Mihai Eminescu

Venere i Madon

Ideal pierdut n noaptea unei lumi ce nu mai este,Lume ce gndea n basme i vorbea n poezii,O! te vd, te-aud, te cuget, tnr i dulce vesteDintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu ali zei.

Venere, marmur cald, ochi de piatr ce scnteie,Bra molatic ca gndirea unui mprat poet,Tu ai fost divinizarea frumuseii de femeie,A femeiei, ce i astzi tot frumoas o revd.

Rafael, pierdut n visuri ca-ntr-o noapte nstelat,Suflet mbtat de raze i d-eterne primveri,Te-a vzut i-a visat raiul cu grdini mblsmate,Te-a vzut plutind regin printre ngerii din cer

i-a creat pe pnza goal pe Madona Dumnezeie,Cu diadem de stele, cu sursul blnd, vergin,Faa pal-n raze blonde, chip de nger, dar femeie,Cci femeia-i prototipul ngerilor din senin.

Astfel eu, pierdut n noaptea unei viei de poezie,Te-am vzut, femeie stearp, fr suflet, fr foc,i-am fcut din tine-un nger, blnd ca ziua de magie,Cnd n viaa pustiit rde-o raz de noroc.

Am vzut faa ta pal de o bolnav beie,Buza ta nvineit de-al corupiei mucat,i-am zvrlit asupr-i, crudo, vlul alb de poezie,i paloarei tale raza inocenei eu i-am dat.

i-am dat palidele raze ce-nconjoar cu magieFruntea ngerului-geniu, ngerului-ideal,Din demon fcui o sunt, dintr-un chicot, simfonie,Din ochirile-i murdare, ochiu-aurorei matinal.

Dar azi vlul cade, crudo! dismeit din visuri sece,Fruntea mea este trezit de al buzei tale-nghei privesc la tine, demon, i amoru-mi stins i receM nva cum asupr-i eu s caut cu dispre!

Tu mi pari ca o bacant, ce-a luat cu-nelciuneDe pe-o frunte de fecioar mirtul verde de martir,O fecioar-a crei suflet era sunt ca rugciunea,Pe cnd inima bacantei e spasmodic, lung delir.

O, cum Rafael creat-a pe Madona Dumnezeie,Cu diadema-i de stele, cu sursul blnd, vergin,Eu fcut-am zeitate dintr-o palid femeie,Cu inima stearp, rece i cu suflet de venin!

...

Plngi, copil? - C-o privire umed i rugtoarePoi din nou zdrobi i frnge apostat-inima mea?La picioare-i cad i-i caut n ochi negri-adnci ca marea,i srut a tale mine, i-i ntreb de poi ierta.

terge-i ochii, nu mai plnge!... A fost crud-nvinuirea,A fost crud i nedreapt, fr razem, fr fond.Suflete! de-ai fi chiar demon, tu eti sunt prin iubire,i ador pe acest demon cu ochi mari, cu prul blond.