povestiri despre om - constantin noica - libris.ro despre... · 2020. 2. 4. · emil cioran intaia...
TRANSCRIPT
Constantin Noica (Vitinegti-Teleorman,t2/25 ir:Jie 1909 - Sibiu, 4 de-
cembrie lg87). A debutat in revista Vlisurul, in 1g27,ca elev al liceuluibucuregtean ,,Spiru Haret". A urmat Facultatea de Litere gi Filozofie dinBucuresti (1928-1931), absolviti cu teza delicengS, Problema lucrului insine k Kant. A fost bibliotecar la Seminarul de Istorie a Filozofiei 9imembru al Asocialiei ,,Criterion" (1932-1934). Dupi efectuarea unorsrudii de specializare in Franqa (1938-1939), gi-a suslinut la Bucurestidoctoratul in filozofie cw reza Schipd pentru istori'a lui Cum e cu putinpdcena nou, publicati in 1940. A fost referent pentru filozofie in cadrul
Instirurului Romino-German din Berlin (1941-1944). Concomitent aeditat, impreuni cu C. Floru gi M. Vulcinescu, patru dintre cursuriieuniversitare ale lui Nae Ionescu gi anuarul Izvoare de filozofie (1942-1943). A avut domiciliu forqat la Cimpulung-Muscel (1949-1958) 9i a
fost delinut politic (1953-1964). A lucrat ca cercetltor la Centrul de logicial Academiei Romine (1965-1975). Ultimii 12 ani i-a petrecut la Piltinig,fiind inmormintat la schid din apropiere.
Volume (in ordinea apariqiei): Mathesis sau bucuriile simple (1934), Con*cepte deschise tn istoria filozofiei k Descartes, Leibniz Si Kant (1936), Decaelo. incercarz ?n jurui cunoa;teii ;i ind'iztidului ('1937), Viaya ;i filozofialui Rend Descartes (1937), Schiyd pentru istoria h,i Curn e ca putinld ceoa
nou (794a), Doud introd.uceri. gi o trecere sPre idealism. Cu trdduceredpimei Introducei kantiene a ,,Criticei Jud'ecdrii" (7943), Jamal filozofic(1944), Pagini d.espre sufletul romhnesc (1944), ,Fenomenologia Eii-tului" de G.W.F. Hegel
^torisitd de Constantin Noicz (7962), Doudzeci ;i
,apte trepte ale realului (1,969), Pkton: Lysis. Cu un esea deryre tnpelesul
grec al dragostei de oa,meni ;i luoui (1969), Rostirea fi.lozofi'cd rom'i.neascd
(1970), Creayic ;i frumos in rostirea romi.neascd (1973), Eminescu sau
Ghnduri despre omul deplin al culturii romhneyi (1975), Despdrpirea de
Goethe (1976), Sentimentul romdnesc al fiinpei (1978), Spirital rornhnesc
tn cumpdtul aremii. $ase malad.ii ale spiritulai contemporan (1978), Po-oestiri despre om dupd o carte a lui Hegel (1980), Devenirea intru fiinpd.Yol. I: incercare asupra filozofici tradipionale;Yol. II Tratat de onto-logie (1981), Trei introduceri la d.eoenirea intru fiinpd (1984), Scrisoridespre logica lui Herrnes (1986), Cu'uQnt tmpreund despre rostirea rorn6.-
neascd (1987), De dignitate Europae (lb. germ., 1988), Rugapi-od pentru
fratele Alexandru (199Q), Jumal d,e idei (1990, pe baza ciruia a fostalcituiti antologia Carte de tnpelEciune, 1993), Simple introducei h bu-ndtatea timpulai nostru (1992), Introducere k miracolul eminescian
(7992), Eseuri d.e Durninicd (1992), Sernnele Minervei (Publicistici I)(1994), intre suflet { spirit (Publicistici II) (1996), Manusctisele de kCirnpulung (1997), Echilibrul spiritual (Studii 9i eseuri) (1998), 21 de
conferinle radiofonice (2000), Moartea ornului de rnhine (PublicisticiIII) (2004), Despre liutdism (2007).
ENOICAPovestiridespre om
Prefagi de SONN I-AVRIC
Cu o scrisoarea lui EMIL CIORANin loc de postftfi
HUMANITASBUCURE$TI
304 POVESTIRIDESPREOM
totul imi fece fricd,, oamenii mai ales; nu e de mirare cirelagiile mele cu ei suferi: ele sunt false. Faptul ci mi scu-
fund din ce in ce mai mult in singuritate se datoreazd',
poate, lipsei mele de generozitate. Nu gtiu cum si.-;i mul-
lumesc pentru c5. i-ai scris citeva rAnduri tatilui meu (a
murit pe 17 decembrie). Mi s-a spus ci asta a fost pentru
el o mare mAngAiere inaintea sfrrgitului. Campania de
presi dusi impotriva mea il ficea si sufere cu atet mai multcu cAt, fie gi numai in parte, ii recuno;tea temeiul. Era un
om de buni-credinEi, iar indignarea lui venea dintr-o ranisecrete, al cirei autor, ingrat gi nedemn, eram, in mintea
lui, eu. Totusi, in ultimele scrisori, a trebuit sa renunge la
nemulgumirea lui in ceea ce mi privegte. Mi s-a spus ci,prin testament, m5. implori" si. nu-l reneg Pe Dumnezeu,
nici ;ara. Ce lucru ciudat, si ai piringi onefti!AdevS"rul este
c5. m-am format prin reacgie la virtuflle lor gi ci. am Prac-ticat impertinenga gi am cultivat egoismul din uri resimgiti
fagi de modestia lor. Te riscumperi cum Poli Pentru faptul
de a fi ardelean, tara asta care continui si nu-mi alimen-
teze orgoliul. Recunosc ci. e stupidi aceasti propensiune
pe care o am de a-mi pune mereu in discugie originile, de
a mi rifui cu inevitabilul, de a vrea si scap fataliti;ii. Desi-
gur, toate astea nu-s dec5.t literaturi. de Proasti calitate; dar
fiecare igi otrive;te zilele cum Poate.Vorbesc adeseori despre tine cu Stdphane Lupasco, care
te admiri muit, dar care nu poate scrie niminui, nicimicar Eie. Se scuzi 9i ar fi de-a dreptul disperat si;tie ci-ipo4i pic5. pentru asta.
La multi ani!al tiu,EMIL CIORAN
intAia interpretareNeobiyuitele intdrnp hri ale constiinpei
dup,i F enomenologia spiritului .
Cuprins
Un Hegel pe inyelesul oamenilorde Sorin,Lavric 5
23Cuvl.nt lnainte
25
17Introducere
L Certitudinea sensibiliII. Percepgia, adici. lucrul
iII. Forgi si intelectLa cumpina dintre capirolele III si IV
iV. Adevirul certitudinii de sineV. Independenta gi dependenga congtiingei de sine:
sti.pAnire gi servituteW. Libertatea constiintei de sine:
stoicism, scepticism si constiinEa nefericiti
33
38
44
50
55
60
6672La cumpi.na dintre capitolele VI gi VII .
Cenitudine 9i adevir al raEiunii.Introducere la capitolul VII 77
Vll.Ratiuneasiobservareanaturii ....... g3MII. Cind ratiunea observi. ragiunea g9
IX CXnd ratiunea se sminresre 94La cumpi.na dintre capitolele IX gi X. . . 100
X PlS.cerea si necesitarea (sau Don Juan) . 106K. Legea inimii gi nebunia prezumtiei (Don euijote) . . . II2
306 POVESTIRIDESPREOM
XII. Virtutea gi cursul lumii (sau Ignagiu de Loyola)
La cumplna dintre capitolele XII 9i XIII(sau Micul Prin;) .
XIII. Domeniul animal al spiritului(sau: ce e bestial gi ce e genial in artist)
XIV. Ra$unea care di legea
(sau genialitatea bunului-sim!) .
XV. Rafunea care examineazilegeaincheiere Ia neobiqnuitele intimplirisau,,Petrecerile lui Odisef' . . . . .
A doua interpretarePouestea omului ca toli oamenii
CuvAnt lnainte
Partea intAi. CON;TIINTAI. Povestea senzaliei
II. Povestea perceplieiIII. Povestea intelectului
Partea a doua. CON$TIINTA DE SINEIV. Eu gi lumea. Mirile calde ale viegii .
V. Eu ;i celilalt. Stipinul gi sclavul
Vi. Eu gi libenigile mele.
Stoicism, scepticism 9i sf\iere
Partea a treia. RAJIUNEIntroducere la ragiune
A. Cunoayere
WI. Observarea naturiiWII. Observarea de sine a omului
IX. Omul;i trupul siu . .
B. Acyiune
X. Individuaiism egoist. Plicere gi necesitate
XI. Individualismul generos.
Legea inimii ;i nebunia inchipuirii de sine
XII. Individualismul supus. Virtutea 9i cursul lumii . . . . . .
CUPRINS 307
C.CreaTie ..:... .... ZOgXIII. Anistul Spirirualitate, animalitate si inseli.ciune . . . . Z0gXIV. GAnditorul. Ragiuneacedilegea . ....... ZI3XV. Omul pracric. Ragiuneaceverificilegea . ..,.... 216
Partea a patra. SPIRITIntroducere la spirit
A. Spiritul adcudrat. Cornunitatea .
XW. Lumea morali. Birbatul gi femeiaXVII. Fapta morali. Fratele si sora .
XVIIL Starea juridici.. lJn cetitean lntr-un imperiu . . . . .
B. Spiritul instrdinat. CulturaXIX. Temporalul 9i spiritualul)O(Luminile ....
)O(. Libertare si reroareC. Spiritul sigur de sine. Etica .
)OilI. Viziunea etici a lumii)O(II. Fratele fiului risipitor gi substituirile sale)C(V. Sufletul frumos, ri.ul ;i universala iertare
Partea a cincea. SPIRIT RELIGIOSIntroducere Ia spirit
)O(V. Cultura religiei naturale)O(W. Cultura religiei artisrice
)O(UI. Cultura religiei revelate
118
r24
r29
t34r39
t44
149
r5r
153157
r62
t67170
175
181
183
183
Partea a
>o(wII.Epilog
;asea. SPIRIT ABSOLUT,,Ce este omul, ca si te gAndesti la el?"
22r223223227232236236
244249254254258263
271
274278285
293
299188
r92t96
200203
in loc dz posfaya
de Emil Cioran ". 301t96
CAPITOLUL ICertitudinea sensibilS.
Rezumatul capitolului introductiv: in canea lui Hegel se dovedeste
ci gi congtiinta are parte de peripegii.
intr-o carte mare - cum ni se pare ci este aceasta, al ci.reifir incepem si,-l toarcem - este intotdeauna vorba despre
un personaj extrem de putin interesant la prima vedere qi
pentru care totusi profegii au flcut religii gi scriitorii cu undram de geniu, ci.rti: este vorba de tine. Trebuie si. te de-prinzi cu acest omagiu, nu neapi.rat mi.gulitor, pe care gi-laduc cultura in general si cartea lui Hegel in panicular. Cicidac5. din uitima lagi deoparte ,,Prefata", care e scrisl prea
tArziu, si ,,Introduceree", c.are e scrisi prea devreme, dai peste
capitolul I al cirgii, privitor la ,,certitudinea sensibili", undeHegel i;i ingS.duie s5. istoriseasci. intAmplarea de care rocmaiai avut parte, parci. Ai luat ln brate lumea, sau ce ti-a plicutdin lume. Ce-i in mAni nu-i minciuni. Ei bine, ce-i ln mAnieste minciv.ni., spune Hegel - si parci aga ai simtit.
Dar ce simplu ar fi daci Hegel ar spune prin aceasra:
totul e trecitor, lumea simgurilor e pirelnicie, nimic nu e
adevirat printre cele de aci. Asa au spus religiile, figiduindo alti lume, una ,,adevirati"; asa spune cultura indiani,chiar atunci cind nu pune in loc decit neantul. Dar Hegelstie si plece de la un gind nespus mai subtil.
El nu spune ci certitudinea sensibili n-ar fi certitudine;isi incepe cartea spun6.nd doar ci pare certitudinea cea maibogati, cAnd in fond e cea mai siraci. Nu spune c5. n-ar fiadevi.r in ea; spune doar c5. e vorba de adevirul cel mai
34 POVESTIRIDESPREOM
abstract, tocmai in ea! Ce-i in mAni e minciuni, in sensul
ci n-are plinatatea pretinsi, ci se dezminte drept ce se d5,
Altminteri, toati cartea sa va arita ci nu faci decAt si caugi,
pe diferite registre, intAlnirea aceasta plini, pe carc u avut-o
parc5.;i flri de care n-ai fi decit o umbri.Dar acum, tot ce-ti pare mai determinat, senzalia asta,
fericirea asta (c5"ci senzatie, aci, trebuie luat in sens larg, ca
senzaFe de fericire de pildi, sau de vitezL, sau de belie rece,
daci vregi) este tot ce e rrlai nedeterminat- E un acum, e un
aci, e senzatia asta, dar nu e decAt un ,,asta", pAni la urmi' $itu egti ceva de ordinul lui ,,asta", dac5. te gA-ndegti mai-bine'
,,Cine-i acel ce-mi sPune povestea pe de rost?" Ceva fanto-
matic coboari atunci pe lume; lucrul resimgit devine un de
exemplu gi tu insugi qti un de exemplu. Nu e o irealitate,
d", . o alti" realitate, una generali, tocmai aci unde vedeai
ceva singular. Cand un tanir anumit iubegte o fat5. anumiti,
un taner in general iubegte o fati in general.
Cine a inteles Pe cont propriu lucrul acesta a intrat in
Fenomenologia sPiritului. Aci insi - vom sPune noi - cul-
tura incepe si se transforme din omagiu intr-o ofens5.. Cum
poate Hegel si puni in discuEie ce mi-e mai intim si asigu-
iat, certitudinea mea sensibili? Cici prin simplul fapt civorbegte despre ea, ne transformi in fantome 9i pe mine, si
certiudinea, adici in cazuri. Dar eu si ea nu suntem cezuti,
suntem o reditate.
$i atunci, intrat in cartea lui Hegel cum efti, incepi sicurgi odati cu ea. Si-mi las eul meu deoparte, igi spui, ca
inesenEial; dar lucrul pe care-l resimt nu existi el 9i nu
stiruie, chiar daci nu l-a; resimgi? Stiruie intr-un fel, dar va
trebui si admi$ ci tntr-alt fel nu sti.ruie. E un Acum, spui, este
un aci care n-are nevoie de tine. Dar e un acum-noaPte sau
e un acum-ziui,? e un aci-arbore sau aci-casi? Este in orice
lvrAnnqreRlRETARE 35
caz un acum sau un aci reluate oricAt, si ce ri-mAne din con-tinutul lor este generalitatea lor, pe care tocmai de aceea opoate prelua cuvintul. Totul trece, dar ,,acum" si ,,aci"rimAn. Adevirul nostru e cuvAntul, vorbirea.
Daci traduci in romanesc gAndurile lui Hegel, ai pureaspune: ce este oare fiinta pe care o indrigqti si pe care cer-titudinea ta o ftxeazl" intr-un aci ;i acum? Ci ar putea fi oalta, si n-o mai spunem; dar aceea;i fiind, tocmai c5. ea edesfiintati si reinfiintati de fiecare acum si aci, ci repre-zinti. acum-ul tiu neincetat regisit, o prezenti., un parfum,un element de viagi, o esenti., un nume. Ceea ce suntemunii pentru algii este, in ultimi instanti, un nume.
Atunci, daci ceea ce simte cineva pentru el o puri gene-ralitate, un titlu subiectiv, un nume, inseamni ci esen,tialpentru certitudinea sensibilS. nu este obiectul, ci e insusisubiectul ce resimte lucrul. Ce simt eu e adevirat pentru ci.simt eu. Dar, spune acum Hegel, orice alt eu poate s5.-l
resimti", si atunci eul tau, fir5" si dispari, fire;te, a devenitceva general. Sau, daci. nu simte intocmai toat5. lumea, cifrecarc simte in felul siu, atunci eul este o generalitate lnci,intrucit ,,ce simt eu simt numai eu" este experien,ta tuturor.Certitudinea mea nu e asigurati nici de obiectul din afaramea, nici de ce e in mine. Pe toti ne preia pustia generalitS.Eii.
O asemenea pustie, care se deschide inaintea noastri, siin noi in;ine, este intolerabili omului, cu arar mai mult cucAt nu reprezinti un neadevi.r. Certitudinea noasrri sensi-bili s-a ri"sturnat efectiv, dAndu-ne cu senzagiile rocmaiabstractul. Omul senzatiihr este cel care tri"ieste in nori, lnaburi, in fum - putem spune noi acum. Dar Hegel si con-gtiinga omului continui: daci obiectul nu are consisrenti",daci. subiectul nu are nici el, in schimb intAlnirea lor tre-buie s5" aibi: certitudinea sensibili o di tocmai intilnirea
36 POVESTIRIDESPREOM
lor. Nu-mi pasi ci lucrurile sau stirile se tot preschimbi ;idezmint; nu-mi pasi ci eu sunt un,,de exemplu". Certitu-
dinea mea o di. intregul pe cere'l fac eu cu lucrul resimgit,
si ea poate fi indicatS.. Pot striga: atenfiune, atenEiune, aci
e o certirudine, aci e o fericire! Cum imi puteti lua aceasta?
Nu ti-o ia nimeni, om al certitudinii sensibile, dar Ei-o
preia generalitatea, in timp ce tu credeai ci e;ti in singula-
ritate gi nemijlocire. Dac5. ai simgi cumva ci extazul tiu e
,,un atom de eternitate" - cum spunea nu gtiu cine dupiHegel - atunci te-ar absorbi de la inceput universalul, cu
certitu&nea ta cu tot. Dar dac5. simgi ci este un atom de timp
si vrei si indici acest acurnal fericirii tale - si gi-l indici doar
tie, ca si ai cu adevirat certitudinea lui - atunci, spune
Hegel, suprimi acum-ul tiu cu acum-ul indicirii, aduci mij-
locirea in nemijlocitul tiu gi spui orm nu este ceva, ca siari.;i ce este. $i la fel faci cu aci-ul t5.u; il ingropi, ca si gi-l
indici, sub atitea alte aci-uri, cate nu sunt el. Cici in jurul
a tot ce este se afli. o infinitate de nefiing5., sPusese Platon
inainte de Hegel.
Ce importi? stiruie congtiinla naturali; certiildinea ;iadevirul ri.mi.n. Da, dar drept altd certitudine 9i alt adevil'
intoarceti-vi la scoala cea mai de jos a intelepciunii, spune
acum Hegel, la vechile mistere eleusiace, unde erai invigat
ca pAinea pe care o mininci nu e pAine, ci Ceres, vinul pe
caie-l bei nu e vin, ci Bacchus. Noi ingine estlzl, mA'ncind
,,cereale", am uitat c5" mAncim pe Ceres, Pentru c5' gtim acum
ci mincim esenle ,- zaharuri, proteine, grisimi. CAndva,
cAnd vom obtine sinteza clorofiliani' ne vom rugina, Poate,
ci am crescut vietigi gi plante Pentru hrana noastri, spunAnd
ci ele sunt ce sunt, c6"nd in realitate erau gi ne erav altceva;
gi ca atare vor dispi.rea din lume, cu zoologia 9i botanica lor.
Dar Hegel spune acum: ,,Nici animalele nu sunt excluse de
iNTAIA INTERPRETARE 37
la aceasti inEelepciune; cici ele nu stau in faga lucrurilorsensibile ca si cum acestea ar fi existente in sine, ci, desperAnd
de aceasti. realitate 9i in completa certitudine a nimicnicieiei, ele se apuci si le minAnci; ;i intreaga naturi s5.rbi.to-
reste, ca si ele, aceste mistere..."Iar daci vrei totusi s5" spui ci lucrul sensibil este ce este,
o spui numai; cici declari despre un lucru cum ci e asta, cie ceva singular, real, exterior, gi spunind asa enungi tocmaio simpli generalitate, de vreme ce, iarS;i, orice lucru este
un lucru singular, unul real, sau un ,,lucru", adicd. - gene-ralitatea insl;i.
A;a incep, prin urmare, peripetiile congtiinlei, cu trans-formarea in vid a tot ce e mai plin si in fantomatic a tot ce-gi
pare mai real. Corytiinga se surpi., cu certitudinea ei. Dar tre-buie si spunem de pe acum, pentru intreaga carte, ci. nu se
surpi. &n certitudinea sensibili, ci tn ea. Tot ce era mai indi-vidual a devenit o generalitate, dar omul, stiind ci de aci ina-inte nu va mai putea sci.pa de blestemul si binecuvdntareageneralit5.gii - cici aceasra e prima cidere a congtiingei: ci"de-
rea in cerul universalului - nu se va impi.ca pA.ni ce nu varegi.si universalul cu integ individualul pierdut.
Iar o vorbi a lui Eminescu, anrihegelianul, ne pare iari;iun bun comentar pentru acest sens al ci"r;ii lui Hegel, care
este cartea certitudinii culucruri incerte cu tot. ,,F5.ri eu nuexisti Dumnezeu, ftri ochi nu e lumini, Feri"auz nu e cin-tec. Ochiul e lumina, auzul e cintecul, eu e Dumnezeu.Nagiunea mea e lumea" (ms.2269). Absolutul lui Hegelnu va fi flri acum, far| aci, f).ri" con;tiingi. individuali ;ifi.ra botanica ori zoologia pe care torul le pustieste. Cum ecu Purinfi a;a ceva?
CAPITOLUL IIPercepgia, adicl. lucrul
Rezumatul capitolului anterior: Congtiinga a crezut ci ob$ne cer-
titudinea prin senzagii, dar s-a pierdut in noaptea generalitigii.
Cum se descumpinegte omul senzafiilor cAnd vede c5.
adevS.rul siu e ceva universal! Voiai ceva anumit, dar casa
pe care Ei-o credeai a ta nu era decAt o casi de om in genere;
iubirea ta nu e dec5"t o poveste a speciei. Totul devine spec-
tral si evanescent, o clip5.. - Apoi con;tiinta se regS.segte:
foarte bine, dacl nu pot avea certitudinea flri adevir obiec-
tiv, atunci voi face din casa mea, din viaga mea, din tot ce
existi. in jurul meu ceva obiectiv. Nu mi speriu ci. eu sunt
un eu in general gi obiectul, un obiect in general. Lumea
mea e reali, nu spectrali ca a senzatlilor, cici e o lume dz finye;i lucruri, nu de simple senzafii, iar in fiecare fiingi orilucru pot vedea universalul cel bun.
O extraordinarS. promisiune se deschide celui ie;it de
sub narcozi.. Daca nu obgin certirudinea prin senzafii,
o obgin poate prin perceptii; daci. nu mi-o dau stirile,care-s subiective, mi-o pot da lucrurile, care-s obiective.
$i ce binefacere ar fi pentru mulgi oameni, mai ales tineri,si treaci mai repede de la senzagii la percepEii - intrindastfel in capitolul II al c5"rgii lui Hegel! Ce pas uriag, ade-
sea neftcut de om, de la subiectiv la obiectiv. Iar Hegelse joaci aci, o clipi, cu trecerea logic necesrri de la subiec-
tiv la obiectiv, tn drum spre absolut, dar nu ne spune
inci. limpede ci totul se va migca dupi ritmul: subiec-
tiv-obiectiv-absolut. Congtiinga descoperi singuri, cind
INTAIA INTER?RETARE 39
descoperi, ci. trebuie si se supuni.la obiect, poate ln drumspre absolut.
in loc si inregistrez din lucruri doar senzaliile, pAni. laurmi. evanescente, le inregistrez pe ele insele, lucrurile. Elenu sunt un ,,asta" care piere prin generalitate, aga cum n-ardeveni neapi.rat fantomatici fiinga iubiti., daci ai vedea inea eternul feminin. Dimpotrivi., ele sunt un ,,asta" care lnves-
tegte prin generalitate. Ci e prea mult ca un lucru sau ofiing5" si. fie purtS.toare de universal? Dar iati, ele nu poafiInumai un universd,, sunt pachete de universaluri, ;i asa abia
le pogi tngelege cu adevirat.Betia senzatiei e prea putin lucru pe lAngi. bogi.tia per-
cepliei. Senzagia igi di cite ceva din ce este in lucruri, pe cindpercepfia igi di gi ce nu este in ele. Ce ne e sensibil in lucrudevine, dincolo de senzatia evanescenti, o ,,proprietate" a
lui. Fiinga aceasra, de pildi, are ochii alba;tri; nu suntnegri, nu sunt verzi. Dar ochii ei albagtri neagi si ln acelasi
timp pS.streazi frumusetea celor negri si verzi. Orice pro-prietate e reprezentativi pentru tot ce a suprimat, gi aduce
astfel cu ea ceva universal. Ea nu r5,mAne singuri in lucruri.
$i atunci realitS.gile date percepgiei tale sunt ca un fel de pa-
chete de calitS.gi universale, c:r un fel de medii in care
subzisti proprietiti diferite. intr-un acela;i cristai de sare,
spune Hegel, intr-un simplu ,,eci", ai laolaiti. si albeata, si
forma de cristalinitate, ;i duritatea. A;a suntem tofi: ;i asta, gi
asta - o colecgie de gi-uri, la prima vedere. Parisul inseamnigi Notre-Dame, ;i bulevardele, gi podurile de pe Sena.
Dar nici noi; nici lucrurile nu suntem simple medii indi-ferente. Ce e cuceritor in orice realitate dati. este c|focalizsazi,toate universalurile ecelea, care sunt proprieti.Eile felurite.O admirabili unitate, o lume de uniti.gi aga cum nu erau
date senzagiei, igi iese inainte sub perceptia lucrurilor. E un
40 POVESTIRIDESPREOM
unu exclusiv in fiecare; exclusiv cici nu are decit aceste cali-
tigi, aceasti structuri. Dar ce belgug de calitigi,'ce unitate
complexi este in fiecare lucru individuai! $i e o unitate
sensibik inci - aceasta e bunitatea perceptiei.
Ceva ginga; apare asdel corytiinEei, odati cu fiecare lucru:
o unitate gi un adevir Pe care ea trebuie si. le prindi' aga
cum sunt. Congtiinga vrea si fie obiectivi - ca romancierul
sau ca fizicianul, vom sPune noi. Dar fizicianul 9i roman-
cierul sunt mai fericiEi decit conttiinga, cici n-au decit pro-
blema unificirii unui divers si nu cad peste problema aceasta,
teribili in istoria gAndirii, care este a unului diuers el insugi'
Banalitatea aceasta care este ,,lucru" e mai paradoxali. decit
toate paradoxele cunoa;terii'Lucrul este ce este, simte congtiinga. Ci nu-l vid tntot-
deauna la fel, drept unu, e vina mea. Dar cum este orice
lucru unu, cAnd e legat prin proprieti;ile lui de atitea dtele?
Pe de alti parte, cum si. nu fie unu cind e atAt de diferit, prin
determinagia gi inminuncherea 1or, de altele? Nici o frunzi'
nu are culoarea altei frunze, s-a sPus. Ai vrea atunci s5" inge.
legi ce anume di unitate, nu singularitate, lucrului; dar daci
senzatia, infrinti, a lisat loc percepgiei, acum Percepfia te
intoarce la senza;ie ;i te face s5. iei dintr-un lucru doar cAte
un aspect, cite o singularitate iari;i. Eu simt ci"lucrul acesta'
fiin;a aceasta, oragul acesta sunt aga.
$i totqi simgirea noastri e mai maturi acum. Ea nu
mai e o stare subiectivi; acum vrea si fie o inregistrare obiec-
tivi. E drept, daci, nq prind lucrul in unitatea 9i identitatea
lui, dac5. nu pot istorisi despre el decAt ce tmi este, atunci
ar insemna cL eu sunt cel care aduc in el diversitatea Pro-prietigilor;i erz sunt mediul acela in care un lucru ca 9i un
o- ,t'rrr, gi asta, gi asta. Mie, doar, omul acesta mi-ar fi 9i
curajos, gi bun, ;i nebun.
INTAIAINTERPRETARE 4I
Totugi determiniri exjsti. tn e/. Determiniri sunt in orice
lucru ca sil facl lucru, ;i ele sunt bine distincte. Am luato clipi asupra mea diversitatea lucrurilor, dar acum trebuie
si. iau asupra mea unitatea lor. Spun: sunt fe;ele unui ace-
luiasi lucru gi ,,intru cit" e tn joc, una nu e alta, dar lucrule una. Poate ci in lumea aceasta de proprieti.gi ;i procese
variate ;i continue, noi stntem cei care tiiem uniti,ti, in timpce lucrurile sunt simple ,,colecdi de materii", pe care con-
qtiinEa noastri vine si le inzestreze cu identitat.. - $i atunci,
dac5. reflecti.m la experienta pe cirre tocmai o frcurlm asupra
lucrurilor, vedem ci 9i lucrul este cind unitate, cAnd diver-sitate, gi congtiinta noastri este cAnd izvor de diversitate
pentru lumea realitigilor, cind izvor de unitate. Congtiinga
s-a dedublat; lucrul s-a dedublat. Nu cumva, sub percepgia
care lmi flgS.duia certitudine, lumea i;i iese din EXgini?Ce potrivit cade acum al treilea moment in desf}.gurarea
conttiinlei percepitoare, dupi Hegel! C5.ci dupi. ce PercePgiaa frcut mai intii dreptate obiectului, apoi congtiingei, acum
face dreptarc lumii obiectelor, cu riscul ca ea insigi, per-
cepfia, si-;i arate pugin;.tatea. Ai pendulat, cu PercePfia, intrelucru gi congtiinli; dar lucru inseamni de buni seamd.lumr|iar a percepe reprezint| o lntAlnire cu lumea. Un arbore tri-mite la arbori gi la o lume in care sunt gi alte lucruri decAt
arbori. El este altul gi fagi de alEi arbori, 9i fagi de alte lucruri,dupi cum era altul fagi de congtiinli.. Orice lucru este,
a;adar, 9i ,,lucru-pentru-un-altul", iar ,,unitatea lucrului cu
el insqi este tulburati de alte lucruri", spune acum Hegel.
Ce se tulbur5. tn definitiv? Se tulburi poate gindul sau
nidejdea, pe care gi-o didea perceptia, de-a putea intilniuniversalul inff-un singur luru.Diversitatea era ;i in lucru,in opozigie, dar gi in armonie cu unitatea lui: acum insiapare diversitatea dinfte lucruri, care o face inesengiali pe
42 POVESTIRIDESPREOM
cea dintai. Sau, ca si ingelegi acest sraniu paradox al lu-crului, de-a fi nu unificarea unui divers, ci un unu divers,
trebuie si. te ridici la cealalti diversitate, dintre lucruri.Spre a ingelege cum este un arbore o unitate diversi, in-cerci si vezi cum sunt diuer;i arbori o unitate. in termeni
filozofici, am putea spune: nu problema substangei tre-
buie si puna percepgia in joc, cum pirea si faci la ince-
put, ci problema relayiei-
Dar in felul acesta, fiinga-pentru-sine, cum sPune Hegel,
faptul de-a fi unu al lucrului, cu excluziunea tuturor celor-
lalte, devine tocmai una cu opusul ei, cu fiin9a-Pentru-un-
altul. Daci i se pot traduce gindurile, aci, sau daca, dincolo
de litera lui, trebuie si descrii ce se intimpli. corytiingei per-
cepitoare, vei spune ci. fiinta-pentru-sine a arborelui, de
pildi, a devenit fiinEi-pentru-un-altul, pentru algi arbori,
tocmai pentru ci s-a definit atAt de bine retri.gLndu-se inidentitatea ei. Dar aceasta inseamni ci. un singur lucru nu
poate refine universalul pentru el. Iubita cuiva nu poate
reline eternul feminin Pentru sine. Fiinga ei ,,pentru sine"
a devenit ceva inesen;ial. Cici daci ar fi esengial ca eternul
feminin s5. fie numai in ea, n-ar mai fi universalul acela.
Congtiinga a vroit si se ridice de-a dreptul de la fiinga sen-
sibili. la universal: si vadi intr-un singur exemplar legea,
em zice. Aceasta ar fi certitudinea ciutati de congtiingS..
Dar poate ci, spre a vedea universalul intr-un singur exem-
plar, trebuie si treci prin necondiEionatul lui; ca si vezi
omenescul intr-un singur om, trebuie s5, te fi uitat cAtiva
vreme la omul tn genere. insi. universalul percepgiei este
untsl condiyionat, cLci e provenit din sensibil gi incircat cu
opozitiile acestuia. Poate ci abia intelectul, cate e mai pur,
va reu;i si. ob;in5. ceva in aceasti privingi. - $i congtiin{a se
surpi din nou, ca la treapta senzafiei.
iNTATeTNITTRpRETARE 43
Firqte, bunul-simt, care nu e dec6.t o lntelegere perce-p5.toare, spune Hegel, crede ci a si prins universalul si ade-virul, incercAnd si reduci toate conrradicgiile la o chestiunede ,,punct de vedere". indiritul sofisticii lui insi, ce-i rimAnebunului-simg? Rimin cAteva esenfe de gindire, citeva ade-viruri abstracte, care nu pot opri mersul conttiingei perce-pitoare ciltre scepticisrn.
in "c..t
capitol al lui Hegel se ingroapi Hume, odati cubunul-sirng. Fiele ti.rA.na u;oari, giri.na lor nedospiti. de
gAnd, cum a fost. Cici flri scoala intelectului lectia lucru-rilor nu e decAt o noui. amigire, sau surAsul ei amar.