principalele forme ale comunicarii

7/23/2019 Principalele Forme Ale Comunicarii

1/26

PRINCIPALELE FORME ALE COMUNICARII SI FACTORII DE

OBSTRUCTIE A COMUNICARII UMANE

Defnirea comunicariiIndierent de scolile, domeniile sau opiniile care defnesc comunicarea, se pot

identifca cteva aspecte comune:

comunicarea reprezinta un proces de transmitere de inormatii

(inormatia find privita ca un termen general reerindu-se att la

concepte, ct si la semne, simboluri etc.)

comunicarea necesita cel putin doi poli (individ-individ, individ-grup

etc.)

Etimologic, termenul provine din limba latina, unde communis! "nseamna a

f "n relatie cu, a pune de acord!.

Dictionarul de sociologie defneste comunicarea ca un proces de emitere a

unui mesa# si de transmitere a acestuia "ntr-o maniera codifcata cu a#utorul

unui canal catre un destinatar "n vederea receptarii (Maria Voinea).

Dictionarul de psi$ologie defneste comunicarea ca relatie "ntre indivizi ce

implica transmitere intentionata sau nu cu in%uente asupra receptorului si cu

eect retroactiv.

&omunicarea are rolul de a pune "n relatie sistemele (omul) cu mediul "n care

evolueaza.

'I&I'*+E+E E *+E

&/I&*II


2/26

orme ale comunicarii&omunicarea are un caracter dinamic. Este un proces comple0, ce se

particularizeaza "n conte0te dierite: e0ista inormatii care se transmit

genetic, inormatii ca

re circula "n mediul social

Dupa participarea indivizilor la proceul de co!unicare"

1. comunicare intrapersonala (comunicare cu sinele)

2. comunicare interpersonala (cu altii)

3. comunicare de masa (prin institutii specializate, cu adresabilitate

generala)

4. directa (ata "n ata)

5. indirecta (mediata)

6. verbala

7. nonverbala

8. paraverbala

9. comunicare incidentala (ara scop bine stabilit)

1. comunicare consumatorie (consecinta a starilor emotionale)

11. comunicare instrumentala (cnd este urmarit un scop precis)

12. comunicare omogena (om-om, animal-animal)

13. comunicare $eterogena (om-animal, om-masina)

14. comunicare ascendenta (cu superiorii)

15. comunicare descendenta (cu subalternii)


3/26

Dupa conte#tul patial$te!poral al !ea%elor

Dupa intru!entele &oloite

Dupa o'iectivele co!unicarii

Dupa interactiunea ite!elor care co!unica

Dupa pozitia (n cadrul unei or)anizatii

3. comunicare orizontala (emitatorul si receptorul au pozitii egale)

&/I&*E ;E


4/26

ezulta de aici ca relatarea poate f la un moment dat un produs al

vorbitorului si nu o realitate.

?tilurile de comunicare pot f clasifcate astel:

stil neutru (elimina starile su%etesti) > prezent "n relatiile ofciale=

stil solemn (impun un ceremonial) > prezent "n momente deosebite=

stil beletristic (bogat "n sensuri, avoriznd imaginatia)=

stil stiintifc (predomina deductia si inductia)=

stil administrativ (bazat pe clisee institutionale)=

stil publicistic (bazat pe prezentarea inormatiei)=

stil managerial (accentueaza diri#area, rezolvarea problemelor etc.)

Indierent de stil, comunicarea trebuie sa "ndeplineasca urmatoarele calitati:

claritate (nivelul de concizie, sistematizare)=

corectitudinea (nivelul de adecvare la regulile sintactice si de topica)=

adecvarea (olosirea celor mai potrivite cuvinte "n raport cu intentii)=

puritatea (nivelul de saturare cu ar$aisme, neologisme, regionalisme)=

concizia (concentrarea pe tema, eliminarea redundantei, divagatiilor)=

precizia (olosirea unor mi#loace suplimentare pentru a acilita

"ntelegerea).

ormele comunicarii orale sunt: monologul, e0punerea, relatarea, dialogul,

seminarul, interviul, colocviul, toastul, discursul, povestirea, pledoaria,

dezbaterea, conerinta, prelegerea etc.


5/26

In genere, pentru a atinge principalele obiective ale comunicarii(de a f

receptat, inteles, acceptat si mai ales, de a provoca o reactie), subiectul

uman, maniesta un co!porta!ent ver'al, ca mi#loc de valorifcare a celei

mai utilizate orme de comunicare interumana,comunicarea verbala.

'roducerea comportamentului verbal este determinata de aptul ca,

individul, asimileaza limba dintr-o comunitate de limba, pe baza capacitatii

innascute de a o invata, si o interiorizeaza intr-un limba# comun, care ii

perminte sa comunice cu ceilalti indivizi, care impartasesc acelasi sistem de

semnifcatii.

+imba este un sisitem de semne institutionalizat social! (&*++, 1979,

pag.14), care sta la baza oricarui set de raspunsuri de care sunt capabile

fintele umane. Este ormata din unitati de limba, ale caror conotatii se

defnesc si se redefnesc prin dependente sintactice si psi$osemantice

( semnifcatiile de baza sunt universale, dar ele se particularizeaza atunci

cand sunt personalizate.)

*cest sisitem de semne arbitrare, pe care il reprezinta limba, este resursa

undamentala a comunicarii.

iecare semn prezinta corespondente, desemnate in procesul devenirii

culturale a fintei umane, cu dierite stari de lucruri, care ne compun

realitatea.

*ceste corespondente ormeaza ite!ul de continut sau de sensuri si

semnifcatii, prin care se atesta limba#ul.

+imba#ul inseamna deci comunicare,iar comunicarea nu este alteceva decat

sc$imbul de semnifcatii.

+imba#ul are rol de a organiza specifc gandirea umana, defnindu-se astel ca

o modalitate intrinseca prin care e0ista individul uman in dimensiunea sa

spirituala.

'entru .&@?AI individul poseda o anumita competenta lingvistica!

e0primata de un tip aparte de creativitate. El precizeaza ca limba nu este


6/26

ormata numai din unitati de limba, ci ea reprezinta un ansamblu nelimitat

de propozitii generative!.

In sensul recunoscut al afrmatiei ca limba are o structura bipolara,vizand

opozitia dintre stereotipurile automatizate si posibilitatile combinatoriceinfnite, &@?AI demonstreaza ca subiectul uman dispune de predispozitii

native, care ii undamenteaza capacitatea de combinatorica verbala.

'romovand teoria )ra!aticii tran&or!ationale! &@?AI arata ca

aceasta cuprinde un ansamblu de reguli sintactico-semantice, prin care,

pornindu-se de la anumite structuri, se poate a#unge la altele, mai elaborate.

&ompetenta lingvistica a individului presupune stapanirea de catre acesta a

te$nicii de transormare a structurilor. &ompetenta sau potentialulsi nivelul

perormantelor sau realul!, determinat de ce el de transormari ce se

eectueaza, conditioneaza in viziunea autorului, creativitatea

lin)vitica!. In cazul in care este competitiva calitativ, ea defneste un stil

de e0primare original, rafnat si cu un nivel inalt de organizare a mesa#elor

verbale.

'entru a reprezenta grafc comunicarea verbala diadica, mai aproape de

comple0itatea ei, este necesara completarea sc$emei clasice a lui EBE-

E''+E cu un element de conditionare variabila reprezentat de constelatia

actorilor individuali sau de in*uenta! (?IC@,1992,pag.49), ca in fgura

1(pag 9).

aptul ca ma#oritatea actelor de comunicare sunt compuse din inteleuri

co!une(perect intelese), inteleuri te!atice tipice(partial intelese)si apecte in)ulare(necodifcabile), verifca ipoteza dierentei

interindividuale.

*ceasta dierenta este sustinuta de ineabilul personal specifc fecarui

individ, variabil determinat de dimensiunea biologica, de ac$izitiile culturale,

de nivelul de e0perienta, de nivelul educational, de modalitatile de e0primare

verbala sisau nonverbala precum si de alte caracteristici individuale.


7/26

*cestia reprezinta &actorii de in*uentacare prin interdependenta lor

concura la desemnarea personalitatii individului uman ca entitate

comunicativa.

Inteligibilitatea mesa#ului creste cu cat in actul de comunicare subiectiiimpartasesc intr-o mai mare masura codurile lingvistice, si au actorii de

in%uenta la parametrii compatibili.

;orbirea, ca maniestare verbala a limba#ului, dierentiaza indivizii, in unctie

de abilitatea cu care acestia o produc.

*bilitatea de a vorbi este dierita de la individ la individ, in unctie de

posibilitatile variabile de invatare a comportamentului lingvistic, de conditiile

de intarire, stimulare, de ondul psi$ologic, de conte0t, de mediile

socializatoare, durata studiilor, pozitia sociala (etc), actori care si-au

e0ercitat presiuni modelatoare asupra comportamentului verbal individual.

&*++ a delimitat noua tipuri de abilitati verbale, care in masura in care

se regasesc in comportamentul verbal individual, contureaza usurinta

verbala de baza si anume:

1) Cunoaterea ver'ala(reprezentand nivelul de cunoastere a

vocabularului si a structurilor gramaticale ale limbii).

2) A'ilitatea de %udecata a'tracta(reprezentand nivelul de

abstractizare si #udecata inerentiala).

3) Fluenta ideationala( reprezentand usurinta individului de a aceapel la cat mai multe idei paralel cu tema data).

4) Fluenta cuvintelor(reprezentand abilitatea de a gasi cuvintele

potrivite conte0tual).

5) Fluenta de e#pri!are( reprezentand abilitatea de transpunere si

ormulare a ideilor)


8/26

6) Seni'ilitatea )ra!aticala(reprezentand abilitatea de constructie

gramaticala).

7) Facilitatea de denu!ire (reprezentand abilitatea de a raspunde

rapid la intrebari in succesiune rapida).

8) A'ilitatea de e#pri!are orala(reprezentand capacitatea de

adptare conte0tuala a elementelor prozodice: intonatie,ritm,pauze).

9) A'ilitatea articulatorie i de enuntare(reprezentand calitatea

dictiei).

radul de competenta lingvistica este determinat complementar si de

caracteristicile de personalitate care se activeaza in comunicarea verbala.

In ce priveste modul de vorbire ca oglinda a identitatii sociale a indivizilor, se

poate conc$ide ca persoanele vorbesc intr-un anumit el in unctie de varsta,

se0, statut, de interese sau de un conte0t tipic.

?pre deosebire de copii, adultii pot ace dierenta dintre a vorbi liber si a

vorbi in conormitate cu diverse reguli, norme, dictate social.

odul in care individul utilizeaza e0primarea verbala oera o serie de date

empirice despre acestea, ii prefgureaza stilul comunicational si ii

caracterizeaza nivelul de socializare si integrare sociala.

elul in care este receptat mesa#ul verbal depinde de atitudinea individului

ata de comunicare,de e0primarea clara a ideilor, de olosirea cu acuratete ae0presiilor si cuvintelor, de sinceritatea,rela0area si aparenta (aspectul

e0terior, tinuta si vestimentatie) si, de asemenea,de e0presivitatea non-

verbala, care constitue cateva din calitatile unui bun orator.

'rin vorbire individul oera celor din e0terior c$eia care desc$ide prima

poarta catre sine, vorbirea find si unul din criteriile de observare

interpersonala si de etic$etare.


9/26

&/I&*E > ;E "nc$idere, teamF,

ne"ncredere "n propria persoanF=


10/26

Atitudinea> rela0atF, gravF, serioasF, "nc$isF, respingFtoare, desc$isF,

ezitantF etc

-eti!enta.ia > culorile, accesoriile, modelul $ainelor, lungimea sunt toHi

atHia indicatori ai sistemelor personale de valori: stil e0travagant, clasic sausport.

Co!unicarea paraver'ala"nsoteste si coloreaza comunicarea verbala.

Dintre actorii paraverbali ai comunicarii, mentionam:

tonalitate

ritm

intonatie

volumul vocii

enomenul comunicarii umane isi tradeaza comple0itatea prin aptul ca ea

se produce c$iar si atunci cand nu sta sub auspiciile intentionalitatii.

Cot ceea ce compune e0istenta umana se regaseste in dieritele aspecte ale

comunicarii.

?e trimit si se primesc mesa#e continuu, cu sau ara eortconstient,comunicarea nefind obiectivata numai in rostire, ci si in fecare

element de miscare ce construieste comportamentul uman.

&omunicarea non-verbala impreuna cu cea verbala detrmina capacitatea

individuala de e0primare,care permite #ocul diversifcat al interactiunilor

sociale.

In defnitia data de E*CE?&/ comunicarea non-verbala desemneaza totalitatea modifcarilor de comportament aparute in cursul actului


11/26

comunicarii, in aara comunicarii lingvistice ,completand-o. Comunicarea

extraverbala insoteste momentul concret al comunicarii find ,de obicei,

paralele si sincrona cu comunicarea verbala,intarind-o, dandu-I culoare si

stil, uneori suplinind-o (1987,pag.48).

&eea ce reprezinta insa ineditul comunicarii non-verbale este un anumit

spirit contradictoriu, pe care il dezvolta conte0tual, in anumite momente,

ata de continutul comunicarii verbale.

'ornind de la sintagma > nu este important numai ce se spune ci si in ce

&else spune > se poate constata ca interpretarea mesa#elor variaza in unctie

de corespondenta semnifcatiilor dintre comunicarea verbala si comunicarea

nonverbala.

*stel, dincolo de comunicarea verbala se pot desprinde sensuri opuse

afrmatiilor pe care aceasta le propune, in cazul in care nu este sustinuta de

o anumita ec$ivalenta simbolica de catre comportamentul non-verbal. E0ista

doua orme prin care comportamentul non-verbal poate devia sensul

mesa#ului verbal, in unctie de doua tipuri de elemente

constitutive: ele!ente e#preive aociate cuvintelor(ritm,

intonatie,accent) si ele!ente e#preive /zice (#ocuri fzionamice, gesturi,

posturi).

*stel, dacamesa#ul care se receptioneaza este interpretat si din perspectiva

in%e0iunilor prozodice,sensul afrmatiei initiale poate f contrazis prin

eectele paralin)vitice, respective= iar daca se receptioneaza si se

interpreteaza si ormele de e0presie fzica, afrmatia risca sa fe anulata de

eectele !etaco!unicarii0

Deci,pentru a putea deosebi valentele de aprobare sau dezaprobare, de

sinceritate sau ironie, de acceptare sau neacceptare, este iminenta

necesitatea interventiei capacitatii de decodifcare a semnifcatiilor non-

verbale ale mesa#elor, comunicarea e0traverbala find suma reactiilor

voluntare dar si involuntare ale subiectului, ata de comunicarea in sine sau

ata de partener..


12/26

&aracterul dual al comportamentului uman non-verbal spri#ina teza evolutiei

speciei umane. Daca pe de o parte comportamentul uman non-verbal

este innacut(din punc de vedere biologic), determinand involuntar

comunicarea spontana, pe de alta parte el este invatat(din punct de vedere

cultural), determinand voluntar comunicarea controlata, adaptata situatiilorsociale.

Elementele comunicarii non-verbale care se ac$izitioneaza treptat,in unctie

de e0perienta, ,,prin incercare si eroare,, reusesc sa disimuleze

comportamentul uman non-verba dictat instinctual sau emotional intr-o

orma acceptata social.

Datorita caracterului socializator al comunicarii non-verbale, una din unctiile

sale este eminamente ociala0

&ealalta unctie, a&ectiv$e#preiva, investeste comportamentul non-verbal

al individului, cu conotatii emotionale specifce, variabil personalizate, care

inormeaza partenerii de comunicare asupra starii sale psi$oaective.

De apt exista o integrare a unctiei sociale si aective

caracteristicecomportamentului non-verbal.Continutul oricarei actiuni non-

verbalecunoaste o parte descriptiva (mesaul! si una aectiva! (printr-unul

sau mai multe elemente non-verbale aditionate interpretabile

conte0tual.&iou,1989,pag.41).

'entru a intelege mai bine cum se produce comunicarea non-verbala este

necesara detalierea mi#loacelor prin care aceasta se e0prima.

?IC@ a delimitat trei arii ma#ore ale comunicarii non-verbale: co!unicarea

prin li!'a%ul trupului1 co!unicarea i patiul i co!unicarea i

ti!pul0

LIMBA2UL TRUPULUI. u rareori din nevoia de cunoastere,subiectii isi

e0erseaza spiritul de analiza, urmarind sau g$icind caracteristici individuale

ale persoanelor prin observarea limba#ului trupului. *cesta cuprinde


13/26

elemente de e0presie fzica, amintite anterior, si care se grupeaza in patru

centre de interes analitic: e0presiile aciale,gesturile si postura,

vestimentatia si artiactele.

E3PRESIILE FACIALE. &oeeicientul emotional, pe care individul il coreleazaconstient sau inconstient cu mesa#ul verbal, poate reprezenta un indiciu

orientativ asupra tipului temperamental, starii psi$ice de moment,asupra

disponibilitatii sale spre comunicare cu persoana in cauza si asupra atitudinii

sale in ce priveste comunicarea, in general sau in particular, de desc$idere

sau de reuz.

*cest coefcient emotional este, in ma#oritatea cazurilor, determinat de tipuri

de sentimente, care se e0prima dupa A*'' in sase e0presii aciale de

baza: urpriza1 tritetea1 !ania1 dez)utul 4dipretul51 'una

dipozitie 4&ericirea5 i &rica0 *celasi mesa# verbal insotit de e0presii

aciale dierite se preteaza la interpretari dierite.

*stel, acesta poate f intarit,completat sau poate atrage atentia asupra unor

sensuri contradictorii care le descalifca pe cele intentionate de subiect.

Jocurile mimice pot constitui mesa#e pentru receptori c$iar si independent de

comunicarea verbala= in dierite situatii se recunoaste puterea e0presiva a

mesa#elor non- verbale de constructie aciala, care nuanteaza si certifca

indubitabil anumite semnifcatii. E0presia oc$ilor are ponderea cea mai mare

in transmiterea mesa#ului non-verbal acial= daca nu se traduce prin aprobare

si interes poate pune sub semnul esecului intreg actul comunicarii. E0presiile

aciale disponibilizeaza individul spre a f cunoscut de catre ceilalti in

dimensiunea sa intima, deoarece e0prima instantaneu si valoric reactia sa decomunicare.

&ea mai dezirabila e0presia aciala in comunicare este zambetul sincer. El

este reprezentarea placerii de a comunica si simbolul intelegerii interumane.

,ESTURILE0 POSTURA. esturile sunt miscarile realizate cu a#utorul

e0tremitatilor (maini, cap, picioare). *laturi de postura (reprezentand pozitia

corpului la un moment dat), acestea atentioneaza partenerii de comunicarea


14/26

asupra starii de spirit a individului si constitue o sursa nelimitata de mesa#e

non-verbale.

/nele gesturi au semnifcatii precise (acand parte dintr-un sistem de

semnalizare recunoscut social), altele se mainesta dupa o logica spontana inunctie de variabilele care intervin in actul de comunicare.

E0presivitatea mainii este, dupa ;*?&@IDE, defnitorie pentru

comportamentul uman, in aceasi masura ca si e0presivitatea vizuala= a

vorbi cu mainile! find cea mai recventa asociere a limba#ului verbal cu cel

non-verbal avand un rol de subliniere, accentuare a mesa#elor in

spiritulrendundantei, ca o acilitare a intelegerii acestora de catre indivizi.

esturile sunt de asemenea un barometru care poate masura gradul de

implicare motivata a subiectului in comunicare. Ele servesc anumite scopuri

cum ar f: comunicarea de inormatii si emotii, sustinand astel discursul,

e0prima date despre imaginea publica a subiectului si pot constitui repere

cultural-geografce de recunoastere etnica.

Limbajul gestualpoate reprezenta un indice al rafnamentului

comportamental non-verbal, ca eect direct al nivelului de educatie.

ai pot f mentionate inca doua aspecte ale comunicarii non-verbale care se

incadreaza tot la categoria limba#ului trupului, dar sunt mai putin relevante.

-ESTIMENTATIA.;estimentati, ca arta a dezvaluirii de sine,are o deosebita

in%uenta asupra primei impresii, care, adesea stabileste un prim criteriu de

apropriere intre indivizi, deci premisa comunicarii.

Ea este considerata ca un mi#loc de individualizare, prin stilul adoptat,

reprezentand poza e0terioara a individului.

ARTIFACTELE. *rtiactele desemneaza semnale asociate vestimentatiei

care inormeaza asupra rolurilor, intentiilor indivizilor. ?unt elemente

identifcatoare ale pozitiilor sociale sisau proesionale.


15/26

COMUNICAREA SI SPATIUL

Interactiunile interpersonale se realizeaza la dierite ditante61 ceea ce

permite intelegerea spatiului ca un criteriu de analiza a tipurilor de relatii de

comunicare.

Intre comunicarea intima si comunicarea ormala e0ista o dierenta de

distanta spatiala,de nivel de contact.

?C*C (1992,pag.12) dierentiaza patru spatii care presupun distante! ce

conditioneaza relatiile de comunicare" patiul inti!47$87 c!51 patiul

peronal 487c!$90: !5 i patiul pu'lic 4pete ; !50

evoia de miscare, simtul posesiunii unui spatiu proprii e0istentei

particulare, cerintele de adaptare a conditiilor spatiale la necesitatile

individuale, defnesc notiunea de teritoriureprezentand distanta de la care

sunt pregatiti indivizii sa interactioneze cu ceilalti, intr-un anumit conte0t.

Distantele se pot modifca in unctie de gradul de intercunoastere, de

activitate sau de tipul de comunicare in care sunt angrenati indivizii.

Distantele in comunicare pot constitui repere ierar$ice ale relatiilor

sociale,ale unui sistem propriu de aparare, ale nevoii de conort si ale

disponibilitatii catre un tip sau altul de comunicare.

espectarea distantei intrpersonale reprezinta un drept uman reglementat

de viata sociala.

COMUNICAREA SI TIMPUL

Cimpul cronologic impartit in ani, luni, zile, ore,minute si secunde este o

dimensiune organizatorica a vietii umane. Dar el nu este perceput de toti

indivizii in acelasi el, in sensul ca poate f valorifcat in unctie de rezultatele

activitatii proprii ca ti!p pierdut6 sau


16/26

comunicare,personale care il creeaza, se raporteaza atat la timpul

cronologic, cat si la timpul interior,realizandu-se astel interadaptareavietii

interioare cu cea sociala.

In concluzie toate persoanele constitue RESURSEale comunicarii. iintareasociala se perpetueaza prin transmiterea unilaterala sisau reciproca a a

comportamentelor verbale si non-verbale in scopul a#ustarii interpersonale=

perectibilitatea acestei fintarieste surprinsa intr-un vec$i proverb latin

D&ED DI&I/?!. *ceasta conera comunicarii calitatea de instrument al

invatarii umane ca perspectiva a dezvoltarii si evolutiei spiritului in si prin

fecare persoana comunicanta.

FACTORII DE OBSTRUCTIE A COMUNICARII UMANE

BARIERA DE TE=AUR

Dreptul la comunicare este garantat de principiul egalitatii naturale a

indivizilor umani ceea ce ace, insa, ca acest drept sa fe limitat indirect, este

inegalitatea dintre acestia,in sensul acceptarii diversitatii interindividuale ca

eect al procesului de socializare. 'rin urmare, si ondul de cunostinte

acumulate de fecare individ este dierentait.

ondul de cunostinte sau de tezaur cuprinde si un anumit capital lingvistic,

care ii permite individului sa opereze selectii din codurile pe care le-a

asimilat, in scopul adaptarii la actul de comunicare.

&u cat acest capital se apropie de o anumita rentabilitate! sociala, in

termenii teoriei lui


17/26

limba= obiectul lingvistic find cel care modifca dierentiat gandirea si

comportamentul uman.

&ealalta deosebire intervine la nivelul inracultural, deoarece codurile

lingvistice pe care le insumeaza limba#ul nu sunt accesibile tuturor membrilorcomunitatii de limba in acelasi el, de unde rezulta un aspect al inegalitatii

sociale,presupusa si de inegalitatea competentelor de comunicare.

In concluzie, o comunicare efcienta este conditionata de gradul de

impartasire a limbii, in care urmeaza sa se produca actul de comunicare si,

in al doilea rand, de gradul de impartasire a codului olosit de persoanele

comunicante.

&u cat gradul de impartasire este mai mic, sau ine0istent, cu atat difcultatile

de comunicare se multiplica invers proportional.

Existenta barierei de tezaurdemonstreaza ca indivizii invata dierite

coduri lingvistice si in prounzimi variabile, coduri care le undamenteaza

capacitatea de comunicare la dierite grade de competenta= limba#ul

devenind astel un mi#loc de integrare sau divizare sociala.

Functia discriminativaa limba#ului rezida din aptul ca aceste coduri au

in%uente corespondente dierentiate asupra mobilitatii lingvistice a

individului. &odurile se impart in doua categorii, dupa clasifcare acuta de

sociologul


18/26

Codurile elaborate, insa, in masura in care sunt asimilate defnesc

inteligenta verbala a individului si reprezinta c$eia identitatii sociale a

acestuia.

?istemul relatiilor sociale determina aparitia si mentinerea viabilitatiidieritelor coduri elaborate!. *ccesul la acestea este limitat de indici

psi$osociali (nivel de educatie, stil cognitiv, pozitie sociala, apartenenta la

anumite grupuri sociale.), care au cultivat ormarea unui anumit tip de

competenta lingvistica in masura sa eectueze selectii adaptate ale

modurilor de vorbire in unctie de reerenti specifci.

Datorita nivelului inalt de organizare le0icala, codurile elaborate! permit ca

in actul de comunicare sa fe transmise intelesuri speciale, e0plicite care sa-I

conere acestuia calitatea de produs a unei creatii interindividuale unice.

&odul elaborat! regleaza progresiv constiinta seperarii si a dierentei.

E0perientele individuale se pot e0prima mai aproape de adevarul intentiei,

acilitand astel intercunoasterea printr-o autentica libertate de cuvant.

evenind la problema difcultatilor de comunicare,se constata ca,acestea

apar in urma neimpartasirii de catre subiecti, in actul de comunicare,a

codului elaborat!, pe baza caruia s-a incercat undamentarea acestuia.

'articipantii la comunicare pot cunoaste dierite alte coduri elaborate!, dar

daca intr-o situatie data, comunicarea se bloc$eaza, aceasta se datoreaza

invariabil lipsei de reciprocitate in cunosterea unui anumit cod elaborat.

Daca o persoana cunoaste mai multe coduri elaborate! ea poate sc$imab

mai multe roluri sociale deci, e0istenta sa ca si comunicant va f mai ampluvalorifcata.

Daca e0ista un numar cat mai mare de persoane care cunosc coduri

elaborate! atunci calitatea structurii sociale este mai buna iar gradul de

comunicativitate pe care il reprezinta o natiune este mai inalt.

BARIERA DE RE=ONANTA


19/26

/n alt acor care poate altera posibilitatea reciprocitatii in comunicare este

reprezentat de ceea ce &E+I/ I&E* numea dierenta internivelica!

(1979,pag95).

?inele uman nu are sens sau realitate in aara unei alte finte care sa ilre%ecte si sa il defneasca. Dar in procesul devenirii psi$ice, acesta se

descopera si se redescopera, se structureaza si se restructureaza continuu,

atingan si depasind nivele de prounzime psi$ica.! "e la un nivel la altul

sinele se dierentiaza de sine pentru a se regasi pe sine, redefnindu-se prin

nivelul urmator mereu mai esential, afrma autorul.

iecare moment al comunicarii are un eect ormativ asupra psi$ismului

individual, care evolueaza in si prin fecare persoana cu care intra in

contact,nivelul de traire psi$ica find cu atat mai inalt cu cat sinele patrunde

mai adanc in altul, deci cu cat intercunoasterea este mai avansata si mai

verifcata.

&u toate ca finta umana de dezvolta cu a#utorul fecarei alte finte,in actul de

comunicare nu se poate rezona cu plenitudine, daca dierenta internivelica

sau stadiile de evaluare psi$ica sunt prea departate.

&omuniunea reala in comunicare se bazeaza pe $emoflie, ceea ce

presupune e0istenta unor nivele de traire psi$ica a persoanelor comunicante,

corespondente, care sa permita o compatibilitate armonica si o oglindire!

nedeormata a uneia prin cealalta.

BARIERA PSI>OLO,ICA SI BARIERA


20/26

E0ista cel putin doua categorii de actori care creeaza direct sau indirect

difcultati de comunicare: starile psi$ice cu tenta depresiva si actele ratate.

Starile psihice cu tenta depresivaau un caracter pasager dar sunt

deosebit de in%uente asupra desc$iderii! spre comunicare= traversate dedierite angoase, in$ibitii, rustrari, de plictiseala sau dezinteres, de lipsa de

vointa sau speranta etc,acestea constitue un suport labil, deavorizant

comunicarii.

*laturi de aceasta instabilitate psi$ica subiectiva,actele ratate, ca eect a

ccea ce E/D numea mecanismul psi#ic al tendintei de uitare!specifc

uman, sunt maniestari involuntare care bloc$eaza partial comunicarea

(1992,pag.43).

*ctele ratate iau recvent orma dieritelor tipuri de lapsusuri. *cestea sunt

conuzii sau erori de memorie care pot avea anumite consecinte semantico-

sintactice ca: invertiri, anticipari sau impietriri ale unui cuvant, sau parti de

cuvant, asupra cuvantului care le prcede, post pozitii sau prelungiri de prisos

ale unor cuvinte, contaminari, substitutii, etc.

/nele dintre acestea pot constitui #ocuri de cuvinte gustate de auditor dar, in

general in%uenteaza negativ, nu atat comunicarea,cat persoana

comunicanta care isi poate pierde cura#ul si increderea in puterea vorbelor

sale.

actorii de natura mecanica! aecteaza comunicarea din perspectiva

mecanismelor fzice care o produc. *cestea pot f aectate de dierite

defciente partiale sau de $andicapuri totale, care nu permit comunicarii, cade altel nici c$iar indispozitiei fzice de moment, sa se dezvolte liber,

spontan si e0presiv.

&u toate acestea elemente de obstructie obiectiva a comunicarii,prin

inventivitatea si creativitatea specifca speciei umane, s-au gasit alternative

originale la modalitatile clasice, alternative care vin in spri#inul dreptului

universal la comunicare.


21/26

BARIERA DE STIL

&uvintele pe care le alegem,

vindeca sau imbolnavesc!

C.*rg$ezi

&oerenta comunicarii este recvent distorsionata de sindromul bravadei

lingvistice In situatiile vietii sociale cotidiena sisau c$iar in situatii cu un

pround caracter educativ se intalnesc persoane iresponsabile de impactul

utilizrii neadecvate a unor cuvinte. olosite e0cesiv se necontrolat unele

dintre ele risca sa-si piarda sensul, altele nefind corect selectate, perturba

procesul de intelegere a mesa#ului, al carui continut cade astel in dizgratie.

&omunicarea ar trebui sa reprezinte o unitate intre orma si continut, pentru

ca obiectivele sale sa poata f atinse si sa-I fe confrmata astel, calitatea de

liant interindividual.

Dar, acest principiu al unitaii dintre orma si continut este contrazis si

compromis de dieriti indivizi a caror atitudine ata de comunicare sau

inantila si lipsita de maturitate, sau ignoranta si lipsita de proesionalism.

*ceste atitudini eronate perpetueaza un stil de e0primare , care denatureaza

sensurile cuvintelor, in%uentand negativ indivizii in ormare, prin

popularizarea acestora, restrangand astel posibilitatile de dezvoltare aculturii lingvistice.

'entru a putea e0emplifca arontul adus comunicarii, atat ca enomen pus

sub semnul difcultatilor de intelegere, cat si ca mi#loc de 0primare

individuala autoridiculizant, de catre atitudinile ata de aceasta lipsite de

simtul realitatii, mentionam unele dintre ele:


22/26

SEMIDOCTISMUL> caracterizeaza persoanela care olosesc cuvinte

sofsticate ara a le f pe deplin cunoscut sensul acestora, considerand ca

astel isi evidentiaza nivelul de cultura! pe care l-ar poseda.

DEMA,O,ISMUL> caracterizeaza persoanele care spun multe dar de aptnu spun nimic, desi discursul este intesat cu tot elul de e0presii polemice si

pompoase. *cestea nu au insa nici o substanta semnifcativa din care sa

poata f e0trase ideile principale.

SNOBISMUL> caracterizeaza persoanele care uzeaza de cuvintele la

moda!, pana la epuizarea consistentei lor semantice, pretentioase, unele de

provenienta strainasau cu o rezonanta deosebita, care nu sunt preocupate

decat de orma stilistica a mesa#ului, uitand de continut.

PROLI3ISMUL> caracterizeaza persoanele care isi incarca mesa#ul cu o

multitudine de detalii inutile si neclare, ce suoca esenta acestuia, in cazul in

care ea totusi e0ista.

PRETIO=ITATEA> caracterizeaza persoanele care au un stil de vorbire

pretios, nenatural, de un rafnament cautat si aectat, care devine adesea

obositor si stresant pentru auditor.

SOLECISMUL> caracterizeaza persoanele la care se mai observa

reminescente ale analabetismului, in sensul ca vorbirea lor este inestata de

virusii dezacordurilor gramaticale. ?pre deosebire de celelalte atitudini

prezentate anterior, si care pot f atat voluntare cat si involuntare,

persoanele care sunt agramate, nu sunt ca atare in mod intentionat, dar

aceasta nu reprezinta insa, o circumstanta atenuanta.

*ceste sunt numai cateva atitudini ata de comunicare, la care se preteaza

indivizii nu prea impacati cu limaba, in detrimentul pierderii adevaratelor

sale unctii.

Ele nu ac decat sa ingreuneze comunicarea in general, sa induca alse

impresii asupra incapacitatii anumitor persoane de a comunica si sa anuleze

placerea comunicarii.


23/26

Crebuie constientizat, de asemenea, aptul ca, scopul primar al comunicarii

este de a te ace inteles iar tendinta de epatare nu constitue nici pe de parte

conditia unui limba# elevat.

&ompetenta lingvistica relevanta se deduce din capacitatea de a adaptacomunicarea si nu de a o complica.

BARIERA DE=ORDINII SOCIALE

?ituatia patologica, de tranzitie!, a societatii romanesti, caracterizata

printr-o stare accentuata de anomie, ca diminuare si deteriorare a

mecanismelor de integrare sociala, determinata de scaderea ponderilor

valorilor colective si cresterea con%ictelor intre valori si norme, precum si a

tendintei de individualizare a sistemelor proprii de valori (in detrimentul

sistemului social de valori care garanta ec$itatea drepturilor si conditiile

ascensiunilor sociale), da nastere la numeroase enomene negative, care

orienteaza actele de comunicare in sensuri antiumane.

+ipsa cadrelor legislative unitare, care lasa loc afrmarii indivizilor in plan

social dupa legi nescrise, ara scrupule sau respect pentru ordine si armonia

unei societati civilizate, lipsa loialitatii in procesul concurentei, ortata de

compromisuri si nereguli care sustin! economia de piata, enomenul

delicventei, al soma#ului, nivelul de trai scazut,! institutionalizarea! coruptiei

si, mai ales, accentuata tendinta de desconsiderare a amiliei ca celula de

baza a societatii, rapesc timpul indivizilor care, in lupta pentru interesele

materiale, uita de valorile umane prin care ar trebui sa comunice(solidaritatea, altruism, dragoste, cooperare) uita apetenta pentru

comunicare ca mi#locitor ale intelegerii interindividuale, uita ca astel nu vor

mai putea aduna de pe urmele dezumanizarii comunicarii, decat roadele

sterile ale tensiunilor si con%ictelor.

$ "esi oamenii vor mai presus decat toate sa actioneze pentru realizarea

ericirii, eectele actiunii lor sunt adesea contrare (%!& in situatia de con'ict

dintre actorii psi#osociali se adopta paradoxal strategiile care produc pentru

toti pierderile cele mai mari( &.L*I,199,pag.5).


24/26

Doar prin reevaluare atitudinii ata de comunicare se mai poate da o sansa

acestui mit sisifc, al cautarii starii de ericire, ca ideal al e0istentei umane.

?ociologul E..D


25/26

;. +ncearc s con$in#!ici ai #resit, uite, daca%.5

7entimente de inferioritate, inadec$are.

'si$osociologie Gi pedagogie militarF!, Editura ilitarF,

MtiinHa comunicFrii!, Editura @umanitas,


26/26

principalele forme ale comunicarii

Documents