Octavian Goga - Coboara toamna

Octavian Goga - Coboara toamna...Coboara toamna-ncet din slava,Naframa galbena-i rasareSi peste varfuri de dumbravaIi flutura departe-n zare.Atat de jalnic geme vantul,Cum s-a pornit acum sa zboare,Pare c-a prins in drum cuvantulUnei neveste care moare.Pe urma lui un plans se-mparteSi-n taina codrului strabate,Ca niste fluturi -; soli de moarte -;S-alunga foile uscate.Lumina soarele si-o frange,De somn pleoapele i-s grele,In jur de patul alb isi strange,Mai des, cernitele perdele.Din geana lui abia o razaImi mai aluneca pe frunteSi tremurand imi lumineazaArgintul firelor carunte...Octavian Goga - Un trandafir se stinge

Cu trupul biruit de jaleUn trandafir se stinge-n glastra,Stropindu-si plansul de petalePe perinita din fereastraSe zbuciuma sarmana floareSi moare-n patima ei muta,Ca-n inima de fata mareO dragoste nepriceputa.Se zbuciuma si pana maineIsi scutura podoaba-ntreaga,Iar mana gingasei stapaneAlt trandafir o sa-si culeaga.Si rand pe rand au sa mai vieTot alte flori in vechea glastra,Asemeni viselor ce-nvieSi mor zambind in calea noastra.