procesul de producţie. structura de producţie a Întreprinderii (1)

Procesul de producţie.

Structura de producţie a

întreprinderii

Tema 2.

Managementul producţiei // A. Solcan

1. Procesul de producţie – noţiune,

structura, clasificare

2. Verigi organizatorice ale Structurii de producţie

3. Factorii ce determină structura de producţie şi căile de perfecţionare a structurii de producţie a întreprinderii

4. Metode de analiză a procesului de producţie


Procesul de producţie

totalitatea activităţilor desfăşurate în

mod conştient, organizat, conduse şi

efectuate de către om cu ajutorul

mijloacelor de producţie şi a

proceselor naturale prin care se

realizează transformarea obiectelor în

produse sau servicii.


Procesul de producţie

Procesul tehnologic

• totalitatea operaţiunilor tehnologice, corelate între ele şi cu mijloacele de muncă, necesare executării unui produs sau prestării unui serviciu în cadrul unei organizaţii productive.

Procesul de muncă

• activitate executantului care, utilizând mijloace de muncă, acţionează asupra obţinerii de produse sau prestări de servicii. obiectului muncii în vederea

Procesul natural

•transformarea obiectului muncii, prin modificare formei, dimensiunilor, compoziţiei chimice, fizice sau biologice etc. sub acţiunea factorilor naturali, procesele de muncă oprindu-se complet sau parţial


Clasificarea proceselor de producție în raport cu modul de participare la obţinerea produsului finit:

o PROCESE DE BAZĂ - în care are loc transformarea

nemijlocită a obiectelor muncii în produse şi servicii, care

constituie obiectul activităţii de bază a întreprinderii.

Procesele de bază se pot clasifica în :

procese pregătitoare – ce se caracterizează prin executarea

unor operaţii ce au scop pregătirea materialelor şi a mijloacelor

de producţie necesare prelucrării

procese prelucrătoare - asigură efectuarea operaţiunilor de

prelucrare a materialelor şi materiilor prime în scopul obţinerii

produsului finit

procese de montaj-finisare - se include procesele care

asigură obţinerea în formă finală a produsului înainte de livrare

la consumator.


Clasificarea proceselor de producție în raport cu modul de participare la obţinerea produsului finit:

o PROCESE AUXILIARE - asigură obţinerea unor produse sau

lucrării, care nu constituie obiectul activităţii de bază a

întreprinderii, dar care asigură şi condiţionează buna

desfăşurarea a proceselor de bază

o PROCESE DE SERVIRE – ce au scop executarea unor servicii

ce nu constituie obiectul activităţii de bază a întreprinderii, dar

care contribuie la buna desfăşurarea atât a proceselor de bază,

cât şi a celor auxiliare

PROCESE DE PRODUCŢIE ANEXA sunt procese a caror

scop este, în principal, de a valorifica deseurile, reziduurile

rezultate din celelalte tipuri de producţie


Clasificarea proceselor de

producție în raport cu modul cum se execută procesul de producţie:

manuale – muncitorul acţionează direct sau cu ajutorul sculelor asupra

obiectului muncii pentru al transforma în produs finit.

manual – mecanice – ce caracterizează prin faptul că o parte din procese

se execută manual, iar alta parte mecanizat;

mecanice - operaţiunile se efectuează mecanizat, muncitorul conducând în

mod direct diferite maşini şi utilaje;

automate – operațiile componente se efectuează cu ajutorul unor mașini cu

comandă automată, operatorul având rolul să urmărească și supravegheze

funcționarea acestora.

de aparatură – se efectuează în recipiente și alte instalații încapsulate

prevăzute cu anumite mecanisme care formează aparatura de măsură și control.


Clasificarea proceselor de

producție în raport cu modul de obţinere a

produselor finite din materia primă:

procese directe/succesive – produsul

finite se obţine ca urmare a efectuării

unor operaţii succesive asupra aceleaşi

materii prime

procese sintetice/convergente –

produsul finit se obţine ca urmare a

folosirii a mai multor feluri de materii

prime, care după diferite prelucrări

succesive necesită operaţii de

asamblare sau montaj

procese analitice/divergente – când

dintr-un singur fel de materie primă se

obţine o gamă variată de produse

(industria chimică, petrochimică).


Clasificare proceselor de

producție în raport cu gradul de periodicitate al desfăşurării în timp:

procese ciclice – cele ce au un caracter repetitiv ciclic, după anumite

intervale de timp; sunt caracteristice pentru producţia în masă şi serie mare.

procese neciclice – se efectuează o singură dată, repetarea având un

caracter întâmplător (producţia în serie mică sau unicate).

procese sezoniere

în raport cu natura tehnologică a operaţiunilor efectuate:

procese chimice (produsele finite se obţin prin efectuare unor reacţii

chimice) - mase plastice,

procese de asamblare (reunirea mai multor materii prime) - sudarea,

montarea, lipirea,

procese de schimbare a formei sau configurației - frezarea, strunjirea,

rectificarea,

procese de transport - deplasarea diferitelor materii prime sau produse de

la un loc de muncă la altul în interiorul întreprinderii.


Structura de producţie

structura organizatorică a

întreprinderii reprezintă modul de

organizare internă a întreprinderii,

prin care se stabileşte gruparea de

persoane, compartimente şi activităţi,

precum şi legăturile dintre ele.

Structura organizatorică a unei întreprinderi

Structura funcţională,

Structura de producţie.


Structura de producţie

Se referă la numărul de componența

unităților de producție, de control și cercetare, la modul de organizare

internă, relaţiile de cooperare ce se

stabilesc între acestea în vederea

realizării directe a obiectivului de

activitate a întreprinderii.


Componentele structurii de

producţie

Secţia de producţie

Atelierul de producţie

Laboratorul de control şi cercetare

Sectorul de producţie

Locul de muncă


Secţia de producţie Veriga structurală de

producţie de bază a unei

întreprinderi, care este o

unitate de producţie bine

determinată sub aspect

administrativ în cadrul

căreia se execută fie un

produs sau o parte a

acestuia, fie o parte a

procesului tehnologic.

În funcţie de rolul pe care îl au în procesul de fabricaţie a produselor, secţiile pot fi de:

bază,

auxiliare,

de servire,

anexe.


Secţia de producţie Secţiile de bază pot fi organizate pe principiul obiectului fabricat

, când în cadrul lor se execută un produs sau o parte componentă a

acestui, pe principiul tehnologic, când în cadrul secţiei se

desfăşoară numai o fază sau un stadiu al procesului tehnologic

(prelucrarea sau asamblarea) , sau mixt.

Secţiile auxiliare se caracterizează prin faptul că în cadrul lor se

execută procese de producţie auxiliare producţiei de bază, dar care

ajută la realizarea în bune condiţii a produselor ce constituie profilul

întreprinderii ( secţia mecanică , energetică, gospodăria de scule).

Secţiile de servire execută lucrări, servicii necesare secţiilor de

bază şi auxiliare(depozite, secţia transportului intern).

Secţiile anexe sunt destinate valorificării deşeurilor sau la unele

întreprinderi ca secţii anexe pot fi considerate magazinele proprii de

desfacere.


Atelierul de producţie reprezintă o unitate de.

producţie ce se poate constitui independent sau în cadrul unei secţii de producţie

reuneşte mai multe locuri de muncă care execută aceeaşi operaţie tehnologică, sau efectuează un ciclu de operaţii tehnologice necesare obţinerii unei piese sau unui produs.

este condus de un maistru.

În funcţie de profilul lor, atelierele pot fi

de producţie, montaj, proiectare etc.

Atelierele de producţie pot fi organizate

pe principiul omogenităţii produsului de

fabricat sau pe principiul omogenităţii

procesului tehnologic.


Sector de producţie

Reprezintă o subunitate a atelierului,

delimitată teritorial, în care se execută

o anumită fază a procesului tehnologic

sau anumite componente ale unui

produs.


Laboratorul de control şi

cercetare este o verigă

organizatorică în cadrul căruia se execută diferite analize şi măsurări a calităţii produselor şi a materialelor.

se creează dacă volumul de muncă necesită cel puţin 5 persoane,

activitatea fiind coordonată de un inginer.


Locul de muncă

veriga primară a structurii de producţie, reprezintă o anumită suprafaţă de producţie înzestrată cu mijloace de muncă şi organizată pentru realizarea unei operaţii sau unei lucrări de către un muncitor sau de un grup de muncitori.

Locul de muncă poate fi:

universal – când în cadrul lui se execută un tip de operaţie la o mare varietate de produse;

specializat – când se execută o operaţie la un fel de produs sau piesă în mod repetat.


Tipologia structurilor de

producţie

tip tehnologic (orientată pe

procese);

tip obiect (orientată pe produse);

tip mixt (hibrid).


Structura de tip tehnologic

este aplicată în întreprinderile în care secţiile de bază sunt organizate pe principiul tehnologic, în cadrul unei secţii se execută o anumită etapă a procesului tehnologic – pregătire, prelucrare, montaj.

Caracteristicile de bază:

este aplicată la întreprinderile ce fabrică producţie în serie mică sau individuală;

utilajele folosite sunt universale pentru a putea fabrica diferite feluri de produse;

locurile de muncă sunt amplasate pe grupe omogene.


Structura de tip tehnologic

Asigură fabricarea unei game variate

de produse;

Permite folosirea raţională a utilajelor

printr-o încărcare completă;

Creează condiţii pentru folosirea

optimă a muncitorilor care au o

calificare înaltă, pentru a putea executa

un tip de operaţii la o nomenclatură

largă de produse.

Un grad înalt de flexibilitate datorită

caracterul universal al locurilor de

muncă.

Necesită un volum sporit de

transporturi interne ca urmare

a amplasării utilajelor pe

grupe omogene;

Cresc întreruperile în

funcţionarea utilajelor ca

urmare a timpului de reglare

necesar pentru trecerea da la

fabricarea unui produs la

fabricarea altuia;

nu permite organizarea

producţiei în flux.

Dezavantaje


Avantaje

Industria constructoare de mașini;

Industria textilă

Structura de tip obiect se întâlneşte la întreprinderile unde secţiile de bază sunt

organizate pe principiul obiectului de fabricaţie, ca urmare fiecare secţie se specializează în fabricarea unui produs sau reper, în cadrul ei executându-se toate stadiile tehnologice necesare fabricării lui. Structura de producţie de tip obiect se aplică în întreprinderile cu o producţie de masă sau serie mare, la care nomenclatura este restrânsă iar volumul producţiei fabricate mare.

Principalele caracteristici sunt:

locurile de muncă sunt specializate în efectuarea unei anumite operaţii tehnologice pentru fabricarea unui produs sau unei grupe omogene de produse;

amplasarea locurilor de muncă se face conform fluxului tehnologic (prelucrarea continuă a produselor potrivit succesiunii determinate de procesul tehnologic stabilit) al unui produs;

muncitorii sunt specializaţi în efectuarea unei anumite operaţii sau produs.


Structura de tip obiect

Asigură organizarea producţiei în flux;

Permite o adâncire continuă a specializării producţiei;

Permite specializarea cadrelor;

Creează condiţii pentru folosirea tehnologiilor performante, introducerea mecanizării şi automatizării proceselor de producţie;

Reduce volumul de transport intern datorită executării tuturor operațiilor într-o arie restrânsă;

Reduce durata ciclului de producție;

Asigură creşterea productivităţii muncii şi reducerea costului de producţie.

Flexibilitatea mai redusă în reînnoirea producţiei, ca urmare a specializării fiecărui loc de muncă;

Schimbarea sortimentului poate duce la folosirea incompletă a unor utilaje

Întreprinderea de lactate

Secţia de producere a

laptelui

Secţia de producere a smântânii

Secţia de brânzeturi


Avantaje Dezavantaje

Industria confecțiilor, a încălțămintei, electrotehnică

Structura de tip mixt

se caracterizează prin faptul că unele secţii de bază sunt organizate după principiul tehnologic, iar altele secţii după principiul pe obiecte.

Secţiile pregătitoare sunt organizate pe principiul tehnologic, iar cele de prelucrare, montaj şi finisare după principiul pe obiect.

Tipul dat se foloseşte pentru producţia în serie mijlocie.


Structura de tip mixt

Producerea unui nomenclator

variat de produse;

Flexibilitatea sporită a

producției;

Condiții de specializare a unor

secții;

Permite introducerea a noi

tehnologii.

un volum ridicat de transport

intern;

Posibilitatea apariției de

întreruperi în fabricație;

Posibilitatea apariției unor

dereglări frecvente în

funcționarea utilajului.

Întreprinderea constructore

de maşini

Secţia de turnare

Secţia de prelucrare mecanică

Secţia de montaj

produsul 1

Secţia de montaj

produsul 2


Avantaje Dezavantaje

Factorii bază care determină

structura de producţie

Felul materiei prime folosite

Felul produsului fabricat

Volumul producţiei ce urmează să fie fabricat dacă volumul producţiei este mare, iar nomenclatura de fabricaţie este restrânsă se alege organizarea producţiei pe obiecte, în caz contrar se aplică principiul tehnologic.

Formele şi nivelul specializării şi cooperării – dacă există un grad înalt de specializare şi cooperare, atunci structura de producţie se proiectează fără anumite verigi ( secţii, ateliere de producţie), deoarece lucrările efectuate de acestea vor fi asigurate prin cooperare.

Specificul procesului tehnologic utilizat şi particularităţile produsului fabricat – în dependenţă de procesul tehnologic la întreprinderi se întâlnesc diferite secţii de bază, de ex. întreprinderea constructoare de maşini : turnare, prelucrare mecanică, montaj, vopsire, la întreprinderea industriei uşoare: croire, cusut, finisare etc.


Căile de perfecţionare a structurii

de producţie

stabilirea unor proporţii optime între secţiile de bază, auxiliare şi de servire reieşind din suprafaţa de producţie, numărul de utilaje şi de muncitori.

stabilirea unor proporţii optime între capacitatea de producţie a diferitor secţii de bază, precum şi între capacitatea de producţie a secţiilor de bază şi a celor auxiliare şi de servire, care ar permite evitarea deficitelor sau excedentelor de capacitate;

adâncirea specializării secţiilor de bază şi a cooperării, ce va aduce la simplificarea structurii de producţie şa la îmbunătăţirea indicatorilor de bază a întreprinderii ( ridicarea productivităţii muncii, reducerea costului de producţie etc.);

sistematizarea întreprinderii prin organizarea raţională a secţiilor pe suprafeţele existente, asigurarea unui flux tehnologic continuu, raţionalizarea legăturilor dintre secţiilor de bază şi cel auxiliare şi de servire etc.


Metode de analiză a procesului

de producţie

Analiza procesului de producţie presupune urmarirea transformărilor realizate asupra materialelor intrate în proces, precum si a modului în care personalul si utilajele participa la procesele de transformare.

graficul de analiză generală a procesului de producţie;

graficul de analiză detaliată a procesului de producţie;

graficul de circulaţie.


Graficul de analiză generală (GAG )

se întocmeşte pentru a proiecta sau urmări fluxul tehnologic pe care îl parcurge diferite piese, produse sau subansamble, în succesiunea lor de la momentul ieşirii lor din depozite sub formă de materii prime şi până la momentul obţinerii produsului finit.

numerotarea operaţiilor din fluxul tehnologic se face în succesiunea fiecărui fel de operaţie în parte, începând cu fluxul tehnologic principal şi continuând cu numerotarea operaţiilor din fluxurile tehnologice secundare, din locul de unde acestea intră în fluxul tehnologic principal.

operaţiile de bază cât şi cele de control sunt însoţite pe grafic de duratele lor de execuţie.

GAG


Durata totală a ciclului de producţie este

de 755 minute sau de cca. 13 ore.

Graficul de analiză detaliată

evidențiază toate operațiile legate de procesul care

se proiectează sau este supus analizei: operaţii de

bază şi de control şi operaţii de transport ,

aşteptare şi depozitare, timpul lor de execuţie,

distanţele de transport (pentru operaţiile de

transport) şi numărul de muncitori care execută

fiecare operaţie în parte.

Graficul se elaborează de două ori:

pentru situaţia existentă,

pentru situaţia îmbunătăţită, dacă procesul de

producţie suferă unele îmbunătăţiri


Simbolurile pentru GAG/GAD sau Schema

generală/detaliată de desfăşurarea

procesului de producţie

- operația

- transportarea

- controlul

- așteptarea

- depozitarea În cazul în care două operaţii se execută în acelaşi timp, simbolurile se

combină, trecându-se operaţiunea mai importantă în exteriorul celeilalte.

- control in timpul realizării operației

- operația în timpul transportării

Grafic de analiză detaliată al

desfășurării procesului de

producţie Descrierea

stadiului

Simboluri Durata Distanţa

deplasării

(metri)

Graficul de circulaţie

o imagine exacta a unui flux de productie dat, reprezentat

pe un plan de situație al întreprinderii, întocmit la o scara

convenabila, circulația materialelor sau a produselor prin

trasarea traiectoriei sau a circuitului acestora în procesul

de productie, cu indicarea tuturor activităților ce au loc

(operații de baza, de control, așteptări, transporturi,

depozitarii).

arată amplasarea locurilor de munca în spațiul analizat, cu indicarea

distantelor de deplasare si cu trasarea itinerariului parcurs de

produse, materiale sau executant la diferite locuri de munca, Pentru

trasarea circuitelor diferite produse sau materiale se pot folosi culori

diferite, linii diferite (întrerupte, continue, de diferite grosimi etc.) cu

indicarea sensului de circulație prin săgeți.

se vor arata în mod exact, direcția, distantele, locurile de

depozitare si de control, locurile de prelucrare, de așteptare, cu

amplasarea exacta pe trasee.



Graficul de

circulaţie

situaţia îmbunătățită

situaţia existentă

Graficul de

circulaţie al unui

produs a cărui

fabricaţie se

desfăşoară pe

trei niveluri

Avantajele :

perfecționare a organizării productiei;

eliminarea aşteptărilor;

reducerea timpului de transport ca

urmare a reamplasării locurilor de

muncă;

reducerea timpului de transformare

prin modificări de ordin tehnologic.

Bibliografie Bărbulescu C. Managementul producţiei industriale, vol.

1, ed. Sylvi, Bucureşti, 1997, p. 74-116

Cazan E., coord. Managementul producției, vol. 1, Timișoara: Universitatea de Vest, 2002

Constantinescu D. Gestiunea producţiei industriale. Craiova: SITECH, 2007

Cotelnic A. Managementul unităţilor economice, ASEM, 1998

Everett E. A., Eberet R. Managementul producţiei şi al operaţiunilor. Bucureşti: Teora, 2001

Moldoveanu G. Managementul operaţional al producţiei. Bucureşti: ALL, 2008

Badea F. Managementul productiei . Bucureşti: ASE. http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=80&idb

Rădulescu A. Managementul producţiei. Bucureşti: PRINTECH, 2004


procesul de producţie. structura de producţie a Întreprinderii (1)

Documents