UNIVERSITATEA VALAHIA DIN TÂRGOVIŞTEFACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICEManagement Financiar Bancar II

ASIGURĂRILE ȘI RISCURILE ÎN ASIGURĂRIASIGURAREA FACULTATIVA CASCO

Alexandru DARMAZAlexandra GUZUN

Alexandru HOLEOLEOAna Maria TOLEA

Cristian TUDOR

Târgovişte2014

CUPRINS

NOTIUNI DESPRE ASIGURARE........................................................................................................3

Conceptul de asigurare.............................................................................................................. 3

Clasificarea asigurarilor..............................................................................................................4

Contractul de asigurare..............................................................................................................5

RISCURI IN ASIGURARI...................................................................................................................9

Notiuni despre riscuri.................................................................................................................9

Tipologia riscurilor....................................................................................................................11

Managementul riscului............................................................................................................ 13

STUDIU DE CAZ............................................................................................................................ 14

Asigurarea CASCO....................................................................................................................14

Exemplu pentru CASCO la GRUPAMA ASIGURARI SA...............................................................17

Frauda in asigurarile CASCO.....................................................................................................23

CONCLUZII................................................................................................................................... 25

BIBLIOGRAFIE...............................................................................................................................26

ANEXE……………………………………………………………………………………………………………………………………………………27

2

NOTIUNI DESPRE ASIGURARE

Conceptul de asigurare

Asigurarea este o forma de protectie bazata pe un contract, prin care o persoana fizica sau juridica care se va numi asigurat, cedeaza anumite riscuri unei persoane juridice - asigurator, platind asiguratorului o suma de bani numita prima de asigurare. Asiguratorul se obliga prin acesta contract sa plateasca asiguratului despagubiri in cazul in care evenimentele prevazute in contract au loc.

Indiferent de cat de mult a evoluat umanitatea, un lucru este foarte clar: nu putem controla tot ceea ce se intampla in jurul nostru, exemplul cel mai bun fiind poate natura. Riscurile acestea vor exista intotdeauna. Dar mai sunt si altele, in legatura cu sanatatea, cu activitatea profesionala, si, in cazul firmelor, riscuri privind marfurile sau activele companiiei. De aceea este foarte bine sa incercam sa transferam riscurile asupra altcuiva. Acestea sunt motivele pentru care au aparut serviciile sau, mai bine zis, produsele de asigurare. Acestea sunt oferite de companii specializate care preiau diferite riscuri in schimbul unei sume de bani. Astfel, plata unei sume il pune pe asigurat la adapost de problemele cauzate de accidente, fie ele auto sau de alta natura, ii poate salva firma de la probleme financiare care ar putea duce la faliment s.a.

In Romania, activitatea de asigurare se desfasoara sub forma asigurarilor facultative si obligatorii, precum si a operatiunilor de reasigurare, de societati comerciale de asigurare, de asigurare-reasigurare si societati de reasigurare, denumite in continuare asiguratori, respectiv reasiguratori.

In asigurarea facultativa raporturile dintre asigurat si asigurator, precum si drepturile si obligatiile fiecarei parti se stabilesc prin contractul de asigurare.

In asigurarea obligatorie raporturile dintre asigurat si asigurator, drepturile si obligatiile fiecarei parti sunt stabilite prin prezenta lege.

Este obligatorie asigurarea de raspundere civila pentru pagube produse prin accidentare de autovehicule.

Asigurarea obligatorie se practica numai de asiguratorii autorizati de oficiul de supraveghere a activitatii de asigurare si reasigurare. asiguratorii care au primit autorizarea prevazuta la alineatul precedent au obligatia sa realizeze asigurarea, eliberand un inscris probator al asigurarii.

Operatiunile de reasigurare completeaza activitatea de asigurare prin cedarea si primirea unor riscuri pe piata interna si internationala de asigurari. cedarea in reasigurare pe piata internationala se va face numai in masura in care riscurile care fac obiectul reasigurarii nu

3

pot fi plasate pe piata interna. in operatiunile de reasigurare, raporturile dintre reasigurat, si reasigurator, drepturile si obligatiile fiecarei parti se stabilesc prin contractul de reasigurare.

Persoanele fizice si juridice romane incheie contractele de asigurare cu societati stabilite in romania, cu exceptia cazurilor in care asigurarile solicitate nu se practica pe piata interna. oficiul de supraveghere a activitatii de asigurare si reasigurare face publica lista societatilor autorizate sa functioneze in romania si felurile de asigurari practicate.

Constatarea producerii riscurilor asigurate, evaluarea pagubelor, stabilirea si plata despagubirilor si a sumelor asigurate se efectuaza in conditiile legii, pentru asigurarile obligatorii sau ale contractului de asigurare, in cazul asigurarilor facultative.

Clasificarea asigurarilor

Asigurarea constituie un domeniu foarte vast care acopera toate sferele activitatii umane, clasificandu-se dupa mai multe criterii:

Din punct de vedere al ramurii se clasifică astfel:

- asigurări de persoane care au ca obiect persoana fizică, integritatea corporală şi viaţa persoanelor supuse unor evenimente care pot provoca o boala, invaliditatea sau decesul;

- asigurări de bunuri care au ca obiect valorile materiale, animalele posibil a fi distruse de calamităţi naturale sau de accidente. Ca forme ale asigurărilor de bunuri : asigurarea clădirilor, construcţiilor şi a conţinutului lor, asigurarea de transport, asigurarea culturilor agricole, asigurarea autovehicolelor, asigurarea gospodăriilor persoanelor fizice, asigurarea de aparatură electronică, etc.

- asigurări de răspundere civilă care au ca obiect o valoare patrimonială egală cu despăgubirile pe care societatea de asigurări ar urma să le plătească asiguratului, in urma unor evenimente si fenomene cauzatoare de prejudicii.

După felul obiectelor asigurate, în asigurări se cuprind:

- imobilizari corporale: clădiri, instalaţii, utilaje si mijloace de transport; active circulante; mobilierul fizic; culturile agricole; autovehiculele proprietate publică, cooperatistă, mixte, private, personală; persoane fizice, răspundere civilă.

Din punct de vedere al riscurilor:- asigurări împotriva incendiului, trăsnetului, exploziei, cutremur etc.- asigurări contra grindinei, furtunii, uraganului, ploii torenţiale, alunecările de teren şi prăbuşiri,

etc.- asigurări împotriva bolilor, accidentelor;- asigurări împotriva avariilor de orice fel;- asigurări de răspundere civilă;- asigurări contra unor evenimente ce se ivesc în viaţa persoanelor: accidente, boli profesionale,

invaliditate, decese.

4

După modul de înfăptuire:

- asigurări prin efectul legii (obligatorii) - asigurări facultative

Asigurările obligatorii iau naştere direct pe baza legii sau în virtutea unui alt act normativ care stabileşte valorile asigurate şi condiţiile de asigurare pe feluri de bunuri şi categorii de asigurări fără acordul cu voinţa a asiguraţilor.

La asigurările facultative, drepturile dintre părţi se nasc pe baza contractului încheiat între asigurator şi asigurat, în care se stabileşte şi suma ce se preia în asigurare.

Asigurările prin efectul legii prin răspunderea asigurătorului ia naştere în mod automat, în timp ce, la cele facultative sunt generate numai de existenţa unui contract de asigurări şi de clauzele acestuia.

In anul 1952 s-a creat in Romania Administraţia Asigurărilor de Stat – ADAS, care a preluat activitatea Întreprinderii de Stat pentru Reasigurări Si a introdus în practică asigurarea prin efectul legii. Societatea Sovromasigurare avea în practică asigurările facultative. In anul 1953 societatea Sovromasigurare s-a lichidat, portofoliul ei fiind preluat în întregime de ADAS.

ADAS a practicat operaţiuni de reasigurare privind asigurările maritime şi de aviaţie. O dată cu trecerea la economia de piaţă şi sectorul asigurărilor a intrat într-un proces de profunde transformări.

Începând cu 1 ianuarie 1991 ADAS şi-a încetat activitatea. Portofoliul de asigurări şi patrimoniul acestei societăţi a fost preluat de primele 3 societăţi de asigurări pe acţiuni, nou constituite cu capital integral de stat ( Asigurarea Românească, Astra şi Carom).

Contractul de asigurare

Contractul de asigurare se defineste ca un act juridic prin care o persoana fizica sau juridica, primeste calitatea de asigurat si se obliga sa plateasca o suma de bani reprezentand prima de asigurare, persoanei juridice numita societate de asigurare, in baza careia acesta in calitate de asigurator, preia asupra sa riscul ca la producerea evenimentului asigurat sa plateasca asiguratului sau unui tert (beneficiar al drepturilor rezultate din asigurare) o despagubire, o indemnizatie sau suma asigurata, in limitele stabilite de lege sau convenite de contract.

Contractul de asigurare se incheie in forma scrisa si va cuprinde: - numele sau denumirea, domiciliul sau sediul partilor contractante; - obiectul asigurarii: bunuri, persoane si raspundere civila; - riscurile ce se asigura; - momentul inceperii si cel al incetarii raspunderii asiguratorului; - primele de asigurare; - sumele asigurate; - alte elemente care stabilesc drepturile si obligatiile partilor. contractul de asigurare nu se poate dovedi prin martori, chiar daca exista un inceput de dovada scrisa.

Partile unui contract de asigurare

ASIGURATORUL este persoana juridica (societatea de asigurari) care are ca obiect de activitate realizarea de operatiuni de asigurare prin constituirea fondului de asigurare, contractarea asigurarii, plata unor despagubiri (in cazul asigurarilor de bunuri), acoperirea unor prejudicii

5

provocate tertelor persoane (in cazul asigurarii de raspundere civila) plata sumei asigurate si a altor indemnizatii de asigurare rezultate din asigurarile de persoane.

ASIGURATUL este o persoana fizica sau juridica care in baza unor clauze dinainte stabilite si de comun acceptate intra in relatii juridice de asigurare cu asiguratorul. In cele mai dese cazuri asiguratul este persoana fizica sau juridica ce perfecteaza relatia de asigurare in calitate de contractant, efectueaza plata primelor de asigurare in vederea constituirii fondului de asigurare si este indreptatita sa solicite asiguratorului despagubiri pentru pagubele suferite ori suma asigurata in cazul ivirii evenimentului asigurat, avand deci calitatea de beneficiar de asigurare.

CONTRACTANTUL- constituie o exceptie in raportul de asigurare. In aceasta calitate se regasesc acele persoane fizice sau juridice care au un interes in legatura cu asiguratul si care contracteaza asigurarea in numele si pentru acesta. Contractantul isi asuma sarcina de a negocia conditiile incheierii asigurarii, semnarea contractului de asigurare (incheierea lui) si plata primei de asigurare.

BENEFICIARUL de asigurare – de regula este insusi asiguratul. In unele situatii, prevazute expres in conditiile de asigurare calitatea de beneficiar o pot avea si alte persoane, specificate expres in contractul de asigurare sau numai in polita. In asemenea cazuri in politele de asigurare se vor mentiona toti factorii implicati – respectiv asiguratorul, contractantul si, in cazul decesului asiguratului, beneficiarul sumei asigurate

SUMA ASIGURATA - Reprezinta limita maxima pana la care asiguratorul il despagubeste pe asigurat sau beneficiar la producerea evenimentului asigurat. Suma asigurata se stabileste in contract sau polita de asigurare la asigurarile facultative si prin acte normative in asigurarile prin efectul legii. In asigurarile facultative suma asigurata se stabileste in general de catre asigurat la intelegere cu asiguratorul. Suma asigurata poate fi si modificata in cursul derularii contractului, prin intelegere intre parti. La asigurarile obligatorii, asiguratul nu-si poate stabili independent suma asigurata, aceasta fiind prevazuta de actele normative care reglementeaza asigurarea, restrictiv sau cu alternative.

PRIMA DE ASIGURARE - Prima de asigurare este suma de bani, dinainte stabilita pe care asiguratul este obligat in baza contractului de asigurare sau in baza legii sa o plateasca asiguratorului in schimbul preluarii riscului asigurat si angajamentul sau de a achita asiguratului, la producerea riscului asigurat a despagubirii sau a sumei asigurate cuvenite. Ea este o taxa pentru protectia oferita de asigurator. Alte denumiri ale primei de asigurare de uzanta in domeniul asigurarilor – cota tarifara, prima neta, adaosul de prima si prima bruta.

CLAUZA BONUS-MALUS - in asigurari constituie un sistem de reducere sau majorare a primei de asigurare pentru a stimula sau sanctiona grija ori indiferenta asiguratilor fata de bunurile cuprinse in asigurare.

PAGUBA – DAUNA, AVARIE paguba constituie expresia valorica a prejudiciului produs prin ivirea evenimentului asigurat la bunurile cuprinse in asigurare. La fel de bine se poate utiliza si

6

notiunea de dauna iar in asigurarile de persoane se utilizeaza notiunea de suma asigurata sau vatamare corporala, iar in asigurarile de risc financiar, notiunea de pierdere financiara.

DESPAGUBIREA DE ASIGURARE - reprezinta suma acordata asiguratului de catre asigurator pentru acoperirea unei pagube la bunuri sau raspundere civila, paguba produsa dintr-un eveniment asigurat. Ea reflecta dezdaunarea de catre asigurator, deci este un cost al refacerii obiectului distrus partial sau total sau de reparare a prejudiciului produs.

DURATA DE ASIGURARE Constituie intervalul de timp in care asigurarea este valabila. La asigurarile facultative intervalul de asigurare este de regula un an calendaristic. La asigurarile de bunuri perioadele de asigurare pot fi si mai mici de un an (semestrial, trimestrial, lunar) sau mai mari de un an. In cazul asigurarilor de viata durata asigurarii este mai mare de un an, ajungand dupa caz la 20 ani si chiar 30 ani. Se pot intalni asigurari si cu perioade nedeterminate.

Persoana care urmeaza sa incheie asigurarea este obligata sa raspunda in scris la intrebarile formulare de asigurator, cu privire la imprejurarile esentiale referitoare la risc, pe care le cunoaste. daca imprejurarile esentiale privind riscul se modifica in cursul executarii contractului, asiguratul este obligat sa comunice in scris asiguratorului schimbarea.

Daca, inainte de a incepe obligatia asiguratorului, riscul asigurat s-a produs sau producerea lui a devenit imposibila, precum si in cazul in care, dupa inceperea obligatiei asiguratorului, procedura riscului asigurat a devenit imposibila, contractul se realizeaza de drept.

Plata primelor se face la sediul asiguratorului sau al imputernicitilor sai, in lipsa unei alte clauze inscrise in contractul de asigurare, stabilita intre parti.

Dovada platii primelor de asigurare revine asiguratului, inscrisul constatator fiind polita de asigurare, chitanta, dispozitia de plata sau alt document probator al platii.

Daca nu s-a convenit altfel, contractul de asigurare se reziliaza in cazul in care sumele datorate de asigurat, cu titlu de prima, nu sunt platite in termenul prevazut in contractul de asigurare. Asiguratorul are dreptul de a compensa primele ce i se datoreaza pana la sfarsitul anului de asigurare, in temeiul oricarui contract, cu orice indemnizatie cuvenita asiguratului sau beneficiarului. Asiguratul este obligat sa comunice asiguratorului producerea riscului asigurat, in termenul prevazut in contractul de asigurare. in caz de neindeplinire a obligatiei prevazute la alineatul precedent asiguratorul are dreptul sa refuze plata indemnizatiei, daca din acest motiv nu a putut determina cauza producerii evenimentului asigurat si intinderea pagubei. In cazurile stabilite prin contractul de asigurare, in asigurarile de bunuri si de raspundere civila, asiguratorul nu datoreaza indemnizatie, daca riscul asigurat a fost produs cu intentie de catre asigurat sau catre beneficiar ori de catre un membru din conducerea persoanei juridice asigurate, care lucreaza in aceasta calitate. dispozitiile alineatului precedent se aplica, daca partile convin, si in cazul in care riscul asigurat a fost produs de catre:

a) persoanele fizice majore care, in mod statornic, locuiesc si gospodaresc impreuna cu asiguratul sau beneficiarul;

b) prepusii asiguratorului sau ai beneficiarului.

7

In cazul in care contractul de asigurare este modificat, prin acordul partilor, denuntat ori este reziliat, plata ori, dupa caz, restituirea primelor se va face conform contractului de asigurarea sau hotararii judecatoresti. In limitele indemnizatiei platite in asigurarile de bunuri si de raspundere civila, asiguratorul este subrogat in toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurarii contra celor raspunzatori de procedura pagubei. asiguratul raspunde de prejudiciile aduse asiguratorului prin acte care ar impiedica realizarea dreptului prevazut la alineatului precedent. asiguratorul poate renunta, in totalitate sau in parte, la exercitarea dreptului prevazut la alin. 1, conform contractului de asigurare, cu exceptia cazului cand paguba a fost produsa cu intentie.

Asiguratorul poate opune titularului sau detinatorului documentului de asigurare ori tertului sau beneficiarului, care invoca drepturi derivand din acesta, toate exceptiile care sunt opozabile contractului initial.

8

RISCURI IN ASIGURARI

Notiuni despre riscuri

Dacă nu ar exista risc, nu ar exista asigurări. Atunci, ce este riscul? Riscul este un pericol, o primejdie care ne pândeşte pe noi, bunurile sau afacerile

noastre şi pentru care societăţile de asigurări ne pot oferi protecţie. Riscul este obiectul oricărui contract de asigurare şi reprezintă elementul specific al asigurării.

Nu toate evenimentele ce pot provoca pierderi pot fi protejate de societăţile de asigurare. Pentru a fi asigurabil, orice risc trebuie să îndeplinească unele condiţii, printre care: producerea sa să ducă la pierderi financiare; probabilitatea producerii lui să fie cuprinsă între 0 şi 1, aşadar să fie posibil, dar nu inevitabil şi nici cert; să se producă în viitor, să fie întâmplător atât în ceea ce priveşte momentul viitor în care se va produce, cât şi în privinţa evenimentului (uragan, grindină, cutremur etc.); în fine, apare logic ca producerea lui să nu depindă de voinţa asiguratului sau asigurătorului, deci să nu fie favorizată de un act intenţionat al oricăruia dintre aceştia (furt, accident etc.), să se producă drept urmare a “hazardului”.

Semnificaţiile noţiuni de risc în asigurări sunt variate:1) Riscul reflectă gradul de probabilitate în ivirea unui pericol pentru care se încheie

asigurarea, iar alteori proporţiile răspunderii asigurătorului.2) Riscul înseamnă evenimente-calamităţi naturale sau accidente care produc pagube şi

contra ivirii cărora se acordă acoperire prin asigurare.Ca urmare, incendiul, grindina, decesul, etc.- constituie riscuri asigurabile.

3) În limbaj internaţional risc înseamnă şi obiectivul asigurat sau obiectul asigurării (în cazul asigurării de bunuri- bunul, în cazul asigurării de persoane- persoana asigurată).

4) Riscul reflectă şi ramura de asigurare la care se referă. Vom avea risc industrial, risc profesional, risc auto, etc.Riscul asigurabil este acela care îndeplineşte condiţiile pentru a fi preluat de o societate de

asigurări, ce se poate asigura şi la producerea căruia se plăteşte despăgubirea sau suma asigurată cuvenită.

Riscul asigurat (preluat în asigurări) este posibilitatea de a suferi o pagubă, eventualitatea distrugerii bunului asigurat sau a survenirii evenimentelor asigurate ce pot afecta viaţa oamenilor sau integritatea lor corporală, care devenind reală, obligă pe asigurător să plătească asiguratului (beneficiarului) despăgubirea sau suma asigurată.

Noţiunea de risc în asigurări poate fi definită sub aspect juridic şi tehnic.Din punct de vedere juridic, riscul constituie eveniment viitor, posibil dar incert, al cărui

moment de apariţie este nedeterminat şi aflat în afara influenţei şi voinţei părţilor, contra căruia asiguratul îşi ia măsura de protecţie prin încheierea asigurării.

9

Nu sunt riscuri asigurabile evenimente petrecute în trecut sau a căror apariţie este imposibilă, după cum nu sunt riscuri asigurabile evenimente a căror apariţie este sigură. Excepţie de la această regulă o contribuie decesul la asigurarea de viaţă, a cărui producere este sigură pentru fiecare persoană, incert fiind momentul producerii acestui eveniment.

Din punctul de vedere al tehnicii, riscul este caracterizat prin probabilitatea de producere a evenimentului respectiv şi prin volumul acestuia. Probabilitatea de producere a evenimentului agreat în asigurare se determină pe baza legilor statisticii aplicate la constatările făcute asupra unui număr mare de cazuri întâmplate în trecut în împrejurări comparabile. Pe baza observaţiilor statistice se estimează volumul maxim al pagubelor posibile, deci a riscului maxim, în funcţie de care se estimează volumul şi nivelul acoperirii (desdăunării ).

Riscul constituie element al unei asigurări numai dacă îndeplineşte anumite condiţii juridice, tehnice, economice, condiţii care stau la baza unui risc asigurabil, aşa cum se relevă în continuare:

a) Riscul trebuie să fie posibil, deoarece în caz contrar asigurarea este lipsită de interes economic, deci inutilă (riscul producerii unor taifunuri în ţara noastră).

b) Riscul trebuie să fie real şi să prezinte un grad mare de periculozitate pentru asigurat. Nu se poate imagina o asigurare de viaţă în care suma asigurată să se plătească asiguratului la împlinirea vârstei de 150 ani.

c) Riscul trebuie să aibă caracter incert, deci să se producă întâmplător, adică factorii implicaţi în asigurare să nu poată cunoaşte sau influenţa producerea lui în timp şi spaţiu. De aceea în asigurări s-a încetăţenit o perioadă de siguranţă care cuprinde un număr de zile bine precizat de la încheierea asigurării şi până la data începerii răspunderii asigurătorului pentru producerea riscului asigurat. Şi aici face excepţie riscul de deces care deşi constituie un eveniment sigur, producerea lui în cazul fiecărei persoane în parte este incertă în perioada de valabilitate a asigurării.

d) Riscul trebuie să se producă indiferent de voinţa asiguratului. Deci pericolul de distrugere a bunurilor, de sacrificare a animalelor nu trebuie să vină din partea asiguratului. Asiguraţii vinovaţi de asemenea fapte nu au dreptul la despăgubiri. Pentru a combate eventualele încercări de a produce fraude se realizează prin preluarea bunurilor în asigurare la o valoare mai mică decât valoarea lor. Asiguratul este obligat să participe la acoperirea în parte a pagubelor produse la propriile bunuri asigurate, prin subasigurare sau prin franşiză.

e) Riscul trebuie să prezinte extensie teritorială cât mai mare fapt care permite constituirea cât mai facilă a fondului de asigurare şi practicarea unor prime de asigurare cât mai mici. Rezultă deci că riscurile limitate la o anumită zonă a ţării nu pot fi cuprinse în asigurare deoarece:

- dacă asigurarea ar opera zonal, numărul de asigurări fiind mai redus, primele de asigurare ar fi prea ridicate

- dacă pentru riscuri cu manifestare zonală asigurarea ar fi extinsă la teritoriu naţional unii asiguraţi ar fi chemaţi nejustificat la plata unor prime de asigurare, încălcându-se principiul echităţii şi mutualităţii.

Riscurile cu frecvenţă şi intensitate variată pe teritoriul ţării se cuprind în asigurare, dar pentru respectarea principiului mutualităţii şi echităţii se aplică cote de prime diferenţiate.

f) Riscul trebuie să se producă cu regularitate sau cu o anumită frecvenţă. Pentru a fi agreat în asigurare acesta este necesar a fi repetabil. Aceasta deoarece în vederea determinării

10

probabilităţii producerii lui, a mărimii primelor de asigurare şi a mărimii despăgubirilor sunt necesare observări statistice.

În principiu asigurătorul trebuie să evite sau după caz să accepte cu prudenţă riscurile rare. Pentru determinarea regularităţii riscurilor se impune folosirea unor metode de lucru bazate pe calcul probabilistic care facilitează cercetarea fenomenelor ce se produc întâmplător şi în proporţii de masă.

g) Riscul trebuie să fie licit, se înţelege de la sine că pentru a fi asigurabil un risc trebuie să fie în concordanţă cu legile. Nu este risc asigurabil o faptă care contravine legilor şi moralei.( nu se va prelua în asigurare de răspundere civilă un criminal pentru crima pe care a produs-o).

Noţiunea de risc în asigurări impune şi alte precizări. Se face o distincţie clară între risc asigurat şi caz asigurat.

Dacă un eveniment viitor şi nesigur, dar probabil care poate genera prejudicii la bunuri sau persoane se justifică a fi luat în seamă în activitatea de asigurare- el poartă denumirea de risc asigurat.

Dacă acest eveniment se produce, el poartă denumirea de caz asigurat . Asigurătorul este obligat la plată sau desdăunare faţă de asigurat, a drepturilor ce decurg din calitatea de asigurat numai atunci când s-a ivit cazul asigurat.

Tipologia riscurilor

Din punct de vedere al asigurărilor, riscurile se pot clasifica în două mari categorii:

A. Riscuri asigurabile, adică acelea pe care asigurătorii le preiau şi pentru care oferă protecţie asiguraţilor. La rândul ei, această categorie se subdivide în:a) riscuri generale: incendiu, explozie, naufragiu, eşuare, răsturnarea navei sau a ambarcaţiunii, coliziunea, răsturnarea sau deraierea mijlocului de transport terestru, prăbuşirea aeronavei, descărcarea mărfii într-un port de refugiu, cutremur de pământ, erupţie vulcanică, sacrificiul în avaria comună etc. De regulă, aceste riscuri sunt incluse în aşa-numitele condiţii generale de asigurare;b) riscuri speciale: sunt acele riscuri ce pot fi produse ca urmare a acţiunii oamenilor (război, grevă, închidere de fabrici, revoluţie, revoltă, răscoală, insurecţie, stare de război declarat sau nedeclarat etc.) sau cele ce ţin de natura mărfii (ruginire, coclire, zgâriere, spargere, alterare, mucegăire etc). Aceste riscuri se asigură separat, la solicitarea expresă a asiguraţilor contra unei prime de asigurare suplimentară, de regulă, separat pentru fiecare risc. Ele nu sunt deci, incluse în condiţiile generale prezentate mai sus.

B. Riscuri neasigurabile (excluse), adică acele riscuri pe care asigurătorii nu le acceptă. Aici sunt incluse acele evenimente a căror producere este certă sau se apropie de certitudine, sau cele care sunt cauzate de către asigurat, cunoscute de către acesta şi ascunse asigurătorului, cum ar fi: viciile ascunse ale bunului asigurat, ambalarea necorespunzătoare a mărfii asigurate, consecinţele energiei atomice, faptele săvârşite cu intenţie, starea de nenavigabilitate a navei sau de funcţionare defectuoasă a mijlocului de transport, comportarea

11

necorespunzătoare voită a asiguratului, evaporarea lichidelor, moartea naturală a animalelor vii, uzura normală a bunului asigurat, utilizarea oricărei arme de război care foloseşte fisiunea sau fuziunea nucleară, pagubele indirecte (pagube survenite ca urmare a întârzierii transportului, cheltuieli pentru plata salariilor şi întreţinerea personalului navigant în timpul staţionării mijlocului de transport pentru reparaţii, etc.), vătămarea corporală sau decesul persoanelor care lucrează pentru asigurat etc.

Riscurile sunt grupate şi sunt oferite de cele mai multe ori în “pachet” sub forma “condiţiilor de asigurare” care poartă diferite denumiri, în funcţie de natura bunurilor asigurate şi de riscurile incluse în asigurare.

Este important de menţionat faptul că fiecare societate de asigurări are libertatea de a-şi grupa riscurile după cum consideră că este optim pentru asiguraţi şi pentru ea însăşi. De aceea, oferta de asigurări apare variată, diversă, dar, în acelaşi timp cu o serie de trăsături comune determinate de uzanţele internaţionale în materie. Spre exemplu, deşi unele societăţi de asigurare din România ţin oarecum “secret” condiţiile de asigurare pe care le practică, în cele mai multe ţări cu experienţă în asigurări acestea se publică, sunt la îndemâna oricui şi pot fi folosite ca referinţă de alte societăţi. Astfel, pe piaţa londoneză, una dintre cele mai mari şi mai reprezentative pieţe de asigurări din lume, sub egida Institutului Asigurătorilor din Londra şi a Lloyd’s, se publică anual “Condiţiile de asigurare pentru marfă şi navă”. Ele servesc drept model şi sursă de inspiraţie pentru multe societăţi de asigurare din lume, dar şi pentru societăţile din România. Acest lucru apare necesar deoarece piaţa londoneză absoarbe o mare parte a reasigurărilor şi de aceea uniformitatea condiţiilor apare firească.

Tot riscuri sunt şi cele speculative: jocurile de noroc se bazează tot pe evenimente incerte, riscuri, dar ca urmare a producerii lor se pot obţine şi câştiguri. Evident, acestea nu pot fi asigurate. In mod similar, riscul valutar din care se pot înregistra pierderi, dar se pot şi obţine câştiguri, nu pot fi asigurate

Teoria şi practica asigurărilor fac distincţii între diferitele riscuri şi din alte puncte de vedere. Astfel, riscurile pot fi clasificate dupa natura lor în riscuri speculative şi riscuri pure sau accidentale1.

Riscurile speculative sunt acele riscuri a căror realizare poate conduce fie la un câştig, fie la o pierdere, ceea ce exclude, în mod natural, posibilitatea asigurării. Este cazul, de exemplu, al riscului ce apare ca urmare a deţinerii unei acţiuni cotate la bursă. Riscurile speculative sunt, de asemenea, unele riscuri antreprenoriale, ca riscul de a se vinde sau nu produsele fabricate, asumat datorită posibilităţii de a obţine un câştig.

Riscurile pure (accidentale) sunt cele a căror producere poate determina sau nu pierderi asiguratului, dau nu şi câştiguri şi care sunt de aceea, în principiu, asigurabile. Asemenea riscuri sunt incendiul, fenomenele naturale (cutremur, furtună etc.), furtul, responsabilitatea civilă.

1 Scarmure, P. – Risques multiples, în Risques, nr. 17/1994, p. 142.

12

Managementul riscului

Existenta nu poate fi gândita fara riscuri, ele facând parte din existenta noastra. Posibilitatea de care dispunem in raport cu ele, este de a le constientiza, de a le evalua cât mai exact si de a gasi metodele cele mai bune de ale controla. În acest, managementul riscului constituie disciplina care dezvolta teorii si metode practice de protectie împotriva riscurilor.

Cele mai eficiente metode de management al riscului sunt: 1) Evitarea riscurilor – este o metoda pasiva, de renuntare la acele activitati care implica unanumit risc, prin evitarea anumitor actiuni si prin renuntarea la avantajele pe care acestea le-ar fi oferit. 2) Reducerea probabilitatii producerii unui risc – consta în adoptarea unei atitudini siconduite preventive, recurgerea la anumite mijloace practice care ar putea determina limitareacauzelor care conduc la producerea evenimentelor 3) Limitarea consecintelor asociate unui risc – presupune ca, dupa producerea evenimentuluiasigurat, însa înainte ca acesta sa fi încetat, persoanele interesate sa ia masuri care sa reduca laminim efectele sale dezastruoase (ex. împiedicarea extinderii incendiului, oprirea scurgeriititeiului în mare). 4) Asumarea riscului – presupune suportarea individuala a consecintelor materiale si financiareale producerii unui eveniment nedorit. 5) Transferarea riscului – este o alta metoda de management si presupune preluarea unui riscde catre profesionisti si anume, societatile de asigurari. Aceasta metoda este eficienta mai alesatunci când consecintele financiare ale evenimentului sunt mari, depasind capacitatea persoanei de a le suporta în întregime. Transferul riscului presupune suportarea consecintelor financiare de catre asigurator si nu certitudinea ca un eveniment generator de daune nu se va produce.

Transferarea se poate face, însa numai pentru acele riscuri care pot fi dimensionate valoric, respectiv pentru acele evenimente posibile, nedorite, ale caror consecinte materiale si financiare pot fi determinate si masurate.

13

STUDIU DE CAZ

Asigurarea CASCO

A. CASCO Casco este asigurare facultativă a autoturismului împotriva avariilor accidentale şi

furtului. Casco nu ţine loc de asigurare obligatorie (RCA). De regulă, asigurarea casco se oferă doar maşinilor cu vârste între 0 - 8 ani (majoritatea asigurătorilor), 0 - 12 ani (anumiţi asiguratori) sau maşinilor de colecţie. Cu foarte puţine excepţii, poliţele casco asigură doar autoturismele înmatriculate legal în România (temporar, permanent sau pe termen limitat - leasing). Radierea maşinii sau expirarea înmatriculării determină automat încetarea acoperirii casco şi terminarea anticipată a poliţei, chiar dacă termenul înscris de valabilitate al poliţei nu a fost atins. Pentru asigurarea maşinii după acest moment, există alte tipuri de asigurări speciale.

B. Valoare la care se asigura masinaMaşina se asigură la o valoare cât mai apropiată de cea reală. Valoarea este stabilită de asigurator astfel:

- se stabileşte valoarea de nou a maşinii (cât a valorat respectiva maşină când avea 0 km la bord): pe bază facturii de achiziţie de nou sau pe bază valorii de catalog (Schwacke, Eurotax, Apia);

- la valoarea de nou se aplică o uzură, pe bază unui tabel propriu fiecărui asigurator, în funcţie de vârstă maşinii (calculată de la data fabricaţiei), ce se scade din valoarea de nou, obţinându-se valoarea rămasă (valoarea la zi) a maşinii; - opţional, se adaugă valoarea dotărilor suplimentare, obţinându-se suma asigurată (SA).

C. FransizaFranşiza este acea parte din valoarea fiecărei daune pe care o suportă proprietarul

maşinii. Franşiza poate fi stabilită: - în valoare fixă, aplicabilă la fiecare daună - în procent din sumă asigurată, aplicabilă la fiecare daună; - în procent din valoarea fiecărei daune.

D. Riscuri acoperite de cascoCasco acoperă doar daunele produse la autoturismul asigurat, atâta timp cât acest

autoturism este înscris legal în circulaţie (înmatriculat provizoriu sau definitiv) şi aparţine proprietarului înscris în poliţa de asigurare (radierea maşinii determină încetarea automată a poliţei casco, cu excepţia radierilor la sfârşitul contractelor de leasing).

14

Obligaţia legală a unui asigurator casco este că, în urma unui eveniment asigurat, să plătească readucerea autoturismului asigurat în starea dinaintea producerii evenimentului, prin reparare sau înlocuire.

Riscurile asigurate se împart în 4 mari categorii: a. avarie parţială (accident în trafic, indiferent de cine este vinovat; avarie în parcare cu

autor cunoscut/ necunoscut) = avarie a cărei reparaţie nu costă mai mult decât un plafon stabilit de asigurator (de regulă 75-80% din SA); b. avarie totală (situaţia de avarie totală se stabileşte de către asigurator pe bază unui deviz de reparaţie sau a unui memoriu tehnic din care reiese că maşină nu mai poate fi adusă în parametrii de siguranţă specificaţi de producător, ambele documente se întocmesc de către service specializat şi autorizat RAR); c. furt parţial (furtul unor părţi din maşină, incl. roată de rezervă; tot la această situaţie se includ şi avariile produse maşinii de către hoţ: geam spart, bord deteriorat, chiar şi în cazurile de tentativă de furt); d. furtul total (dispariţia totală a maşinii).

Asiguratorul va despăgubi întotdeauna efectul unui risc asigurat, dar nu şi cauza. De ex: dacă ruperea unui pivot în mers determină răsturnarea maşinii, asigurator va despăgubi repararea maşinii mai puţin costul pivotului.

În toate cazurile, asiguratorul va despăgubi contravaloarea daunei, mai puţin franşiza aplicabilă şi (posibil) raţele ce au mai rămas de plată la poliţă. Franşizăa se stabileşte de regulă pentru fiecare dintre cele 4 categorii separat, dar există şi cazuri când ea este exprimată unitar, pentru orice daună.

E. Riscuri ce nu sunt acoperite de cascoSituaţiile diferă de la sigurator la sigurator, dar în majoritatea cazurilor nu se acoperă

daunele rezultate din următoarele situaţii: 1. atunci când şoferul nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a conduce (fără permis sau cu permisul suspendat, sub influenţa alcoolului sau a drogurilor); 2. atunci când maşina nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a circula (ITP lipsa, avarii anterioare serioase în măsura în care ele pot fi dovedite de către asigurator); 3. atunci când şoferul nu are calitatea faţă de proprietar solicitată expres în poliţă (anumiţi asiguratori impun condiţii clare, de genul: pot conduce maşina doar angajaţii firmei proprietare, sau doar soţul/soţia proprietarului); 4. avarii produse la anvelope, care nu au afectat şi jenţile; 5. avarii produse de rularea cu autovehicolul prin apă (trecerea prin apă, inclusiv bălţi temporare); 6. avarii produse de stropirea cu substanţe chimice corozive; 7. avarii produse cu bună ştiinţă de către proprietar sau prepuşi ai acestuia; 8. avarii produse de către proprietar sau membrii familiei acestuia, din postura de pasageri sau pietoni, atunci când maşina se află parcată; 9. furtul cu chei potrivite: casco despăgubeşte doar furtul prin efracţie (care prezintă urme de pătrundere forţată, de ex: dacă este uitată maşină descuiată, casco nu despăgubeşte.

15

F. Cine vinde asigurari casco?Asigurări casco vând toţi asiguratorii autorizaţi în acest sens de către Comisia de

Supraveghere a Asigurărilor.

Asiguratorii vând poliţe casco prin următoarele canale posibile: - la sediile asiguratorului, prin intermediul agenţilor angajaţi ai asiguratorului; - la sediile agenţilor/ brokerilor de asigurări; - la sediul clientului (acolo unde doriţi dvs.) de către angajaţi ai agenţilor/ brokerilor de asigurări.

G. Costul (prima) unei asigurari casco.Prima anuală (PA) de plată pentru un casco se calculează ca procent (cotă de primă) din

SA. Cota de prima e mai mare:

cu cât maşină este mai bătrână (plus 3-5% la fiecare nou an); cu cât fransizele sunt mai mici şi mai puţine (plus 0-30%); atunci când maşina a suferit avarii în anul precedent de asigurare; atunci când maşina este de lux (când valoarea de nou depăşeşte un anumit prag) (plus

5-10%); atunci când proprietarul este persoană juridical; atunci când maşină nu are alarmă sau alte dispozitive electronice antifurt (plus 3-8%); pentru activităţile de taxi, pază şi protecţie, transporturi periculoase şi alte asemenea

(plus 25-200%).Cota de primă este mai mică:

cu cât maşina este mai tânără; cu cât fransizele sunt mai mari şi mai multe; atunci când maşina nu a suferit nici o dăună în anul (anii) precedent(i) de asigurare

(situaţie de bonus); atunci când proprietarul este persoană fizică (minus 5-10%); atunci când maşina are alarmă sau alte dispozitive electronice antifurt (minus 3-8%).

Majoritatea asigurătorilor consideră că maşină este dotată cu alarmă dacă are cel puţin imobilizator electronic al motorului şi cheie cu cip; pentru maşinile dotate cu aceste dispozitive, din punct de vedere al cerinţelor casco, nu mai este necesară montarea unei alarme suplimentare clasice (cu sirenă şi senzor de efracţie). Malusul reprezintă raportul dintre prima încasată de asigurator pentru un an de casco şi totalul daunelor plătite sau plătibile (pentru daune în curs de soluţionare) în acel an de către asigurator. În funcţie de valoarea acestui raport, prima din anul următor va fi majorată cu procente între 0 - 50%. Bonusul (reducerea primei cu procente între 0 - 50%) se acordă pentru ani consecutivi de existenţa a casco-ului fără daună.

16

Exemplu pentru CASCO la GRUPAMA ASIGURARI SA

Domnul DARMAZ DUMITRU, cu domiciliul in Targoviste, Strada Tudor Vladimirescu, Nr.

70 A, care detine un autoturism Ford KUGA achizitionat in leasing de la SC. Proleasing IFN S.A la

data de 25.11.2013, doreste sa incheie o asigurare CASCO impotriva furtului si avariilor.

Pentru aceasta, el contacteaza societatea Grupama Asigurari. Pentru ca societatea de

asigurari sa ii poata calcula prima de asigurare, are nevoie de informatii precum:

INFORMAŢII GENERALE

Data start:

Durată: 24 luni

Data sfârşit:

Monedă:

INFORMAŢII AUTOVEHICUL

Categorie: Autoturisme

Subcategorie:

Marcă:

Model:

Cilindree (cm³):

Tip:

Combustibil:

Masa maximă autorizată (kg):

Putere max. (cp):

Putere max. (kW):

Număr total de locuri:

17

02.12.2013

01.12.2015

RON

AUTOTURISM | nr. locuri <9 | greutate =<3,5t | M1

FORD

KUGA DIESEL

1997

Kuga 2.0 TDCi Titanium; 5 usi; 5 locuri; Putere 140 cp

Motorina

2130

140

103

5

Număr de usi:

Anul fabricaţiei:

Cunoaşteţi luna şi anul primei înmatriculări ?

Data primei înmatriculări:

Km. parcurşi:

Valoare de nou: RON

INFORMAŢII ÎNMATRICULARE

Nr. înmatriculare:

Serie şasiu:

SUMA ASIGURATĂ

Suma asigurată:

Drept urmare, societetea de asigurarri Grupama ii pune la dispozitie urmatoarele date

informative privitoare la asigurarea CASCO pe care o poate oferi clientului nostru:

18

Polita CASCO FORD KUGA:

Asigurator: GROUPAMA ASIGURARI SAPerioada de asigurare: 24 luni

AN ISuma asigurata = 130,050 LEIPrima de asigurare = 5982LEI/ an, plata trimestrial, fara fransiza

AN II Suma asigurata = 109,242 LEIPrima de asigurare = 5800LEI/ an, plata trimestrial, fara fransiza

5

2013

Da

2013 Noiembrie

130050

PH24DRZ

WFGAXXWPMADK53633

130050

Conform datelor furnizate, clientul va ajunge sa plateasca o prima de asigurare lunara de 498 RON pentru anul 1 si o prima de asigurare de 483 RON pentru anul 2. Deoarece domnul Darmaz Dumitru a studiat piata in prealabil, a hotarat ca aceasta optiune este cea mai avantajoasa pentru el.

Prin această formă de asigurare CASCO se pun sub protecţie autovehiculele înmatriculate/supuse înmatriculării în România deţinute de persoane fizice sau juridice cu domiciliul, reşedinţa sau sediul în România. Se pot pune sub protecţia asigurărilor autovehicule înmatriculate în străinătate cu excepţia celor achiziţionate în leasing deţinute de persoane fizice sau juridice cu domiciliul, reşedinţa sau sediul în România. Pentru a putea inchiea contractual de asigurare, agentul de asigurare are nevoie de urmatoarele elemente: -inspecţie de risc de catre reprezentanti ai societatii de asigurare; -cerere-chestionar completata de catre asigurat; -condiţii de asigurare. Inspectia de risc

Inainte de emiterea contractului de asigurare va fi efectuata inspectia de risc care consta in determinarea starii autovehiculului ce urmeaza a fi asigurat, insistandu-se asupra modului de folosinta si a profilului persoanei care il utilizeaza. Toate se fac in scopul de a determina gradul de expunere al riscurilor ce urmeaza a fi cuprinse in asigurare. Prin urmare, reprezentantii societatii de asigurari GRUPAMA fotografiaza autovehiculul clientul lor in vederea constatarii daca autovehiculul poate sa fie curins in asigurare.

Pentru a fi cuprins in asigurare, autovehiculul domnului Darmaz Dumitru trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:-sa fie proprietarul inscris in certificatul de inmatriculare/cartea de identitate sau-sa aiba un interes asigurabil asupra autovehiculului. Interesul asigurabil sa reiasa dintr-un contract de leasing, inchiriere;-autovehiculul sa fie in stare de functionare;-starea de intretinere sa fie corespunzatoare;-sa poata fi citita seria caroseriei(sasiului).

In ceea ce priveste clientul societatii de asigurari, domnul Darmza Dumitru, putem spune ca interesul sau asigurabil il reprezinta existenta unui contract de leasing.

Daca sunt indeplinite conditiile de mai sus se trece la completarea “ Raportului inspectiei de risc a autovehiculului” care la societatea GRUPAMA se gaseste pe acelasi formular cu “cererea chestionar”.

19

De asemenea in acest raport se mai inscriu urmatoarele informatii :- numarul de km- marca si tipul radiocasetofonului,cd changer-ului , boxelor, etc.- orice dotari existente pe autovehicul

Dupa completarea inspectiei de risc se vor mai efectua minim 5 fotografii care vor reda: a) seria caroseriei(serie sasiu)b) cele 2 diagonalec) bord,parbriz din interiord) dotari suplimentare daca sunte) modificarile constructive : instalatie de gaz, etc.Daca dupa verificarea cartii de identiate rezulta ca a avut mai mult de 3 proprietari in

anul precedent asigurarii autovehiculul nu poate fi asigurat. Pentru ca asigurarea sa se incheie, clientul, contractantul trebuie sa fie in posesia a cel putin 2 randuri de chei originale. Cu un singur rand de chei originale autovehiculul nu se poate asigura.

Cum domnul Darmza Dumitru a solicitat incheierea contractului de asigurare pentru un autovehicul nou, achizitionat la data de 25.11.2013, el indeplineste conditiile enuntate mai sus.

Cererea-chestionar Ulterior etapei cu privire la inspectia de risc, este necesar ca domnul Darmaz Dumitru sa

completeze cererea chestionar. Aceasta este formularul care se completeaza de client/contractant sub indrumarea reprezentantului Asiguratorului GRUPAMA.

Rubricile din cererea chestionar se completeaza de domnul Darmaz Dumitru cu datele si informatiile cerute de formular. La rubricile din cererea-chestionar “Fransize” se vor completa cu mare atentie atragandu-i-se atentia clientului de catre agentul de asigurare al societatii GRUPAMA ca acestea sunt deductibile/eveniment (se scad din despagubire), valoarea acestora fiind suportate de viitorul asigurat/contractant.

Polita de asigurare Polita de asigurare este principalul document cu regim special si valoare in baza careia

asiguratorul se angajeaza ca la producerea riscului asigurat sa despagubeasca asiguratul nominalizat in polita cu condita ca acesta sa fi platit primele de asigurare la termenele si in cuantumul stabilit in contractul de asigurare.

Polita de asigurare reprezinta de fapt documentul de baza caruia se nasc raporurile juridice intre asigurator si asigurat, respectiv drepturile si obligatiile fiecarei parti contractante. Polita de asigurare este constituita de regula din 2 exemplare identice –autocopiative, tiparite pe format a4. Un exemplar ramane la domnul Darmaz Dumitru, de regula nr.1 si un exemplar la GRUPAMA, de regula nr2.

20

Formularele cerere-chestionar/inspectie de risc, fac parte din polita de asigurare. Pe exemplarul 2 al formularului cerere-chestionar/inspectie de risc, ce ramane la GRUPAMA Asigurari S.A. se aplica Nota de Calcul, care de asemenea face parte din documentele ce insotesc polita.

La completarea politei se tine seama de indicatiile din rubricile acestui document.La rubrica “Asigurat” se completeaza obligatoriu de catre GRUPAMA Asigurari

urmatoarele date:- numele contractantului: deoarece masina domnului Darmaz Dumitru este achizitionata

in leasing, in aceasta rubrica se va trece numele societatii Proleasing IFN SA. - codul fiscal (CUI) –pentru asigurati persoane juridice, in aceasta rubrica se va trece CUI-

ul societatii Proleasing IFN SA.- Se vor mai completa sediul, localitatea si judetul pentru SC Proleasing IFN SA.In cazul clientului Darmza Dumitru, numele acestuia va aparea la “Mentiuni speciale” sub denumire de utilizator.

La rubrica “Descrierea autovehiculului” se vor completa obligatoriu toate datele de identificare ale autovehiculului comform celor indicate in rubrica respectiva, acestea fiind:-felul (categoria) autovehiculului-marca autovehiculului-tipul (varianta)-nr de inmatriculare-serie sasiu ( nr. de identificare)-culoare-cilindree (cm3)-putere (kw)-anul de fabricatie-numar locuri-tonaj

La rubrica “Felul asigurarii” se va completa comform indicatiilor din formular. In cazul domnului Darmaz Dumitru, asigurarea este tip full casco, care ii asigura acoperirea riscului total de catre SC Grupama Asigurari SA in caz de avarie sau furt.

In dreptul “Fransiza deductibila” in polita de asigurare a clientului este 0 deoarece clientul societatii de asigurari Grupama negociaza cu agentul de asigurare pentru obtinerea unui contract de asigurare care sa nu cuprinda fransiza. Rata este mai mare decat in cazul in care ar fi optat pentru o asigurare cu fransiza.

La polita de asigurare CASCO a domnului Darmaz Dumitru, societatea GRUPAMA ASIGURARI anexeaza obligatoriu in copie cartea de indentitate sau certificatul de inmatriculare .

Fara prezentarea unuia din cele doua documente asigurarea nu se incheie. In cazul domnului Darmza Dumitru, acesta nu detinea cartea de identitate a masinii deoarece timpul era

21

prea scurt din momentul achizitionarii masinii si pana la momentul la care s-a incheita polita de asigurare. De aceea, asigurarea s-a incheiat in baza facturii de vanzare-cumparare si a autorizatiei provizorie.

De asemenea, mai sunt anexate la polita de asigurare, potrivit Grupama, si nota de calcul sau specificatii, precum si conditiile generale privind asigurarea de avarie a autovehiculelor.

Dupa parcurgerea etapelor prezentate anterior, societatea de asigurare GRUPAMA si SC Proleasing IFN SA vor semna si data politei de asigurare.

Riscurile acoperite pentru avarii prin polita de asigurare pe care domnul Darmaz Dumitru a acceptat-o:

a) daune materiale directe produse de ciocniri, loviri, izbiri, coliziuni cu alte vehicule sau orice alte corpuri mobile (inclusiv animale) ori imobile aflate in interiorul sau exteriorul autovehiculului, zgarieri accidentale, derapari si rasturnari sau caderi (cadere in prapastie, cadere in apa, cadere din cauza ruperii podului) atat in timpul deplasarii cat si in timpul stationarii autovehiculului asigurat. b) daunele produse de autori necunoscuti din riscuri asigurate in canformitate cu pct1.a) de mai sus precum si daunele produse de caderea unor obiecte pe autovehicul.

c) furtul autovehiculului sau a unor parti componente (subansamble) precum si a daunelor produse ca urmare a furtului sau a tentativei de furt.

d) furtul sau avarierea ca o consecinta a furtului sau tentativei de furt a echipamentelor suplimentare doar daca acestea au fost cuprinse in asigurare la entitatea politei sau in timpul derularii contractului.

e) furtul autovehiculului sau a unor parti componete comis prin jaf sau talharie.f) pierderea sau furtul cheilor g) asiguratorul GRUPAMA despagubeste si riscurile acoperite pentru vandalizarea

respectiv pentru pagubele produse autovehiculului asigurat direct sau indirect ca urmare a oricaror fapte agresive produse cu intentia de a provoca pagube fara a exista o motivatie ori din razbunare comise de o terta persoana chiar necunoscuta sau de un grup de persoane daca acest fapt rezulta din documentele intocmite de politie.

h) asiguratorul GRUPAMA despagubeste daunele produse de explozie i) daunele produse de incendiu

j) asiguratorul GRUPAMA despagubeste daunele produse de fenomenele naturale respectiv: inundatie, aluviuni, revarsari ale lacurilor sau raurilor, ruperea digurilor sau a barajelor, furtuna, uragane, prabusire sau alunecare de teren, ploaietorentiala, grindina, trasnet, greutate a stratului de zapada sau gheata, avalansa de zapada, caderea unor corpuri ca o consecinta a feneomenelor naturale.

k) daune produse ca urmare a inundatiilor

22

l) daune produse ca urmare a trasnetului, ploi torentiale, futuna, uragan, cutremur de pamant, prabusire sau alunecare de teren.

m) asiguratorul GRUPAMA mai acorda despagubiri pentru daune produse ca urmare a tractarii, incarcarii/descarcarii transportarii in/din platformele rutiere sau feroviare in timpul transportului naval, maritim sau aerian atat la incarcare cat si la descarcare.

n) se despagubesc si cheltuielile de transport daca acesta nu se poate deplasa prin forte proprii de la locul producerii evenumentului asigurat la atelierul de reparatii cel mai apropiat sau la locul de adapostire in limita a maxim 500 euro.

Frauda in asigurarile CASCO

Deşi asigurătorii încearcă să se pună la punct pentru a lupta împotriva fraudelor, sunt depăşiţi de ingeniozitatea „profesioniştilor“, cele mai mari înşelăciuni făcându-se cu oamenii din interior. Departe de a fi atât de sofisticat ca în Occident, fenomenul fraudei în asigurări din România se situează cam la acelaşi nivel procentual ca afară şi este în creştere.

In cazul fraudelor CASCO, cu ajutorul unor cascadori sau chiar personal, maşina este răsturnată de mai multe ori sau este izbită de piciorul unui pod, astfel încât să fie declarată daună totală. Cei mai mulţi dintre clienţii care apelează la această metodă de fraudă obţin despăgubirea dorită de la sigurători, întrucât acestora le este foarte greu să demonstreze înscenarea în instanţă. O altă metodă de fraudă pe Casco este cu epave auto. Sunt achiziţionate epave ale unor maşini la un preţ modic, sunt reparate superficial, apoi se fac poliţe Casco pentru care este necesară o inspecţie vizuală de suprafaţă, după care se înscenează un accident sau un furt. Fenomenul se pare că este în scădere, anumiţi asigurători făcându-şi o bază de date cu maşinile care au avut o daună totală.

Vom analiza incontinuare, trei tentative de frauda pe polite de asigurare CASCO:

Cazul 1 Un client încheie pe 16 mai 2013 o poliţă Casco pentru autoturismul său Lexus, iar după o lună şi jumătate, pe 30 mai 2013, reclamă un accident/eveniment. Când s-a investigat cazul, s-au luat la verificat şi pozele avute în baza de date – pozele iniţiale cu autoturismul nelovit (făcute la inspecţia de risc, înainte de încheierea poliţei) şi pozele de la accident. La o atentă verificare, s-a observant că în pozele făcute la inspecţia de risc (înainte de încheierea poliţei) apărea pe fundal sigla unui magazine Mic.ro. În urma unor cercetări, s-a constatat că magazinul fusese închis în primăvara anului 2012, ceea ce înseamnă că pozele nu au fost făcute la încheierea poliţei, în mai 2013, ci cu cel puţin un an înainte.

23

Adică poliţa Casco s-a reînnoit fără să se facă inspecţia de risc, ceea ce contravine normelor proprii ale societăţii.

Cazul 2 Fraudă prin daunalitate multimplă, cu aceleaşi avarii. În decursul unui an, un client a reuşit să îşi încheie trei asigurări Casco la trei societăţi diferite. Practic, după fiecare daună semnificativă la un asigurător, clientul îşi încheia o poliţă Casco la altul. Astfel, el a reuşit să primească despăgubire de la doi asigurători, iar la al treilea (Generali) la care a solicitat despăgubire, a fost depistat datorită unei bune colaborări cu societăţile de asigurări. Practic, s-a făcut schimb de informaţii cu ceilalţi doi asigurători şi s-a aflat că în decurs de câteva luni, parcurgând doar 67 km, asiguratul a făcut 3 daune majore cu aceleaşi avarii. O dovadă că o bază de date comună a companiilor cu persoanele şi maşinile implicate în fraude ar ajuta foarte mult. Surprinzător, avea proces verbal de la poliţie pentru fiecare accident.

Cazul 3 Dinamica producerii accidentului, neconformă cu realitatea. Într-un accident au fost implicate două autoturisme: un Renault asigurat cu Casco şi RCA la Generali şi un Audi. Cei doi şoferi au declarat la poliţie şi asigurător (Generali) că vinovat de producerea accidentului este şoferul cu Renault, întrucât a intrat în autoturismul Audi care staţiona la Stop. O simplă verificare la locul accidentului a denotat faptul că accidentul nu se putea produce conform declaraţiilor şoferilor, întrucât cel staţionat la Stop cu Audi trebuia să acorde prioritate celui cu Renault şi, astfel, dacă s-ar fi oprit la intersecţie, conform semnului Stop, nu avea cum să fie lovit de Renault. Intenţia celor doi era să-şi repare ambele maşini pe asigurările de la Generali: Audi pe RCA-ul şoferului cu Renault şi autoturismul Renault pe poliţa sa Casco.

24

CONCLUZII

Riscurile reprezinta o parte importanta a vietii noastre, fie ca realizam sau nu acest lucru. Riscul este un pericol, o primejdie care ne pândeşte pe noi, bunurile sau afacerile noastre. Din acest motiv, este necasar sa ne asiguram ca el, desi poate produce daune, de la mici tamponari in trafic, pana la afectarea integritatii corporale a noastre sau a altor persoane, va fi suportat de catre o alta persoana, in speta o societate de asigurari, care sa preia asupra ei riscul respective si sa ne ofere despagubiri. Chiar si societatile de asigurari apeleaza la alte societati de asigurari, numite reasiguratori, care sa preia o parte din riscurile pe care societate de asigurari nu poate sa le preia in portofoliul sau propriu.

Prin urmare, riscul este obiectul oricărui contract de asigurare şi reprezintă elementul specific al asigurării.

In cadrul studiului nostru de caz, am dorit sa analizam o asigurare de bunuri, respective asigurarea CASCO, care devine din ce in ce mai importanta, chiar vitala, pentru detinatorii de autovehicule. Cum ea este o asigurare facultative, aceasta inseamna ca nu poate tine locul asigurarii obligatorii RCA. Prin urmare, detinatorii de auvehicule nu sunt obligati sa isi incheie o asigurare CASCO, insa, daca stam sa analizam suma de bani pe care ar trebui sa o platim in caz de dauna, mai ales daca este vorba despre o avarie totala sau furtul masinii, ajunge usor la concluzia ca a incheia o polita de asigurare CASCO este mai putin costisitoare decat daca am ajunge sa supotam singuri paguba respectiva. Un alt avantaj al asigurarii CASCO il reprezinta faptul ca putem sa platim prima de asigurare intr-un rate, in functie de perioada de tip pentru care aceasta se incheie. Acest aspect, desi initial nu il constientizam, ne va fi e mare ajutor atunci cand riscul pentru care ne-am asigurat a avut loc, si vom realiza ca nu dispunem de suma necesara pentru a repara masina sau pentru a suporta pagubele.

Un dezavantaj al asigurarilor CASCO din punct de vedere al asiguratorilor il reprezinta frauda in asigurarile CASCO, la care participa, atat asiguratii cat si brokerii de asigurari, in anumite cazuri. Prin urmare, o bază de date comună a companiilor cu persoanele şi maşinile implicate în fraude ar ajuta foarte mult.

25

BIBLIOGRAFIE

Bercea Florian, Văcărel Iulian - Asigurări şi reasigurări, Editura Expert,

Bucureşti, 1998.

Blidaru Gheorghe, Blidaru Gabriel Robert – Managementul societăţilor de

asigurări şi reasigurări, Editura Valahia University Press, Târgovişte, 2012

Ciurel Violeta - Asigurari ; abordari teoretice, practici internationale, Ed.

ALL, Bucuresti, 2000.

Constantinescu Dan Anghel (coordonator) - Asigurări şi reasigurări, Editura

Tehnică, Bucureşti, 1998.

Galiceanu, I., Galiceanu, M. – Asigurări interne şi internaţionale, Editura

Spirit românesc, Craiova, 1999.

www.capital.ro

www.grupama.ro

Polita de asigurare CASCO a domnului Darmaz Dumitru

26

27

28