TOTÏ Ï Ï Ï Ï Îi i

ILUSTRATAS UP L I ME NT

Nr. 905— Anuí XV«

20 Aug. 2 Sept. 1944

O chestiune de a cf ucu it® se Vezi psg» 4

scsareius

asupra pământului

H A G A , y N O i l A

===== A L R I S I P E I sss

e® m ai v e c h e c i v î Si æaf î e

o;

( O - ^ ím ^=¡£-ñ

Hastings

o;

X j \ P 'S St.Omeç

&r=3 IK>uiogne— . ^ »-¿1 o ntreui I

•^ e ^ °ur3--------- , W ■ — —

B a m ë ü ^ W /^ cl í o

^ > e & d ¿ n

V,, Abbeville

’ e rgueu*î

C a u d e b e cs •

'ournay

a jo g n e s ^ e ^ e ^ g F- ^ r r - .

.arenfdh' V ------------ ^ ñ ~ ~ ilb Y v S ft A m îe n f^

? m m f -

:lbeu+<^vranches^S S FalaketVT ¡ si eux

' “«V . y . 1 n e « ' S r - >

S t^ - n / s ^ ^ ï ^ o n ta n S ,E'!reOX

Ernee * f H rdon ™Mâyenne/cûut-emê M o r f a c 3

iv a L f AIghcoh[Ççuiqc• Va(gG5*\ßais

t*WfAw Ma mers# ? ^Le >1 ans •

Beayvais1 ecmot

P o n to tse!

n e

D re u xß t G e r m a m ,

Versailles. f a m p e %

hartres,

. r g e n h e u ï

> © n i s

lelu8 9

■IdTFlechehateauneut Bàugs Afeudóm e

û j ^ A n g e r s • ^ ' £ ? dom e

,- Fontei nbkdu L h a re d u re u x ^^ I

o » r £

: v * trïîTi jP?

Q.uince

aumur

Longue V OÎTç, Tour

r le a n sO 2 5 5 0

■e400 Km. d

U n gru¡p d e d ea lu ri, L»a W arka pe E ufrat, în su d u l I ra k u lu i lasă să so p resu pu nă că acolo ex is tase od îm oără o colonie. L an ţu l de d e a lu ri pe un cerc de tre i k ilo m etri d iam etru , in d i­că şi el fostele z id u ri a ie unu l oraş, ia r sub unele r id ic ă tu r i m a i înalte , p u teau fi cău ta te fostele tu rn u r i ale tem ple lor C ând în să a rheo log ii ger­m an i începură să sape, s ’a v ăzu t că în p ă m â n t se o d ih neau monument_;lo sum erien ilo r în 18 s tra iu r i, suprapuse. Au fost d ese rv ite două ca rtie re alo tem plelor. C iudate a rh ite c tu r i d in că­răm iz i de lu t usca t în aer, pu toau fi stud ia te . V asele şi ju n e i lele au p u tu t d a o idee desp re podoabele şi a r t a a - ceisbui popor, care a în tem eia t, cu m u lt în a in te a sem iţilo r, u n negoţ m ă ­re ţ în ţa ra celor două fluvii, reg a t ce s ’a în tin s v rem eln ic p ân ă la M area M editerana. Cele optsprezece s tra tu r i de re s tu r i d e clădiri, cenuşe şi ruino e rau ca un u ria ş tab lou a l soartei^ 0 - ru k u lu i de la a n u l 4000 p â n ă la circa 2500 î. C hr. A rheologii n u s ’a u oprit până n ’au d a t u n » tra t d e năm ol d u r şi d e u n fu n d d e apă în care n u m a i subsista n ic i u n fe l de u rm ă . In faţa noastră se a f la Is to ria şi desvo ltarea sum erienilor, înapo i p ân ă în ziua e-m lg ră r îl lor.

Im p o rtan ţa săp ă tu rilo r deda U ruk se în tin d e m u lt p este In te re san ta cu ­noaştere a aceste i vech i cu ltu ri. De- carce in f lu en ţa sum erien ilo r se dea în to t o rien tu l aprop ia t, unelte le si s tilu l lo r a rtis tic a a ju n s pe ^calle com erţu lu i şi p r in colonizări şi a a lte popula ţii. în c ă m a î de m ult, a r ­heologii a u găsit în parte , ch ia r m E «îpt in fluen ţe sum eriene. P an a a - curn n u fusese cu p u tin ţă de a o ra n -

- du! cronologic cunoştin ţe le ce aveam d espre acest popor. D ar îţi U ru k t r e p ­te le succesive a le d e sv a lta r il p u teau fi u rm ă rite în p erfec tă o rd ine crono ­logică

In cale p a tru s t ra tu r i su pe rio a re dm U ruk, a rheo log ii a u găsit Ju^ crl^ l ‘ d in tre care cea m a i veche dat-a d lu 2300 î.d. C hr. A stfel a fost descoperl- tă ce m a l veche in scrip ţie S crisu l cu­neifo rm săp a t în p ia tră d e sem iţii d m B abylon, n u a fost în n ic i un descoperit d e ei. De a ltfe l acestea n îd n u e ra u „caractere'* corespuinaateaiXJ lite re lo r de azi, aşa cum f a p r e s u f ^ m al ăn m u lt d esp re s e n s u l cunei­form babylon ian . S u m erien ii av ea« nîşte betişoare cu m u ch ii p e oaro le a născu în lu t m oste o b ţin â n d » t è - c îtu ri în fo rm ă de cue. Din aceste M toâturl e ra u com puse a g r a f é un m u n picior, o casa, u n ta u r . lac fi<nrriie îm p reu n ă form au foaze. Pe baza in sc rip ţiilo r d e la U ru k Ä j g g s tab ili ch iar o g ram atică a Twnbel sum ariene.

S ăpă tu rile d e U ru k su n t u n tr iu m f ai arheologiei In n ic i o a M p arte n u s’a p u tu t u rm ă ri a tâ t d e blrue d es ­vo lta rea s tilu lu i construcţiilo r. T a­b lourile uno ra d in tre tem p le p a r u lu i­

to r de m oderne. In special e d e re ­m a rca t u n tem p lu ale căru i lin ii s im ­ple şi severe îl făceau să sem ene perfec t cu o sală d e exp oz iţii m od er­nă. P u ţin m a i tâ rz iu , p rim ele p opoare sem ite p ă tru n se ră în ţa ra ce lo r două

- fluv ii şî odată cu aceasta înoepu ră s -- boiul de o mie de an i d in tre popea-

V ie indo -ariene şi cele semite.

MILA DE ANIMALE LA VREME DE FUGĂ

M u ltă lam e alea rgă acum neli­n iş tită dela o la tu ra a tă r ii la a lta . Dacii in să om ul îş i lasă m u l­te alo gosodăriei lu i, ce iac blân* dele dobitoace de acasă, câ in ii şi pisicile?

A vând aceasta in vedere, Socie­ta te a p en tru ocrotirea anim aîeloi a făc u t u s m işcă to r ape l către toţi cei ce vo r să plece d in B ucu­reşti, de oi n u a lunga de acasă in neştire bietele debitoace. D im po­trivă , este ceva de făcu t şi p en tru ele. N um ita societate vesteşte că. ea se va sili s ă îng rijească de ani m alele râm ase fă ră s tă p ân ş i ne în rp ijite în felurite le m ahalale D ar p en tru aceasta ©sie de nevoia ca şi cealaltă lum o să se m işte în aju to ru l ei. Să vie cu m ijloacele e i la societate , Tîentruca să-şi dea a ju to ru l lo r p en tru îng rijirea do­bitoacelor părăsite .

L a acestea pu tem adăoga şi no? că fiecare în m a h a la u a sa să p r i ­vească unde poate găsi astfel de anim ale răm ase fără ocrotire şi să le dea h ra n ă şi adăpost. La o- lice qospodărie lum ea poate s t r â n ­ge câteva oase şi a le da câin ilor flăm âjizi. De asem enea, să ad u no câteva m iezuri de jjâine, care, stiop ie cu zam a care răm âne pe fondul oalelor, poate fi o h ran ă de folos p en tru bietele pisicL

DE CE SE PLÂNGE SPORTIVUL

Iu tr ’un ziar cetim p lângerea Ţi­n u i cronicar sportiv, că p riv ito rii la lup tele de box n u pricep toate m arafe tu rile acestu i spo rt şi pof­tesc. să v ad ă lup tele petrecându-sa altfel do cum este d u p ă rân d u ia la jocu lu i şi după m aestria lu p tă to ­ru lu i. C ronicarul spune că priv i­to r ii su n t m u lţu m iţi n u m ai când lu p tă to rii „se lovesc otova, se îm ­p roaşcă cu sânge ş i dem onstrează o b arbarie care n ’are n ic i în clin, nici în m ânecă cu a r ta ”.

G ura păcătosu lu i adevăr grăie­şte. Va să zică cronicaru l sportiv , m ărtu riseşte verde că p riv ito rii la lap te le de box a tâ ta aş teap tă : să vodă lov itu ri d in oare să curgă sânge.

Apoi, dacă este aşa, m al face Bă te dai în v â n t d upă asem enea lupte, care -fac o p roastă şcoală

Sentira b ie ţii p riv ito ri? M ai bin« p să aşa privelişti, la care cei

m ai m u lţi se duc s ă v ad ă cum u n u l trăsn eşte pe a ltu l şi-l um ple de sânge. S u n t oare asem enea tre ­buri fap te de p riv it $i ap u cătu ri de cu ltiv a t?

Da, d a r „boxul este o ş ti in ţă ; s trigă cron icaru l, u n a care trebuie în v ă ţa tă” . Ei, ia ca acu m a ce do­r im săt-i m a i în v ă ţăm pe oameni.» să-i facem să în ţeleagă cam tre ­bu ie să dai lo v itu ra pen trucă să faci m arţ pe cel cu care te lup ţi]

Vai de m ine! dor pe lum e su n t de În v ă ţa t a tâ te a lucrări.; să ne m *l batem capu l acum să Învă­ţă m ca m trebu ie să d a i cu ghion­tu l p en tru că să sco ţi din lu p tă pe cel cu care duci h â rjo an a?

Am arnice g u stu ri m a i găseşti la un ii! să m ai perdem vrem ea şi c a „ş tiin ţa” de a da cu ghiontul. Oare n u su n t des tu le de în v ă ţa t pe lum e? S ’o m a i în v ă ţăm şi pe asta?

Arhlm . SCRIBAN

Uit chiparos «le 6O0Ô de anii

In 1803 Alexander von Humboldt a descris un chiparos d in cim itirul S an ta M aria del Tule (Mexic). Im ensul co­pac are astăzi o circonfearinţă de 47 m etri şi o înălţim e de 40 metri. El este considerat, în regiunea în care se află, d rep t sfân t şl este p ro te ja t zi şi noap-

Pentruce este sănătoasă varza acră?

încă în an tich ita te varza acră alcă­tu ia nu num ai un aliment, ci şi un m edicam et îm potriva diferitelor boli. In sec. 15 şi 16 s’a dovedit a fi de un a ju to r preţios la călătoriile maritim e, îm potriva scorbutului. U n medic mili­ta r din anul 1739, care făcea serviciul

to de un post dublu de santinele. Pe în a rm a ta P rin ţu lu i Eugen, recom anda 4. ’ ’ varza acră ca fiind „singura profilaxie

a scorbutului pen tru cei ce fac călă­torii m aritim e“. De atunci varza acră a alcătu it în lum ea întreagă, în călă­toriile pe m are o parte com ponentă a alimentaţiei. P rin acrirea verzei iau naştere acizi lactici folositori din punct de vedere al sănătăţii a tâ t omului cât şl animalelor. P en tru acest motiv, cu

trunch iu l copacului se află o inscripţie făcu tă de m âna lui A lexander von Humboldt. Botaniştii De Candolle şi Asa G rav evaluează e ta tea acestui chi­paros la 5—6000 de ani.

Corpi străini în oui de g ă i n ă

Cât cântăreşte o rază de scare?

Acum câtva tim p s ’a construit în G erm ania u n c ân ta r a tâ t de precis în c â t se poate afla cu el, ch iar greu­ta te a unei aripi de ţâ n ţa r . C ât de mică

®e în tâm plă ca în ouă să se gasească toa tă valoarea alim entară redusă, varza este greu ta tea unei aripi de ţân ţa r, re-părţi de insecte, grăunţe de nisip, arcuri mici, etc. Acestea ajung în cioa­că fie venind din stomac, fie din ex­terior. D in această porţiune comună a tubului digestiv, u rin ar şi concepţio- na l ele sun t împinse în canalul con­ductor şi aici este învăluit de albuş şi apoi închis de coaja calcaroasă.

Adaptare la altitudineDr. L uft precum şî H artm ann şi

Hepp, cari au partic ipat la expediţia de pe N anga P a rb a t in anul 1937-1938, au făcu t valoroase cercetări şi obser­vaţii fiziologice. Ei au cău ta t să răs ­pundă la problema deosebit de im por­ta n tă adap tării organism ului omenesc la condiţiunile de viaţă dela m arile în ă lţim i

Aceste cercetări fiziologice de pe N anga P a rb a t au a ră ta t — după cum reiese d in tr’un studiu publicat în re ­vista pen tru m edicina aeronautică — că n u se va pu tea vorbi de o deplină adap ta re a organism ului omenesc la diferitele altitudini, decât num ai când num ăru l bătăilor pulsului nu este mai mare, la 6000 de m etri înălţime, decât la nivelul m ării şi când can tita tea glo­bulelor roşii a crescut în a tare măsură, încât can tita tea de oxigen legat de a - ceste globule esté egală cu cea dela nivelul mării.

Ca rezu lta t al cercetărilor s ’a văzut m ai departe că tim pul necesar pen tru adap ta rea organism ului şi sângelui la a ltitud ine creşte odată cu creşterea Înălţimii. Acest tim p de adap tare este cam de 3 p ân ă la 4 săpt. pen tru 4000 m etri Înălţim e şi de 8—9 săpt. pen tru 5.500 m etri înălţime. Cei tre i cercetă­tori consideră ca fiind lim ita extrem ă

acră are o m are im portan ţă economică şi din punctul de vedere al sănă tă ţii naţionale.

V a lo a rea n u tr it iv ă a c iu- percsîor comestibile

D in cele circa 500 de specii de ciu­perci comestibile cunoscute, cele m ai m ulte conţin 2—4 la su tă albumină, 0,2—0,4 la su tă grăsim i şi 3—4 h id ro ­carburi. La acestea se m ai adaugă în a fa ră de diferite săru ri nutritive, v ita ­m inele A.B.D. C ercetări m ai noui cu privire la valoarea nu tritivă a ciuper­cilor comestibile au a ră ta t că porţiu ­nea sub căciula ciupercii, care mai îna in te de cele m ai m ulte ori era în ­depărtată, este cea m ai bogată în albu­m ină şl de aceea a r trebui şi ea consu­m ată. In tre altele ciuperca cham pignon

zultă din însuşi fap tu l că 33.000 aripi luate la un loc, cântăresc abia un gram.

Cu acest c â n ta r a tâ t de prc»is şi de sensibil, se poate afla ch iar greu tatea razei de soare. Astfel raza soarelui exercită asupra unei suprafeţe de un centim etru pa tra t, o apărare de o ze­cime de miligram.

D upă îndelungate şl foarte migăloa­se experienţe, s ’a reuşit a se scoborî lim ita inferioară a posibilităţilor ei de cântărire la g reu ta tea de 0,0005 mlgr. Acest cân ta r a tâ t de fin şi precis, joa­că un rol deosebit în m ulte experienţe medicale, farm aceutice şi chimice.

Omul care câştigă ce! mai niiait din StateSe Unite

C on fo ’m u n e i ş t ir î la n sa te de ac­este deosebit de bogata în album ină co- gc.nţla R euter, ev reu l L ouis B H ay er mestibilă. Din punct de vedere calitativ c e la M e tro -G o ld 'v /n M ayer, m a re le

concern d e film ? am erican , a câştiga t îr. an u l 1943 cei m ai m u lţi b an i în S ta te le U nite , şl an u m e 1.138.992 do ­la ri. P a u ltim ii zece a n i M ayer este om ul de a iaca .’i cel m a l b îne p lă t i t d in S ta te le U nite

albúm ina ciupercii este foarte apro p iaţă de cea a cărnurilor. Cu toa te a - cestea, d a t fiind m arele con ţinu t de apă a l ciupercilor, un om a r trebui să consume 1-2 kg. p en tru a acoperi nevoile sale zilnice de albumină.

Oraşe şi şosele în regiunea VistsdeiIn anul 1068 zarafii din Kiev dădeau

ordine de p la tă p en tru com ercianţii din Regensburg. T raficul îndepărta t spre Est se folosea pe atunci în special de şoseaua ce vine dela Magdeburg prin Breslau, Cracovia, Lublin trecând prin spaţiul Vistulei atingea lângă Sandom ir cealaltă legătură ce pleca to t dela Magdeburg, m ai la Nord prin Thorn, spre Lemberg. Nu departe de acest im portan t nod dela trecerea pe-

a adaptabilită ţii omeneşti înălţim ea de ste Vistula, existau şi a lte căi comer- 8 până la 9000 metri. F oarte curioasă ciale m ai mici. La început se efectua

zător al comercianţilor, meseriaşilor şl coloniştilor de sânge germ an au deter­m inat o extraord inară intensificare a traficului. P rin organizarea şi asigura­rea clientelei, a vămilor şi a pieţelor ei au d a t u n av ân t întem eierii de o ra ­şe. Aceste oraşe erau a tâ t de s trâns legate de şoselele ce treceau prin ele şi pe care se efectua com erţul îndepăr­ta t, încât soarta lor eira pecetluită dacă pen tru efectuarea transporturilor comerciale n u se m ai folosea şoseaua respectivă. Astăzi urm ează aceiaşi cale

este consta tarea că organismul, odată pe ele în special tranzitu l, m ai tâ rz iu şoselele construite. însă în m are parte/VI 0*0 o H o n f o + 1 o » « n i v n n r i î-~, „X ___ _ ^ : « 1 “ _• ; — _ii__ j ¡ _ * . i . . - .ce s ’a ad ap ta t la Înălţim ile m ai m ari, însă şî economia ţă rii a contribuit dinm enţine această s ta re de adap tare şi ce în ce m ai m ult cu bunurile ei ladupă coborîrea la nivelul mării, u n traficul comercial,tim p destul de Îndelungat şi anum e 6 Activitatea de m isionari ai celor dinpână la 10 săptăm âni. m ănăstiri precum şi sp iritu l în trep rin -

A A P Ă R U T

Cea mai p lăcută revistă pen tru copii şi tineret, care pub lică b ilu n a r povestiri distractive, fabule, hum or, desene şi versuri

ale cititorilor _. . —

ZIARUL COPIILORÜ publicaţie neîntrecută în acest gen care stârneşte a d m i r a ţ i a tu tu ror acelora care o c i t e s c

°A fS!N l 2 5 L F I

num ai drum urile n a tu ra le m ai trasea ­ză fostele şosele de m are im portan ţă m ilitară şi comercială.

In tim p ce primele căi de trafic se o rien tau dela vest spre esţ, legăturile nord-sud au căp ă ta t im portan ţa abia in ultim ul tim p în u rm a nouei evoluţii economice şi politice. Configuraţia te ­renului cu relieful o rien ta t dela vest spre est precum şi tendinţele istorice se opun oricăror devieri. Acestui fap t se datoresc în m are parte dificultăţile navigaţiei pe V istula care nu rep re ­zin tă doar o problemă tehnică. Tot pen tru acest motiv prim a legătură fe ­roviară directă in tre Cracovia şi V ar­şovia p rin Radom s ’a realizat abia în ultim ul timp. S un t m ulte indicii care perm it să se presupună că sub influen­ţa mijloacelor moderne de locomoţiu- ne această regiune va căpăta o situa ­ţie to t a tâ t de favorizată ca pe vre ­m ea când pe aici treceau marile şosele de com erţ îndepărtat.

O fam ilie exem plară

Un g â n d a c d in sp ec ia c ă ră b u ş ilo r de gunoi duc o e x e m p la ră v ia ţă de fam ilie . E l tră e ş te in m onogam ie cu fem ela sa şi în g r ije ş te îm p re u n ă cu ea de pu i. Cu m a x ila ru l său p u te rn ic el tae r a m u r i t in e re de v iţă, h r a n ă p e n t ru pu i, i a r fem ela le I ra n sp o rlă la căm in u l com un.

2

Bune legături de comunicaţie pe uscat, sunt o garanţie pentru menţinerea circulaţiei economice în spaţiul european şi pentru în­drumarea tui în aşa fel încât toţi cei interesaţi să fie mulţu­miţi. Se poate spune acel aş lucru cu privire la căile navigabile căci un singur exemplu ne poate arăta importanta uşurare pe care acestea le aduce trnsportului : un simplu şlep de 1.500 t. poate încăr­ca tot atât cât 100 de vagoane de tren. iar un convoi de şlepuri în- locueşte 10 trenuri de câte 40 va­goane de 15 tone şi deci şl con­sumul de cărbuni al celor 10 loco­motive.

Aşa dar nu e nici o mirare că în Germania care e străbătută de atâtea fluvl mari, căile de comu­nicaţie fluviale joacă de sute de ani. un roi atât de Important.

Şi dacă priveşti azi aceste căi de comunicaţie fluviale îţi sare mai întâi în ochi. împrejura sa geografică, că în Germania di­recţia tuturor fluviilor e dela Sud spre Nord. vărsându-se în Marea N o rdu lu i şl Marea Baltică cu ex­cepţia Dunării care merge d.eia Vest la Est. făcând legătura dea- curmezlşul cu Răsăritul.

Astfel Interesele sunt concen­trate pe de o parte asupra căilor fluviale care duc spre cele două mări din Nord. pe de altă parte asupra Dunării, formând astfel calea Rhin-Dunăţe deci legătura dintre Marea Nordului şl Marea Neagră care stă pe primul plan aj întregei economii din .spaţiul Europei centrale.

1. Rinul. Weserul şl Elba se varsă în Marea Nordului şi for­mează calea de comunicaţie na­turală a Elveţiei şi Germaniei de mijloc până în Protectorat. Regle­mentarea Rinului până la Basel cu legăturile spre Apus prin cana­turile Rîn-Marna şi Rin-Ron are mare însemnătate pentru fntrea-

Í . IE CĂ! DE NAVIGAŢIE

ALE EUROPEI BE MIJLOCRolul Dunării şi legă tu r i le ei v i i to a r e cu M a rea

Nordului si M a re a Balt ică

ga economie a regîunei şl va câş­tiga considerabil când va putea cuprinde şi lacul Constanţa, căci va lucra atunci ca un enorm port interior. Printre legăturile late­rale ale Rinului, trebue menţio­nat canalul din mijlocul ţării, care ajungând azi până Ia Elbe face legătura prin provincia Bran­denburg cu fluviala şi canailele germane răsăritene. Dar cea mai importantă e legătura Rinului cu Dunărea, care trece peste Main şi afluenţii săi. Calea fluvială ca­re să unească Marea Nordului de Marea Neagră, e un proect stră­vechi dar practic n ’a putut fi

întrebuinţat decât canalul Main- Dunăre. construit de regele Ludo­vic I aii Bavariei între 1836—■ 1846. Astăzi acest canal e de mult depăşit Şl nici nu prea mai e în- trebuinţa t de oarece între timp a fost canalizat Main-ul dela As- chaffenburg la Würzburg, iar cursiul Dunării réglementait dela Regensburg ]a Passau.

2. Oderul şi Vistula sunt cele două mari fluvii germane care se varsă în Marea Baltică. Pen­tru ambele fluvii există proccte mari căci canalul Adolf Hitler, construit- în Silezla de Sus şi care duce până la artera de comunica-

I N V A Z I E I N F I L MN oul ju rn a l c inem atografic germ an

p rez in tă începu tu l luptei de la V alul de a p ă ra re al A tlan ticu lu i. U n re p o r ­te r de războ iu a prin® în ob iec tiv a- p ro p ie rea flo te i inam ice. In acelaş tîm p se aud clopo te le de a larm a. Sol­d a ţii a lea rg ă sp re tunuri. F ro n tu l g e r ­m an începe să f ie activ . U n ită ţi r a ­pide ale m arin e i de răzb o iu atacă, b a ­te riile do coastă desch id focul, trupe

de asalt ale infanteriei germ ane nimi­cesc pe duşmanii carî au aterizat d® aer. B o m b ard ie re anglo-am erica'e in­tră în focul concentrat al anti-aerienei germane. Grele lupte aeriene se încing prin intervenţia vânătorilor germani. Apoi urmează atacul unei divizii. SS, lupte de stradă în spaţiul Bayeux, p ă ­răsirea oraşului Caen de către popu­laţie. Interogatoriul prizonierilor etc.

ţie dela Sud spre Nord a Oieru­lui producţia de cărbuni şi In­dustrială din acea regiune nu e. în fond, decât o soluţie parţială.

Prin alipirea Silezieî de Sud şl răsăritene cu industria sa a crrscut şi necesitatea prelungirii canalului totul fiind însă în func­ţie de marele proect de a face le­gături între Oder şi Vistula. In orice caz, navigaţia Vistula fiind foarte neglijată sub administra­ţia poloneză mai sunt de efectuat] aci lucrări enorme, pentru ca a* ceastă cale navigabilă să poat&j juca importanta! rol ce ! se cu ­vine.

3. Marea cale navigabilă trams, versată a Dunării : Oricât de im­portantă ar fi fost această calei fluvială in toate timpurile pento*toate ţările pe care le străbate -şi oricât ar fi fost de însufleţit; traficul făcut dealungul Dunării^ ea nu va putea avea o important ţă europeană decât atunci când va fi isprăvite legături cu Rlnajl (peste Main) şi când proectelö următoare, devenite actuale o- dată cu acceptarea lor de cătxa Protectoratul Boemiei şl Mora- vlei, vor fi executate. E vorba de legarea Dunării cu Elba şl Oderut. Astfel Sud-Estul ar fi legat direct cu Marea Baltică şî cu ţinutul carbonifer din Silezia de Sus. fiind astfel şi mai aproape du Marea Nordului, Acest prcect poa­te fi considerat ca fiind format din două părţi, căci canalul por­nit din Dunăre, se va uni în spa­ţiul Mora viei cu Elba şi Oderul, Marile oraşe ale Germaniei ca Berlinul. Viena, Hamburguil, vor fi legate direct între ele prin a* ceastă cale navigabilă.

înfăptuirea acestor căi naviga­bile cât şi a altor proecte din spa* ţiul european, va apropia oame­nii şl economiile lor. De aceea ea are o atât de mare importanţă ta prezent ca şi In viitor.

SPLEHOOâREA medievala h oraşului PiSAPe vremea Cruciadelor ora­

şul toscan Pisa, astăzi situat deja la 10 km. de mare, era alături de Veneţia şi Genua unul din cele mai importante -entre maritime şi comerciale ale Mărit Mediterane. Cea mai mare parte a comerţului şi traficului de mărfuri din şi spre Orient era deţinută pe vremea aceea de aceste trei republici maritime italiene. Legăturile lor comerciale pre­cum şi agenţiile lor bancare se extindeau până la Marea Nea­gră şi chiar dincolo până a- dânc în inima Asiei, iar spre nord în Franţa şi Anglia.

Forţa ascendentă a P^sei s’a manifestat în secolele XI- XIII şi din această perioadă provin deasemenea şi cele mai splendide monumente de marmoră care sunt adunate pe un spaţiu atât de redus : Domul, Camposanto şi vesti­tul turn înclinat din care Ga- lileu a făcut experienţele sale care l-au dus la legea căderii libere.

La fel ca şi Domul, acest

turn reprezintă o mărturie a acelui stil pisan care a ames tecat tradiţiile române cu particularităţi locale. Maeştrii constructori ai Pisei au fost cei care au reprezentat şi au răspândit acea arhitectură care lucra cu coloane împodo­bite şi care folosea ornamen­taţie romană pentru împodo­birea splendidă în relief a co­loanelor, amintind influenţele sudice şi orientale. Tradiţia romană domina la Pisa nu numai în stilul arhitectonic dar chiar pe vremea aceea şi în jurisdicţie şi în numeroase organizaţii publice.

Tot pe vremea aceea au ajuns la Pisa şi influenţe bizantine, iar alte influenţe datează de pe vremea conflic­tului cu Sarasinii, izgoniţi de pisani din Sardinia, Corsica, Lipare şi Baleare. Puterea na­vală a Pisei se extindea mult în Mediterana, iar fâşia de coastă dintre Spezia şi Civita­vecchia se afla deasemenea sub influenta din ce în ce mai mare a republicei toscane. .

Perioada de splendoare a comerţului pisaa a alcătuit un teren favorabil pentru forţele creeatoare cum au fost ves­tiţii plasticieni ai Pisei şi pre­mergători ai Renaşterii, Ni­cola şi fiul său Giovanni Pisano. întâlnind pe genialii şi multilateralii artişti de multe ori chiar şi în afară de Pisa, Ir Siena, P eru ca şi Pistoia. Giovanni Pisano care a avut ocazia să viziteze Fran­ţa şi să vadă înalta artă a ca­tedralelor de la Paris şi Ren­nes a avut condiţiunile care l-au putut face întemeetorul goticei italiene. El şi elevii săi au răspândit apoi noile idei artistice la Curtea lui Robert înţeleptul din Neapole, la Mi­lano, iar Andrea şi fiul său Nino Pisano la Florenţa şi Veneţia.

După ce flota genoveză a bătut în mod decisiv în 1284 pe pisani lângă insula Melo- ria, forţa politică a puterii maritime Pisa a ajuns la ca­pătul ei. După o perioadă de certuri între nobilime pentru

dominarea oraşului, aceştia au vândut, în 1405, vechea aşe­zare întemeiată de greci. Fio« rentei de sub a cărei condu* cere nu au putut-o scăpa n id revoltele ulterioare. In acest secol a fost terminat vestitul Campo Santo a cărei con­strucţie a fost începută de Giovanni Pisano încă în 1278.

Campo Santo reuneşte îa cca. 600 morminte tot ce odi­nioară avea la Pisa un rang şi un nume. Artişti de frunte din Toscana au făcut nemuri-1 toare în piatră şi bronz, a« mintirea celor mai mari ceta* ţeni ai Pisei. Frescele de pa culoarele mărginite de coloa­ne se datoresc lui Gozzolli şl Delia Robia din Florenţa, pre­cum şi altor vestiţi pictori din Arezzo, Volterra, Orvieto şi alte oraşe învecinate.

Scene biblice altemeazS aici cu reprezentarea triun*' fului Morţii, a Judecăţii de Apoi şi a Iadului, aşa cunat reiese din ideile unui Dante şi cum sunt evocate încă oda*; tă populaţiei prin ciuma dirt 1348.

O bservaţiile făcute la Pots­dam au dovedit că pământul este bombardat aproape per­

manent de materia] solar, desi cu intensitate deosebită. Soarele love­şte pământul nu numai cu raze de lumină şi de căldură, ci sî cu raze ondulatorii si îradjaţiunî de parti­cule. Ambele feluri de raze sunt de o imprtantă extraordinară, desi nu ating însuşi pământul, deoarece nu pot străbate mantia de aer si sunt absorbite încă dela mari înăltîmi ale atmosferei (peste 50 km) atât de total, încât nu se pot descoperi «ici m ăcar urme din aceste feluri de raze la suprafaţa pământului. Cu atât mai lămurit însă se fac ele sîm tite în und indirect. Sub nume­le de iridîaţiunii de particule tre­buie să înţelege nori de atomi, mo­lecule. ioni si electroni, care se rotesc ca braţele unei spirale de vapori odată cu soarele si care sunt asvârlite în permanentă asu­pra pământului. Multe dintre ace­ste particule sun încărcate cu elec­tricitate. E]e sunt deplasate dîn drumul lor, de îndată ce au ajuns îr, sfera forţei magnetice a pămân­tului si pătrund în jurul polilor magnetici ai pământului în atmos­fera acestui. Când au o intensitate suficientă, aceste particule foarte mici care vin dela soare fac mole­culele de aer să se lumineze până la un milion de amperi, pe care îi cunoaştem dela suprafaţa pămân­tului ca furtuni magnetice. Acestea apar pe întreg pământul în mod egal, deoarece norii de particule sunt atât de mari încât înfăşoară pământul întreg. La întrebarea dacă acese furtuni magnetice au vreo influentă asupra vremii sau oamenilor, -nu s’a răspuns încă.

Aceste raze bogate în energie nu au la absorbirea lor un efect de în­călzire ci e!e dezagreghează mo­leculele de aer. Din moleculele de azot si oxigen se smulg particule elementare încărcate negativ. Ce­lelalte părţi de atomi încărcate po­zitiv se numesc ioni, fenomenul dezagregării iniozare si stratele superioare iniozate se numesc ino- sfere. Conţinând aceşti purtători

U]( M I M . PEnatura cutrem urelor de păm ânt p ro ­duse p rin eliberarea de energie în scoarţa globului. Există, în lre altele, o teorie care face răspunzătoare fe­nomene din regiuni mai adânci ale scoar ei, începând de Ja peste 60 km adâncime. După situaţia cercetărilor dc până in prezent, se deosebesc astăzi trei feluri de cutremure. Sunt cutremure-le prin prăbuşire , care au numai un efect local şi pot fi provo­cate de pildă p rin activitatea apei. lîx îstă apoi cunoscutele cutrem ure vulcanice sau «ie erupţie, cauzate de

de electricitate, inosfera devine solară are o mişcare de rotaţie^ O conducătoare de electricitate. Pen răsucire durează circa 21 de zile. tru telegrafia fără fir pe mari di- O îngrămădire maximă a petelor stante, ionosfera înjocueşte firul sî solare revine în mod regulat la devine astfel de mare importanţă fiecare 11 anî. Dela descoperirea pentru tehnica transmisiunilor. In petelor solare s’a încercat să fie timpul nopţii, inosfera îsi pierde făcute răspunzătoare pentru multe încet însuşirile electrice. Lucru] a- fenomene de pe pământ, până as- cesta. îl poate observa orice asctil- tăzî s’a putut dovedi însă puţin, tator la radio, anume ca după_ a- iradierea de căldură a soarelui nu pusul soarelui recepţia staţiunilor se schimbă clar. e cert numai că radiofonice îndepărate devine mai la tropice aerul devine mai rece bună, dună cum pe de altă parte cu 1/2 grade, atunci când soarele orice turburare neobişnuită a inos- are multe pete si că Plouă mai fereî se face observată prinţr’o mult. Faţa lacului Victoria se ri- tulburare în recepţia radiofonică, dică atunci cu circa un metru. Se De cele mai multe ori petele so- mai întâmplă atunci că anii cu lare sunt cauzele tulburărilor mai producţie buna de vin cad odată mari de acest fel. cu minimul de pete solare, astfel

La Paşti 1940 urma să se trans- anii 19n- 1921- 1934; pe de a,tâ mită prjn reţeaua radiofonică parte însă a«ul 1937 cu o produc- nord-americană o cuvântare de *ie tot atât de bună de vin cade mare importanţă politică a prese- sub Un maximum de pete solare, dintelui consiliului de miniştri fran. 0 regulă _ categorică tot nu se cez de atunci Reynaud. Retrans- P°ate stabil?, dumă cum este cu miterea ou s’a putut face. deoarece neputinţă să se prezică vremea în ciuda tuturor eforturilor telmi- dupa Petele solare. Dar legăturile cienilor nu fu cu putinţă o recep- cetelor solare cu tulburările mag- tîe din Franţa. Cauza provenea netismului pământesc sunt lim- dîn petele solare, la 17 Septem- Pede lămurite. Ştim că în petele brie 1941 înceta brusc pela ora solare rezultă erupţiuni, prin care 10,27 recepţia undeilor scurte pe iradierea ultra-vîoletă şi iradierea întieaga emisferă bătută de soare de particule sunt trimise dease- în spaţiul de recepţie a traficului menea intensitate încât inosfera radiofonic transoceanic amuţi ca este tulburată^ in mod simţitor, prin farmec zumzetul aparatelor Aceste turburărî se arată în tur-— cauza petelor solare; în Norve- furările magnetismului pământesc gia arseră dulapurile contactelor şi ele se leagă toate turburările se topiră siguranţele legăturilor recepţiei radiofonice ale traficului telegrafice, în America fură scoase de transmisiuni^ fără fir. etc. Toate d‘n unzî întregi reţele de curent modificările şî turburările inos- cauza petelor solare. Petele so- terei se observă în efectele mag- lare sunt vârtejuri de gaze. a că- netismului pământesc cauzate de ror temperatură este cu 1100 grade inosfera nu maî există şi altele, mai joasă decât aceea a gazelor care îşi au cauzele în interiorul de pe suprafaţa solară (6000°) şi corpului pământesc. Astăzi stim Pe care le puteim vedea, ca pe desigur că pământul este un mag- nişte pete întunecate de diferite net. al cărui camp de forţă îl arată mărimi, în parte cu ochiul liber, busola, dar nu ştim de ce este un Cele maî mari acoperă câteva magnet şi de ce acest magnet nu mîimi dîn suprafaţa solară. Petele se schimbă nici acum după mj- solare mai mici dispar după câteva li°ane de anî. Se schimbă deviaţia ore, cele mai mari pot dura chiar acului magnetic (declinaţîe). La mai multe Iutii. Petele trec aparent Berlin, această^ deplasare spre vest dela marginea răsăriteană spre s’a micşorat în ultimii 50 de anî cea apuseană a discului solar, fapt de]a 10 1 2 ]a 3 V2 grade, astăzi, care a dus ]a concluzia că sfera această deplasare se face în sase

anî cu un grad spre est.Precizia extraordinară a măsu­

rilor de fizică face măsurătorile majgnetismului pământesc deose­bit de sensibile faţă de curentele continui din industrie sau din re-

p lozT ^ T ^ roF -sa -d e ^plăSanTe telele că ilor electrice lavei; şi acestea au efect reg io n a l ş î ,n acest m0 Ivv observatorul su n t ra re . Cele m a i m u lte c u tre m u re de magnetism pamantesc a fost su n t în să de n a tu ră tecton ică, fiind instalat într’o regiune, care a fost cauzate de r u p tu r i sau d is locări a le decretată drept regiune de mag- scoarţei p ă m â n tu lu i; 90% d in tre cu- netism pământesc a fost instalat tre m u re su n t de această n a tu ră . P o - jn ţ r ’0 re¡gjyne, care a fost decre-

a j * j Ä *statistica înregistrează auua cca ^ l0stîtutul din p ots<lam10.000 cutremure, deci în medie un este centra]a sfudiului de magne- cutremur la fiecare ora. Jumătate <Un ţjsm pământesc în Reich, unde se ele simt însă simţite numai de seis- lucrează hărţile de magnetism pă- moţgrafe. mântesc. Scopul activităţii este a-

lături de cererea de hărţi de mag­nétisme .pământesc ale globului, o observare sî o lămurire din ce în

• ce maî bună a fenomenelor acum încă neclare, pentrucă într’o zi să se recunoască legile lor ş î să se poată prevede efecteîle.

DARDANELELESensibilitate® po litică a s tră in

lorilor tu rceşti se da tore ş te fap ­tu lu i că ele unesc M area N ea­g ră cu M area M ed ite rană şi P rin u rm are ou m ările deschi­se a*e lum ii. D ardanelele pro­p riu zise au o lungim e de 65 km . şi în po rţiunea lo r cea m ai în g u stă o lă ţim e de 19 km . B osforul are o •ungim e da 22 km . şi o lă ţim e de 509-3200 m e­tri.

In p rob lem a strâm to rilo r A n­g lia a devenit rivala Rusiei. Cu orice p re ţ e a a v ru t să îm p ie ­dice fixarea ru ş ilo r la D arda- nele p en tru a n u -ş i pericUta poziţiile din M editerană. A bia în cu rsu l p r im u lu i războ iu m ondial. Angli# a devenit aju- tă to a re a po liticei ru seş ti lai p riv in ţa strâm to rilo r. Deschi­derea D ardanelelor p en tru oţe­lu l enqlez ş i grâu l rusesc a de­v en it pe a tu n c i o problem ă v i ­ta lă a a lia ţilo r. R ezistenţa tu r- co-germ ană a îm p ied ica t in sa trecerea vaselor b ritan ice de războ iu în Marea N eagră. La conferin ţa dela L au sssae tn 1923 A aglia au im p u s deplina deschidere a S trâm to rilo r le g ă tu ră cu dem ilitarizarea concom iten tă a zonei riveriane. Deoarece priîic ip iu l în ch id erii S trâm to rilo r n u m ai poate ii m en ţinu i vech iu l ţe l, ’egarea Rusiei în M area N eagră ; u r ­m a să fie a t in s acum p rin de­p lin a lib e rta te a «av i gaiţei p rin S trâm tori.

N oua Turcie, care s’a r id ic a t sub S em a! A ta tu rc la ex is tea ja un u i s ta t m odern, n u p u tea ad ­m ite m u lt tim p ca p o arta de in tra re spre in im a ţă r i i să fie deschisă oricărei m işcă ri Mta- mice. i .a conferia ţa dela Mon- treaux d in 1936 T urc ia a le u ş i t să recap e te su v e ra n ita te a a s u ­p ra S trâm torilo r şi să im p u n ă d rep iu l de a fortific-a d in nou aceste S trâm to ri. In baza «cor­du lu i dela M cutreaux , în tim p de pace, trece iea vaselor de războ iu a le sta te lo r ce n u se ®- flă s itu a te pe m alu rile M ării Negre este m u lt r®strânsă, in tim p ce vasele de războiu ale s ta te lo r de pe coastele M ării N egre pot o ricând trece p rin S trâm tori

în c erca re a d ip lom aţiei b rita ­nice de a determ ina T u rc ia să p u n ă la d isp o z iţia politicei b ritan ice de ră z b o iu S trâ m to - rile, a e şu a t p ân ă sc u ra a în fa­ta po liticei rea liste a conducerii tu rce de stat. S fâ rş itu l v icto ­rios a l cam pan iei din su d -est a fă c u t din M area Sgee, p n a r ta de in tra re spre Dardanete. o m are germ ană. In a c e s t îe! Ger­m an ia a lua t-o în a in te a Sovie­ticilor care încă pe a tunci au v ru t să ocupe câteva im p o rta n ­te baze la S trâm tori, ,.pen tru p ro te ja rea nnej trac en libere”.

P rin ruperea rela ţiilo r diplo­m atice dintre T urcia şi G erm a­n ia care a a v u t loc în u rm a presiun ii exercitate de Am ^ia, lu p ta i>e<atru D ardfnele pare să l»».trp în t r ’o n o u ă fsză a căre i desfăşurare ne-o vor a ră ta eve­n im entele viitoare.

Reacţia publicului londonez la ultim ele bombardamente, este felurită. Unii caută să se adăpostească, alţii rămân în­lemniţi pe loc, alţii îşi astupă urechile şi alţii în fme, caută un refugiu şi uitare în misti­cism.

Acest misticism a luat în ultima vreme, atât de mari proporţii, încât justiţia a tre­buit să intervină. Şi astfel, judecătorii din Old Bailey s’au văzut nevoiţi să cotrobă- iască prin vechile lor hârţoa­ge, pentru a desgropa o stră­v e c h e le se contra vrăiitoriei.

O VRAJITOARE DE

Căci o ■ se ivise şi procesul ei a venit în faţa ju­decăţii, zilele trecute. E vorba de Mrs. Helen Duncan, de 46 ani şi cântărind 126 kgr.

Cariera şi-a început-o din frageda tinereţe, dar, adevă­rata afacere datează de acum un an, când în scurtă vreme a devenit cea mai căutată din­tre toate vrăjitoarele din An­glia. Ea a înfiinţat la Ports­mouth, un templu „al maeş­trilor”. Sub un tablou care reprezenta „Cina cea de tai­nă”, se ridica un altar împo­dobit cu flori şi cu un cruci­fix. Un bun prieten, dl. Ho­mer, primia „credincioşii. D-na Homer stătea la cassă. Locurile costau, după mijloa­ce, între cinci shilingi şi un pfund

De îndată ce întreaga co­munitate era adunată, ..Mrs. Duncan se aşeza învestmân­tată de sus până jos în şaten negru, într’un jilţ, în faţa unei draperii fâlfâitoare. Se aprindeau lumini galbene şi roşii, iar Mrs. Duncan înce­pea să invoace spiritele. Din gura ei izvorau metri întregi de „ectoplasmă”, o massă al­bă strălucitoare, din care se formau spiritele.

In faţa întregei comunităţi adunate în sala de şedinţe, se petreceau tocmai primele faze ale întrupării geniului tutelar indian Ramseida, când procu­rorul sosi inopinat. După o scurtă cercetare, procurorul constată că d-na Homer, ca­sieriţa, nu era în fond, decât domnişoara Jones, care ispă­şise până atunci mai multe condamnări, furturi, săvârsiteTvriţj m acfflyinP ,

O T M W I o -vocate câteva zile mai târ­ziu, când marinarul Clayton a declarat că în templul mae­ştrilor i-a apărut spiritul bu­nicii sale, care scoţându-i din buzunar propria lui lanternă, i-a aprins-o în obraz. La des­crierea făcută de Clayton, în

» a g a a w a i i i B a a BiBiBiSHMaüi»

Miticism şi excroche- rie. -- Canei s h i l i n g i sp ir itu l .» Ectoplasmei de tifon şi m ateria li ­zări din mânuşi de c a u c i u c . — „Credin ­cioşii" aduc fior i, iar aSefio teasa" sa 9 Jansfc -------- tnchUoa r-*— -----

camera de audiere, câţiva din cei prezenţi băgară involuntar mâinile în buzunare. Din tu­m ult s ’a ridicat o voce bărbă­tească, care-i spunea vecinului că şi lui i-a fost luată lanter­na din buzunarul mantoului, dar precis că autorul nu era sniritul bunicii sale.

SPIRIT ÎNGRĂŞAT D U P ĂLa c itn M Q â ^ fS o r de acu­

zare, „comunitatea” protestă iar, mai ales când Old Bailey puse să defileze detectivi care se strecuraseră în sala de şe­dinţe ca simplii oameni de treabă; William Lock, declară că şi lui îi apăruse un spirit care personifica pe sora lui, Sally, decedată. Deoarece i se păruse că spiritul e puţin prea mare şi prea gras, el i-a spus: „Dacă tu eşti cu adevărat, vino aci şi dă-mi mâna”! „Şi atunci a simţit într’a saî o mână grasă şi jilavă, care nu putea în nici-un caz aparţine slăbuţei sale surori, ci mai de­grabă voluminoasei Mrs. Dun­can

Dar ea impută celui de ai doilea detectiv că ar fi srnul- s-o depe jilţul său şi ar fi as- vârlit-o apoi la loc. Cântărind acuzata cu privirea, preşe­dintele îl întrebă pe detec­tiv : „Sunteţi atlet greu?”, iar acesta negând, învinovăţirea fu respinsă ca neîntemeiată.

MEDIUM CU STOMACŞi mai éorièlUÂntâ a fost

lectura raportului expertizei făcute cu ajutorul unui cu­noscut psyholog, a unui chi­rurg, a unui medic de femei şi a scriitorului Harry Price. Dl. Price declară că ectoplas­ma era o materie transparen­tă, cam ca un fel de tifon de bandaje care se rostogolea prin gura, nasul şi urechile vrăjitoarei. Afară de aceasta, el spuse că la o şedinţă de probă, au auzit lămurit lângă el un clinchet, iar teleplasma se înfăşurate treptat ca în ju­rul unui mosor, dispărând în­dărătul draperiei fâlfâitoare.

In clipa aceea însă, unul din experţi călcase din nebăgare de seamă pe un capăt de ecto­plasmă care se mai târa pe jos, iar Mrs. Duncan scosese un ţipăt strident.

SPIRITE PIERDUTE

'T O d î R W Â -rul voi um al Mrs. Duncan, unuia din experţi îi veni bă­nuiala că vrăjitoarea ar avea un fel de stomac dublu şi că ea ar înghiţi dinainte mate­rialele pe care apoi le-ar scoate la iveală ca teleplasma. El îşi aminti că văzuse odată un fakir indian care înghiţea în felul acesta o sabie şi o umbrelă strânsă, pe care apoi le producea iar. S ’a decis deci radiografierea d-nei Duncan şi aceasta i s ’a comunicat pe neaşteptate şi fără nici un menajament pe când se afla deja pe jilţul său cu mâinile strâns legate. Procesul-verbal descrie scena care a urmat, astfel : D-na Duncan sări cu atâta putere, încât lanţurile se rupseră. Ea dobori experţii care i se împotriveau, navă' lind afară din sală, pe scară până în stradă. Când au regă­sit-o experţii, ea stătea aple­cată deasupra gurii unui ca­nal”. Era prea târziu ca să se mai poată dovedi teoria ex-ppr+ilor*.

P S W ®resantă mărturie, a fost de­pusă de jupâneasa Mary, care deşi era nurnai de câteva zile în serviciul d-nei Dun­can, mulţumită unei îndelun­gate experienţe, aflase prime­le toate secretele casei. Ea nu descoperise numai enor­mele c a n t i t ă ţ i de tifon din du­lapul stăpânei, ci găsise în­tr’un sertar, o pereche de mă­nuşi de cauciuc care servea pentru materializarea tuturor mâinilor apărute în templul maeştrilor şi o stea străluci­toare care trebuia să plutea­scă ocazional pe deasupra spiritelor mai cu vază. Totuşi, în ziua judecăţii) „credin­cioşii” veniră cu buchete de flori.

Procurorul formulase toc­mai ultim ele concluzii. El ce­ruse condamnarea ei, numai pentru înşelarea fiscului şi inducerea în eroare a bravilor marinari pe care îi îngrozise prin apariţii a celor înecaţi şi a vaselor scufundate. Pentru aceasta, judecătorii o conaam- nară la nouă luni închisoare, absolvind-o de restul delic­telor, pentru care nu a reuşit a găsi vre-o încadrare legală.

Şi astfel se termină poves­tea ultimei vrăjitoare din Londra.

¿SJ8—

unui din ţelurile urmărite de chimlşti în ultimul timp. a fost şi aceia de a obţine fire artifi­ciale, nu numai independente de orice import, dar chiar şi inde­pendente de celuloză adică de ne* cesitatea existenţei unor păduri. In consecinţă s’a urmărit obţine­rea unor fi<re de provenienţă ex­clusiv sintetică şi care întrebuin­ţate in orice împrejurare să se do­vedească a fi superioare firelor naturale. Acest scop a fost acum în tr’adevăr atins într’un chip cu toiul surprinzător. Firul este ob­ţinu t din gudronul de cărbuni şi dela început chiar, a arătat că posedă calităţi surprinzătoare. Primul fir realizat după acest procedeu, a fost pus în comerţ sub numele . Firul Pe-Ce” care scapă oricărei influenţe chimice şi nici nu putrezeşte. Din acest fir se pot face şi perii cu o durată de trei ori mal mare ca a periilor obiş­nuite din păr de porc. Grupul mai important din fire din această fa ­bricaţie, a căpătat numele . Per. Ion” şi el cuprinde patru diferite feluri de fire destinat flecare fel unei alte utilizăr. Firele .Perlon” întrec in rezistenţă toate firele cunoscute până azi, dar mai au şi proprietatea de a fi foarte ela­stice ceeace le face a fi foarte a- vantajoase pentru ţesături. Ca rezistenţă la acţiunea agenţilor chimici depăşesc chiar firele Pe- Ce, nu se alterează la lumină . prind uşor orice fel de culoare astfel încât constituesc un mate­rial ideal pentru industria texti­lă. Ţesăturile făcute din ..Perlon” capătă o rezistenţă care până a- cum era complect necunoscută In industria textilă.

O pereche de indispensabili de tip militar confecţonate dintr’un material conţinând 70% celofibră şi 30% Perlon, a fost purtată 186 zile şî a fost spălată de 62 ori fără a prezenta niciun început de deterioarare a materialului. O pereche de ciorapi femeeşti pur­taţi 125 zile şi spălaţi de 125 de ori, mai puteau fi încă vânduţi ca noui. Uimitoare este şf rezistenţa Perlonulul” la frecare şi rea­

der e Şireturi de bocanci sau ghete din Perlon pot fi considerate practic ca de nerupt. Dacă într’o ţesătură de celofibră sau mătase artificială amestecă numai 20%\ Perlon, rezistenţa ţesăturii creşte considerabil. In general, după ex­perienţele făcute până acum. se poate spune că stofele ţesute din Perlon au o durată de cel puţin opt ori mal lungă.

Prin descoperirea Perlonulul a început o nouă epocă în industria textilă. Chiar dacă ţesăturile şi stofele de până acum nu vor jfi complect înlocuite de Perlon, acea­sta va interveni într’o anumită proporţie în compoziţia firelor, mărinduJe rezistenţa.

Obiectele de rufărie sau îmbră­căminte astfel confecţionate, vor avea o rezistenţă mult mal lungă decât dacă ar fi lucrate din mă* tase sau lână curată. (UTA). ¡a,1

5

agt í

SKgSfciJJiSSWW®«:»«

he&dkik n a l o es

Z I U A

SF. M A R I I

; Fenomenul specializării a fost o urmare firească a necesităţii a. dâmeiriî şi exploatării adevărurilor descoperite până în veacul tre­cu t Dar pe lângă roadele lui ne­preţuite, acest fenomen a prici­nuit st o descumpănire în spiritul Si în viaţa oamenilor. Zările lor au fost limitate. îar mijloacele de Muptă împuţinate. Astfel s’a ajuns la situaţia paradoxală că oamenii începuseră să ştie mai bine dar maî puţin, să poată mai lesne în. făptui dar cu mărginire. Vremu­rile noî au căutat să aducă o în­dreptare. să întoarcă pe om dene povârnişul primejdios pe care în_ cepuse să alunece, şî astfel au în. ceput să apară apelurile la unitate, îa desăvârşirea armonică, ce pe tarâiu practic , au avut ca urmare o operă de vulganizare si de sin. teză din ce în ce maî corespunză­toare cu golurile ce urma să le umple. La aceasta a contribuit în­t r ’o mare măsură şi Orientarea po. iitîcă pe care o luase omenirea, ca şî experienţele izbutite ale acestei noi îndrumări.

Astfel, după vulgarizatorii si compilatorii stângaci ai începuturi­lor, după minunata intrare pe fă­gaş a lui Flammarion, am putut vedea cum însăşi marii cerecetători au pornit la răspândirea, în rân­dul mulţimilor, a adevărurilor ţâş­nite din iscodirile sî truda lor stă­ruitoare. Opera atât de diferită a acestor vulgarizatori adevăraţi a căpătat o unitate datorită semnu­lui sub care a fost pusă.

¡Marele zoolog german Br'ehm ne-a deschis, cu condeiul său fer­mecat. porţile cu care neştiinta ne închidea minunata „Lume a li­ghioanelor”. ' Jean Rostand ne-a desvăluît, celor mulţi. tainele „A- veinturîi umane” ; Havelock Ellis ne_a lămurit o seamă de aspecte ale legăturii dintre sexe cu ajuto­rul celebrului său „compediu de psihologie sexuală”, rezumat al unei vaste şî profunde opere de cercetător ascuţit; vestitul chirurg Enrico Giupponi a popularizat cu­noştinţele sale întinse prin manua. Iul „Chirurgia”, care poate fi so. cotit ca un mode] al genului; Hen­drik van Loon a pus la dispoziţia marei mulţimi a cititorilor întinsa iui experienţă de îstorie, dăruind literaturii moderne genialele sin. tez e Geografi^, Istoria omenirii, ÎsfQfla navigaţiei. Istoria artelor ca să nu mai vorbim de monogra­fiile; Omul descoperitor si Rem­brandt),

Acela care însă a înţeles cel mai bine. care a creat am putea spune chiar, adevăratul gen di. vulgator este van Loon. La fel ca si ilustrul critic de artă american Willard Huntîgton Wrîght. celebru sub pseudonimul S. S. van Dine, care ne-a dat, odată cu o literatură de acţiune fără asemănare princi­piile romanului politist. marele în­văţat olandez a fixat legile operei de popularizare şi sinteză utili­zând experienţa unei perioade de aproape un veac.

Toate cărţile lui van Loon sunt făurite cu o dragoste şî un respect pentru cititor deosebite, cu dorinţa de a.j informa şi nu de a j influen­ta : en n obiectivitate; sî o lipsă to­

tală de prejudecăţi bslfereşti, dar cu un ascuţit simt didactic; cu un humor care face lesne de înţeles chiar şi cele mai cutate subtilităţi; cu o cunoştinţă măiastră a tărâmu­lui de care se ocupă; cu o metodă, într’un cuvânt, care Preface o pre­ocupare specială şi gravă într’una de interes general şî într’un Pri­lej de aleasă desfătare spirituală.

Nimic în opera luî van Loon nu amînteişte de îngânfarea profeso­rală care sterpezeşte mintea, de plictisul pricinuit de tomurile a. noste ale specialiştilor sau de sim_ tîmântul de lehamete pe care ţi.l dau „cărămizile” falşilor populari­zatori. Proza lui se citeşte cu plă­cere şi ou un ínteres pasionat. Fe­lul luî smerit de a scrie dă citi­torului încredere, îl face să se simtă bine. să-şi uite complexele de' inferioritate. Van Loon poate semăna în chipul acesta duhul citi­torului cu idei care rodesc sigur si aduc belşug de ştiinţă si de bucu­rie spirituală. Aşa se face că orice carte a acestui mare învăţat olan­dez stârneşte, tuturor, când filele încep să se împuţineze, părerea de rău a despărţirii, cum se întâmplă numai cu marile cărţi de acţiune.

Acum in urmă am recitit în tăl­măcire românească Istoria Arte­lor (Naţionala — Oh. Mecu în_8° mare, 783 p. şi numeroase ilustra­ţii), „scrisă şi ilustrată — după cum spune autorul — cu gândul de a dărui cititorilor care n’au a. vut n ’ciodată, până acum prilejul de a se îndeletnici cu studiul artei în deobşte, putinţa de a înţelege şi îubi ceeace a dăinuit vremurilor Pe tărîmul picturii, sculpturii sî a r ­hitecturii. a] muziceî şi al teatru­lui, precum şi pe acel al asa nuan­ţelor arte minore, dela începutul veacurilor si până aproape de zi­lei e- noastre”.

Trebue să mărturisim că am simţit încă odată cât de sărace în conţinut şî urmări au fost multe din lecturile la care am fost siliţi de îndatoririle profesionale.

Ne-am dat seama din nou cât de mănoasă este această carte şî cât de mul folositoare este omenirii maî cu seamă astăzi când orice aviator semidoct poate nimici, cu bombele sale, monumente culturale pentru zămislirea cărora i-au tre­buit omului milioane de ani de ex­perienţă şi suferinţă.

Dar Istoria Artelor lui von Loon mai are şi o altă valoare; este o caldă si neostentativă mărturisire de credinţă în artă. în cultură, ea alcătueşte un sprîiin pentru omul tulburat si întunecat de vremurile vitregi de astăzi.

Sî pentru aceasta se cuvine să fim recunoscători Şi acelora care ne-au dat, fără să precupeţească truda sî jertfa.) în bună tălmăcire românească Si în haină demnă o carte de căpătâi şî reazim în timpuri grele.

Mama.De sfânta zi a Sântei Mării de

ziua Maicii Domnului, a Maæii noastre a tuturora. şi de sfânta zi a ta şi a tuturor Măriilor din minunata noastră Ţară îngădu- ie-mi — buna şl sfânta mea ma­mă — să-ţi trimit cele mai fru­moase şl înălţătoare gânduri ale mele, cu calda rugăminte către a- ceea oare a suferit mai cumplit de cafc toate mamele laolaltă să-ţi lumineze bătrâneţele şi să-ţi dea, — ţie. care te.ai înălţat până la Dînsa. — pacea sufletească de ca- re ai atâta nevoie şi ani mulţi de vigoare şi sănătate, pentru mul­ţumirea zănaticului de mine care s ’a luat la luptă ou toate morile de vânt.

ştiu. mamă, că macea ta su­ferinţă eu ţi-am pricinuit-o. Ştiu, buna mea, că viaţa ta minunată şi pilduitoare, pentru mine ţî-ai irosit-o. Ştiu. cea mai unică din­tre mame că’n toată munca ta în toată răbdarea, suferinţele, gân­durile şl lacrimile taie, nu am fast decât eu. Eu şi numai eu.

Şi mai ştiu. scumpa mea măi­cuţă. că nu am făcut nimic, dar absolut nimic, să abat într’un fel sau altul, relele ce s’au năpus­tit asupra ta şi că te-em lăsat pradă. tuturor necazurilor şi ne­voilor. Ţe rog însă să mă crezi că nu mi-o Iert sub niciun cuvânt, şi că tocmai pentru acest motiv mă simt tot mai trist tot mai ne­împăcat.

Trebuie totuşi, mamă să-ţi mărturisesc mulţumirea mea că m’ai adus într’o lume atâ de di­versă şi de opusă uneia alteia, pentrucă din permanenta el fră­mântare şi sângeroasă ciocnire am putut eu să cunosc viaţa cu tot ceea ce era ea mai generos mai năzuitor, dar şi prăpăstios. Să mă arunc pasional în marele el vârtej, ca apoi să ies de acolo mai om. mai bărbat, şi cred eu. mai cu minte dacă nu mai înţe­lept. Pentrucă mamă. din tot văl­măşagul acesta de lupte ce de­curg din afirmarea eului — şi care nu dă nimănui o clipă de ră­gaz, — m’am regăsit pe mine în propria ta viaţă şi în simpla dar austera ta educaţie că niciodată nu mi-am însuşit bunul altuia, niciodată n ’am luat pâinea dela gura altuia, niciodată n ’am râv­nit la poziţiile sau situaţiile al­tora. niciodată n ’am bârfit sau hulit munca altora. Nu!

In schimb am iubit... am iubit enorm de mult prietenul, pe care nu l-am aflat; femeea, pe care n ’am găsit-o; am iubit omul ori­cum ar fi fost şi oriunde s’ar fi aflat pe care-1 voiam mai bun. dar pe care l-am acceptat cu toa­te păcatele lui şi i-am iertat creş­tineşte loviturile care ml le dădea făţiş sau din umbră.

Iţi mărturisesc toate acestea, mamă astăzi fiindcă e ziua ta şi... pentrucă simţindu-mă şi eu în pragul bătrâneţii, simt nevoia de un control riguros asupra pro­priei mele vieţi. Vreau să văd ce- am făcut. în deailungui anilor trăiţi cu acest bun pe care tu mi l-al dăruit. ..viaţa”.

Să nu crezi însă. măicuţă, că dacă nu am realizat — ca cea mai mare parte dintre semenii noştri — bunuri materiale am fost un nevolnic sau un laş. Nu! Ori de câte ori a f o s t nevoie, am strigat şi am luptat pentru drep­tate. pentru frumos pentru ade­văr. dar mai ailes pentru drep­tate. Dacă am proorocit intr’un pustiu sau în Inimi încă nu-mi pot da seama, încă nu ştiu.

Dar oricum ar fi. îţi mulţumesc ţie pentrucă m’am născut din- ţr’un neam de viţă nobilă, munci­tor. viteaz, răbdător, şi mai ales mare poet. Destinul meu purcede din marele lui destin şi ce-i este hărăzit neamului nostru să în­tâmpine ne este hărăzit şi nouă tuturora.

Spun toate acestea pentrucă suntem într’un moment crucial ai existenţei noastre în timp şi în spaţiu.

De aceea poate şi gândul meu în această sfântă zi de sărbă­toare. — cea mai creştinească şl înrădăcinată în popor, — se în ­dreaptă cucernic către toate ma­mele din Ţara noastră; către toa­te mamele a căror fii muncesc prin redacţii, uzine sau ogoare; către toate mamele a căror fii luptă necontenit la hotare sau au dormit înitru slava şi mărirea Pa­triei, şl pentru care. în clipa a- ceasta îmi plec genunchii şl mă rog Sfintei Fecioare Maria Mai­ca Domnului, să le întărească su­fletul lor chinuit, ca şl ţie şi să ne ajute intru strălucirea Domnu­lui Dumnezeului nostru Iisus CTistos.

SCRISOAREC Ă T R E

M A M A

BK»

_ i| im u n 111k:a «ni

finaj il liallfau li U I him

SI B1BBÜSS :

m F j I

r : : i n r & %111 Ir& i 1 Si fciîl: :1

Í Í Á

F olograf ¡erea a frescelor

■ n euíori Grafologia în medicină

P rin atacurile teroriste au fost dis­truse în Germania nenumărate monu­mente si opere de artă. Din iniţiativa personală a Fuehrerulul a tos! înce­pută însă o mare acţiune, care are scopul de a fo to g ra fa m culori pr ţioascie fresce şi picturi murale dm întregul cuprins al M arelui Keich pen­tru a putea asigura p o s te ri tă ţ i cei puţin în aceste reproducţii fotocolore, aceste nemuritoare opere de artă. Cei m ai buni fotografi germani au fost în­sărcinaţi de a fotografia cui c le m moderne aparate de fotografiat şi in mat toate operele de artă ale picturii monumentale. Cât de grea este aceasta misiune se poate deduce ţinând^ seama de dimensiunile şl lipsa de lumină na ­turală a unora dintre aceste obiective. In ciuda acestor greutăţi. _ primele lu­crări fotografice au dovedit graţie in­strumentelor fototehnice superioare, că şi aceste probleme au outut fi re ­z o l v a t e întrucât fotografiile obţinute redau până în cele mai mici amănunte detaliile atât din punct de vedere tech­nic cât şi jocurile de culori şi lumini în tr’o aşa măsur ă cum nu^ s’a mai vă­zut niciodată până acum într’o repro­ducţie fotografică

„Inginer pentru techasca surogatelor”

Şcoala specială din Huile pontru formarea inginerilor experţi pentru technica m ateriilor surogate, creată cu puţină vreme înainte de războiu a do­vedit în cei 5 ani de activitate marea sa utilitate. Această scoală unică în fe Iul său este accesibilă oricărui tanar talentat, indiferent de pregătirea sa şi oferă studenţilor o instrucţie prac­tică şi teoretică, care face posibila trecerea examenului de „inginer pentru technica surogatelor”.

2 4 7 .0 0 0 tone de şine usate anual

In fiecare an se uzează 247.0Ö0 tone de sine: acesta este rezultatul _ unor cercetări întreprinse de techmcienii germani. Este vorba de mici pârlice.e în formă de praf. care se desprind de şine ori de câte ori un tren trece pes­te ele. Aceste părticele adunate dela toate şinele de cale ferată dm lume ar da suma de mai sus. Nu s’au socotit până acum părticelele care se des­prind dela roţi

Epocală invenţie ui do. meniul construcţiilor

In tr ’o uzină ge.mană care prelucrea­ză m aterialul lemnos s’a făcut consta­tarea că rumeguşul amestecat în tr ° anumită proporţie cu ciment, poate ţi folosit la confecţionarea unor^ că ră ­mizi. Această uzină a construi) dm scânduri forme de dimensiunile 107/25 mm., în c a ri se toarnă ac "st amestec, care după 14 zile este în tre b u in ţa ş i nvând tă ria şi rezistenţa unei cărăm izi, în plus şi av an ta ju l unui m a te ria l su­p e rio r de iz o la re . A cest am estec î®* locueşte un zid de cărăm izi norm ale, g ro s de 8,50 m. A lt av an ta j este că în t r ’un asem enea z id pot fi bă tu te cuie deasem eni poate fi tă îa t cu fie ­ră s trău l.

In plus, m a te ria lu l este fo a r te uŞor tra n sp o r ta b il ; pe de a ltă p a rte aceste cărăm iz i pot fi co n fec ţio n a te ch ia r de p ro fan i în m a te rie . U n alt avan ta j este con stru c ţia rap id ă cu acest m ateria l, în tru câ t este tu rn a t în fo rm e m ult m aî m a ri de că răm iz ile obişnuite. Ir. m o ­m entul de fa ţă se con struesc în G er­m ania cu aceste cărăm izi în prim ul râ n d b ă răc i p en tru s in is tra ţi şi altele p en tru m arile industrii. A ceste c o n ­s tru c ţii pot fi ex ecu ta te ch iar de un p erso na l ne instru it, ceeace constitue un m are avan ta j în acest dom eniu.

După teoria docentului dr. Rudolf Pophal din Stralsund, grafologia poate aduce preţioase servicii medieînei, în­trucât din scrisul omenesc se poate deduce în general starea sanitară a corpului omenesc de studiat şi presu­punerea psihologică pentru decursul unei boli. Deasemeni se poate constata şi puterea vitală, stabilitatea si labili­tatea, precum starea nervoasă şi alte importante indicii pentru medicina ge­nerală.

Un nou instrumentm u s i c a l

Constructorul de instrumente muzi­cale, P eter H arlan din M arkneukir­chen (Germania), a reuşit recent să creeze un nou instrument muzical, a- semănător viorii, care poate fi folosit şi pentru solo. Noul instrument are un sunet gingaş şi poate fi construit uşor de orice prieten al muzicii, res­pectând în acest scop indicaţiile date de Peter Harlan.

Undele radiofonice

Sa cons ta ta t că însuşirile elec tri­se ale s t ra tu r i lo r m a i îna lte de aer hotărăsc răspând irea undelor rad io ­fonice, tă r ia postu rilo r de em isiune şi neregularită ţile . Se p resupune că la înă lim i de peste 50 km. o frac ţiu ­ne de m oleculă de ae r este în că rca tă electric, aşa cum ex is tă la înă lţim i m ai m ari electroni, particu le libere ale electricităţii negative- Un gaz o n izat este un gaz cu molecule în c ă r ­cate şi electroni.

Trebue cercetată com portarea ae­rului ionizat rarefiat la trecerea u n ­delor electrice, o cerce tare făcută în labora tor fiind însă to tdeauna foatle dificilă şi d ând rezultate con trad ic ­torii.

D ar totuşi ar fi in teresan t a se cla­rifica această problem ă p rin conti- ru a rea experienţelor, explîcându-se astfel răspând irea undelor rad iofon i­ce şi condiţîun ile din straturile în a l ­te ale atmosferei. care p roduc nere- gularită^i, cunoscându-se de aseme­nea legile gazionizării şi câştigându- se prin aceasta multe foloase p en tru utilizarea p ractică a acestor feno­mene.

Fotocopii imune lacăldură

Industria chimică germană a desco­perit un procedeu prin care fotocopiile cari diatorită incendiilor se lipesc una de alta, pot fi totuşi salvate. A st­fel foile presate la un loc sunt mulate în tr’o soluţie apoasă de acid fermîc timp de 1-12 ore, după cum au suferit mai mult sau mai puţin datorită in ­cendiului. După aceasta fotocopiile pot fi deslipite, iar după o scurtă spălare şi uscare pot fi în trebuinţate ca şi’n treout.

Cât citesc finlandezii

In anul 1943 au fost tipărite în F inlanda 8.000.000 cărţi, revenind lao populaţie de ap roape 4 milioane două că rţi la fiecare locuitor. In a- ceaslc cifră nu sunt calculate cărţile im portate, care constituesc u n nu­m ă r considerabil. Z iarele şi revistele sunt deasemenea mult răspând ite în F inlanda. P rim ul z iar finlandez a a- p ă ru t în 1776.

în a in te de războiu existau în F in ­íanla peste 200 de ziare şi m ai mult de 700 de reviste. Cel m ai m are zîsr finlandez „H elsingin Senomat”, are un tira j de circa 200.000 exemplare, ia r cea mai m are revistă, „Suomen Kuvalehti-’ apare săptăm ânal în t r ’un tira j de circa 250.000 exemplare.

F oarte răsp ân d ite sunt deaseme­nea ziarele economiei particu la re şi ale corporaţiilo r. D în s trăinăta te so­sesc circa 2 m ilioane jum ătate de ziare. Chiar cel m ai mic z iar are po­sibilităţi de ex isten’ă in F in landa. Sunt apoi num eroase ziare săptăm â­nale ale com unelor; ch ia r o comună de 3000—5000 locuitori are ziaru l eL Cel mai mic d in tre aceste ziare este acela al fabricei de h â r tie Tervakov- ski care fabrică hâ r tia p e n tru banc­notele Băncii F in landei; ziarul fab r i ­cei are dim ensunile de 25 x 30 cm., nefiind deci mai m are decât o ba ­tistă.

Sunt şi animale stângace

Nu de mult s’a descoperit că şî ani­malele au o preferin ţă pentru stânga sau dreapta, m oştenită dîn naştere; astfel unele animale de aceeaş specie se mişcă, fără vreo necesitate, exclusiv spre drapta sau spre stânga. Există, de pildă, şoareci şî şoareci albi care, după cum au ară tat experienţele, fug numai înspre dreapta sau numai în­spre stânga.

Infantilism şi cretinism

C u n o sc u tu l s a v a n t D u b ite ch e r «8 s tră d u e ie ş te să facă deoseb irea in t r e s ta r e a de in fa n ti l i sm şi cea de cre­t in ism . El e s te de p ă re re fe cerceta*« re a efec te lo r in te lig e n ţe i ee preeuti p un e fd a r te r a r ex is ten a infntiUli&* m u lu i.

T o tu ş i p o s ib il ita te a aceasta a r tra* b u i s ă fie to td e a u n a lu a tă in const* d e ra ţie d acă c ineva este u n în a p o ia t in te le c tu a l s im u lta n în to a te a c t iv i i tă ţ i le s p ir i tu a le , d acă cunoştin ţe i® p re a red u se ale in d iv id u lu i s u n t re* p ro d u se n ep re lu c ra te , şi dacă. şi da* că p e r s o n a li ta te a to ta lă su f le te asCŞ- p re z in tă c a ra c te r is tic ile in 'au tila j l ip s ă de in d e p e n d e n ţă , nevo ia s p r i j in şi n e sg u ra n ţa p e rso n a lă ÎBftţ t r ’o s i tu a ţ ie n e o b işn u ită . A.ţtfel djí c a ra c te r is t ic e n u g ăs im la c re tin .

In f a n ti l i s m u l este o s ta re c a re ar«;Ia b a z ă c u to tu l a lte cauze, p rin tó^ ' care d e s ig u r şi e re d ita tea . / ;

Literatura în kilograme j

_La fiecare şase săp tăm ân i sosesc fâ B iblio teca N aţion a lă d in P a ris 240§ k ilog ram e de li te ra tu ră . F iecare edt-* to r d in F ra n ţa este ob’ig a t să depumäf la B ib lio teca N aţională p a tru ex erílS p ia re d in fiecare operă p e ca re o edffi tează. P e n tru zona de sud a fost e re * ia t la C le rm o n t-F e rra n d un loc colecţionare un de su n t în re g is tra « ! că rţile şî tr im ese în tr a n sp o r tu r i rr.ar§La P aris . D in acest depou, care exTsţŞ d in O ctom brie 1941, su n t tr a n sp o r ta i^ sp re cap ita lă la fiecare şase s ă p tă t t m ân i 20 d e lăzi cu câte 60 k ilog ram # de cărţi. D in zona de n o rd B ib lio tecă N aţio na lă p rim eş te ap ro ap e ac-eeaş can tita te d e cărţi, a şa în c â t Biblioteca' N a ţion a lă cap ă tă zilnic 57 k ilo g ram e d e li te ra tu ră .

Lumina roşie cruţă ochiiC ap ac ita tea d e a vedea b in e n o ap ­

te a joacă ac tu a lm en te un. ro l m a re a - tâ t pe fro n t câ t şi în p a trie . C erin ­ţe le care re zu ltă d e ac i a u ad u s la o ce rce ta re m a i a m ă n u n ţită a o ch iu 'u î om enesc. C onform celor m a i recen te rezu lta te , capacita tea , d e a vedea b in e ’ în am u rg poate fi a ş te p ta tă ab ia du pă ce a i s ta t 25 m in u te în în tu neric .

V iz ib ilita tea se am eliorează ab ia du pă ce s ta u 45 m in u te în în tu n e ric . S ’a co n sta ta t că p e n tru a n u m ite ín já - _ p e ri cu loarea cea m a i po triv ită a lu ­m in ă ţie i es te roşul, deoarece lu m in a roşie n a re d ec â t u n efect s lab a su p ra celu lelor op tice necesare v ed e rii în în tu neric .

Ilu m in a ro ş ie c ru ţă d eci ochii, n u - i orbeşte, şi ochii ră m â n a d a p ta ţi în ­tu n e ric u lu i nop ţii. L u m in a roşie p e r ­m ite în să în acelaş tim p, d in cauzai efec tu lu i p e ca re îl a re a su p ra och iu ­lui, o v ed e re b u n ă la aceas tă lu m in ă . P e n tru lu m in ă ţia s trăz ilo r în să lu ­m in a a lb a s tră este m a î b u n ă dec-ât lu m in a roşie.

O am enii cu „ochi d e n o ap te”, a ş a zişii n ic ta logt, posedă o ca p ac ita te m a re d e ad a p ta re rap id ă , o v e d e re re la tiv a scu ţită la lu m in oz ita te re d u ­să şi o oareca re in sen s ib ilita te fa ţa o rb ire a te m p o ra ră cauza tă d e luiroina ta re .

Succesul noului ser în contra tifosulu i i f

In faţa Academiei medicilor dîx* rîs savantul francez profesor HÿW cînthe Vincent a raportat asupra note* lui său ser în contra tifosului. Vltt aclamat de colegii săi, profesorul Vincent a declarat că dintre 77 de zuri de tîios tratate cu noul ser, 74 s’au sfârşit cu o însănătoşire rapida. Numai în trei cazuri serul n’a avaţ succes. însănătoşirea are în ceïç m al multe cazuri loc chiar după două sa» trei injecţii făcute de preferinţâJW ? trevenoase, la intervale de 24 de> Pf&j* cel târziu după a patra injecţie,

ORAŞUL IN C A R ES E CHELTUEŞTE

££«} mai frumos fi mai

JNwjat „«at** din Europa,

,{$■' oraş dë milionari

pensionari/^

„Banii se câştigă la Rotterdam, se fructifică la Am sterdam şi se cheltuesc la Haga”. Această glu­meaţă caracterizare nu ne apare prea deplasată dacă ne gândim la contrastele aparente dintre se­riozitatea cumpătată a harnicului port dela vărsarea Meusei, bogă­ţia bine întemeiată a marei bur­ghezii din capitală şi atmosfera vioaie şi plină de viaţă a fostului oraş de reşedinţă, pe care isto­ricul florentin Ludovico Guiccar- dini îl numia „cel mai frumos, mai mare şi mai bogat sat din Europa”.

CONACUL GRAFILOR

Haga, căreia abia sub Ludovic Bonaparte i s’au cunoscut drep­turile de oraş, are azi aproape 500.000 de locuitori, dar nu şi-a pierdut încă de tot caracterul său rural; iar frumoasele păduri din împrejurim i amintesc mereu că acest „sat” idilic, făcea odinioară parte din domeniile de vână­toare ale grafilor, care i-âu şi dat adevăratul său num e „S’Gra- venhage” (Canalul Grafilor).

Caracterul său rural, e datorat mai ales stilului arhitectonic al locuinţelor care sunt şi mai mici şi mai drăgălaşe decât în oricare din celelalte oraşe olandeze.

Când te gândeşti că în 1930, dtntr’o populaţie de 8.000.000 lo­cuitori, erau 800 de milionari, care mai toţi îşi aveau domiciliul stabil la Haga, te surprinde to­tala lipsă de pompă şi parveni­tism a arhitecturii. Înaltul cult pe care olandezii îl au pentru lo­cuinţă, rămâne mereu de cel mai bun gust, decent şi burghez în ochii străinilor. Aceasta se poate explica şi prin faptul că clasa mijlocie avea, în această ţară care nu cunoaşte taxele vamale asupra produselor de întrebuin­ţare, un standard de viaţă dis­proporţionată de ridicat faţă de veniturile relativ mici.

. CARTOFII DIN CUTIA DE VIOARĂ

Haga datora reputaţia sa de centru de distracţie st amuza­m ent a cercurilor bogate de odi- (lloara, în primul rând impor- m nte i şi celebrei sale localităţi

balneare, Schweningen. Dar şi azi încă, nenumăraţi pensionari care îşi petrec aci amurgul v ie ­ţii, dau oraşului un aer de sărbă­toare liniştită, care cu toată tre pidaţia de mare oraş, te fac să uiţi cenuşiul de toate zilele. La aceasta contribue de altfel şi ve­chii burghezi din Haga, care consider ându-se mai favorizaţi şi mai „ajunşi” decât locuitorii altor oraşe olandeze, afişează o blazare tradiţională care te si­leşte mereu să-ţi aminteşti că te afli în cel mai bogat „sat” din Europa. Aci există cultul apa­renţei. Cei mai buni exem plifi­care a acestui „cult” o constitue anecdota cu gospodina care-şi transporta cartofii din piaţă, a- casă, în tr’o cutie de vioo.ră.

CEI MAI INDIFERENŢI LO­CUITORI DIN LUME

Chiar şi azi când timpurile s’au schimbat atât de mult, tot mai întâlneşti delicioase exem ­ple ale acestui fel de „bluf”, căci în nici-un alt oraş olandez, pu­blicul nu este atât de amator de „dolce farniente” şi de ostenta­tiv indiferent, plimbându-se de dimineaţă până seara pe largile

pieţe şi bulevarde, sau ocupând până la ultim ul loc în elegantele cafenele sau restaurante de parcă răsboiul nu i-ar privi câtuşi de puţin.

Ar fi însă greşit să generalizăm aceste observaţiunv, căci din fe­ricire „cel mai mare sat din Eu­ropa” nu e numai b lu ff şi faţade goale, el prezintă şi un aspect serios căci în afară de agreabilul contrast dintre stilul modern şi cel medieval al caselor de locuit, se găsesc galerii de picturi cele­bre şi impozante bisetici gotice.

PALATUL PĂCII

După cum palatul păcii, măreţ dar construit din contribuţia co­mună a marilor puteri, nu poate fi considerat caracteristic pentru gustul burghez, tot astfel din cauza unor locuitori avuţi, ţinând să afişeze cu orice preţ o bogăţie m,ai mare decât cea reală (nu tre­bue să uităm marele număr de negustori serioşi, meseriaşi şi funcţionari ce îşi câştigă pâinea cu sudoarea frunţei, fiind nevoiţi să renunţe la atâtea bucurii sau mici plăceri, care înainte le apă­reau strict necesare vieţii lor. Şi lor le e greu să renunţe la iubitul

K a c ißle p e d #

după un efort fizic, luaţi atunci imediaţi 1 -2 tablete Aspkirvl*

ma m camn jam . ’

Reg. Com. 953/936

lor Schweningen, unde soarele, nisipul şi marea erau gratuite pentru toată lumea, fără deose-* bire de situaţia materială şi sta­rea socială. Ei au trebuit să se înveţe cu veşnicile alarme ae­riene şi cu toate inconvenien­tele frontului, inconveniente da­torite faptului că oraşul e situat în apropiere de ţărmul A tlanti­cului. In contrast cu milionarii, ei sunt m ulţum iţi să-şi continue munca lor îngreunară în spe­ranţa unor vrem i mai bune în care societatea şi viaţa să fie a- şezate pe baze noui. — (TJTA).

¿ ' ■ « ■ ■ ■ ■ s amm h FIST PAK IM LUME?!Războaiele sunt mari pietre de

demarcaţie ale istoriei mondiale. Soarta popoarelor s’a decis aproa­pe întotdeauna numai pe câmpu- rle de bătălie. Aici au fost pecet­luite ascensiunile sau decăderile diferitelor imperii.

Istoria enumera in perioada de la 1469 dinainte de Christos şi până în zilele noastre cam 3138 de ani d.e războiu şi doar 287 de ani adevăraţi de pace în iu:ne. Numai în ultimele irei secole au fost purtate 110 războaie de im- poranţă decisivă şi chiar numai dela 1900 şi până în August 1939 s’a>u desfăşurat în lume 22 de războaie cu o durată totală de circa 50 ani.

Dintre cele 110 războaie din ul­timele trei secole. 75 au fost pur­tate pe pământ european.

Cât de des au crezut popoarele participante că a fost vorba de

ultimul războiu”, că se va îm­plini visul păcii eterne ce va ur­ma după ce armele şi-au spus cu-

n a i « a s E s a s

vântul şi totuşi ele şi-au dat sea­ma mereu cu amărăciune şi du­rere că încheierea păcii ascundea în sine adesea germenii unui nou războiu.

La cele 75 de războaie europene din ultimele trei secole, dintre puterile care au intrat in războiu în 1939 Franţa a participat cu 453 avi de războiu. Anglia cu 205 şi Germania cu 153 ani. Polonia a purtat in acest timp 16 răz­boaie cu o durată totală de 448 ani de războiu. Abia dacă există vre-o dovadă mai bună pentru dragostea de pace a poporului german decât cea care se poate deduce din aceste cifre : în ulti­mele trej secole. începând din 1618 şl până In 1939 Germania totalizează 300 de ani de războiu mai puţin decât Franţa 295 de an de războu mai puţin decât Polonia şi 52 de ani de războiu mai puţin decât Anglia !

Dintre cele 20 de războaie ate

sec. XVII. numai patru au durait mai puţin de un an. 11 războaie au durat mai mult de 5 ani din­tre care 4 au avut o durată de peste 20 an. In sec. XVIII-lea aiu fost purtate 23 de războaie prin­tre care 11 războaie mal lungi de 5 ani unul ce a durat peste 20 de ani. Dintre cele 44 de războaie ale sec. XIX numai patru au a- vut o durată mai mare de 5 an*. Cel mal lung războiu a! sec. XX a fost până acuma războiul mon­dial care a durat 4 ani şi 4 luni.

Dacă ne aruncăm privirile îna­poi asupra celor tre secole sau a Celor trei mileni în decursul că­rora au existat atât de puţine decenii fără războiu sau fără lup­tă. atunci vom putea înţelege a- devărul cuvintelor pe care le-a aer is odată Moltke unui francez : ..Viaţa omului şl chiar a naturii întregi este o luptă a celor pe cale de formaţune împotriva celor eistente ş tot la fel se desfă­şoară şt viata popoarelor”.

f M m m w i■ . • . . - ¡

" a a a a a a s a a a a a a e a a a i e R a a a a a a a a B a a a n a a a a a M H H a w m i « « a a a a a n a a a a a a a K a a e a a a a a a i a i