provocari si solutii pentru dezvoltarea oraselor mici si mijlocii din

ADMINISTRAŢIE ŞI MANAGEMENT PUBLIC �� 9/2007

Provocari si solutii pentru dezvoltarea oraselor mici si mijlocii din Uniunea Europeana

57

Provocari si solutii pentru dezvoltarea oraselor mici si mijlocii

din Uniunea Europeana

Lect. univ. dr. Ruxandra Irina POPESCU Facultatea de Management, Academia de Studii Economice Bucuresti

In anii `80, orasele cu mai putin de 500.000 de locuitori au avut tendinta de a intra in una sau

mai multe categorii din cele ce urmeaza:

- orase relativ mari, care au o talie suficienta pentru a nu fi dezavantajate in raport cu

orasele cu peste 500.000 de locuitori in termeni de servicii, echipamente colective si economii

externe potentiale;

- orase situate in apropierea unei mari aglomeratii sau conurbatii, care profita de

deplasarile de activitati si de populatie in afara acesteia si de serviciile si echipamentele pe care ea le

ofera;

- orase situate intr-o regiune atractiva sau exercitand o atractie proprie, care pot oferi o

mai buna calitate a vietii si pot servi ca loc de sejur pentru pensionari sau ca loc de localizare pentru

intreprinderi pentru care factori precum, accesibilitatea directa la o piata larga de consum sau de

munca sau existenta unor infrastructuri diversificate, au o importanta mai mica. Aceste firme pot fi, de

exemplu, specializate in activitati de inalta tehnologie, a caror localizare este determinata, in mare

masura, de existenta unei forte de munca foarte bine calificate. De asemenea, acest tip de oras poate sa

fie un loc care atrage cu usurinta turistii;

- orase situate in centrul unor zone rurale, care au castigat populatie prin diminuarea

locurilor de munca din domeniul agricol;

- orase care au reusit sa dezvolte o specializare particulara, capabila sa ofere un suport

tehnic sau de alta natura la fel de important, precum si forta de munca la fel de competenta ca si marile

orase;

- orase care fac parte din retele ingloband arii urbane de talie similara din aceeasi regiune si care pot oferi infrastructuri si echipamente identice cu cele ale marilor orase;

- orase care au legaturi cu zonele urbane mari mai indepartate, dar cu care comunicatiile

sunt bune. In practica, orasele mijlocii care s-au dezvoltat in anii `80 sunt cele care prezinta cel putin

doua dintre aceste caracteristici. Ele includ:

- Brescia, Verona, Parma, Padova in Italia1. Aceste zone urbane nu numai ca formeaza o

retea performanta, dar sunt specializate in anumite activitati, cum ar fi industria textila si industria

agroalimentara, reprezinta centre universitare importante la nivel regional si au, din acest motiv:

(a) acces la expertiza cercetatorilor si la forta de munca calificata; (b) legaturi cu marile orase (de

exemplu, Milano si Bologna). De asemenea, ele sustin in mod eficient activitatile rurale.

- Retelele de orase care se intalnesc de-a lungul Coastei de Azur si in regiunea Ron-Alpi

din sudul Frantei, in Bade-Würtemberg si Hessa din sudul Germaniei. Toate au dezvoltat activitati

specializate si s-au creat o identitate independenta, desi exploatand apropierea lor de un mare oras –

Lyon, Frankfurt sau Stuttgart – si accesul la gama variata de servicii pe care acesta il ofera.

- Rennes (Franta) si Cambridge (Regatul Unit) care au devenit centre de inalta tehnologie,

avand legaturi stranse cu Parisul si, respectiv, cu Londra. In egala masura, ele au sustinut cu succes

1 Aceste orase fac parte din ceea ce este cunoscut sub denumirea de ,,A Treia Italie”.



58

activitatile zonelor rurale inconjuratoare. Cele doua orase sunt, de asemenea, si centre de cercetare,

primul cu un nou tehnopol, al doilea cu un parc stiintific si o universitate de renume international.

- Orasele specializate in activitati industriale si de servicii din: (a) Germania (Ingolstadt,

Fribourg, Ulm, Paderborn si Tübingen) acestea fiind situate in vecinatatea unui mare oras sau in

centrul unei zone rurale; (b) sudul Europei: in Grecia (Volos, Ioaninna, Patras, Heraklion si Rhodos)

unde populatia a cunoscut o crestere spectaculoasa, depasind Atena si in Portugalia (Braga, Albufeira,

Portimao, Aveiro, Faro, Leiria si Setubal).

Exemplu

Rennes (Bretania) s-a dezvoltat rapid ca un centru de servicii inovatoare sustinute de

universitate si de numeroasele institutii de cercetare si dezvoltare care s-au stabilit aici. A reusit sa

stabileasca retele cu orasele invecinate, ca si cu regiunile Centre si Pays de Loire, ceea ce a dus la

crearea tehnopolului Rennes Atlante (2.500 de locuri de munca au fost create cu aceasta ocazie) si la

lansarea mai multor proiecte de cercetare stiintifica administrate in asociatie cu laboratoare

raspandite pe o arie intinsa. Prezenta a 40.000 de studenti si a 30.000 de cercetatori a atras

intreprinderi de inalta tehnologie specializate in electronica si biotehnologii.

Un aeroport international si reteaua de TGV au determinat firmele multinationale sa se

localizeze in regiune.

1. Probleme cu care se confrunta orasele de dimensiuni mici si mijlocii

Cu toate acestea, studii ce folosesc date comparative elaborate de specialisti in domeniu2 au

atras atentia asupra unei tendinte pe termen lung: cresterea inegalitatilor dintre sistemele

europene de orase si declinul relativ al oraselor mici si mijlocii. Motivul din spatele acestei

tendinte este micsorarea distantelor cu consecinte directe asupra cresterii vitezei de comunicare.

Orasele mici si mijlocii care jucau rolul de canal de comunicare sunt scurtcircuitate, iar clientela lor

este preluata de catre orasele mari care, astfel, isi sporesc aria de influenta. In aceste conditii, in cursul

ultimilor ani, multe din aceste orase au pierdut rezidenti si locuri de munca in favoarea metropolelor,

iar evolutiile economice, tehnologice si sociale au actionat in mare masura impotriva lor, problemele

crescande ale marilor aglomeratii necompensand decat partial acest efect defavorabil.

Orasele mijlocii se confrunta cu diverse probleme care trebuie rezolvate pentru a putea

rivaliza cu cele mari ca locuri de rezidenta pentru indivizi sau de implantare pentru intreprinderi:

1. Mai intai, cele care nu sunt situate intr-o regiune ce permite accesul usor la un oras mare

trebuie sa atinga o talie minima pentru a putea oferi o gama larga de servicii – publice si pentru

intreprinderi – si echipamentele sociale si culturale pe care indivizii si firmele le cer si care permit

acestora din urma sa concureze in conditii relativ egale intreprinderile situate in interiorul sau in

apropierea unui mare oras.

2. In al doilea rand, orasele care nu au talia suficienta sau care nu sunt situate intr-un loc

corespunzator pot remedia acest lucru integrandu-se intr-o retea sau dezvoltand legaturi cu unul sau

mai multe orase mari mai indepartate, cu care legaturile de comunicatie sunt eficiente. Pentru ca o

retea sa fie performanta, trebuie totusi ca orasele care o constituie sa fie suficient de apropiate astfel

incat sa puna efectiv in comun resurse si echipamente, cum ar fi un aeroport local sau diverse tipuri de

servicii pentru intreprinderi. Pentru ca legaturile cu un mare oras sa reprezinte o optiune viabila este

necesar ca orasul care cauta sa-si innoiasca relatiile sau, mai precis, intreprinderile care sunt localizate

aici, sa aiba ceva de oferit, ce nu poate fi gasit usor in alta parte. Cu alte cuvinte, trebuie sa dezvolte o

specializare care confera un avantaj competitiv in raport cu celelalte orase. 3. Este tocmai a treia problema cu care orasele, care nu au dimensiunea potrivita, se

confrunta, oricare ar fi legaturile lor cu alte orase mijlocii sau mari. Pentru a oferi un suport suficient

2 Bairoch, Batou, Chèvre, 1985



59

intreprinderilor si servicii satisfacatoare rezidentilor, ele trebuie sa se specializeze intr-o activitate si

sa dezvolte infrastructurile si serviciile care sa inglobeze tehnologia si disponibilitatea unei forte de munca calificate. Trebuie spus, insa, ca daca specializarea aduce avantaje, ea prezinta si riscuri. Odata

cu accelerarea ritmului progresului tehnologic si cu dezvoltarea economica, orice specializare prea

puternica poate duce la pericolul de a deveni repede depasita, la fel cum s-a intamplat cu industria

textila, siderurgia sau constructiile navale. Spre deosebire de orasele mari, centrele urbane mai mici nu

pot intretine usor gama de activitati economice care este necesara pentru a facilita restructurarile sau

pentru a evita o dependenta prea mare fata de una singura dintre ele.

2. Solutii posibile

In absenta unei politici active si a unei strategii de dezvoltare concepute si urmarite cu atentie

este imposibil sa se excluda posibilitatea ca un numar destul de mare de orase mijlocii din UE sa

piarda in anii ce vor urma rezidenti si locuri de munca, ceea ce va putea avea intr-un numar mare de

cazuri efecte defavorabile asupra echilibrului teritorial. Este cazul:

a) oraselor care sunt situate in locurile cel mai putin favorabile, adica in zone rurale departe

de un mare oras;

b) localitatilor care sunt prea mici pentru a oferi o gama de servicii si echipamente colective

suficiente si care nu au o asezare care sa le permita sa se integreze usor intr-o retea.

Masurile capabile sa remedieze problemele si sa permita acestor orase sa concureze mai

eficient cu marile orase ca locuri de viata si de activitate au in vedere:

• dezvoltarea unei specializari datorita exploatarii avantajelor naturale sau istorice (de

exemplu, resursele locale, calificarea fortei de munca, prezenta unei universitati si/sau a unui centru de

cercetare, atractia mediului natural si a regiunilor inconjuratoare). In practica, una dintre cele mai mari

tentatii care pot fi oferite de orasele mijlocii este calitatea vietii in raport cu marile zone urbane;

• dezvoltarea infrastructurilor si a serviciilor necesare pentru a sustine cresterea firmelor si a locurilor de munca in domeniul lor de specializare, incluzand cresterea posibilitatilor de educatie

si formare privind calificarile si metodele de gestiune specializate care sunt cerute de industriile si

serviciile locale;

• imbunatatirea echipamentelor colective, stabilimentelor culturale si de recreere pentru a

spori atractia orasului;

• dezvoltarea unor bune comunicatii – legaturi telefonice si mijloace de transport – cu

orasele mijlocii si mari din regiune si din alte parti ale tarii si ale Uniunii Europene;

• intarirea legaturilor, cand este posibil, cu orasele vecine cu scopul de a atinge un nivel

al cererii suficient pentru a justifica dezvoltarea serviciilor si echipamentelor comune, incluzand

legaturi de transport de mare viteza;

• intarirea capacitatii locale de planificare si de punere in practica a unei strategii de

dezvoltare urbana.

De asemenea, se pot adopta masuri si in ceea ce priveste accesul la serviciile urbane:

A. Serviciile sanitare Serviciile sanitare de calitate si accesibile, serviciile sociale, formarea profesionala, comertul

en-detail si administratia publica sunt vitale pentru competitivitatea urbana si calitatea vietii. In plus,

calitatea serviciilor de sanatate (in special medicina preventiva) ar trebui sa imbunatateasca conditia

fizica si capacitatea de munca a populatiei.

O infrastructura de servicii de calitate este necesara in special in contextul unei populatii

imbatranite. Oamenii in varsta au cereri specifice si repetate in privinta sanatatii si a altor servicii.



60

Mobilitatea redusa a celor in varsta este un argument in favoarea localizarii anumitor servicii cat mai

aproape de utilizatori.

Anumite servicii opereaza la nivel local, in vreme ce altele deservesc o intreaga aglomerare.

Cartierele degradate au de pierdut in ambele situatii: in primul rand, serviciile de calitate nu sunt

disponibile in aceste zone, iar in al doilea rand este posibil ca rezidentii sa nu aiba acces la cele mai

indepartate servicii din diferite motive (de exemplu, lipsa transportului, bariera de incredere).

O solutie neconventionala si inovatoare la aceasta provocare este realizarea unui spatiu de

agrement si recreare intr-o zona degradata. Imediat, acest demers creeaza servicii, reduce izolarea si

imbunatateste imaginea zonei la nivelul contextului urban mai larg. O alta solutie este accesul on-line

la serviciile publice (de exemplu, e-Guvern, e-Sanatate si e-Invatare/domenii de formare profesionala).

B. Accesul la serviciile culturale

Cultura si diversitatea reprezinta domenii cheie ale competentei orasului. O viziune culturala

pe termen lung poate fi o legatura esentiala in planurile orasului pentru dezvoltare economica si

sociala. Prin urmare, unitatile si activitatile de cultura ar trebui sa faca parte dintr-o abordare integrata

a planificarii orasului si regenerarii urbane.

Asemenea mediului, amenajarile culturale reprezinta un element cheie determinant al

atractivitatii orasului. In special, o cultura diversa si vibranta este un factor de localizare important

pentru atragerea fortei de munca specializate si a industriilor creative. In plus, mandria locala,

identitatea si imaginea pe care orasul o prezinta lumii sunt in mare parte determinate de calitatea

scenei culturale locale.

Cultura este importanta pentru toate orasele, dar in special pentru schimbarea imaginii de oras

degradat. Universitatile sunt importante pentru formarea imaginii de marca a orasului. Festivalurile de

muzica si expozitiile, evenimentele si actiunile majore, precum si desemnarea ca oras capitala

europeana a culturii pot, de asemenea, sa transforme imaginea unui oras.

PROGRAMUL „CAPITALA CULTURALA EUROPEANA”

Programul „Capitala Culturala Europeana” a fost initiat de catre Consiliul de Ministri ai

Culturii din UE in anul 1985. Programul a fost conceput „cu scopul de a apropia popoarele Europei” si

de a celebra contributia oraselor la dezvoltarea culturii.

Din 1985 pana in prezent, in fiecare an, a fost proclamata cel putin o capitala. Procedura de

nominalizare se ghideaza dupa principiul rotatiei, ceea ce inseamna ca fiecare din tarile membre ale

Uniunii Europene pot propune una sau mai multe capitale culturale in anul stabilit pentru fiecare in

parte, prin rotatie. Nominalizarile sunt examinate de un juriu independent format din experti in

domeniul cultural.

De-a lungul anilor popularitatea programului a crescut, influenta culturala, sociala si

economica a acestuia fiind sporite si de numarul tot mare de turisti atrasi. In figura nr. 1. este

prezentata harta capitalelor europene ale culturii din 1985 pana in 20063.

3 In anul 2007, capitalele europene ale culturii sunt Luxemburg si Sibiu, iar in 2008 Stavanger si Liverpool.



61

Figura 1. Capitalele europene ale culturii (1985-2006)4

Cultura poate fi un instrument valoros pentru dialogul intercultural: un centru cultural in care

comunitatile se intalnesc sau proiectele de cooperare intre diferitele zone invecinate ofera cadrul

pentru o reala interactiune intre persoane din culturi diferite. Spatiile virtuale si continutul cultural

specific on-line pot contribui la un astfel de schimb cultural si social. Diversitatea culturala este o

sursa de inovare si antreprenoriat care poate deveni o sursa pozitiva pentru dezvoltarea oraselor.

Cultura nu atrage doar alte activitati. Industriile de cultura in sine reprezinta un sector de

dezvoltare, avand un potential mare pentru exporturi si formare profesionala in domeniul media. De

asemenea, turismul cultural poate fi un element puternic pentru dezvoltarea economica creand atat

locuri de munca, cat si noi servicii. Un element important al acestei stari de fapt este conservarea si

restaurarea mostenirii culturale bogate a oraselor Europei.

Daca aceste masuri vizeaza asigurarea unui echilibru mai bun al sistemului oraselor, exista, pe

de alta parte, in toata Europa o nevoie de a administra ansamblul procesului de dezvoltare urbana. Din

ce in ce mai mult, statele membre adopta masuri pentru a orienta cresterea populatiei catre zonele

urbane existente, aceasta cu scopul de a proteja spatiile deschise. Insa, aceste masuri trebuie insotite de

actiuni vizand evitarea suburbanizarii necontrolate, ocuparii zonelor rurale apropiate de marile

aglomeratii sau chiar, in unele cazuri, a oraselor mai mici, zone prezentand adesea un mare interes

ecologic.

4 Sursa: http://www.sibiu2007.ro/ro2/capitals.htm



62

In plus, din punctul de vedere al factorilor economici, sociali si tehnologici care tind sa

favorizeze cresterea oraselor mari si a aglomeratiilor in detrimentul potential al oraselor mici si

mijlocii, a venit, probabil, momentul de a lua in considerare o strategie europeana de echilibru al

ansamblului sistemului urban si de a defini masuri pentru intarirea pozitiei acestor orase.

Bibliografie

1. *** Business Strategies Limited – What Makes Euro Regions Prosper? London, BSL, 2001

2. *** Carta Urbana Europeana, Strasbourg, 1992

3. *** Carta Municipiilor si Oraselor Europene pentru Durabilitate (Carta Aalborg), Danemarca,

1994

4. *** Politica de Coeziune si Orasele: contributia mediului urban la dezvoltarea si ocuparea fortei

de munca in regiuni, Bruxelles, 2005

5. *** Europa 2000+, Comisia Europeana 1994

6. *** Strategies for Sustainable Development of European Metropolitan Regions, Essen, 1999

provocari si solutii pentru dezvoltarea oraselor mici si mijlocii din

Documents