ISTORIA UNUI LOC… 2

.

Școala cu clasele I-VIII nr. 2* Gura Humorului * An I* nr. 1* martie 2003* 16 pagini* e-mail: revista_amaryllisâyahoo.com

REVISTĂ ȘCOLARĂ SEMESTRIALĂ DE INFORMARE, EDUCAȚIE ȘI DIVERTISMENT

Din cuprins :

ISTORIA UNUI LOC

pag.2

EDITORIAL pag.3

VIITORUL LA TIMPUL PREZENT

pag.4-5

FAȚĂ-N FAȚĂ pag.6

IDEI ÎN MERS pag.7

LA CEAS SĂRBĂTORESC

pag.8

LA ÎNCEPUT A FOST CUVÂNTUL

pag.9

VERDE-NROURAT pag.10-11

ȘAPTE ANI DE-ACASĂ

pag.12

SCENA NOASTRĂ pag.13

A PATRA DIMENSIUNE

pag.14

CONCRET DESPRE PRIMA CONDI|IE

pag.15

CALEIDOSCOP pag.16

Motto : “Dă-mi, Doamne, puterea de a

schimba lucrurile care pot fi schimbate, tăria de a

accepta lucrurile care nu pot fi schimbate și

înțelepciunea de a discerne între acestea.”

( Henry Salye )

DIN ISTORICUL ȘCOLII (1885-1910)

După ocuparea Bucovinei (1775) , administrația austriacă a organizat provincia cu

ajutorul oamenilor instruiți în școlile comune, capitale și normale.

În 1812, ia ființă cea dintâi școală primară din Gura Humorului, având înfățișarea

unei case modeste, situată pe locul actualei școli nr.1.

Creșterea populației prin colonizări a determinat formarea unei școli de băieți și a

uneia de fete. În 1885, pentru școala de fete se construiește un edificiu care astăzi este

corpul C al școlii noastre, unde se află sala de sport, situat între Judecătoria de astăzi și

școala noastră.

Școala era frecventată de 314 elevi, din care 46 erau de etnie română, aflați sub

conducerea învățătoarei Elena Brăileanu. Numărul redus de români se datora stării

materiale precare a puținilor români din târgul Humor.

La începutul secolului XX, Gura Humorului devine oraș (1904) și reședință de căpitănat.

Prin strădania primarului Isidor Dolinschi, zona Humorului va avea cea mai mare

densitate de unități școlare în raport cu numărul locuitorilor. Alături de limba germană, va

fi folosită și limba română în școala primară mixtă înființată cu ajutorul preotului paroh D.

Brăileanu.

La această școală vor activa învățătorii: Alexandru Chiseliță, Victoria Paicu,

Aurelian Larionescu și George Popescu.

Inspectoratul școlar al Țării hotărăște în 1907 înființarea unui liceu românesc la

Câmpulung sub conducerea profesorului Daniil Verenca. În schimb, germanii obțin

înființarea unui liceu german la Gura Humorului. Astfel, în octombrie 1908 sunt admiși

91 de elevi în clasa I a liceului, din care 2 erau români.

Activitatea școlară se desfășoară în imobilul negustorului Abraham Schmil, unde

astăzi funcționează o brutărie.

Din inițiativa primăriei se construiește o clădire situată pe locul unde a funcționat

Judecătoria de Ocol și Oficiul de Carte Funciară. Lucrarea este terminată în august 1910

și edificiul este pus la dispoziția liceului german. Astfel a luat naștere clădirea școlii

noastre.

( continuare în numărul viitor )

( BUHĂIANU SERGIU, cl a VI-a B )

3 EDITORIAL .

NUMARUL UNU Dorită de toți cei care intră zilnic pe poarta școlii, revista ”Amaryllis” a prins viață și își dorește să trăiască cât mai mult, cu ajutorul vostru. De ce ne-am dorit această revistă? “Îmi doresc să existe o revistă a școlii mele pentru a-mi putea comunica gândurile și ideile.” – C.N., clasa aVIII-a D “Eu cred că școala mea merită să aibă o revistă pentru ca și alți oameni să-și facă o impresie despre ceea ce facem noi aici.” – C.E. clasa

a V-a B “Cred că este necesar ca școala noastră să aibă o revistă din care să avem ce învăța.” – C.S. clasa a V-a B, declară, cu sinceritatea specifică vârstei, câțiva elevi ai școlii. Am ales ca titlu al revistei numele unei specii de crin, pentru că iubim florile. Minuni florale, crinii ( Amaryllis ), sunt printre cele mai iubite plante. De două ori pe an, ghemotoacele de frunze se transformă într-o spectaculoasă cascadă de culoare. La fel ca ele, ideile voastre vor prinde culoare, o dată pe semestru, în paginile revistei. “Amaryllis” înflorește după ce “Mlădițe humorene”, vechea revistă a școlii, care n-a mai apărut din anul 1977, a rămas doar o amintire. Elevii de atunci ar fi mândri de generațiile elevilor de astăzi, generații altfel , pentru care toate visele devin realitate. Necesitatea de a ne cunoaște istoria este satisfăcută în cadrul rubricii “Istoria unui loc”, care oferă date concrete despre trecutul școlii noastre și al orașului, dar își găsesc locul în revistă și rubricile “Viitorul la timpul prezent”, “Idei în mers” sau “Față-n față”, rubrici în care opiniile, creativitatea și originalitatea micilor jurnaliști vor fi apreciate. Mesajul de a proteja natura, protejându-ne astfel pe noi înșine, este enunțat simplu și răspicat în rubrica ”Verde-nrourat”, rubrica de ecologie, iar lecțiile, uitate, poate, de comportare corectă, sunt reamintite în “șapte ani de-acasă”. Nu vom uita, însă, că “La început a fost cuvântul” și cuvântul era Dumnezeu, că un cuvânt scris la timpul și la locul potrivit poate face lumea mai bună și mai aproape de interesele ei umane și creștine. “ Prima condiție” este, totuși, să fim sănătoși. Dragi elevi, știm că sunteți la vârsta primelor descoperiri, atât științifice, cât și sentimentale. Așa cum pleda marele nostru filosof și poet Lucian Blaga, trebuie să ștergem granița dintre rațiune și sentiment. Se pare că secolul în care tocmai am pășit va împăca cele două dimensiuni profund umane. Posibilitățile de a vă satisface curiozitatea la început de mileniu trei sunt imense. De la “a învăța pentru viață” are loc o schimbare în “a învăța toată viața”. Nu ar fi de mirare ca peste puțin timp să lansăm revista școlii ca o pagină web, prin care să putem face cunoscute activitățile noastre cu ajutorul computerului, plasându-ne în cea de-“A patra dimensiune”. Într-o lume atât de bulversată cum este cea de astăzi, avem nevoie de ceva sigur, de un reper, de un punct de referință. Sperăm din tot sufletul ca revista pe care o aveți acum în față să devină un punct de referință atât pentru elevi cât și pentru profesori… Să fie nu doar o bucurie, ci și o provocare. Este vital să cunoaștem și să ne cunoaștem. Facem un apel sincer la entuziasmul vostru și vă asigurăm de seriozitatea noastră și de faptul că vă vom da ascultare, vom citi cu atenție creațiile și părerile voastre și pe cele mai bune le vom scoate la lumină cu ajutorul revistei “Amaryllis”. Și pentru că suntem la început de drum, să zicem mai întâi “Doamne-ajută!” (REDACTOR-COORDONATOR DE NUMĂR)

VIITORUL LA TIMPUL PREZENT 4

PRIMUL GHIOCEL E sfârșit de februarie. E încă frig, dar razele soarelui se luptă din răsputeri să câștige bătălia cu Duhul Crivățului. Codrii sunt pustii, lipsiți de frunze și de cântecul păsărilor. În aer plutesc nori de cenușă. Iazurile se smulg din dunga gheții și șipotesc ca niște fluiere de argint, din care cântă ciobănași nevăzuți. Acolo, pe mal, sub o pată mare de zăpadă se zăresc câteva firicele subțiri de iarbă. Trezirea la viață a naturii și căldura soarelui de primăvară, au făcut ca acolo, jos, pe mal, să răsară și să se înalțe o floricică suavă, un gingaș ghiocel. Și-a desprins capul din gluga lui cea verde, înălțându-se cu trupul subțire și crud spre lumina soarelui, dar din cerul albastru au început să zboare, în adierea vântului, mii și mii de fluturi albi. Din întâmplare, un fulg s-a desprins din dansul lor și a poposit pe clopoțelul de argint al firavului ghiocel. Pentru câteva clipe, au început să-și vorbească unul altuia, spunându-și fiecare povestea. Fulgul era supărat și a început să plângă, cu lacrimi de cristal, șiroind peste petalele delicatului clopoțel. Era trist pentru că razele soarelui îl încălzeau. Era trist pentru că mama lui, Iarna, l-a părăsit și pentru că era singur și neajutorat. Acesta a fost primul și ultimul lui dans. O adiere ușoară de vânt a mișcat clopoțelul și acele câteva picături de cristal au alunecat ușor, ajungând în pământul de catifea. Pentru o clipă, ghiocelul a simțit că este singur, dar aceasta numai până când firicelele subțiri de

apă s-au strecurat la rădăcinile lui. A trecut o noapte, iar dimineața, când soarele proaspăt de primăvară și-a revărsat razele blânde și fragile, firavul ghiocel devenise un voinicel în haină albă. Apa cristalină a fulgului de nea l-a hrănit peste noapte, i-a dat putere și culoare. (COCA STELUȚA, clasa a V-a B)

LEGENDA VIOLETEI Demult, demult, pe vremea zmeilor cu șapte

capete, trăia un împărat. Avea el o fată frumoasă ca

soarele și ca stelele, cu ochi mari și foarte albaștri, pe

nume Violeta.

Ea trăia cu tatăl ei, fericită, într-un palat de

marmură albă ca laptele, în mijlocul unui lac de cleștar,

pe o insulă. În jurul lacului străjuia ca un zid de apărare o

livadă fermecată. Primăvara, copacii erau ninși cu flori

albe, vara, încoronați cu coroane de smarald, toamna, de

aur și aromă, plini de fructe coapte, dar iarna farmecul lor

se stingea de fiecare dată. Acolo era un beci vechi, care

aproape se dărâma. Tatăl i-a interzis fiicei să-i deschidă

ușa sau să intre până nu va împlini cinsprezece ani.

Mica prințesă se plimba tristă prin livadă.

Curiozitatea o îndemna să caute și să fure cheia beciului.

Într-o zi, plecând tatăl ei de la castel, a rămas

singură. Violeta a căutat cheia până a găsit-o și a

descuiat repede beciul din livada înflorită. Cât ai clipi, a

ieșit o vrăjitoare urâtă și rea de tot. Pe Violeta a dus-o în

pădure și a transformat-o într-o floare numită violetă sau

viorea, iar vrăjitoarea a luat înfățișarea fetei. De atunci,

aceste floricele înfloresc primăvara, în pădure, amintind

de ochii frumoși ai Violetei.

(BUHĂIANU

SERGIU,

clasa a VI-a B )

5. VIITORUL LA TIMPULPREZENT …

CĂTRE

RĂSĂRIT …

Ce bine e să te plimbi noaptea pe malul

lacului!

Totul e atât de schimbat și parcă mai trist.

Câteodată ai impresia că ești doar tu cu gândurile

tale, într-o tristă solitudine. Dar nu…Mai e și lacul,

magnifica lui împărăție de ape. Își clipocește trupul stăveziu și te învăluie ca într-o mantie țesută

din atâta bucurie presărată cu miracole și te îndeamnă la visare, la o fericire care, cu siguranță,

nu ai vrea să se termine niciodată. E atât de bine!

Simți căldura zâmbetului de vară în singurătate și te regăsești pe tine însuți. Totuși, e

numai o fericire de o clipă, căci deschizând ochii și privind cu atenție în jur, nu vezi decât un lac

ce pare că de veacuri lenevește în matca fioroaselor țărmuri. O undă de răcoare îți răscolește

pieptul. Te simți amăgit, înșelat, poate, de frumusețea și strălucirea nopții de vară. Ca-ntr-un

abur de legendă, ai impresia că în aerul proaspăt și rece plutește ceva învăluitor, apăsător,

ceva ce pare să rupă din farmecul acestei feerii ceea ce are mai de preț: fericirea.

E lacul… mai mâhnit ca niciodată. Ați auzit vreodată un lac plângând? Ei bine, eu l-am

auzit. V-ați întrebat vreodată de ce plânge? Eu m-am întrebat și mi-a răspuns luna, care apoi a

dispărut. În locul ei , cât priveai cu ochii, întunecimea se pierdea în țesuturile fine ale răsăritului.

Siluetele măiastre ale unui cârd de ciori brăzdară seninătatea cerului. Un nimb de culori, la

început roșiatic, năvălesc pe undeva, ca din adâncul apei.

Furios, străbătu orizontul și ca o fantasmă a

înălțimilor albastre, o cărare palidă de lumini se arătă,

pictată de o mână nevăzută și neștiută a depărtărilor.

Soarele se înalță în profunzimea dimineții ca un zeu

biruitor ce tinde spre prospețime. În urma-i, alaiul de

lumină și de culori se pierdea în adâncurile ondulate ale

apei, prinzându-se într-un cerc de foc.

Până acum, tristețea a condus undele lacului.

Acum, ele conduceau tristețea către fericire și lacul era

mai bucuros ca niciodată. Tresări și vorbi în adâncurile lui

toată splendoarea dimineții și odată cu ea, veșnicia…

( COCA STELUȚA, clasa a V-a B)

PRIMĂVARA

Primăvara-i minunată! Seamănă c-un chip de fată.

Este zâna din povești Ce zâmbește la ferești.

Ea aduce pe câmpii Floricelele zglobii, Păsările ce sosesc

Și pe noi ne-nveselesc.

Totul s-a trezit la viață Și visează la verdeață,

La copacii înfloriți Și copiii fericiți.

(NURA HAMDAM, clasa a III-a B)

FAȚĂ-N FAȚĂ 6.

7 IDEI {N MERS .

EU SUNT… PRIVIND SPRE VIITOR

EU SUNT un om ca ceilalți, un tip obișnuit.

MĂ ÎNTREB adesea de unde am venit.

AUD și văd, mă pot mișca, visez la multe,

VREAU săînvăț să trec de grijile mărunte.

EU SUNT din lumea asta și sunt stăpân pe

ea.

MĂ PREFAC în tată, ca un Dumnezeu,

SUNT, cu toate astea, un prea mic erou!

ATING cu greu, în vise, tot ce îmi doresc…

SUNT ÎNGRIJORAT tot timpul, apăr ce

iubesc.

PLÂNG când vădîn juru-mi tot ce strică

lumea,

EU SUNT OMUL, Doamne, și-ți apăr

minunea.

ÎN|ELEG de toate, cred că sunt deștept,

SPUN la toată lumea că sunt înțelept,

ÎNCERC să-mi găsesc loculîntr-o lume rea,

NĂDĂJDUIESC o viață ușoară, nu grea.

EU SPUN clar că-n PACE noi vom exista.

(TANE GHEORGHE FLORIN,

clasa a VIII-a B)

OMUL ȘI …

EU SUNT o floare.

MĂ ÎNTREB dacă am culoare,

AUD multe foșnete, văd soare.

VREAU să fiuîncântătoare.

EU SUNT o floare.

MĂ PREFAC că sunt gingașă,

SIMT frică la gândul că voi fi culeasă,

ATING stelele cu frunza,

SUNT ÎNGRIJORATĂ că nu voi fi aleasă,

PLÂNG cu lacrimi de polen, sunt frumoasă.

EU SUNT o floare.

ÎN|ELEG tot ce văd și pe toate,

SPUN tuturor cine sunt, dar în șoapte,

ÎNCERC să am petale parfumate,

NĂDĂJDUIESC că voi fi îngrijită, aștept

fapte!

EU SUNT o floare…

(POPESCU GETA,

clasa a VIII-a B)

FLOAREA

Dragi prieteni,

Aș dori să scriu aceste rânduri în miliarde de exemplare, să le pot trimite fiecărui om de pe glob. Sunt un copil diferit de alții, care de multe ori are impresia că este privit și înțeles greșit de către cei din jur. Datorită celor arătate mai sus, nu mă pot adresa unei singure persoane, ci acelora care pot schimba ceva în viitorul meu și al altora care sunt în situația mea. Sunt copii cu malformații provenite din războaie, iar eu, copil fiind, nu înțeleg sensul războaielor și aș prefera să nu existe. Sunt copii care mor de foame din cauza sărăciei. Nu înțeleg de ce sunt diferențe financiare între oamenii bogați și săraci. Aș prefera ca acestea să fie foarte mici, dar sunt și copii cu boli, malformații și handicapuri din naștere, care sunt priviți de multe ori cu răutate. Sunt foarte multe exemple de acest gen pe care aș putea să le enumăr, dar n-am s-o fac. După părerea mea, toate relele s-ar putea rezolva printr-un singur cuvânt și acela este “toleranță”. Noi, copiii cu anumite defecte fizice, avem nevoie de toleranță, dar nu am vrea o toleranță exagerată, care ne-ar putea scoate defectele în relief. Nu vrem decât să fim primiți între oameni, ca oameni și nu ca ciudățenii. Aceste rânduri poate o să vi se pară critice, dar nu le adresez celor maturi, ci le adresez celor tineri care au șansa să schimbe viitorul întregii lumi. Cu drag, Cezara, o fetiță cu deficiențe de vedere.

(ENACHE CEZARA,

clasa a V-a B)

Dragă prietene de mâine,

Pentru că suntem generația care poate alege, ne-am hotărât: vrem un viitor mai bun, în care să nu mai auzim de războaie și sărăcie! Pentru asta, însă, trebuie să facem ceva. Cine votează “pentru” să vină cu noi, iar cine nu e cu noi, să nu ne stea în cale, căci suntem hotărâți. }tim că pentru reușită este necesar efortul fiecăruia dintre noi. Numai împreună, noi, copiii și oamenii mari, putem construi viitorul dorit. Celor care nu vor să se implice în lupta noastră pentru schimbare, întrebându-se de ce ar face-o, le răspundem: pentru copii, pentru nepoți, strănepoți, pentru gândul lor bun, care se va îndrepta spre trecut cu recunoștință. Faptele mari rămân scrise în Marea Carte a Istoriei. Dacă vrem ca ceea ce construim să fie durabil, trebuie să așezăm fiecare cărămidă la locul ei. Nu există o rețetă a succesului, dar vom reuși cu siguranță să creăm o lume mai bună, dacă nu ne vom pierde entuziasmul, dăruirea, credința, perseverența și puterea tinerească, le vom așeza frumos peste experiența, înțelepciunea și cumpătarea adulților și vom stropi totul cu multă, multă muncă. }i dacă ne vom aminti ce ne spune porunca a șaptea din Biblie: “Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți!”, rezultatul va fi o viață mai bună, pace și înțelegere între oameni, adică un viitor mai bun. Cu drag, Ionuț

(MATE} IONU|, clasa a V-a B)

LA CEAS SĂRBĂTORESC 8.

MAMA De-aș înconjura pământul,

De-aș ajunge pân’ la stele,

Orișiunde mi-ar fi gândul,

Aș simți întotdeauna

Sprijinul măicuței mele.

Blândă, bună și frumoasă

Ca o floare din fereastră,

Mama-i mâna ce se-ntinde

Totdeauna-asupra noastră.

(BARTOȘ OANA, clasa a IV-a B)

MAMA, FIINȚA CEA MAI DRAGĂ Aș putea spune despre mama mea că e cea mai frumoasă și cea mai bună mamă din lume, dar ați crede că mă laud. Totuși, pentru mine așa e și cred că așa ar zice orice copil despre mămica lui. Mama este o femeie de vârstă mijlocie, cu pas vioi, totdeauna grăbit, cu păr castaniu și cu ochi luminoși ca cerul senin, care totdeauna te încurajează, te ceartă sau te mângâie. Aceasta este mama mea, care mă așteaptă de la școală sau de la joacă și cu glasul ei duios îmi spune că mă iubește și că are nevoie de mine. Numai ea îmi dă încredere în mine și mă face să mă simt importantă. Mama este și prietena mea cea mai bună, pentru că ei îi spun toate secretele mele și ea mă ascultă cu interes și mă învață cum să mă descurc în anumite situații sau cum să ies din situații dificile. Cu ea împart bucuriile și necazurile, grijile și realizările mele ca școlăriță. Mă supraveghează cu atenție și răbdare, îmi poartă de grijă să fiu tot timpul curată și frumos îmbrăcată, să fiu bine hrănită. Atunci când sunt bolnavă, veghează la căpătâiul meu, însănătoșindu-mă doar cu vorbele și mângâierile ei tandre. Aș vrea să n-o dezamăgesc niciodată pe mămica mea și să pot răsplăti cu iubire tot ceea ce face pentru mine și aș dori ca de ziua ei să-i dăruiesc cel mai frumos buchet de flori, un sărut și toată recunoștința mea. Te iubesc, mămico! ( CHIRILĂ OANA MĂDĂLINA, clasa a IV-a A)

9 LA ÎNCEPUT A FOST CUVÂNTUL .

ARGUMENT: “La început a fost cuvântul și cuvântul era Dumnezeu”, este primul paragraf din Vechiul Testament. Pentru ca viața noastră să fie completă, trebuie să ascultăm de cuvântul Tatălui din cer, iar această rubrică ne va ajuta să-l înțelegem mai bine.

De fapt, rubrica de față este o posibilitate care vi se oferă vouă, de a comunica propriile voastre convingeri și idei despre credința în Dumnezeu, fără de care n-am mai fi oameni întregi. Cu speranța că provocarea lansată în acest colț de pagină nu va rămâne fără ecou, așteptăm cu încredere colaborările voastre.

Redacția

CURĂȚIREA SUFLETULUI

“Când postiți, nu fiți triști ca fățarnicii, că ei își smolesc fețele ca să arate oamenilor că postesc.”

Sfânta Scriptură ne învață cum să avem o viață întărită și cum să trăim după voia lui Dumnezeu pentru curățirea de păcate fiindcă postul aduce potolirea poftelor trupești.

Postul este mai mult decât renunțarea de bunăvoie la anumite mâncăruri și băuturi. El presupune rugăciune, fapte de milostenie și împărtășanie prin care sufletul se ridică spre Dumnezeu și ne unim cu Hristos.

Fățarnicii sunt oamenii care vor să arate întregii lumi că postesc, ceea ce face ca postul lor să nu-i ajute cu nimic. Deoarece nu este ținut cum trebuie, postul lor nu mai este o expresie a pocăinței pentru păcate.

Omul, făptura aleasă de Dumnezeu pentru a fi stăpânul întregii zidiri, chipul și asemănarea lui Dumnezeu și cununa creației, a primit de la Ziditor ceea ce nici o altă făptură nu a mai primit: sufletul, cu cele patru însușiri ale lui: rațiunea, sentimentele, voința și setea spirituală de desăvârșire. Spre deosebire de animale, care simt doar nevoia trupească de hrană, omul are, pe lângă trebuințele

rânduite de fire, și nevoi spirituale. Așa cum trupul își cere hrana lui, la fel și

sufletul cere să fie hrănit ca să poată supraviețui. Spovedania și împărtășania te fac să te simți ca un nou născut. Înainte să

ne mărturisim păcatele, simțim în suflet bucuria de a fi iertați și de a începe parcă o nouă viață, după voia lui Dumnezeu, iertare primită în mod real în urma spovedaniei în fața preotului duhovnic. Bătăile inimii încep să crească, ceea ce înseamnă că trăim emoția renașterii. Poate că fiecare speră ca prin post, rugăciune și fapte de milostenie să pună capăt suferinței, iar Dumnezeu să fie mai blând cu soarta sa, fiindcă postul este o jertfă bineplăcută lui Dumnezeu.

Asemenea unui ghiocel plăpând ce învinge zăpada și frigul, aducând primăvara, ar trebui să fie fiecare din noi, învingându-ne răul și frigul din suflete.

A început Postul Sfintelor Paște. Curățiți-vă, în această perioadă, nu doar casele, în așteptarea acestei mari sărbători, ci și sufletele și trupurile, ca să fiți pregătiți s-o întâmpinați cum se cuvine, căci, spune Sfânta Scriptură: “Cei ce nu postesc de bunăvoie, vor posti de nevoie, fiindcă cine nu postește își sapă groapa cu dinții lui.”

(CREȚ DIANA, clasa a VII-a A)

VERDE-NROURAT 10 .

ECOLOGIA: UN SEMNAL DE ALARMĂ, DAR NU NUMAI ATÂT

Pădurea este plămânul verde al planetei, izvor de sănătate și bună dispoziție. De ce unii oameni nu înțeleg, oare, importanța pădurii în viața tuturor ființelor vii?

Cu scopul câștigurilor imediate de bani și fără a se mai gândi la viitor, unii dintre acești oameni desfășoară în mod conștient activități dăunătoare naturii și, din păcate, mulți dintre ei trăiesc și își desfășoară activitățile de acest gen, chiar în județul nostru, cândva județul cu cea mai mare suprafață împădurită din țară. Cine n-a simțit o gheară în suflet, atunci când, trecând pe lângă localități din drumul spre Vatra Dornei, cândva atât de frumoase, înconjurate de brazi măreți, a constatat că brazii nu mai sunt și că trupurile lor moarte zac la pământ, ucise de o mână omenească?

Dușmanii naturii nu-și dau seama că produc un rău foarte mare, atât lor cât și celorlaltor ființe. Cea mai gravă consecință a tăierii masive a pădurilor este, însă, distrugerea stratului de ozon. Fără oxigenul pe care îl emană frunzele copacilor, viața n-ar putea exista.

Așa cum cântă aproape toate baladele noastre populare, ar trebui să existe

o comuniune între oameni și natură, iar armonia să fie construită cu ajutorul fiecăreia dintre aceste ființe. Căci nu trebuie să uităm nici o clipă că natura este și ea o ființă, care trăiește pentru noi și prin noi și care nu cere decât să fie lăsată în pace, să nu fie distrusă. Prin oxigenul pe care îl emană, pădurile ne îmbunătățesc simțitor mediul de trai. Trebuie să se înțeleagă, măcar acum, în mileniul al treilea, că natura va deveni sursa bunăstării omului numai dacă el, omul, se va simți în toate împrejurările ca făcând parte din natură și dacă se va îngriji în permanență de integritatea ei . El va deveni cu atât mai bogat cu cât va înțelege mai repede și mai bine că natura înconjurătoare este nu numai utilă, ci și frumoasă, că valorile sale estetice sunt unice și de neînlocuit. Din păcate, multele semnale de avertizare lansate de mediu în direcția omului, ajung, în majoritatea cazurilor, la urechi surde. Suntem siguri că, atunci când noi, cei din generația noastră, vom avea puterea de a decide în această gravă problemă, vom face ceea ce trebuie. (PASCAR CLAUDIA, clasa aVII-a A)

TURISTULE ! Oriunde te-ai afla nu uita că o floare ruptă, o piatră mutată fără rost,

un strigăt inutil, trecerea cu automobilul peste pajiștile înverzite, scrijelirea sau ruperea copacilor, spargerea stalactitelor, focurile

aprinse la întâmplare și nesupravegheate, precum și multe altele, sunt fapte mărunte, dar amplificate la un tot mai mare număr de drumeți, duc sigur la degradarea patrimoniului de frumusețe al

NATURII

M~RIA SA, BRADUL De mic am trăit între brazi, molizi, părin\i ]i bunici. Destine umane-destine vegetale. Eu am crescut ca un brădu\. Acesta “se grăbe]te încet”. El are timp, are ani ]i ani de via\ă. Eu mă grăbesc, însă, cresc repede, dar cuprind acum doar cu sufletul brazii din pădurea bunicului, pentru că ei nu mai există pentru ochii mei, pentru ochii nimănui. De ce? Bunicul a vândut pădurea ]i cel care a cumpărat-o a tăiat brad cu brad, de n-au mai rămas în acel loc decât umbrele lor verzi din amintirile mele. L-am întrebat, îndurerat, pe bunicul, de ce-au fost tăia\i brazii. Bunicul mi-a răspuns mâhnit că pentru bani, pentru Măria Sa, Banul, stăpân rău ]i tiranic al lumii de astăzi. Bunicul e trist…Prive]te ]i el cu ochi goi locul unde odată, Măria Sa, Bradul, era voievodul vegetal al muntelui. Muntele bătrân e trist ]i el ]i a]teaptă ca noi brădu\i să-i acopere fa\a neagră ]i aspră. Sper să nu mai a]tepte mult ]i să se bucure că-i are ca nepo\ei pe fiii vânjo]i ai Măriei Sale, Bradul cel ve]nic. ( PIERSIC SILVIU,

clasa a VI-a A )

11 VERDE-NROURAT . GLASUL CODRULUI OMULE…ispitit să ridici mâna asupra mea, ascultă-mă înainte de a mă lovi: Eu am fost cămin și am oferit hrană străbunilor tăi din cele mai îndepărtate timpuri. Eu sunt și astăzi furnizorul căldurii căminului tău, în zilele cu geruri cumplite de iarnă. Eu sunt protectorul izvoarelor și cel mai bun apărător împotriva viiturilor torențiale și alunecărilor de teren. Eu am fost sprijin credincios și de nădejde eroilor neamului în războaiele împotrivă cotropitorilor de orice fel. Eu sunt masa ta, cartea pe care ai învățat să citești, caietul pe care ai învățat să scrii, patul pe care te odihnești. Eu sunt mânerul uneltelor tale și leagănul copilăriei tale minunate. Eu sunt cea mai prietenoasă și mai ospitalieră gazdă care te primește în cântecul păsărelelor, zumzetul albinelor, foșnetul frunzelor, susurul izvoarelor și cu privirea gingașă a firavelor căprioare.

EU SUNT… EU AM FOST… EU VOI FI?

OMULE, TE ROG, NU-MI FACE RĂU!

ÎN VIITOR, CINE VA AVEA PĂDURE, ACELA VA AVEA AUR !

.

PAGIN~ {NGRIJIT~ DE PASCAR CLAUDIA, cl. a VII-a A

}APTE ANI DE-ACAS~ 12 .12 CUM NE COMPORTĂM LA UN SPECTACOL DE TEATRU Spectacolul de teatru este un act colectiv de creație dar și de receptare și de aceea pretinde mai mult, poate, ca altele, o comportare cuviincioasă, disponibilitate interioară, dar și respect față de cei care au muncit pentru a încânta privitorii. Totul depinde de felul în care știm să fim “noi înșine”, de câtă stăpânire de sine și bun simț posedăm, de deprinderile căpătate în cei șapte, deveniți șase, ani de-acasă. Există câteva reguli de comportare de la care nu trebuie, cu nici un chip, să ne abatem, atunci când ne aflăm într-o sală de spectacol:

Prima lege, de fier, chiar, a politeții, este punctualitatea. A întârzia la un spectacol înseamnă a deranja un rând întreg de spectatori cu sosirea ta precipitată și chiar a tulbura spectacolul și actorii, dacă, între timp, cortina s-a ridicat.

Nu uitați, totuși, că se trece prin fața spectatorilor ridicați de pe scaune ca să vă facă loc, cu fața, nu cu spatele.

Cereți-vă întotdeauna scuze că-i deranjați, mai ales atunci când întârziați și mulțumiți pentru bunăvoință.

Încercați să stați liniștiți pe scaun, fără a vă mișca capul dintr-o parte în alta, deranjând persoana din spatele vostru.

Evitați purtarea căciulițelor sau a pălăriilor mari. Acestea pot împiedica spectatorul din spatele vostru să vadă bine tot dreptunghiul scenei.

În timpul vizionării nu se recomandă să vă potoliți setea sau pofta de dulciuri. Foșnetul de celofan sau de staniol, dar și ronțăitul bomboanelor este penibil în timpul unui spectacol.

E profund neplăcut să se comenteze cu voce tare, mai ales, dar și șoptit, spectacolul. Părerile critice care vor să “desființeze” respectivul spectacol, sunt dovada unui foarte slab exercițiu al politeței.

Exclamațiile zgomotoase de încântare, hohotele de râs prea răsunătoare ori modernele fluierături prin care este exprimată adeziunea sau non-adeziunea la ceea ce se petrece pe scenă, nu sunt semne de educație. Oamenii au inventat un frumos omagiu sonor: aplauzele, care sunt absolut suficiente când vrem să mărturisim prețuirea și admirația pentru actori.

La sfârșitul spectacolului, aplauzele, oricât ar fi ele de prelungite și de entuziaste, se oferă stând pe scaun. Politețea, binemeritată de actori, cere spectatorilor să nu se ridice de pe scaun decât atunci când lumina s-a aprins definitiv în sală.

Atitudinea cea mai recomandabilă atunci când se recepționează în colectiv un spectacol,

este modestia și bunul simț, eventual chiar tăcerea, discreția și aprecierea delicată, pe care le merită din plin cei care vor să ne bucure și să ne înalțe spiritual prin munca și talentul lor.

( CLUBUL DE TEATRU AL ȘCOLII)

13 SCENA NOASTR~ .

PASIUNEA MEA, TEATRUL

Încă de mică, stăteam ore în șir în fața televizorului și priveam cu admirație ”oamenii mari”, care prezentau diferite emisiuni. Eram atrasă de tot ceea ce însemna lumea cinematografiei. Îmi aduc aminte că mă jucam foarte des prin casă, interpretând anumite personaje din filmele sau programele care îmi plăceau. Eram foarte fericită când, la școală, doamna învățătoare mă punea să interpretez diferite roluri în fața colegilor. La începutul clasei a VI-a, am fost plăcut surprinsă să aflu că în școală se desfășura un opțional de teatru. Am fost foarte entuziasmată și bineînțeles că am mers plină de speranțe la curs. La început se înscriseseră foarte mulți elevi și asta m-a făcut să cred că nu voi avea niciodată șansa să primesc vreun rol. Pe parcurs, însă, foarte mulți dintre aceștia au renunțat. Deși, mărturisesc, la început mi se păruse totul un joc, în timp, mi-am dat seama că m-am înșelat. Ca să fii un bun actor, spunea domnișoara profesoară, este nevoie de mai mult decât să înveți replicile și să le spui pe nerăsuflate. Trebuie să ai imaginație, pentru că ești pus, de fiecare dată, în situația de a crea tu însuți rolul pe care îl joci. Important este să simți că, atât cât durează spectacolul,ești chiar personajul pe care-l întruchipezi, să fii cât mai natural și dezinvolt și, mai ales, să transmiți celor care te privesc, prin mișcare, ton al vocii, mimică și text, ceea ce simți tu ca actor, devenit printr-o minune, personaj. Ora de teatru ajunsese să-mi placă mai mult decât oricare altă oră. Eram fericită atunci când făceam joc de rol și domnișoara profesoară ne dădea voie să ne alegem noi câte un personaj pe care să îl interpretăm. Mai apoi, însă, am început să lucrăm la o piesă de teatru. Fiecare avea un rol precis pe care trebuia să-l învețe. Munca în echipă mi se părea minunată. De fiecare dată, piesele puse în scenă erau un succes. Acum sunt în clasa a VIII-a, un an destul de dificil în viața mea de elev, datorită examenului care se apropie. Cu toate astea, însă, nu am renunțat să visez. Îmi doresc din tot sufletul să urmez Liceul de Artă și, mai apoi, Academia de Teatru și Film, să fiu o actriță profesionistă, dedicându-mi întreaga viață acestei pasiuni. Cu siguranță, datorită experienței mele de până acum, voi reuși.

(VIȘOVAN DIANA, clasa a VIII-a B )

Moment surprins în timpul spectacolului cu piesa “O poveste

de Crăciun”, adaptare după scriitorul englez Charles Dickens

A PATRA DIMENSIUNE 14 POșTA ELECTRONICĂ, UN ALT FEL DE POșTĂ Cine dintre noi nu a folosit, măcar o dată în viață, poșta clasică, fie că era vorba de expedierea unei scrisori, a unei cărți poștale sau a unei telegrame și poate ne-am fi dorit ca mesajul nostru să ajungă instantaneu la destinatar. Pornind de la această dorință, la mijlocul anilor ’80, a apărut poșta electronică. Poșta electronică reprezintă un serviciu de bază oferit de către Internet, care a revoluționat, practic, circulația corespondenței, reducând distanța dintre persoanele care voiau să comunice. În afara vitezei uriașe de transmitere a datelor, această poștă, mai cunoscută vouă sub denumirea de e-mail, pune la dispoziția utilizatorilor o serie de facilități greu de închipuit. Care sunt avantajele acestui sistem? În primul rând, datorită utilizării rețelei Internet, aceste mesaje sunt transmise aproape instantaneu în și din toată lumea, ajungând precis la destinație. ( Singura noastră grijă trebuie să fie scrierea fidelă a adresei destinatarului. De exemplu, aveți mare grijă la scrierea adresei revistei noastre : nu uitați dublul “l” din “revista_amaryllisâyahoo.com”. ) În al doilea rând, nu există pericolul transmiterii incomplete a mesajului. Un alt mare avantaj al poștei electronice este posibilitatea atașării la mesaje a diferitelor tipuri de fișiere: texte, imagini, fișiere audio, fișiere video. Practic, în același mesaj, îi putem trimite corespondentului nostru, atât o scrisoare, cât și o fotografie. În plus, folosind programele de client în poșta electronică, putem trimite același mesaj către mai mulți destinatari, putem păstra copii ale tuturor mesajelor primite, trimite copii ale mesajelor către alte persoane, sau direcționa corespondența de la un anumit utilizator către un anumit loc. În ultimul rând, merită de menționat faptul că se poate lucra cu ciorne, oricând corectabile, fără a pierde nimic. Astăzi, la început de secol XXI, aproape orice instituție sau persoană are o adresă de e-mail, care o pune în contact cu lumea la orice oră din zi și din noapte. Marele avantaj este acela că, pentru a putea utiliza acest tip de poștă, nu este necesar să avem propriul nostru calculator sau vreo formă de abonament plătit, ci doar bunăvoința de a învăța regulile după care funcționează acest sistem. Deprinderea utilizării poștei electronice este o investiție de timp extrem de folositoare, mai ales pentru voi, elevi, în contextul necesităților voastre mereu crescânde de comunicare și informare. Articolele următoare vă vor permite cunoașterea sistemului și vă vor stimula în mod cert dorința de a avea cât mai curând o adresă de e-mail (dacă ea nu există deja) și de a comunica cu noi și prin intermediul acesta. (garda1108@yahoo.com)

15 CONCRET DESPRE PRIMA CONDI|IE .

ARGUMENT: Dragi prieteni, citind titlul de mai sus, cred că sunteți un pic (sau mai mult) nedumeriți. Gândiți-vă! Care este prima condiție pentru ca voi să aveți succese și să vă bucurați de ele? Care este primul gând care vă trece prin minte să-i urați, la aniversare, unui prieten? Da, prieteni, este vorba de sănătate! De sănătatea voastră fizică și psihică. Ne vom întâlni în această pagină, număr de număr, pentru a învăța câte ceva despre corpul vostru, despre funcționarea lui normală, despre alimentație, despre modul de pregătire a examenelor din punct de vedere medical, dar și despre diverse boli care pot afecta buna funcționare a organismului vostru. În plus, am și o surpriză pentru voi! Scrieți la adresa de e-mail a revistei un eseu de maximum 25 de rânduri despre sănătate și cel mai reușit dintre eseuri va fi premiat odată cu apariția numărului 2 al revistei, cu o carte despre sănătate și încă un obiect surpriză.

ALIMENTAȚIA Primul pas pentru menținerea sănătății este o alimentație adecvată. Regimul nutritiv este adeseori neglijat sau greșit înțeles. Pentru a înțelege rolul nutriției în menținerea sănătății noastre, trebuie să ne familiarizăm cu cele șase elemente ale nutriției (apa, proteinele, glucidele,lipidele, vitaminele și mineralele ) și cu rolul pe care îl au în menținerea organismului la un nivel de eficiență fizică maxim. Apa este foarte importantă pentru funcționarea adecvată a organismului uman, deoarece acesta conține în mod predominant apă. Dacă o persoană poate supraviețui o perioadă considerabilă (peste o lună) fără mâncare, nu același lucru se poate spune când vorbim despre apă. Sursele principale de înlocuire a pierderilor de apă, ce survin zilnic, sunt: apa băută și apa absorbită din alimente, sau alte lichide. E bine de știut că fructele și legumele au un conținut ridicat de apă. Modalitatea ideală de înlocuire a pierderilor de apă este consumarea acesteia simplă, rece, deoarece lichidele reci sunt eliberate din stomac cu o viteză net superioară față de cele care au temperatura corpului. Prieteni, este important să știți că golirea stomacului este întârziată atunci când sunt băute lichide dulci (cu conținut mare de zahăr). Aceasta înseamnă că, atunci când, după o oră de educație fizică ce are loc la temperaturi ridicate sau atunci când depuneți un efort fizic intens, nu se recomandă rehidratarea cu ajutorul sucurilor. De asemenea, recomand consumarea unui pahar cu apă rece cu cinsprezece minute înainte de un exercițiu fizic intens, efectuat la temperaturi ridicate, iar dacă acesta se prelungește, este bine să beți o jumătate de pahar cu apă rece la fiecare cinsprezece minute, cantitățile mai mari creând, însă, stări de balonare. Indiferent de tipul de activitate desfășurată de voi, nu trebuie să uitați să beți minimum un 1,5 litri de apă pe zi, evitând, pe cât posibil, băuturile dulci și acidulate. În numărul următor vom trece în revistă celelalte cinci elemente de bază ale nutriției. Până atunci, însă, vă doresc sănătate maximă! (Doctorul vostru)

A

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

B

CALEIDOSCOP 16.

REBUSUL ISTORICILOR Definiții:

1. Țara lui Petru cel Mare; 2. Țara lui Mircea cel Bătrân 3. Țara lui Gustav Adolf al II-lea 4. Țara lui Napoleon Bonaparte 5. Țara lui Decebal 6. Țara Mariei Tudor 7. Țara Mariei Stuart 8. Țara lui George Washington 9. Țara lui Petru Rareș 10. Țara Regelui Carol I 11. Țara Scaunului Papal 12. Țara lui Sinan Pașa 13. Țara lui Alexandru Macedon De la A la B veți obține numele celui mai mare domnitor al Moldovei, care a învins turcii la Podul Înalt.

DIN PERLELE ELEVILOR NOșTRI : “Alexandru Lăpușneanu este acel domn care, deși vândut de boieri, încearcă prin sentimentele lui de dragoste să le stăpânească ura cea nepotrivită și totodată mânia lor. “ “…când a domnit în Moldova, apăra interesele boierilor și țăranilor.” “ Când se sculă și văzu halul în care era, zise disperat: -De mă voi scula, pre mulți am să popesc și eu!” “ Personajele dau acțiunii și operei o frumoasă nuanță colorativă.” Rubrica de răspunsuri la mesajele și întrebările voastre, va apărea în numărul viitor, în funcție de materialele primite de către oricare din membrii colectivului de redacție, sau la adresa de e-mail a revistei.

COLECTIVUL DE REDACȚIE: REDACTORI: COLABORATORI:

prof. Antoanela Pohoață, prof. Romolica Roman, înv. Maria ( coordonator de număr ) Carp, înv. Mihaela Piersic, înv. prof. Rodica Constantinescu Laura Bartoș, înv. Grafira Sauciuc prof. Mircea Strugaru Diana Vișovan TEHNOREDACTARE COMPUTERIZATĂ: Sergiu Buhăianu prof. Enikö Lămășanu Steluța Coca