CLASICI AI LITERATURII UNIVERSALE

Pagini alesedin literatura rusi

a secolului al XIX-leaAntologie, note biobibliografice qi not[ asupra edi]iei de

DIANA IEPURE

Traducere din limb'a rusd qi note de

DIANA IEPURE, ANTOANETA OL{EANU qi

MARINAVRACIU

6 Diana lePure

chiar gi acelea ale lui Cehou despre care se vorbeste mai pufin)au contribuit la crearea istoriei literaturii ruse autentice Ei oferdo viziune caleidoscopicl asupra literaturii ruse dintr-o perioadd

infloritoare, c6nd iqi cdqtiga recunoaEterea qi faima in intreagalume. $i in aceastd antologie, ca qi in larnd ruseascdl, antologiade povestiri din clasici ai literaturii ruse pe care am alcituit-o gi

am tradus-o, arnmizat qi pe nume valoroase ale culturii ruse, darqi pe unele mai puJin cunoscute la noi, intenfia mea fiind de a-icrea cititorului o imagine c6t mai complexi a ceea ce se g6ndea

gi se scria intr-o Rusie misterioasd qi mereu temut[.Publicul nostru e obiqnuit mai ales cu antologii ce includ selec-

lii din opera unui anumit scriitor. Din punctul meu de vedere, anto-logiile de tipul celei de fald atmenirea de atrezi, prin intermediulunor proze scurte ieqite de sub pana unor mari scriitori, gustul citi-torului romdn pentru literatura rusd qi de a da o viziune de ansam-

blu despre peisajul literar din Rusia unei epoci infloritoare pentru

literafurd. Totodat5, antologia se adreseazS qi celor carc apreciazd,

calitIlile Ei simt frumuselea interioarl a literaturii clasice in gene-

ral gi a,,sfintei literaturi ruse" - cum o numea Thomas Mann, prinintermediul personajului s6u, Tonio Krdger - in particular. Din fe-ricire, suflul acelei epoci a reuqit s[ supravieluiasci micelului bol-

Eevic qi si-gi puni, ulterior, amprenta asupra unor generalii intregi.Chiar dacl nu qi-a dorit si fie exhaustivL, fapt imposibil, de-

sigur, antologia constituie o porti!6 deschisd spre un capitol im-portant al literaturii universale. Astfel, cititorul este provocat s[descopere, pulin cdte pu,tin, pagini care il pot transpune dintr-olume tot mai calculati qi mai alertd intr-un timp c6nd oamenii,asemenea personajului din Dupd bal de Lev Tolstoi, aveau timps5 povesteascd, pasionant, episoade din propria viald. De altfel,qi astdzi, ca qi acum doui secole, intreaga via\d a unei fiinle se

poate schimba ,,din cauza lunei nopli sau, mai degrab6, a uneidimineli", dar Ei dup[ o tulburltoare lecturd din clasicii ruqi.

DnNe IspuRB

I larnd ruseascd. Antologie de povestiri din clasici ai literaturiiruse, Edittra,,Ratio et revelatio", Oradea, 2013.

NIKOLAI GOGOL

Nrror,ar VesrrrBvrcr Gocor (1809-1852), titan al literaturii

ruse qi creator al rornanului rus modern, s-a nlscut in t6rgqorulBolqie Sorocinti, guberina Poltava. Prozator qi dramaturg, este au-

torul nemuritoarelor opere Serile tn cdtunul de ldngd Dikankq

(1831-1832), Thras Bulba (1835), Revizorul (1836,1842), Man-

taua (1842), SuJlete moqrte (1842), lucr5ri care au scos la iveal[viciile Rusiei jariste qi au constituit rura dintre verigile principale

ale realismului critic rus. VladimirNabokov il considera,,cel mai

neobiqnuit poet-prozator dintre cei pe care i-a produs weodat6

Rusia"r. lnsugi Dostoievski recuno;tea influenJa pe care a avut-o

Gogol asupra scrisului s[u qi asupra scriitorilor din generatia sa,

a$a cum spunea in faimoasa butadl care ii este atribuitd: ,,Noi toliam ieqit din Mantaua lui Gogol". Studiul importanlei lui Gogol qi

al influenfei sale asupra intregii literaturi ruse este actual qi astizi.

t ,Jr{ikolai Gogol, the strangest prose-poet Russia ever produced'(engl.) este propozilia cu care Vladimir Nabokov iqi incepe primul ca-pitol (,,His Death and His Youth", ,,Moartea qi tinerealea lui") al lucr5riide referinld pe care i-a dedicat-o scriitorului rus, Nikolai Gogol (1944),qi pe care a scris-o imediat dupd sosirea sa in Statele Unite, la cererealui James Laughlin, care iqi infiinlase de curdnd editura New Direc-tions. Aici citatul este preluat din edilia New Directions Books, Correc-ted Edition, 1961,p.1 (n. red.).

NASUL'

I

Pe 25 martie a avut loc la Petersburg o intdmplare ciudati,

neobignuitd. Bdrbierul Ivan Iakovlevici, care locuia pe Voznesen-

ski prospekt (numele s5u de familie2 se pierduse chiar qi de pe

'Nos (rus.) este o povestire scrisd de N.V. Gogol intre 1832-1833,in perioada gederii sale in Sankt-Petersburg, care este descris cu atdtaacuratefe, inc6t aceastd oper[ a inkat in patrimoniul cultural al ora;u-lui. Propus[ inilial spre publicare rcvistei Moskovskii nabliudatel (,,Ob-servatorul de Moscova"), al cirei editor a considerat-o ,,proastd, rea sitriviald", ea i-a pl[cut at6t de mult lui Aleksandr Puqkin, incdt acesta

avea sd-l convingS pe Gogol sd o publice in revista literard a lui Puqkin,Sovremennik (,,Contempor*rrl"), unde Nasul a qi vlzut lumina tiparu-lui in 1836. Povestirea a cunoscut mai multe rescrieri, atdt din cauzaunor cereri ale cenzorilor, cdt gi pentru cd Gogol a dorit sI ii accerfiuezecaracterul fantastic (in varianta propusd revistei moscovite, toate ele-mentele fantastice erau explicate in final ca fiind doar parte dintr-un visal protagonistului). Povestirea Nasul a cunoscut numeroase adapt[ri qi

ecranizdri, devenind chiar sursa de inspirafie a primei opere compusede Dmitri $ostakovici, Nasul, pe un libret care imprumuta elementedin alte opere ale lui Gogol, precum qi din Frayii Karamazov al luiF.M. Dostoievski qi care a fost semnat de D. $ostakovici, EvgheniZamiatin,Aleksandr Preis qi Gheorghi Ionin. Aceastl operd a fost defi-nitivatd in 1928 qi a arut premiera in 1930 (n. red.).

2 in Rusia numele fiecdrei persoane are trei componente: prenumele(ular,, imia, rus.), patronimicul (oruecrBo, otcestvo, rus.) qi numele defamilie ($avul;ur,familiia, rus.). Aqadar, in cazul personajului nostru,nu cunoastem decdt prenumele qi faptul cd era fiul unui bdrbat al cdruipremrme era Iakov (n. red.).

10 Pagini alese din literatura rusd a secolului al ilXJea

propria firm6, pe care era infeliqat doar un domn cu un obraz plinde spum[, aldturi de inscripfia: ,,$i lasd qi sdnge" qi nimic altceva),

birbierul Ivan Iakovlevici, aqadar, s-atrezit destul de devreme qi

a simfit miros de p0ine caldi. RidicAndu-se pufin in pat, avdzttt cd

solia lui, o dami destul de respectabilS cdreia ii plScea foarte mult

sI bea cafea, scotea din sob6 niqte pdini proaspit ficute.

- AzL Praskovia Osipovna, n-o sE beau cafea, spuse Ivan

Iakovlevici, in loc de asta, tare-aq mai vrea sI m5n6nc niEte pdi-

nici dintr-aceasta caldd cu ceap6.

(De fapt, Ivan Iakovlevici ar fi vnrt gi una, gi alta, dar qtia cd

era total imposibil si cearl ambele lucruri deodatS, cici Prasko-

via Osipovna nu prea agrea asemenea mofturi.) ,,Las' s6 mln6nce

prostul p6ine, pentru mine e chiar mai bine, i;i spuse sofia, o sirimdnd in plus o po(ie de cafea." $i arunc6 o pdine pe mas5.

Ivan Iakovlevici, pentru a respecta regulile bunei-cuviinle,iEi puse fracul deasupra cdmdEii qi, dupd ce se aqezd la mas[,

presdr[ ni;te sare, iqi pregdti doud c6pS!6ni de ceap6, inEfrciapoi cufitul Ei, dupl ce igi lud o mind importanti, se apucd si taie

pdinea. Dupi ce tdie p6inea in doud, se uitl in mijloc Ei, spre

mirarea sa,vdzl ceva albind. Ivan Iakovlevici scormoni cu grijicu culitul qi pipdi cu degetul. ,,E destul de bine infrpt! iqi spuse

el. Ce s[ fie, oare?"

iqi bdg[ degetele qi scoase un... nas!... Lui Ivan Iakovleviciimediat ii pieri cheful: incepu si se frece la ochi Ei si se ciupeascd:

un nas, chiar cd era un nas! $i i se pdru cdparcd era chiar un nas

cunoscut. Groaza se putea citi de acum pe chipul lui Ivan Iakovle-

vici. Dar groaza aceasta nu era nimic in comparalie cu nemullu-

mirea care o cuprinsese pe solia lui:

- Animalule, de unde-aitdiatnasu'6sta? incepu ea sd strige,

rn6nioas[. Escrocule! Befivule! Chiar eu o sd te denun! la polifie.

Ce mai tilhar! Uite, auzisem eu de mult de la trei oameni c5, intimpul rasului, ii tragi pe clienli de nas, c[ abia se mai fin pe

scaun.

ll

Dar Ivan Iakovlevici era mai mult mort dec6t viu. Recunos-

cuse ci acel nas era al nimdnui altcuiva dec6t al asesorului de

colegiut Kovaliov, pe care il rddea in fiecare s6ptim6nd, miercu-rea qi duminica.

- Stai, Praskovia Osipovna! O s6-l pun intr-un colfiqor, o sd-l

infXgor intr-o cdrpS: las' sI stea acolo nifeluq, dup-aceea o sdl duc.

- Nici nu weau s-aud una ca asta! Si permit eu sd stea incamera mea un nas tiiat?... Om de nimic! $tii numai si dai cu

briciul pe curea, dar datoria nu eEti deloc in stare sd fi-o indepli-nesti, uguraticule, nemernicule! Sd rdspund in fala poliliei inlocul t6u?... Ah, mizerabilule, cap sec! Afard cu el! Afar6! Du-lunde vrei! S[ nu mai aud de el!

Ivan Iakovlevici stitea ca plouat. Se gdndea, se tot g6ndea qi

nu stia ce sE fac6.

- Dracu' mai qtie ce s-o fi intdmplat! spuse el, in cele dinturm6, scirpin6ndu-se dup[ ureche. M-oi fi intors ieri beat sau nu,

clar e ci nu pot s[ spun asta. Dar, dup[ cAt se vede, trebuie s[ fifirst o intAmplare nemaivdzutd: cici pdinea e ceva copt, pe c0nd

nasul, in nici un caz. Nu mai pricep nimic!...lvan Iakovlevici tdcu. Gdndul ci poliliqtii o sd-i ia nasul qi o

s5-l acuze il frcu s[-qi piardi de tot cunoqtinfa. Vedea parciaievea gulerul purpuriu, frumos brodat cu argint, sabia... gi deja

tremura din tot trupul. in cele din urm6, isi scoase din dulap

hainele Ei cizmele gi trase pe el porciriile acelea Ei, insolit de

prorocirile deloc uqoare ale Praskoviei Osipovna, infrqurl nasul

intr-o c6rp6 qi ieqi afari.Vru s6-l arunce undeva: fie intr-un rond de flori, l6ngd o poart6,

fic sd-l scape aga, ca din intdmplare, qi s-o apuce pe o alee. Dar, ca

un fEcut, se intAlni cu o cunoqtinli care qi incepu s6-l interogheze:

I Func{ionar de rangul al VIII-lea dn Tabelul rangurilor, ierarhiarrobiliarl introdusd de impdratul Petru cel Mare. Ultimul rang din tabel,ce I inferior, este al XIV-lea (n. trad.).

12 Pagini alese din literatura rusd a secolului al XIXJea

,,IJnde te duci?" ;i ,,Pe cine ai plecat sd razi aqa de deweme?",

astfel inc6t Ivan Iakovlevici nu putu sd prindS niciun moment

prielnic. Apoi chiar reqi sd il scape, dar polifaiul de pe stradd i-lardtd de la distanf6 cu halebarda, zicdnd.u-i: ,,Ridicd! Uite, ai sc5-

pat ceva!" qi Ivan Iakovlevici fu nevoit s[ ridice nasul qi s[-l bage

in buzunar. il cuprinse disperarea, mai ales cd oamenii se tot in-mulleau pe stradS, deoarece incepuserd si se deschidd magazi-

nele Ei priviliile.Se hotdri si se duci la podul Isakievski: doar-doar va reuqi

s[-l arunce, cumva, in Neva...Dar eu mI simt pulin vinovat cd pAnd acum nu am spus nimic

despre Ivan Iakovlevici, un om respectabil din multe puncte de

vedere.

Ivan lakovlevici, ca orice meseriaq rus cuviincios, era un be!i-

van fIr[ pereche. $i deqi in fiecare zirddea b[rbile oamenilor, a luiera veqnic neras6. Fracul lui Ivan Iakovlevici (cdci lvan Iakovlevici

nu purta niciodatd surtuc) era pestril: adici era negru, dar plin de

pete galben-maronii qi cenugii; gulerul ii lucea de grdsime, iar inlocul celor trei nasturi ii atdrnau numai a,tele. Ivan Iakovlevici era

un mare cinic gi, cdnd asesorul de colegiu Kovaliov ii sptrnea, de

regul[ in timpul rasului: ,,Jie, Ivan Iakovlevici, mereu i,ti put m6i-

nile!", Ivan Iakovlevici ii rispundea cu aceeaEi intrebare: ,,$i de ce

n-ar pu,ti?" ,,N-am habar, fr[foare, eu qtiu numai cd put", spunea

asesorul de colegiu qi Ivan Iakovlevici, dupl ce trdgeape nas pulin

tutun, il s[punea pentru asta qi pe obraz, qi sub nas, gi in spatele

urechii, gi sub barbi - intr-un cuvdnt, cam pe unde avea el chef.

Acest onorabil cetdlean se afla deja pe podul Isakievski. Maiintdi Ei mai int6i, se uitl roatd in jur, apoi se aplec[ pe balustradi,

ca qi cum s-ar fi uitat sub pod, sd vadi daci e mult peqte, gi arunc5

incetiqor c6rpa cu nasul. Simli c[ se eliberase deodatl de o povarlde zece pudurir; Ivan Iakovlevici zdmbi chiar. in loc sI se mai

1 Unitate de mdsurl egalS cu 16,38 kg (n. trad.).

Nasul 13

duci sd rad[ blrbile func{ionarilor, pomi spre un local la intrareacdruia stdtea scris ,,M0ncare si ceai", sd cearl un pahar de punci,

o0nd, deodatS, il remarcd la capdtul podului pe un sectorist cuinf5liqare nobild, cu niqte favorili lafi, cu un tricom, cu sabie.

inghel6: intre timp sectoristul ii frcea semn cu degetul qi spunea:

- Ia vino-ncoa', stimabile!Ivan Iakovlevici, recunosc6nd uniforma, iqi scoase de la dis-

tan!5 qapca qi, apropiindu-se, supus, zise:

- Multd sdnltate vdvrez, indllimea VoastrS!

- Nu, nu, fr[tioare, nu de indllimea Mea e vorba aici; ia spu-

ne-mi, mai bine, ce-ai fbcut acolo, c6t ai stat pe pod?

- Ei, Doamne, m[ duceam sd bdrbieresc pe cineva qi m-amuitat qi eu sI vdd daci r6ul curge repede, domnule.

- Minfi, minfi! Nu scapi cu una ca asta. Binevoieqte sIrdspunzi!

- Pe Lumin[lia Voastr[ sunt gata s[ o birbieresc de doul oripe slpt[m6ni, sau chiar de trei, fEri nicio obligafie, rdspunse

lvan Iakovlevici.

- Nu, prietene, astea-s fleacuri! Pe mine md rad trei bdrbieri,qi-mi mai qi daumari onoruri. la,maibine, spune: ce frceai acolo?

Ivan Iakovlevici p51i... Dar aici intdmplarea se pierde cu totulpi cu totul in ceafi qi nu mai Etim, in mod clar, nimic despre ce s-a

intdmplat mai departe.

II

Asesorul de colegiu Kovaliov se trezi destul de devreme gi ples-

etri din buze: ,,brrr...", lucru pe care-l frcea mereu cdnd se trezea,

rloqi nici el nu-qi putea explica din ce motiv. Kovaliov se intinse,porunci s5 i se aduci o oglinjoari ce se afla pe mas6. Voia si se uite

lt coqul care-i apdruse cu o seard inainte pe nas, dar, spre marea sa

rnirare, vdzu cd, locul unde ii stdtea, indeobqte, nasul era perfect

rrcted! Speriat, Kovaliov porunci si i se aducd de indati api qi

14 Pagini alese din literatura rusd a secolului al ilX-lea

se $terse la ochi cu qtergarul: aqa, tot nu-i niciun nas! incepu sd se

ciupeasci, s[ vad[ dacd nu cumva dormea. Se pirea ci nu! Aseso-

rul de colegiu Kovaliov sdri din pat, tresiri: nu avea nas!.. . Porunci

imediat si i se dea hainele qi zburi direct c[tre geful poliliei.

Dalpdndatunci, trebuie sd spunem ceva despre Kovaliov, pen-

tru ca Ei cititorul sd poat[ vedea ce hram purta acest asesor de co-

legiu. Asesorii de colegiu care primesc acest titlu cu ajutorul unor

atestate de studiu nu pot fi comparali cu acei asesori de colegiu

care se frceau inCaucaz. Sunt specii total diferite. Asesorii de co-

legiu cu studii.. . Dar Rusia e o lard aqa de minunatd, incdt, dacd

vorbeqti despre trn asesor de colegiu, atunci toli asesorii de colegiu,

de la Riga la Kamceatka,neapdrato s[ considere ci e vorba de ei.

La fel se intAmpli Ei cu toate titlurile Ei cinurile. Kovaliov era un

asesor de colegiu dinCaucaz. Stdtuse acolo numai doi ani in func-

fia aceasta qi de aceea nu putea s-o uite nicio c1ip6; iar pentru a-;i

conferi mai multl noblele qi greutate, niciodati nu-qi spunea,,ase-

sor de colegiu", ci mereu,,maior"1. ,,Ascult6, drigu{o", spunea el

de reguld cAnd intdlnea pe stradd o femeie ce vindea plastroane,

,yino la mine acas[; apartamentul meu e pe Sadovaia; intreabd

numai aqa: <<aici locuieqte maiorul Kovaliov?> $i oricine o sd-!i

arate". Daci ins[ o int6lnea pe una dr[gu!ic6, in plus ii mai d6dea

qi indicalia asta: ,,Porumbi1a mea, s[ intrebi de apartamentul maio-

rului Kovaliov". Fie gi numai din acest motiv qi noi o s6-i spunem

de-acum inainte acestui asesor de colegiu,,rnaior".

Maiorul Kovaliov avea obiceiul sd se plimbe in fiecare zi pe

Nevski Prospekt. Guleraqul plastronului lui era mereu extrem de

curat qi apretat.Avea niqte favorili care se mai pot vedea qi in zi-

lele noastre la inginerii cadastrali din gubernii qi oblasturi, la arhi-

tecli qi la doctorii regimentelor, precum qi la aceia care indeplinesc

diverse funcfii in polilie qi, in general, la tofi acei b[rbali care au

I Conform aceluiagi Tabel al rangurilor, asesorul de colegiu aYea ca

echivalent gradul de maior de infanterie (n. trad.)'

l5

obrajii rumeni, rotunjori ;i care joac[ grczav de bine boston: favo-rilii Sqtia vin pdnd la jumdtatea obrazului qi merg drept pdnd la nas.

Maiorul Kovaliov purta nenumlrate inele cu pecefl de cameol cu

diverse blazoane, precum qi din aceleape care eraugravatezilelemiercuri, joi, luni q.a.m.d. Maiorul Kovaliov venise la Sankt-Pe-

tersburg de nevoie, qi anume pentru a ciltta un serviciu cum se

cuvine pentru titlul sdu: fie la viceguvemator, fie ca executor invreun departament important. Maiorul Kovaliov nu excludea nicicdsitoria, dar numai in caztilin care logodni ca ar fr avut in spate un

capital de weo 200 000 de ruble. $i de aceea cititorul poate judeca

de-acum qi singur care era starea de spirit a acestui maior cAnd

vlzuse cd in locul nasului s[u destul de frumos qi de dimensiuni

moderate nu mai era dec6t un loc neted, stupid qi plat!

Ca un f5cut, niciun birjar nu apdreape strad5, aqa c[ fu nevoitsI meargl pe jos, infbqurat in pelerina sa qi acoperindu-qi fafa uto batist5, ardtind ca qi cum i-ar fi curs sdnge din nas. ,,Dar poate

cd mi s-o fi p6rut: nu se poate ca nasul sE fi dispirut aqa, aiurea",

igi spuse el qi intrd intr-o cofetdrie special pentru a se uita inoglindS. Din fericire, nu era nimeni in cofetirie: b[ie{ii mdturau

prin camere qi aranjau scaunele; unii, cu ochi adormili, duceau pe

ttrvi pl6cinte calde; pe mese Ei scaune eratt ziarele de ieri cu pete

de cafea. ,,Ei, slavl Domnului, nu e nimeni, isi zise el, acum pots[ md uit." Se apropie, sfios, de oglindi qi se uiti. ,,Dracu' qtie ce

rnai inseamni gi-asta, ce porcdrie!" spuse el, scuipdnd. ,,Mdcar sili fost ceva in locul nasului, dar nu-i nimic!"

Muqcdndu-qi buzele de necaz, ieqi din cofet[rie gi se hotdr{, inciuda obiceiului slu, s[ nu se uite la nimeni Ei si nu zdmbeasci.

I )eodatd se opri ca lintuit la uEa unei case. Sub ochii lui se petrecea

un fenomen inexplicabil: in fala scdrii se oprise o caretS; portierele

s-au deschis; a s[rit din ea, indoit din qale, un domn in uniformi qi

a dat fuga in sus pe scar6. Ce groazd qi, in acelaqi timp, ce uimiretlc nedescris l-au cuprins pe Kovaliov cdnd qi-a dat seama cdacela

cra chiar nasul lui! in fala acestei priveliqti neobiqnuite, i se pdrea

16 Pagini alese din literatura rusd a secolului al flX-lea

lui, totul se schimbe imediat; simlea cdabiamai putea si se find pe

picioare, dar se hotiri, cu orice pre!, s6-l a$tepte s[ se tntoarcl incxetd, tremur6nd tot, cuprins parcd de friguri. Peste doui minute

nasul a ieqit, intr-adevir. Era imbr[cat intr-o uniformd brodati cu

aur, cu un guler mare leapdn; aveapantaloni din piele de antilopi

;i, intr-o parte, ii atdma o sabie. DupS pdldria cu pene se putea

ghici cb avea rangul de consilier de statl. Din toate acestea se putea

in{elege c[ se ducea undeva, in vizit6. Se uiti in stdnga Ei in dreapta,

ii strigi vizitiului ,,D[-i drumul!", se urc[ gi plec[.

Sirmanul Kovaliov era mai-mai si-gi iasi din minli! Nu qtia

ce s[ mai creadd despre o intAmplare aEa de ciudatS. Cum se

putea, de fapt, ca un nas care mai ieri era pe fafa lui, care nu putea

merge deloc, nici pe jos, nici cu trisura, s[ poarte acum uniformd!

Alerg6 dupd birja care, din fericire, nu mersese prea mult, ci se

oprise in fala catedralei Maicii Domnului din Kazan.

El se grdbi sd intre in catedralS, se strecurd printr-o gloati de

bdtrdnele nevoiaqe, cu baticufuri bine legate pe cap gi peste fa!d,

de nu le mai rdm[seseri decdt doud despicituri pentru ochi Ei de

care obiEnuia sd rddd tare mult pe vremuri, Ei intri in biseric[. Nuerau prea multe persoanele care se rugau induntru, toate se aflau

numai la intrare. Kovaliov simlea cd se afl[ intr-o stare aEa de

disperatE, c5 nu avea putere si se roage Ei-l cduta din priviri prin

toate collurile pe acel domn. in cele din urm6, ilvdzttcum stStea

intr-o parte.

,,Cum sd md duc la el? iqi spuse Kovaliov. Din toate, dupd

uniformS, dupd pdlSrie, se vede cI e consilier de stat. Dracu'maiqtie cum sd fac asta!"

incepu si tugeascd ugor l6ng5 el; dar nasul nu-qi pirisise nicioclipl pozilia cuvioas[ Ei tot fdcea mdtdnii.

I Frurctionar de rangul al V-lea in conformitate cu Tabelul rangu-rilor, ,xrul dintre rangurile cele mai inalte care puteau fi ob{inute de

func{ionarii statului (n. trad.).

Nttsul l7

- Stimate domn..., spuse Kovaliov, silindu-se in sinea sa s5

prindS curaj, stimate domn...

- Ce dorili? rdspunse nasul, intorcAndu-se.

- E ciudat, stimate domn... mi se pare.. . cdar trebui s[ qtili

runde vi este locul. $i deodatd dau de dumneavoastrd, qi unde? inbisericd. Recunoaqtefi...

- Ve rog sI md scuzafi, nu pot pricepe deloc despre ce bine-

voifi sd vorbi1i... V[ rog sd vd explicafi.

,,Cum sd-i explic?" iqi spuse Kovaliov Ei, prinz6nd curaj, incepu:

- Desigur, eu... de fapt, sunt maior. Recunoaqtefi, nu e cuvi-

incios sd merg f[ri nas. Vreo negustoreasd care vinde portocale

decojite pe podul Voskresenski poate s5 stea ;i fIrS nas; dar,

avind in vedere c[ o s[ primesc... $i fiind cunoscut, in multe

case, cu doamna Cehtariova, solie de consilier de stat, qi cu al-

tcle... Judecafi qi dumneavoastr[... Nu qtiu, ziu, stimate domn.

(in acest moment maiorul Kovaliov ridicd din umeri.) Vi rog sd

rn6 scuza{i... Dacd ar fi sd privim conform regulilor datoriei qi

onoarei... Pute,ti pricepe Ei dumneavoastri...

- Chiar cd nu pricep nimic, rdspunse nasul. Explicali-vd mai

rnulgumitor.

- Stimate domn..., spuse Kovaliov cu sentimenful demnit6-

[ii personale, nu qtiu cum sd infeleg cuvintele dumneavoastrl...

Mi se pare c[ aici lucrurile sunt total clare... Sau doriti... Doar

suntefi nasul meu!

Nasul se uiti la maior Ei se incrunti ugor:

- Greqifi, stimate domn! Sunt de sine stdt6tor. $i intre noinici nu pot fi deloc relalii str6nse. Judecdnd dupl nasturii unifor-rnci dumneavoastrS, probabil cd lucrafi la un alt minister.

Dupi ce a spus asta, nasul s-a intors qi a continuat si se roage.

in mod limpede, Kovaliov rddea, fbrd sd Etie nici el ce s[ facd

qi ce sd mai cread6. in acest timp se auzi foqnetul pl[cut al unei

rochii qi se apropie o doamn[ in vdrstS, plini de dantele, gi aldturi

de eauna subliric6, curochie albd,care picafoarte drngu!petalia