ne pregÃtim tori - vesteademehadia.files.wordpress.com file1 decembrie - ziua naÞionalà a...
TRANSCRIPT
NE PREGÃTIM
DE SÃRBÃTORI
� � � � � �
Se apropie Sãrbãtorilede Iarnã! Pregãtiþi-vã de sãrbãtori!
Luna decembrie este cunoscutã caluna cadourilor ºi ne oferã multe
ocazii de a fi în preajma celor d � � ragi, de a le oferi cadouri ºi de a fiîmpreunã în aceste zile pline defarmecul sãrbãtorii.
Sãrbãtorile de iarnãne oferã plãcutul prilej de a vã ura sãaveþi parte de bucurii ºi de un AnNou care sã vã aducã tot ce poate fimai bun ºi mai frumos, atât înfamilie, cât ºi în plan personal ºiprofesional.
Sã lãsãm Sãrbãtorile deiarnã sã ne încãlzeascã sufletele, sãlãsãm ca mirosul bradului sã nepurifice simþurile ºi sã ne transforme
inimile în torþe arzãtoare alebucuriei!
Fiind vorba de LunaCadourilor, Primãria ºi ConsiliulLocal al comunei Mehadia, impreunã
cu ,,Liceul Nicolae Stoica de Haþeg”din localitate, ca ºi în alþi ani, segândesc la copiii de la toate ºcolile ºigrãdiniþele din Mehadia oferindu-lecadouri pentru Pomul de Crãciun, cuocazia sãrbãtorilor ºcolare care voravea loc în aceastã perioadã.
Fie ca bucuria ºi liniºteaaduse de Sfintele Sãrbãtori sã vãînsoþeascã pe tot parcursul anuluicare va veni!
Doresc sã transmit tuturorlocuitorilor comunei Mehadia ºi asatelor aparþinãtoare: Plugova,Valea Bolvaºniþa ºi Globurãu, multãsãnãtate, bucurie, fericire ºibunãstare, precum ºi tradiþionalaurare strãmoºeascã ,,La Mulþi Ani”.
Primar Iancu Panduru
� � � � � � �
FONDATORI: IANCU PANDURU ªI NICOLAE DANCIU PETNICEANU
Adresa redacþiei: Mehadia, str.Principalã (sediul Primãriei)
Telefoane: 0255 523337, 0733177374, o745919432, 0720025844
e-mail: [email protected] Pagina web: http://vestea.wordpress.com
REDACTOR ªEF: Gruia CINGHIÞÃ REDACTOR ªEF ADJUNCT: Gabriel BÃBUÞ
Colegiul redacþional: Costel VLAICU (secretar general de redacþie), Ionela Mihaela
DOMILESCU, Mirela TURCULEANU, Iohana ZIMBRAN, Nicã DRÃGAN, Viorel IANCUÞA,
Pavel PANDURU (Prigor), Vasile BARBU (Uzdin)
NUMÃRUL3 , DECEMBRIE 2012. PAGINI: 20. PREÞ: 2LEI
REVISTÃ DE ATITUDINE CIVICÃ ªI CULTURÃ TRADIÞIONALÃ
PERIODIC LUNAR EDITAT DE PRIMÃRIA ªI CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI
MEHADIA, CARAª-SEVERIN
1 DECEMBRIE - ZIUA
N A Þ I O N AL Ã A
ROMÂNIEI
Anul 1918 a adus
României cea mai
mare împlinire din
întreaga sa istorie
modernã: unitatea politicã a tuturor
r o m â n i l o r . A f i r m a r e a
principiului autodeterm inãrii
na þ iun ilo r în conjuncturã
internaþionalã determinatã de
victoriile Antantei,a favorizat
realizarea unirii provinciilor
româneºti cu vechiul Regat.
Un irea na þ iona l-
politicã, de la anul 1918, nu se
cuvine sã fie înfãþiºatã, nici
mãcar în parte, ca un dar,
coborât asupra neam ului
românesc din încrederea ºi
simpatia lumii civilizate, nici ca
o alcã tuire întâm plãtoare,
rãsãritã din greºelile duºmanilor de
veacuri. Chiar dacã asemenea
greºeli nu s-ar fi sãvârºit niciodatã
împotriva românilor subjugaþi de-a
lungul veacurilor de stãpânire
ungureascã, austriacã sau ruseascã,
stãpânirile acestea nedrepte ar fi
trebuit sã se dezumfle ºi micºoreze
îndatã ce dreptul tuturor popoarelor
de a-ºi croi soarta dupã buna lor
pricepere a izbutit a se înãlþa la
treapta de putere hotãrâtoare în noua
întocmire a aºezãmântului de pace
europeanã. De aceea, Unirea
românilor trebuie înfãþiºatã totdeauna
- potrivit adevãrului - ca urmarea
fireascã a unei pregãtiri istorice de
sute de ani, în cursul cãrora acest
popor de eroi ºi de mucenici a izbutit
sã-ºi apere cu uimitoare stãruinþã "
s ã r ã c i a º i n e v o i l e º i
neamul"(M.Eminescu“ - Scrisoarea
III”), rãmânând împotriva, tuturor
nãvãlirilor barbare ºi vremelnicelor
stãpâniri strãine, în cea mai strânsã
legãturã cu pãmântul strãmoºesc în
care, ca într-un liman de mântuire, ºi-
a putut adãposti traiul de-a lungul
vremilor de urgie
Astfel, statul român, întregit în
forma lui de astãzi, trebuie preþuit ca
unul dintre cele mai statornice, având
temeiuri adânci ºi nezguduite în
alcãtuirea geograficã a pãmântului
strãmoºesc, în firea poporului român
ºi în trãinicia lui nepilduitã, în
legãturile lui sufleteºti întãrite prin
unitatea aceluiaº i grai, aceleiaºi
credinþe, aceloraºi datini ºi obiceiuri,
în asemãnarea nedesminþitã a
în toc m ir i lo r º i a º e zã m in te lo r
moºtenite din bãtrâni ºi, mai presus
de toate, în puterea moralã a
conºtiinþei naþionale, fãrã de care ar fi
ºubrede ºi nesigure toate celelalte
temeiuri.
Procesul istoric în urma
cãruia toate provinciile locuite de
români s-au unificat în cuprinsul
aceluiaºi stat naþional, România, a
fost determ inat de trei factori
principali: contextul ideologic, politic si
militar european, prezenþa pe scarã
largã a sentimentului naþional în
rândul popula þ iei rom âneº ti º i
acþiunea politicã decisã a elitelor din
Regat si din Austo-Ungaria.
În timpul rãzboiului s-au
conturat programele politice care vor
sta la baza acþiunilor naþionale
româneºti din Basarabia, Bucovina si
Transilvania. În prima lor fazã, acestea
vizau obþinerea de drepturi naþionale
pentru etnicii români din Rusia sau
Austro-Ungaria. S-a cerut dreptul de
folosire a limbii române în administraþie
ºi justiþie, învãþãmânt în limba maternã,
reprezentare proporþionalã în toate
domeniile vieþii publice. Argumentaþia
ce stãtea la baza acestor revendicãri
e ra una de ord in is to r ic s i
demographic, venind în prelungirea
programelor elaborate în cursul
secolului al XIX-lea de elitele
rom âneº ti d in afara teritoriului
României
În anul 1917, programele
naþionale se radicalizeazã, intrând în
etapa a doua. În contextul destrãmãrii
Imperiului Rus ºi al activizãrii elitelor
naþionale din monarhia dualistã,
românii de acolo revendicã dreptul la
autonomie politicã pentru
provinciile populate majoritar
d e r o m â n i , p ã s t r â n d
argum entaþia tradiþionalã,
istoricã ºi demograficã.
Faza a treia, în definirea
obiectivelor politice româneºti
s-a desfãºurat în anul 1918.
Din acest moment se adoptã
ca argument principal ideea
autodeterminãrii, care circulã
acum pe plan internaþional. În
baza e i, reprezentan þ i i
românilor cer independenþa
provinciilor în care etnicii
români erau majoritari.
Prãbuºirea militarã a Puterilor
Centrale ºi afirmarea principiilor
democratice la sfârºitul rãzboiului au
reprezentat un factor hotãrâtor în
evoluþia spre ideea unificãrii. Pericolele
externe ºi competiþia declanºatã
pen tru s uc ces iunea im pe r i i lo r
destrãmate, odatã cu încheierea
conflagraþiei mondiale, au grãbit
trecerea spre ultima etapã, cea a unirii
tuturor teritoriilor locuite de români cu
Regatul României.
continuare în pag. 3 .
VESTEA de Mehadia 2
. urmare din pag.2
Unirea tuturor românilor într-
un stat naþional a cunoscut doua
momente principale: Prima provincie
care s-a alipit României a fost
B as a rab ia , în m a r t ie 1 918 .
Împrejurarea a fost favorizatã de
prãbuºirea autoritãþii Rusiei în zonã,
ca urmare a revoluþiei bolºevice.
Astfel, în Basarabia, în perioada
aprilie – octombrie 1917, organizaþiile
social-politice româneºti elaboreazã
programe în care cer autonomia
Basarabiei. În decembrie 1917 se
întruneº te Sfatul Þãrii, organ
reprezentativ al Basarabiei, dominat
numeric de români, care proclamã
Republica Federativã Moldoveneascã
, de s em nând s t ruc tu r i le de
conducere ale acesteia. În ianuarie
1918, Sfatul Þãrii este dizolvat, în
urma preluãrii puterii la Chiºinãu de
cãtre bolºevici, însã pentru scurtã
duratã, deoarece armata româna
pãtrunde în oraº ºi restabileºte
autoritatea Sfatului, care o lunã mai
târziu proc lam ã independen þa
Republicii Moldoveneºti. Noul stat
este ameninþat însa de o ocupaþie a
Rusiei bolºevice sau a nou creatului
stat ucrainean. În martie Sfatul þãrii
adoptã hotãrârea de unire a
Basarabiei cu România.
Aceastã hotãrâre a fost luatã de
liderii rom âni în cadrul unor
organizaþii politice naþionale. Pentru a
arãta cã gestul lor se bucurã de
sprijinul populaþiei, ei au convocat
adunãri cu caracter reprezentativ
care sã dea greutate deciziei luate în
ochii opiniei publice interne ºi
internaþionale. Deºi armatele române
intraserã în Basarabia încã înainte de
proclamarea Unirii, liderii români au
þinut sã arate cã Unirea nu a fost
rezultatul unei cuceriri m ilitare
româneºti, ci al opþiunii populaþiei din
zonele respective.
Acþiunea lor urmarea sã raspundã
cerinþelor principiului autodeterminãrii.
În octombrie 1918, la Viena, se
constituie Consiliul Naþional Român,
organism public al rom ânilor
bucovineni. În virtutea dreptului de
autodeterm inare, acesta decide
separarea de Austria. Pe data de 27
octombrie, o Adunare Constituantã
formatã la Cernãuþi hotãrãºte unirea
Bucovinei cu celelalte provincii
româneºti din Austro-Ungaria.
În noiembrie, Ucraina doreºte sã
ocupe Bucovina ºi sã o anexeze, iar
Consiliul Naþional Român solicitã
ajutorul guvernului român, împotriva
ucrainenilor. Armata românã intrã în
Bucovina. Tot în noiembrie, Consiliul
Na þ ional decreteazã autonom ia
Bucovinei ºi convoacã un congres al
românilor, germanilor ºi polonezilor la
care hotãrãºte unirea cu România.
În Transilvania, în octombrie 1918
conducerea Partidului Na þ ional
Român adoptã o declaraþie prin care
proclamã autodeterminarea naþionalã
a românilor din Ungaria. Ea va fi
susþinutã ºi în Parlamentul de la
Budapesta, de cãtre deputatul Al.
Vaida-Voievod, iar între Consiliul
Naþional român ºi o delegaþie a
guvernului maghiar au loc tratative
prin care românii îºi exprimã dorinþa
de a se despãrþi definitiv de Ungaria.
În noiembrie este convocatã o
adunare naþionalã la Alba Iulia iar pe
data de 1 decembrie 1918, 1200 de
delegaþi ai românilor din Transilvania,
în prezenþa unei adunãri populare de
100000 de persoane, decid unirea
Ardealului cu Regatul României.
În 1919 puterile aliate stabilesc
frontierele României cu Ungaria si
Regatul Sârbo-Croato-Sloven, iar în
1920, prin tratatul de pace de la
Trianon (parte a sistemului de tratate
de la Paris), Ungaria recunoaºte
frontierele sale cu România.
România Mare continuã vechiul stat
românesc, dar la alte dimensiuni,
suprafaþa ºi populaþia ei dublându-se.
Ca întindere, România ajungea a
ºasea þarã de pe continent ºi a doua
din Europa Centralã.
Data de 1 Decembrie 1918 este un
im portant m om ent a l is to r ie i
României.
Putem afirma cã data de
1 Decembrie este ziua în care s-a
scris cea mai importantã paginã de
istorie pentru România.
În ziua de 1 Decembrie, ca urmare a
votului în unanimitate al Adunãrii
Naþionale din Transilvania, convocatã
la Alba Iulia s-a confirmat unirea
Transilvaniei ºi Banatului cu România.
Din 1990, în fiecare an în data de 1
Decembrie, România ºi românii
sã rbã to resc Z iua Na þ ionalã a
României, aceastã zi fiind declaratã
oficial zi nelucrãtoare.
Prof. Ionela Mihaela Domilescu
VESTEA de Mehadia 3
1 DECEMBRIE LAL I C E U L D I NMEHADIA
Ca în fiecare an, eleviiliceului din localitate, alãturi deprofesorii lor, au cinstit îmtr-oatmosferã sãrbãtoreascã, ZiuaNaþionalã a României.
Joi, 28 nov. 2012, la ora12 s-a desfãºurat festivitatea desãrbãtoare a zilei de 1Decembrie.
Festivitãþile, coordonatede prof. Ionela Domilescu ºiprof. Iulian Lalescu, s-audeschis cu prezentarea, de cãtreprof. Ionela Domilescu, asemnificaþiei acestei zi deprofundã sãrbãtoare patrioticã.
Tot despre ziua de 1Decembrie s-a vorbit ºi înreferatele prezentate de eleviiclaselor a VII-a A ºi a XII-a încare s-au înfãþiºat evenimenteledin 1918 în þarã ºi în Banat, cureferire la cele din Mehadia,Plugova, Valea Bolvaºniþa ºiGloburãu.
Mani fes t area s -aîncheiat cu programul artisticintitulat : ,,1 Decembrie laromâni”.
Cronicar
ªI EI AU FOST CUÞARA
,,Vrem sã ne unim cuÞara” un strigãt care a fãcutînconjurul provinciilor româneºti, arãsunat la Valea Bolvaºniþa.
În dimineaþa zilei de 18noiembrie 1918, locuitorii satului rãmaºi in centru satului, dupãslujba de Sfânta Liturghie, auparticipat cu entuziasm la sfinþireatricolorului. Într-o atmosferã demare mândrie patrioticã, locuitoriialeg pe pãrintele ZahariaGrozãvescu ca preºedinte aladunãrii. La propunerea primaruluiNicolae Roºeþi se trece la alegereaConsiliului Naþional Român dinValea Bolvaºniþa.
Cu mare însufleþire suntaleºi urmãtorii locuitori în Consiliu:preot Zaharia Grozãvescu, primarNicolae Roºeþi, Pavel Patruti, IancuFeneºan, Ion Vâmturiº, IonTerfãloagã, Ilie Feneºan, IlieDomilescu, Ilie Blidaru, TraianBrancu, Vasile Feneºan, IonCorneanu.
Locuitorii ºi-au ales apoidelegaþii care sã participe laadunarea de constituire aConsiliului Naþional Român aldistrictului Mehadia. Sunt aleºipentru a exprima dorinþa solemnãde unire cu Þara: preot ZahariaGrozãvescu, Ilie Feneºan, înv.Pavel Patruti, Iancu Feneºan,Nicolae Roºeþi, Ion Terfãloagã,Grigore Blidaru.
Adunarea s-a încheiat cuintonarea imnului ,,Deºteaptã-teRomâne”, precum ºi cu altecântece patriotice, dupã carepoporul adunat, plin de bucuriepentru realizarea visului de veacuri,s-a prins în Hora Unirii sub falduriletricolorului ºi în strigãte de,,Trãiascã România Mare”!
Prof. Gruia Cinghiþã
Informaþie din ziarul„Lumina” privitoare laîntemeierea ConsiliilorNaþionale Române înzona Mehadiei.
1918 noiembrie 28,Caransebeº
Deodatã cu constituþia C.N.R.
Secþia Caransebeº, s-au
început organizãrile în
Garde Naþionale în toatã Graniþa.
Aceste organizãri s-au fãcut sub
conducerea fruntaºilor din comune
precum ºi prin esmiºi din centru.
Peste tot în pãrþile noastre domneºte
liniºtea ºi ordinea.
În cele urmãtoare arãtãm: comuna
organizatã, datul ºi felul organizãrii.
MEHADIA
Istorica comunã Mehadia în aceste
zile mari a înþeles glasul vremii ºi s-
a constituit în Consiliul Naþional
Român local ºi Gardã Naþionalã
Românã Localã.
În 3/16 seara tinerimea a parcurs în
cântece naþionale strada principalã,
iar în faþa bisericii s-a cântat imnul
naþional. Mâine zi la orele 2 d.a. s-
au început festivitãþile prin sunet de
clopot(…) S-a ales Consiliul
Naþional Român local cu urmãtorii
membrii:
Dr. Virgil Nemoianu, Coriolan
Buracu, Martin Cinghiþã, Nic.
Chiticean, Gore Ion Jun., Iosif
Cãpuºã, Mateiu Grecu, Meilã ªuºoi,
Mihai Petchescu, Nica Magheriu,
Martin Ionescu, Boþoacã Ioan,
Ciucurel Ioan, Gore Popescu, Ioan
Lalescu, Tudor Istoc, Vasile A.
Magheriu, Gheorghe Tomescu,
Vasile Sitariu ºi Iosif Bãlãcel. De
preºedinte a fost ales preotul
Coriolan Buracu.
Gardiºtii voluntari fãrã leafã s-au
anunþat 63, dintre care s-a ales de
comandant d l. sublocotenent
Eftimie Cãpuºã, ca subcomandant
sergent-major Mihail Petchescu, iar
Feneºan Nicolae sergent major. Iar
de comandanþi de patrulã: Ciucurel
Ioan sergent major, Petchescu
Gheorghe sergent major, Boþoacã
Ilie sergent major, Meilã ªuºoi
sergent, Gligore Dobre sergent, D.
Caraºovan sergent, V. Sitariu
sergent, N . Feneºan caporal,
Em.Grecu caporal.
De comandant al gãrzi din jur a fost
denumit din partea Consiliului
Naþional Român Central din Arad
Dl. prim locotenent Gore Ion.
Aceºtia au depus cu toþii jurãmântul
de fidelitate Consiliului Naþional
Român Central.
Apoi întreg convoiul a parcurs cu
cântece, muzicã în frunte, cu
gardiºtii care au fãcut serviciul în
acea zi, cu preotul în ornate,cu
steagarul Matei Grecu pe de o parte,
Dr.Virgil Nemoianu, medicul Gardei
voluntare ºi M ateiu M ocanu
sublocotenent sanitar. S-au fãcut
ovaþii D-lui locotenent mareºal
camp. Nicolae Cena.
A p o i s - a o c u p a t c a z a r m a
jandarmeriei locale. ªi în fine s-a
început Hora Unirii. A fost o serbare
ºi o manifestare demnã. S-au luat
mai multe fotografii.
Sã fie într-un ceas bun.
Luni, în 5/18 noiembrie, s-a
constituit în Mehadia Consiliul
Naþional Român al districtului
Mehadia, luând parte delegaþii a lor
20 de comune. Au luat parte 125 de
persoane. S-a hotãrât ca centru
Mehadia. În acest consiliu i-au parte
toþi prezidenþii Consiliilor locale din
cele 20 de comune. De preºedinte al
Cosiliului Naþional Român, al
districtului Mehadia a fost ales în
aclamãri preotul Coriolan Buracu,
preºedintele Cosiliului Naþional
Român din Mehadia.
S-au dat tuturora instrucþiuni de
organizare sistematicã militarã
pentru fiecare comunã. Au vorbit Dl.
Gore Ion, care a luat parte la
consfãtuirile din Arad dându-ne
informaþiuni de cea mai mare
importanþã. Au vorbit preotul C.
Buracu, I. Grozãvescu, Dr. V.
Nemoianu, locot(enent) Petru Fotoc.
Dupã constituire s-a format un
convoi, care cu steagul în frunte cu
preo þimea, au parcurs strada
principalã fãcând ovaþii Excelenþei
Sale Dlui Nicolae Cena, care la
începutul rãzboiului a fost deþinut ºi
exilat din Mehadia. A rãspuns
emoþionat la toate.
VESTEA de Mehadia 4
TRÃIASCÃ ROMÂNIAMARE !
La 1 Decembrie 1918, în sala
Cercului Militar din cetatea Alba
Iulia, s-a þinut Marea Adunare
Naþionalã a poporului român din
Transilvania, Banat ºi Pãrþile Ungurene,
unde au participat delegaþii convocaþi
prin manifestul din 20 noiembrie 1918 al
Marelui Sfat Naþional Român din Arad.
Adunarea a fost deschisã de dr. ªtefan
Cicio Pop, preºedintele Marelui Sfat,
urmat de fruntaºi ai miºcãrii naþionale
pentru unire printre care Vasile Goldiº
cel ce a prezentat adunãrii proiectul de
rezoluþiune, document aprobat cu urale
de cãtre toþi delegaþii.
Dintre vorbirile rostite poporului
de pe la mai multe tribune ce erau
ridicate pe câmpul lui Horea de lângã
Cetatea Alba-Iulia, remarcãm pe cea
pronunþatã de episcopul Miron E. Cristea
al Caransebeºului.
Dupã ce face un scurt istoric al
existenþei românimii în zona Carpaþilor,
cu enumerarea nãvãlirilor ce au pus la
grea încercare populaþia autohtonã,
episcopul afirmã:
„V-aº amãrî prea tare sufletele ºi aº prea
întuneca seninãtatea acestui frumos
praznic naþional, dacã v-aº înfãþiºa icoana
amãnunþitã a lungilor noastre suferinþe
din cursul acestor veacuri:
Amintesc numai:
- cum am zãcut veacuri întregi în cea mai
neagrã iobãgie;
- cum am fost proscriºi de legile nu
numai aspre, ci draconice ungureºti;
- cum în atâtea rânduri ne-am pierdut toþi
conducãtorii;
- cum ne-au sfâºiat chiar credinþa
strãmoºeascã;
- cum au rupt legãturile canonice ºi
fireºti ale bisericii noastre cu biserica
mamã a fraþilor de dincolo;
- cum ne-au bãtut pãstorii, ca sã
risipeascã turma;
- cum am hrãnit cu scump sângele nostru
toate lãpãdãturile strãine.
Dar, cu toate acestea, precum
dupã vorba lui Alecsandri „Ceahlãul sub
furtunã nu cade muºuroi” - aºa ºi puterile
neamului românesc n-au putut fi zdrobite
pentru totdeauna. Din contrã! Mulþumitã
puternicei însuºiri a poporului de a spori
vãzând cu ochii, s-a împlinit faþã de noi
cuvântul poetului:
„Barbarii vin, barbarii trec; Românii îi
petrece, ªi unde unul a cãzut - rãsar în
locu-i zece”
Citind cele de mai sus, nu poþi sã
nu remarci câte adevãruri pot fi cuprinse
în atât de puþine cuvinte. Dacã ar fi sã
amintim numai „ne-au bãtut pãstorii ca sã
risipeascã turma”, aceastã frazã face mai
mult decât sforãitoarele ºi ipocritele
discursuri ale unor politicieni actuali.
Întreg discursul episcopului
Caransebeºului dovedeºte sinceritatea,
ardoarea, credinþa, nãzuinþa, revolta
vorbitorului ºi speranþa cã românimea va
avea un viitor mai bun pentru ea ºi
urmaºii ei.
Dacã ar fi sã parafrazãm o zicalã
româneascã, despre acele evenimente
putem afirma - la vremuri mari oameni
mari.
E greu de imaginat ºi mai ales e
greu de descris ce se întâmpla ºi cum
arãtau localitãþile bãnãþene în acele
momente; ºi, de aceea, consider cã cele
mai revelatoare sunt documentele
întocmite de trãitorii acelor vremuri.
Redãm mai jos procesul verbal
întocmit la 1 decembrie 1918, la adunarea
locuitorilor din Mehadia ºi localitãþile
învecinate.
1918 [noiembrie 18] / decembrie 1,
Mehadia (jud. Caraº-Severin)
Proces-verbal
Luat azi, în 1 Decembrie a.c. (st.n.) în
biserica gr. or. Rom. Din Mehadia la
adunarea naþionalã.
1. Adunarea se deschide cu imnul
naþional „Deºteaptã-te române” cântat
de corul din loc.
Publicul aproape cu ochii inundaþi de
lacrimi cântã împreunã cu corul imnul
mult persecutat, iar la cuvintele - „Iar
noi pãtrunºi la suflet de sfânta libertate”
- toþi ridicã mâna dreaptã spre
jurãmânt, a stângã la inima, joarã vor
da mâna sã fim pururi fraþi.
2. Preºedintele face amintire despre nota
lui Wilson, datã în 8/I a.c. în primul
rând cehii dau ascultare ºi nãzuinþã spre
unirea tuturor slavilor. Rând pe rând se
miºcã toate popoarele subjugate de
Austro-Ungaria.
Aºa ºi românii din toate pãrþile locuite
de ei, se întrunesc astãzi la Alba Iulia
spre a declara dorinþa neamului.
Ni se aratã istoria oraºului Alba-Iulia.
Mihai Viteazu pe unguri de repeþite ori,
intrã în Ardeal. Dar în scurt timp e
trãdat ºi e pus sub picioare miºeleºte.
Urmeazã o sumedenie de suferinþi
pentru poporul românesc (Istoria de
Xenopol).
Horea de patru ori merge la împãratul
spre a îmbunãtãþi soarta poporului
român.
Promisiunile împãratului rãmânând
nerealizate, se naºte revoluþia lui Horea,
Cloºca ºi Criºan. Dar ºi aceºtia sunt
vânduþi. Ungurii îi prind.
Criºan se sinucide, iar Horea ºi Cloºca
sunt rupþi pe roatã.
Asta s-a întâmplat la Alba Iulia. Tot aici
Iancu cu moþii sãi joacã rolã în 1948.
Din aceste motive se þine adunarea de azi
chiar la Alba-Iulia.
E ascultatã cu multã atenþie ºi cu ovaþii
.
3. Ion Lalescu (Cojocariu) vorbeºte
despre suferinþele aproape actuale ale
poporului român.
Cât a avut acest popor de a suferi din
partea „împãnaþilor” jandarmi? Ce
presiune fãceau aceste fiare pe beþul
nostru þãran la vreo alegere!?
Acum însã suntem scãpaþi. Încheie cu
cuvintele „Trãiascã libertatea!”
Ca rãspuns e intonat de corul local „Pe al
nostru steag”. La cuvintele „Iar sfânta
noastrã Românie etern, etern va înflori”,,
toþi strigau unanim: „Aºa sã fie!”
„Trãiascã România Mare!”
4. Mageriu-Enachie ridicã ºi accentueazã
opera d-lui preºedinte; ce o face pentru
poporul rom ân, rãdicându-l d in
întunecimea de odinioarã.
„Nu vã lãsaþi fraþilor - zice - ca sã fiþi
traºi, purtaþi de nas!”
Promisiunile vor rãmânea ºi acum
nerealizate! „Sã mergem pe calea ce-am
început-o, sã arãtãm, cã suntem demni de
numele de român”.
Se ascultã cu multã atenþie.
5. Dl. Preºedinte aratã necesitatea de a se
înfiinþa „Fondul Naþional”, chemând
sprijinul tuturora.
În decurs, când publicul adunat îºi
îndeplinea datorinþa de a sprijini cauzele
noastre na þionale contribuind la
înfiinþarea fondului, corul cântã cântece
naþionale.
În fine Dl. Preºedinte amintind cã numai
aºa ne putem ajunge scopu, dacã suntem
„toþi pentru unul ºi unul pentru toþi”
adunarea e declaratã de închisã.
Notar al C.N.R. Coriolan Buracu
Eugen Feneºan Preº. C.N.R.
stud. acad. silv.
Orice comentariu ar fi de prisos.
Gheorghe Mirulescu
VESTEA de Mehadia 5
BADEA CÂRÞAN -
LUPTÃTOR PENTRU
REÎNTREGIREA
NEAMULUI
,,Gheorghe Badea Cârþandoarme visând întregireaneamului sãu”
În actualul context, înaceste vremuri agitate,cred cã e cazul a neîntoarce în timp spre a-l
gãsi pe primul român-european,primul care a simþit româneºte, aiubit ºi a crezut în România unitã,Badea Cârþan.
Figurã marcantã a secoluluitrecut, azi uitat cu desãvârºire,Gheorghe Cârþan s-a nãscut în 1849în comuna Oprea-Cârþiºoara(Fãgãraº), într-o familie înstãritã-aveau pãmânturi, sute de oi. Pus latreabã înainte de a i se terminacopilãria, Gheorghe va porni cuturma, alãturi de ceilalþi ciobani, lamunte. La 16 ani urmãreºte cãrãrilemunþilor ºi aflã cã ºi dincolo ,,suntfraþi de-ai noºtri, liberi care n-aujãndari unguri în spate, care vorbescromâneºte”. Atunci încolþeºte-nmintea adolescentului dorinþa de-acunoaºte pe fraþii de dincolo demunþi ºi va porni cu alþii prin VamaCucului, cu turmele spre Bãrãgan.
Alãturi de Ion Cotigã (deºicioban era fiu de subprefect) vastrãbate timp de 17 ani Bãrãganul, cufoarte rare întoarceri în satul natal.De la Ion va învãþa slovele ºi dinacest moment va fi un împãtimit alcãrþilor, mai ales ale celor de istorie.Citeºte cu nesaþ despre daci, romani,Decebal, Traian, despre MihaiViteazul. Acum e hotãrât: trebuiemusai sã ajungã la Roma, sã vadã cuochiilui Columna, despre care aflase-n cãrþi, pe ale cãrei stele erau figurilestrãmoºilor.
Un prim popas-dupã un drumde 2 zile ºi 2 nopþi- îl face-nBucureºti, unde merge þintã la statuialui Mihai Viteazul. În faþa statuii
impunã toare-º i scoatecãciula, îngenunchiazã ºi rosteºte orugãciune: ,,Mulþumescu-þi ÞieDoamne cã ai ajutat mãrituluivoievod Mihai sã biruie-n lupte pepãgânii turci ºi ungurii trufaºi. Fã caurmaºii sãi sã treacã culmileCarpaþilor ºi, in lor , sã alunge
cotropitorii unguri, ºi-n cetatea AlbaIulia sã rãsarã din nou soareledreptãþii româneºti. Dupã cumDoamne, o turmã fãrã pãstor sepierde ºi lupii o destramã,, fã ca ºipoporul nostru sã aibã parte deciobani buni care sã-l fereascã delupii care-l pândesc.1)
Aici îl va gãsi un slujitor (totfãgãrãºan) al istoricului V.A. Urechecare-l va duce în biroul istoricului.De acum va începe o perioadã nouãpentru ciobanul patriot care va fiprezentat lui Iorga, Tocilescu dr.Istrati. La ,,Liga culturalã” (înfiinþatãîn 24 ian. 1891) Cârþan ºi-a deschissufletul , ºi-a îmbogãþit mintea; aprimit cãrþi de mari scriitori-istoricilatini ºi e socotit de mediile cultural-politice din regat drept un ,,sol alArdealului” 2)
Simþindu-se frate cu româniidin Regat, îºi va vinde turmele ºi se
porneºte spre Roºiorii de Vede-spre ase-nrola: începuse rãzboiul din 1877.
Dar nu ajunge pe frontulPlevnei, e însã mândru de situaþia derezervist, ºi porneºte spre Cârþiºoaranatalã, tot prin Vama Cucului. Aici vafi prins de jandarmii unguri, încorporatîntr-un regiment, tocmai în Bosnia(1878-1881).
Scãpând cu bine se vaîntoarce-n satul natal ºi va reîncepedrumurile spre Regat, de unde vaaduce, clandestin, cãrþi, icoaneromâneºti. Dupã ce are un visprofetic-întâlnirea cu Traian,împãratul romanilor-e hotãrât :trebuie sã ajungã la Roma. ªi cum eraînvãþat cu drumul, porneºte înianuarie 1896 spre Cetatea eternã,purtând în desagã un pumn de pãmântdin grãdina casei, ºi-o mânã de grâu.Douãzeci de zile a durt cãlãtoria, cuopriri la Budapesta ºi Viena. E primitcu braþele deschise de studenþiiromâni, încurajat de aceºtia. Într-osearã de februarie 1896 ajunge Cârþanla Roma ºi-ºi îndreaptã paºii spreColumnã. A sãrit grilajul, s-a apropiat
de soclu, a îngenuncheat ºi fãcându-ºio sfântã cruce a împrãºtiat pãmântul ºigrâul aduse din Cârþiºoara, dreptprinos al dacului, faþã de marele ctitoral neamului românesc.
Ridicat de un poliþai, uimit deasemãnarea lui cu chipurile dacilor depe columnã, va fi dus la legaþiaromânã. Acum va avea prilejul sãurce-n interiorul columnei, va fi apoiprezentat unor oameni influienþi dinviaþa politicã, culturalã a CetãþiiEterne: marchizul Pandolfi Zanardello,D. Zamfirescu, însuºi regele Umberto,Bacelli; ajunge la Vatican unde leagão prietenie strânsã cu cardinalulRampolla. Asistã la ºedinþele Camerei,unde-i va cunoaºte pe Cavalliotti, BrutAmante ºi mulþi alþii. Timp de 4sãptãmâni e oaspetele personalitãþilorRomei, va vizita Capri, PompeiVeneþia.
Reîntors in Regat (Bucureºti)Cârþan cunoaºte celebritatea, e poftitla redacþiile marilor ziare,laconferinþe. Dorul de ducã însã-l
continuare în pag. 7 .
) O. Metea:,,Viaþa de basm a lui Badea1
Cârþan” Ed.,,Fruncea” Timiºoara 1939/
pag. 23-24.
) Idem, pag.302
VESTEA de Mehadia 6
. urmare din pag 6
îndeamnã la drum-va pornispre Paris unde va fi primit cucãldurã de studenþii români. Nu e lafel de impresionat de oamenii de aiciºi va rosti o cuvântare la ,,Societateastudenþilor francezi” (tradusã
acestora de Jean T. Ghica). Printrealtele va remarca:,,Maica Roma e cao turmã mare. Acolo a fost taicaTraian care-a colonizat Dacia. Dacãvoi, francezii sunteþi fraþi ai noºtri,de ce nu veniþi la noi? Rãgaz ca sã vãcultivaþi aþi avut câtu-i veacul, vofost dulce ºi de folos adãpostulnostru la rãsãrit, acum sã ne-ntãrim ºinoi”.
La Roma va participa laCongresul Orientalist (sept.-oct.1899) alãturi de V.A. Ureche,Tocilescu, Theodor T. Burada, LuigiCazzavillan, depune o coroanã laColumnã. Este centrul atenþiei; presaromânã închinându-i vaste articole.Ciobanul coborât parcã de peColumnã se dovedeºte un înþelept, unbun orator, un ambasador la þãriisale.
Dar ciobanul-ambasador nuse odihneºte, porneºte ºi spreIerusalim unde va fi nemulþumit decerturile dinttre clerici asupra loculuiSfântului Mormânt ºi mai alesnemulþumit de absenþa clericilorortodocºi români.
Întors în þarã va continua,,transportul ilegal de cãrþi româneºtidin Regat în Ardeal, ministrulM o r þ u n V a s i l e ( mi n i s t r u lcomunicaþiilor) inzestrându-l cu 200
foi de drum. La OpreaCârþiºoara, acasã, unde avea unadevãrat depozit de carte româneascã,va fi vizitat de jandarii unguri. Patrucare de cãrþi i-au fost confiscate iarneobositul patriot va fi arestat ºicondamnat la 1 an de închisoare.Însuºi Vodã Carol intervine la FrantzIosif, împãratul reducându-i pedeapsa
la 6 luni.Convins cã va
gãsi înþelegere laîmpãrat, Cârþan pleacãla Budapesta, unde vafi primit de conteleTisza. Discuþia dintrecei doi este grãitoarepentru caracterulromânului:
- Excelenþã, cepurtare-i asta sã-mi iajandarmii 4 care decãrþi, 14 zloþi de argint
ºi sã mã ducã legat la Braºov?- Rumunie non szlobod!- Hm! De arde jandarii toate
cãrþile din Ardeal, gândeºti dumneatac-om rãmâne-n întuneric? Ne dã biataRomânie câte vrem. Io n-am fãcutnici un rãu. Am luat cãrþi de unde aufost ºi le-am dus unde n-au fost. Ori þise pare faptã slabã sã-l deºtepþi pe celdin întuneric?
S-a întors din nou în þaraliberã, a adunat iarãºi cãrþi, a retrecutVama Cucului…doar nu era sã-ºi laseîn întuneric fraþii ardeleni.
N-a rãmas provincieromâneascã , oraº important pe careCârþan sã nu-l viziteze. E aºteptat înºcoli, în redacþiile ziarelor, însocietãþile culturale locale. La ospeþestãtea în picioare, motivându-ºigestul: ,,nu poci sta jos, câtã vremepoporul meu suferã”.
Badea Cârþan va continuadrumurile între cele douã þãri, cãrândcãrþi, vorbind românilor despre unire.
La Sinaia va fi primit cucã ldurã în casa primaruluiManolescu, iar în Bucureºti primãriaîi va pune la dispoziþie o casã liberãdin spatele Ciºmigiului. Interogatîntr-una din zile (întors în Ardeal) deun judecãtor ungur asupra legãturilorcu Roma ºi România, Cârþan
rãspunde: ,,Cum sã n-amtreabã cu mama ºi cu fratele meu,pentru cã eu nu sunt frate cu ungurii”.
Nici un prilej de întrunirepatrioticã nu era pierdut de Cârþan:evenimentele din 3-15 mai pe CâmpiaLibertãþii, Blaj, Congresul Studenþilorde la Baia. Iatã ce scrie ziarul,,Tribuna” despre participarea sa lacongres: ,,Alaþi cã în România ampetrecut bine cu studentii la Fãlticeni,Baia unde Stefan cel Mare i-a zdrobitpe unguri, am vãzut podul pesteDunãre, monumentul lui Ovidiu de laConstanþa. Am petrecut cu mulþiromâni luminaþi în capitalã: domniiCoºbuc ºi Vlahuþã”. S-a bucurat deprietenia lui Ionel I.C. Brãtianu de lacare a primit donaþii bãneºti pentruacþiuni româneºti în Ardeal, precum ºide cea a lui Take Ionescu, Spiru Haret.
Dar neobositul cãlãtor ce-atrudit întreaga viaþã pe
continuare în pag.8 .
VESTEA de Mehadia 7
. urmare din pag.7
cãile neamului avea sãoboseascã intr-o zi. Fiind surprinsîntr-o iarnã de o avalanºã (într-unadin desele drumuri prin ValeaCucului) a zãcut timp lung ºisimþindu-ºi sfârºitul aproape a plecatiarãºi spre Regat: ,, nu vreau sã morîn Ardealul robit, vreau sã mor pepãmântul liber al României”. S-aretras la Poiana Þapului, în casteluldoamnei Lahovari, soþia fostuluiministru al þãrii, ºi-n ziua de 7 august1911 (ora 11 a.m.) truditul trup alciobanului Gheorghe Cârþan a rãmasfãrã suflare.
În ziua de 10 august, orele17, a fost înmormântat în cimitiruldin Sinaia, însoþit fiind de maripersonalitãþi culturale, politice. Pecrucea modestului mormânt s-auscris aceste cuvinte simbolice:,,Gheorghe Badea Cârþan doarmevisând întregirea neamului sãu”. Aºas-a împlinit o viaþã ca un vis, o viaþãpusã-n slujba neamului sãu!
O a r e î n c e r c a r e a d erememorare a acestei mari figuri edesuetã? Oare câþi îºi amintesc de elºi de marii oameni politici ce l-aunumit prieten drag? ªi nu mã refer la,,publicul” mare ci la aºa ziºii noºtri,,oameni mari politici”, pe care-isesizez ca ,,epigoni” a tot ceea ce s-anumit viaþã politicã interbelicã.
Nu e desuet în contextulactual a-þi afirma apartenenþa la onaþiune, mai ales cã nu avem a neruºina de originea, istoria noastrã.Greºesc oare?? Rãmâne de vãzut!
Prof. Miruna ªchiopu
� � � � � � � � � �
Moº Crãciun
Moº Crãciun, Moº Crãciun!La casa de om sãracS-a gãtat fãina-n sacªi n-avem sã-þ dãm colac…Moº Crãciun!
Moº Crãciun, Moº Crãciun!Pe toate rãzoarele,Pe toate ogoarele
Ne-am trudit picioarele…Moº Crãciun!
Moº Crãciun, Moº Crãciun!Toate sãptãmânileNe-am ostenit mânileªi-am adunat grânele…Moº Crãciun!
Moº Crãciun, Moº Crãciun!
Slujim slujba statului,Þarina bogatului,Pajura-mpãratului…Moº Crãciun!
Moº Crãciun, Moº Crãciun!Pe toate cãrãrileÎþi cântãm cântãrile,Ardem lumânãrile…Moº Crãciun!
OCTAVIAN GOGA
VESTEA de Mehadia 8
� Colindãtorii �
Cad fulgii mari încet zburândªi-n casã arde focul,Iar noi pe lângã mama stândDe mult uitarãm jocul.De mult ºi patul ne-aºtepta,Dar cine sã se culce?Rugatã, mama repetaCu glasul rar ºi dulce
Cum sta pe paie-n frig HristosÎn ieslea cea sãracã,
ªi boul cum sufla milosCãldurã ca sã-i facã,Drãguþ un miel cum i-au adusPãstorii de la stânãªi îngeri albi cântau pe susCu flori de mãr în mânã.
ªi-auzi! Rãsar cântãri acum,Frânturi dintr-o colindã,ªi vin mereu, s-opresc din drum,S-aud acum în tindã –Noi stãm cu ochii pironiþiªi fãrã de suflare;Sunt îngerii din cer veniþiCu Ler, oi Domnul mare!
Ei cântã nãlþãtor ºi rarCântãri de biruinþã,Apoi se-ntorc ºi plâng amarDe-a Iudei necredinþã,De spini, de-ostaºi, ºi c-a murit…Dar s-a deschis mormântulªi El acum e-n cer suitªi judecã pãmântul.
ªi pânã nu tãceau în prag,Noi nu vorbeam nici unul –Sãrac ne-a fost, dar cald ºi dragÎn casã-ne Crãciunul.ªi când târziu ne biruiaPe vatra caldã somnul,Prin vis vedeam tot flori de mãrªi-n faºe mic pe Domnul.
George Coºbuc
NAªTEREADOMNULUI IISUSHRISTOS –SÃRBÃTOAREADRAGOSTEI
,,Iat|, v| vestesc bucuriemare, care va fi pentru a totpoporul, c| vi s-a n|scut ast|ziMântuitor, care este HristosDomnul, în cetatea lui David.”(Luca, 2, 10-11)
Acestea sunt cuvintelerostite de înger c|tre p|storii dinjurul Betleemului, în noapteasfânt|, când cerul a coborât pep|mânt, când … lui Dumnezeu,,s-a întrupat de la Duhul Sfânt Õide la Fecioara Maria Õi s-a f|cutom”, ca pe noi s| ne mântuiasc|.Bucuria aceasta a întrup|rii Õivenirii lui Dumnezeu în lume, cas| vieÛuiasc| între oameni, s-atransmis de la p|stor iiBetleemului, pretutindeni Õi pesteveacuri în sufletele tuturor celorce-au primit vestea cea bun|,Evanghelia Domnului nostruIisus Hristos. Ôi credincioÕiiBisericii noastre str|moÕeÕti desecole cânt| în colindele lorbucuria naÕterii lui Hristoszicând: ,,Ast|zi s-a n|scut HristosMesia-chip luminos,L|udaÛi Õi cântaÛiÔi v| bucuraÛi”
Ôi într-adev|r, nu ecredincios român care s| nutresalte de bucurie în aceast|noapte sfânt| Õi s| nu-Õi reversebucuria în imnele noastrebisericeÕti Õi în colindelestr|moÕilor noÕtri.
Bucuria aceasta ne leag|cu înaintaÕii noÕtri, cu fraÛiinoÕtri credincioÕi de pe plaiurileromâneÕti Õi cu toÛi credincioÕiicare pream|resc pe cel ce ,,trups-a f|cut” (Ioan 1,4) pentrumântuirea tuturor.
Bucuria luminoas| aCr|ciunului izvor|Õte din faptul
c| Dumnezeu s-a f|cutom, adic| Fiul lui Dumnezeu adevenit Õi ,,Fiu al omului”, fiindîntr-o persoan| Dumnezeu Õi om.Mare tain| este aceasta:Dumnezeu cel veÕnic Õi f|r| desfârÕit, cel necuprins, se las|cuprins Õi v|zut în chip de om, înaÕa fel încât El este între oamenica un frate, ca unul asemenea lor,
deÕi deosebit de ei , cum spuneSf.Grigorie Teologul:,,Fiul luiDumnezeu prin întrupare, ar|mas ceea ce e (adic|Dumnezeu) Õi s-a f|cut ceea cenu era (adic| om)”, fiind acumDumnezeu-om. Dar nu-i destul s|ne bucur|m Õi s| cânt|m , s|pream|rim pe Hristos. Se cuvines| p|Õim pe urmele Lui, s| nestr|duim a vieÛui aÕa cum avieÛuit El. Este ceea ce ne învaÛ|Sfântul Apostol Ioan: ,,Cine zicec| petrece în Hristos dator esteprecum acela a umblat Õi el aÕa s|umble” (Ioan 2,6). Desigur înviaÛa lui Hristos g|sim multevirtuÛi, pe care trebuie s| ni leînsuÕim. Toate aceste virtuÛi secuprind în una singur|:dragostea.
Nu este om care s| nuaparÛin| unei familii, unui popor,unei patrii. Iisus însuÕi era dinneamul lui Avraam, din s|mânÛalui David; El Õi-a iubit poporul, aiubit patria Sa. AÕa Õi noi, nusuntem numai fiii p|rinÛilornoÕtri, ci Õi fiii str|moÕilor noÕtri,
ai înaintaÕilor noÕtri, alc|ror lanÛ se întinde peste veacuripân| în timpuri necunoscute, lanÛcare prin noi se întinde Õi secontinu|, cu urmaÕii noÕtri-copii,nepoÛi, str|nepoÛi-spre un viitorîndep|rtat.
AÕa cum Iisus Hristos Õi-aiubit poporul, Õi-a iubit patria, secuvine ca fiecare om, ca adev|ratucenic al lui Hristos, s| ne iubimpatria, s| ne iubim poporul, s|cinstim vrednicia înaintaÕilornoÕtri.
În noaptea sfânt| a NaÕteriiDomnului cerul vesteÕte iar|Õi Õiiar|Õi p|mântului pace Õibun|voire între oameni, întrepopoare. Este pacea l|untric|,pacea sufletului în care s|l|ÕuieÕteHristos cu dragostea, cu bun|tatea,cu sfinÛenia Lui. Este pacea dintreom Õi om, pacea dintre membriifamiliei, pacea dintre fiii BisericiiOrtodoxe Române, întemeiat| pedragoste fr|Ûesc|, dreptate,libertate Õi colaborare. Rodul p|ciieste rezultatul conlucr|rii noastrecu harul divin a împlinirii voii luiDumnezeu, care ne cere s| fim,,f|c|tori de pace”.
Îngenunchind cu magii Õip|storii în faÛa pruncului Iisus Õicinstind pe Sfânta Lui Maic|, s|in|lÛ|m rug|ciuni c|tre Tat|lceresc, ca pacea s| fie atot-st|pânitoare în sufletele noastre, înfamiliile noastre.
Praznicul acesta estepraznicul familiei creÕtine. Fiecaredintre noi, ne d|m silinÛa, an dean, s| ne apuce ajunul Cr|ciunuluiacas|. Acolo, în liniÕtea Õi tihnac |m i n u l u i , a Õ t e p t|m p ecolind|torii, care de când serevars| de ziu|, Õi pân| c|tremiezul nopÛii, se opresc subfereastr|, sau ne trec pragul casei,ca s| ne aduc| în cânt|rile lor ,,peDumnezeu, s| ne mântuie de r|u”,pe ,,Dumnezeu adev|rat, soare-nraze întrupat”.
,,Ôi de acum pân|-n vecieMila Domnului s| fie, L|udaÛi Õi cântaÛi Ôi v| bucuraÛi”. Amin
Preot Gabriel Emil B|buÛ
VESTEA de Mehadia 9
1 DECEMBRIE 1918,
LA PLUGOVA
Actul de la 1 decembrie 1918 a
consfiinÛit de jure o realiate de facto
transmisã peste veacuri: unitatea
poporului român din jurul arcului
carpatic.
Actul a fost perecdat de mai multe
evenimente politice Õi culturale, cel
mai important fiind Primul Rãzboi
Mondial. În acest rãzboi au pierit
mulÛi tineri din Plugova. Numele lor
este pãstrat cu sfinÛenie pe o troiÛãridicatã în centrul satului Plugova de
cãtre muncitorii ceferiÕti.
În Plugova, au fost mai multe
evenimente care au precedat actul de
unire cu Ûara. Astfel, armata austro-
ungarã concesioneazã clopotele
bisericii din sat pentru a le transforma
în tunuri. PopulaÛia satului a condus
plângând, clopotele pânã la ieÕirea
din sat. Un sãtean, Pârvulescu Ioan
Pârvul, este ridicat Õi deportat în
U n g a r ia p e n t r u p r o p a g a n d ã
antimaghiarã.
Numele satului Plugova fusese,
p e n t r u o s c u r tã p e r i o a d ã ,
preschimbat în Ekes. Pãtrunderea
unor trupe sârbeÕti în sat, în 1918, a
favorizat evenimentul de la 1918.
S ã ten i , c ã lãuz iÛ i de p reo tu l
Adamescu Trifon, se manifestau
deschis pentru unirea cu Ûara, pentru
introducerea limbi române în Õcoalã.
Ziua de 18.XI 1918 a consfinÛit Õi
pentru locuitori satului Plugova
hotãrârea nestrãmutatã a acestora
de a se uni cu Ûara Mamã. Într-o
atmosferã de profund patriotism Õi de
mare sãrbãtoare, Plugovenii îÕi aleg
membrii Consiliului NaÛional Român
din Plugova, precum Õi delegaÛii care
au participat la ÕedinÛã de constituire
a Consiliului NaÛional Român al
districtului Mehadia. Cei aleÕi sã
reprezinte vrerea locuitorilor satului
au fost: N icolae Vlãduceanu,
învãÛãtor Nicolae Pervulescu Õi Ion
Rãdulescu, subsecretar.
Prof. Mihai Cornian
VESTEA de Mehadia 10
� MoÕ Crãciune, MoÕ Crãciune! �
Unde eºti, în astã searã, Moº Crãciunede-altã datãSã vezi lumea pãgânitã, cât este de turburatãCum se jeluie ºi plânge, ºi se neacã în suspineCã nu mai cobori la dânsa,din a tale zãri divine
Cum te-ai coborât de-a rândul, mãid’o douãzeci de veacuriÎn castele ºi palate, în colibe ºi conacuriÎn cãºi mari cu bunã stare, în mansardeumiliteÎn bordeie fãrã coºuri, ºi cu stuf acoperite
Scurt, sã nu mai lungesc vorba,te-ai avântat peste totulMoºule bãtrân de veacuri, cu barba albã,cât cotulªi zburau în a ta urmã, mii de cete ‘naripateÎngeraºi cu pãr de aur, ºi cu câte-un sacîn spate
ªi apoi, ce fericire, când la fiecare uºãTe primea v’un moº, ca tine, v’un bãrbatsau v’o mãtuºãTe poftea cu drag în l’untru, îþi da scaun,sã ºezi o leacãªi doreau din alor suflet, toþi cu tine,sã petreacã
Iarã tu îmbãtrânite, aruncând priviri senineÎnspre copilaºii candizi, ce cãutau cu dragla tineCu mânuþe ‘mpreunate, gata pentru rugãciuneSã le dai sacul cu daruri, Moº Crãciune,Moº Crãciune!
TATA OANCEA,
Timis oara, 24 decembrie 1939
Avem înc{
patru ani
parlamentar
din mijlocul
nostru...
La scrutinul din 2008, la
aflarea veºtii cã ing. Ion
Tabugan candideazã pentru
funcþia de deputat în Parlamentul
României, am spus, în discuþiile
cu sãtenii din Plugova ºi cu alte
ocazii, cã noi plugovenii, precum
ºi ceilalþi locuitori din zonã
suntem puºi în faþa unei ºanse
unice de a avea un parlamentar
din rândul nostru ºi cã nu se ºtie
când ne mai întâlnim cu aceastã
oportunitate. Locuitorii din
colegiul în care Ion Tabugan a
candidat ºi-au dat seama de
importanþa situaþiei în care se aflã
ºi i-au acordat votul atât în zona
lui ”Hercules”, cât ºi în Valea
Almãjului sau Clisura Dunãrii. ªi
nu s-au înºelat.
Dacã în 2008 l-au votat toþi din
mândrie, aºa cum arãtam mai sus,
dar cunoscându-i, totuºi,
dragostea faþã de zona natalã ºi
de locurile unde ºi-a desfãºurat
a c t i v i t a t e a p r o f e s i o n a l ã ,
hotãrârea, puterea de muncã ºi de
iniþiativã, acum în 9 decembrie
2012 a avut de partea sa
rezultatele activitãþii sale în cei 4
ani de mandat, vizibile în toate
localitãþile din colegiul sãu,
începând cu Plugova ºi terminând
cu Moldova Nouã.
Nu am spaþiul necesar sã prezint
toate rezultatele sale, dar un lucru
este cert: ºi-a lãsat amprenta în
Colegiul 3 în toate sectoarele de
activitate, ºi anume economic,
a d m i n i s t r a t i v , c u l t u r a l ,
învâþãmânt, religios, fiind prezent
în permanenþã, fizic, printre
alegãtori, având o putere de
muncã remarcabilã.
Celor care l-au votat în 9
decembrie 2012: un sincer
„BRAVO”.
Sunt sigur cã în 2016 vom avea
toate motivele sã-l votãm din nou,
inclusiv cei care acum au fost
nehotãrâþi.
Avem de partea noastrã chiar ºi o
vorbã izvorâtã din înþelepciunea
p o p u l a r ã r o m â n e a s c ã :
„Întotdeauna este mai aproape de
corp cãmaºa, decât haina sau
paltonul”.
În incheiere, vreau sã punctez
douã aspecte:
1. În momentul în care în
Parlament s-a votat reducerea
pensiilor ºi a salariilor, deputatul
Ion Tabugan nu a votat aceastã
mãsurã.
2. Ion Tabugan îºi iubeste zona
natalã, Banatul, Þara nu prin
prisma doctrinei vreunui partid
politic, ci datoritã aluatului din
care este plãmãdit el, ºi a
caracterului sãu.
Asta ar trebui sã o stie cu toþii.
Succes Ionicã Tabugan în noul,
sau, mai bine zis, noile mandate ce
vor urma, putere de muncã ºi
multã sãnãtate, pentru a-þi putea
duce iniþiativele la bun sfârºit!
Ec. Drãgan Ion, Plugova
� � � � � � � � � � � � �
Nu existãCrãciun, fãrã...
MOª CRÃCIUN!
Moº Crãciun este versiunea mai
nouã a Sfântului Nicolae care ºi-a
fãcut apariþia în secolul III. El apare ca
un om bãtrân prietenos care împarte
cadouri tuturor copiilor în noaptea de
Crãciun (de 24 spre 25 decembrie).
Chiar dacã mitul poate varia de la zonã
la zonã, în special în funcþie de clima,
(care pleacã de la o iarnã îngheþatã în
emisfera nordicã ºi ajunge la o varã
cãlduroasã în emisfera sudicã), în
general Moº Crãciun este imaginat ca
fiind îmbrãcat într-un costum roºu,
având o barbã lungã ºi albã ºi locuind
într-o þarã nordicã (mai frecvent în
Finlanda sau în Canada).
continuare în pag.12 .
VESTEA de Mehadia 11
. urmare din pag.11
Spiriduºii îl ajutã la pregãtirea
cadourilor. El împarte cadourile cu
ajutorul unei sãnii zburãtoare, ce este
trasã de reni (sau pe o planºã de surf
în Australia). Moº Crãciun intrã în
case prin horn (dacã existã unul) ºi
pune cadourile sub pomul de Crãciun
sau în cizmele pregãtite special
pentru aceasta.
Sfântul Nicolae din Myra (Demre)
reprezintã sursa primarã de inspiraþie
pentru Moº Crãciun. El a trãit în
secolul al IV-lea º i a fost un episcop
creºtin al provinciei Licia din Anatolia
bizantinã, fiind renumit pentru faptul
cã împãrþea cadouri oamenilor
sãraci, El a dãruit câte 100 de galbeni
la trei fete sãrace înainte de a se
mãrita pentru ca acestea sã nu
ajungã sã se prostitueze. Moº
Crãciun a fost asemãnat cu Odin, un
zeu im po r tan t la popoa re le
germanice. În douã cãrþi scrise în
secolul al XIII-lea în Islanda, „Poetic
Edda” ºi „Prose Edda”, acesta este
prezentat zburând pe un cal cu opt
picioare numit Sleipnir ce putea
cãlãtori pe distanþe lungi. Acest cal a
fost comparat cu renii lui Moº
Crãciun. Sãrbãtoarea închinatã lui,’’
Yule’’, avea loc anual pe 21
decembrie. În ajunul acestei zile,
copii îºi umpleau încãlþãmintea cu
legume, iar zeul le oferea dulciuri în
locul acestora. Conform legendei,
aceastã practicã ar fi fost adusã în
Statele Unite de cãtre coloniºtii
olandezi ce s-au stabilit în New
Amsterdam în secolul al XVII-lea.
Aceastã idee este însã greºitã,
imigranþii olandezi fiind protestanþi
detestau cultul sfinþilor, împreunã cu
c e l a l S f â n t u l u i N i c o l a e ,
considerându-l obicei papistaº.
Santa Claus a fost introdus într-o
satirã din 1809 a lui W ashington
Irving, numitã Knickerbocker History,
el inventând legenda conform cãreia
Santa Claus a fost împrumutat de la
imigranþii olandezi.
Sinterklaas (versiunea olandezã a
Sfântului Nicolae) era îmbrãcat cu
haine bisericeºti ºi se urca pe
acoperiºurile caselor, trimiþându-le
acestora cadouri prin horn. În Marea
Britanie, „Father Christmas” este
datat din secolul al XVII-lea,
personajul fiind un bãrbat grãsuþ, cu
barbã, îmbrãcat într-o hainã lungã,
verde ºi guler de blanã. Imaginea lui
se regãseºte în „Fantoma Crãciunului
prezent” din cartea „A Christmas
Carol” scrisã de Charles Dickens.
Christkindlein a devenit popular în
Europa în secolul al XIX-lea. El
aducea cadouri în secret copiilor,
având ca ajutor un pitic numit
Pelznickel (sau Belsnickle).
Un rol important în crearea mitului l-a
avut pastorul american Clement
Clarke Moore, autor al unui poem
care îl prezenta pe Sfântul Nicolae ca
ºi un personaj simpatic, dolofan ºi
zâmbitor, care împarte cadourile din
sania sa trasã de reni. Publicat pentru
prima datã în ziarul Sentinel din New
York pe 23 septembrie 1823, creaþia
a devenit în anii urmãtori foarte
cãutata, ajungând în mai multe
cotidiane din Statele Unite, dar fiind ºi
tradus ºi publicat în întreaga lume. În
1860, cotidianul Harper's Illustrated
W eekly a publicat un desen al lui Moº
Crãciun, îmbrãcat într-un costum roºu
ornat cu nasturi negri ºi cu o curea
din piele. Timp de aproape 30 de ani,
T hom a s N as t , des ena to r º i
caricaturist al ziarului, a ilustrat prin
sute de desene toate aspectele
legendei ºi va da mitului principalele
sale caracteristici vizuale. Nast este ºi
cel care a promovat în 1885 ideea cã
reºedinþa lui Moº Crãciun se aflã la
Polul Nord. Acest lucru a fost preluat
anul urmãtor de scriitorul George P.
W ebster. În 1931, Moº Crãciun a
primit o nouã imagine printr-o
campanie publicitarã, desfãºuratã de
Coca-Cola. Desenatorul Haddon
Sundblom i-a conturat o burtã
durdulie, un aer jovial, un costum roºu
ºi o atitudine tolerantã. Compania
foloseºte aceeaºi imagine a lui Moº
Crãciun în campaniile publicitare
realizate cu ocazia sãrbãtorilor de
iarnã din acel moment pânã în
prezent.
În „Dicþionar onomastic românesc”,
„Crãciun” este un substantiv,
personificat în folclor ca Moº Crãciun.
R om ulus Vulcãnescu p rezin tã
legenda personajului: „Mitul arhaic al
unui cioban-zeu-moº este transfigurat
în mitul unui cioban demonic care
refuzã s-o primeascã pe Fecioara
Maria sã nascã în staulul lui. Soþia lui
Crãciun (Crãciuna sau Crãciuneasa,
în studiul lui Pericle Papahagi) o
primeºte într-ascuns º i moºeºte pe
Isus, faptã pentru care Crãciun îi taie
mâinile, dar Fecioara Maria i le lipeºte
la loc. Minunea îl converteºte pe
Crãciun la creºtinism (religie care nu
apãruse încã). De bucurie cã nevasta
lui a scãpat de pedeapsa lui
necugetatã, Crãciun aprinde un rug
de cioate de brad în curtea lui ºi joacã
hora cu toate slugile sale. Dupã joc
îm parte Fecioarei Maria daruri
pãstoreºti (lapte, caº, urdã, smântânã)
pentru ea ººi fiul ei”. Etnologul afirmã
cã Moº Crãciun reprezintã o
transfigurare a magilor ce i-au adus
daruri lui Isus la naºterea sa ºi cã este
simbolul tipului creator. Sintagma
„moº” din numele sãu înseamnã
„întemeietor”, „ziditor”, „începãtor”.
Semnificaþia sãrbãtorii actuale de
Crãciun este specificã geto-dacilor. În
aceeaºi zi se celebrau Saturnaliile
romane, apoi moartea ºi renaºterea
zeului solar de origine iranianã, Mithra,
ºi, dupã trei secole de la apariþia
creºtinismului, a început sã se serbeze
naºterea lui Isus. Determinantul „Moº
(Crãciun)” semnificã vârsta înaintatã a
zeului care trebuia sã moarã ºi sã se
nascã de Anul Nou. Existenþa lui dura
365 sau 366 de zile, îmbãtrânea,
deceda ºi învia la începutul anului
urm ã tor. În trad iþ i ile populare,
Crãciunul apare fie ca o zeitate cu
puteri supranaturale, fie ca un om
obiºnuit (un bãtrân, pastor cu barba de
omãt, vecin cu Moº Ajun, etc).
Vestimentaþia lui era alcãtuitã din
costum popular, anotimpul sugerat
fiind primãvara.Vechimea numelui e
doveditã de existenþa cuvântului, în
variante, în aromânã ºi megleno-
românã.
Indiferent de unde ar veni „Moºul” ,
putem spune cu mâna pe inimã, în
aceste zile, cã „ MOª CRÃCIUN
EXISTÃ !’’ºi cã nu am fost niciodatã
dezamãgiþi de El.
Prof. Iohana Zimbran
___________________________
Bradul de Crãciun
Încã de la crearea lumii existã
un pom al vieþii, sursa cunoaºterii ºi
manifestãrii puterii divine. Un pom al
vieþii ºi morþii, pomul cunoaºterii ºi a
binelui, dar ºi a rãului. Tradiþia spune
cã pomul de Crãciun se împodobeºte
în Ajun de Crãciun, pe 24 decembrie.
Un înger sau o stea poate fi pusã în
vârful pomului, reprezentând îngerii
sau steaua de la Betleem. De exemplu
egiptenii, în ziua solstiþiului de iarnã, iºi
impodobeau casele cu frunze verzi de
palmieri. Astfel îl întâmpinau º i îl
celebrau pe Zeul Ra pentru biruinþa
asupra întunericului. Se ºtie cã dupã
solstiþiul de iarnã durata orelor cu
continuare în pag.13 .
VESTEA de Mehadia 12
. urmare din pag.12
Soare începe sã creascã ºi ziua
devine, treptat, mai lungã decât
noaptea. Fenicienii foloseau pomii ca
ºi altare pentru a se închina zeitãþilor.
Tradiþia pomului de Crãciun are douã
legende strãvechi ºi la fel de celebre.
Prima legendã îl are în prim plan pe
cãlugãrul Bonifaciu, cel care a
rãspândit creºtinismul în multe arii din
Franþa ºi Germania. Povestea spune
cã într-o zi, în timp ce trecea pe lângã
o pãdure, a zãrit un grup de pãgâni
care încercau sã sacrifice un copil în
numele zeului Thor. Aceastã acþiune
pãgânã a fost opritã de cãlugãr. Se
spune cã în dorinþa de a salva viaþa
copilului, cãlugarul ar fi doborât
stejarul dintr-o singurã loviturã de
pumn. Pe locul unde altadatã se
înãlþa un falnic stejar acum rãsãrea
un brãduleþ. Având în vedere faptul
cã pomul în viaþa creºtinã înseamnã
în primul rând viaþa, Sf. Bonifaciu s-a
folosit de acest element pentru a-i
creºtina pe pãgâni. El le-a explicat
pãgânilor cã acela era Pomul Vieþii,
dovada faptului cã Dumnezeu ºi
Hristos sunt veºnici. De asemenea,
având în vedere forma pomului,
acesta era asemãnat cu Sfânta
Treime. Povestea spune cã de atunci
creºtinii atârnau de tavan în jos
bradul cu ocazia Crãciunului.
Ciudãþenia este datã de faptul cã la
început brazii erau poziþionati invers
decât ºtim acum, adicã cu vârful în
jos. Tradiþia a continuat pânã în
seolul al XII-lea.
Însã, aºa cum menþionam anterior,
adevãrata legaturã între brad ºi
Crãciun este datã de Martin Luther.
Acesta are meritul de a aduce bradul
în prim plan, legându-l de una din
cele mai importante elemente ale
vieþii creºtine: Naºterea Mântuitorului.
Prima menþionare documentarã a
unui brad de Crãciun dateazã din
1510 ,din capitala Lituaniei, Riga. La
Paris pomul de Crãciun începe a fi
împodobit începând cu anul 1521.
Tradiþia germanã a fost adusã de o
prinþesã germanã cãsãtoritã cu
Ducele de Orleans. Începând cu acel
moment tradiþia pomului de Crãciun a
început sã se rãspândeascã în
întreaga zonã francofonã. Încet dar
sigur aceastã tradiþie de origine
ge rm a n ã a în c e p u t s ã s e
raspândeascã în întreaga lume
creºtinã.
În SUA pomul de Crãciun a fost
îmbodobit pentru prima datã în
perioada Razboiului de Secesiune de
cãtre coloniºtii germani care au fost
angrenaþi în acest razboi. În Marea
Britanie obiceiul împodobirii pomului
este mult mai apropiat secolului al
XIX-lea.
Se ºtie despre Crãciun cã este
sãrbãtoarea Naºterii Domnului Iisus,
o sãrbãtoare a liniºtii sufleteºti, a pãcii
ºi a cadourilor. De altfel, Crãciunul
este o sãrbãtoare plinã de luminã, de
semnificaþii ºi simboluri.
Sãrbãtoarea Crãciunului a fost
întotdeauna o sãrbãtoare a bucuriei
pentru creºtini, dar, mai ales pentru
copii, care aºteaptã cu nerãbdare
momentul împodobirii pomului de
Crãciun sau zilele în care merg la
colindat, primind în schimb daruri.
Totodatã, se obiºnuieºte, la creºtini,
ca în Ajunul Naºterii Domnului, cât ºi
în ziua de Crãciun, sã meargã la
bisericã, dupã care sã ia masa în
familie, în mijlocul celor dragi.
Bradul de Crãciun este o tradiþie
oarecum recentã în România, dar este
cel mai îndrãgit obicei al sãrbãtoriilor
de iarnã, datoritã simbolurilor care i se
asociazã, ºi anume: dragoste, bucurie,
fericire, împlinire, speranþã, viaþã,
sãnãtate, magie…!
Prof. Iohana Zimbran
VESTEA de Mehadia 13
E noaptea !
O, noapte divinã, cu cer înstelat,Cu fulgi de zãpadã ce cad ne-ncetat!Pãdurea se zbate în suflu de vânt,Iar brazii se-apleacã sfioºi la pãmânt.
E noaptea în care Lumina rãsare,Speranþa renaºte din bezna necredinþei;Colinda rãsunã prin case ºi-n zare.E noaptea iubirii ºi a biruinþei.
E praznic în lume ºi mare veselie,Podoabe ºi cântec ºi mese-nbelºugate.La Ieslea cea Sfântã venim cu bucurieGãtiþi cu straie noi ºi suflete curate.
În case copiii se strâng lângã brad,Iar focul geme-n vatrã cu palide vãpãi.E noaptea cea Sfântã când stelele cad,Iar Domnul se naºte în staulul de oi.
E noaptea-n care Cerul coboarã pe pãmântªi se-mplineºte astfel Profeþia;Azi Dumnezeu ne dãruieºte Pruncul SfântSã îl primim cu toatã dragostea ºi bucuria!
Prof. Mirela Turculeanu
OCOLUL SILVICMEHADIA –SCURT ISTORIC
Având în vedere faptulcã în localitateanoastrã îºi desfãºoarã
activitatea o instituþie, consider eu,foarte importantã, ce are multipleinterferenþe cu viaþa de zi cu zi acomunitãþii noastre, ºi datoritãfaptului cã am participat aproapejumãtate de seco,l ca angajat, laactivitatea acestei instituþii, amconsiderat de datoria mea de aîntocmi, ºi a oferi cititorilor noºtri, un mic istoric al acestei instituþiidenumitã ºi astãzi, la fel ca acum 64de ani când a fost înfiinþat -OCOLUL SILVIC MEHADIA.
În urma naþionalizãrii,pãdurile ce aparþin astãzi acestui ocolau aparþinut Comunitãþii de AvereCaransebeº (fond grãniceresc). Înanul 1948, luna august, prinreorganizare, se înfiinþeazã OcolulSilvic Mehadia, având ca locaþieprovizorie casa domnului FeriFurbacher din Bãcºãneþ. Dupã oscurtã perioadã, sediul este mutat lacasa cu boltã din centrul localitãþii,demolatã ulterior, astãzi pe loculacesteia ridicându-se blocul ceadãposteºte sediul primãrieiMehadia. Dupã desfiinþarea raionuluiAlmãj-Mehadia, în anul 1958, sediulOcolului se mutã în casanaþionalizatã a firmei de exploatare alemnului din Prosec, în locul fostuluisediu al Securitãþii din perioadafuncþionãrii raionului, acelaºi loc încare aceastã unitate îºi desfãºoarã ºiastãzi activitatea.
La înfiinþare, noul ocol preiaºi personalul fostei structuri deadministrare a acestor pãduri,respectiv Comunitatea de Avere-unpersonal bine pregatit din punct devedere profesional, disciplinat, nu cumulte studii dar cu o înaltã þinutãmoralã ºi multã responsabilitate ºiconºtiinciozitate în munca ce odesfãºurau. Dintre aceºtia doresc sã
amintesc pe câþiva cu care amlucrat ºi am avut, aº spune, nu ocazia,ci norocul de a-i cunoaºte, deoareceam putut învãþa de la ei ce înseamnãsã faci parte din corpul silvic, foarterespectat în acea vreme, lucru ce îlconstat doar acum - tocmai datoritãunor astfel de oameni. Laitin Brata,Drãgulescu Matei, Ferescu Ion,Roºeþi Dumitru, Giagim Enache,Baros Dumitru, MartinescuConstantin, sunt doar câþiva dintreaceºti ,,premergãtori” ai silviculturiilocale, de a cãror roade ale muncii lorne folosim ºi astãzi prin arboreteleînfiinþate de ei ºi rãmase nouã.
Primul ºef de ocol a fostinginerul Ionescu Ion. Ulterior, operioadã de timp, ºefii de ocol suntnumiþi politic. Aceºtia nu deþin studiiîn domeniul silvic, însã au la activ obunã activitate pe linie politicã,devotaþi partidului. Dintre aceºtiaamintesc: Pîrvu Ion, Lazãr ªtefan,Martinaº Traian. Inginerii silvici, înaceastã perioadã deþin doar funcþia de
inginer ºef, secondând ºeful de ocolîn conducerea instituþiei. La Mehadia,ca ingineri ºefi, în aceastã perioadãau funcþionat Nena ªtefan ºi SîrbuMircea.
În anul 1958, odatã cudesfiinþarea raionului Almãj-Mehadia, localitãþile din bazinulBelareca sunt trecute la raionulOrºova, iar Valea Almãjului, la nou-înfiinþatul raion Bozovici. Tot în aceaperioadã se reorganizeazã ºi ocoalele
silvice. Ocolul silvic Cruºovãþ-Cornea se desfiinþeazã, suprefeþele depãdure aflate în administrarea acestuiocol intrând în componenþa Ocoluluisilvic Mehadia. Astfel bazinelePârvova, Mehadica, Domaºnea,Cornereva ºi Sfârdin vor fiadministrate de aici înainte de Ocolulsilvic Mehadia, aceastã organizarecontinuând ºi azi. În acelaºi timp,bazinele Iardaºtiþa ºi Sarcaºtiþa sunttrecute, din administrarea Ocoluluisilvic Mehadia, în administrareaOcolului silvic Bãile Herculane. Dinanul 1958 ocolul este condus de ºefulde ocol (politic) Martinaº Traian ºiinginer ºef Gherase Ion. În anul 1960,se renunþã la serviciile ºefilor de ocolpolitici, conducerea ocoalelor silvicerãmânând exclusiv inginerilor silvici.ªefii de ocol, ingineri silvici, ce aucondus ocolul silvic, în perioada câtam fost ºi eu angajat al acestui ocol,respectiv pânã în anul 1999, sunt: ing.Gherase Ion (1956-1963), ing.Vergheleþ Anatolie (1963-1971), ing.Cionca Nicolae (1971-1999). Dupãaceastã perioadã, la conducereaocolului se primenesc mai mulþi ºefi,însã pe perioade destul de scurte. Înprezent ocolul este condus, începândcu primãvara anului 2012, de inginerulsilvic Stelian Vãduvoiu.
La trecerea a 64 de ani de lainfiinþare a ocolului silvic, în care timpde 45 de ani am contribuit ºi eu, prinmunca mea, la perpetuarea pãdurilorlocului în care trãim, ca angajat alacestui ocol, pot spune cã în toatãaceastã perioadã, cu toate greutãþileîntâmpinate de-a lungul timpului îngospodãrirea, conservarea ºi pazaacestor pãduri, prin consecvenþã ºidãruire în muncã, corpul silvic a reuºitsã menþinã neatins acest patrimoniu,sau, mai mult, chiar sã-i sporeascãsuprafaþa (prin reîmpãdurireasuprafeþelor incendiate - in anii 50 s-au reîmpãdurit 500 de hectareincendiate în bazinul Sfârdinului, sauprin constituirea perimetrelor deameliorare a terenurilor degradate -Petnic, Iablaniþa, etc.). Silvicultorii aureuºit sã facã faþã în acest interval ºicelor douã perioade de frãmântãrisociale, urmate de etape de tranziþie
continuare în pag.15 .
VESTEA de Mehadia 14
. urmare din pag.14
(anii 1948 ºi 1989), cânddoar prin menþinerea unei atitudinide neimplicare ºi pãstrare a uneidiscipline semimilitarizate, moºteniteîncã din perioada administrãriigrãnicereºti a pãdurii, s-a reuºitasigurarea continuitãþii gospodãririiºi a protejãrii acesteia.
Având în vedere cã unitateade producþie Sfârdin se gãseºte peraza localitãþii noastre, Mehadia, aºvrea, în continuare, sã remarc câtevaaspecte legate de activitateasilvicultorilor, de-a lungul perioadeiscurse de la înfiinþarea ocolului ºipânã azi, în acest areal de pãdure.
Suprafaþa acestei structuriadministrative (denumitã generic, întermeni silvici - U.P.I Sfârdin), estede peste 6.600 hectare (ha),cuprinzând versanþii Suiac, Eloca,Ramniþ ºi Sfârdin, strãbãtuþi de apaSfârdinului pe o lungime de circa 40km, cu afluenþii Suiac, Eloca,Sfârdinul Mic, Isenia, Cârºa. AcestU.P. a fost permanent în atenþiaconducerii ocolului silvic, în toatãaceastã perioadã, în urma exploatãriilemnului, au fost reîmpãdurite peste1000 de hectare cu diverse speciiforestiere. În acest sens aºexemplifica, arãtând cã numai îndeceniul 1971-1980 Sfârdinul a dateconomiei þãrii un volum de 158.000metri cubi masã lemnoasã, ºi s-aureîmpãdurit 664 ha. Ceea ce vreau sãremarc în mod special sunt condiþiilevitrege, extrem de grele, în care selucra în acea perioadã, fãrã drumuride acces, deplasarea personaluluisilvic ºi a muncitorilor se fãcea maimult pe poteci pe distanþe de zeci dekilometri. La împãduriri, încampaniile ce se desfãºurauprimãvara ºi toamna, urcam la ºantierlunea ºi coboram sâmbãta. Deasemenea condiþiile de cazare erauextrem de precare, însã cu toateacestea personalul silvic a reuºit sãînfrunte aceste greutãþi, ºi cu multdevotament ºi profesionalism ºi-afãcut aºa cum se cuvine datoria. Înacest context aº vrea sã amintesc cãîn toatã aceastã perioadã un aport
deosebit ºi-au adus aicibrigadierii silvici Boþoacã Ion, LaitinNicolae, pãdurarii: Giagim Enache,Cerbu Enache, Dãiescu Ilie,Terfã loagã Il ie, MartinescuConstantin, Sîrbu Ion, CiobanuGheorghe, Lupinca Radu. Din pãcatetoþi aceºtia au trecut spre cele sfinte,lãsând însã în urma lor Sfârdinul cuvegetaþia forestierã intactã, sprefolosinþã nouã, dar ºi generaþiilor cene vor urma. Noi, cei care vremelnicam mai rãmas în viaþã, le mulþumimpentru ce au fãcut, pentru moºtenireace ne-au lãsat-o, ca rod al muncii lor,nouã ºi urmaºilor noºtri.
Un fost silvicultor, Costa VLAICU, Mehadia,
decembrie 2012
� � � � � � � � � � � � �
B|ileHerculane –Mehadia – Arcpest timp - Arcpeste spaÛiu
Prezenþe imperiale la BãileHerculane ºi Mehadia (II)
Împãratul Francisc I (1792 – 1835)
În anul 1817, împãratulFrancisc I ºi împãrãteasaCharlotte ajung la BãileHerculane ºi Mehadia
Francisc I a fost ultimulîmpãrat al Sfântului ImperiuRoman de Naþiune Germanã(1792-1806) ºi primul împãrat alImperiului Austriac (1806-1835)
În 1794, împãratul Francisc I dãordin pentru refacerea „atât a
bãilor cât ºi toate cazãrmile,hanurile, capela, grajdurile,ºoproanele, într-un cuvânt tot ceeace existase înaintea rãzboiului cuturcii”. Nouã ani încheiaþi, ne1
spune cronicarul Stoica de Haþeg,au durat lucrãrile pânã ce s-aureparat toate clãdirile ºi bãile dinstaþiunea Bãile Herculane.
În 30 august 1803, pelocul unde este astãzi pavilionulmuzicii militare din Parcul Central,se pune piatra de temelie a bisericiiortodoxe din staþiune, execuþiaacestor lucrãri fiind încredinþate protopopului Nicolae Stoica deHaþeg .2
În anul 1817, staþiunea de
pe Valea Cernei gãzduieºte peîmpãratul Francisc I ºi pe soþiaacestuia, împãrãteasa Charlotte.Aceastã vizitã importantã
continuare în pag.17 .
“Cronica Mehadiei ºi a Bãilor1
Herculane” – p. 51, Nicolae Stoica de
Haþeg, Editura Facla, 1984
“Herculane între legendã ºi adevãr.2
Patrimoniul turistic”- p.192, Ilie Cristescu,
Editura Hercules 2001
VESTEA de Mehadia 14VESTEA de Mehadia 15
Obiceiuri ºi
tradiþii de
Crãciun în
lume
Sãrbãtoarea Naºterii Domnului
ºi Moº Craciun au denumiri
diferite pe meridianele
globului: finlandezii îl au pe
''Joulupukki'', care ar veni din inutul
''Korvatunturi'', tãrâm care are forma
unei urechi despre care se spune cã
ar fi urechea cu care Moºul ascultã sã
afle dacã copiii sunt cuminþi.
''Christklots'', în Germania,
reprezintã obiceiul de a arde un butuc
toatã noaptea de Crãciun, care,
conform tradiþiei, se crede ca ar
apãra casa de hoþi ºi de nenorociri tot
restul anului. În Elveþia, butucul este
cunoscut sub numele de ''Bouche de
Noel'', în Anglia, ''Yule log''. În
fiecare din cele patru duminici
dinainte de naºterea lui Iisus se
aprinde o lumânare, aºezatã într-o
cu t i e . Au l oc p roces i un i
reprezentându-i pe cei trei magi ºi
naºterea lui Hristos.
În multe biserici din Italia sunt
expuse iesle cu pruncul Iisus ºi magi
de mãrime naturalã. Un punct de
atracþie îl constituie Irozii - un
teatru popular cu scene, care, pe
lângãIrod, prezintã un moº cu barbã
lungã, cucojocul întors, reprezentând
bufonul romanilor, ºi o paiaþã cu
clopoþei la picioare, care poartã un
bãþ nãzdravan - în amintirea
saltimbancilor chemaþi cu prilejul
unor astfel de manifestãri. În Italia
existã obiceiul ca, înainte de Moº
Crãciun, sã vinã Baba Cloanþa
(Befana), cãlare pe mãtura ei, care
verificã atentã cine a fost cuminte ºi
cine nu. Ea este foarte bunã cu copiii,
se strecoarã pe hornuri ºi lasã
cadourile lângã bradul împodobit.
În Austria, cete de copii strãbat
strãzile colindând pe la ferestre. Piaþa
de Crãciun din Viena este atracþia
principalã a sãrbãtorilor, deºi
Crãciunul este celebrat mai ales
acasã, cu o masã festivã ºi cadouri.
În Marea Britanie, una dintre tradiþii
este ca elevii sã monteze, în ºcoli sau
în biserici, piese despre naºterea
Mântuitorului. În vechime se
foloseau animale vii pentru redarea
atmosferei însã in prezent se prefera
costumele. Un alt obicei vechi este ºi
acela de a atârna ciorapi de ºemineu
în aºteptarea cadourilor, în casã se
atârnã vâsc, iar în jurul casei –
crenguþe de brad. Anticii druizi
credeau cã vâscul posedã puteri
magice ºi cã aduce noroc ºi
prosperitate alungând spiritele rele.
Faimoasa ºi tipica budincã
englezeascã era numitã ''hackin'', de
la ingrediente. În secolul XVII,
budinca de prune era pregatitã chiar
în dimineaþa de Crãciun ºi era stropitã
cu brandy ºi flambatã la servire.
Suedezii descoperã surprizele de
Crãciun într-un sac îngropat adânc în
zapadã.
În Grecia, masa de Craciun are în
mijloc o pâine traditionalã, iar dupã
ospãþ masa nu se strânge pentru ca
Iisus sã aibã cu ce-þi potoli foamea.
Olandezii îl aºteaptã pe ''Sinter Klaas''
care vine pe un cal alb ºi lasã daruri în
saboþii de lemn.
În Polonia, se pastreazã obiceiul ca, în
cinstea stelei de la Betleem, masa de
Crãciun sã înceapã dupã ce apare pe
cer prima stea ''Gwiazdka'' (''mica
stea'').
În Rusia, Moº Craciun (''Babuska'')
este însoþit de Albã-ca-Zãpada
(''Snegurocika''), iar copiii primesc
prãjituri ºi multe jucãrii, printre care
setul de pãpuºi ''Matrioska''.
În Spania, darurile de Crãciun sunt
oferite de magi, care se deplaseazã în
cortegii de curteni, cavaleri ºi lãutari,
iar în case ºi biserici existã iesle
miniaturale care redau atmosfera
naºterii Domnului.
În Islanda, þara gheþii ºi zãpezii, vin
treisprezece Moºi Craciuni! Cu
treisprezece zile înainte de Crãciun,
primul Moº Crãciun coboarã din
munþi, ocoleºte fiecare casã ºi apoi
continuare în pag.17 .
VESTEA de Mehadia 16
VESTEA de Mehadia 17
. urmare din pag. 16
pune dulciuri în ghetuþele copiilor,
în vreme ce aceºtia dorm. Dacã
au fost cuminþi, copiii primesc
dulciuri, mandarine, lozuri în plic
(scratch cards), iar, dacã au fost
rãi, sunt recompensaþi cu un
cartof. A doua zi, cel de-al doilea
Moº vine în oraº ºi tot aºa pânã
la 25 decembrie când primul Moº
se întoarce la casa lui din munþi,
pe 26 cel de al doilea ºi tot aºa
pânã pe 6 ianuarie. Ziua de 6
ianuarie este numitã ºi ,,'Al
t re isprezece lea” º i es te
consideratã de islandezi ultima zi
de Crãciun pentru cã, în aceastã
zi, ultimul Moº Crãciun se
întoarce la casa lui.
În Finlanda, familiile se reunesc
pentru a petrece Crãciunul, cea
mai importantã sãrbãtoare a
anului. Seara, în jurul orei 17.00,
familiile pleacã la bisericã pentru
slujbe speciale în care se aprind
lumânãri la mormintele celor
dragi. În Ajunul Craciunului, copiii
aºteaptã sosirea lui Moº Crãciun
care pune mereu aceeaºi
intrebare: ,,Sunt cumva copii
cuminþi aici?”.
( *sursa: Internet )
. urmare din pag.15
impulsioneazã reconstrucþia
edificiilor balneare care aveau sã
contureze actualul Centrul
Imperial Istoric din jurul statuii lui
Hercules. Nicolae Stoica de Haþeg,
martor ºi participant activ la
primirea înalþilor oaspeþi îºi face ºi
de data aceasta datoria de cronicar
ºi ne lasã o relatare cu privire la
aceastã vizitã:
„ În anul 1817, Maiestãþile Lor,
împãratul ºi împãrãteasa, cu o
înaltã suitã, au fãcut o cãlãtorie
din Polonia, prin Transilvania, pe
la Haþeg ºi Caransebeº. La 29
septembrie, au ajuns prin
Mehadia, la Bãile Herculane,
unde ºi-au stabilit reºedinþa, în
clãdirea hanului”.3
În zilele urmãtoare,
împãratul viziteazã zona Orºova –
Ogradena, iar pe 1 octombrie se
întoarce cu trãsura la Bãile
Herculane unde serveºte masa, iar
la ora 4, dupã – masã: „toate
domniile lor s-au plimbat pe jos
pânã la baia nouã pentru
mãdulare, la descoperirile lui
Duca de la baia neagrã pentru
mãdulare, pânã la baia de ochi ºi
înapoi. Pe drumul de întoarcere,
generalul Duca a arãtat cu mâna
grajdul, capela ºi cazarma ºi ºi-a
exprimat pãrerea ca în locul lor sã
se ridice un han corespunzãtor.
Maiestatea Sa a bãgat mâna în
buzunar ºi a fãcut semnul banilor
printr-un gest semnificativ.”4
A doua zi, în 2 octombrie 1817,
cuplul imperial continuã vizita în
staþiune, inspectând toate clãdirile
mari: „restaurantul – hotel,
clãdirea administraþiei, vechiul han
cameral, noua popotã militarã,
bãile Ludwig cu cabinele, cele
douã barãci militare, Aleea Duca,
baia lui Hercule ºi Peºtera Hoþilor,
luminatã cu o sutã lumînãri din
cearã. Dupã aceea au fost conduse
în Parcul lui Duca, nou – înzestrat
cu mese din piatrã ºi bãnci pentru
odihnã, iar drept urmare înaltele
domnii au dobândit poftã mare sã
bea rãchie ºi sã mãnânce.
Dupã masã au fost vizitate
grãdina fermei, baia Francisc,
baraca separatã, izvoarele reci” . 5
În onoarea acestei vizite a
fost montatã o placã comemorativã
cu urmãtorul text:
„Francisc, împãratul Austriei,
regele Ungariei , Boemiei,
Lombardiei, Veneþiei, Gali?iei,
Lodomeriei ºi Iliriei, împreunã cu
venerata soþie Carolina, strãbãtând
foarte fericit drumul Imperiului, a
viz i tat provincii le, vechi ,
aducãtoare de sãnãtate ale lui
Hercule de la Mehadia. Ziua 1
octombrie 1817” .6
Dorin Bãlteanu,
Bãile Herculane
“Cronica Mehadiei ºi a Bãilor3
Herculane” – p. 53, Nicolae Stoica de
Haþeg, Editura Facla, 1984
“Cronica Mehadiei ºi a Bãilor4
Herculane” – p. 54, Nicolae Stoica de
Haþeg, Editura Facla, 1984
“Cronica Mehadiei ºi a Bãilor5
Herculane” – p. 54, Nicolae Stoica de
Haþeg, Editura Facla, 1984
“HERCULESBAD UND SEINE6
THERMEN” – p.25, dr. Alexander
Partos, Buchdruckerei
TRINÞU MÃRAND O C UMENTE D INISTORIA GRANIÞEIMILITARE BÃNÃÞENE
Volumul V
Preluarea B|ilor Herculane de c|tre
militari de la administraÛia civil|
EdiÛia I
Toate drepturile rezervate
Editura autorului
ISBN 3 – 901057 – 09 – 9
Viena 2003
Anul 1783
Actul H.R. 30-153Propunere
Privitor la Bãile Herculane
În copia Prea Înalteihotãrâri a Majestãþii Saledin 6 April a.c. predatã
mie, consilier administzrativ Rastchvon Neuhof de cãtre Prea OnorabilaCamerã a Curþii Regale Maghiare la16 April curent în vederea predãriimilitarilor de cãtre comisia cameralãa 14 sate conþine, printre altele ºiurmãtoarele: ,,8 În continuare,pãrerea noastrã este cã Bãile de laMehadia cari sunt aºezate în mijloculgraniþei Valaho-iliricã, pe cari leadministreazã încã tot cameralii, sãfie predate jurisprudenþei militarilor,cu toate fondurile speciale, dacãacestea mai existã. Astfel se vacomun i c a c o mi s i e i l oca l esusmenþionate, dacã fondul a existatºi mai înainte, sã solicite, la ce estede folosit acesta ºi totodatã sã cearãde la administraþia cameralã dinTimiºoara o informare care sãcuprindã toate veniturile ºicheltuielile pe ultimii 6 ani a Bãilorde la Mehadia cu explicaþiilerespective, spre Prea Înalta noastrãaprobare care sã fie anexat laprotocolul comun”.
Astfel, Bãile de la Mehadiasunt cunoscute încã din timpulromanilor, iar cauza acþiunii lordeosebit de tãmãduitoare ºi
Administraþia cameralã depânã acum s-a preocupat întotdeaunade a le menþine ºi a le salva de laruinare. Cu toate acestea, pacienþiicare veneau aici pentru tratamentgãseau un adãpost modest, iaroamenii de rând trebuiau sã stea subcerul liber, din care cauzã numitaadministraþie regionalã, spre amenþine renumele ºi buna eficienþã aacestor bãi, a propus la data de 24iulie 1761 (anexaA) Prea OnorabileiDeputaþiuni Bancare ministerialImperial Regalã, ca la aceste bãi deapã caldã casele vechi sã fiereconstruite din cãrãmidã arsã ceeace, conform planului cu 5.000 florinipot fi amenajate în stare bunã delocuit ºi totodatã ca acestea sã poatãadãposti ºi persoane în mod gratuit.Prea Înalta Deputaþiune MinisterialBancarã a Curþii prin decretul din 18august 1761 (anexa B) a aprobat(reamenajarea clãdirilor bãilor desãnãtate de la Mehadia ºi cã nu vaavea nimic împotrivã ca pentruaceasta sã foloseascã bani rãmaºi dintrecut iar pentru renovarea clãdirilorvechi sã foloseascã bani de la stat. Devreme ce acum statul este obligat sãsuporte cheltuielile suplimentare înprivinþa celei de-a doua propunerifãcutã la 24 iulie 1761 ca toatedistrictele bãnãþene sã poatã reparaclãdiri vechi, în stare bunã de locuitnici împotriva acesteia nu suntobiecþiuni iar supuºilor cari vor lucrala amenajarea acestor clãdiri sã li sepermitã de a folosi acestea în modgratuit, ceea ce însã se va facecunoscut în mod public în toatedistrictele, ceea ce la timpul respectivse va raporta dacã toate sau caridistricte au amenajat asemeneaclãdiri ºi totodatã se va face odescriere a locuinþelor aduse în starebunã.
Dupã primirea acestui înaltdecret, fosta administrþie regionalã aînaintat, la 1 febr.1762 un raport PreaÎnaltei Deputaþiuni Ministeriale aCurþii Imperial Regale, anexa C încopie, în care, printre altele este ºi ocompletare a notei Curþii din 1 ian.1761 ºi pânã la sfârºitul luniidec.1763 cu prezentarea avansurilor
anuale de 37.300 florini pentruamenajarea bãilor de la Mehadiaprecum ºi construirea Fabricii demãtase ºi a Coloratorului deproducerea salpetrului. Pe lângãacestea sunt de luat în considerare ºicâte 5.000 de florini anual, deci peaceºti 3 ani de avansat 126.900 floriniceea ce reprezintã anual o sumã de42.300 Florini. La aceastã sumã estede adãugat cã de la 1 febr.1762 se vorîncasa de la cele 11 districte o cotãaparte, conform anexei D. Deci oficiulde administraþie poate începe de la 1ian.1761 aceste lucrãri dacã comisiacameralã va da în numerar acestesume.
______________
Anul 1783
H.K.R. 30-153Nr.221
P r e a o n o r a b i l e ideputa þ iuni bancar-ministeriale a Curþiiimperiale Regale
Prea Onorabilei deputaþiunibancare ministeriale a CurþiiImperial Regale> este desigur dejamilostiv cunoscut cã nu departe deMehadia, în Banatul Timiºoarei segãsesc bãi calde în care atâtpopulaþia de acolo cât ºi din alte pãrþi îºi vindecã diferite boli. Dar sãse binevoiascã a cunoaºte cãacestea trebuie întreþinute ºi salvatede la ruinare spre a se pãstraef ic ien þa lor .Prea supusaadministraþie regionalã nu a încetatde a le întreþine, atât cât a fostposibil, dar cu supunere trebuie sãvã facem cunoscut cã în prezentoaspeþi cari vin la aceste bãi nugãsesc cazare corespunzãtoare iaroamenii de rând sunt nevoiþi chiarde a sta sub cerul liber ceea ceafecteazã negativ efectul
continuare în pag.19 .
VESTEA de Mehadia 18
. urmare din pag. 18tãmãduitor al bãilor. De aceeapentru adãpostirea ºi a acestorachiar pentru perioade mai lungi ºipentru prestigiul ºi renumelerenumitelor bãi de la Mehadia dea fi menþinute în viitor vor trebuiasigurate condiþii mãrite pentruvizitatorii a cãrui numãr creºte încontinuare ºi sunt solicitate ºi dinalte landuri ale þãrii.
Unele case vechi de cazareconstruite din cãrãmidã s-ar putearepara ºi readuse în bunã stare delocuit conform planului ce curespect se anexeazã aici, din cei5.000 de florini. Administraþiaregionalã are o pãrere pe care opropune cu incompetenþãDeputaþiunii Bancare Ministerialãa Curþii Imperial Regale sã oanalizeze cu milostenie, dacã nu s-ar putea ca actualele case de bunãcalitate, dar ruinate, sã fiereamenajate pentru mai mulþivizitatori cari cheltuieli ar firecuperate spre folosul satului dinplata cazãrii de cãtre vizitatoriicare s-au exprimat adeseori cã arfi dispuºi sã plãteascã ceva pentruo cazare mai confortabilã, ceea cear reface vechiul prestigiu alBãilor de la Mehadia, iar pe dealtã parte ar crea avantajedeosebite militarilor cari ar puteatrimite aici bolnavii lor spre o maibuna convalescenþã.
Totodatã prin afluenþãmãritã de vizitatori se vor obþineºi venituri mai mari din arendãrilede deservirea vizitatorilor (brutari,mãcelari, etc.). Dacã totuºionorabila Deputaþiune bancar-ministerialã a Curþii ImperialRegale nu ar fi de acord cupropunerea asc u l t ã t o a r e iadministraþii regionale atunci ar fiºi o altã cale de rezolvare ºianume ca Districtele bãnãþene sãse ofere ca vechile case de cazaresã fie reconstruite din fonduri
proprii în caz acestora sã li seasigure cazare la bãi în modgratuit. Asupra acestora aºteptãmÎnalta ºi Milostiva hotãrâre ºirãmânem milostivirea noastrã, cudeosebit respect.
Timiºoara la 24 sept. 1761
s.s. von Perles Rialps.s. von Brandenburg
________________
Anul 1783
H.K.R. 30-153
Copie
Înalt Onorabilului Graf,
adevãrat nobil, deosebit de
dragi ºi amabili domni ºi
prieteni, serviciile noastre
binevoitoare sunt acelora…
Deputaþiunea recunoaºtecã atât populaþia de acolo cât ºi dinalte pãrþi este foarte interesantã casã gãseascã cazarea necesarã labãile de sãnãtate de la Mehadia ºica ºi în trecut ºi în prezent nu voravea obiecþiuni ca sã foloseascãbani primiþi de la stat pentrurestaurarea vechilor clãdiriexistente aici. Dar întrucât înprezent statul are de suportatcheltuieli extraordinare, estenecesar de a se rãmâne lapropunerea a doua a domnuluiGraf ºi a acelor domni fãcutã la 24septembrie ca toate districtele dinBanat sã accepte propunerea lor catoate chel tuie l i l e pent rureamenajarea clãdirilor de locuit sãse facã pe cheltuiala lor, în carecaz sã nu se facã nici o greutate calocuitorii ºi supuºii care aucontribuit la amenajarea acestorclãdiri sã poatã folosi aceste
locuinþe la bãi în mod gratuit.Aceasta se va publica în
toate districtele ºi se va raportaimediat dacã toate sau cari districteºi cu cât au contribuit la amenajareaacestor clãdiri de cazare precum ºio descriere cum au fost readuse înbunã stare aceste clãdiriViena la 19 oct. 1761
s.s. Karl Ferdinand Stiess
� � � � � � � � � � � � � �
VESTEA de Mehadia 19
NA ªTEREA TA
HRISTOASE
Dumnezeul nostru,
Rãsãrit al lumii,
Lumina cunoºtinþei
Cã întru dânsa
Ceia ce slujeau stelelor
De la stea s-au învãþat
Sã se închine þie
Soarelui dreptãþit
ªi sã te cunoascã pe tine
Rãsãritul cel de sus,
Doamne mãrire Þie.
Moº Crãciun vine la copiii din Somalia:
- De ce sunteþi aºa de slabi,
dragii Moºului?
- Pãi dacã nu mâncãm...
- Pãi atunci înseamnã cã aþi fost
copii rãi, ºi cine nu manâncã nu
primeºte cadouri!
Dragã redacþie! Vã rog sã-mi
rãspundeþi cinstit: totuºi, Moº
Crãciun existã sau nu? Nu de
alta, dar mama îmi spune cã
existã iar nevastã-mea râde ca
proasta!
Un bãieþel îi scrie Moºului:-
Dragã Moº Crãciun, trimite-mi
un frãþior! Moºul citeºte
scrisoarea ºi rãspunde:
- Trimite-mi-o pe mama ta!
VESTEA de Mehadia 20
La jumãtatea drumului suntem în frunte
Am ajuns la finalul turului de campionat ºi conform obiectivului trasat la începutul întrecerii, echipa de fotbal din
localitate ocupã un loc onorant în fruntea clasamentului Ligii a V-a, zona Caransebeº, la o distanþã de 4 puncte de
ocupanta locului 2, poziþie ce ne dã mari speranþe pentru retur în vederea promovãrii.
Aºa cum anticipam în numãrul anterior, ultima etapã s-a dovedit a fi una extrem de dificilã pentru echipa noastrã care
a încheiat întrecerea din acest an calendaristic, în deplasare la Zãvoi, cu o usturãtoare infrângere scor 4-0, prima din
acest campionat ºi, sperãm noi, ultima suferitã; probabil cã bãieþilor le-a stat gândul mai mult la petrecerea organizatã
dupã meci, la discoteca din sat, de catre conducerea echipei (domnul primar Iancu Panduru, Comunitatea Localã ) ºi
susþinãtorii echipei de fotbal, drept rãsplatã pentru rezultatele deosebite obþinute în acest tur de campionat: 11 victorii,
2 rezultate de egalitate ºi o înfrângere; pe aceastã cale coechipierii mei aduc mulþumiri pentru acest eveniment
organizat în cinstea lor.
Trãgând linia la final de tur, putem spune cã echipa de fotbal a avut un parcurs bun ºi mulþumitor, doar ultima etapã,
prin prisma rezultatului obþinut, trebuie socotitã drept un avertisment pentru meciurile mai dificile care probabil cã
vor urma din retur, iar domnul antrenor Costel Anchescu, sprijinit de cãtre conducere, sã gãseascã cele mai bune
soluþii în pauza competiþionalã pentru a preîntîmpina noi situaþii de acest gen din primãvarã, poate câteva transferuri
vor putea rezolva problemele identificate.
Pentru cã suntem în pragul Sãrbãtorilor de iarnã, componenþii echipei de fotbal ureazã tuturor celor care îi susþin ºi
îi încurajeazã meci de meci, precum ºi tuturor cititorilor noºtri
Sãrbatori Fericite alãturi de toþi cei dragi ºi un cãlduros La mulþi ani!
Prof. Iancuþa Viorel
TIPAR: Editura TIPOIMPEX-RADICAL, Drobeta Tr. Severin,str. I.C.Brãtianu,nr.1