Editori:SILVIU DRAGOMIRVASILE DEM. ZAMFIRESCUMAGDALENA MĂRCULESCUDirector:CRINA DRĂGHICI

Redactor:ISABELLA PRODAN

Design:ALEXE POPESCUDirector producţie:CRISTIAN CLAUDIU COBAN

Dtp:GABRIELA CHIRCEACorectură:LORINA CHIȚANRODICA PETCU

Titlul original: The Upside of Stress: Why Stress Is Good for You, and How to Get Good at ItAutor: Kelly McGonigal

Copyright © 2015 by Kelly McGonigal, PhD.All rights reserved including the right of reproduction in whole or in part in any form. Published by arrangement with Avery, an imprint of Penguin Publishing Group, a division of Penguin Random House LLC.

Toate drepturile rezervate inclusiv dreptul de reproducere în totalitate sau parţial, sub orice formă. Publicat prin acord cu Avery, un imprint al Penguin Publishing Group, o divizie a Penguin Random House LLC.

Copyright © Lifestyle Publishing, 2016 pentru prezenta ediţie

Lifestyle Publishing face parte din Grupul Editorial Trei

O.P. 16, Ghișeul 1, C.P. 0490, BucureștiTel.: +4 021 300 60 90; Fax: +4 0372 25 20 20e-mail: comenzi@edituratrei.rowww.lifestylepublishing.ro

ISBN 978-606-8566-82-5

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiMCGONIGAL, KELLY Partea pozitivă a stresului: de ce stresul îți face bine și cum să-l folosești în favoarea ta / Kely McGonigal; trad.: Monica Secetă. - Bucureşti: Lifestyle, 2016 Index ISBN 978-606-8566-82-5 I. Secetă, Monica (trad.)

616.89-008.441

„Dacă ai fluturi în stomac,invită-i în inima ta.“

7

Cuprins

Introducere .........................................................................9

Partea 1. Reconsideră STRESUL! ..................................25

Capitolul 1. Cum să îţi schimbi părerea despre stres ...27

Capitolul 2. Dincolo de „luptă sau fugă“ ....................68

Capitolul 3. O viaţă cu sens este o viaţă cu stres ....... 100

Partea a 2-a. Transformă stresul!.................................131

Capitolul 4. Implică-te! Cum te ajută anxietatea să fii la înălţimea provocării .............................. 138

Capitolul 5. Interacţionează! Cum creează caracterul afectuos rezilienţă ............................................. 182

Capitolul 6. Creşti! Cum te fac adversităţile mai puternic ......................................................238

Capitolul 7. Reflecţii finale .......................................283

Mulţumiri .................................................................289

Note ..........................................................................293

Index.........................................................................338

9

Introducere

DACĂ AR TREBUI să rezumi ceea ce crezi despre stres, care afirmaţie ar fi mai potrivită pentru tine?

A) Stresul este dăunător şi ar trebui evitat, redus şi ges-tionat.

B) Stresul este util şi ar trebui acceptat.

Acum cinci ani, aş fi ales A) fără nicio ezitare. Eu sunt specializată în psihologia sănătăţii şi, pe toată durata pre-gătirii mele în psihologie şi medicină, am primit un mesaj clar şi răspicat: stresul este toxic.

Ani de zile, în timp ce ţineam cursuri şi ateliere, făceam cercetare şi scriam articole şi cărţi, am preluat acel mesaj şi l-am acceptat ca atare. Le-am spus oamenilor că stresul te îmbolnăveşte, că îţi sporeşte riscul de orice, de la răceală la cardiopatie, depresie şi dependenţă, şi că ucide celulele creierului, deteriorează ADN-ul şi te face să îmbătrâneşti mai rapid. În canale media ce variază de la Washington Post la Martha Stewart Weddings, am dat sfaturi pentru redu-cerea stresului pe care le-ai auzit, probabil, de o mie de ori. Exersează respiraţia adâncă, dormi mai mult, gestionează-ţi timpul. Şi, desigur, fă tot ce poţi pentru a reduce stresul din viaţa ta.

Am transformat stresul în duşman şi nu eram singura. Eram doar una dintre mulţi psihologi, doctori şi oameni de ştiinţă care duceau o campanie împotriva stresului. La fel

Partea pozitivă a stresului10

ca ei, credeam că acesta era o epidemie periculoasă, care trebuia oprită.

Însă mi-am schimbat părerea despre stres, iar acum vreau să ţi-o schimbi şi tu.

Dă-mi voie să încep prin a-ţi povesti despre descoperirea ştiinţifică şocantă care m-a făcut, prima oară, să reconsider stresul. În 1998, treizeci de mii de adulţi din Statele Unite au fost întrebaţi prin cât stres trecuseră în anul precedent. De asemenea, au fost întrebaţi dacă erau de părere că stresul este dăunător sănătăţii lor.

Opt ani mai târziu, cercetătorii au căutat prin arhivele publice pentru a afla care dintre cei treizeci de mii de parti-cipanţi muriseră. Dă-mi voie să dau mai întâi vestea proastă. Nivelurile ridicate de stres au sporit riscul de deces cu 43%. Dar — şi asta e ceea ce mi-a atras atenţia — acel risc sporit era valabil doar pentru persoanele care şi credeau că stresul dăuna sănătăţii lor. Oamenii care au raportat niveluri ridi-cate de stres, dar care nu considerau stresul dăunător, pre-zentau un risc mai mic de deces. De fapt, ei au avut cel mai mic risc de deces dintre toţi participanţii la studiu, chiar mai mic decât al celor care au declarat că au trecut prin foarte puţin stres.

Cercetătorii au conchis că nu doar stresul îi omora pe oameni, ci combinaţia dintre stres şi convingerea că stresul este dăunător. Cercetătorii au estimat că, de-a lungul celor opt ani în care şi-au realizat studiul, 182 000 de americani e posibil să fi murit prematur, deoarece crezuseră că stresul dăuna sănătăţii lor.

Acel număr m-a surprins. Vorbim despre mai mult de do-uăzeci de mii de decese pe an! Potrivit statisticilor făcute de Centrele pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor, asta ar face din „convingerea că stresul îţi face rău“ a cincisprezecea

11

cauză principală de deces în Statele Unite, ucigând mai mulţi oameni decât cancerul de piele, HIV/SIDA şi crimele.

După cum îţi poţi imagina, această descoperire m-a tul-burat. Şi eu care consumam o mulţime de timp şi energie convingându-i pe oameni că stresul era dăunător pentru sănătatea lor! Luasem drept sigur faptul că acest mesaj şi munca mea îi ajutau pe oameni. Dar dacă nu era aşa? Tehnicile pe care le predam pentru reducerea stresului — cum ar fi exerciţiile fizice, meditaţia şi interrelaţionarea so-cială — erau cu adevărat utile, dar oare le subminam efectul bun, livrându-le alături de mesajul că stresul este toxic? Era oare posibil ca, în virtutea gestionării stresului, să fi făcut mai mult rău decât bine?

Recunosc, am fost tentată să mă prefac că nu am văzut niciodată acel studiu. La urma urmei, era un singur studiu — şi corelaţional, pe deasupra! Cercetătorii examinaseră o gamă largă de factori care puteau explica descoperirea, in-clusiv sexul, rasa, etnia, vârsta, educaţia, venitul, statutul profesional, statutul matrimonial, fumatul, activitatea fi-zică, problemele cronice de sănătate şi asigurarea medicală. Niciunul dintre aceste lucruri nu explica de ce convingerile despre stres interacţionau cu nivelurile stresului, prevestind decesul. Totuşi, cercetătorii nu vizaseră efectiv convingerile oamenilor despre stres, deci nu puteau fi siguri că acestea erau cele care îi omorau. Era oare posibil ca oamenii care nutreau convingerea că stresul le dăuna să fi avut şi un alt stres în vieţile lor — unul care să fi fost, cumva, mai toxic? Sau poate aveau personalităţi care îi făceau deosebit de vul-nerabili la efectele dăunătoare ale stresului.

Şi totuşi, nu reuşeam să îmi scot studiul din minte. În mijlocul acestei îndoieli, am simţit şi o oportunitate. Le spu-sesem mereu studenţilor mei de la Psihologie, din cadrul

Partea pozitivă a stresului12

Universităţii Stanford, că cel mai interesant gen de desco-perire ştiinţifică este acela care pune la îndoială modul în care gândeşti despre tine şi despre lume. Dar apoi am simţit asta pe pielea mea. Eram, oare, pregătită ca propriile mele convingeri să fie puse la îndoială?

Descoperirea peste care dădusem — aceea cum că stresul este dăunător numai atunci când crezi că este — reprezenta o ocazie de a reconsidera ceea ce predam. Chiar mai mult, era o invitaţie pentru a-mi regândi propria relaţie cu stresul. Aveam să profit de ea? Sau aveam să clasez lucrarea şi să continui lupta împotriva stresului?

DOUĂ LUCRURI, în pregătirea mea ca specialistă speci-alizată în psihologia sănătăţii, m-au făcut să fiu deschisă la ideea că modul în care te gândeşti la stres contează — şi la posibilitatea ca mesajul „Stresul te va ucide!“ să aibă conse-cinţe nedorite asupra oamenilor.

Mai întâi, ştiam deja că unele convingeri pot influenţa durata vieţii. De exemplu, oamenii cu o atitudine pozitivă cu privire la îmbătrânire trăiesc mai mult decât cei care vădesc stereotipii negative despre înaintarea în vârstă. Un studiu clasic efectuat de cercetători de la Universitatea Yale a monitorizat nişte adulţi de vârstă mijlocie timp de 20 de ani. Cei care, la jumătatea vieţii, aveau o opinie pozitivă despre îmbătrânire au trăit în medie cu 7,6 ani mai mult decât cei care aveau o opinie negativă. Pentru a realiza cât de important este acest rezultat statistic, gândeşte-te la asta: s-a arătat că multe lucruri pe care le considerăm fac-tori de protecţie evidenţi şi importanţi, că exerciţiile fizice regulate, evitarea fumatului şi menţinerea unor niveluri să-nătoase ale tensiunii arteriale şi colesterolului adaugă, în medie, mai puţin de patru ani la durata vieţii cuiva.

13

Un alt exemplu de convingere cu impact pe termen lung are legătură cu încrederea. Cei care consideră că poţi avea încredere în majoritatea oamenilor tind să trăiască mai mult. Într-un studiu cu durata de 15 ani, realizat de cercetă-tori de la Universitatea Duke, 60% dintre adulţii cu vârste de peste 55 de ani care îi considerau pe ceilalţi demni de încredere erau încă în viaţă la finalul studiului. Pe de altă parte, 60% dintre cei cu o viziune mai cinică asupra firii umane muriseră.

Astfel de descoperiri mă convinseseră deja că, atunci când vine vorba de sănătate şi de durata vieţii, unele convin-geri contează. Dar ce nu ştiam încă era dacă modul, printre ele, se număra şi în care ne gândim la stres.

Al doilea lucru care mi-a crescut disponibilitatea spre a recunoaşte că s-ar putea să mă înşel cu privire la stres a fost ceea ce ştiam despre acţiunile trecute de susţinere a sănă-tăţii. Faptul de a le spune oamenilor că stresul îi ucide este o strategie proastă pentru sănătatea publică; cu toate astea însă, nu e prima dată când o acţiune de amploare pentru susţinerea sănătăţii publice a avut un efect contrar. S-a constatat că strategiile de încurajare a comportamentului sănătos utilizate cel mai frecvent au produs exact opusul a ceea ce sperau specialiştii din domeniul sănătăţii.

De exemplu, când port discuţii cu medici, le cer uneori să aprecieze efectele asupra fumătorilor ale faptului de a afişa avertismente grafice pe pachetele de ţigări. În general, ei sunt de părere că imaginile vor reduce dorinţa fumăto-rilor de a-și aprinde o ţigară şi îi vor motiva să renunţe. Însă studiile arată că avertismentele au adesea efectul opus. Imaginile cele mai ameninţătoare (să zicem, un bolnav de cancer pulmonar aflat pe moarte într-un pat de spital) de fapt sporesc atitudinile pozitive ale fumătorilor faţă de

Partea pozitivă a stresului14

fumat. Motivul? Imaginile declanşează frica şi ce mod mai bun există pentru a te calma, decât să fumezi o ţigară? Doctorii plecau de la premisa că frica ar inspira schimbarea comportamentului, dar ea doar produce dorinţa de a scăpa de senzaţia neplăcută.

O altă strategie cu efect opus este să pui oamenii la colţ pentru comportamentele lor nesănătoase. Într-un studiu făcut de Universitatea California, filiala din Santa Barbara, un grup de femei supraponderale a citit un articol din New York Times despre faptul că angajatorii încep să aibă atitu-dini discriminatorii faţă de lucrătorii supraponderali. După aceea, în loc să-şi ia angajamentul că vor slăbi, femeile au consumat de două ori mai multe calorii mâncând nesănătos decât un alt grup de femei supraponderale, care citise un articol despre o altă problemă de ordin profesional.

Frica, stigmatul, autocritica, ruşinea — toate acestea sunt considerate de mulţi specialişti din domeniul sănătăţii drept semnale puternic motivante, care îi ajută pe oameni să îşi îmbunătăţească calitatea vieţii. Şi totuşi, din cercetă-rile ştiinţifice reiese că aceste semnale îi împing pe oameni tocmai către comportamentele pe care specialiştii din do-meniul sănătăţii speră să le schimbe. De-a lungul anilor, am tot văzut această dinamică: doctori şi psihologi bine in-tenţionaţi transmit un mesaj despre care cred că va ajuta; în schimb, beneficiarii mesajului sfârşesc prin a fi cople-şiţi, deprimaţi şi împinşi către comportamente de adaptare autodistructive.

După ce am descoperit studiul care stabilea o legătură între convingerile despre stres şi deces, am început să fiu mai atentă la modul în care reacţionau oamenii când vor-beam despre efectele dăunătoare ale stresului. Am observat că mesajul meu se dovedea la fel de copleşitor precum

15

avertismentele medicale menite să sperie sau să provoace ruşine. Când le-am vorbit unor studenţi extenuaţi despre consecinţele negative ale stresului, chiar înainte să aibă examenul final, aceştia au plecat din sala de curs şi mai de-primaţi. Când le-am prezentat nişte statistici înfricoşătoare despre stres unor infirmieri, unii au început să plângă. Indiferent de public, nu a venit nimeni niciodată la sfârşit să spună: „Vă mulţumesc mult că mi-aţi spus cât de toxică este viaţa mea stresantă. Ştiu că pot scăpa de stres, dar până acum, pur şi simplu, nu m-am gândit să o fac!“

Mi-am dat seama că, oricât aş fi crezut eu că trebuie să vorbim despre stres, felul în care o făceam nu era neapărat de ajutor. Tot ce învăţasem despre gestionarea stresului pornea de la presupunerea că acesta este periculos şi că oa-menii trebuiau să afle asta. Odată ce înţelegeau cât de rău este stresul, aveau să-l reducă, ulterior devenind mai feri-ciţi. Dar acum nu mai eram atât de sigură de acest fapt.

CURIOZITATEA MEA cu privire la modul în care ati-tudinea faţă de stres influenţează impactul acestuia m-a condus spre căutarea mai multor dovezi. Voiam să ştiu: chiar contează modul în care gândeşti despre stres? Iar dacă este dăunător să crezi că stresul aduce prejudicii, care este alternativa? Are stresul ceva bun, care să merite implementarea?

Aplecându-mă asupra unor studii ştiinţifice şi sondaje din ultimele trei decenii, am examinat datele fără idei pre-concepute. Am găsit dovezi pentru unele dintre efectele dăunătoare de care ne temem, dar şi pentru beneficii pe care rareori le recunoaştem. Am investigat istoria stresului, aflând mai multe despre cum au devenit psihologia şi medi-cina convinse că acesta este toxic. Am vorbit, de asemenea,

Partea pozitivă a stresului16

cu oameni de ştiinţă care fac parte dintr-o nouă generaţie de cercetători asupra stresului, a căror muncă redefineşte felul în care îl înţelegem, lămurind partea lui bună. Ceea ce am aflat din aceste studii, sondaje şi conversaţii a schimbat cu adevărat modul în care gândesc despre stres. Cea mai recentă cercetare dezvăluie că stresul te poate face mai deştept, mai puternic şi mai prosper. Te ajută să înveţi şi să creşti. Acesta poate chiar să inspire curaj şi compasiune.

Noua cercetare arată, de asemenea, că schimbarea pă-rerii despre stres te poate face mai sănătos şi mai fericit. Modul în care gândeşti despre stres afectează totul, de la sănătatea cardiovasculară la capacitatea de a găsi un sens în viaţă. Cea mai bună modalitate de a gestiona stresul nu este reducerea sau evitarea lui, ci, mai degrabă, reconsiderarea sau chiar acceptarea acestuia.

Aşadar, ţelul meu, ca specialistă în psihologia sănătăţii, s-a schimbat. Nu mai vreau să te ajut să scapi de stres — vreau să te fac să funcţionezi normal în prezenţa lui. Aceasta este promisiunea noii cercetări asupra stresului şi scopul acestei cărţi.

Despre această carte

Această carte se bazează pe un curs pe care îl predau în ca-drul unui program de formare continuă la Stanford, numit „Noua cercetare asupra stresului“. Cursul, la care sunt în-scrişi oameni de toate vârstele şi din toate categoriile so-ciale, este menit să schimbe modul în care gândim despre stres şi în care trăim cu el.

Este util să ştim câte ceva despre această cercetare care vizează acceptarea stresului, din două motive. În primul rând, pentru că e fascinantă. Când subiectul este natura

17

umană, fiecare studiu este o ocazie de a te înţelege mai bine pe tine însuţi şi pe cei la care ţii. În al doilea rând, pentru că cercetarea asupra stresului prezintă nişte adevărate sur-prize. Anumite idei despre stres — inclusiv premisa centrală a acestei cărţi: aceea că stresul îţi poate face bine — sunt greu de conceput. Fără dovezi, le-am respinge numaidecât. Având cunoştinţă de cercetarea de la baza acestor idei re-prezintă un fapt ce te poate ajuta să le iei în considerare, împreună cu modul în care s-ar putea aplica ele la experi-enţele tale.

Recomandările din această carte nu sunt bazate pe acel singur studiu şocant — chiar dacă acesta m-a inspirat să re-consider stresul. Strategiile pe care le vei învăţa se bazează pe sute de studii şi pe perspectivele a zeci de oameni de şti-inţă cu care am vorbit. Nu merge să sari peste cercetare şi să treci direct la recomandări. A şti ce se află în spatele tuturor strategiilor ajută la fixarea lor. Prin urmare, această carte include un curs intensiv despre noua cercetare asupra stre-sului şi ceea ce psihologii numesc mentalităţi. Vei face cu-noştinţă cu cercetători aflaţi în plină ascensiune şi cu unele dintre cele mai interesante studii ale lor — şi asta într-un fel care sper că va fi pe placul oricărui cititor. Dacă eşti dornic de mai multe detalii ştiinţifice şi informaţii, notele de la fi-nalul acestei cărţi îţi vor facilita aprofundarea subiectului.

Mai presus de toate însă, acesta este un ghid practic prin care vei deveni mai bun la gestionarea stresului. Acceptarea acestuia te poate face să simţi că ai mai multă putere în faţa provocărilor. Îţi permite să foloseşti mai bine energia stre-sului, fără a te epuiza. Te ajută să transformi experienţele stresante într-o sursă de racordare socială, şi nu de izo-lare. Şi, în sfârşit, te conduce spre noi căi de a găsi sens în suferinţă.

Partea pozitivă a stresului18

Pe tot cuprinsul acestei cărţi, vei găsi două tipuri de exer-ciţii practice de încercat.

Exerciţiile de tipul „Reconsideră stresul“, din partea 1, sunt menite să modifice modul în care gândeşti despre stres. Le poţi folosi ca puncte de plecare în scris sau sub orice altă formă de autoreflecţie care funcţionează pentru tine. Poate că te vei gândi la subiect în timp ce te afli pe banda de aler-gare, la sala de sport, sau mergi cu autobuzul la muncă. Poţi să-l transformi într-o reflecţie personală sau să începi o con-versaţie în baza lui. Discută despre el cu soţul sau cu soţia la cină sau menţionează-l în cadrul grupului de enoriaşi frec-ventat de părinţii tăi. Scrie o postare pe Facebook despre el şi întreabă-i pe prietenii tăi ce cred. Pe lângă faptul că te ajută să te gândeşti altfel la stres, în general, aceste exerciţii te încurajează şi să reflectezi asupra rolului pe care îl joacă stresul în viaţa ta, inclusiv în raport cu cele mai importante ţeluri şi valori ale tale.

Exerciţiile de tipul „Transformă stresul“ din Partea a 2-a cuprind strategii de moment, de folosit în situaţiile stre-sante, precum şi teme de reflecţie care te vor ajuta să faci faţă unor provocări specifice din viaţa ta. Te vor ajuta să-ţi accesezi rezervele de energie, forţă şi speranţă atunci când te simţi anxios, frustrat, furios sau copleşit. Exerciţiile de tipul „Transformă stresul“ se bazează pe ceea ce eu numesc „resetări ale mentalităţii“ — adică o serie de schimbări în modul în care gândeşti despre stres, aşa cum îl trăieşti în momentul de faţă. Aceste resetări ale mentalităţii pot să îţi modifice reacţia la stresul fizic, să îţi schimbe atitu-dinea şi să inspire luarea de măsuri. Cu alte cuvinte, ele transformă efectul pe care îl are stresul asupra ta exact în momentul în care te simţi stresat. Aceste exerciţii sunt ba-zate pe studii ştiinţifice şi te încurajez să le tratezi chiar ca

19

pe nişte experimente. Încearcă-le şi vezi ce funcţionează pentru tine.

Toate exerciţiile din această carte au fost concepute în funcţie de reacţiile studenţilor mei şi de experienţele pe care le-am avut când am împărtăşit aceste idei în rândul unor co-munităţi din întreaga lume, formate inclusiv din profesori, personal medical de elită, directori, specialişti în coaching, terapeuţi de familie şi părinţi. Am inclus practicile despre care oamenii au spus că au avut sens din punct de vedere personal şi profesional, ducând la schimbări în vieţile lor şi în grupurile cu care lucrează.

Luate la un loc, aceste exerciţii te vor ajuta să îţi schimbi relaţia cu stresul. Ar putea părea ciudat să con-cepi că ai o relaţie cu stresul, mai ales dacă eşti obişnuit să te gândeşti la stres ca la ceva care, efectiv, ţi se întâmplă. Dar ai o relaţie cu stresul. Poate că te simţi o victimă a stresului — neajutorat în faţa lui sau încătuşat din cauza lui. Sau poate relaţia dintre voi e una de iubire şi ură — te bazezi pe stres ca să îţi atingi ţelurile, dar îţi faci griji pentru consecinţele sale pe termen lung. Poate simţi că te afli într-o luptă permanentă cu stresul, încercând să îl reduci, să îl eviţi sau să îl gestionezi, fără să reuşeşti însă vreodată să îl controlezi. Sau poate simţi că experienţele stresante din trecut au prea multă influenţă asupra ta, în prezent. S-ar putea să vezi stresul ca pe un duşman, ca pe un oaspete nedorit sau ca pe un partener în care nu eşti chiar sigur că poţi avea încredere. Oricare ar fi relaţia ta actuală cu stresul, atât modul în care gândeşti despre el, cât şi modul în care reacţionezi la el joacă un rol impor-tant cu privire la felul în care te afectează. Reconsiderând şi chiar acceptând stresul, poţi schimba efectul lui asupra oricărui lucru, de la sănătatea fizică şi binele de ordin

Partea pozitivă a stresului20

emoţional până la satisfacţia din plan profesional şi opti-mismul cu care priveşti viitorul.

Pe tot cuprinsul cărţii, vom avea în vedere şi modul în care cercetarea asupra stresului şi asupra mentalităţilor te poate ajuta să susţii oameni, comunităţi şi organizaţii. Cum putem încuraja rezilienţa printre cei dragi nouă? Cum s-ar schimba cultura la locul de muncă, prin acceptarea stre-sului? Cum construiesc oamenii reţele de sprijin privind trauma sau pierderea? Îţi voi prezenta câteva dintre pro-gramele mele preferate, care utilizează această cercetare cu scopul de a crea comunităţi capabile să transforme sufe-rinţa în dezvoltare personală, sens şi conectare. Aceste pro-grame pot servi ca modele şi inspiraţie, întrucât arată cum să transpui cercetarea în ajutor concret şi ideile abstracte în acţiuni cu impact.

Cartea aceasta mă va ajuta în privința stresului din viața mea?

Până acum am evitat să definesc stresul — parţial, deoarece cuvântul a devenit un termen universal pentru orice lucru prin care nu vrem să trecem şi pentru tot ce este în neregulă cu lumea. Oamenii folosesc cuvântul „stres“ atât pentru a descrie o întârziere în trafic, cât şi un deces în familie. Spunem că suntem stresaţi când ne simţim anxioşi, prinşi cu treburi, frustraţi, ameninţaţi sau presaţi. Poţi oricând să fii stresat de un e-mail, de politică, ştiri, de vreme sau de lista ta crescândă cu lucruri de făcut. Iar cea mai mare sursă de stres din viaţa ta, actualmente, pot fi munca, creşterea copiilor, o criză de sănătate, faptul de a scăpa de datorii sau de a trece printr-un divorţ. Uneori, folosim cuvântul „stres“ pentru a descrie ce se petrece în interiorul nostru — pentru

21

a ne referi la gândurile, emoţiile şi reacţiile noastre fizice — şi, alteori, îl folosim pentru a descrie problemele pe care le avem. Termenul este frecvent utilizat pentru a face referire la supărări banale, dar poate, la fel de bine, să fie o abreviere pentru probleme psihologice mai serioase, precum depresia şi anxietatea. Nu există o definiţie unică a stresului care să includă toate aceste lucruri şi totuşi folosim acest cuvânt pentru a ne referi la fiecare dintre ele.

Faptul că folosim cuvântul „stres“ pentru a descrie atât de multe lucruri din viaţă este şi o binecuvântare, şi un blestem. Inconvenientul este că poate complica discuţia noastră privind cercetarea asupra stresului. Chiar şi oa-menii de ştiinţă — care, de obicei, au definiţii fixe — folosesc termenul „stres“ pentru a descrie o multitudine uluitoare de experienţe şi rezultate. În cadrul unui studiu, stresul poate că e definit drept senzaţia că eşti copleşit de imaginile pe care trebuie să le acorzi, în timp ce un alt studiu echivalează stresul cu epuizarea la locul de muncă. Un studiu descrie prin stres tracasările cotidiene, în timp ce altul îl foloseşte pentru a vorbi despre efectele pe termen lung ale traumei. Ba mai mult, când o cercetare e preluată de mass-media, ti-tlurile ştirilor cuprind adesea cuvântul familiar „stres“, dar nu oferă detalii despre ce a măsurat, de fapt, studiul, lăsând la latitudinea ta să vezi dacă descoperirile sunt valabile sau nu pentru viaţa ta.

În acelaşi timp, există un beneficiu legat de folosirea universală a cuvântului. Deoarece folosim termenul „stres“ pentru a descrie atâtea aspecte ale vieţii, felul în care con-cepi stresul are un efect profund asupra modului în care treci prin viaţă. Schimbarea mentalităţii poate avea un efect profund, intervenind atât la nivelul problemelor de fiecare zi, cât şi asupra modului în care te raportezi la cele mai mari