Nurca (Mustela lutreola si Mustela vison)

Istoric si origini

Nurca este un animal salbatic apartinand familiei Mustelidae, care este crescut in captivitate, in

special pentru productia de blanuri. In libertate, se intalnesc doua subspecii de nurca: - nurca americana

(Mustela vison) sau vizonul; - nurca europeana (Mustela lutreola). Nurca a fost adusa in Europa din

Statele Unite ale Americii in 1929, pentru blana sa, dar numarul lor a scapat de sub control devenind o

amenintare pentru vanat, peste si pentru alte specii salbatice indigene.

In captivitatea, se creste, in special, nurca americana. Extinderea cresterii nurcilor se datoreaza

adaptabilitatii animalelor la conditiile de mediu oferite de crescator si calitatilor deosebite ale

blanurilor. Primii pui de nurca nascuti in captivitate au fost obtinuti in 1936, in Statele Unite.

Aspectul exterior si dimensiunile

Nurca este un animalut de talie mica. Capul mic si

lat, cu fruntea tesita este prevazut cu urechi mici,

rotunjite. Botul este lat. Buza superioara, anterior si toata

buza inferioara sunt de culoare alba. Auzul si vederea sunt

bune, dar mirosul mediocru. Corpul este alungit, cu

picioare scurte. Degetele de la nivelul membrelor

posterioare sunt unite printr-o membrana interdigitala,

acoperita cu par, ceea ce il face un bun inotator. Urmele sunt asemanatoare cu cele de vidra, dar sunt

mai reduse ca dimensiuni. Nu se pot confunda cu cele de hermelina, deoarece sunt mai mari decat

acestea. Nurca prezinta glande perianale.

Blana lor este deasa, lucioasa, usor aspra. In urma cresterii in captivitate din nurca salbatica ce

prezinta varietatea de culoare maro inchis, au aparut in mod spontan mai multe mutatii care s-au

stabilizat ca varietati de culoare. Se cunosc 27 varietati de culoare dintre care 19 sunt determinate de

gene recesive si 8 de gene dominante. Astazi, se intalneste o gama larga de culori, ca: negru, maro, gri,

albastru, violet, alb. Blana este mai inchisa in partea dorsala a corpului, mai ales pe ceafa si catre

membrele din spate. Fata ventrala a corpului are o nuanta mai deschisa, sur-cafenie. Pe gat,

caracteristic, se poate sesiza o pata mica, galbena sau albicioasa.

Masculul cantareste aproximativ 1 kg si are 61 cm in lungime. Masculii de rasa crescuti in

cadrul fermei pot sa ajunga la 7 kg. Femela cantareste aproximativ 600 g si atinge o lungime de

aproximativ 51 cm. Dimensiunile de mai sus nu includ coada care poate fi de la 13 pana la 23 cm.

Nurca traieste in medie 8-10 ani.

Comportamentul

Nurcile sunt animale solitare in cea mai mare perioada a anului. Masculul evita contactul cu alte

surate aproape tot timpul si cauta femele doar primavara. Sunt animale extrem de sensibile la stres,

femelele purtand avorta spontan, in aceste circumstante. Femelele au mai mult contact cu puii lor, in

afara de intalnirile cu masculii pentru imperechere, ele stau cu puii cateva luni pana sunt destul de mari

sa se descurce singuri.

Nurca duce o viata monogama, sapandu-si galerii pe malul apelor. Inoata si se scufunda bine.

Este un vanator crunt, chiar daca agresorul este mai puternic. Este un animal carnivor, hranindu-se cu

peste, insecte, mormoloci de broasca, soareci.

In general nurca emite un fluierat subtire, iar in caz de pericol tipa puternic.

Habitatul

Nutria este raspandita in cea mai mare parte a Nordului Europei, precum si in aproape toata

America (nurca americana), Asia de Nord-Vest, Caucaz si Siberia de Vest. La noi, este destul de

raspandita fiind intalnita cu predilectie in jurul apelor statatoare si curgatoare, atat in regiunile de

campie, cat si in cele de deal si de munte. Populeaza, in general, locurile parasite de prin luncile

paduroase din vaile raurilor, din zona lacurilor, baltilor, deltelor. In Moldova, se intalneste in regiunea

cursului inferior al Nistrului. In salbaticie, nutria traieste, de obicei, in scorburi de copaci, in vizuini sau

in galerii.

Nurca este un animal teritorial, un mascul nu va tolera un alt mascul in apropiere, dar este mai

putin agresiv fata de femela. In general teritoriile, atat ale femelelor cat si ale masculilor sunt separate,

dar un teritoriu al unei femele se poate suprapune cu cel al unui mascul.

Teritoriile care sunt lungi si inguste se intind de-a lungul malurilor raurilor sau sunt rotunde pe

malul lacurilor sau al mlastinilor. Dimensiunile pot varia, dar pot sa se extinda pana la cativa kilometri,

iar teritoriile femelelor sunt mai mici decat cele ale masculilor. Fiecare teritoriu are una sau doua zone

centrale (zone de baza), unde nurca isi petrece majoritatea timpului. Aceasta zona e asociata cu o sursa

de mancare, cum ar fi o zona bogata in peste sau iepuri. Nurca poate sta in zona de baza, care poate fi

destul de mica, si cateva zile consecutive. Nurca va controla sa vada daca nu sunt urme sau semne ale

unui intrus sau ale altei nurci si prin excremente isi marcheaza teritoriul.

Zonele centrale pot fi la radacinile copacilor sau printre bolovani sau pot fi paturi de iarba

uscata ori feriga. Nurca foloseste si cuiburile abandonate de pasari ca adapost deoarece este un

catarator agil. Unele nurci traiesc o perioada fara teritoriu. Aceste animale (numite tranzitorii) sunt

masculii care si-au parasit teritoriul in cautarea unei femele ori a altuia mai bun sau pot fi tinerele nurci

care si-au parasit mamele.

Nurcile crescute in captivitate, in crescatorii, trebuie sa beneficieze de anumite conditii de viata.

Toata crescatoria trebuie sa fie betonata si prevazuta cu un sistem de canalizare. Custiile individuale

montate pe un cadru metalic, fiecare la un metru inaltime de la platforma de beton sunt acoperite cu o

copertina. Custile prezinta o dimensiune standard (Lxlxh = 100x36x31 cm). La unul dintre capetele

custii se amenajeaza un cuib ce comunica cu padocul printr-un orificiu circular. Custile sunt formate

din plasa de sarma. In partea opusa cuibului este prezenta o adapatoare din aluminiu pentru consum.

Intreaga crescatorie este imprejmuita de un gard din plasa, cu o inaltime de 2 metri, 30 de centimetri

intrand in beton.

Hranirea

Alimentatia nurcilor este alcatuita in proportie de 60-80% din furaje de origine animala si restul

din furaje de origine vegetala. Furajele de origine animala sunt reprezentate de resturile de abator,

organe (de ovine si taurine), peste, lapte si derivati din lapte, oua, pui in varsta de o zi (acest sortiment

se toaca marunt - circa 5 mm).

Furajele de origine vegetala sunt reprezentate de paine neagra (bogata in complex B), rosii,

cartofi fierti, frunze de salata, de spanac tocate marunt (circa 1 mm). In hrana nurcilor se vor introduce,

de asemenea, minerale, sare fosfocalcica si carbune de lemn. Toate aceste alimente se amesteca in

malaxoare speciale si se administreaza circa 300 g/zi/nurca adulta. Nu se pregateste hrana decat pentru

ziua respectiva. In timpul sezonului rece, hrana se administreaza in timpul pranzului, iar in sezonul

cald, la sfarsitul zilei.

Viata reproducatoare

Nurcile se reproduc o singura data pe an, in februarie - martie. Raportul de sexe este 1:3.

Ovulatia este provocata de actul sexual si are loc la 48 de ore dupa imperechere. In perioada de calduri,

maturarea ovulului se face in 2-3 serii, la un interval de 6-8 luni. In urma fecundarii, incepe diviziunea

celulara ducand la aparitia zigotului. Acesta coboara in uter, dar nu se implanteaza, hranindu-se prin

difuziune si osmoza cu embriotrop (lapte uterin). La nurca apare fenomenul curios de implantare

intarziata. Chiar daca perioada de gestatie este de 39 de zile, embrionul poate sa se opreasca din

evolutie pentru o anumita perioada, de aceea poate sa treaca 76 de zile pana la sosirea micutilor. Media

perioadei de gestatie este de 45-52 de zile. Nu se formeaza placenta la la restul mamiferelor.

Fatarea se desfasoara eutocic (fara probleme), in cuibul de fatare, femela dand nastere, de la 5 la

10 pui (depinde de sursa de hrana si de zona unde se afla teritoriul ei), cu o lungime de 5-7 cm si o

greutate de circa 7-9 grame). Puii prezinta canalul auditiv infundat, sunt lipsiti de par, iar ochii sunt

lipiti, deschizandu-se in jurul varstei de 30 de zile. La 50 de zile, parul de vara este complet dezvoltat.

Intarcarea in captivitate se realizeaza la 50-60 de zile (circa 2 luni), hranirea suplimentara a puilor

facandu-se dupa primele 3 saptamani de viata cu un amestec format din ficat si splina de vita si oua

fierte.

Puii raman cu mama pana toamna, cand sunt mari si pleaca in cautarea unui zone. In primul an

multi pui mor cand merg in cautarea unui teritoriu pentru a fi independenti datorita faptului ca nu se

descurca sa vaneze.

Boli si afectiuni curente

Majoritatea variatiilor de culoare ale blanii prezinta unul sau mai multe defecte, in comparatie

cu tipul salbatic. Aceste defecte au aparut ca o consecinta a efectelor pleiotropice a genelor mutante,

incat bolile ereditare sunt foarte frecvente la aceasta specie. Astfel, nurca Aleutina, care are culoarea

albastra-violet, prezinta o debilitate constitutionala si o sensibilitate crescuta la boli. Nurca mutanta

Pastel Royal prezinta o anomalie congenitala a gatului numita torticolis. Nurcile albe Hedlund sunt

caracterizate printr-o predispozitie crescuta la surditate, iar majoritatea masculilor prezinta azospermie

(sunt sterili).

Bibliografie

Darius Wolski – Nurca, Editura Alex, 2001

www.waidmannsheil.ro

www.animale.ro

www.animalutul.ro