Mihai Eminescu

Melancolie

Prea c printre nouri s-a fost deschis o poart,Prin care trece alb regina nopii moart.O, dormi, o, dormi n pace printre fclii o miei n mormnt albastru i-n pnze argintie,n mausoleu-i mndru, al cerurilor arc,

Tu adorat i dulce al nopilor monarc!Bogat n ntinderi st lumea-n promoroac,Ce sate i cmpie c-un luciu vl mbrac;Vzduhul scnteiaz i ca unse cu varLucesc zidiri, ruine pe cmpul solitar.

i intirimul singur cu strmbe cruci vegheaz,O cucuvaie sur pe una se aeaz,Clopotnia trosnete, n stlpi izbete toaca,i strveziul demon prin aer cnd s treac,Atinge-ncet arama cu zimii-aripei saleDe-auzi din ea un vaier, un aiurit de jale.

Biserica-n ruinSt cuvioas, trist, pustie i btrn,i prin ferestre sparte, prin ui iuie vntul -Se pare c vrjete i c-i auzi cuvntul -Nuntrul ei pe stlpii-i, perei, iconostas,Abia conture triste i umbre au rmas;Drept preot toarce-un greier un gnd fin i obscur,Drept dascl toac cariul sub nvechitul mur.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Credina zugrvete icoanele-n biserici -i-n sufletu-mi pusese povetile-i feerici,Dar de-ale vieii valuri, de al furtunii pasAbia conture triste i umbre-au mai rmas.n van mai caut lumea-mi n obositul creier,Cci rguit, tomnatec, vrjete trist un greier;Pe inima-mi pustie zadarnic mna-mi iu,Ea bate ca i cariul ncet ntr-un sicriu.

i cnd gndesc la viaa-mi, mi pare c ea curncet repovestit de o strin gur,Ca i cnd n-ar fi viaa-mi, ca i cnd n-a fi fost.Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rostDe-mi in la el urechea - i rd de cte-ascultCa de dureri strine?... Parc-am murit de mult.