Este un arbore de mărime mijlocie, cu coroana rotundă sau piramidală, frunze ovale, flori albe parfumate. Fructul se

numeşte portocală. Conţine multe vitamineşi minerale. Creşte în ţările mediteraneene.

Se spune că lămâiul este originar din India.Este o specie de citrice sensibilă la frig.Are frunzele ascuţite, de culoare verde-închis, flori albe. Coaja fructului este galbenă şi este bogat în vitamina C.

Planta este un arbust cu viţe lungi, lemnoase, originar din Asia. Astăzi se cultivă în mai multeţări de pe glob. Este foarte sensibil la frig şi la

vânt. Fructul are formă ovală, cu coajă maronie şi miezul verde, cărnos, acrişor. Conţine multă vitamina C şi substanţe nutritive.

Este o plantă ierboasă, care, din cauza mărimii, este deseori confundat cu un arbore. Îşi are

originea din Asia de sud-est. Bananierul este cultivat pentru fructele sale numite banane. În lume, consumul de banane ocupă locul patru,

după orez, grâu şi porumb.

Este un arbore originar din Siria. Se cultivă şi în Grecia, Spania, Italia. Este considerat arborele “veşnic roditor”. Preferă clima cu

ierni blânde şi veri toride. Frunzele sale sunt verzi tot timpul anului. Măslinele se

folosesc pentru obţinerea uleiului de măsline sau se consumă ca fructe.

Este un arbore originar din Asia. Are ocreştere lentă. Frunzele sunt căzătoare.

Fructele se numesc smochine şi au formă conică. Sunt o importantă sursă de hrană.

Ramurile sale sunt asemănătoare rădăcinilor, de unde şi numele de “copac

cu capul în jos”. I se mai spune“copacul butoi”, având un trunchi exagerat de gros (9 m diametru) şi umed, fiind astfelo sursă de apă pentru om şi animale (poate

stoca până la 1000 de litri de apă). Pulpafructului este comestibilă, fiind numit şi

“pâinea maimuţei”.

Elefant în căutarea apei în trunchiul baobabului.

Este un arbore care creşte în zonele tropicale. Are o tulpină cilindrică, înaltă,

terminată cu un grup de frunze mari. Cel mai cunoscut palmier, la noi, este curmalul.

Sequoia sau “Arborele Mamut” este un arbore uriaş. Poate atinge vârsta de 5000 de

ani, înălţimea de peste 100 de metri, undiametru al trunchiului de 13 m şi o greutate

de 2400 de tone. Poate fi întâlnit în pădurile din statul Sierra Nevada din SUA.

Este un arbore cu frunzele verzi tot timpul anului. Creşte în Australia, Tasmania, Indonezia.

Poate atinge 97 de m înălţime. Se foloseşte lemnul de eucalipt, iar din frunze se extrag

uleiuri eterice. Frunzele fiind toxice, nu sunt consumate de animale, cu excepţia lui koala, care

mănâncă frunzele unui anumit eucalipt.

Cea mai mare floare cunoscută, de pe pământ. Creşte în insula Sumatra, ca parazit pe rădăcinile unui copac. Nu are frunze şi rădăcinile sunt foarte mici.

A fost descoperită în anul 1819 de botanistul olandez R. Arnold.

«Mergeam prin pădure, cu câţiva paşi mai înaintea celorlalţi, foarte atent la tot ce apărea în jurul meu. Păsările ţipau strident, câte un

animal micuţ o zbughea din faţa mea, speriat ca şi mine. Eram atent mai ales să nu calc pe vreun şarpe; mi-ar fi putut fi fatal. Deodată, unul dintre servitorii malaiezi strigă spre mine:

— Domnule, domnule!... Veniţi repede! Am văzut o floare minunată!... într-un suflet am fost lângă el. Sub nişte mărăcini mi-a apărut

înaintea ochilor ceva de vis: o floare imensă, roşie, lipită de pământ. M-am hotărît pe loc s-o culeg — dacă se poate spune «culege» când

este vorba despre o floare cât roata carului! Înarmat cu un cuţit malaezian, m-am apucat s-o desprind. Am fost însă surprins

constatând că nu era fixată decât cu un fel de rădăcinuţă târâtoare, nu mai lungă de două degete. Am luat cu mine această comoară,

nemaivăzută de niciun european. Dacă aş fi descoperit-o singur n-aş fi îndrăznit s-o descriu, căci cine ar crede că o floare poate avea

dimensiuni atât de mari...»

Din aceeaşi zonă a Sumatrei provine o

altă specie gigant, cu cea mai mare

inflorescenţă din lume. Tot de aici provin plantele

carnivore şi diferite specii de orhidee, de diferite dimensiuni:

de la cea mai mare la cea mai mică.

Realizat de înv. Florica Plosca,

Şcoala “Bălcescu-Petofi”,

Satu Mare

Bibliografie:

• Cunoaşterea mediului - clasa a II-a;

• www.wikipedia.org;

• imagini google.com