POLITICA MONETARĂ A UE

1. Zona euro, componenţă, criterii, avantajele şi dezavantajele monedei euro 2. Bugetul UE, principiile elaborării bugetului

UEM înseamnă: Coordonarea elaborării politicilor economice între

statele membre Coordonarea politicilor fiscale, în special prin

stabilirea de limite pentru datoria şi deficitul public O politică monetară independentă coordonată de

Banca Centrală Europeană (BCE) Moneda unică şi piaţa unică

Uniunea Economică si Monetară

Prima fază, care debutează la 1 iulie 1990, implică: libertate totală de circulaţie a capitalurilor în

cadrul Uniunii (anularea controlului de schimburi valutare); 

sporirea mijloacelor destinate înlăturării dezechilibrelor între regiunile europene (fonduri structurale); 

convergenţa economică, prin intermediul supravegherii multilaterale a politicilor economice ale statelor membre. 

UEM – Cele trei faze 

înfiinţarea Institutului Monetar European (IME) la Frankfurt; IME este compus din guvernatorii băncilor centrale ale ţărilor membre UE; 

independenţa băncilor centrale naţionale; 

reglementarea privind reducerea deficitelor bugetare.

A doua fază debutează la 1 ianuarie 1994. Aceasta prevede:

La 1 ianuarie 1999, 11 ţări adoptă moneda euro la nivel instituțional(Grecia li se alatură la 1 ianuarie 2001). Începând din acest moment, Banca Centrală Europeană înlocuieşte IME, devenind responsabilă de politica monetară, care este definită şi pusă în aplicare în euro. 

La 1 ianuarie 2002, bancnotele şi monedele euro sunt puse în circulaţie în aceste 12 ţări din zona euro. Două luni mai târziu, monedele naţionale sunt retrase din circulaţie.

A treia etapă – lansarea euro.

Bancnotele au acelaşi desen în toate ţările din zona euro.

Monedele au un desen comun pe o faţă şi un desen specific fiecărui stat pe cealaltă.

Simbolul monedei euro a fost inspirat de litera grecească epsilon, totodată, este şi prima literă a cuvîntului „Europa” scris în alfabetul latin, iar cele două linii paralele care îl străbat simbolizează stabilitatea.

Există bancnote de 5, 10, 20, 50, 100, 200 şi 500 de euro.

elemente de securitate: filigranul, firul de siguranţă şi folia cu hologramă, care au scopul de a preveni falsificarea şi de a ajuta la recunoaşterea bancnotelor autentice.

Cele opt tipuri de monede variază ca dimensiune, culoare şi grosime în funcţie de valoare, respectiv 1, 2, 5, 10, 20 şi 50 de cenţi, 1 euro şi 2 euro.

URO

ŢĂRILE MEMBRE ALE ZONEI EURO

1999BELGIA, GERMANIA, IRLANDA, SPANIA, FRANŢA, ITALIA, LUXEMBURG, OLANDA, AUSTRIA, PORTUGALIA ŞI FINLANDA

2001 GRECIA

2002 INTRODUCEREA BANCNOTELOR ŞI MONEDELOR EURO IN 12 STATE

2007 SLOVENIA

2008 CIPRU, MALTA

2009 SLOVACIA

2011 ESTONIA

20142015

LETONIALITUANIA

1. Stabilitatea preţurilor: Statele membre trebuie să realizeze un grad ridicat de stabilitate a preţurilor la bunuri şi servicii;

2. Rata dobînzilor: Rata medie de inflaţie trebuie să nu depăşească cu mai mult de 1,5 puncte procentuale media primelor 3 state care înregistrează cele mai bune performanţe economice.

3. Deficitele: Deficitul nu trebuie să depăşească 3% din PIB.

4. Stabilitatea ratei de schimb: Rata de schimb a valutei naţionale trebuie să fie stabilă pentru cei doi ani anteriori.

5. Datoria publică: nu poate depăşi 60% din PNB;

criterii de convergenţă la zona EURO

Creşterea concurenţei; Impunerea aceloraşi norme şi activităţi bancare

(acordarea de credite şi depozite băneşti) Reducerea costurilor tranzacţiilor; Reducerea riscului financiar; Rate mai scăzute ale dobînzii; Stabilitatea preţurilor

Avantajele monedei unice

Costurile legate de trecerea la moneda unică;

Creşterea costurilor sociale; Creşterea preţurilor care trebuie să atingă media europeană.

Dezavantajele monedei unice

Moneda euro este din ce în ce mai utilizată în cazul emisiunii de titluri de datorie publică şi titluri de datorie pentru întreprinderi. La sfârşitul anului 2006, euro reprezenta aproximativ o treime din volumul total de datorii de pe piaţa internaţională, iar dolarul american 44%.

Euro ocupă locul al doilea printre cele mai comercializate monede pe pieţele de schimb valutar, fiind utilizată în aproximativ 40% din tranzacţiile zilnice.

Rolul în creştere în facturarea şi plata în comerţul internaţional Alături de dolarul american, euro este utilizat foarte mult ca o

importantă monedă de rezervă pentru urgenţele monetare. La sfârşitul anului 2006, mai mult de un sfert din rezervele de valută externă existente la nivel mondial erau în euro, faţă de 18% în 1999. Ţările în curs de dezvoltare se numără printre cele care şi-au mărit cel mai mult rezervele în euro, de la 18% în 1999 la aproximativ 30% în 2006.

Mai multe ţări îşi gestionează monedele naţionale prin corelarea acestora cu moneda euro luată ca monedă de referinţă

EURO ÎN LUME

Responsabila de politica monetară

• stabilitatea preţurilor• fixează ratele dobânzilor de referinţă la

niveluri menite să menţină inflaţia în zona euro sub 2%, pe termen mediu;

• gestionează rezervele valutare ale UE şi poate interveni pe pieţele de schimb valutar pentru a influenţa cursul de schimb al euro

Bugetul anual al Uniunii Europene se ridică

la 142,6 miliarde de euro (2014). Deşi este o sumă importantă, ea nu reprezintă decât 1% din veniturile generate anual de statele membre.

este consacrat măsurilor menite să îmbunătăţească viaţa cetăţenilor şi comunităţilor din UE.

Se au în vedere, în special, regiunile mai puţin dezvoltate şi grupurile sociale defavorizate, dar şi măsurile destinate să genereze locuri de muncă şi creştere economică la nivelul UE.

2. Bugetul UE, principiile elaborării bugetului

1. Buna funcţionare administrativă şi tehnică a instituţiilor UE.2. Acoperirea financiară a politicilor comunitare. 3. Ajutoare financiare UE acordate statelor terţe. 4. Participarea la operaţiuni militare şi operaţiuni postconflict.

DIRECTIILE DE CONSUM AL BUFGETULUI UE

Comisia Europeană stabileşte anual priorităţile pentru fiecare program şi domeniu politic, dar Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene sunt cei care decid asupra planificării cheltuielilor pentru anul următor.

Bugetul 2014- scădere cu 5,8 %, faţă 2013

Resurse proprii tradiționale– acestea includ în special taxele vamale aplicate produselor importate din afara UE și cotizațiile pentru zahăr. În CFM pentru perioada 2007-2013, statele membre au păstrat 25% din sume sub formă de costuri de colectare.

Resurse tradiționale bazate pe taxa pe valoare adăugată (TVA)– este vorba de o rată uniformă de 0,3% care, cu câteva excepții, se aplică bazei TVA armonizate astatelor membre.

Resurse proprii bazate pe VNB - fiecare stat membru transferă către bugetul UE un anumit procentaj din bogăția sa, exprimată ca VNB (0,7554%, în 2012). Deși afost conceput ca un element de echilibru, acest sistem adevenit cea mai importantă sursă de venit pentru bugetul UE, reprezentând aproximativ 70% din venitul total al Uniunii

Alte surse de venituri (aproximativ 6,2%) includ taxele și alte rețineri din remunerațiile personalului UE, dobânzile bancare, contribuțiile țărilor terțe la anumite programe, penalitățile de întârziere și amenzile.

SURSELE BUGETULUI UE:

1. Unitate – ceea ce presupune că toate veniturile şi cheltuielile tuturor instituţiilor comunitare sunt văzute în ansamblu.

2. Universalitate - veniturile acoperă toate cheltuielile 3. Anualitate – bugetul UE este adoptat anual reieşind din

perspectivele financiare multianuale. 4. Transparenţa – toate etapele elaborării şi documentele finale

sunt prezentate publicului larg. Varianta finală este publicată în jurnalul oficial UE, unde sunt traduse şi autorizate în toate limbile UE.

5. Echilibrul – în procesul elaborării trebuie de luat în calcul toate veniturile şi cheltuielile UE, astfel încît să nu existe sectoare neacoperite.

6. Unitatea de cont – toate cheltuielile şi veniturile UE se calculează exclusiv în euro.

7. Gestionarea bugetară – este atribuită Parlamentului UE şi Curţii de Conturi.

Principiile elaborării proiectului bugetar :

1. Anual, toate instituţiile UE trebuie să elaboreze un proiect în care să fie prevăzut expres cheltuielile şi veniturile acestora. Proiectul dat va fi prezentat Comisiei UE pînă în data 1 iulie.

2. În baza acestor proiecte, Comisia elaborează un anti proiect în care sunt prevăzute cheltuielile şi veniturile UE pentru 1 an bugetar, la fel Comisia UE are dreptul să propună modificări, raţionalizări şi adaosuri.

3. Anti proiectul Comisiei se prezintă Consiliului pînă în data de 1 septembrie. Consiliul folosind metoda codeciziei, împreună cu Parlamentul, discută şi se pronunţă asupra proiectului dat în prima lectură. Până la data de 5 octombrie trebuie să aibă loc cel puţin o şedinţă.

Procedura de adoptare a bugetului comunitar:

4. Consiliul votează prin majoritatea calificată anti proiectul, acesta transformându-se în proiect bugetar.

5. Proiectul bugetar este transmis Parlamentului european care în maxim 45 de zile trebuie să se pronunţe asupra proiectului.

În cazul reîntoarcerii proiectului la Consiliu, acesta are la dispoziţie 15 zile pentru a propune un nou proiect. Dacă Consiliul prin majoritatea calificată acceptă modificările, proiectul se reîntoarce în Parlament. Parlamentul are la dispoziţie 15 zile pentru a se pronunţa asupra noului proiect prin :

-repspingere ; -adoptare ; -amendament

Procedura de adoptare a bugetului comunitar:

MULTUMESC PENTRU

ATENTIE!!!