de cuplu

Relatiile dintre un barbat si o femeie, in cadrul si in afara casatoriei, ca si relatiile dintre parinti si copii sunt mult mai complexe decat le-ar putea reda orice definitie. Fiecare dintre noi a traversat diferite tipuri ale relatiei barbat-femeie, ne-am confruntat cu diferite probleme in viata de familie sau in experienta personala, care ne fac sa avem o anumita perceptie asupra casatoriei si familiei, influentate tocmai de trairile unice pe care le-am avut in relatiile intime, in relatie cu parintii sau cu proprii nostri copii. Toate acestea determina explicatiile unice pe care fiecare le are fata de partenerul ales, fata de casatorie si fata de familie.Diferentele culturale induc diferente mari in casatorie.Jack si Carole Mayhall incearca sa se apropie de intelegerea casatoriei ca de „o uriasa enigma, un labirint colosal. Ea este agonia acomodarii, a durerii si placerii, a incantarii si dorintelor. Este un amestec de pamant cu extatic, de obisnuit cu romantic. Vine in valuri, picuri si torente. Zilele contin tunete, raze de soare, grindina, vant si ploaie. Nuantele ei sunt spectrul curcubeului, avand predominante de rosu, purpuriu, galben si gri. Este intimitate, departare, apropiere. Este o melodie linistitoare, un roman pamantesc, un mister obscur, cea mai mare piesa de pep amant. Casatoria consta intr-o multime de alegeri. Alegi sa iubesti, sa intelegi, sa te bucuri, sa cunosti. Alegi…casatoria.”Cuplul este oglinda fidela in care se reflecta sperranta si deznadejdea lumii contemporane.

Familia este o realitate vie, care fara a-si pierde sensul fundamental sacru, este supusa cu violenta dezordinii cotidiene a profanului, traversand o criza fara precedent. Degradare si alienare, mutatii si restructurari in stilurile de viata familiara, rataciri si experimente si – de ce nu – o cautare frenetica si o incercare continua de re-sacralizare a relatiei fragilizate dintre sexe, toate acestea constituind tabloul policrom al familiei contemporane, ce naste inevitabil si obsedant intrebarea: INCOTRO?Caracteristica cea mai de seama a vietii sociale este aceea ca societatea este intr-o transformare continua care nu poate fi prevazuta cu precizie.Ritmul de viata trepidant, stresul de suprasolicitare, nevoia de adaptare la nou, mirajul modelelor extravagante, alienarea spirituala, problemele existentiale grave, eul individual si colectiv, din ce in ce mai depersonalizat, au modificat fundamentul solid al familiei, conferindu-i noi roluri si noi destinatii.Prezentul ne ofera seturi de valori diferite, iar diversitatea se impune cu tot mai multa putere in fata uniformitatii. Tocmai de aceea, suntem martorii unei oferte spectaculoase si atragatoare in materie de relatii interpersonale. Din aceasta perspectiva, familia s-a adaptat cu usurinta pulsiunilor schimbarii, cu toate ca muti specialisti o vedeau impenetrabila si indestructibila, baza unei stabilitati intr-o lume guvernata de haos.

Una din teoriile care incearca sa explice regresul inregistrat de familia nucleara, privit prin prisma numarului in crestere a cuplurilor conjugale disfunctionale, se refera la accentuarea idealurilor individualitatii.

Tocqueville conchide ca, in societatea contemporana, „oamenii isi sunt sufiecienti lor insisi. Ei nu (mai) datoreaza nimic nimanui si nu asteapta nimic de la nimeni. Se

obisnuiesc sa se considere intotdeauna izolati si isi imagineaza cu usurinta ca tin in maini intregul lor destin. Modernitatea ameninta, asadar, sa il inchida pe om – in cele din urma – in singuratatea propriei sale inimi”.Cealalta teorie ce poate explica regresul familiei nucleare se refera la schimbarile din mediul social. Astfel, cateva fenomene si procese sociale obiective, considerate raspunzatoare de modificarile survenite la nivelul structurii si functiilor familiei au fost sintetizate de Maria Voinea in „Sociologia familiei”, ai anume:

- angajarea masiva a femeilor in activitatile extrafamiliale(influenteaza nivelul fertilitatii, functiile economice si socializatoare ale familiei, rata divortialitatii si diminueaza autoritatea masculina);

- puternicul proces de mobilitate teritoriala- procesele de urbanizare si modernizare- cresterea gradului de scolarizare a populatiei, ridicarea nivelului de instructie al

femeilor, care au antrenat o serie de modificari in varsta de casatorie, in distrubutia rolurilor si autoritatii, in atitudinea fata de casatorie, maternitate, planning familial etc.

Restructurarea familiei include: cupluri fara descendenti, familii monoparentale, persoane celibatare, concubinaj, persoane divortate etc. In esenta, restructurarea familiei vizeaza, deci, o restrangere a dimensiunilor si functiilor ei.

Tipuri de asociere si disociere intre sexe:1. Promiscuitatea – se refera la interactiunile sexuale nediscriminatorii, neinfranate,

in afara casatoriei(„sex in afara regulilor”). In societatile promiscue, orice barbat poate fi eligibil pentru contactul sexual cu orice femeie, nefiind respectate barierele sau legaturile de sange. – caracteristice celor mai multe sintre speciile animale.

2. Casatoria in grup(poliginandria) si grupurile comunitare sexuale – aceasta este mai degraba un construct teoretic decat o forma matrimoniala institutionalizata. Daca existenta relatiilor sexuale in grup se practica, totusi casatoria in grup este, in fapt, inexistenta.

3. poliandria – casatoria dintre o femeie si mai multi barbati4. poliginia – casatoria unui barbat cu mai multe femei5. monogamia si formele sale- familia extinsa, nucleara si mixta.

Principalele schimbari survenite in relatia dintre cele doua sexe, implicate semnificativ in fenomenul de denuclearizare familiala din lumea contemporana sunt:

- egalizarea statutelor sociale, masculin si feminin- liberalizarea sexualitatii premaritale- ilegitimitatea nasterilor- scaderea fecunditatii cuplurilor prin planning familial- instabilitatea accentuata a casatoriilor, in special in primii 4-7 ani, reflectata in

cresterea divorturilor- cresterea stresului intrafamilial si conturarea tot mai frecventa a unor interactiuni

familiale patogene

- modificarea stilului de viata familiala in perioada tardiva a casatoriei, ca urmare a cresterii duratei medii de viata, ceea ce implica preluarea ingrijirii batranilor pe perioade prelungite, de catre familia nucleara, deja ea insasi „imbatranita”

6. Celibatul7. Coabitarea sau „uniunea libera”

In cuplul modern, aflat in cautarea noilor modele de convietuire, se pare ca nevoia de iubire, comunicare si valorizare a celuilalt si a Sinelui depaseste in intensitate si devine prioritara, in raport cu cea de securitate si solidaritate socioeconomica, chiar intrr-o lume in care in general pune la grea incercare posibilitatea de satisfacere a acesteia din urma. Poate tocmai din acest motiv (prefacerile si instabilitatea socioeconomica creeaza un nivel crescut de insecuritate individuala), iubirea si sprijinul mutual devin trebuinte prioritare ale „fiintei”, iar satisfacerea lor devine „sursa” de rezidenta si rezolvare creativa „a problemelor vietii”, si prin acesasta modalitatea de crestere si afirmare a personalitatii, implinire si intelegere a Sinelui, de autodepasire prin experienta impartasirii Alteritatii…..Singura justificare acceptata a uniunii libere de tip familial ramane gratificarea mutuala, onorarea asteptarii sau sperantei de a fi fercit cu si prin intermediul celuilalt. A infrunta si rezolva problemele vietii, devine astfel mai mult o sarcina personala(si nu a ambilor parteneri sau mai ales a sotului – ca in casatoria traditionala), dar reusita si satisfactia obisnuita este obiect de valorizare de catre partener si de bucurie impartasita. Sursa afectiva neconditionata se transforma pe de alta parte in „putere” de rezolvare si capacitate de a face fata cu „competenta personala” in fata vietii, in implicare activa, responsabila. Barbatul si femeia, implicati in uniunea libera, isi asuma responsabilitatea si detestand „aruncarea vinei sau poverii pe umerii celuilalt”. Partenerul devine astfel doar un „sustinator emotional si spectator activ” al devenirii celuilalt, o sursa energetica pozitiva, dar si un subtil „instrument de autoconstructie” prin feed-back-uri corectoare, prin reevaluari succesive.Asadar, cuplul modern decis, pentru coabitare, a dobandit luciditatea tranzitiei sale, optand pentru calitatea relatiei in defavoarea durabilitatii sale cu orice pret.Relatiile dintre sexe in plan contemporan se confrunta nu atat cu o „criza sexuala”, cat cu o criza psihologica a comunicarii si coevolutiei. Cuplul erotic se afla in cautarea unui nou model cultural, si suoravietuirii sale intru mai bine.

8. Parinti adolescenti9. Casattoria deschisa -