organizarea sistemului imun
DESCRIPTION
ORGANIZAREA SISTEMULUI IMUN. Definitie: Imunologia = stiinta care studiaza funcţia de apãrare a organismului Sistemul imunitar - esenţial pentru supravieţuirea organismelor, datoritã agresiunii permanente a agenţilor infecţioşi (microorganisme şi virusuri). - PowerPoint PPT PresentationTRANSCRIPT
ORGANIZAREA ORGANIZAREA SISTEMULUI SISTEMULUI
IMUNIMUN
Definitie: Imunologia = stiinta care studiaza funcţia de apãrare a organismului
Sistemul imunitar - esenţial pentru supravieţuirea organismelor, datoritã agresiunii permanente a agenţilor infecţioşi (microorganisme şi virusuri).
Disfuncţia severa congenitalã sau dobanditã a funcţiei imunitare - incompatibilã cu viaţa.
Termenul de imunitate - provenienţã socialã: în Roma anticã, persoanele scutite de impozite cãtre stat, erau considerate imune. Sensul termenului s-a extins - persoanele scutite de a suferi efectele infecţiei cu agenţi patogeni.
ISTORIC
Daca se face abstractie de primele descoperiri asupra vaccinarii impotriva variolei, imunologia nu are decat 100 de ani;
Intre 1880-1910, principalele lucrari au descris cele mai importante vaccinuri, diferitii componenti ai imunitatii umorale si tipurile de hipersensibilitate;
Dupa 1956 a avut loc o explozie de descoperiri fundamentale: rolul timusului si al bursei lui Fabricius, toleranta, rolul MHC, productia de anticorpi monoclonali, citokinele, genele imunoglobulinelor si receptorii limfocitelor T;
Studiile actuale exploreaza caracterele polifactoriale ale imunitatii si ale alergiei.
ISTORIC
-300: vaccinarea prin cruste de variola (China) 1798: vaccinarea prin vaccin antivariolica (Jener) 1884: fagocitoza (Metchnikoff – premiul Nobel in 1908) 1885: vaccinarea antirabica (Pasteur) 1890: hipersensibilitatea intarziata (Koch – premiul Nobel in 1905) 1890: imunitatea antitoxica (Erlich - 1908) 1890: imunitatea umorala (Von Behrling - 1901) 1895: complementul (Bordet - 1919) 1900: grupele sanguine ABO (Landsteiner - 1930) 1902: hipersensibilitatea imediata sau anafilaxia (Richet – 1913 si
Portier) 1936: MHC la soarece (Gorer si Snell - 1980)
ISTORIC
1939: incompatibilitatea feto-materna (Levine) 1956: auto-anticorpii anti-tiroglobulina (Roitt si
Doniach) 1958: teoria selectiei clonale (Burnet – 1960 si Jerne -
1984) 1958: MHC la om, HLA (Dausset - 1980) 1958: toleranta (Medawar - 1960) 1958: structura anticorpilor (Perter si Edelman -1972) 1960: radioimunologia (Yalow – 1977 si Berson) 1962: rolul timusului (Miller)
ISTORIC
1963: genele raspunsului imediat (Benacerraf – 1980 si McDewitt)
1974: restrictia allogenica (Doherty si Zinkernagel - 1996)
1975: hibridoamele si anticorpii monoclonali (Tonegawa – 1987 si Leder)
1984: genele TCR (Davis) 1995: genele susceptibilitatii la diabetul autoimun
(Todd si colab.) …
DE CE STUDIEM IMUNOLOGIA?
Boli produse prin dereglarea sistemului imun
ALERGIA: Răspuns imun faţă de materiale inofensive, ex: ASTMAUTOIMUNITATEA: Răspuns anti-self, ex: SCLEROZA MULTIPLĂREJETUL GREFEI: Răspuns imun faţă de ţesutul transplantatIMUNODEFICIENŢA: Răspuns imun deficitar
Manevrarea imunităţii în scop terapeutic
IMUNOSUPRESIA: Tratment al bolilor autoimuneIMUNOREGLAREA: Intervenţii imunoterapeutice (vaccinuri…)
ORGANIZAREA SISTEMULUI IMUN
Celulele sistemului imun:
1. Celulele efectoare ale imunitatii specifice (limfocitele B si limfocitele T)
2. Celulele efectoare ale imunitatii nespecifice (celulele natural ucigase, celulele mononucleare fagocitare – monocite/macrofage, celulele granulocitare)
3. Celulele prezentatoare de antigen
ORGANIZAREA SISTEMULUI IMUN
Organele limfoide:
1. Organele limfoide primare (maduva osoasa hematogena, timusul)
2. Organe limfoide secundare (ganglioni limfatici, splina, tesutul limfoid asociat mucoaselor, sistemul imun al pielii)
CELULELE SISTEMULUI IMUN
Raspunsul imun antigen specific implica, in cadrul variantelor sale, participarea preponderenta a LB, LT si a celulelor prezentatoare de antigen.
In cadrul raspunsului imun antigen nespecific, participa in general celulele fagocitare si limfocitele NK.
U m oral C elular
N especific
U m oral C elular
Specific
macrofage, neutrofile
complement, interferon, TNF, etc.
Celule T; alte celule
efectoareanticorpi
Componentele sistemului imunComponentele sistemului imun
Pozitive:
Protecţie anti non-self Eliminarea selfului alterat
Negative:
Discomfort (inflamaţie) Afectarea selfului (autoimunitate)
Pozitive:
Protecţie anti non-self Eliminarea selfului alterat
Negative:
Discomfort (inflamaţie) Afectarea selfului (autoimunitate)
Efectele sistemului imunEfectele sistemului imun
IMUNITATEAIMUNITATEA
Nu apare memorie
imunologică
Antigen independentă
Fără timp de latenţă
Nu este antigen specifică
Antigen dependentă
Cu timp de latenţă
Antigen specifică
Apare memorie
imunologică
Înnăscută - NESPECIFICĂ Dobândită - SPECIFICĂ
Înnăscută
Pilele, mucoasa intestinală, mucoasa respiratorie
Secreţii proteice şi neproteice
fagocite, celule NK, eozinofile
Bariere fizice
Factori solubili
celule
Nu există
Imunoglobuline(anticorpi)
Limfocite T şi B
IMUNITATEAIMUNITATEA
Dobândită
Imunitatea înnăscută -1 Imunitatea înnăscută -1
Peristaltică, scadere pH, săruri biliare, acizi graşi
Epiteliu columnar
tractdigestiv
Sediu Componente Funcţii
piele Celule scuamoasetranspiraţie
Descuamare, spălare
Cili trahealiplămân Deplasare surfactant
mucociliar
Imunitatea înnăscută -2Imunitatea înnăscută -2
Sediu Componente Funcţii
Nazofaringeochi
mucus, saliva, lacrimi spălare, lizozim
fagocite,
Celule NK, K
Sânge şi organe limfoide
FagocitozăDegradare intracelulară
Citoliză directă şi mediată de anticorpi
Imunitatea înnăscută -3Imunitatea înnăscută -3
Sediu Componente Funcţii
Plasma şi alte secreţii seroase
interferon,TNF-
proteine antiviraleactivare fagocite
lizozim Hidroliza peptidoglicanilor
fibronectinacomplement
opsonizare, accentuare fagocitoză, inflamaţie
FAGOCITE: Neutrofilele
FAGOCITE: Neutrofilele
fagocitoză,
moarte intracelulară,
inflamaţie,
distrucţii tisulare
–Nucleu şi citoplasmă caracteristice
–Granulaţii
–Marker membranar CD67
Markeri pentru neutrofile
CD13 -aminopeptidaza N metabolism al peptidelor reglatoare
CD33 -acid sialic, moleculă de adeziune
MPO –mieloperoxidazaProteină bactericidă
Granulaţiile neutrofilelorGranulaţiile neutrofilelor
primare
Conţin proteine cationice, lizozim, defensine, proteaze şi mieloperoxidază
secundare
Conţin lizozim, NADPH oxidaza, lactoferina şi proteina de legare a B12
azurofile; caracteristice pentru neutrofilele tinere
specifice neutrofilelor mature
FAGOCITE:MacrofageleFAGOCITE:Macrofagele
-fagocitoză, -moarte intra şi extracelulară, -reparaţie tisulară, -prezentarea antigenului în cadrul răspunsului imun specific
Nucleu caracteristicMarker membranar: CD14 Aderă la plastic şi sticlă
Răspunsul fagocitelor în infecţiiRăspunsul fagocitelor în infecţii
Semnale trigger – N-formil metionina– Factorii coagulării– Produşii
complementului
Răspuns fagocite– Aderare vasculară– Diapedeză– Chemotaxie– Activare– Fagocitoză şi moarte
Semnale trigger – N-formil metionina– Factorii coagulării– Produşii
complementului
Răspuns fagocite– Aderare vasculară– Diapedeză– Chemotaxie– Activare– Fagocitoză şi moarte
Căile de degradare intracelularăCăile de degradare intracelulară
m ieloperoxidaza-independenta m ieloperoxidaza-dependenta
oxigen-dependenta oxigen-independenta
D egradare in trace lu lara
m ieloperoxidaza-independenta m ieloperoxidaza-dependenta
oxigen-dependenta oxigen-independenta
D egradare in trace lu lara
Molecule efectoare Funcţie
Mediatori ai degradării oxigen independente în fagolizozom
Mediatori ai degradării oxigen independente în fagolizozom
Proteine cationice (catepsina) Alterarea membranei microbiene
Lizozim Hidroliza mucopeptidelor din peretele bacterian
Lactoferina Extrage fierul bacterian
Enzime hidrolitice (proteaze) Digeră organismele distruse
Celule killer nespecificeCelule killer nespecifice
•Celule NK şi LAK(LAK=NK activate de IL-2,lymphokine activated killer)
•Celule K
•Macrofage activate
•Eozinofile
•Celule NK şi LAK(LAK=NK activate de IL-2,lymphokine activated killer)
•Celule K
•Macrofage activate
•Eozinofile
Toate “ucid”
organisme străine
(nonself) şi self alterat
Toate “ucid”
organisme străine
(nonself) şi self alterat
Celulele natural ucigaşe (NK)Celulele natural ucigaşe (NK)
Limfocite cu granulaţii mari
(LGL)
Omoară celule infectate şi
celule maligne
Markeri membranari:
CD56 şi CD16 + absent CD3 Activate de IL2 şi IFN-
celule LAK omoară celule transformate şi maligne
Limfocite cu granulaţii mari
(LGL)
Omoară celule infectate şi
celule maligne
Markeri membranari:
CD56 şi CD16 + absent CD3 Activate de IL2 şi IFN-
celule LAK omoară celule transformate şi maligne
Celule “ucigaşe” activate de limfokine (LAK)
Celule “ucigaşe” activate de limfokine (LAK)
IL2
IFNIFN
IL2
kills malignant
cells
Omoară celule transformate şi
maligne
Celulele KCelulele K
Nedefinite morfologic
Au receptor de IgG tip Fc
Recunosc ţinte
“împachetate” în anticorpi
Pot fi celule NK (IgG),
macrofage (IgG),
eozinofile (IgE) sau alte
tipuri celulare (IgG)
Nedefinite morfologic
Au receptor de IgG tip Fc
Recunosc ţinte
“împachetate” în anticorpi
Pot fi celule NK (IgG),
macrofage (IgG),
eozinofile (IgE) sau alte
tipuri celulare (IgG)
Hematopoieza
Factori de creştere cu rol în hematopoieză IL-3 Factorul de stimulare al coloniilor granulo-
monocitare (GM-CSF) Factorul de stimulare al coloniilor macrofagice
(M-CSF) Factorul de stimulare al coloniilor granulocitare
(G-CSF) Eritropoietina, trombopoietina Citokine: IL-4, IL-5, IL-6, IL-7, IL-8
Organele sistemului imun
Organe limfoide primare: 1. măduva osoasă hematogenă, 2. timus
Organe limfoide secundare: 1. ganglioni limfatici, 2. splina, 3. ţesutul limfoid asociat mucoaselor (MALT)
Sistemul imun asociat tegumentelor
Organe limfoide primare 1. Măduva osoasă hematogenă: = sediul principal al hematopoiezei
Generează toţi progenitorii celulelor sanguine
Organizare tisulară:– Fibre reticulare– Celule stromale
(endoteliale, fibroblaste, adipocite),
– Matrice extracelulară
2. Timusul: = sediul formării celulelor T mature Organ mediastinal bilobular organizat în lobuli, cu
zone corticale şi medulare Organ limfoepitelial În cortex, celule stromale, implicate în maturarea
timocitelor (progenitori al celulelor T) Celulele epiteliale secretă factori timici timozina,
timopoietina, etc., implicaţi în maturarea limfocitelor T
Corpii Hassal: structuri epiteliale în medulară
Organe limfoide secundare 1.Ganglionii limfatici: structuri localizate de-a lungul vaselor limfatice
Filtrează antigenele (>90% eficienţă) Încapsulate, cu trei zone:
– corticală, – paracorticală, – medulară
Centrii germinali
Macrofage
Limfocite
Ganglionii limfatici
Corticala: – foliculi primari cu limfocite B, celule dendritice,
macrofage– foliculi secundari centre germinative, sediul principal
al maturării limfocitelor B
Paracorticala: Limfocite T şi celule dendritice
Medulara: sediul plasmocitelor
Paracortical(limf T)
5. Medulara
Sinus medular
6. Vas limfatic eferent
Artera
Vena
4. Centru germinativ
3. Folicul limfoid secundar
2. Folicul limfoid primar(limf B)
1. Vas limfatic aferent
2. Splina
Organ încapsulat cu pulpă albă şi pulpă roşie
Pulpa roşie: eritrocite şi macrofage (“cimitirul eritrocitelor”)
Functie - sinteza de atc fata de atg circulante Pulpa albă: foliculi limfoizi
– celule T, – zona manta (zona marginală a celulelor B)
Pulpa roşie
Centru germinativ
Pulpa albă
3.Ţesutul limfoid asociat mucoaselor (MALT)
Mucoasa digestivă, respioratorie, urogenitală Ţesut limfoid asociat mucoasei intestinale =
GALT Gut Associated Lymphoid Tissue (Plăcile Peyer mai ales celule B)
Ţesut limfoid asociat mucoasei nazale = NALTNasal Associated Lymphoid Tissue (inel Waldeyer, tonsile celule B)
Ţesut limfoid asociat mucoasei respiratorii = BALTBronchus Associated Lymphoid Tissue
Ţesutul limfoid asociat mucoaselor (MALT)
Pielea
Compartiment epidermal– keratinocite, – melanocite, – Celule Merkel, – Celule Langerhans, – Limfocite T – granulocite
Compartiment dermal– Celule endoteliale, – fibroblaşti, – Celule dendritice, – macrofage, – Limfocite T