politici publice pentru viitoarea generație de fermieri a...
TRANSCRIPT
Politici publice pentru viitoarea generație de fermieri a României
CRPE POLICY BRIEF Autori: Alexandra Toderiță,Bianca Toma
1
Context
Unde este agricultura românească în 2017
În ultimii ani, în agricultura României, polarizată între exploatații de subzistență și ferme mari, comerciale, se remarcă o tendința de consolidare a unui segment de mijloc - suprafața medie în cazul fermelor orientate spre piață a ajuns la 200 de hectare, deși segmentul fermelor care produc pentru autoconsum (de subzistență) rămâne semnificativ. În aceeași perioadă, numărul de exploatații neînregistrate fiscal a scăzut cu peste 200.000 (de la 3,8 la 3,6 milioane). 1
Antreprenoriatul din agricultura României înregistrează, de asemenea, un trend crescător iar tehnologia de înalt nivel devine parte a practicilor agricole (drone care măsoară umiditatea solului, sisteme de irigare controlate prin telefoanele de ultimă generație). În acest context, foarte puțini tineri, adică exact generația care ar putea fructifica aceste oportunități și ar putea duce la nivelul următor agricultura României, sunt implicați sau atrași în acest sector.
Doar unul din 25 de șefi de exploatații agricole din România (sub 5%) are mai puțin de 35 de ani. La polul opus, 41% din fermieri români au peste 65 ani.
Îmbătrânirea agricultorilor este un fenomen înregistrat la nivelul întregii Uniuni Europene, însă în România numărul fermierilor vârstnici este cu peste 10% mai mare decât media europeană.
Mai mult, analizele Centrului European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale (CEDEFOP) din 2015 arată că așa numita “cerere de înlocuire” sau nevoia schimbului de generații va fi foarte mare în 2025, în domeniul agriculturii în România, generând 47% din posibilitățile de angajare - de aproape opt ori mai mare decât prognoza pentru ocupații similare în Uniunea Europeană (6%).2
În plus, există și factori agravanți care vin din zona formării profesionale: în 2010, doar 2,5% dintre șefii exploatațiilor agricole din România erau absolvenți ai unei forme de învățământ agricol, mult sub media europeană (30%).
1 Eurostat, Farm structure survey 2013 – main results, disponibil la adresa goo.gl/K5oczz, accesat 10 Decembrie 2017
2 Strategia educaţiei şi formării profesionale din România pentru perioada 2016-2020, disponibil la adresa goo.gl/uqgYCr,. accesat 7 Decembrie
2017
2
Este așadar nevoie de o nouă generație de fermieri mici și mijlocii pregătiți, care să preia fermele părinților și să introducă spațiul rural și agricultura românească cu adevărat în secolul 21. Fondurile europene pentru tinerii fermieri, singurul sprijin pentru acestă categorie în România3, nu sunt de ajuns pentru a asigura schimbul de generații și nici pentru a contribui la dezvoltarea rurală. Tinerii din rural din alte țări europene se îndreaptă către agricultură de la vârste fragede, mare parte prin forme ale învățământului profesional și tehnic agricol și/sau practică de calitate în afaceri și ferme reale.
De ce acest raport?
Pe agenda decidenților se află, în cursul lui 2017, mai multe pachete de politici publice care vizează, într-o mai mică sau mai mare măsură, cuplarea învățământului profesional la nevoile reale ale pieței – primul pas pentru a face mai atractive anumite profesii, inclusiv pentru tinerii care ar alege agricultura.
Printre aceste propuneri se numără: introducerea învățământului dual ca formă de organizare a ÎPT, stimularea uceniciei, reluarea dublei subordonări a școlilor agricole atât sub Ministerul Educației, cât și sub Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Aceste propuneri au în centrul lor susținerea expunerii elevului la mediul economic real, în special din perspectiva inserției profesionale.
Acest raport analizează în mod special modul în care actualele propuneri de politici publice vin cu măsuri care să contribuie la dezvoltarea unei generații viitoare de fermieri.
Analiza CRPE identifică și elemente care lipsesc din acest ”meniu” de politici publice în baza experienței de doi ani în documentarea implementării activităților programului ”Liceele agricole – hub-uri locale pentru dezvoltarea fermelor mici și mijlocii”. Programul “Liceele agricole – Hub-uri locale pentru dezvoltarea fermelor mici și mijlocii” a debutat în 2015, este susținut de Romanian-American Foundation și are ca obiectiv sprijinirea liceelor agricole să ofere programe educaționale relevante pentru economia locală, care să pună accentul pe formarea viitorilor fermieri și întreprinzători mici și mijlocii din agricultură, prin oferirea de oportunități de învățare din practică și în strânsă cooperare cu comunitatea locală. În primii doi ani, programul a fost implementat programul în opt licee agricole din România, din toate regiunile istorice (Miroslava, Huși, Brănești, Slatina, Salonta, Turda, Ciumbrud, Prejmer) și a urmărit: sprijinirea școlilor pentru a avea programe educaționale relevante pentru nevoile viitorilor fermieri si întreprinzători mici și mijlocii din agricultură; sprijinirea liceelor în promovarea în rândul comunității a propriei ofertei educaționale și a rezultatelor obținute
3 Ne referim atât instrumentele dedicate de pe pilonul I plăți directe, precum și măsura de instalare a tinerilor fermieri din PNDR 2014-2020.
3
pentru a atrage un număr mai mare de candidați mai bine motivați; îmbunătățirea capacității liceelor de a elabora și implementa proiecte care să răspundă nevoilor și oportunităților reale, de a atrage noi finanțări și de a-și corela strategia educațională cu contextul local; sprijinirea liceelor în a fi mai bine cunoscute în comunitate și, treptat, pentru a se poziționa ca entități importante pentru dezvoltarea comunității, cu resurse relevante; Învățământul profesional și tehnic – atractiv pentru agricultură? În România, învățământul profesional și tehnic funcționa, înainte de 1990, în strânsă legătură cu agenții economici. Liceele tehnologice și profesionale funcționau într-un sistem de dublă subordonare, față de Ministerul Educației, dar și față de ministere de profil. Între școli și unitățile economice existau contracte de școlarizare care asigurau elevilor, pentru o perioadă limitată, locuri de muncă. După 1990, schimbările structurale generate de tranziție au determinat reformarea profundă a economiei și industriilor astfel că aceste legături școală – profesie s-au pierdut.
Adâncirea inadecvării învățământul profesional la cerințele pieței muncii, învechirea echipamentelor și a bazelor de practică, rata crescută de părăsire timpurie a școlii, dar și experimente nereușite de politici publice (înființarea și apoi desființarea Școlilor de Arte și Meserii) au contribuit la declinul constant al ÎPT în ultimii 20 de ani.
Recent însă, acest fenomen începe să își schimbe sensul, în contextul presiunii mediului de afaceri care cere forță de muncă calificată, a nevoii de creștere economică și dezvoltare, de recuperare a decalajelor urban – rural. La relansarea învățământului profesional și tehnic au contribuit și o serie de noi politici europene, dar și presiunea UE pe statele membre de a-și asuma ținte ambițioase pentru a adresa obiective sociale precum reducerea abandonul școlar, stimularea antreprenoriatului, dezvoltarea rurală.
Cifrele fac dovada acestei inversări de trend: dacă în anul școlar 2015-2016, numărul total al elevilor înscriși la liceu (teoretic, profesional) a scăzut cu 7,4% față de perioada precedentă, procentul elevilor înscriși într-o formă de învățământ profesional a crescut cu 35,2%, până la aproximativ 84.400 elevi4. Cu toate acestea, specializările agricole rămân la coada preferințelor elevilor care aleg ÎPT. După numărul locurilor ocupate profilele agricole dețin o pondere care variază între 4% - 7% față de transporturi (22,9%), construcții de mașini (13,7%), alimentație publică (12%), industrie ușoară (8,8%)5.
4 Comunicat de presă Instititul Național de Statistică, Nr 155/23 iunie 2017, Populația Școlară a fost de 3597,3 mii persoane în anul
școlar/universitar 2016-2017, disponibil la adresa goo.gl/TSNKp1, accesat la 30 Noiembrie 2017 5Institutul Național de Statistică, Sistemul Educațional în România – date sintetice, anul școlar/universitar 2015-2016, disponibil la adresa
goo.gl/hSzD53, accesat 02 Decembrie 2017
4
În anul școlar 2017-2018, din totalul locurilor aprobate pentru învățământul profesional, 1946 au fost destinate profilului agricol. Până în septembrie, s-au înscris la o specializare agricolă în școlile profesionale 1309 elevi. Astfel, pentru noul an școlar au fost ocupate doar 67% din locurile disponibile la specializările agricole din învățământul profesional.
Practica de specialitate – principalul ingredient în școlile cu profile agricole
La nivelul Uniunii Europene și nu numai, există două abordări în ceea ce privește modalitatea de organizare a învățării: în școală (school-based learning) și locul de muncă (work-based learning). În liceele agricole, orele de practică pot fi derulate în cadrul fermelor didactice (dacă există pe lângă școală), ori în ferme sau unități economice reale, urma semnării unei convenții de practică între elev, liceu și agent economic. Natura ÎPT agricol face ca învățarea la locul de muncă (în continuare numită practica) să reprezinte un element foarte important (dacă nu chiar vital) în pregătirea viitorului fermier – atât din perspectiva deprinderilor tehnice, specifice activităților agricole, cât și din cea antreprenorială. Cadrul legislativ6 stipulează faptul că ”învățământul profesional se organizează numai în unitățile de învățământ care anexează la propunerea privind planul de școlarizare contracte-cadru” – parteneriate încheiate de către unitățile de învățământ cu operatorii economici pe o durată de minimum 4 ani școlari. Conform legislației, aceste contracte-cadru stau la baza contractelor de pregătire practică a elevilor, iar partenerul de practică trebuie să îndeplinească o serie de condiții, printre care: o dotare corespunzătoare la nivel logistic, tehnic și tehnologic potrivite pentru îndeplinirea stagiului de practică în condiții optime, dar să aibă și personal calificat în coordonarea și evaluarea elevilor (tutore de practică).7 Pe perioada desfășurării stagiului de practică, elevul ar trebui să beneficieze, conform legislației, de îndrumare permanentă atât din partea cadrului didactic responsabil, cât și din partea tutorelui de practică, iar la final îi sunt evaluat atât cunoștințele tehnice dobândite și rezultatele obținute, dar și abilitățile ”soft” esențiale în orice profesie, precum comunicarea, lucrul în echipă, disciplina.
6 Metodologia de organizare și funcţionare a învățământului profesional de stat, aprobată prin ordinal nr. 5033/28.08.2016, art. 15, disponibilă
la adresa goo.gl/BSm8B1, accesat 01 Decembrie 2017 7 Legea 258/2007 privind practica elevilor și studenților, art. 10, disponibil la goo.gl/4HmryV, accesat 02 Decembrie 2017
5
Realitatea, însă, arată altfel: în anul școlar 2015-2016, din 62 de unități de învățământ care au avut calificări în domeniul agriculturii, doar 24 au parteneriate de practică cu agenți economici.8 În anul următor, 2016-2017, jumătate din liceele care oferă specializări agricole aveau mai puțin de doi agenți economici la care copiii fac practică. Concluzia care se impune este că prea puține ferme și agenți economici din domeniul agro-industrial sunt interesate și capabile să primească copii la practică, acele acorduri – cadru pe durata de 4 ani- fiind de multe ori, formale. Cauzele acestei realități sunt variate – de la cele sistemice - structura extrem de fărâmițată a exploatațiilor agricole – ferme și firme mici, care nu se asociază pentru a avea împreună resursele necesare pe care trebuie să le aloce unor stagii de practică (resurse materiale, tutori de practică pregătiți), la cele financiare - costurile pe care astfel de stagii le implică de multe ori pentru elevi (transport, cazare) dar mai ales la cele ce țin de capitalul social al comunității și la conectarea școlii la mediul economic local, la necesitățile pieței muncii. Ucenicia În 2017, una dintre formele clasice de învățare la locul de muncă– ucenicia – a primit un stimulent puternic din punct de vedere legislativ: Legea nr. 164/2017 pentru modificarea Legii nr. 279/2005 a stipulat ca pentru fiecare ucenic, angajatorul să poată să primească sume mult mai mari decât cele acordate înainte: se decontează valoarea salariului minim net pe economie (1.125 lei/lună). Înainte, pentru fiecare contract de ucenicie angajatorul primea o sumă ce reprezenta 60% din indicatorul social de referință (500 de lei), adică suma de 300 de lei. Conform Codului Muncii, ucenicia la locul de muncă este acel stagiu de formare care se efectuează în baza unui contract de ucenicie – un tip particular de contract individual de muncă, în baza căruia: - angajatorul se obligă ca, în afara plății salariului, să asigure formarea profesională a ucenicului într-o meserie din domeniul său de activitate, pe o durată ce poate varia de la unu la trei ani; - ucenicul (persoană de peste 16 ani) se obligă să se formeze profesional și să muncească în subordinea angajatorului respectiv. Acestă propunere a încercat să stimuleze interesul scăzut al mediului economic în formarea viitorilor angajați din România: potrivit notei de fundamentare a proiectului, în anul 2016 doar 167 de contracte de ucenicie au fost încheiate în toată țara.
8 Date furnizate de CNDIPT în scopul acestei cercetări
6
Aceste noi facilități au fost promovate în rândul fermierilor pentru a folosi aceste oportunități: în septembrie 2017, la Iași, a fost organizat Târgul de Ucenicie în Agricultură, cu scopul facilitării încheierii de contracte de ucenicie între angajatorii din domeniul agricol din județ și tinerilor de la liceele cu profil agricol, aflați în căutare de formare profesională. Dualul – un prim pas mai consistent în expunerea elevilor la afaceri reale Tot în cursul lui 2017, a fost reglementat dualul 9- formă de organizare a învățământului profesional și tehnic care este organizat la inițiativa operatorilor economici interesați, în calitate de potențiali angajatori şi parteneri de practică; implică un contract de parteneriat și contracte individuale de pregătire practică în răspunderea companiilor. Dualul este susținut de către agentul economic care asigură bursă şi alte cheltuieli pentru formarea elevilor. La rândul său, antreprenorul poate fi implicat în decizii ale școlii partenere. Elevii pot opta pentru învățământul dual după terminarea clasei a VIII-a. Acest lucru înseamnă că ei își vor continua pregătirea într-un sistem centrat pe practică: una-două zile de formare teoretică în școală și trei-patru zile de formare practică la un operator economic. România a preluat modelul învățământului din sistemul de educație german, unde acesta se bucură de multă popularitate. Astfel, în județele Brașov, Sibiu și Alba există deja modele de succes pentru învățământul de acest tip, unde responsabilitatea pregătirii elevilor a fost împărțită de autoritățile din educație și investitori. Primul an de dual – cerere și ofertă pentru agricultură În anul școlar 2017-2018, pentru învățământul dual au fost aprobate 3.548 locuri în toată țara. Dintre acestea, au fost ocupate 2.412, adică 68%. Pentru profilul agricol, au fost aprobate în planul de școlarizare 56 locuri, dintre care au fost ocupate 40. Trei licee vor avea în acest an școlar clase de dual pe agricultură, la specializările „horticultură” și „agricultor culturi de câmp”. În plus, patru licee vor avea clase de dual la specializarea „mecanic agricol”, specializare încadrată la profilul mecanic. În domeniul agriculturii, învățământul dual este chiar mai dificil de implementat decât în specializările tehnice, industriale. Cadrul legislativ spune că, în cazul învățământului dual, clasa cuprinde în medie 25 de elevi, dar nu mai puțin de 20 și nu mai mult de 30. Clasele din învățământul dual pot fi făcute din maximum trei grupe la calificări diferite. Cu alte cuvinte, pentru a avea maxim trei specializări și minim 20 de elevi într-o clasă, este nevoie de minimum șapte elevi pe specializare. Fără agenți
9 Potrivit HG nr. 26/2017, disponibil la adresa http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/185778, accesat 17 Noiembrie 2017
7
economici în teritoriu capabili să țină în practică un număr așa de mare de elevi, cu o cerere atât de fragmentată pe specializări, o clasă de minimum 20 de elevi este dificil de realizat. Conform discuțiilor avute cu fermieri din diferite sectoare agricole în pregătirea acestui raport, majoritatea au o capacitate relativ mică de a primi elevi în practică mai mult de 1-3 elevi. Acest lucru face ca formarea unor clase în sistem dual să fie dificilă. Eforturi se fac din partea unor licee pentru combinarea și gruparea mai multor specializări, iar primele teste vor avea loc în anul școlar 2017-2018. În acest sens, pentru a accelera adoptarea modelul dual în agricultură, identificăm ca necesitate încurajarea și sprijinirea asocierii în cadrul aceleiași regiuni a micilor fermieri și a cooperativelor, pe filiere de produs, astfel încât să poată să primească un număr cât mai mare de elevi în practica intensivă caracteristică sistemului dual. Concluzii pe dual În concluzie, dualul mai are nevoie de câțiva ani de implementare, promovare si ajustare legislativă la contexte specifice, inclusiv locale, pentru a produce rezultate și a revitaliza atractivitatea școlilor de meserii. El este conceput aproape exclusiv pentru a începe să asigure forța de munca calificata anumitor industrii și a răspunde unor nevoi de ordin social ale economiei. Succesul dual-ului în agricultură va depinde însă și de alți factori care trebuie asigurați: creșterea capacitații școlilor de a atrage agenți economici care să se implice în practica elevilor, promovarea dual-ului în rândul fermierilor, sprijinirea asocierii lor în scopul atingerii capacităților necesare pentru a susține contractele de învățământ dual cu școala, din perspectiva numărului de elevi primiți în practică. Dualul singur nu va produce fermieri, dar poate contribui – facilitând accesul elevului la ferme moderne, reale, conectate la piață - la cunoștințe și experiențe care să-i ajute pe tinerii din noile generații în opțiunile de viitor.
8
Dubla subordonare a liceelor agricole – ce rezolvă și ce nu Dubla subordonare – Ministerul Agriculturii și Ministerul Educației – este o nouă propunere legislativă aflată în dezbatere în Parlamentul României la finele lui 2017. Aceasta ar da posibilitatea finanțării, din bugetul agriculturii, a fermelor didactice, dotarea cu tehnică agricolă modernă, plata de materiale de pildă pentru tehnicienii veterinari, plata personalului auxiliar pentru ferma didactică, etc. Dubla subordonare a acestor școli, cerută de Ministerul Agriculturii, este, în esență, o intenție foarte bună, necesară, doar că propunerea este făcută în pripă și riscă să ajungă nefuncțională (unul din motive a fost deja enunțat, pe parcursul de avizare, de către Consiliul Legislativ, precum și de Consiliul Social și Economic și de Comisia de învățământ a Camerei Deputaților. “Reorganizarea liceelor cu profil agricol în subordinea MADR ar conduce la imposibilitatea finanțării acestora din bugetele locale, întrucât nu s-ar mai afla în subordinea autorităților administrației publice locale” Propunerea, așa cum e făcută, riscă să genereze blocaj administrativ exact la problemele legate de transferurile de patrimoniu și să amâne, pe termen și mai lung, rezolvarea unei nevoi stringente: sprijinirea, dezvoltarea și dotarea fermelor didactice. Cu toate acestea, rolul MADR poate deveni unul extrem de important prin implicarea acestuia în susținerea practicii de specialitate în ferme reale. Concluzii
Nevoia de facilitare a transferului inter-generațional în agricultură este deja pe masa Comisiei Europene și va reprezenta o direcție importantă a noii Politici Agricole Comune (post 2020) și trebuie luată în considerare în configurarea măsurilor PNDR 2020-2027. ”PAC ar trebui să ofere statelor membre flexibilitate pentru a dezvolta sisteme personalizate care să reflecte nevoile specifice ale tinerilor agricultori. Astfel de scheme ar putea include sprijinirea dezvoltării competențelor, a cunoștințelor, a inovării, a dezvoltării afacerilor și a sprijinului pentru investiții. Pentru a spori oportunitățile de învățare în străinătate pentru tinerii care locuiesc în zonele rurale, ar trebui consolidate posibilitățile de schimb Erasmus pentru tinerii agricultori.”10 Tentația actuală a factorilor de decizie din educație, de considera învățământului dual ca unică soluție pentru eficientizarea ÎPT, cel puțin în domeniul agriculturii, nu este o opțiune viabilă.
10 Comunicare neoficială pe marginea viitorului CAP, The Future of Food and Farming, disponibil la adresa goo.gl/sUSxjb, accesat 26 Noiembrie
2017
9
În acest moment, niciuna din aceste politici nu adresează nevoia de profesionalizare pentru antreprenoriat în agricultură, întrucât marea majoritate vizează zona de angajabilitate. Se resimte acut nevoia creșterii atenției acordate competențelor de tip trans-curricular, cu precădere a celor antreprenoriale în curriculumul școlar din ÎPT în general, dar în acel agricol în mod special. Dubla subordonare a școlilor agricole – Educație și Agricultură – are nevoie de orientare spre zona de practică și conectarea la agricultura modernă și la afacerile din comunitate. De asemenea, o astfel de schimbare poate contribui la îmbunătățirea bazei materiale a liceelor, dar poate facilita și accesarea PNDR care are o măsură dedicată îmbunătățirii infrastructurii educaționale Recomandări Promovarea oportunităților din toate recentele schimbări legislative: necesitatea, avantajele susținerii de către fermieri și firme agro-industriale a practicii în fermă/firmă reală a elevilor din licee agricole (atât prin convenții de practică, parteneriate tip învățământ dual, cât și prin stagii de ucenicie) trebuie comunicate mai mult de către instituțiile cu atribuții în domeniul agriculturii și mai ales la nivel local – prin direcțiile județene agricole, acțiunile Rețelei Naționale de Dezvoltare Rurală, grupuri de acțiune locală (GAL-uri), centrele comunitare de învățare permanentă11 (dacă se vor constitui), etc; Conectarea școlilor cu afacerile locale – este nevoie de mai multe contexte care să faciliteze conectarea școlilor cu specializări agricole cu mediul de afaceri local prin organizarea de întâlniri în format extins la care să participe antreprenori și fermieri - școli – actori relevanți din comunitate. World Vision România a organizat astfel de întâlniri în opt licee de profil –antreprenori locali au fost puși în contact cu școlile și elevii și au explorat opțiuni de practică, parteneriat și colaborare;
Spirjin pentru pilotarea unor stagii de practică în ferme reale în diverse sectoare agricole (prin programe ale direcțiilor agricole, inițiative locale, pentru a coagula un model în acest domeniu și a-l transpune într-un cadru de politici publice (ucenicie simplă / dual) Sprijin pentru formarea maiștrilor și tutorilor de practică. Este necesară reconsiderarea mecanismelor de formare profesională continuă a profesorilor și maiștrilor, acordând o pondere importantă formării la nivel de întreprindere, în condiții reale de muncă. De asemenea, se resimte nevoia alocării de resurse pentru organizarea de programe de formare a
11 Comunicat Cancelaria Primului Ministru din data de 23 August 2017, Centre comunitare de învățare permanentă pentru îmbunătățirea
calificării forței de muncă, disponibil la adresa goo.gl/6d81NM, accesat Septembrie 2017
10
personalului fermelor / firmelor agro-industriale care coordonează practica /ucenicia /programul de învățământ dual pe partea pedagogică. Mai mult sprijin pentru antreprenoriat – este nevoie de mai multă atenție acordată competențelor antreprenoriale în curriculumul școlar. În același timp, antreprenoriatul în liceele agricole poate fi sprijinit și prin intermediul unor măsuri precum susținerea unor târguri de produse realizate de către elevi, incubarea unor ferme/firme de exercițiu ale unor elevi cu potențial. Simplificarea birocratică și administrativă privind implicarea agenților economici în dual: într-o țară în care implicarea agenților economici în formarea practică a elevilor din învățământul profesional și tehnic este abia la început, cu cât birocrația și sistemul de gestionare al parteneriatelor de practică este mai sofisticat, cu atât necesită un efort pe care agenții economici nu sunt dispuși să-l facă. Acest raport apare în cadrul programului “Liceele agricole – hub-uri locale pentru dezvoltarea fermelor
mici și mijlocii”, finanțat de Romanian-American Foundation și implementat de consorțiul format din
World Vision Romania (WVR), Junior Achievement Romania (JAR), Fundația Civitas Pentru Societatea
Civilă – Filiala Cluj (Civitas), Centrul pentru Educație Economică si Dezvoltare din România (CEED) și
Centrul Român pentru Politici Europene (CRPE).
Conținutul acestui raport nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a RAF și a membrilor consorțiului.
Opiniile exprimate nu implică automat poziția tuturor experților afiliați CRPE sau a altor instituții și
organizații partenere CRPE.
© CRPE noiembrie 2017 Centrul Român de Politici Europene
www.crpe.ro
Ştirbei Vodă nr. 29, Etaj 2 Bucureşti
Tel. +4 0371.083.577
Fax. +4 0372.875.089
11
educatieagricola.ro