ok istoria martirilor de john foxe Ä‚Ë Ă˘â€šÂ¬Ă˘â‚¬Ĺ› cap...

14.06.2010 http://www.theophilos.3x.ro/Biblioteca/Carti/

Istoria Martirilor de John Foxe (tradus de Petru Popovici)

www.1843-chart.com

– I S T O R I A M A R T I R I L O R , D E J O H N F O X E –

Pagina 2

Istoria Martirilor (Church History)de John Foxe

Capitolul 1 – Apostolii, Martiraj sub Imparatii Nero, Domitian, Traian, Adrian, Antoninus Verus, Severus ………………………………………………………………………….………………….pag. 04

Capitolul 2 – Martiraj sub Imparatii Maximumus, Decius, Valerian, Dioclesian, Licinius, Persia, Iulian si Constantin cel Mare ………………………………………………………………………….………………….pag. 12

Capitolul 3 – John Wycliffe, Sir William Sautre, John Badby, William Thorpe, Jan Huss, Ieremia din Praga, William White, Joan Boughton si Girolamo Savonarola ………………………………………………………………………….………………….pag. 19

Capitolul 4 – Joan Clerk, Thomas Chase, Laurence Ghest, John Browne ………………………………………………………………………….………………….pag. 27

Capitolul 5A – Martin Luter, Ulrich Zwingli, Wendelmuta, Waldenzii, Thomas Bilney, John Twkesbury, John Frith, Andrew Hewet, Thomas Bennett, William Tyndale, John Lambert………………………………………………………………………….………………….pag. 31

Capitolul 5 B – Robert Barnes, Kerby si Clarke, Patrick Hamilton, Henry Forrest, Straiton si Gourlay, Thomas Forrest, George Wishart, Adam Wallace, Walter Milne ………………………………………………………………………….………………….pag. 42

Capitolul 6 – John Rogers, Lauwrence Sanders, John Hooper, Rowland Taylor, William Hunter, Rawlins White, George Marsh, William Flower, John Cardmaker i John Warne, Thomas Hawkes ………………………………………………………………………….………………….pag. 51

Capitolul 7 – Thomas Watts, Proclama ia împotriva c r ilor, John Bradford, John Leaf, James Trevisam, John Bland, Christopher Waid, Carver i Launder, Thomas Iveson, James Abbeys, John Denley, Warne, Tankervil i al ii………………………………………………………………………….………………….pag. 65

Capitolul 8 – Fra ii Glover, William Wolsey i Robert Pygot, Episcopul Ridley, Episcopul Latimer, Ridley i Latimer, Scrisoare de desp r ire a lui Ridley ………………………………………………………………………….………………….pag. 77

Capitolul 9 – Arhiepiscopul Cranmer ………………………………………………………………………….………………….pag. 88

Capitolul 10 – Gertrude Crokhay, Cei doi Spurg, Cavill, Ambrose, Drake i Tims, Hugh Laverock i John Apprice, Catherine Hut, Joan Hornes i Elizabeth Thackvill, Cei treisprezece, Julius Palmer, Joan Waste, Alice Bendon, Richard Woodman, John Hullier, Simon Miller i Elizabeth Cooper, O femeie din Norwich, William, Alice i Rose Allen Munt, D-na Joyce Lewis, William Fetty, Alexander Gough i Alice Driver, “Haide i,s -i ardem!”, Thomas Hudson, Povestea episcopului Bonner, Moartea reginei Maria, Regina Elisabeta ………………………………………………………………………….………………….pag. 95


Pagina 3

Introducerea

John Foxe s-a n scut în 1516, la Boston, Lincolnshire, Anglia. La vârsta de 16 de ani a plecat la Oxford, unde i-a luat licen a în 1537, a devenit profesor i i-a terminat studiile de masterat în 1543. În timp ce preda la Oxford, el a devenit prieten bun cu

Hugh Latimer i William Tyndale, îmbr i ândprotestantismul. Vederile sale erau mai extremiste decât se admitea în colegiu, a a c a p r situniversitatea în 1545, s-a c s torit i s-a mutat la Londra, unde a devenit profesorul particular al nepo ilor ducelui de Norfolk.

Foxe a fost ordinat diacon al Bisericii Angliei i a activat în favoarea Reformei, scriind câteva tratate iîncepându- i lucrul la relatarea istoriei martirilor cre tini, îns a fost silit s p r seasc ara în 1553 când Regina Maria, catolica, s-a urcat pe tron. Prima parte a c r ii sale a fost tip rit în 1554, la Strassbourg, în Fran a. A plecat apoi la Frankfurt pentru a sprijini grupul calvinist al lui John Knox i s-a mutat la Basel, în Elve ia, unde a lucrat ca i corector al unui tipograf.

Lui Foxe i s-au transmis în Basel manuscrise i m rturii oculare ale persecut riiprotestan ilor sub domnia Reginei Maria i el a continuat s lucreze la cartea sa, publicând manuscrisul complet în 1559, anul în care s-a urcat pe tron Regina Elisabeta I. Întorcându-se în Anglia, a completat cartea cu mai multe detalii, a tradus-o în limba englez i a tip rit-o în 1563 cu titlul “Fapte i exemple remarcabile ale acestor zile din urm i primejdioase”.

Textul a devenit cunoscut în mod public ca i “Cartea Martirilor” i a fost citit de mul i englezi puritani i a modelat opinia public referitor la catolicism cel pu intimp de un secol.

Foxe a fost ordinat preot anglican în 1560 dar a refuzat toate slujbele biserice ti din pricina crezurilor sale puritane. Oricum a continuat i s - i publice predicile, a slujit victimelor epidemiei de cium din 1563 i apoi a implorat Regina Elisabeta s nu execute pe anabapti ti în 1563 i pe iezui i în 1581.

Între timp, Cartea Martirilor a fost pus în bisericile engleze, a fost citit marinarilor lui Sir Francis Drake i a fost studiat de familiile puritane care o

considerau o parte vital a educa iei copiilor lor.

Foxe a murit în aprilie 1587 i a fost înmormântat în St.Giles Church din Cripplegate, Londra. So ia sa a supravie uit cu 18 ani i au avut cel pu in cinci copii.

Aceast edi ie este o repovestire a principalelor relat ri ale lui Foxe, într-o englezmodern i ar trebui s fie în eleas u or atât de copii cât i de adul i.


Pagina 4

Capitolul 1 – Apostolii, Martiraj sub Imparatii Nero, Domitian, Traian, Adrian, Antoninus Verus, Severus

În Evanghelia dup Matei citim c Simon Petru a fost prima persoan care L-a recunoscut în mod deschis pe Isus ca Fiu al lui Dumnezeu, i c Isus, v zând mâna lui Dumnezeu în aceasta, l-a numit pe Petru o piatr pe care El Î i va construi Biserica – o Biseric pe care nici m car por ile locuin ei mor ilor nu o vor putea birui.

Aceasta ne indic trei lucruri. În primul rând, fapul c Cristos va avea o Biseric în aceast lume. În al doilea rând, faptul c Biserica va fi prigonit , i nu numai de lume ci i de toate puterile iadului. În al treilea rând, faptul c în ciuda persecu iilor, Biserica va

supravie ui.

Întreaga istorie a Bisericii pân în ziua de ast zi confirm profe ia lui Cristos. Prin i, regi i al i conduc tori ai lumii acesteia i-au folosit toat puterea i dib cia împotriva

Bisericii i totu i ea continu s reziste i s se in în picioare. Furtunile care s-au ab tut asupra ei i au fost remarcabile. Am scris aceast istorie pentru c lucr rileminunate ale lui Dumnezeu în sânul Bisericii s fie vizibile tuturor celor care ar putea strag vreun folos din ele.

Dintre to i oamenii care L-au auzit vorbind pe Isus, fariseii i c rturarii ar fi trebuit s fie primii care s Îl primeasc , din moment ce erau familiariza i atât de bine cu legea lui Dumnezeu. Totu i ei L-au respins i L-au prigonit, alegând s r mân supu i Cezarului i Cezarul a fost cel care i-a nimicit pe ei pân la urm …

Pedeapsa lui Dumnezeu a c zut din greu i asupra romanilor. Auzind despre lucr rile,moartea i învierea lui Cristos, împ ratul Tiberiu a propus senatului roman ca El s fie adorat în chip de zeu, îns senatorii l-au refuzat preferând s aib un împ rat i nu un Rege ceresc. Drept r spuns, Dumnezeu le-a a â at proprii împ ra i împotriva lor, ceea ce a dus la nimicirea majorit ii celor din senat i la suferin a Romei timp de aproape trei sute de ani.

Tiberiu a devenit un tiran, i-a ucis propria mam i nepo ii, prin ii ora ului i proprii s iconsilieri. Suetoniu spunea despre el c era atât de aspru încât într-o singur zi a dispus executarea a dou zeci de oameni. Pilat, sub conducerea c ruia a fost r stignitCristos, a fost trimis la Roma i apoi exilat la Viena, unde s-a sinucis la urm . Agripa cel mai în vârst a fost chiar întemni at de c tre Tiberiu pentru o vreme.

Dup moartea lui Tiberiu a urmat Caligula la tron, care a pretins c lumea s i se închine ca unui zeu. El l-a exilat pe Herodes Antipa, uciga ul lui Ioan Botez torul i cel care L-a condamnat pe Cristos, care a fost apoi asasinat în al patrulea an al domniei sale.

Dup 13 ani de domnie crud sub Claudiu, poporul Romei a c zut sub puterea lui Nero, care a domnit 14 ani i a ucis majoritatea celor din senatul roman i a nimicit întregul ordin cavaleresc al Romei. El a fost atât de crud i inuman încât i-a condamnat la moarte propria sa mam , cumnat, sor , so ie i mentori, Seneca i Lucan. Apoi a poruncit ca s se dea foc Romei în dou sprezece locuri diferite în timp ce el cânta versuri de Homer. Pentru a evita s fie condamnat pentru aceasta, el i-a acuzat pe cre tini ca incendiatori i a cauzat prigonirea lor.


Pagina 5

În anul 70 d.Cr., Titus i tat l s u Vespasian au distrus Ierusalimul i toat Galileea peste 1100000 de evrei i vânzând restul din ei în robie. Vedem deci c cei care L-au respins pe Isus au fost f cu i s sufere pentru faptele lor.

Apostolii

Primul apostol care a suferit martiriul, dup tefan, a fost Iacov fratele lui Ioan. Clement ne spune c “Atunci când acest Iacov a fost dus la tribunal, omul care l-a dus acolo icare era cauza necazului s u, v zându-l condamnat i sortit mor ii, a fost în a a m surr scolit în inim i con tiin încât mergând la locul execu iei s-a declarat de bun voieca fiind i el cre tin. i astfel au fost condu i împreun i pe drum acest om a dorit sprimeasc iertarea din partea lui Iacov pentru cele ce i le-a f cut. Dup ce Iacov a cugetat un pic, întorcându-se spre el i i-a zis “Pace ie frate” i l-a s rutat. i amândoi au fost decapita i în 36 d.Cr.

Toma a predicat parzilor, mezilor, persanilor, carmenienilor, hircanienilor, bactrienilor imagienilor. El a fost omorât în Calamina, India.

Simon, fratele lui Iuda i al lui Iacov cel Tân r, care to i erau fiii Mariei Cleopa i ai lui Alfeu, a fost episcopul de Ierusalim dup Iacov. El a fost r stignit în Egipt, în timpul domniei împ ratului roman Traian.

Simon apostolul, numit Cananeanul sau Zelotul, a predicat în Mauritania, Africa iBritania. El a fost r stignit de asemenea.

Marcu, primul episcop al Alexandriei, a predicat Evanghelia în Egipt. El a fost ars iîngropat într-un loc numit Bucolus, în timpul domniei lui Traian.

Despre Bartolomeu se spune c a predicat în India i a tradus Evanghelia dup Matei în limba b tina ilor. El a fost b tut, r stignit i decapitat în Albinopolis, Armenia.

Andrei, fratele lui Petru, a predicat sci ilor, sogdienilor i secilor în Sebastopolis, Etiopia, în anul 80 d.Cr. El a fost r stignit de c tre Aegeas, guvernatorul Edesenilor i a fost îngropat în Petrae, în Archaia. Benard i Sf.Ciprian men ioneaz m rturisirea imartiriul acestui apostol binecuvântat. Am putut aduna acest material în parte de la ei iîn parte de la al i scriitori vrednici de încredere.

Când Andrei, prin predicarea sa neîntrerupta adus pe mul i la credin a în Cristos, Aegeas guvernatorul a cerut permisiunea senatului roman s sileasc pe to i cre tinii s aducjertfe în cinstea idolilor romani. Andrei s-a gândit s se opun lui Aegeas i s-a dus la el ca s -i spun c un judec tor al oamenilor ar trebui s cunoasc întâi i s se închine Judec torului s u din ceruri. Închinându-se adev ratului Dumnezeu, i-a spus Andrei, el ar trebui s alunge din mintea sa to i zeii fal ii idolii orbi.


Pagina 6

Furios pe Andrei, Aegeas l-a întrebat dac el este cel care a r sturnat pe dos nu cu mult vreme în urm templul zeilor i i-a convins pe oameni s devin cre tini – o “sect supersti ioas ” care a fost declarat recent ilegal de c tre romani.

Andrei a r spuns zicând c conduc torii Romei nu au în eles adev rul. Fiul lui Dumnezeu, care a venit în lume de dragul oamenilor, a înv at pe oameni c zeii romani sunt diavoli, du mani ai omenirii care îi înva pe oameni s Îl jigneasc pe Dumnezeu i s -L determine s Se întoarc de la ei. Slujind diavolului, oamenii cad în tot soiul de r ut i, spunea Andrei, i dup ce mor, nimic nu se mai ine minte despre ei decât faptele lor rele.

Preconsulul i-a poruncit lui Andrei s nu mai predice aceste lucruri fiindc altfel va fi repede r stignit. La care Andrei a r spuns: “Nu a fi predicat despre cinstea i slava crucii dac m-a fi temut de moartea pe cruce.” El a fost condamnat s fie r stignitpentru înv area oamenilor despre o sect nou i îndep rtarea religiei zeilor romani.

Mergând spre locul execu iei i v zând crucea care îl a tepta, Andrei nu i-a aschimbat fa a, nici nu a ezitat în vorbirea sa, nici nu a le inat i nici logica dup care au tânjit i o primesc cu bucurie. Cu un cuget dornic, bucuros i plin de a teptare vin la tine, fiind un ucenic al Aceluia Care a atârnat pe tine, fiindc eu din totdeauna te-am iubit i am tânjit s te îmbr i ez”. Matei a scris Evanghelia sa evreilor, în limba ebraic . Dup ce a convertit Etiopia i întregul Egipt, regele Hircanus a trimis pe cineva care s -l ucid cu o suli .

Dup ani de predicare la na iunile barbare, Filip a fost b tut cu pietre i r stignit în Hierapolis, Frigia i a fost îngropat acolo împreun cu fiica sa.

Despre Iacov, fratele Domnului, citim urm toarele, Iacov, fiind socotit un om drept ides vâr it, a condus Biserica împreun cu apostolii. El nu bea vin sau b uturi tari, nu mânca carne i nu s-a tuns niciodat . El era singurul c ruia i se îng duia s intre în locul sfânt fiindc nu a purtat niciodat haine de lân ci numai bumbac. El obi nuia sintre în templu, s cad pe genunchi i s cear iertarea poporului i f cea acest lucru atât de des încât genunchii s i i-au pierdut sensibilitatea i s-au t b cit ca genunchii c milelor. Din pricina vie ii sale sfinte, Iacov a fost numit “Cel drept” i “P zitorulpoporului”.

Când mul i dintre conduc torii lor s-au convertit, evreii, c rturarii i fariseii au început sse team c în curând tot poporul se va hot râ s Îl urmeze pe Isus. Ei s-au întâlnit cu Iacov i i-au spus: “Te implor m s înfrânezi poporul, c ci ei cred despre Isus c El este Cristosul. Convinge-i pe cei care vin la Pa te s gândeasc a a cum trebuie despre Cristos, fiindc to i te vor asculta. Urc -te pe acoperi ul templului pentru ca s fii auzit de to i”.

În timpul Pa telor, c rturarii i fariseii l-au urcat pe Iacov pe strea ina templului strigându-i: “Tu care e ti a a de drept i pe care to i trebuie s îl ascult m, acest popor r t ce te dup Isus care a fost r stignit”.

i Iacov a r spuns: “De ce m întreba i pe mine despre Isus Fiul Omului? El ade la dreapta Celui Preaânalt i va veni pe norii cerului”.

Auzind aceasta, mul i oameni din popor au fost convin i i Îl l udau pe Dumnezeu strigând: “Osana Fiul lui David!” Atunci c rturarii i fariseii i-au dat seama c n-au f cut


Pagina 7

bine l sându-l pe Iacov s m rturiseasc despre Cristos. Ei au strigat: “Oh, i acest om drept este în elat!” i s-au urcat i l-au aruncat pe Iacov de pe Templu.

Dar Iacov nu a murit în c z tur , s-a ridicat i a stat pe genunchi i a strigat: “O Doamne Dumnezeule, Tat , Te implor s -i ier i fiinc nu tiu ce fac!”

Ei s-au hot rât s îl omoare cu pietre pe Iacov, dar un preot le-a zis: “A tepta i! Ce face i? Acest om drept se roag pentru voi!” Dar unul din mul ime, a luat bâta cu care obi nuia s bat es tura i l-a lovit pe Iacov în cap, ucigându-l i l-au îngropat în locul pe care a c zut. Iacov a fost un adev rat martor al lui Cristos pentru evrei i neamuri.

Primul val de persecutii

Primul din cele zece valuri de persecu ii a fost pornit de Nero, în jurul anului 64 A.D. Furia sa împotriva cre tinilor era a a de mare încât Eusebiu ne spune c : “puteai vedea ora e întregi pline de trupuri de oameni, b trânul z cândlâng tân r, i trupurile femeilor care erau aruncate în strad erau goale, f r nici un respect fa de sexul lor”. Mul i cre tini din acele zile credeau c Nero era Antichrsitul din pricina cruzimii sale i a groz viilor care se f ceau.

Apostolul Petru a fost condamnat la moarte în timpul acestui val de prigoan , de i unii spun c a sc pat. Se tiec mul i cre tini l-au sf tuit s p r seasc ora ul i tradi iane spune c ajuns la por ile ora ului, Petru L-a v zut pe Isus venind c tre el. “Doamne unde Te duci?” a întrebat Petru. “Vin ca s fiu r stignit din nou” a r spuns Isus.

V zând c suferin a sa este în eleas , Petru s-a întors în ora , unde a fost r stignit cu capul în jos, ne spune Ieronim, fiindc nu se socotea vrednic de a fi r stignit la fel ca iDomnul s u.

Pavel a avut de asemenea de suferit în timpul prigoanei, atunci când Nero a trimis doi cavaleri ai s i, Ferega i Parthemius, ca s -l aduc la locul execu iei. Ei l-au g sit pe Pavel înv ând norodul i l-au rugat s se roage pentru ei, pentru ca s poat crede. Primind asigurarea din partea lui Pavel c vor fi boteza i în curând, cei doi l-au condus din ora , spre locul de execu ie, unde Pavel a fost decapitat.

Acest val de persecu ii a luat sfâr it sub domnia lui Vespasian, l sând cre tinilor un timp de r gaz.

Al doilea val de persecu ii

Al doilea val de persecu ii s-a pornit în timpul domniei lui Domi ian, fratele lui Titus. Domi ian l-a exilat pe Ioan în insula Patmos, dar la moartea lui Domi ian i s-a permis sse întoarc în Efes, în anul 97 A.D. Ioan a r mas la Efes pân în timpul domniei lui Traian i a condus Bisericile din Asia, i a scris Evanghelia i a murit la vârsta de 100 de ani.


Pagina 8

De ce au prigonit atât de mult împ ra ii romani i senatul pe cre tini? În primul rând, ei nu în elegeau c Împ r ia lui Cristos nu este o împ r ie temporal i se temeau

pentru func iile lor de conducere dac prea mul icet eni Îl urmau pe Cristos. În al doilea rând, cre tinii dispre uiaudumnezeii romani fal i,preferând s se închine Dumnezeului celui viu iadev rat. Orice se întâmpla în Roma, foamete, epidemii, cutremure, r zboaie sau vreme rea, cre tinii erau cei învinui i,fiind cei care desfidau zeii romani.

Roma - Foxe's Book of martyrs (Cartea Istoria Martirilor)

Moartea nu era socotit ca fiind o pedeaps suficient pentru cre tini, care erau supu icelor mai crude tratamente posibile. Erau biciu i, li se scoteau m runtaiele, erau sfâ ia iîn buc i i omorâ i cu pietre. Li se puneau pe trup pl ci de metal înro ite în foc, erau trangula i, arunca i fiarelor s lbatice, erau ag a i în coarnele taurilor i spânzura i.

Dup ce mureau, trupurile lor erau stivuite în gr mezi care erau l sate s putrezeasc ,f r a fi îngropate. Dar în ciuda tuturor acestor lucruri, Biserica a continuat s creasc ,fiind adânc înr d cinat în înv tura apostolilor i udat de sângele sfin ilor.

Al treilea val de persecutii

În timpul celui de-al treilea val de prigoan , Pliniu cel Tân r i-a scris împ ratului Traian, plângându-se c mii de cre tini erau omorâ i zilnic, de i nici unul din ei nu a f cut nimic vrednic de a fi persecutat.

În timpul acestei prigoane, Ignatius a fost condamnat la moarte pentru c L-a m rturisitpe Cristos. La acea vreme, el tr ia în Antiohia, urmând în slujba de episcop lui Petru. C l torind sub paza grea din Siria la Roma, el predica bisericilor pe unde trecea i a rugat biserica din Roma s nu încerce s îl salveze. Condamnat la a fi aruncat leilor, Ignatius a spus: “Eu sunt graiul lui Cristos, voi fi m cinat de din ii fiarelor s lbaticepentru ca s fiu g sit pâine curat ”.

Al patrulea val de persecutii

Dup un timp de r gaz, cre tinii au fost din nou prigoni i, de data aceasta în timpul domniei lui Marcus Aurelius, în anul 161AD.

Unul din cei care au suferit în aceast perioad a fost Policarp, venerabilul episcop de Smirna. Cu trei zile înainte de a fi prins, Policarp a visat c perna de sub capul lui a luat foc, i când s-a trezit le-a spus tuturor celor din jurul s u c el va fi ars de viu din pricina lui Cristos.


Pagina 9

Auzind într-o sear c cei care veneau s -l prind au sosit, Policarp s-a ridicat din pat pentru a-i întâmpina, a dat porunc s li se preg teasc de mâncare i dup aceia i-a rugat s fie l sat singur timp de o or pentru ca s se roage. Solda ii au fost atât de impresiona i de vârsta înaintat a lui Policarp de atitudinea sa încât au început s se întrebe de ce erau trimi i s -l prind , dar odat ce el i-a terminat rug ciunile, l-au suit pe un asin i l-au dus în ora .

Intrând în aren cu paznicii s i, o voce din ceruri a spus: “Fii tare Policarp i fii b rbat”.Nimeni din jur nu a v zut pe cineva vorbind, dar mul i oameni au auzit acel glas. Adus în fa a tribunalului i a poporului, Policarp a refuzat s se lepede de Cristos, de iproconsulul l-a implorat “gânde te-te la tine i fie- i mil de vârsta ta înaintat . Leap de-te de Cristos i eu te voi elibera.” Policarp a r spuns: “Optzeci i ase de ani L-am slujit i niciodat nu mi-a f cut nici un r u. Cum a putea s -L hulesc pe Regele meu Care

m-a mântuit?” Amenin at c va fi aruncat la fiare i c va fi ars, Policarp a r mas tare ia spus “Ce mai a tep i? F ce vrei.”

Mul imea a cerut moartea lui Policarp, adunând lemne pentru rug i preg tindu-se s îl lege de stâlp. L sa i-m ,” a zis el, “Cel Care îmi va da putere s rabd focul îmi va da putere i s nu m clintesc de pe rug.”

A a c nu l-au mai intuit de stâlp, ci numai l-au legat.

Imediat ce i-a terminat rug ciunea, s-a dat foc rugului, dar fl c rile parc ocoleau trupul s u i nu-l atingeau. Oamenii au convins un soldat s -l înjunghie cu o sabie dar când a f cut-o, s-a scurs atât sânge c a stins focul. Atunci solda ii i-au luat trupul i l-au aruncat în foc, unde s-a pref cut în cenu . Mai târziu ni te cre tini au strâns cenu a i au îngropat-o cum se cuvine.

În timpul acelea i prigoane, cre tinii din Lyon i Viena, au suferit de asemenea, printre ei num rându-se Sanctus din Viena, Maturus, Attalus din Pergam i o femeie numitBlandina. To i ace tia au fost crud tortura i dar au suportat atât tortura cât i moartea cu t rie i în mod vrednic.

Al cincelea val de persecutii

În timpul domniei lui Severus, cre tinii au avut câ iva ani lini te i au putut s se închine lui Dumnezeu f r s se team c vor fi pedepsi i. Dar dup un timp, mul imeaignorant i r u inten ionat a avut câ tig de cauz i vechile legi au fost reintroduse împotriva cre tinilor. Focul, sabia, fiarele i temni a erau folosite din nou i pân itrupurile moarte ale cre tinilor erau furate din morminte i erau mutilate. Totu i cei credincio i se înmul eau. Tertulian, care a tr it în aceast vreme, a spus c daccre tinii ar pleca din teritoriile romane, imperiul ar fi sl bit mult.

De acum, persecu iile s-au întins pân în Africa de nord, care era o provincie roman , imul i cre tini au fost uci i în locurile acelea. Una dintre ei a fost Perpetua, o femeie de 26 de ani, m ritat cu un copil nou n scut. Dus în fa a proconsulului Minutius, Perpetuei i s-a poruncit s aduc jertfe idolilor. Refuzând acest lucru, ea a fost aruncatîntr-o temni întunecoas , copilul i-a fost luat, dar doi dintre temnicerii ei, Tertius iPomponius i-au dat voie s ias afar la aer câteva ore pe zi, timp în care i se d deavoie s - i al pteze copilul.


Pagina 10

Pân la urm cre tinii au fost sili i s se înf i eze înaintea judec torului, unde li s-a poruncit s se dezic de Domnul lor, dar to i au r mas hot râ i. Când a venit rândul Perpetuei, tat l ei i-a f cut brusc apari ia i avându-i copila ul în bra e a implorat-o sî i salveze via a de dragul copilului. Pân i judec torul p rea mi cat: “Ai mil de p rulc runt al tat lui t u” a zis el, “ai mil de copilul t u, adu o jertf în cinstea împ ratului”.

Perpetua a r spuns “Eu nu voi aduce jertf ”. Hilarianus judec torul a întrebat-o atunci “E ti cre tin ?” “Sunt cre tin ” a venit r spunsul. Perpetua i to i ceilal i cre tini au fost judeca i i condamna i s fie arunca i fiarelor, ca un spectacol public în ziua urm toarecare era o zi de s rb toare. Martirii au intrat la locul de execu ie îmbr ca i în haine albe simple, Perpetua cântând un imn de glorie. B rba ii urmau s fie sfâ ia i de leoparzi iur i, Perpetua i o femeie tân r pe nume Felicitas au fost atârnate în ni te plase mari, la început goale, dar mul imea a cerut voie ca s li se dea voie s - i poarte hainele.

Când s-au v zut întoarse în aren , un taur a fost a â at împotriva lor. Felicitas a c zut,grav r nit iar Perpetua a fost izbit , haina i-a fost sfâ iat i p rul i s-a despletit, dar a alergat la Felicitas care era pe moarte i a ridicat-o cu blânde e de la p mânt. Când taurul nu a mai vrut s le atace din nou, au fost târâte afar din aren spre dezam gireapublicului care voia s le vad moartea.

Pân la urm au fost aduse înapoi în aren , pentru a fi omorâte de gladiatori. Perpetua a fost dat pe mâna unui tân r care tremura i a înjunghiat-o de câteva ori dar foarte slab, nefiind obi nuit cu scene de o asemnea violen . Când Perpetua a v zuttulburarea tân rului, i-a c l uzit mâna nehot rât ca s - i înfig sabia într-o zon vital ,i astfel a murit.

Al aselea val de persecu ii

Acest val de persecu ii a fost stârnit de c tre împ ratul Maximinus, care a dat ordin ca to i cre tinii s fie prin i i omorâ i. Un soldat roman care a refuzat s poarte cununa de lauri primit de la împ rat i s-a declarat a fi cre tin, a fost biciut, aruncat în temni icondamnat la moarte.

Pontianus, episcopul Romei, a fost exilat în Sardinia pentru c a predicat împotriva idolatriei i a fost omorât acolo. Anteros, un grec care i-a urmat lui Pontianus în slujba de episcop a adunat istorii ale martirilor i a fost martirizat i el dup doar patruzeci de zile de slujire.

Prammachius, un senator roman i al i patruzeci i doi de cre tini au fost decapita i to iîn aceea i zi i capetele lor au fost puse pe por ile ora ului. Calepodius, un slujitor cre tin, dup ce a fost târât pe str zi a fost aruncat în râul Tibru cu o piatr de moaratârnat de gât. Quiritius, un nobil roman, împreun cu familia i sclavii s i a fost crud torturat i omorât. Martina, o tân r nobil a fost decapitat iar Hippolitus, un prelat cre tin a fost legat de un cal s lbatic care l-a târât pe câmp pân a murit.

Maximinus a fost urmat la tron de c tre Gordian, în timpul domniei c ruia i în timpul succesorului s u Filip, Biserica a avut parte de lini te timp de mai mult de ase ani. Dar în anul 249, a izbucnit o prigoan violent în Alexandria, f r tirea împ ratului.

Metrus, un vechi cre tin din Alexandria, a refuzat s se închine idolilor. El a fost b tut cu ciomege, împuns cu trestii ascu ite i omorât cu pietre. Quinta, o femeie cre tin , a fost târât de picioare peste pietre ascu ite, b tut cu biciul i apoi omorât cu pietre.


Pagina 11

Apollonia, o femeie în vârst de aproape aptezeci de ani, a m rturisit c este cre tini mul imea a legat-o de stâlpul unui rug, preg tindu-se s o ard . Ea i-a implorat s fie

l sat liber i a fost dezlegat cu gândul c este gata s se lepede de credin , dar spre uimirea lor ea s-a aruncat imediat înapoi în fl c ri i a murit.

Al aptelea val de persecu ii

La aceast vreme, templele p gâne ale Romei erau aproape uitate iar bisericile cre tineerau în esate de converti i. Împ ratul Decius a hot rât c a sosit vremea pentru zdrobirea cre tinismului odat pentru totdeauna.

Fabian, episcopul Romei a fost prima persoan bine cunoscut care a suferit intensitatea persecu iei. Predecesorul împ ratului, Filip, i-a pus averea în grija lui Fabian i când Decius a examinat averea i a g sit mult mai pu in decât se a tepta, a pus ca Fabian s fie arestat i decapitat.

Decius care construise un templu p gân în Efes a dat ordin ca to i cet enii ora ului saduc jertfe idolilor din templu. apte din solda ii s i, Maximianus, Martianus, Joannes, Malchus, Dionysius, Constantinus i Seraion au refuzat s împlineasc porunca. Împ ratul dispus s încerce s -i conving , le-a l sat timp de gândire pân se va întoarce dintr-o c l torie dar în absen a sa, solda ii au evadat i s-au ascuns într-o pe ter . Aflând tirea la întoarcerea sa, Decius a pus s se zideasc gura pe terii astfel încât cei apte au murit de foame.

Teodora, o tân r foarte frumoas din Antiohia, a refuzat s aduc jertfe idolilor romani i a fost aruncat în temni .Didymus, logodnicul ei cre tin, deghizat în soldat roman, s-a strecurat în celula ei i a convins-o s - i pun armura lui i sevadeze. Când Didymus a fost descoperit, a fost dus la guvernator i condamnat la moarte. Când a auzit despre sentin ,Teodora s-a aruncat la picioarele judec torului i l-a implorat ca ea s fie supus chinurilor i nu Didymus. Judec torul i-a condamnat pe amândoi la decapitare i trupurile lor au fost arse.

Mul i cre tini tr iau în pustie

Origen, celebrul scriitor i înv tor din Alexandria a fost arestat la vârsta de aizeci ipatru de ani, a fost aruncat în temni , pus în lan uri, cu picioarele în butuci care i le inea larg dep rtate. De i Origen a fost bogat i faimos, nu s-a bucurat de mil . A fost

amenin at cu focul, a fost chinuit în toate felurile posibile, dar t ria sa i-a dat putere ssuporte totul, chiar i atunci când judec torul s u a dat ordin ca tortura s îi lungeascchinurile. În timpul torturilor, Decius a murit i succesorul s u a început un r zboi cu go ii, ceea ce a întors aten ia imperiului de la cre tini. Origen a fost eliberat i a tr it în Tit pân a murit la vârsta de aizeci i nou de ani.


Pagina 12

Capitolul 2 – Martiraj prin Imparatii Maximumus, Decius, Valerian, Dioclesian, Licinius, Persia, Iulian si Constantin cel Mare

Al optulea val de persecu ii

Dup ce a fost f cut împ rat, Valerian a fost re inut i binevoitor fa de cre tini, dar a c zut apoi sub influen a unui magician egiptean pe nume Macrianus, i a dat ordin ca persecu ia s continue, lucru care s-a întâmplat în urm torii trei ani i jum tate.

tefan, episcopul Romei a fost decapitat iar Saturnius, episcopul de Toulouse a fost

atacat i imobilizat de c tre mul ime pentru c a oprit oracolele s vorbeasc . Refuzând s jertfeasc idolilor, a fost legat cu picioarele de coada unui taur care a fost mânat în jos pe treptele templului i care l-a târât pe Saturnius pân easta i s-a despicat i i-a ie it creierul afar . Nimeni din cre tinii din Toulouse nu a avut curajul s îi ia trupul pâncând dou femei l-au luat i l-au îngropat într-un an .

În Roma, Lauren iu a fost dus înaintea autorit ilor, care tiau c nu este doar un diacon responsabil cu sacramentele ci i un ispravnic al bog iilor Bisericii. Când i s-a cerut spredea toate bog iile Bisericii, Lauren iu a cerut un r gaz de trei zile pentru a putea aduna tot. În ziua a treia, când persecutorul i-a cerut s predea averea Bisericii, Lauren iu i-a întins bra ele spre un grup de cre tini s raci pe care i-a adunat la un loc. “Ace tia sunt comoara scump a Bisericii” a spus el judec torului”. “Ce alte pietre pre ioase poate avea Cristos decât aceia în care a promis c va locui?”

Mânios c a fost p c lit i înfuriat peste m sur , persecutorul lui Lauren iu a dat ordin ca acesta s fie biciut, b tut, legat de pl ci de fier încinse în foc, i apoi s fie pus pe un gr tar de fier deasupra unui foc i ars de viu.

Primul cre tin englez martirizat a fost Alban, care a fost convertit de c tre un preot s rac care s-a ad postit în casa lui. Când autorit ile au trimis dup preot, Alban s-a îmbr cat în hainele acestuia i s-a dus în locul s u. Judec torul l-a recunoscut pe Alban i i-a cerut s aduc jertfe zeilor p gâni sau s moar . Când Alban a refuzat, a fost

torturat i decapitat.

Al nou lea val de persecu ii

Aceast prigoan s-a declan at sub împ ratul Aurelian. Printre cei care au suferit de aceast dat , s-a num rat i Felix, episcop de Roma, care a fost decapitat. Agapetus, un tân r roman care i-a vândut posesiunile i a dat banii s racilor, a fost arestat ca cre tin, torturat i adus la Praeneste, un ora lâng Roma, unde a fost decapitat.

Ace tia sunt singurii martiri c rora li se cunoa te numele, din timpul domniei lui Aurelian.

Al zecelea val de persecu ii

La începutul celui de-al zecelea val de persecu ii, declan at în al nou sprezecelea an al domniei împ ratului Diocle ian, acesta l-a numit pe Maximian s împart tronul cu el i


Pagina 13

cei doi i-au ales apoi pe Galerius i Constantinus s slujeasc sub conducerea lor. În timpul celor patru conduc tori, cre tinii au fost persecuta i cu furie, situa ie care a continuat pân în anul 313 d.Cr., de i Diocle ian i Maximian au renun at la func iile lor în anul 305 d.Cr.

Constantinus i Galerius i-au împ r it imperiul între ei, Galerius primind rile din r s ritiar Constantinus st pânind în Fran a, Spania i Britania. Între timp, solda ii romani l-au ales pe Maxentius ca împ rat al lor la Roma. În timp ce Galerius i Maxentius au continuat prigonirea cre tinilor timp de apte-opt an, Constantinus a devenit un sprijinitor al cre tinilor în imperiul s u, fiind un st pânitor iluminat i inteligent care era preocupat de bun starea supu ilor s i i care nu se angaja în r zboaie nedrepte i nici nu îi ajuta pe aceia care o f ceau. Bisericile erau cumplit de prigonite în celelalte p r iale imperiului roman, dar Constantinus le-a dat cre tinilor liberatatea de a tr i i de a se închina dup cum doresc, numind chiar pe unii din ei sf tuitori apropia i i ap r tori.

Constatinus a murit în 306 d.Cr. i a fost înmormântat la York, în Anglia. Fiul s uConstantin, un cre tin n scut englez, l-a urmat la tron i a fost la fel de în eleg tor idedicat ca i conduc tor, ca i tat l s u.

La Roma, Maxentius st pânea ca un tiran, ucigându- i propria nobilime, confiscându-le bunurile pentru sine însu i i practicând magia, singurul lucru pe care se pare c putea s -l fac a a cum trebuie. La începutul domniei sale s-a pref cut a fi un prieten al cre tinilor, dar numai ca s aib parte de sprijinul popula iei, c ci pe ascuns el continua persecu ia.

Cet enii i senatorii Romei au început s se îngrijoreze din pricina tiraniei i r ut ii lui Maxentius i i-au scris lui Constantin s vin i s -i elibereze. La început nu a avut nici un rezultat, a strâns o armat în Britania i Fran a i a început s m r luiasc spre Italia în 313 d.Cr.

tiind c nu se va bucura de sprijinul poporului, Maxentius a încercat s se bizuie pe magia sa i pe ambuscade organizate din când în când armatei lui Constantin care înainta, îns f r succes întrucât mar ul lui Constantin c tre Roma nu a fost încetinit.

Apropiindu-se de Roma, Constantin a început s se agite cu privire la b t lia care îi st tea înainte. L-a v zut pe Maxentius învingându-i pe al ii cu ajutorul magiei sale i î idorea s aib ce s poat opune acestei puteri. Într-o zi, la apusul soarelui, Constantin s-a uitat spre Sud i a v zut pe cer o cruce str lucitoare i cuvintele “În acest semn vei birui”. Atât el cât i oamenii care erau cu el au r mas cutremura i la acest semn, de inimeni nu tia prea bine ce însemnau aceste lucruri. Dar într-o noapte, în timp ce dormea, Cristos i s-a ar tat lui Constantin, cu aceea i cruce i i-a spus s fac o cruce pe care s-o care înaintea sa în b t lie.

Acest semn i mesajul primit nu erau destinate s induc o venerare supersti ioas a crucii, de parc crucea ar fi avut vreo putere în ea îns i, ci erau destinate s fie un îndemn la c utarea lui Isus i a slavei Numelui S u.

A doua zi, Constantin a pus s se fac o cruce mare, din aur i pietre pre ioase, care trebuia dus înaintea o tirii în loc de steag. Având asigurarea c Dumnezeu i-a binecuvântat cauza, Constantin s-a gr bit spre Roma i întâlnirea cu Maxentius.


Pagina 14

Maxentius a fost silit s ias din ora i s -l întâlneasc pe Constantin la malul îndep rtat al Tibrului. Dup ce a traversat podul numit Pons Milvius, Maxentius l-a distrus i l-a înlocuit cu un pode instabil f cut din b rci i scânduri, gândind c îl va atrage pe Constantin în curs . Cele dou armate s-au ciocnit, Constantin l-a împins pe Maxentius înapoi, mai mult i mai mult, pân ce riscându- i siguran a, acesta a fost silit s se retrag pe pode ul ubred i a c zut în propria sa capcan . Calul s u s-a dezechilibrat i l-a aruncat pe Maxentius, cu armur cu tot în Tibru, unde s-a înecat.

Maxentius a fost ultimul prigonitor roman al cre tinilor, pe care Constantin i-a eliberat dup trei sute de ani de ap sare i moarte. Constantin a reu it s fundamenteze atât de solid dreptul cre tinilor la închinare lui Dumnezeu, încât au trebuit o mie de ani ca ei surmeze s sufere din nou pentru credin a lor.

Timp de trei sute de ani, cei mai puternici i mai boga i conduc tori ai lumii au încercat s sting cre tinismul, folosind for a, politica, torturile i moartea, tot ce aveau la dispozi ie, dar iat c to i ace ti conduc tori s-au dus dar Cristos i Biserica Sa au r mas în picioare.

Persecu ii în timpul lui Iulian, 361 d.Cr.

Iulian a devenit împ rat la moartea fratelui s u Constantin, fiul lui Constantin cel Mare. De i Iulian a fost educat în credin a cre tin de c tre tat l s u, el a avut o inim p gâni imediat ce a fost întronat, a f cut o declara ie public a crezurilor sale i a încrederii

în vechile zeit i p gâne, câ tigându- i astfel numele de Iulian Apostatul.

Iulian a reintrodus închinarea la idoli prin deschiderea templelor i darea unei porunci c tre magistra i i popor de a-i urma exemplul, îns nu a emis nici o lege împotriva cre tinismului. El a l sat libertatea de practic a fiec rei secte religioase, de i i-aexercitat influen a cât s-a putut de mult pentru restaurarea vechilor credin e. De i nu sunt înregistrate mor i violente ale cre tinilor care s fi rezultat din împlinirea vreunui ordin al lui Iulian, totu i câteva execu ii au avut loc pe întinsul imperiului, la ordinele guvernatorilor i autorit ilor p gâne.

Severus

Romanii o venerau pe zei a Venus, zei a dragostei i luna aprilie era considerat ca fiind potrivit pentru s rb torirea victoriilor acestei zei e. În timpul acestei luni, templele zei ei erau în esate de închin tori i statuile sale din marmur erau umplute de flori. Severus, un centurion cre tin din armata roman a îndr znit s - i ridice glasul împotriva acestui obicei popular i nu numai c a refuzat s ia parte la ceremonia p gân ci a denun at-o pe Venus înaintea judec torului. El i-a repetat îndr zne crezurile în fa ajudec torului i a fost condamnat s fie dus în fa a templului zei ei, s fie insultat, biciuit i b tut cu un bici numit “plumbete”, care avea bilu e de plumb legate la cap tul fiec rei

curele. Severus a fost b tut de doi oameni puternici, dat pe mâna c l ilor publici idecapitat.

Cassian

Cassian a fost un înv tor dintr-un ora nu prea îndep rtat de Roma. Când a fost arestat pentru c a refuzat s aduc jertfe idolilor, judec torul s u a decis ca pedepsirea lui s fie încredin at elevilor s i, care nu îl agreau de loc. El a fost legat idat pe mâna elevilor s i, care s-au aruncat asupra lui cu stylurile lor (instrumente


Pagina 15

ascu ite din fier, cu care obi nuiau s scrie pe t bli ele de cear ) i l-au înjunghiat de moarte.

Teodorus, un cre tin, a fost prins i torturat. Dup ce a fost dat jos de pe gr tar, a fost întrebat cum de a putut suporta cu atâta r bdaredurerea. “La început am sim it ceva durere, a spus el, “dar dup aceia a ap rut un tân r lâng mine care îmi tergea fa a de transpira ie im împrosp ta cu ap rece. Mi-a pl cut atât de mult încât mi-a p rutr u c mi s-a dat drumul”.

Marcus

Marcus, episcopul de Arethusa, un ora în Tracia, a distrus un templu p gân i a construit o biseric cre tin în locul ei. Acest lucru i-a înfuriat atât de tare pe p gânii din ora încât l-au pândit i odat când a fost singur l-au prins. Dup ce l-au b tut cu be ele, l-au întrebat dac vrea s reconstruiasc templul pe care l-a d râmat. Marcus nu numai c a refuzat s îl reconstruiasc dar a i amenin at c îl va d râma din nou dac cineva îl va reconstrui. Chinuitorii lui s-au uitat în jur c utând o modalitate de a-l pedepsi i în final s-au decis asupra unei metode pe cât de crude pe atât de neobi nuite. Ei l-au legat pe Marcus cu ni te frânghii i l-au pus într-un co mare pe care l-au atârnat de ramurile unui pom, dup ce i-au uns trupul cu miere. Dup ce a fost atârnat în pom, Marcus a mai fost întrebat odat dac vrea s reconstruiasc templul d râmat; el a refuzat a a c a fost l sat s moar din cauza în ep turilor viespilor pe care îi atr gea mierea cu care a fost uns.

Persecutarea de c tre go i

În timpul domniei lui Constantin cel Mare, lumina Evangheliei a p truns i în inuturilebarbarilor. Câ iva go i au fost converti i în nord-vestul Europei, care purta numele de Sci ia în vremea aceea, dar majoritatea go ilor au r mas p gâni.

Fritegern, regele go ilor, a fost un prieten al romanilor dar Athanaric regele go ilorr s riteni era în r zboi cu ei. Cre tinii care tr iau în regatul Fritegern se bucurau de pace, îns Athanaric fiind învins de romani i-a v rsat mânia pe cre tinii din teritoriile sale.

Sabas a fost primul care a sim it mânia regelui. El a fost un om modest, umil, care c utas vad Biserica crescând. Athanaric a dat ordine ca to i locuitorii din inuturile sale sjertfeasc zeit ilor p gâne i s m nânce carnea care a fost jertfit idolilor. Daccineva refuza, urma s fie pedepsit cu moartea. Unii din p gânii care aveau rude cre tine le-au f cut rost de carne care nu a fost jertfit idolilor, dar Sabas a refuzat aceast modalitate de a rezolva problema. El nu numai c a refuzat s se supun noii legi, dar a afirmat în public c cei care m nânc din carnea înlocuit , nu sunt cre tiniadev ra i.

Sabas a fost arestat în curând, i dus înaintea judec torului care v zându-l s rac ineimportant i-a dat drumul. În curând Sabas a vizitat un misionar cre tin, pe nume Sansala. În a treia noapte de la sosirea sa acolo, amândoi au fost aresta i de c tresolda i. Lui Sansala i-au dat voie s se îmbrace i s mearg c lare, dar Sabas a fost


Pagina 16

silit s - i lase hainele i s mearg pe jos. Pe toat durata c l toriei l-au târât prin tufi uri i epi i îl b teau. Serile, îl întindeau între dou grinzi, legându-i mâinile de o grind i picioarele de cealalt grind , i îl ineau a a toat noaptea. Chiar i când o femeie miloas i-a dat drumul, Sabas a refuzat s evadeze.

Diminea a, solda ii au încercat s -i determine pe cei doi s renun e la religia lor i sm nânce carnea jertfit idolilor. Ei au refuzat i de i Sansala a fost l sat liber pân la urm , Sabas a fost înecat.

Nicetas, un got care tr ia lâng Dun re împreun cu p rin ii lui, a fost i el cre tin. Într-o bun zi Athanaric a dat ordin ca un oarecare idol s fie plimbat cu carul în fiecare oracre tin; tuturor li s-a poruncit s se închine la idol când va trece prin fa a casei sale. Nicetas a refuzat s ias când idolul a sosit la casa lui, a a c i s-a dat foc casei i to icare s-au aflat în ea au c zut prad fl c rilor i au murit ar i.

Persecutarea de c tre vandali, 429 d.Cr.

Vandalii au trecut din Spania pe coasta nordic a Africii i au învins armata roman de acolo, cucerind astfel întreaga ar sub conducerea lui Genseric. Din moment ce vandalii erau din secta Ariana, i-au b tut joc de cre tini oriunde d deau peste ei, jefuindu-le ora ele i d râmând orice lucru care p rea a fi frumos sau de valoare. Au dat chiar foc la lanurile de grâne, pentru ca cei care au sc pat de sabia lor s moar de foame. Au jefuit bisericile i i-au omorât pe episcop i preo i folosind multe metode foarte crude. Deseori le turnau cu de-a sila pe gât ulei rânced i murdar, înecându-i. Al iiau fost martiriza i prin legarea membrelor cu funii i întinderea lor pân ce venele itendoanele li se rupeau. Nici m car b trânii nu se bucurau de mila lor i pân i copiii nou n scu i au sim it furia barbarismului lor.

Când un ora li se împotrivea, vandalii aduceau un mare num r de cre tini sub ziduri îi omorau i l sau ca trupurile lor moarte s putrezeasc acolo, pân ce ora ul se preda ca s scape de cium .

Dup ce au cucerit Cartagina, vandalii i-au urcat pe episcop i pe cre tini într-o corabie care lua ap i i-au dat drumul pe ape, crezând c to i vor muri în curând, îns vasul a sosit în siguran într-un alt port. Câ iva cre tini au fost b tu i, biciui i, alunga i în de ert,unde Dumnezeu i-a folosit la convertirea multor mauri la cre tinism. Odat ce Genseric a descoperit acest lucru, a trimis porunci ca at t cre tinii i converti ii lor s fie lega i cu picioarele de carele de lupt i târâ i pân ce se vor rupe în buc i.

Episcopul din Urice a fost ars de viu, i episcopul din Habensa a fost alungat pentru ca refuzat s predea c r ile sfinte. Archinimus, un cre tin devotat, a fost adus în fa a lui Genseric însu i pentru a fi judecat. Fiind g sit tare în credin , Genseric a dat ordin ca Archinimus s fie decapitat, dar a dat ordin între patru ochi c l ului ca “Dac prizonierul se va ar ta curajos i dornic s moar , s nu-l omoare. Nu vreau s aib cinstea de a fi un martir.” Când c l ul a v zut c Archinimus este doritor s moar , l-a dus înapoi în temni , de unde a disp rut în curând, omorât probabil pe ascuns din ordinul regelui.

Chiril, episcopul Arian al Cartaginei, era un du man înveterat al cre tinilor care tr iaudup credin a cea dreapt . El l-a convins pe Genseric c nu poate s lase ca un num rde supu i s practice cre tinismul i s se bucure totu i de pace. Genseric a încercat întâi s îi mituiasc pe cre tini s renun e la credin a lor, promi ându-le câ tigurimateriale dar ei au r mas neclinti i spunând “Nu recunoa tem decât un singur Domn i


Pagina 17

o singur credin . Po i s faci ce vrei cu trupurile noastre, c ci mai bine suferim pu indurerile trec toare decât s suferim pedeapsa ve nic ”. C utând o modalitate eficace de a omorâ atât de mul i oameni dintr-o dat , guvernatorul a pus s fie urca i pe o corabie umplut cu lemne i paie. S-a dat foc corabiei i to i cei ce erau la bord fie au ars fie s-au înecat. Numele cre tinilor celor mai de seam de pe corabie sunt: Rusticus Liberatus, Rogatus, Servus, Septimus i Bonifaciu.

Telemachus

Roma s rb torea victoria vremelnic asupra lui Alaric gotul în maniera obi nuit , prin luptele de gladiatori din aren , când brusc spectacolul a fost întrerupt O siluetgrosolan îmbr cat într-o rob a p it în aren . Telemachus era unul din eremi ii care s-au dedicat unei vie i sfinte de rug ciune i lep dare de sine i se ineau deoparte de via a stricat de la Roma. De i doar câ iva cet eni le-au urmat exemplul, majoritatea aveau un mare respect fa de eremi i, i cei câ iva care l-au recunoscut pe Telemachus tiau c a venit din s lb ticiile Asiei în pelerinaj ca s viziteze bisericile is s b toreasc Cr ciunul în Roma.

F r s ezite m car o clip , Telemachus s-a apropiat de cei doi gladiatori care erau încle ta i într-o lupt pe va i pe moarte. Punându- i mâna pe unul din ei, l-a mustrat pentru v rsarea de sânge nevinovat ca apoi s se întoarc spre miile de fe e furioase din jurul s u i s le strige: “Nu-L r spl ti i pe Dumnezeu pentru mila Sa de a îndep rtasabia vr jma iilor vo tri, ucigându-v unii pe al ii!”

Vocea i-a fost acoperit de strig te mânioase: “ sta nu este un loc de a ine predici! Continua i lupta!” Împingându-l pe Telemachus la o parte, cei doi gladaitori s-au preg tits continue lupta dar el s-a a ezat între ei. Înfuriat de amestecul unui str in în practicarea voca iei lor, gladiatorii s-au întors spre Telemachus i l-au înjunghiat de moarte.

Mul imea a amu it, ocat de moartea acestui om sfânt, dar moartea sa nu a fost în van, c ci începând din ziua aceea, nici un gladitor nu s-a mai luptat în Colosseum.

Inchizi ia spaniol

Inchizi ia pornit de Biserica Romei a fost, în zilele acelea, una din cele mai teribile ma in rii a tiraniei inventate vreodata de om. Se poate spune c Inchizi ia a început în jurul anului 12OO, când Papa Inocen iu III i-a trimis inchizitorii la Waldenzi i la alte secte separate de Biseric i a continuat pân în 18O8. Inchizi ia a zdrobit cu totul protestantismul din Spania: o socoteal a victimelor arat 31912 oameni ar i de vii i29145O de oameni întemni a i. În cei optsprezece ani în care c lug rul dominican Thomas de Torquemada a condus Inchizi ia, au fost ar i pe rug 1O22O de oameni ial ii 97352 au fost pedepsi i cu pierderea averilor sau întemni are. De i majoritatea victimelor erau cet eni spanioli, au fost i al ii care au c zut victime Inchizi iei.

William Lithgow

William Lithgow a fost un englez n scut în jurul anului 158O. Fiind pasionat de c l torii,tocmai era pe drum spre Alexandria, Egipt, când a fost atacat pe nea teptate de nouoameni care i-au aruncat un sac negru pe cap i l-au târât în casa guvernatorului din Malaga, Spania. Acolo, el a fost acuzat c este un spion englez i nimic din ce spunea Lithgow nu putea convinge autorit ile locale c este doar un turist aflat în trecere prin


Pagina 18

ora , a a c s-a hot rât ca Lithgow s fie torturat pân ce va m rturisi. El a fost pus pe un gr tar de tortur i chinuit, dup care a fost întrebat dac recunoa te suprema iapapal , întrebare la care el a r spuns: “Aproape c m-a i omorât pentru o pretinstr dare, f r s ave i vreun temei de acuzare. Acum vre i s m face i un martir din cauza religiei mele?”

“Ai fost arestat ca spion i ai fost acuzat de tr dare” a r spuns inchizitorul. “Poate c nu e ti spion, dar din c r ile i scrierile tale ne-am dat seama c e ti un eretic i de aceea meri i o pedeaps i mai mare decât ai primit pân acum”.

I-au l sat opt zile lui Lithgow s se gândeasc dac se va converti sau nu. În acest r stimp, atât inchizitorul s u cât i al ii au discutat deseori cu el, dar f r rezultat. Pânla urm , v zând c argumentele lor nu au nici un efect, i c amenin rile cu tortura nu-l pot descump ni, l-au l sat singur pe Lithgow. Cele opt zile s-au terminat repede i el a fost întrebat înc odat dac se converte te i î i salveaz astfel via a. “Nu m tem nici de moarte i nici de foc” a r spuns el, “sunt preg tit i pentru una i pentru alta, a a cface i tot ce pute i!”

În acea sear Lithgow a fost condamnat la unsprezece torturi diferite, i dac ar fi sc pat cu via , urma s fie dus în Granada i ars pe rug dup Pa ti. Prima parte a condamn rii a fost împlinit cu sânge rece i cruzime, dar Dumnezeu i-a g sit pl cerea în a înt ri trupul i cugetul bietei victime i astfel Lithgow a supravie uit. Acum a tepta cu resemnare ziua care va aduce sfâr itul chinurilor sale.

De i toate aceste lucruri s-au desf urat în cel mai strict secret, deoarece Lithgow era un supus englez i nu un cet ean al Spaniei, un b iat care slujea în cas a auzit din întâmplare discu ia primarului ora ului despre cazul lui Lithgow într-o sear i a povestit acest lucru pe ascuns unui comerciant englez din ora , numit dl. Wild. Acest domn Wild a povestit la rândul s u întâmplarea altor comercian i englezi care tr iau în ora iambasadorului englez de la Madrid, Sir Walter Aston, care s-a gr bit s apeleze la rege i consiliul Spaniei i a ob inut un ordin de eliberare a lui Lithgow. Acesta a fost urcat la

bordul unei cor bii de r zboi care vizita ora ul i dou luni mai târziu a ajuns în siguran în portul Deptford, în Anglia. De i a sc pat, nu i-a mai putut folosi niciodatbra ul stâng.

Isaac Martin

Isaac Martin, un comerciant englez, tr ia în Spania împreun cu so ia i cei patru copii ai lor. Din pricina prenumelui s u, autorit ile s-au gândit c este precis evreu i au început s -l h r uiasc pentru a-l determina s - i schimbe religia. Dup un timp, Martin a g sit cu cale c este mai bine s p r seasc ara dar a f cut gre eala de a împ rt iplanul s u unui vecin spaniol, astfel c a fost arestat în miez de noapte.

Fiind dus în celula sa în toiul nop ii, lui Martin i s-a spus c “Trebuie s stai în lini tedeplin , de parc ai fi mort. Nu ai voie s vorbe ti, s fluieri, s cân i sau s faci vreun alt zgomot care s poat fi auzit.. i dac vei auzi pe cineva strigând ori f când g l gie, trebuie s stai lini tit i s nu sco i o vorb , altfel vei primi dou sute de bice”. Martin a întrebat dac are voie s se plimbe prin celul i pentru c i s-a dat voie, el se plimba în t cere.

Martin a fost chemat în audien de ase ori, fiind acuzat de inchizitorul s u cu dou zecii ase de capete de acuzare triviale i neadev rate. I s-a promis un avocat dar i s-a


Pagina 19

spus c avoca ii nu au voie s ia cuvântul la aceste audieri. La o lun dup aceasta, i s-a pus o funie la gât i a fost dus la altarul catedralei. Func ionarii Sfântului Oficiu în fa ac rora st tea ca acuzat, l-au alungat din Spania pentru f r delegile de care acuzat, dup ce i se vor da dou sute de lovituri de bici. A doua zi diminea , c l ul i-a f cutapari ia, l-a dezbr cat de haine pe Martin pân la brâu, i-a legat mâinile i l-a condus afar din închisoare. A fost urcat pe un asin i a primit cele dou sute de bice, dupcare a mai stat dou s pt mâni în temni . Apoi a fost trimis în Malaga de unde a fost luat la bord de c tre o corabie englez care a venit s -l ia acas .

Inchizi ia a continuat pân la invadarea Spaniei de c tre Napoleon Bonaparte în anul 1808 i abdicarea de la tron a regelui Carol IV în favoarea fiului s u Ferdinand VII. Pe data de 22 februarie 1813 s-a întrunit Adunarea General a regatului la Madrid i a decretat c existen a Inchizi iei nu mai era compatibil cu constitu ia politic adoptatde c tre na iune. Episcopilor i tribunalelor civile li s-au redat vechile puteri i astfel ap sarea poporului Spaniei a luat sfâr it.

Capitolul 3 – John Wycliffe, Sir William Sautre, John Badby, William Thorpe, Jan Huss, Ieremia din Praga, William White, Joan Boughton si Girolamo Savonarola

John Wycliffe

John Wycliffe, care a tr it în timpul domniei regelui Edward III, în 1372, a fost profesor la Universitatea din Oxford. Într-o vreme în care doar pu ini oameni s-au bucurat de educa ie, Wycliffe a fost cunoscut pentru erudi ia sa în filozofie i religie.

În aceast perioad cre tinismul era într-o situa ie trist .De i toat lumea cuno tea numele Cristos, putini îi în elegeu înv tura. Credin a, mângâierea, folosul Legii,lucr rile lui Cristos, sl biciunea omeneasc , Duhul Sfânt, puterea p catului, lucr rile harului, mântuirea prin credin i libertatea cre tinului nu au fost pomenite niciodat în Biseric . În schimb, Biserica era preocupat doar de ceremoniile vizibile i tradi iileomene ti. Oamenii î i petreceau toat via aîngr m dind ceremonie dup ceremonie în dorin a de a c p ta mântuirea, f r s tie c o puteau primi doar cerând-o. Oamenii simplii, needuca i, care nu cuno teau Scriptura, se mul umeau s cunoasc ce le spuneau pastorii, iar ace tia erau preocupa i s îi înve edoar lucrurile venite de la Roma, majoritatea înv turilor fiind date spre folosul propriului lor ordin inu pentru slava lui Cristos.

V zând c Evanghelia lui Cristos este pâng rit de gre eli i inven ii ale acestor episcopi i c lug ri, s-a hot rât s fac tot ce-i st în putere ca s schimbe situa ia is -i înve e pe oameni adev rul. S-a luptat mult ca s declare în mod public faptul cinten ia sa era doar s scape Biserica de idolatrie, mai ales în ceea ce prive tesacrementele i împ rt ania.

Acest lucru a înfuriat desigur pe c lug ri, ale c ror ordine au devenit avute în urma câ tigurilor intrate din oficierea cereminiilor i plata serviciilor lor. În curând preo ii i


Pagina 20

episcopii s-au al turat nemul umi ilor, urma i de arhiepiscopul Simon Sudbury, care a întrerupt salarizarea lui Wycliffe i i-a poruncit s nu mai predice împotriva Bisericii. Când nici m car acest lucru nu s-a dovedit eficient, arhiepiscopul a apelat la Pap . Însa Wycliffe a continuat s - i expun gândurile în predicile adresate poporului; regele Edwar purta simpatie fa de predicile sale dar s-a putut bucura i de spijinul unor nobili ca John de Gaunt, Ducele de Lancaster, fiul regelui i Lordul Henry Percy.

Înva turile lui Wycliffe pot fi sumarizate în urm toarele puncte, preluate din predicile sale:- Sfânta eucharistie, dup rug ciunea de consacrare, nu este chiar trupul lui Cristos; - Biserica Romei nu este mai important decât orice alt Biseric , i lui Petru nu i-a fost dat mai mult putere de c tre Cristos decât altor apostoli; - Papa nu are mai mult putere decât orice alt preot; - Evanghelia este suficient fiec rui om, f r alte reguli ad ugate de oameni i f rad ugiri la Evanghelie; - Nici Papa i nici o alt fa bisericeasc nu are puterea sau dreptul de a pedepsi pe p c to i.

În 1377 i s-a ordonat lui Wycliffe s apar în fa a episcopilor s i i s r spundacuza iilor aduse de ace tia, din moment ce el a continuat s predice despre aceste lucruri de i i se interzisese. Wycliffe s-a înf i at înaintea lor în ziua de joi, 19 februarie 1377, înso it de patru c lug ri înv a i, Ducele de Lancaster i Lordul Henry Percy, care era Lord Mare alul Angliei.

Catedrala Sf.Pavel a fost înconjurat de o mare mul ime care s-a adunat ca s ajungla Capela Doamnei Noastre, unde autorit ile biserice ti erau în a teptare. Dup câteva minute, Ducele de Lencaster i lordul Percy s-au implicat într-o discu ie fierbinte cu episcopul, cu privire la Wycliffe, dac el ar trebui s stea în picioare sau s ad în timpul audierilor. În curând cearta a l sat loc amenin rilor, to i cei prezen i s-au al turatgrupurilor antagoniste i conciliul a trebuit s fie dizolvat înc înainte de ora 9. Wycliffe a sc pat astfel de pedeapsa pentru cazurile sale. În curând a murit regele Edward III itronul a fost ocupat de nepotul s u, Richard al II-lea. Ducele de Lancaster i Lordul Percy au renun at la slujbele lor guvernamentale i s-au retras din via a public , dar Wycliffe înc se putea bucura de sprijinul multor nobili. În 1377 Papa Grigorie a trimis un mesaj la Universitatea din Oxford, în care o mustra pentru c a l sat ca înv turilelui Wycliffe s prind r d cin i cerea ca Wycliffe s fie redus la t cere. Acest lucru l-a încurajat pe arhiepiscopul de Canterbury i pe al i episcopi, care s-au hot rât s se întâlneasc i s cad de acord asupra modului în care va fi pedepsit Wycliffe.

În ziua în care acesta urma s fie audiat, un b rbat pe nume Lewis Clifford, care era un membru al Cur ii, f r îns a avea prea mult putere, s-a dus la episcopi i i-a avertizat foarte serios s nu îl condamne sub nici o form pe Wycliffe. Episcopii au fost atât de ului i de aceast cerere încât nu au luat nici o atitudine împotriva lui Wycliffe în acea zi.

Secta lui a început s creasca în ciuda opozi iei Bisericii. Unele persoane autoritare de la Oxford au încercat s îl fac s tac , al ii l-au sprijinit cât au putut, iar Biserica l-a declarat eretic i i-a amenin at pe partizanii lui cu excomunicarea. O perioad de timp Wycliffe ori a stat exilat, ori a stat ascuns, dar s-a întors în parohia sa înainte de a muri in 1384.

În 1415 Sinodul de la Constanz l-a declarat eretic notoriu pe Wycliffe, care a murit în erezia sa i s-a dispus mutarea oaselor sale din p mântul sfin it. În 1425 r m i ele


Pagina 21

sale au fost deshumate, oasele i-au fost arse si aruncate în râu, Cuvântul lui Dumnezeu i adev rul înv turii lui John Wycliffe nu vor fii nimicite niciodat .

De i regele Richard s-a l sat influen at de Papa Urban i Papa Bonifaciu IX si a publicat câteva decrete împotriva doctrinelor protestante, nu exista nici o m rturie ca cineva s fi fost condamnat la moarte pentru doctrine în timpul domniei sale.

Sir William Sautre

Sautre a fost acuzat c de i a renun at la câteva opinii eretice, a continuat s le predice i s le înve e. Acuza iileaduse împotriva sa de c tre preotul paroh al bisericii St.Scithe the Virgin din Londra au fost urm toarele:

- Nu se închina crucii pe care a suferit Cristos;

- S-ar închina mai degrab la un rege p mântesc, la moa tele sfin ilor sau la un om poc it decât la cruce;

- Crede c pâinea consacrat a împ rt aniei r mâne doar pâine i nu este chiar trupul lui Cristos.

Foxe's Book of Martyrs

Sautre a primit timp la dispozi ie pentru a preg ti r spunsul la acuza ii i a trebuit s se înf i eze din nou în vinerea urm toare, în 18 februarie. El a refuzat s - i abandoneze crezurile i i s-a mai dat o zi de gândire. Fiind în continuare refractar, el a fost destituit din toate finc iile sale biserice ti: preot, diacon, subdiacon, acolit, exorcist, paracler ichiar u ier. Redus la statutul de laic, a fost predat autorit ilor seculare i Biserica l-a rugat pe rege s dispun executarea sa, ceea ce Biserica nu ar fi putut face. Regele Henry a fost de acord f r rezerve, devenind astfel primul rege englez care a condamnat la moarte un eretic. Sir William Sautre a devenit primul englez care a suferit martirajul sub domnia lui Henric IV.

Dup moartea lui Sautre, cei de aceia i credin cu el au f cut eforturi s r mânascun i, în timp ce regele lipsit de popularitate c uta s g seasc sprijin împlinind arderea pe rug a tuturor celor care au fost condamna i pentru erezie.

John Badby

John Badby, un laic, a fost examinat înaintea lui Thomas Arundel, arhiepiscop de Ganterbury, in data de 1 martie 1409, în prezen a a mai multor lorzi. Acuza ia principalcare i se aducea era nu credea c pâinea se transforma în chiar trupul lui Cristos la consacrarea împ rt aniei.

Când examinarea a luat sfâr it i toate concluziile au fost citite în limba englez ,arhiepiscopul la întrebat pe Badby dac vrea s renun e la credin a sa i s adere la doctrina credin ei catolice. El a r spuns c r mâne la propriile sale crezuri i a fost închis în chilia unui c lug r, cheia fiind la arhiepiscop, pân când a trebuit s se


Pagina 22

înf i eze din nou în 15 martie. Atunci a fost declarat eretic i predat autorit ilor seculare pentru a- i primi pedeapsa.

În acea dup amiaz , Badby a fost dus la Smithfild, pus într-un butoi gol, legat cu lan uride stâlpul rugului i i s-au cl ditlemne în jur. S-a întâmplat ca fiul cel mai mare al regelui a trecut pe acolo i l-a îndemnat s se salveze pân mai era timp, dar Badby a refuzat s - i schimbe p reile. A fost acoperit cu butoiul i i s-a dat foc. Când a sim it fl c rile, Badby a strigat “Ai mil Doamne!” i prin ula dat imediat ordin ca focul s fie stins. Apoi i-a promis lui Badby un stipendiu anual din partea regelui dac se va întoarce la credin aBisericii, dar Badby a r masneclintit în hot rârea sa, chiar cu pre ul vie ii sale.

Foxe's Book of Martyrs

Dup moartea lui Badby, episcopii au c utat s suprime acest doctrin pentru totdeauna i tiind c au un rege dispus s ac ioneze potrivit cu voia lor, au promulgat o lege care a condamnat c r ile ereticilor i au poruncit tuturor diocezelor s întreprindac iuni energice împotriva tuturor ereticilor. Rugul a fost declarat ca soart a oric ruieretic care voia s se lepede de credin a lui.

Am putea crede c având toate aceste legi emise împotriva lor, protestan ii au fost literalmente distru i, i totu i, ciudate sunt c ile Domnului, ace ti oameni cre teau la num r în loc s fie învin i. Num rul lor a crescut mai ales în Londra, Lincolnshire, Norfolk, Herefordshire, Shrewsbury i Calais. Au fost i unii care s-au lep dat de crezul lor, printre care i John Purvey, care s-a decis la Paul’s Cross, John Edwar care era preotul diocezei din Lincoln, Rchard Herbert i Emmot Willy din Lonra, John Becket din Londra i John Seynons din Lincolnshire.

William Thorpe

William Thorpe a fost un destoinic lupt tor sub steagul lui Cristos. El a fost dus în fa aarhiepiscopului de Canterbury în 1407, unde a fost acuzat c a c l torit prin Anglia timp de dou zeci de ani, predicând oamenilor reforma sa în domeniul credin ei.

Arhiepiscopul i-a cerut nu numai s se dezic de credin a sa i s se întoarc în Biserica Catolic ci i s denun e pe oricine care va fi g sit ca având credin a similarcu a sa. I s-a interzis s predice pân ce arhiepiscopul se va putea asigura c era cu adev rat convertit.

“Domnule”, a replicat Thorpe, “dac voi fi de acord cu acest lucru, va trebui s fiu un spion pentru fiecare episcop din Anglia”. Thorpe a refuzat s jure supunere necondi ionat Bisericii. “M supun de bun voie lui Dumnezeu i Legii sale i fiec ruimembru al sfintei Biserici care este de acord cu cele spuse de Cristos”.


Pagina 23

Nu se cunoa te ce s-a întâmplat cu Thorpe dup ce a fost întemni at; nu exist nici o eviden a faptului c a fost ars pe rug, a a c se poate c a murit în temni sau a reu it sevadeze în secret.

Bie ii cre tini erau ap sa i pretutindeni, dar mai ales în Anglia în acea vreme, unde regele sprijinea Biserica catolic .Biserica era atât de puternic în Anglia încât nimani nu i se putea împotrivi i orice era decretat de Biserici era ascultat de to i oamenii.

Jan Huss

Richard al II-lea i-a luat so ie din Boemia i prin slujitorii ei, scrierile lui Wycliffe au fost r spândite în aceast ar i au fost predicate cu mult zel de c tre Ian Huss din Praga. Papa Ioan XXIII c utând s îi suprime pe boemieni l-a numit pe cardinalul de Columna s cerceteze predicile lui Huss i s se ocupe de ereziile pe care le-ar putea con ine;astfel c Columna a fixat o zi în care Huss trebuia s se înf i eze înaintea sa la Roma.

Huss nu a ap rut în ziua cu pricina, dar regele Wenceslaus al Boemiei a trimis ambasadori care s -l asigure pe Columna c orice doctrin fals predicat în ara sa va fi eliminat pe cheltuiala sa. În acela i timp i Huss i-a trimis ambasadorii s i ca s -lasigure pe cardinal c este lipsit de vinov ie în ceea ce prive te ereziile. Columna a

refuzat s dea ascultare mesajului lor i l-a excomunicat pe Huss pentru neprezentarea sa în persoan înaintea lui.

Pu in le-a p sat boemienilor de excomunicare; cu cât cre teau în cunoa terea Domnului prin Huss, cu atât le p sa mai pu in de Pap i regulile sale, mai ales c Biserica era împ r it în vremea aceea, scaunul papal fiind râvnit de trei pretenden i în acela i timp. De i autorit ilebiserice ti din Boemia au reu it s -l alunge pe Huss din Praga, el i-a continuat lucrarea împ rt ind mesajul lui Wycliffe oamenilor istârnind o mare nemul umire a poporului fa de bog iile i excesele Bisericii.

Jan Huss predicând (Foxe - Cartea Martirilor)

Wenceslaus a profitat de aceast situa ie i de mentalitatea poporului i a pus taxe grele i fe elor biserice ti ceea ce a dus atât la reducerea lor la tâcere cât i la umplerea vistieriei în acela i timp.


Pagina 24

În anul 1414 s-a inut un Sinod General al Bisericii la Constanz, pentru a rezolva problema celor trei Papi i pentru a se putea ocupa i de boemieni. Huss a fost asigurat c nu i se va întâmpla nimic, atât de c tre Împ ratul Sigismund cât i de unul din Papi, a a c s-a putut duce la sinod i a ajuns la Constanz în data de 3 noiembrie. Cu dou zeci i ase de zile mai târziu, a ap rut înaintea episcoplor pentru a se ap ra, dar nu i s-a dat voie s ia cuvântul. În ciuda promisiunilor f cute, Huss a fost întemni atpentru “o mai bun siguran ” i acuzat de opt capete de acuzare ale ereziilor. Pe 7 iunie a fost dus în fa a sinodului si a fost condamnat ca eretic când a refuzat s se dezic de argumentale sale cu care sprijinea teologia lui Wycliffe. A fost privat de toate func iile sale biserice ti i i s-a pus o tichie de hârtie pe care scria “Arhi-eretic”, dupcare c r ile sale au fost arse sub privirile lui.

Pe data de 6 iulie, c l ul l-a dezbr cat de haine, i-a legat mâinile la spate, i-a legat gâtul cu un lan de stâlpul rugului, moment în care Huss i-a spus c l ului c se bucurde lan uri de dragul lui Domnului. In timp ce s-au strâns lemnele i paiele trebuincioase focului i au fost aprinse, Huss a fost auzit rostind la nesfâr it cuvintele:”Isuse Cristoase, Fiul Dumnezeului celui Viu, ai mil de mine”, pân când fl c rile l-au înghi it cu totul. Dup ce focul a consumat lemnele, partea de sus a trupului s u încatârna în lan uri, a a c au f cut un rug nou

pe care i-au ars partea de trup r mas , dup ce i-au ciopâr it capul.

Dup ce a ars totul, cenu a i-a fost strâns cu marte grij i aruncat în râul Ron.

Ieremia din Praga

Tulburat de tratamentul nedrept aplicat lui Huss, Ieremia din Praga a sosit la Constanz în 4 aprilie 1415, dorind sse înf i eze de bun voie înaintea sinodului, dac i se promite c va fi în siguran . Îns acest lucru nu i-a fost garantat a a c i-a a ternut gândurile pe hârtie, comentând purtarea sinodului fa de Huss i a afi athârtiile atât pe gardurile i u ile bisericilor din Constanz cât i pe cele ale cl dirilor publice. Dup aceast isprav s-a

întors în Boemia, unde a fost prins i adus în fa asinodului.

Ieremia a negat faptul c a ac ionat împotriva Bisericii, i a r spuns cu calm i fermitate acuzatorilor s i. Drept urmare a fost întemni at pentru unsprezece zile, unde a fost legat

cu lan uri de glezne i l sat cu capul în jos. Fiind apoi adus în fa a sinodului, a cedat amenin rilor temându-se pentru via a sa i a recunoscut c Ian Huss a fost condamnat pe drept ca fiind eretic. Dar nici acum nu a fost eliberat ci dus înapoi în temni , unde a avut parte de condi ii pu in mai bune. În curând a devenit clar faptul c Ieremia a cedat de dragul propriei sale vie i i nu pentru c i-a schimbat pozi ia fa de sinod, a a c a fost din nou acuzat pentru erezie, dar cu alte capete de acuzare.


Pagina 25

Pe 25 mai 1416, dup 340 de zile de temni , Ieremia a fost dus înaintea sinodului iacuzat de 107 capete de acuzare, pe care le-a negat s-au nu a fost de acord cu ele, închizând gura interogatorilor s i prin t ria moral i buna cunoa tere a legilor lui Dumnezeu. Îns finalul era deja tiut, indiferent de cele ce spunea Ieremia. În Sâmb tade dinaintea În l rii, Ieremia a fost adus s asculte sentin a judec torilor s i. I s-a mai dat odat ocazia s - i retrag sprijinul acordat înv turilor lui John Wycliffe i Ian Huss, dar el a refuzat. Sinodul l-a condamnat ca eretic i l-a dat pe mâna autorit ilorseculare.

Ieremia i-a înfruntat cu curaj moartea, cântând imnuri biserice ti i doxologia iîmbr i ând un desen ce îl reprezenta pe Huss, de care a fost atât de legat. Înainte ca rugul s fie aprins, el s-a adresat mul imii, spunând:”Cred ceea ce tocmai am cântat, acest crez este i credin a mea, dar eu mor acum pentru c am refuzat s neg c Ian Huss a fost un adev rat predicator al Evangheliei lui Isus Cristos.”

În timp ce fl c rile îl înconjurau, el a continuat s cânte i când nu mai putea scoate nici un sunet, buzele înc i se mi cau i capul i s-a mai mi cat înc un sfert de or . Fiind înghi it de fl c ri, toate lucrurile sale din temni au fost arse i cenu a a fost aruncatîn râul Ron.

Thomas Arundel a fost armat în scaunul de arhiepiscop de Canterbury de c tre Henry Chicesley, care a continuat persecu iile. Sub influen a sa, regele Henric VI i-a îns rcinatpe John Exeter i Jacolet Germain, custodele castelului Colchester, ca s -l prind pe William Whitw i pe ceilal i care erau suspecta i de erezii. În curând, John Exeter a atacat ase oameni în oar ul Burgay din Norwich i i-a trimis la castelul din Norwich.

Vechile însemn ri mai arat c un mare num r de oameni din ora ele Beccles, Ersham i Ludney au fost arunca i în temni i batjocori i în public dup ce s-au dezis de

crezurile avute. Între 1428 i 1431 au fost aresta i în jur de 120 de b rba i i femei, unii din ei doar pentru c au mâncat carne în zilele de post. Al ii au p it-o i mai r u iar al iiau fost chiar ar i pe rug; 78 au fost sili i s se dezic de credin a lor. Multe din acuza iileaduse acestor oameni nu erau fondate sau erau raportate în mod eronat de c tre notari. Foarte des, oamenii simpli i needuca i nici nu în elegeau acuza iile ce li se aduceau sau nu tiau cum s le r spund . Se pare c majoritatea din ei au primit înv turi în ale credin ei de la William White, un urma al lui John Wycliffe.

William White

William White a fost un om cinstit, bine educat, un preot vorbit de bine, care a devenit urma al lui John Wycliffe. El a renun at la preo ie i la salariul s u pentru a se c s tori cu o tân r evlavioas ,dar a continuat s citeasc , s scrie i s predice înv turile lui Wycliffe, de-a lungul i de-a latul regiunii Norfolk, aducând pe mul ioameni la Dumnezeu i câ tigându- i faima de om bun i cinstit.

Ideile principale ale înv turii sale au fost urm toarele:- oamenii trebuie s caute s ob in iertarea p catelor numai din partea lui Dumnezeu nu i din partea preo ilor;- fiindc Papa a dus o via p c toas , a devenit du manul lui Cristos; - oamenii nu trebuie s se închine la picturi reprezentând sfin i, sau alte picturi idolatre sau la sfin i;


Pagina 26

- Biserica Romano-Catolic nu proclama nici o înv tur adev rat ;- to i c lug rii i preo ii sunt solda ii lui Lucifer i sunt condamna i.

Adus în fa a arhiepiscopului Henry Chichesley, în 1424, White i-a men inut pozi ia,înainte s fie silit s se dezic de ea. S-a întors în Norfolk unde a continuat s înve e is converteasc oamenii la adev rata înv tur a lui Cristos. A fost prins i judecat înaintea lui William, episcopul de Norwich i a fost condamnat pentru treizeci de acuza iice i s-au adus. A fost ars pe rug in septembrie 1424. Dup moartea sa, so ia lui i-a continuat lucrarea, aducând i mai mul i oameni la Dumnezeu, pân ce la rândul ei a fost prins i pedepsit de c tre acela i episcop.

Joan Boughton

V duva Joan Boughton, de optzeci de ani, a fost ars pe rug în data de 28 aprilie, în al nou lea an de domnie a lui Henric al VII-lea, la Smithfield, pentru sus inerea a opt dintre tezele lui Wycliffe. Ea a sus inut aceste teze cu atâta t rie încât to i doctorii din Londra nu au fost în stare s o fac s renun e m car la una din ele. Când i s-a spus c va fi ars pe rug pentru înc p ânarea sa, doamna Boughton le-a desfidat amenin areaspunând c este atât de iubit de c tre Dumnezeu încât nu se teme de rug.

Richard Milderdale i James Sturdy au f cut peniten a în 17 ianuarie 1497, c rând fascii de nuiele în fa a procesiunii de la catedrala Sf.Pavel i stând înaintea predicatorului în timpul predicii sale. În duminica urm toare, al i doi b rba i au stat la Crucea Sf.Pavel în timpul predicii. În duminica Patimilor, Hugh Glover a fost cel care a c rat fascia înaintea procesiunii i a stat în picioare în timpul predicii, a a cum au f cut apoi al ii patru în duminica urm toare.

La începutul lunii mai 1498, regele a chemat un preot s se înf i eze înaintea sa la Caterbury. De i preotul s-a dezis de crezurile sale, totu i a fost ars pe rug. Tot în 1498, dup decapitarea lui Edward Plantagent, Earl de Warwick, un om pe nume Babram a fost ars pe rug în iulie, iar altul a murit în Smithfield în 20 iulie.

Girolamo Savonarola

Savonarola a fost un c lug r italian, care a avut o educa ie aleasi care a început s predice poporului, demascând via a p c toas

pe care a v zut-o în sânul propriului s u ordin i insistând asupra necesit ii unei reforme. Deoarece popularitatea lui Savonarola era în cre tere, Papa Alexandru VI a dat ordin vicarului s u s treac la înf ptuirea reformelor necesare, încercând s îl fac pe Savonarola s tac ; îns avea s se lase redus la t cere.

Când Papa l-a denun at pe Savonarola i i-a poruncit s - i înceteze predicile, Savonarola i-a dat seama în ce pericol se afla i s-a oprit din predicat pentru un timp. Îns a reînceput s predice în Floren a în 1496 la cererea poporului care tânjea dupCuvântul lui Dumnezeu. Fiindc a fost blestemat ca eretic, Savonarola a spus poporului c asemenea blesteme sunt împotriva adev ratei înv turi i trebuie ignorate.

Savonarola a fost luat din m n stirea sa, împreun cu al i doi c lug ri care l-au sus inut, în 1498 i a fost ars pe rug ca eretic în 24 mai 1499.


Pagina 27

Capitolul 4 – Joan Clerk, Thomas Chase, Laurence Ghest, John Browne

Turnul Lollard, Anglia unde au fost inchisi Crestini 1500-1521

Situa ia religiei

Citind aceast relatare, o persoan ar trebui s vad c religia lui Cristos, care trebuia s fie duh i adev r, a fost transformat în nimic altceva decât lucruri vizibile, ceremonii i idolatrie. Am avut atât de mul i sfin i, atâ ia zei i atât de multe m n stiri i pelerinaje;

am avut prea multe biserici, prea multe moa te (adev rate i contraf cute), prea multe minuni false. În loc s ne închin m la singurul Dumnezeu viu, ne închin m la oase moarte în locul lui Isus cel nemuritor, am ales s ne închin m la o pâine care este trec toare.

Nimeni ne era preocupat de direc ia în care era c l uzit poporul, atâta timp cât preo iierau bine hr ni i. În loc s asculte Cuvântul lui Dumnezeu, ei ascultau cuvântul oamenilor; în locul Testamentului lui Cristos ei ascultau de canonul papal. Prea pu inera citit legea lui Dumnezeu i înc i mai pu in în eleas , a a c lucrarea mântuitoare a lui Cristos i efectele credin ei omului nu erau cercetate. Din pricina acestei ignoran e, s-au strecurat în Biseric tot felul de erori i secte, fiindc nu era nici un temei pus pe adev rul c Cristos a murit de bun voie ca s ne elibereze de p cat, nu ca s Se târguiasc cu noi ci ca s ni se d ruiasc .

De i Dumnezeu a îng duit ca Biserica s se r ceasc vreme îndelungat , pân la urmi-a gasit pl cerea în a restaura pe temeliile sale ini iale. i trebuie s admir m

în elepciunea lui Dumnezeu, întrucât tocmai dup ce Biserica s-a ruinat din cauza ignoran ei inv torilor s i, la scurt timp dup arderea pe rug a lui Jan Huss i Ieremia, Dumnezeu i-a dat omului arta tiparului, care a restaurat cunoa terea în sânul Bisericii.


Pagina 28

Prin harul lui Dumnezeu, oamenii în elep i puteau acum s - i comunice gândurile cu acurate e i s le r spândeasc , pentru ca ceilal i s poat deosebi lumina de întuneric, adev rul de eroare i adev rata religie de supersti ie. Cunoa terea a crescut în tiin iîn domeniul limbilor, deschizând astfel o fereastr larg a luminii c tre lume i preg tindastfel calea c tre reforma Bisericii. Totu i, mul i au avut înc de suferit pân când reforma s fi g sit finalitatea.

Joan Clerk

S-a întâmplat ca în zilele regelui Henrc al VII-lea (1506), undeva în dioceza din Lincoln, o femeie credincioas pe nume Joan Clerk, s trebuiasc s dea foc rugului pe care era pus tat l ei, William Tylsworth. În acela i timp, so ul ei, John Clerk f cea peniten aducând o fascie de niele, a a cum f ceau i al ii, între douazeci i trei i asezeci la num r. Cei care au f cut peniten a în timpul arderii pe rug a lui Tylsworth, au fost obliga i apoi s poarte ni te semne i s mearg i prin alte ora e pentru a face peniten a, timp de apte ani. Câtorva dintre ei li s-a însemnat fa a cu fierul încins din pricina f r delegilor lor. Unul dintre ace tia era un om care odinioar a fost fermier, pe nume Robert Bartlet, ale c rui ferm i posesiuni au fost luate înainte ca s fie închis într-o m n stire la Ashryge pentru apte ani.

Cam în acela i timp a fost ars pe rug p rintele Roberts, la Buckingham în timp ce al idou zeci au trebuit s care fascii în semn de peniten . În urm torii doi-trei ani, au mai fost omorâ i Thomas Bernard i James Mordon i peste treizeci de oameni au fost însemna i pe obraz cu fierul încins fiindc au vorbit împotriva idolatriei i au insistat sciteasc ei în ii Scriptura. Cei care au fost pecetlui i astfel, au fost întâi lega i cu gâtul de un stâlp, au fost intui i de mâini ca s nu mi te i apoi fierul înro it era ap sat pe obrazul lor.

Thomas Chase

Unul dintre cei prigoni i pentru Evanghelie i Cuvântul lui Cristos a fost Thomas Chase din Amersham, un om bun care vorbea împotriva idolatriei i a supersti iilor. Chase a fost dus în fa a episcopului de Woburn, care era orb, i cercetat; de i nu exist nici o relatare a acestei cercet ri, este sigur c Chase a m rturisit adev rata Evanghelie a lui Cristos, împotriva idolatriei, fiindc a fost închis în casa episcopului la Woburn. Acolo a fost inut în lan uri, cu c tu e, pe care le-a r bdat t cut i credincios pân în ziua în care i-au pierdut r bdarea i l-au sugrumat pe ascuns.

Dac s-ar fi aflat adev rul cu privire la moartea lui Chase, s-ar fi ridicat un val de indignare public , a a c Biserica a lansat un zvon cum c bunul om s-a sinucis spânzurându-se. Acest lucru ar fi fost cu totul imposibil întrucât a fost inut în lan uri într-o înc pere atât de mic încât nu se putea a eza dar nici sta în picioare, a a cum a m rturisit o femeie care l-a v zut mort. Pentru a se asigura c nimeni nu va examina cadavrul, autorit ile l-au îngropat pe Chase în secret, undeva lâng drumul dintre Woburn i Little Marlow.

Laurence Ghest

Laurence Ghest a fost un b rbat înalt i chipe , care a avut prieteni influen i ceea ce i-a înpiedicat un timp pe episcopi de la a-l arde pe rug. Îns a fost întemni at timp de doi ani, perioad în care s-au f cut încerc ri de a-l determina s se dizic de credin a sa.


Pagina 29

Când a devenit evident faptul c Ghest nu se va lep da, s-a hot rât o zi în care va fi ars pe rug.

Ghest a fost un b rbat însurat care avea apte copii. Când a fost dus la rug, autorit ilei-au pus înainte întreaga familie, n d jduind c astfel va fi convins s î i scape via a în ultimul minut. So ia sa l-a implorat s se salveze, îns el a refuzat i a rugat-o s nu-i stea în cale întrucât el alerga în alergarea cea bun , c tre mântuire. Pentru a-L putea urma pe Cristos, Ghest a trebuit s renun e nu doar la via a sa ci i la familia pe care a iubit-o.

O femeie evlavioas

Dintre to i care au suferit pentru Cristos i adev rul S u, nu tiu pe nimeni care s fie mai vrednic de admira ie ca femeia evlavioas care a fost condamnat la moarte în Chipping Sodbury, în aceast vreme. Neclintirea ei a fost minunat , vrednic de admirat, mai ales pus în contrast cu purtarea cancelarului care a condamnat-o, pe nume Dr. Whittington.

Când a fost condamnat pentru erezie i dus la locul de execu ie, s-a adunat o mare mul ime, în care era i acest Dr. Whittington. Femeia a st ruit în m rturia ei plin de adev r, încredin ându- i soarta în mâna Domnului, r bdând orice durere pentru a putea r mâne cu cugetul curat. Când suferin a sa a luat sfâr it, oamenii s-au risipit pe la casele lor.

În timp ce Biserica m cel rea acel miel nevinovat, la marginea ora ului un m celar se preg tea s înjunghie un taur. Dup ce l-a legat cu funii, m celarul a vrut s -l loveascîn east i s -l omoare, dar a ratat lovitura, nefiind atât de îndemânatic ca si persecutorii biserice ti. Taurul, n ucit întrucâtva de lovitur , a reu it s scape i s-a n pustit înspre oamenii care se întorceau acas de la execu ie, îns f r s r neascpe cineva. Aceasta pân când a ie it în calea lui Dr.Whittington, pe care l-a luat în coarne i l-a ucis spre uimirea tuturor.

John Browne

John Browne a intrat în conflict cu Biserica din pricina faptului c a stat prea aproape de un preot, pe un vas de agrement, în 1517.

“ ti cine sunt?” a întrebat preotul. “Te-ai a ezat pe haina mea!” “Nu omnule, nu tiu cine sunte i!” a r spuns Browne. “Sunt un preot.” “Oh. Sunte i un preot paroh, un vicar sau confesorul vreunei doamne?” “Nu, sunt duhovnic, i fac liturghii pentru suflete” a r spuns omul. “Chiar? Este un lucru minunat!” a exclamat Browne, “Dar unde g si i acest suflet când face i mi a?”“Nu tiu.”“Dar cum pute i mântui acest suflet dac nu ti i unde s -l g si i i unde s -l l sa i?”“Pleac de aici!” a strigat preotul. “E ti un eretic i am sm r fuiesc cu tine!”


Pagina 30

Imediat ce a p r sit vasul, preotul s-a dus direct la arhiepiscopul Warham. Trei zile mai târziu, John Browne a fost ridicat din casa sa i a fost întemni at în Canterbury, unde a i r mas pân vinerea de dinainte de duminica Rusaliilor, f r ca familia sa s tie unde

este.

În seara de dinainte de exelu ia sa ca eretic, Browne a fost pus în butuci la Ashford, în Kent, locul unde tr ia i a fost g sit de so ia sa, care a stat toat noaptea al turi de el ascultându-i povestirea. Browne i-a ar tat so iei sale picioarele care i-au fost arse cu c rbuni încin i, pân la os, de c tre episcopii Warham i Fisher “pentru a m face sm

ok istoria martirilor de john foxe Ä‚Ë Ă˘â€šÂ¬Ă˘â‚¬Ĺ› cap...

Documents