povestea zana zorilor

7/17/2019 Povestea Zana Zorilor

http://slidepdf.com/reader/full/povestea-zana-zorilor 1/25

Poveşti

Zâna Zorilor

de Ioan Slavici

A fost ce-a fost: dacă n-ar fi fost nici nu s-ar povesti. A fost odată un împărat, – un împărat mare şi puternic; împărăţia lui era atât de mare, încât nici nu se ştia unde se începe şi unde se sfârşeşte. nii !iceaucă ar fi fără de mar"ini. Iar alţii spuneau că ţin minte de a fi au!it din #ătrâni că s-ar fi #ătut odinioară împăratulcu vecinii săi, din care unii erau şi mai mari şi mai puternici, iară alţii mai mici şi mai sla#i decâtdânsul. $espre împăratul acesta a fost mers vor#a cât e lumea şi ţara, cum că cu oc%iul cel de-a dreapta totrâde, iară cu cel de-a stân"a tot lăcrămea!ă neîncetat. &n !adar se între#a ţara, că oare ce lucru să fie acela, căoc%ii împăratului nu se pot împăca unul cu altul. $acă mer"eau voinicii la împăratul, ca să-l între#e, el !âm#eaa râde şi nu le !icea nimic. Aşa rămase vra'#a dintre oc%ii împăratului o taină mare despre care nu ştia nimeninimic, afară de împăratul. (rescură feciorii împăratului. (e feciori) (e feciori) *rei feciori în ţară ca treiluceferi pe cer) +lorea, cel mai #ătrân era de un stân'en de înalt, cu nişte umeri încât nu l-ai putea măsura cu patru pălmi cruciş. (u totul alta era (ostan: mic la statură, îndesat la făptură, cu #raţul de #ăr#at, cu pumnulîndesat. Al treilea şi cel mai tânăr fecior al împăratului e etru: înalt, dar su#ţire, mai mult fată decât fecior.etru nu face multă vor#ă: el râde şi cântă, cântă şi râde de dimineaţă până în seară. umai câte odată-lvede omul mai întunecat, dă cu mâna pletele în dreapta şi în stân"a de pe frunte şi atunci ţi se pare că ve!i pe un #ătrân din sfatul împăratului. – ăi +loreo, tu eşti acum mare; du-te şi întrea#ă pe taica, pentru ce-i plân"elui un oc%i, iar altul râde pururea. Aşa !ise etru către frate-său +lorea într-o #ună dimineaţă. $ar +lorea nus-a dus: el ştia încă de mic că împăratul se supără, dacă-l între#ă cineva de astă trea#ă.

*ot aşa o păţi etru şi cu frate-său (ostan. – u cutea!ă nici unul; lasă c-oi cute!a eu, !ise la urmăetru. /or#a fu !isă; lucrul fu "ata. etru merse ca să între#e.

– 0ar#ă-ţi fie mumă-ta) ce trea#ă ai tu de aceea1) îi !ise împăratul mânios, şi-i dete o palmă pe de-adreapta şi alta pe de-a stân"a.

etru se duse supărat şi spuse fraţilor săi cum a păţit-o cu tatăl său.

$e când a între#at etru de trea#a oc%ilor, se părea cum că oc%iul cel din stân"a plân"e mai puţin, iară celde-a dreapta râde mai mult.

etru îşi întări inima şi mai merse o dată la împăratul. 0 palma e o palma şi două-s două) 2ândi şi făcu.

0 păţi din nou, cum a mai păţit-o.

0c%iul cel din stân"a lăcrăma acuma numai din când în când, iară cel din dreapta se părea a fi în'unit cu!ece ani.

– $acă e trea#a aşa, "ândi acum etru, apoi ştiu eu ce-oi face. Atâta mă duc, atâta între#, atâta ra#d la pălmi, până ce nu vor râde amândoi oc%ii.

A !is-o, a şi făcut-o) etru nu !icea nimic de două ori.

– +ătul meu, etre) !ise împăratul, acuma mai #lând şi râ!ând cu amândoi oc%ii. 3u văd că ţie nu-ţi iese"ri'a din cap; ţi-oi spune dar trea#a cu oc%ii mei. /e!i, oc%iul acesta râde de #ucurie, când văd că am aşa treifeciori ca voi; iar celălalt plân"e pentru că mă tem că voi nu veţi fi în stare să împărăţiţi în pace şi să apăraţi ţara

Adresa de

http://www.povesti-pentru-copii.com/ioan-slavici.html

http://www.povesti-pentru-copii.com/ioan-slavici.html



de vecinii cei vicleni. $acă-mi veţi aduce însă apă de la fântâna 4ânei 4orilor, ca să mă spăl cu ea pe oc%i, îmivor râde amândoi oc%ii, căci voi şti că am feciori voinici, pe care mă pot ră!ema.

Aşa !ise împăratul. etru-şi luă pălăria de pe prispă şi se duse să spună fraţilor săi ce-a au!it. +ecioriiîmpăratului se puseră la sfat şi "ătiră lucrul pe scurt, cum se cade între fraţii cei #uni. +lorea, ca cel mai #ătrândintre cei trei, se duse în "ra'd, alese calul cel mai #un şi mai frumos puse şaua pe el şi apoi luă !iua-#ună de lacasă şi masă. 5ă duc, !ise către fraţii săi, şi dacă nu voi veni într-un an, o lună, o săptămână şi o !i cu apă de lafântâna 4ânei 4orilor să vii tu (ostane după mine5. Se duse.

*rei !ile şi trei nopţi +lorea nu mai stătu; calul !#ură ca năluca peste munţi şi peste văi până ce n-a'unse lamar"inile împărăţiei.

6ur împre'ur pe lân"ă împărăţie era o prapastie adâncă şi peste această prăpastie o sin"ură punte. 7a punteaasta mai stătu +lorea o dată: să privească înapoi, apoi să ia 5!iua-#ună5 de la ţară.

+erească $umne!eu şi pe sufletul pă"ân de aceea ce vă!u +lorea acum, când era să plece mai departe. n #alaur) dar #alaur cu trei capete, cu nişte feţe "ro!ave, cu o falcă-n cer, cu una în pământ.

+lorea nici nu mai aşteptă ca #alaurul să-l scalde în văpaie, ci dete pinteni la cal şi se duse ca şi când nici n-

ar fi fost aici.

8alaurul suspină o dată şi pieri fără de urmă.

*recu o săptămână) +lorea nu mai veni; trecură două; de +lorea nu se mai au!ea nimic. *recu o lună;(ostan începu a ale"e între cai. (ând crăpară !orile de un an,o lună, o săptămână şi o !i, (ostan se sui pe cal, îşiluă !iua-#ună de la frate-său mai mic. 5Să vii şi tu, dacă voi pieri şi eu5 !ise şi se duse cum s-a fost dus frate-său.

8alaurul de la punte era acum mai înfricoşat; capetele lui erau mai în"ro!itoare şi fu"a voinicului mairepede.

u se mai au!i de amândoi fraţii: etru rămase sin"ur.

– ă duc şi eu în urma fraţilor mei, !ise el într-o !i către tatăl său.

– Apoi mer"i cu $umne!eu, îi !ise împăratul, doară vei avea mai mult noroc decât fraţii tăi.

9i cel mai tânăr fecior al împăratului luă dară 5!iua-#ună5 şi porni către mar"inea împărăţiei.

e puntea cea mare stătea acum un #alaur şi mai mare şi mai "ro!av, cu fălcile şi mai înfricoşate şi maidesc%ise. 8alaurul avea acum nu trei, ci şapte capete.

etru stătu în loc când vă!u di%ania asta înfricoşată. 5+eri din cale)5 stri"ă apoi. 8alaurul nu feri. etru maistri"ă o dată şi încă de a treia oară; după aceea se repe!i la el cu sa#ia scoasă. &ndată i se întunecă cerul de nuvă!u alta decât foc) +oc în dreapta, foc în stân"a, foc pe dinainte, foc pe dinapoi. 8alaurul arunca la foc dintoate şapte capetele.

(alul începu a %orcăni şi a se arunca în două picioare încât voinicul nu putea să lupte cu sa#ia. 5Stai) c-aşanu-i #ine)5 !ise el şi se co#orî de pe cal. &n mâna stân"a calul, în mâna dreapta sa#ia. ici aşa nu merse: +ăt-+rumos nu vedea alta decât foc şi văpaie.



– Acasă după alt cal mai #un) etru !ise, încălecă şi se duse ca iarăşi să vină. (ând sosi acasă, îl aşteptălăptătoarea sa #a#a 8irsa în poarta curţii.

– ei fătul meu etre) am ştiut cum că iară ai să vii fiind-că n-ai plecat #ine.

– (um să fi plecat dară1 între#ă etru pe 'umătate supărat, pe 'umătate trist.

– /e!i, dra"ul meu etre, începu a-l învăţa acuma #a#a, tu nu vei putea mer"e la fântâna 4ânei 4orilor

decât dacă vei călări pe calul pe care a călărit tată-tău împăratul în tinereţea sa; mer"i, întrea#ă unde şi care ecalul acela. $upă aceea încalecă şi te du.

etru mulţumi de învăţătură şi apoi se duse, ca să între#e de trea#a calului.

– ea"ra-ţi fie lumina) se răsti acum împăratul. (ine te-a învăţat ca să mă între#i tu pe mine aşa1 (u de-a #ună samă vra'itoarea cea de 8irsa. Ai tu minte1 Au trecut cinci!eci de ani de când am fost eu 'une: cine ştie peunde au putre!it oasele mur"ului meu de atuncea1) &n podul "ra'dului îmi pare, cum că mai e o curea din frâu.Atâta am şi mai mult nimic din cal.

etru icni supărat şi spuse #a#ei 5cum şi ce5.

– Aşteaptă numai – stri"ă #a#a râ!ând de #ucurie. $acă stă lucrul aşa, apoi stă #ine. $u-te şi adă #ucata dinfrâu. $oară voi şti eu face un lucru cu cale din ea.

odul era plin de frâie, de şele şi de curele. etru alese cele mai roase, mai ru"inite şi mai neîn"ri'ite şi leduse #a#ei, ca să facă precum a fost !is. 8a#a luă frâiele, le afumă cu fum de tămâie, !ise peste ele o !icălă dincuvinte mărunţele şi "răi după aceea către etru:

– Ia frâiele şi dă cu ele de poarta casei.

etru făcu precum i se !ise ca să facă.

/ra'a #a#ei a fost #ună. A#ia dete etru cu frâiele de poartă se şi întâmplă nu ştiu cum un lucruînaintea căruia etru stete uimit n cal stătea înaintea lui decât care lumea n-a vă!ut mai frumos) (u o şa plina de aur şi pietre scumpe cu nişte frâie, la care să nu priveşti că-ţi piere lumina oc%ilor.

+rumos cal frumoasă şa şi frumoase frâie pentru +ăt-+rumos.

– Sari voinice în spatele ur"ului, stri"ă #a#a facând cruce peste cal şi călăreţ: mai !ise apoi o !icală decâteva cuvinte şi intră în casă.

$upă ce etru sări pe cal simţea cum că de trei ori este mai puternic la #raţ şi de atâtea ori mai pietros la

inimă.

– Să te ţii #ine stăpâne, c-avem cale lun"ă şi tre#uie să mer"em iute. Aşa !ise ur"ul; dar şi-a aflatvoinicul Se duseră se duseră, !#urară – cum nu s-a dus şi nici n-a !#urat cal şi vonic înainte de aceea.

e punte stătea acuma un #alaur cum n-a mai stat, un #alaur cu douăspre!ece capete, "ro!ave, mai pline devăpaie) ei) dar şi-a aflat voinicul. etru nu se înspăimântă, ci începu a se sufleca la mâneci şi a scuipa în palme: 5+eri din cale)5 8alaurul începu a scuipa la foc.

etru nu mai făcu dară multă vor#ă, ci scoase sa#ia şi se "ră#i să se repeadă spre punte.



– Stai) astâmpără-te stăpâne), "răi acuma ur"ul, 5fă cum !ic: înţepeneşte-te cu pintenii la mine în #râu,scoate sa#ia şi stai "ata, că avem să sărim peste punte şi #alaur. (ând vei vedea apoi că suntem tocmai pedeasupra #alaurului, taie capul cel mai mare, şter"e cu mâneca sa#ia de sân"e şi o #ă"ă în teacă, ca să fii "ata pecând a'un"em la pământ5.

etru strânse din pinteni, scoase sa#ia, tăie capul, şterse sân"ele, #ă"ă fierul în teacă şi fu "ata pe cândsimţi pământul su# picioarele calului.

Aşa trecură puntea.

– Să mer"em mai departe, începu etru vor#a după ce mai privi o dată îndărăt la ţara sa.

– Să mer"em) îi răspunse ur"ul. umai spune-mi acuma stăpâne cum să mer"em1 Să mer"em ca vântul1Să mer"em ca "ândul1 Să mer"em ca dorul1 Sau să mer"em c%iar ca #lestemul1

etru privi înainte şi nu vă!u alta decât cer şi pământ un pustiu la a cărui vedere i se ridicară perii învârful capului.

– Să mer"em tot una după alta, nici prea tare să nu ne o#osim, nici peste măsura să nu ne întâr!iem. 4ise

apoi merseră o !i ca vântul, una ca "ândul, una ca dorul şi una ca #lestemul. ână ce n-a'unseră, în crăpatul!orilor !ilei a patra la mar"inile pustiului.

– Stai acum) $ă în paşi) Să văd ce n-am mai vă!ut, stri"ă etru şter"ându-se la oc%i ca omul care setre!eşte din somn, sau ca acela care vede ceva şi-i pare că numai îi pare <aintea lui etru se întindea o pădure de aramă cu copaci, pomi şi poame de aramă, cu frun!e de aramă, cu tufişuri, iar#ă şi flori care decare mai frumoase tot de aramă

etru stătu şi privi cum priveşte adică omul, care vede ce n-a mai vă!ut şi despre ce n-a mai au!it. Intră în pădure.

+lorile de pe mar"inile căii începură a se lăuda şi a îndemna pe etru ca să le rupă şi să-şi facă cunună dinele

– Ia-mă pe mine, că eu-s mai frumoasă şi dau putere celui ce mă rupe, !icea una.

– 8a ia-mă pe mine, că cine mă pune în pălărie pe acela-l iu#eşte cea mai frumoasă nevastă din lume, !iceaalta şi iarăşi se mişcă alta şi alta care de care mai frumoasă şi mai dulce la vor#ă, până ce n-ademeniră pe etru ca să le rupă.

ur"ul sări în lături când vă!u că stăpânul său pleacă după flori..

– entru ce nu rămâi în pace1) !ise etru cam cu răstita.

– u rupe, că nu e #ine să rupi) !ise ur"ul sfătos.

– entru ce să nu fie #ine1

– e florile acestea !ace #lestemul: cine rupe din ele acela are să se lupte cu /âlva pădurii)

– (e vâlvă1)



– Acum dă-mi pace) Ascultă de mine: priveşte la flori; nu rupe însă din ele, ci rămâi în pace. Aşa !ise calul,şi mersera în paşi mai departe.

etru o ştia din păţite cum că e #ine s-asculte de ur"ul; îşi rupse dar "ândul de la flori. &n !adar însă)$acă se pune odata neca!ul pe capul cuiva, nu scăpa de s-ar şi feri din toate puterile

+lorile tot i se îm#iau şi el tot într-una slă#ea din inimă:

– +ie ce e dat să fie) !ise etru de la o vreme. 8arem voi vedea şi /âlva pădurilor. Să văd, ce e1 (u cineam de lucru1 $acă-mi va fi ursita să mor de ea, voi muri şi aşa; dacă nu apoi scap să fie o sută şi-o mie deiele) Se puse la rupt de flori

– -ai făcut #ine) !ise acum ur"ul plin de "ri'ă. $acă ai făcut-o, însă e făcută) te încin"e acuma şi fii"ata de luptă, că acuş, vine /âlva)

A#ia rosti ur"ul vor#a, a#ia fu etru "ata cu cununa până ce şi începu un vânt uşor din toate părţile..$in vânt se făcu vifor /iforul crescu crescu până ce nu se vă!u alta decât întunerec şi noapte şi iarănumai noapte şi întunerec 7ui etru îi părea, cum că a luat cineva lumea în spate şi a încărcăt-o la fu"a cu ea,aşa se cutremura pământul su# el.

– +rică ţi-e1 între#ă mur"ul scuturând din coamă.

– 8a) răspunse etru întărindu-se pe inima, deşi spatele începu a-i furnica. $acă e acuma aşa, aşa apoi fiecum e)

– ici nu-ţi fie frică) începu a-l îndemna ur"ul. Ia frâul de la mine din cap şi um#lă ca să înfrâni /âlvacu el.

Alta nu mai !ise, căci etru nici nu avu timp să desfrâne cum se cade până ce şi a'unse /âlva la ei

etru nu putea privi la ea aşa era de "ro!avă şi de înfricoşată.

(ap n-are dar nici fără cap nu e

rin aer nu !#oară dar nici pe pământ nu um#lă Are coamă ca şi calul, coarne ca cer#ul, faţă ca ursul,oc%ii ca di%orul şi trupul e de toate numai de fiinţă nu Aşa era /âlva când se repe!i către etru.

etru se spri'ini în fere, se ridică în picioare şi începu a lucra când cu sa#ia, când cu #raţul, iar sudorilemer"eau după el că pârâul.

*recu o !i şi o noapte; lupta nu mai a'unse la capăt.

– Stai Să ne mai întărim oleacă) !ise /âlva râsuflând cu "reu.

+ăt-+rumos lăsă spada în 'os.

– u sta) stri"ă mur"ul cu "ră#ita.

etru iarăşi începu a lucra din toate puterile.

/âlva rânc%e!ă acuma o dată ca şi calul apoi urlă ca lupul şi se repe!i din nou la etru.



7upta mai curse o !i şi o noapte şi mai înfricoşată ca până acuma. etru simţea a#ia că se mai poate mişcade o#osit ce era.

– Stai acuma, că văd că am cu om de lucru) Stai, !ise /âlva şi de-a două oară. Stai) Să ne împăcăm.

etru se luptă mai departe deşi a#ia mai putea răsufla.

– u sta) vor#i ur"ul.

$ar nici /âlva nu se mai repe!i ca până acuma, ci începu a se purta mai cu cale şi trea#ă, cum se poartăadică toate când nu mai simt putere în sine.

Aşa curse lupta până-n !orile de-a treia !i. (ând începură !orile a crepeţi, etru făcu ce făcu, destul căaruncă frâul în capul /âlvei o#osite $eodata se făcu din /âlva un cal, cel mai frumos din lume.

– $ulce-ţi fie viaţa, că mă scăpaşi de la ro#ie) !ise acuma /âlva prefăcută în cal şi începu a se de!mierdacu ur"ul.

ai în urmă înţelese etru din vor#ă şi cuvânt cum că /âlva nu fusese alta decât un frate al ur"ului, pe

care l-a #lestemat Sfânta iercure înainte de asta, cu atâtea şi atâtea sute de ani.

etru le"ă /âlva de calul său, se sui pe ea şi se puse din nou pe cale (um a mers1 ici nu e nevoie săspun. =epede a mers până ce n-a ieşit din pădurea cea de aramă.

– Stati pe loc) $aţi în paşi să văd ce n-am vă!ut) !ise etru mai odată când ieşiră din pădurea cea de aramăInaintea lui se întindea acuma o pădure încă mai minunată decât cea de aramă, cu tufiş mai strălucitor, cu florimai frumoase şi mai ademenitoare – el intră în pădurea de ar"int.

+lorile începură a vor#i încă mai dulce, mai îndemnător decât cele din pădurea de aramă.

– Să nu mai rupi din flori !ise /âlva cea le"ată de ur"ul, căci frate-meu e de şapte ori mai puternic decâtmine.

u se opri însă +ăt-+rumos cel fără de frică) A#ia trecu una două, până ce etru şi începu a rupe flori şi ale împleti în cunună.

Se făcu vifor mai tur#at, noapte mai nea"ră, pământul se cutremura mai tare decât în pădurea de aramă;/âlva pădurii de ar"int se repe!i la etru c-o "ro!ăvie de şapte ori mai mare decât cum a fost în pădurea dearamă. ici el nu fu însă leneş) 7upta mai curse o dată trei !ile şi trei nopţi; şi-n crepetul !orilor !ilei a patra,etru înfrâna şi pe a doua /âlva.

– $ulce-ţi fie fericirea, că m-ai scos de la ro#ie) !ise şi astă-dată /âlva, apoi se întinseră la cale cum s-aumai întins şi până acum.

– o, staţi pe loc) $aţi în paşi). Să văd, ce n-am mai vă!ut încă, stri"ă călăreţul acuma de a treia oară, pusedupă aceea palma pe oc%i, fiindcă se temea că-i va pieri lumina de ra!ele ce veneau din pădurea cea de aur.

3l mai va!use lucruri minunate, dar despre aşa ceva nici nu a visat până acuma.

– Să stăm pe loc) (ă nu e #ine, stri"ară caii deodată.



– entru ce să nu fie #ine1 între#ă etru.

– *u iarăşi ai să rupi din flori. 9tiu că nu te va ră#da firea) 9i fratele nostru cel mai tânăr e de şapte!eci şişapte de ori mai puternic şi mai "ro!av decât noi toţi trei laolaltă. Să încon'urăm dar pădurea) Aşa vor#i ur"ul

– 8a nu) răspunse etru, să mer"em) Să le vedem pe toate dacă am vă!ut ceva. -aveţi frică, nici eu n-am)

u e nevoie să spun, cum că etru iarăşi a făcut făcut-o $oamne) dar cum să nu o facă.

A#ia împletită cununa, până ce şi începu să fie ceva cum n-a mai fost Acuma nu era mai mult vifor, numai mult întunecos; pământul nu se cutremura mai mult. Se făcea nu ştiu ce şi nu ştiu cum destul că lui etruîi părea c-a intrat cineva în mie!ul lumii şi a început s-o întoarcă pe dos. 2ro!av era ce era şi înfricoşat şisă ferească $umne!eu)

– /e!i aşa) !ise ur"ul supărat, dacă n-ai putut rămânea în pace.

etru vă!u că nu mai vede nimic, începu a simţi că nu mai simte nimic şi dete a pricepe că nu mai are ce să priceapa; tăcu dară şi nu !ise nimic, ci se încinse şi se făcu "ata de luptă. /ie acuma /âlva) stri"ă după aceea.Sau mor sau îi pun frâul în cap)

A#ia !ise vor#a până ce şi vă!u apropiindu-se către dânsul o ne"ură deasă venea către etru. Aşa era dedeasă ne"ura asta, încât etru nici pe sine însuşi nu se putea vedea în ea.

– (e e asta1) stri"ă el cam înspăimântat când începu a simţi că-l doare din toate părţile. Se înspăimântăînsă şi mai tare, când vă!u că nici el sin"ur nu-şi aude vor#a în ne"ura cea deasă.

&ncepu dar a da cu sa#ia în dreapta şi în stân"a pe dinainte şi pe dindărăt a da din toate părţile şi din toate puterile care le mai avea cum face adică omul, care vede că acuma nu e #ine. Aşa lucra el o !i şi o noapte fărăsă vadă alta decât ne"ru înaintea oc%ilor săi, fără să audă alta decât cursul sudorilor sale de pe trupurile cailor..$e la o vreme c%iar şi începu a crede că nici nu mai trăieşte, ci a murit acuma de mult.

$eodată începu a se desface ne"ura &n !orile !ilei a doua, ne"ura se resfiră de tot, şi pe când se ridicăsoarele pe cer, înaintea oc%ilor lui etru era lumină ca lumina.

7ui îi păru acuma că se născuse din nou. /âlva1 peri ca-n palmă.

– =asuflă acuma o dată, că iară va să înceapă lupta din nou) !ise ur"ul.

– (e-a fost asta1 între#ă etru.

– /âlva, răspunse ur"ul, /âlva a fost prefăcută în ne"ură =ăsuflă numai că iarăşi vine)

ici n-a !is-o #ine ur"ul asta, nici n-avu etru vreme ca să răsufle până ce şi vă!u că vede ceva veninddeoparte, ceva despre ce nu ştia ce e o apă, însă nu e ca apă că-ţi pare că nu cur"e pe pământ, ci !#oară cumvasau ce face destul că urme nu are şi pe sus nu !#oara Aşa ceva ce nu e)

– /ai) stri"ă etru.

– >ine-te şi dă, nu sta) !ise ur"ul, şi nu mai !ise după aceea nimica, că-i astupă apa "ura.



7upta se începu din nou etru dădu o !i şi o noapte necurmat fără ca să fi ştiut în ce şi se luptă fără săştie cu cine (ând se apropiară !orile !ilei a doua, începu a simţi cum că slă#eşte din picioare.

– Acuma pier) stri"ă cam supărat; însă pentru aceea începu a-şi întări inima şi a da încă mai ţapănSoarele răsări pe cer, apa pieri fără să se ştie cum şi când.

– =ăsuflă) "răi ur"ul, răsuflă că n-ai multă vreme, /âlva vine pe loc) etru nu mai !ise nimic, că nici nuştia săracul de el ce să mai facă de o#osit ce era. Se aşe!ă dară mai #ine în şa, strânse mai #ine de sa#ie şi

aşteptă aşa "ătit, ca să a'un"ă ce vedea că vine

Aşa cum, nu ştiu cum, ca şi când se visea!ă omul, că vedea ceva ce n-are ce are şi are ce n-are, aşa îi parealui etru că ar fi /âlva acum. 0) $oamne) 0) $oamne) (um poate fi /âlva pădurii de aur când s-a dus de douăori cu ruşine1) 4#ura pe picioare şi um#la pe aripi era cu capul dinapoi şi cu coada dinainte, cu oc%ii în pieptşi cu pieptul în frunte şi cum mai era încă – numai $umne!eu ar şti s-o spună)

e etru îl trecură fiorii o dată din sus în 'os, o dată din 'os în sus, o dată cruciş, şi o dată curme!iş; dupăaceea întări inima şi începu a lucra cum a mai lucrat şi n-a mai lucrat. *recu !iua. etru începu a slă#i din puteri. *recu amur"ul serii; lui etru începură a i se împăien'eni oc%ii. (ând a'unse la mie!ul nopţii, etru simţicum că nu e mai mult călare. ici el sin"ur nu ştia cum şi când a a'uns la pământ; destul că nu mai era pe cal.

(ând începu a se de!veli !iua din noapte, etru nu mai putea sta în picioare, ci se lăsă în "enunc%i.

– u te lăsa; mai ţine-o încă oleacă) stri"ă ur"ul când vă!u că slă#esc puterile stăpânului său.

etru se şterse cu mâneca cămăşii de sudori. &şi încordă toate puterile şi se ridică încă o dată în picioare.

– 7oveşte acuma /âlva cu frâul peste #ot) !ise ur"ul.

etru făcu precum îi !ise.

/âlva rânc%e!ă o dată ca armăsarul, încât lui etru îi părea c-o să asur!ească, apoi sări la etru, deşi a#ia

se mişca şi ea de o#osită ce era.

7upta nu mai curse mult. etru făcu ce făcu şi puse frâul şi la astă /âlva pe cap

e când se făcea !iua cum se cade, +ăt-+rumos călărea pe al patrulea cal.

– +rumoasă-ţi fie nevasta, că m-ai scos de la ro#ie) !ise /âlva.

lecară, se duseră şi pe când se învăluia !iua cu noaptea a'unseră spre mar"inea pădurii de aur. (ummer"eau aşa pe cale, lui etru începu a i se urî şi ca să facă şi el ceva, dete a privi la cununile cele frumoase.

– (e să fac cu trei cununi1 începu a vor#i aşa sin"ur. $estul îmi fie una. >iu pe cea mai frumoasă.

Aruncă dar cea de aramă, apoi cea de ar"int şi ţinu numai pe cea de aur la sine.

– Stai) !ise ur"ul. u arunca cununile. $escalecă şi le ridică că-ţi vor prinde încă #ine.

etru făcu precum i se !ise şi merse mai departe.



(ând era soarele de-o palmă de la pământ aşa de către seară când încep musculiţele a se aduna, călăreţulnostru a'unse c%iar la mar"inea pădurii. aintea lui se întindea un pustiu mare mare cât vedeai cu oc%ii nuvedeai nimic pe el.

(aii se opriră în loc.

– (e e1 între#ă etru.

– u e #ine) răspunse ur"ul.

– entru ce să nu fie #ine1)

– Intrăm în împărăţia Sfintei iercuri. (ât vom mer"e prin ea, nu vom da de alta decât de fri" şi iarăşi defri". e mar"inile căii vor fi focuri din focuri şi eu mă tem că tu vei mer"e să te încăl!eşti.

– 9i pentru ce să nu mă încăl!esc1

– u e #ine să te încăl!eşti) răspunse ur"ul cu "ri'ă.

– Intră) "răi etru fără frică, dacă tre#uie, voi şti ră#da la fri".

e cât etru intra mai adânc în împărăţia Sfintei iercuri, pe atâta simţea mai tare că nu e #ine cum e. 7atot pasul era mai fri", mai "er $ar fri" şi "er încât în"%eţa măduva în oase $ar nici etru nu era făcut de picioroan"e) /oinic a fost la luptă, voinic rămase şi la ră#dare.

e mar"inea căii tot foc din foc şi lân"ă focuri tot oameni din oameni care c%emau pe etru la sine, care decare cu vor#e mai frumoase şi mai ademenitoare. 7ui etru începu a i se în"%eţa răsuflarea din "ură, dar el nu selăsă, ci însă porunci ur"ului ca să mear"ă la pas.

(âtă vreme a ră#dat voinicul nostru la "er şi fri", nici nu se poate spune, căci fiecare ştie cum că în

împărăţia Sfintei iercuri nu e fri" numai iac-aşa, ci fri", fri", încât în"%eaţa şi viţelul în vacă încâtcrăpă şi stâncile de "er ce e

Aşa !ău e acolo) $ar nici etru n-a crescut fără neca! scrâşnea din dinţi şi nimic mai mult, deşi a fostînţepenit, încât nici nu mai putea clipi.

Aşa a'unseră la Sfânta iercuri.

etru co#orî de pe cal, aruncă frâul în capul ur"ului şi intră în coli#a Sfintei iercuri.

– 8una !iua, aică)

– ulţumim, voinic fri"uros)

etru râse o dată dar nu răspunse nimic.

– /oinic ai fost, îi !ise acuma Sfânta iercuri #ătându-l pe umeri. Acuma să-ţi dau câşti"ul. Se duse dupăaceea, desc%ise un serin ferecat şi scoase din el o cutie mică: iacă, !ise mai departe, cutia e dată din #ătrâni ca sănu o poarte decât acela care a trecut prin împărăţia fri"ului. a-ţi-o şi poartă "ri'ă de ea că-ţi va prinde încă #ine. (ând o desc%i!i, îţi vine veste de unde tu numai vrei şi ştire adevarată din ţara ta.



etru mulţămi de vor#ă şi de dar şi se sui pe cal şi porni mai departe.

$upă ce se departă de o a!vârlită #ună, desc%ise cutia cea vră'ită.

– (e e poruncă1 între#ă nu ştiu ce din cutie.

– /este îmi adă de la taica, porunci etru cam cu frică.

– 9ade la sfat cu #ătrânii) răspunse cutia.

– er"e-i #ine1

– 4ău aci cam rău, că-i supărat)

– (ine îl supără1 între#ă etru acum mai aspru.

– +raţii tăi (ostan şi +lorea) răspunse iarăşi din cutie. e cum îmi pare mie cer împărăţia de la el şi #ătrânu!ice că n-ar fi vrednici de ea.

– er"i ur"ule, că nu e vreme de pierdut) stri"ă acuma etru. &nc%ise după aceea cutia şi o #ă"ă întraistă.

Se duseră cum se ducea năluca, cum um#lă vântoasele şi "onesc în mie!ul nopţii pricolicii. (ât au mers aşanici nu se poate spune Au mers mult foarte mult)

– Stai) să-ţi mai dau un sfat) !ise ur"ul într-un târ!iu.

– S-au!im) "răi etru.

– Ai avut neca! cu fri"ul, acuma ai să dai de o căldură cum n-a mai fost. Să rămâi voinic) Să nu te tra"i la

răcoare că nu e #ine.

– er"i) răspunse etru. u-ţi fie frică, dacă n-am în"%eţat nici nu mă voi topi. m) aici era o căldurăîncât se topeşte şi măduva în oase (ăldură adecă cum nu poate fi decât în împărăţia Sfintei 6oi.

e cât mer"eau mai departe, cu atât căldura era mai mare $e la o vreme începură a se topi c%iar şi potcoavele de la ur"ul de pe copite. ei) dar nici etru nu se lăsă) îi cur"eau sudorile vale, el se şter"ea cumâneca şi mână în "oană mai departe.

$e cald ar mai fi fost cum ar fi fost, era însă şi un alt lucru care pe etru îl supără încă mai tare. e lân"ăcale tot câte la o a!vârlitură #ună de departe una de alta erau nişte văi răcoroase cu nişte i!voare reci şi

astâmpărătoare. (ând etru privea la ele, simţea că i-a secat inima şi i s-a uscat lim#a în "ură de sete ce-i era.

e lân"ă i!voare erau tot crini, viorele şi trandafiri, prin iar#a cea molcuţă şi pe ele odi%neau nişte fete,frumoase, doamne) încât nici nu pot fi mai frumoase.

7ui etru îi venea să înc%idă oc%ii, ca să nici nu mai vadă aşa lucruri ademenitoare. – /ino, voinice, larăcoare) /ino) Stai de vor#a) îl c%emau fetiţele.

etru dădea din cap şi nici nu !icea nimic, că i s-a oprit şi "raiul.



ult au mers aşa, foarte mult)

$eodata simţiră că începe căldura a se mai stâmpăra. $in departe, pe un deal se vedea o coli#ă; aici locuiaSfânta 6oi.

etru trase spre ea.

(ând erau să a'un"ă la coli#ă, Sfânta 6oi le ieşi în cale şi-i !ise 54iua #ună5 lui etru.

etru îi mulţumi precum e acuma datina la oameni cu cinste şi nărăveală, prinseră după aceea vor#acum prind adică oamenii ce nu s-au mai vă!ut încă. etru spuse veste de la Sfânta iercuri, vor#i despre patimile sale şi despre calea în care a pornit şi luă !iua #ună, că !ău) el nu prea avea vreme de pierdut m)cine ştie cât mai avea să mear"ă până la 4âna 4orilor)5

– ai stai oleacă) "răi Sfânta 6oie, să-ţi mai !ic o vor#ă. Acum intri în împărăţia Sântei /ineri: să treci şi pe la ea şi să-i spui 5sănătate şi voie #ună5 de la mine. (ând vei mer"e apoi către casă, să vii iarăşi pe la mine,că am să-ţi dau ceva, care îţi va prinde #ine.

etru mulţămi de vor#a şi de toate, plecă după aceea mai departe.

A#ia merseră cam aşa cât ţine o pipă de tutun până ce şi a'unseră într-o ţară nouă.

Aci nu era cald, dar nici nu era fri", ci aşa cumva între ele cum e colea primăvara, când încep a seînţărca mieii. etru începu acum a răsufla mai stâmpărare. 3ra însă un pustiu numai nisip şi scai. 0are ce săfie aceea1 între#ă etru dând cu oc%ii de aşa ceva ca şi o casă însă departe foarte departe) tocmai până undea'un" oc%ii lui peste pustiul cel "ol.

– Aceea e casa Sfintei /ineri, răspunse ur"ul. $acă mer"em #ine poate a'un"em încă până ce se întunecădeplin.

Aşa şi fu oaptea se făcu noapte. +ăt-+rumos se apropie cu încetul de casa cea depărtată.

este pustiu se vedeau o mulţime de năluci ce se "oneau pe din dreapta, din stân"a, pe dinaintea şi pedindosul lui etru.

– Să n-ai nici o frică) !ise ur"ul. Aceste sunt fetele vântoaselor Se 'oacă prin aer aşteptând să vină şivârcolacii. Aşa a'unseră până la casa Sfintei /ineri.

– (o#ori acuma şi intră în casă) !ise ur"ul. etru voi să facă ce i se !ise.

– Stai nu fi aşa "ră#it, vor#i ur"ul mai departe. Să te învăţ mai nainte ce şi cum să faci. 7a Sfânta /ineri

nu poţi intra, că e pă!ită 'ur împre'ur de /ântoase.

– (e să fac dară1

– Ia cununa cea de aramă şi te du cu ea ve!i colo departe pe colina ceea. (ând vei fi acolo începe a stri"a:/ai, ce fete frumoase) ce în"eri) ce suflete de !âna) $upă aceea ridică cununa în sus şi !i: $acă aş şti că ar primicareva cununa asta de la mine) dacă aş şti) şi aruncă cununa.

– 9i pentru ce să fac aşa1, între#ă etru cum întrea#ă adică omul, care vrea să ştie că pentru ce face.



– *aci, du-te şi fă) !ise ur"ul pe scurt şi etru nu mai lun"i vor#a, ci făcu precum i se !ise. A#ia aruncăetru cununa când se şi în"rămădiră /ântoasele peste ea şi începură a se #ate, ca să o ai#a care de care.

etru o luă acuma către casă.

– Stai) stri"ă ur"ul încă o dată. &ncă nu ţi le-am spus pe toate. Ia cununa cea de ar"int apoi te du şi #ate lafereastra Sfintei /ineri $acă te întrea#ă #a#a, cine e1 tu să !ici că ai rătăcit prin pustiu. 3a te va mâna îndărăt*u să nu te mişti, ci să !ici: 8a !ău) eu nu voi mer"e, că de când am fost mic tot am au!it de frumuseţea Sfintei

/ineri şi nu mi-am făcut opinci de oţel cu curele de viţel, nu am venit de nouă ani şi nouă luni, nu m-am luptat pentru cununa asta de ar"int, care voiesc să i-o dau ei, nu le-am făcut şi păţit toate astea pentru ca să mer"înapoi când voi a'un"e la ea Aşa să faci şi aşa să !ici; de aici încolo "ri'a ta să fie.

etru nu mai făcu vor#ă, ci porni spre casă.

(um era aşa de noapte, etru nici nu vedea casa Sfintei /ineri, ci merse numai pe ra!ele luminii cestră#ăteau din fereastră până la el. A'un"and la casă, nişte căini începură a lătra, când simţi ceva străin prinapropiere.

– (ine se mănâncă cu câini1 amară i-ar fi viaţa) stri"ă Sfânta /ineri mânioasă cum se cade.

– 3u sunt, Sfântă /ineri, eu) !ise etru răsuflând o dată cu "reu, ca omul care ar vrea să facă ce face. Amrătăcit prin pustiu şi n-am unde să dorm peste noapte. Aici tăcu, nu cute!ă să !ică mai mult.

– nde ţi-ai lăsat calul1, între#ă Sfânta /ineri cam aspru. etru sta în c%i#!uri, nu ştia să minta ori săvor#ească vor#ă dreaptă. u răspunse nimic.

– er"i cu $umne!eu, fătul meu) 3u n-am loc să-ţi dau, !ise Sfânta /ineri şi se retrase de la fereastră.

etru !ise acuma ce i-a fost !is ur"ul să !ică.

A#ia-şi sfârşi etru !icala până ce şi vă!u, cum că Sfânta /ineri desc%ise fereastra vor#ind către el cuvor#ă dulce şi #lânda:

– Să văd cununa fătule) etru-i întinse cununa.

– /ino în casă) !ise Sfânta /ineri, nu te teme de câini, că ei înţele" voinţa mea. Aşa şi făcu (âiniiîncepură a mişca din coadă mer"ând în urma lui etru, cum mer" după om când vine seara de la ţarină.

etru !ise 5#ună seara5, când intră în casă, îşi puse pălăria pe vârful cuptorului şi se aşe!ă pe pomnol dupăce i se !ise să şadă.

Acuma se vor#i iaca despre lucruri de toate !ilele, despre lume, despre răutatea oamenilor şi despre altelucruri ca astea fără nici o trea#ă şi preţ recum se vedea, Sfânta /ineri era foarte supărată pe oameni; iaretru-i dădea în toate dreptate, cum se cade adică omului care şade la masa altuia.

$oamne) dar şi #ătrână era #a#a asta)

3u nu ştiu de ce privea 'unele de etru aşa de-a-deoc%iul la ea. $oara voia să-i numere creţurile din faţă1)

oate) Ar fi tre#uit însă, ca să se nască de şapte ori cât un om într-o viaţă pentru ca să poată a'un"e la capătcu număratul



Sfintei /ineri îi râdea inima de #ucurie, când vedea cum că etru se pierde cu totul în privirea ei. (ând nuera încă ce este, începu Sfânta /ineri vor#a, când lumea încă nu era lume, atunci m-am născut eu, şi eram atâtde frumoasă fiind copilă, încât părinţii mei au lăsat să fie lume, ca să fie cine să se minune!e de frumuseţeamea (ând s-a făcut apoi lumea, eu eram fată mare, şi de minunat ce s-a minunat de frumuseţea mea, lumeam-a deoc%iat $e atunci se face pe toată suta de ani câte o crestătură pe fruntea mea şi acuma-s #ătrâna.Sfânta /ineri nu mai putu vor#i mai departe despre aceasta de tristă şi de supărată, ci vor#ind mai departe, îispuse apoi lui etru, cum că tată-său era odată împărat mare şi puternic, şi născându-se vra'#a între el şi 4âna4orilor, care împărăteşte în ţara vecină, fusese #at'ocorit, cum nu se cade, de către vicleana de vecină. &ncepu

apoi a vor#i câte rele toate despre 4âna 4orilor etru ce să mai facă şi el1 Asculta şi el. $acă mai !icea şi elcâteodată: Aşa e !ău aici) (e alta se poate face1

– $ar să-ţi dau un lucru, dacă eşti voinic şi vrei să mi-l faci, "răi Sfânta /ineri cam pe când începură a fisomnoroşi. 3ste la 4âna 4orilor o fântână. (ine #ea din apa ei, acela înfloreşte ca trandafirul şi ca viorelele. Să-mi aduci un ulcior din această apă 7ucrul e "reu) (e e drept e drept) &mpărăţia 4ânei 4orilor e pă!ită de fel defel de fiare şi !mei în"ro!itori. Să-ţi spun însă ceva şi să-ţi dau un lucru.

$upă ce vor#i aşa, Sfânta /ineri se duse la un scrin ferecat din toate părţile şi scoase din el un fluieraş micmicuţ. /e!i tu fluieraşul ista1 "răi către etru, mi l-a dat un moş #ătrân încă de când eram tânără. (ine audesunetul acestuia acela adoarme doarme până ce nu-l mai aude. *u să iei fluieraşul şi să tot cânţi din el cât

vei fi în &mpărăţia 4ânei 4orilor. imeni nu te va atin"e, căci toată lumea va dormi.

etru spuse acuma în ce cale a pornit şi ce trea#ă cearcă. Sfânta /ineri se #ucură şi mai tare. -au mai statmult de vor#ă $ar cum să şi stea când a fost trecut acuma mie!ul nopţii #ine, #inişor. etru luă 5noapte #ună5, #ă"ă fluieraşul în teacă şi se sui în podul casei, ca să mai doarmă şi el de la o vreme. e când se revărsau!orile, etru era în picioare; luceafărul #oului nici nu s-a fost ridicat #ine pe cer, până când el s-a şi fost sculat7uă un troc mare, îl umplu de 'ăratec şi se duse ca să %rănească caii. $upă ce ur"ul mâncă câte de trei ori trei,iară ceilalţi cai câte trei trocuri pline de 'ar. etru trase la fântână, adăpă şi se făcu "ata de cale.

– Stai) stri"ă Sfânta /ineri de la fereastră. ai am să-ţi !ic o vor#ă) Să-ţi mai dau un sfat

etru s-apropie de fereastră.

– 7asă un cal aici şi pleacă numai cu trei. er"i apoi încet până ce vei a'un"e la &mpărăţia 4orilor.

Aici descalecă şi intră pe 'os (ând vei veni apoi îndărăt, aşa să vii, ca toţi trei caii să-ţi rămâna în cale, s-a'un"i pe 'os.

– Aşa am să fac) "răi etru voind să plece.

– u te "ră#i, că n-am "ătit încă, vor#i Sfânta /ineri mai departe. Să nu priveşti la 4âna 4orilor că ea areoc%i care vră'esc şi priviri care răpesc minţile. 3 urâtă, atâta de urâtă încât nici nu-ţi pot spune. Are oc%i de

#u%ă, faţă de vulpe şi "%eare de mâţa. Au!i1) să nu priveşti la ea 9i $umne!eu să te aducă între" şi sănătos,fătul meu etre)

etru mulţămi de vor#ă şi învăţatură şi nu se opri mai mult nde avea el vreme de a sta cu #a#ele lavor#ă) 7ăsă pe ur"ul ca să pască, se întinse apoi la cale.

$eparte departe unde se lasă cerul pe pământ, unde stau stelele de vor#a cu florile, acolo se vedea oroşeaţă cam aşa cum e cerul colea în !orile de primăvară, dar mai frumos şi mai minunat) Acolo era cetatea4ânei 4orilor.



$e aci până acolo, de acolo până aci, nu era alta decât iar#ă şi flori şi apoi nu era nici cald, nici rece niciluminos, nici întunerec, ci aşa cumva între ele cum e colea pe la Sfântu etru când te scoli ca să mâni vitele laturmă etru numai de un dra" um#la prin ţara asta plăcută

(ât a mers +ăt-+rumosul nostru aşa, aceea nu se poate spune cu vor#ă omenească fiindcă într-această ţarăn-a urmat !ilei noaptea şi nopţii !iua, erau pururea !ori cu vânt moale şi răcoros, cu soarele ascuns şi lumina de 'umătate; împărăţia nopţii şi a !ilei se începea numai de la casa Sfintei /ineri. $upă mult mers şi lun"ăcălătorie. etru vă!u !ărindu-se ceva al# printre roşeaţa cerului (u cât se apropia mai mult, cu atâta ceea ce

vedea se desfăşura mai tare naintea oc%ilor lui. Asta era cetatea etru privi privi =ăsuflă apoi o dată cu"reu, ca omul care "ândeşte 5$oamne mulţumescu-ţi)

$ar şi frumoasă era cetatea asta)

işte turnuri nalte nalte până dincolo de &mpărăţia orilor, nişte păreţi al#i ca "%ioceii şi ridicaţi maisus decât cum stă soarele la prân!ul cel mare, un acoperiş de ar"int, dar cum de ar"int1) Aşa că nici nu străluceaîn faţa soarelui, şi fereşti tot din aer tors cu multă maiestrie şi ţesut în "%er"%ef de aur întunecos este toateastea se 'ucau apoi ra!ele vesele ale soarelui cum se 'oacă vântul cu um#ra cren"ilor colea primăvara când semişcă de leneş ce este.

etru stete uimit în loc, ca să se poata minuna de atâta frumuseţă în"rămădită.

ult n-a putut să steie că i-a fost de"ra#ă: descălecă dară, lăsă caii, ca să pască pe iar#a cea plină de rouă,îşi luă fluieraşul precum i-a fost !is Sfânta /ineri, !ise o dată 5$oamne a'ută5 şi plecă la lucru cel mai mare.A#ia merse aşa sin"ur, pe 'os o cale cam de trei a!vârlite #une, până ce şi dete de un nă!drăvan adormit dedulceaţa fluieraşului. Acesta era unul dintre pândarii 'urului cetăţii 4ânei 4orilor 0are $oamne cum a pututcreşte atât de lun"1

(um s-a putut întrupa atâta de puternic1

(um stătea aşa culcat pe spate. etru începu să-l măsoare cu paşii u voiesc să spun minciuna) a fost

lun", foarte lun"; atâta de lun" a fost încât etru răsuflă o dată cu "reu când a'unse de la picioare la cap nuştiu acuma cu de-a #ună seamă de o#osit, ori de uimit: nu e lună la răsărit atâta de mare, cât era oc%iulnă!drăvanului. Apoi #arem dacă ar fi fost şi acesta ca la altă lume, dar era tocmai în mi'locul frunţii Aşa eraoc%iul) (um au putut apoi celelalte să fie) etru voinic de voinic, dar !ău) el mulţumi lui $umne!eu fluieraşuluişi Sfintei /ineri, cum că n-a dat de rău cu acest om neom şi plecă cu încetul mai departe.

Aşa, cam cât mer"e omul până ce-i vine să se aşe!e la răcoare mai merse etru până ce dădu de alte lucrurişi mai "ro!ave işte #alauri tot cu câte şapte capete erau întinşi la soare şi adormiţi adânc, când pe de-adreapta, când pe de-a stân"a (um au fost aceşti #alauri, aceea n-o mai spun: ştie anume toată lumea că #alaurii nu-s trea#ă de "lumă şi de râs Asta era a două pa!ă a împre'urulul de curte etru trecu cam cu fu"anu ştiu acuma de "ra#ă ori de "roa!ă ici n-ar fi fost însă minune dacă s-ar fi în"ro!it)

8alaurul e #alaur))

Acum a'unse +ăt-+rumos la un râu

Să nu "ândească însă nimeni că acesta ar fi fost râu ca toate râurile u apă, ci lapte cur"ea aici nu pestenisip de piatră, ci peste pietre scumpe şi măr"ăritare şi nu cur"ea lin sau repede, ci lin şi repede deodata cumcur" !ilele omului fericit Acesta a fost râul, care cur"e 'ur împre'ur pe lân"ă cetate tot cur"e tot cur"efără a mai sta, fără a mai mer"e mai departe.



e mar"inea râului dormeau tot cam de o săritură unul de altul nişte lei în"%ieraţi (e lei însă) (u părulde aur şi pe dinţi şi "%eare tot cu ferecătura Aceştia erau pa!a râului $incolo de cea parte de râu era o"rădină frumoasă foarte frumoasă cum nu poate fi decât la 4âna 4orilor. e mal tot flori din flori, pe floridormeau dulce şi lin tot !âne din !âne care de care mai frumoase, mai vră'itoare şi mai dulce la faţă

etru nici nu cute!ă ca să privească într-acolo.

+ăt-+rumos se între#ă acuma cum să treacă peste râu. =âul era lat şi adânc, şi peste râu numai o punte, asta

însă cum nu mai sunt puţine în asta lume. $incoace şi dincolo, pe un mal şi pe altul, tot câte o frunte de punte pă!ită tot de câte patru lei dormitori. untea însă1 peste punte nu poate trece suflet de om 0 ve!i cu oc%ii darsimţi "olitate când calci cu piciorul pe ea (ine ştie din ce o mai fi fost şi asta făcută) $oar c%iar dintr-un puide nor1

$estul că etru rămase pe ţărmul râului. Să treacă1 nu poate. Să înoate1 nu e trea#ă. (e să facă dară1)

ai) Să nu fie "ri'ă de etru) (u una cu două el n-o sfârşeşte) se întoarce îndărăt până ce a'unse lană!drăvanul cel mare. (e va da târ"ul şi norocul, "ândi în sine, să stam dară şi la vor#ă) 5Scoala voinice)5 stri"ăapoi pe nă!drăvan tră"ându-l de mâneca surtucului. (ând nă!drăvanul se deşteptă din somn întinse palma dupăetru aşa ca şi când vrei să prin!i o muscă.

etru suflă în fluieraş ă!drăvanul că!u iarăşi la pământ.

Aşa-l tre!i şi adormi etru de trei ori una după alta, adică de trei ori l-a tre!it şi de trei ori l-a adormit(ând fuse ca să fie de a patra oară, etru îşi de!le"ă năframa de la "ruma!i, luă de"etele cele mici alenă!drăvanului şi le le"ă cu ea laolaltă, scoase sa#ia şi prin!ând pe nă!drăvan de piept mai stri"ă o dată: Scoalavoinice) /ă!ându-se nă!drăvanul atât de rău #at'ocorit:

– 3i, !ise către etru, nu te lupţi în luptă dreaptă) Stai la luptă dacă eşti voinic)

– ai aşteaptă oleacă) ai nainte am o vor#ă cu tine, "răi etru 6ură că mă vei trece peste râu, şi atunci

te las să vii la luptă. ă!drăvanul făcu 'urământ şi etru-l lăsă să se scoale.

(ând nă!drăvanul se simţi deşteptat se repe!i la etru ca să-l turtească c-o lovitură şi-a aflat însă omul)

ici etru nu era de ieri de alaltăieri, şi el se repe!i voiniceşte. *rei !ile şi trei nopţi se luptă.

ă!drăvanul dete cu etru de intră până la "enunc%i în pământ; etru dete cu nă!drăvanul până în #râu;iară dete nă!drăvanul până la piept. 9i mai în urmă etre până în "ruma!i) (ând nă!drăvanul se simţi aşastrâmtorat:

– 7asă-mă, stri"ă înspăimântat, lasă-mă că mă dau #ătut)

– *reci-mă peste râu1 între#ă etru.

– *rec) răspunse cela din "ură.

– (e să fac cu tine dacă îţi calci vor#a1

– cide-mă, fă ce vrei cu mine, numai acuma mă lasă să trăiesc.



– Aşa să fie dară) !ise etre, luă după aceea mâna cea stân"ă a nă!drăvanului şi o le"ă de piciorul cel dreptîi #ă"ă năframa în "ură ca să nu stri"e, îl le"ă la oc%i ca să nu vadă şi porni aşa purtându-l de mână către râu.

(ând a'unseră la râu nă!drăvanul păşi cu un picior de o parte, cu altul de alta de râu, luă pe etru în palmăşi-l puse frumos de cealaltă parte.

– Acuma e #ine) "răi etru, suflă după aceea în fluieraş şi nă!drăvanul că!u de-a lun"ul pe malul râului.

Aşa trecu etre râul. (ând !ânele cele ce se scăldau în laptele râului au!ira sunetul fluieraşului lui etru,ele că!ura somnoroase, ieşiră din lapte şi adormiră pe florile de pe mal. Aşa dormind le află etru când se co#orîdin palma nă!drăvanului-ici nu cute!ă să steie multă vreme la ele +rumoase erau, doamne) (um puteaapoi să fie însăşi 4âna 4orilor1 Sau doară ea e cea mai urâtă dintre cele frumoase1 +ăt-+ramos nu se între#ămult, ci porni ca să vadă.

(ând intră în "rădină, începu a se minuna din nou. (ât a um#lat şi păţit atâta frumuseţă n-a mai vă!ut

7asă că ar#orii erau tot cu craci de aur, că i!voarele cur"eau mai limpede decât roua, că vânturile se mişcaucântând şi florile vor#eau vor#e dulci şi frumoase; dar etru mai mult se mira de aceea că în întrea"ă această"rădină nu era nici o floare desfăcută, ci numai #o#oci arcă aici a fost stat lumea locului şi era să fie pururea

tot primăvară 0are când vor înflori florile acestea, dacă n-au avut vreme să înflorească până acuma1 şi dacăn-au înflorit pentru ce1

Aşa se între#ă etru; aşa şi încă şi într-alt c%ip, în calea lui către cetate imic nu-i stătea în cale; nimicnu-i oprea "ândirea: toată lumea dormea; !ânele de pe la i!voare, păsările de pe cren"i, căprioarele dintretufişuri şi fluturii de lân"ă flori. *oate erau duse de fluieraşul lui etru.

(%iar nici vântul nu se mai 'uca cu frun!ele, nici ra!ele soarelui nu mai sor#eau roua de pe iar#ă şi râurileîncetară de a mai cur"e Sin"ur etru era trea!. etru cu "ândurile sale şi etru cu mirarea "ândurilor sale.A'unse la curte. 6ur-împre'urul curţii se întindea un ier#iş frumos şi des, un ier#iş ce fu"ea ca vântul. oarta eraîn frunte: o poartă tot din flori şi alte lucrări frumoase. e su# poartă şi pe lân"ă poartă iarăşi flori, care de care

mai frumoase, încât lui etru i se părea că um#lă pe nouri când călcă pe ele. e de-a dreapta şi pe de-a stân"adormeau !ânele ce au fost să pă!ească intrarea în curte. etru privi în toate lăturile, mai !ise o dată 5$oamnea'ută5 şi intră în cetate.

(e a vă!ut etru într-aceasta curte, aceea nici n-o mai spun, ştie doară toată lumea că curtea 4ânei 4orilornu poate fi ceva lucru de rând. 6ur-împre'ur !âne împietrite, pomi cu frun!ele de aur şi cu florile de măr"ele şi pietre scumpe, stâlpi de ra!e de soare şi nete!i ca şi paltinul, trepte lucii şi moi ca şi culcuşul fetelor de împăratşi un aer plin de miros dulce şi adormitor

ici nu voiesc să spun, că numai "ra'dul în care stau caii Sfântului Soare, era mai frumos decât cetateacelui mai mare împărat din lume Aşa era asta la 4âna 4orilor şi nici n-ar fi putut fi altfel (um să fie doară1

etru se sui pe trepte şi intră în cetate (ele dintâi douăspre!ece odăi erau din pân!ă, altele douăspre!ece dinmătase. rmară apoi douăspre!ece de aur. etru trecu cu iuţeală prin toate patru!eci şi opt; aici află pe 4âna4orilor într-a patru!eci şi nouălea, care era cea mai frumoasă dintre toate.

Astă casă era lun"ă, lată, naltă, ca şi o #iserică din cele mai frumoase 'ur-împre'ur păreţii erau acoperiţicu fel de fel de mătăsuri şi alte lucruri minunate; pe 'os, pe pământ, pe unde um#lai cu picioarele, era nu ştiu cestrălucitor ca o"linda şi moale ca perina şi mai erau acum tot felul de lucruri frumoase, ca la 4âna 4oriloradecă nde va fi doară frumos, dacă nu aicea).. (um !ic, lui etru i se opri răsuflarea, când vă!u că se vedeîn mi'locul atâtor lucrări aşa "ro!av de frumoase &n mi'locul acestei #iserici, sau ce era, vă!u etru fântânacea vestită pentru care a venit el atâta lume de pe pământ ?fântână ca toate fântânile şi nimic mai mult) *emiri cum a şi ră#dat-o 4âna 4orilor în casa ei) Avea nişte doa"e din moşi strămoşi. 8a" seamă, a fost lăsat ca



aşa să rămâna) şi acum ar tre#ui să spun o vor#ă mare)@ 7ân"a fântână era c%iar 4âna 4orilor aievea aşa cumera)

3ra doamne un lea"ăn de aur şi numai $umne!eu ştie de ce încă, destul cum că era frumos, aici înlea"ăn dormea 4âna 4orilor pe perini de mătasă umplute cu suflare de vânt de primăvară ici nu erafrumoasă $ar de unde să şi fie) -a !is doară Sfânta /ineri că are fel de fel de lucruri urâte şi în"ro!itoare1(e să mai lun"im doară vor#a1 oate că Sfânta /ineri a avut dreptate. oate să fie) $estul când etru privi la eaaşa cum dormea în lea"ăn, el stete cu sufletul amorţit şi nu sufla mai mult în fluieraşul cel vră'it 3ra

încremenit de minunat ce se minuna 8a) frumoasă era, frumoasă) ai frumoasă decât c%iar cum ţi-ar păreacă ar fi să fie 4âna 4orilor ai mult nu vreau să !ic)

e de-a dreapta şi pe de-a stân"a lea"ănului dormeau câte douăspre!ece !âne din cele mai alese. 8a" samăau adormit le"ănând pe împărăteasa lor etru nici nu le vă!u de privit ce privea la 4âna 4orilor, până ce nutresăriră toate din somn, când nu mai au!ira fluieraşul etru tresări dară şi el şi începu a cânta din nou înfluieraş Iarăşi adormi lumea, şi +ăt-+rumos păşi cu trei paşi mai înainte.

&ntre lea"ăn şi fântână era o masă, pe masă un colac al# şi moale, frământat cu lapte de căprioară, şi un #ocal de vin roşu şi dulce ca visul de dimineaţă Acesta era colacul puterii, şi celălalt vinul 'uneţei

etru privi o dată la colac, o dată la vin şi o dată la 4âna 4orilor, se apropie după aceea cu încetul, păşi doi paşi către lea"ăn, masă şi fântână.

(ând etru a'unse la lea"ăn, îşi pierdu minţile şi nu se mai putu ră#da şi sărută pe 4âna 4orilor 4âna4orilor desc%ise oc%ii şi privi la etru cu o privire încât el îşi pierdu minţile încă mai tare

Sufla după aceea în fluieraş, ca 4âna 4orilor s-adoarmă; luă cununa cea de aur şi o puse pe fruntea 4ânei4orilor; luă o #ucătură din colacul de pe masă, #ău o în"%iţitură din vinul întineritor şi iarăşi sărută şi iarăşiluă o îm#ucătură, iarăşi #ău o în"%iţitură Aşa de trei ori una după alta de trei ori a sărutat pe 4âna 4orilor,de trei ori a îm#ucat din colac şi de trei ori a "ustat din vin $upă aceea şi-a umplut ulcioarele cu apă dinfântână şi a pierit cum piere vestea cea #ună. (ând etru a'unse în "rădină, dete de o lume cu totul nouă

+lorile erau flori; #o#ocii se desfăcuseră; i!voarele cur"eau mai repede; ra!ele soarelui se 'ucau mai vesel pe păreţii cetăţii, !ânele aveau mai multă plăcere în feţele lor. *oate aceste din trei sărutări (um a intrat etruaşa a şi ieşit: printre !âne şi flori, pe palma nă!drăvanului, printre lei, #alauri şi nă!drăvani (ând fu apoi înseară privi o dată îndărăt şi vă!u că lumea întrea"ă s-a pornit în urma lui ei) dar şi-au dat de om) u cavântul, nu ca "ândul, nu ca dorul, nu ca #lestemul, ci mai repede, cum trece fericirea s-a fost lăsat etru pecale 2oana rămase îndărăt şi etru sosi pe 'os la Sfânta /ineri.

Sfânta /ineri ştia că etru o s-a'un"ă, din rânc%e!atul ur"ului, care din cale de trei !ile simţi apropiereastăpânului său: îi ieşi dară în cale cu colac moale şi cu vin roşu.

– 8un a'uns, +ăt-+rumos)

– 8ună !iua, soră sfântă)

etru-i dete ulciorul cu apă de la fântâna 4ânei 4orilor. Sfânta /ineri-i mulţumi frumos. ai vor#iră apoicâteva cuvinte despre calea lui etru, despre curtea 4ânei 4orilor şi despre frumuseţea sorei Soarelui şi etru puse şaua pe ur"ul, că !ău) el nu prea avea vreme de pierdut 8a#a /ineri asculta când cu dulce, când cuamar, când cu dra", când cu neca!; vă!ând apoi cum că etru va să mear"ă îi pofti sănătate şi noroc.

etru nici nu stete până n-a'unse la Sfânta 6oie. Aici se co#orî de pe cal şi intră; precum a fost vor#ă să fie.



ici la Sfânta 6oie nu se prea opri; !ise 5#ună !iua5, mai făcu o vor#ă scurtă şi luă 5sănătate #ună5.

– Stai) să-ţi mai spun una mai nainte de a porni în cale, !ise Sfânta 6oie cu "ri'ă.

– Să-ţi ai "ri'ă de viaţă; să nu le"i vor#ă cu om, să nu mer"i iute, "ră#it; să nu iei apă de la mână; să nucre!i la vor#ă şi să fu"i de #u!e dulci.

Să te duci cum ai venit (alea e lun"ă, lumea e rea şi tu ai la tine lucru mare) Ascultă dar de mine: iaca-ţi

dau o năframă; nu e de aur, nu-i de ar"int nici de mătasă, nici de măr"ele; e de pân!ă nesădită, să o porţi că evră'ită (ine-o poartă, pe acela ful"erul nu-l a'un"e, suliţa nu-l pătrunde, sa#ia nu-l taie şi "loanţele sar de petrupul lui.

Aşa "răi Sfânta 6oie. etru primi şi ascultă; se lăsă apoi cu ur"ul în vânt şi se duse se duse cum seduc adică +eţii-+rumoşi când îi mâna dorul de casă.

7a Sfânta iercure etru nici nu se mai co#orî de pe cal, ci !ise 5#ună !iua5 din spatele calului şi mânămai departe.

&ntr-o #ună vreme îi veni cutia cea vră'ită în minte şi vrând să audă veste din lume, o scoase din teacă. ici

nu o scoase #ine, nici nu o desc%ise cum se cade, până ce şi începu a vor#i ce vor#ea de acolo din ea.

– S-a supărat 4âna 4orilor pentru că i-ai furat apă S-a supărat Sfânta /ineri pentru că i s-a spartulciorul S-au supărat fraţii tăi +lorea şi (ostan pentru că le-ai luat împărăţia.

etru începu a râde când au!i de atâta supărare. ici nu ştia ce să între#e mai înainte.

– (um a spart Sfânta /ineri ulciorul1

– $e #ucurie ce i-a fost a început a 'uca şi a că!ut cu ulcior cu tot.

– (um am luat eu împărăţia de la fraţii mei1

(utia începu acuma a spune că fiind împăratul #ătrân şi or# de amândoi oc%ii, +lorea şi (ostan s-au dus lael şi au cerut ca să împartă împărăţia între dânşii. &mpăratul le-a spus că numai acela va împărţi ţara, care vaaduce apă de la fântâna 4ânei 4orilor. &nţele"ând fraţii lucrul merseră la 8a#a 8irsa şi asta le spuse că ai fost, aifăcut şi ai pornit ca să vii.

+raţii se sfătuiră şi acuma au pornit în calea lui etru, ca să-l ucidă, să ia apă de la el şi să împărătească peste ţară.

– inţi, cutie spurcată) stri"ă etru mânios când le au!i toate acestea, şi dete cu cutia de pământ, încât

crăpă în şapte!eci şi şapte de #ucăţi.

-a mai mers mult până ce şi vă!u nourii din ţara sa, simţi suflarea vânturilor de acasă şi !ări din depărtare pe ici colea câte un munte de pe mar"inile ţării etru stete în loc ca să vadă mai #ine, că-i părea că nu eadevărat ce-i părea.

3ra să treacă peste puntea cea din mar"inea împărăţiei când vă!u c-aude ceva din depărtare aşa ceva caşi când ar stri"a un om, şi ca şi când l-ar stri"a c%iar pe el după nume

– ăi etre) /oi să stea în loc.



– er"i) mâna) stri"ă ur"ul. u e #ine să stai)

– 8a nu) stai) să vedem ce e cine şi pentru ce1 Să dăm faţa cu lumea.

etru !ise şi suci frâul ur"ului.

– 3i etre) etre) 0are cine te-a învăţat să stai1 0are n-ar fi mai #ine să te pleci la sfatul ur"ului1 Aşa elumea n-ai ce face)

$upă ce se întoarse vă!u, doamne, pe cine vă!u) pe frate-său +lorea şi pe frate-său (ostan Amândoi erauşi împreună se apropiau către etru etre) mer"i) mâna) Sau nu ţi-a !is Sfânta 6oie să nu le"i vor#a cu om1Sau nu ştii ce veste ţi-a dat cutia Sfintei iercuri1 +raţii veneau cu vor#ă #ună şi cu #u!e dulci 9i Sfânta 6oiea fost !is etre) etre) ai uitat, ce-a !is1) (ând etru vă!u pe fraţii săi cei dulci !#ură din spatele ur"ului laei în #raţe. $oamne) $ar cum să nu !#oare) $e când n-a vă!ut el faţă de om1 $e când n-a au!it vor#ă pământească1

9i a curs vor#a cum cur"e între fraţi. etre era vesel şi fericit. +lorea şi (ostan erau #uni la vor#ă şi dulci la #u!e Sin"ur ur"ul era trist, sin"ur el îşi lăsă capul la pământ.

$upă ce fraţii vor#iră multe de împăratul #ătrân, de ţară şi de calea lui etru, +lorea începu a-şi încreţifruntea.

-+rate etre) 7umea e vicleană) -ar fi mai #ine ca să ne dai nouă apa ca s-o ducem noi1 "răi fratele. >ie-ţiiese unul în cale, iară pe noi nimeni nu ne ştie, de unde venim, unde mer"em şi ce ducem.

– $a) da) "răi (ostan, +lorea vor#eşte #ine. etru clatină o dată de două ori din cap şi spuse fraţilor săitrea#a cu năframa. +raţii cei doi vă!ură acuma că pentru etru nu este decât o moarte.

+lorea începu dar a #ate şaua ca să priceapa iapa.

(am de vreo trei a!vârlite d-acolea era o fântână cu apă limpede şi rece.

– u ţi-e ţie sete măi (ostane1 "răi +lorea tră"ând o dată cu oc%iul către (ostan.

– $a) răspunse (ostan, pricepând ce şi cum ar tre#ui să fie. ai, frate etre să ne stâmpărăm o dată setea şiapoi să pornim cu $umne!eu. oi vom mer"e în urma ta şi te vom pă!i de neca! şi prime'die.

– u mer"e etre) u mer"e că nu dai de #ine) ur"ul nec%e!a o dată ei) $ar etru nu l-a înţeles.

(e s-a întâmplat după aceea)1 (e să se întâmple1 imic nu s-a întâmplat) +ântâna era lată şi adâncă

+raţii porniră cu apa către casă ca şi când ei ar fi adus-o c%iar de la 4âna 4orilor. ur"u mai nec%e!ă odată aşa de tur#at şi de dureros încât se înfiorară şi pădurile fu"i până la fântână şi stete împietrit de durere.

Aşa fuse trea#a cu etru cel voinic şi +ăt-+rumos vitea!) 8a" samă aşa i-a fost ursita, ca s-a'un"ă în ceasrău)

7a curtea împăratului se făcu ospăţ şi veselie mare. erse vestea în ţară, cum că feciorii împăratului +loreaşi (ostan au adus apă de la fântâna 4ânei 4orilor.



&mpăratul se spălă cu apă pe oc%i şi vă!u, – cum om încă n-a mai vă!ut 3ra în casa împăratului pe dupăcuptor un vas cu curec%i; în doa"a acestui vas şedea un vierme: împăratul îl vă!u prin lemn, aşa vedea de #ine.

$upă ce împăratul împărţi ţara între feciorii săi cei voinici, se retrase în curtea sa cea mare, ca să-şi trăiască!ilele #ătrâneţelor în pace.

Aşa se sfârşi trea#a cu apa de la fântâna 4ânei 4orilor: >ara făcu un ospăţ de trei !ile şi trei nopţi şi se puseiarăşi la lucru ca şi când nici nu s-ar fi întâmplat nimic.

$upă ce etru se depărtase de la lea"ăn, ieşi din casă şi curte după ce sunetul fluieraşului nu se maiau!ea, 4âna 4orilor îşi veni în fire, desc%ise oc%ii, ridică capul şi privi în toate lăturile căutând nici ea sin"urănu ştia ce (e a fost1 între#ă pe de 'umătate încă prin vis. (ine1 I se părea, cum că a vă!ut ceva prin vis #ac%iar aievea ceva dulce, plăcut, o fiinţă ca şi când ar fi omenească, însă mai puternică în privire, mai altfeldecât ceea ce a fost vă!ut până atunci

– u ştiti voi ce a fost1 Aţi vă!ut şi voi1 Sau aţi dormit1 Aţi visat1 aşa le între#ă 4âna 4orilor pe !âne şise între#ă pe sine însăşi îi părea că de când a vă!ut ce-a vă!ut c%iar nici sufletul său nu mai e tot acela şinimenea nu-i răspundea, toată lumea stătea uimită. /ă!u cununa

– (e cunună frumoasă) (ine oare a cules florile din ea1 (ine oare le-a împletit în cunună1 9i cine oare aadus aici cununa şi a lăsat-o la mine pe lea"ăn1) 4âna 4orilor se întristă)

/ă!u pâinea pe masă 7ipseau din ea trei #ucăţele; una de-a dreapta, una de-a stân"a şi una din mi'loc.

$in vinul 'uneţei lipseau asemenea trei în"%iţituri: una de deasupra, una din fund şi una din mi'loc Atre#uit să fi fost cineva aicea 4âna 4orilor se întristă încă mai tare; îi părea că o doare ceva, şi nu ştia ce şiunde

Apa din fântână era tul#ure Apă) apă a dus cineva de aici) 4âna 4orilor se supără. (um a putut intracineva fără veste1)

nde e pa!a cea aspră1 ă!drăvanii1 8alaurii1 (e au făcut leii ferecaţi1) 9i !ânele1 9i florile1 9i soarele1 imeni n-a pă!it1 imeni n-a fost la locul său1) 4âna 4orilor se supără pe deplin. – 7ei, !mei, #alauri,nă!drăvani, porniţi, "oniţi, a'un"eţi, prindeţi şi aduceţi) porunci 4âna 4orilor în supărarea ei cea mare.

orunca sună şi toată lumea se puse în mişcare.

etru s-a fost însă întins la fu"ă încât nici ra!ele soarelui nu-l puteau a'un"e.

*oţi veniră trişti, toţi aduseră veşti triste. etru a fost trecut peste mar"inile &mpărăţiei 4orilor undeîntrea"a pa!ă nu mai avea putere.

4âna 4orilor îşi uită acuma supărarea de tristă ce se făcu şi trimise pe Sfantul Soare ca să um#le în lume săfacă din şapte !ile una să cerce să afle şi s-aducă veşti.

0 !i din şapte !ile 4âna 4orilor n-a făcut alta decât a stat şi privit în calea Soarelui, a privit privit pânăce au început a-i cur"e lacrimile din oc%işori, nu ştim acuma de privitul cel mult ori de durerea şi dorul ei celmare)

Iată-ntr-a şaptea !i Sfantul Soare se reîntoarce roşu, trist şi o#osit iarăşi veste rea) ei) că etru eraunde ra!ele soarelui nu pot pătrunde)



$upă ce 4âna 4orilor vă!u că şi cea din urmă încercare fu în !adar, dete poruncă aspră în ţară: 4ânele să numai !âm#ească, florile să nu mai miroasă, vânturile să nu mai mişte, i!voarele să nu mai cur"a limpede şi ra!elesoarelui să nu mai lumine!e.

orunci apoi, ca între lume şi &mpărăţia 4orilor să se lase vălul cel mare al întunecimii prin care să nustră#ată decât o sin"ură ra!ă de soare, care să ducă vestea-n lume cum că 5până ce nu va veni acela care a dusapă de la fântână, soarele să nu se mai mişte pe cer5.

A mers vestea în lumea cea întunecoasă oamenii înţeleseră că lumina cea "ro!avă nu e decât pentrulumina oc%ilor împăratului

imeni nu vedea în lume afară de împăratul; nimeni nu vedea neca!urile întunericului decât împăratul.$ete dar fiilor săi +lorea şi (ostan sfat şi poruncă, ca să pornească, să mear"ă şi să mântuiască lumea deîntunerec. (ine a minţit una, minte şi a doua; +lorea se puse în şa şi porni către &mpărăţia 4orilor acuma cândetru a fost curăţit calea.

– /ine cineva1 între#ă cam aspru.

– /ine, răspunseră !meii, ce stateau pa!ă la punte.

– (um vine, peste punte ori pe su# punte1 untea era, – acum ştim noi – cum era) +lorea trece pe su# punte.

– /oinicul vine pe su# punte) răspunseră !meii cam în "lumă.

– 2ri'iţi de el, nea"ră vă fie lumina) !ise acuma 4âna şi primi pe +lorea să intre.

e +lorea-l trecură fiorii când vă!u atâta frumuseţă.

– 8un a'uns voinice) *u ai furat apă1

– Să fie de #ine) 4ău eu am luat-o.

– *u ai #ăut vinul1 +lorea stete mut.

– *u ai mâncat pâinea1 +lorea !ise 5#a5.

– *u m-ai sarutat1 +lorea-şi uită vor#a.

– a) 0ar#a-ţi fie lumina) &nvaţă-te să mai minţi)

4ise acuma 4âna supărăta şi-i dete lui +lorea două pălmi, una pe de-a dreapta, una pe de-a stân"a, încâtăstuia i se întunecară oc%ii.

$oi !mei dusera apoi pe or#itul de +lorea acasă şi trea#a se "ăti.

orni şi (ostan în urma frăţine-său.

orni, a'unse, o păţi şi reînturnă.

&n lume nu mai rămase acuma nici o ra!ă de lumină.



Aşa rămase lumea întrea"ă oar#ă de dra"ul oc%ilor unui împărat

$upă ce 4âna 4orilor a vă!ut cum că nu poate afla pe etru, a c%emat la sine pe întrea"a ţara sa, pe !mei, #alauri, nă!drăvani şi lei, pe toate !ânele, pe toate florile, pe toţi supuşii i-a c%emat la sine. (%iar şi SfantulSoare a tre#uit să se co#oare de pe cer, să desfrâne caii de la căruţă, să-i #a"e în "ra'd şi să intre la 4âna4orilor (ând au fost aşa toţi adunaţi împreună, 4âna 4orilor nu le împărţi mai mult la porunci, ci tristă şimustrată cum era, luă !iua #ună de la toţi supuşii săi, le mulţămi pentru iu#ire şi credinţă şi-i trimise în lume, casă mear"ă să facă fiecare după capul şi priceperea sa. umai doi lei, doi !mei, doi #alauri şi tot atâţia

nă!drăvani opri la sine, ca să fie cine să-i pă!ească puntea. *rimise toate !ânele în "rădină şi lăsă, ca să nu intre-n curte până ce nu o vor vedea pe ea senină; lăsă ca florile să miroasă d-aici înainte un miros, care îm#ata oricefiinţă omenească, ca vânturile să se mişte cântând atâta de dureros încât orice suflet omenesc să plân"a când leaude, ca i!voarele să cur"a apă amară, şi lăsă ca soarele pe toată !iua dată de $umne!eu să arunce câte şaptera!e seci în lume.

$upă ce toate acestea le rândui, se duse la roata cea mare, pe care era învârtit firul traiului omenesc şi opriroata de a se mai întoarce şi viaţă omenească de a mai cur"e $up-aceea 4âna 4orilor se ascunse din faţalumii în fundul curţii celei mari, în locul cel mai întunecos şi mai neîn"ri'it

4meii, #alaurii şi nă!drăvanii ieşiră-n lume şi de ruşine ce le era, s-ascunseră în cele mai adânci pustiuri,

peşteri – ca oc%iul omenesc să nu-i mai vadă) 7eii-şi lepădară părul de aur şi ferecătura de pe "%eare şi dinţi, şide supăraţi ce erau se făcură săl#atici; 4ânele s-ascunseră prin "rădini; florile, i!voarele şi vânturile se supuserăvoinţei 4ânei 4orilor, şi ra!ele seci, fără căldură şi lumină, şi astă!i se văd întinse pe cer colea în nopţile devară

/iaţa omenească stete locului, şi timpul înceta de-a mai cur"e

$oi lei, doi !mei, doi #alauri şi doi nă!drăvani se pusera pa!ă la punte

(ât a rămas &mpărăţia 4orilor astfel, aceea nu se ştie şi nici nu se poate spune

A trecut multă vreme aşa fără să fi curs)

A înţeles şi Sfânta /ineri că 4âna 4orilor s-a supărat; ra!a cea pustie şi vântoasele ce cutreierau lumeaîntrea"ă i-au fost adus ştire de mult S-a supărat de 'umătate, iar de cealalta 'umătate s-a #ucurat: s-a supărat pentru că nu mai putea să mai privească în căutătoare şi s-a #ucurat pentru că vedea pe +ăt-+rumosul său celvoinic scăpat şi pe vecina sa cea frumoasă trista A mai fost apoi necă'ită pentru că i s-a fost spart ulciorul cuapa cea minunată.

(ând Sfânta /ineri vă!u însă că întunerecul nu mai încetea!ă, lumina nu mai vine, şi când pieri şi cea dinurmă ra!ă de pe pământ, !ic când Sfânta /ineri vă!u că 4âna 4orilor i-a trecut de "lumă, ea porunci vântoaselorca să pornească toate împreună, să se i!#ească în vălul cel mare de la mar"inea împărăţiei să-l mişte din loc şi să

facă ca lumina să cur"ă în lume.

/ântoasele porniră care de care mai tur#ate, care de care mai "ro!ave şi mai înfricoşate, cum mer"adică vântoasele >i se părea că au să ia lumea cu sine şi să nu se mai oprească în loc cu ea. A'unseră la vălse i!#ira în el şi cum se i!#ira1 /ălul nu se mişcă)

/ântoasele se mai i!#ira o dată apoi încă o dată adică de trei ori una după alta.

9i apoi nu se i!#ira mai mult vă!ură cum că vălul stă mai ţeapăn decât pământul în ţâţânele saleStătură câteva clipe locului – ruşinate şi o#osite se întoarseră după aceea îndărăt şi încon'urară o dată lumea în



mânia lor cea tur#ată (e a fost calea lor1 Acuma-şi poate "ândi fiecare ce a fost) 8ine cu de-a-#ună seamă-a putut fi) /ai şi amar)

/ântoasele sosira acasă şi spuseră Sfintei /ineri cum şi ce e cu vălul.

Sfânta /ineri se supără acuma şi de cealalta 'umătate: trimise vânturile la curtea împăratului ca să ducă luietru vor#ă şi sfat: să mear"ă să stea de vor#a cu 4âna 4orilor şi să facă ce va face, ca să aducă lumina în lume.

/ântoasele porniră de-a două oară acuma ceva şi mai încet mai nepripit ca şi când pleci adică întrea#ă #ună şi la om A'unseră la curte etru nu e) /ântoasele începură a se mişca mai a străin.

etru a pierit în cale.

/ântoasele luară curtea din stân"a apoi din dreapta apoi din mi'loc 0 întoarseră, suciră, ridicară şiaruncară până ce nu se mai alese nimic din ea $upă aceea porniră cu vestea despre moartea lui etru cătrecoli#a Sfintei /ineri.

– orniţi cu toţii în lume; mişcaţi tot ce e de mişcat şi aflaţi pe etru. /iu sau mort mi-l aduceţi) porunciSfânta /ineri după ce au!i vestea cea tristă. *rei !ile şi trei nopţi vântoasele nu mai steteră

$e trei ori scoaseră copacii din rădăcini, de trei ori scoaseră râurile din cursul lor; de trei ori sfărâmarănourii i!#indu-i de stânci; de trei ori măturară fundul mării şi de trei ori prăpădiră faţa pământului.

*oate fură în !adar) 3le intrară acasă care de care mai o#osite care de care mai mânioase şi mai ruşinate.

umai una n-a sosit încă; vântul cel de primăvară, leneş, moale şi întâr!iatic nde să fi rămas1 *oţi ştiaucă multă trea#a n-o fi fost să facă (ine ştie de o#osit ce-o fi fost s-a pus undeva la răcoare imeni nu-şi #ătea capul cu el.

Iac-o dată într-un târ!iu după ce toată lumea s-a mai rupt "ândul de a mai afla pe etru, frun!ele începură a

se mişca. Sfânta /ineri simţi molătatea suflării şi ieşi afară.

– (e veste aduci1 între#ă pe cea mai dra"ă dintre vântoase.

– *ristă e de tristă dar #ună-i de #ună, şopti vântul cel tânăr. $upă ce m-am fost o#osit de atâta cercetare,de atâta spart şi prădare dădui de-o fântână seacă şi cu"etai să intru în ea ca scutit de surorile mele să mă maiodi%nesc mai nainte de a porni către casă.

– 9i-n fundul fântânei aflaşi pe etru1 stri"ă Sfânta /ineri plină de #ucurie.

– $a) şi pe ur"ul de o parte.

– $ulce-ţi fie vor#a, dra"u-ţi fie sufletul, şi pururea veste #ună s-aduci) !ise acuma Sfânta /ineri cătrevântul cel de primăvară, îi porunci apoi ca să se repeadă până la Sfânta 6oie şi să-i spună ca să "ătească cu ti"aiade aur, că de etru nu e #ine, să sară d-acolea până la Sfânta iercure, şi să-i spună ca să vină la sfântă cu apavieţii.

– &nţeles-ai1 îi mai !ice Sfânta /ineri. Să fii cu-n picior aici, cu unul acolo) 9i porniră cu toţii Sosiră cutoţii la fântâna cea părăsită

$e etru nu era decât os şi cenuşă.



Sfânta iercure luă oasele şi le înc%eie laolaltă u lipsea nici unul.

Sfânta /ineri porunci vântoaselor ca să desfunde fântâna, s-arunce pul#erea în sus şi s-adune cenuşa luietru *oate se făcură

Sfânta 6oie făcu foc, culese roua de pe frun!e în ti"aia cea de aur şi puse ti"aia pe foc (ând apaîncepu a fier#e, Sfânta iercure !ise trei vor#e privi o dată către răsărit, o dată către apus, o dată către mia!ă-!i, o dată către mia!ă-noapte, apoi aruncă iar#a vieţii în apa cea fiartă. *ot aşa făcu şi Sfânta /ineri cu cenuşa lui

etru. Sfânta 6oie numără după aceea, unul, două, trei şi luă ti"aia de pe foc.

$in cenuşa lui etru, din roua şi din iar#a vieţii s-a fost făcut o unsoare mirositoare. /ântul cel de primăvară suflă o dată peste ea, şi unsoarea se slei. Acuma unseră oasele lui etru cu unsoarea de şapte ori în 'os, de şapte ori cruciş, tot de atatea ori curme!iş şi când fuseră "ata, etru sări în picioare pe de o sută şi pe de o mie de ori mai frumos decât cum a fost pe de o sută şi pe de o mie de ori mai voinic şi mai fălos decâtcum a fost)

– Săi pe cal, voinice) !ise Sfânta /ineri.

&ndată ce ur"ul simţi pe stăpânul său în spatele sale, începu a nec%e!a şi a scăpăra din picioare 3ra mai

viu decât cum a fost cândva)

– nde pornim1 între#ă vesel.

– (ătre casă) răspunse etru.

– (um să mer"em1

– (a #lestemul)

etru mulţămi de vor#ă şi trea#ă, se întinse apoi la cale şi merse merse, cum mer"e adică #lestemul

până ce a'unse la curtea împăratului. $e curte nu mai era decât locul u vedeai urmă de om, de la care să poţiau!i o vor#a sau o veste iacă într-un târ!iu 8arsa ieşi din fundul unei pivniţi muce!ite.

etru înţelese ce e, cum din ce pricină, întoarse frâul ur"ului şi merse mai repede decât cum a venit ici nu răsuflă până la &mpărăţia 4orilor. (âtă vreme a trecut, de când a rămas, cum a fost să rămâna tre#ile-n&mpărăţia 4orilor, aceea cu vor#ă şi "rai nu se poate spune

ulta vreme a tre#uit să treacă)

(ând etru sosi la punte, în soare nu mai erau decât trei ra!e luminoase, şapte calde şi nouă seci celelaltetoate le-a fost lepădat cu de-amănuntul (ând etru se opri cu ur"ul, toată lumea se opri cu el ca să vadă ce

va fi să fie acuma.

4âna 4orilor simţi, cum că ceva deose#it tre#uie să fie în apropiere, că-i părea că tocmai acuma s-adeşteptat din visul cel ce-a făcut-o tristă 3a dorea nu ştia ce tocmai ca şi atuncea – (ine vine1 între#ăcam cu 'umătate de "ură.

– >ine-te #ine stăpâne) !ise ur"ul. etru strânse din pinteni, trase din frâu şi nici nu se simţi până cefusese de cealalta parte de punte.

– /oinic vine peste punte) stri"ară pă!itorii ridicăndu-şi pălăriile din cap.



4âna 4orilor nu se mai mişcă din loc şi nu mai "răi nici o vor#ă (a pe nevă!ute sări etru la ea, acuprins-o în #raţe, şi o sărută cum sărută adică +eţii +rumoşi pe !ânele dră"ăstoase)

&mpărăteasa 4orilor simţi că simte ce n-a mai simţit u mai vor#i, nu mai între#ă, ci făcu semn ca să #a"e pe ur"ul în "ra'dul soarelui şi intră cu etru în casă

4ânele începură a !âm#i vesel; florile începură a mirosi dulce; i!voarele deteră a cur"e limpede; vânturilese prefăcură în cântec de #ucurie: roata vieţii începu a se întoarce mai repede decât prisnelul; valul cel ne"ru

că!u la pământ şi soarele strălucitor se ridică în sus către ceruri sus mai sus decât cum a fost cândva.. şi-nlume se făcu lumina ca faţa soarelui încât nouă ani, nouă luni şi nouă !ile oamenii nu vă!ură nimic de luminacea înfricoşată.

etru merse acasă, aduse pe tatăl său cel #ătrân şi pe mama sa cea #ătrâna, făcu o nuntă încât îi mersevestea-n nouă!eci şi nouă de ţări şi se făcu împărat peste amândouă împărăţiile.

Iară fraţilor +lorea şi (ostan li se dete lumina oc%ilor ca să vadă şi ei fericirea lui etru.

Asta a fost, dra"ii mei cei #uni, povestea lui etru +ăt-+ramos cu 4âna 4orilor din >ara Soarelui.

etru a trăit şi a împărăţit cu pace şi cu sănătate, şi doară mai împărăteşte şi astă!i cu a'utorul lui$umne!eu.

povestea zana zorilor

Documents

vorba fu zis lucrul

duse suprat i spuse

alii spuneau c in minte

mprat mare i puternic

petru i ntri inima i

aa zise petru ctre frate

aa o pi petru i

i dete o palm