Lucian Blaga

Pan

Acoperit de frunze vetede pe-o stnca zace Pan.E orb i e batrn.Pleoapele-i sunt cremene,zadarnic cearc-a mai clipi,cci ochii-i s-au nchis - ca melcii - peste iarn.Stropi calzi de rou-i cad pe buze:unu,doi,trei.Natura i adap zeul.

Ah, Pan!l vd cum i ntinde mna, prinde-un rami-i pipiecu mngieri uoare mugurii.

Un miel s-apropie printre tufiuri.Orbul l aude i zmbete,cci n-are Pan mai mare bucuriedect de-a prinde-n palme-ncetior caporul mieilori de-a le cuta corniele sub nstureii moi de ln.

Tcere.

n juru-i peterile casc somnoroasei i se mut-acum i lui cscatul.Se-ntinde i i zice:"Picurii de roua-s mari i calzi,corniele mijesc,iar mugurii sunt plini.

S fie primvar?"