ms 01 modele de gindire
DESCRIPTION
Modele de Gindire StrategicaTRANSCRIPT
Prof.Dr.Dr. D.H.C. Constantin Brătianu
Academia de Studii Economice din București
Gândirea
strategică
OBIECTIVE
1. Explicarea conceptului de gândire strategică.
2. Prezentarea modalităților de dezvoltare a gândirii
strategice.
3. Conștientizarea nevoii de a gândi strategic.
4. Folosirea gândirii strategice în elaborarea și
implementarea strategiilor.
My business is
thinking
T.A. Edison
Structură
• Modele de gândire
• Dimensiunea temporală: gândirea inerțială, gândirea
dinamică și gândirea entropică
• Dimensiunea complexității: gândirea liniară și
gândirea neliniară
• Dimensiunea incertitudinii: gândirea deterministă și
gândirea probabilistă
Rodin (1902) - Gânditorul
MODELE
DE
GÂNDIRE
PARADOXUL CUNOAŞTERII
• Lumea în care trăim este infinită în timp, în spaţiu şi
în complexitate.
• Gândirea noastră, din punct de vedere biologic,
psihologic şi social este finită.
• Cum reuşim să cunoaştem un univers infinit cu
ajutorul unei gândiri finite ?
MODEL DE GÂNDIRE (I)
• Model de gândire: o structură cognitivă și emoțională de aproximare a cunoaşterii universului în care trăim.
• Modelul de gândire are efectul unor lentile de ochelari. Unii autori numesc modele de gândire – lentile cognitive.
• Cunoaşterea noastră depinde de capacitatea de aproximare a acestor modele.
“Deși acesta poate părea un paradox, orice știință exactă este bazată pe ideea de aproximare. Dacă un om îți spune că el știe ceva cu exactitate, atunci se poate considera că vorbești cu un om inexact.”
(Bertrand Russell)
MODEL DE GÂNDIRE (II)
• Modelele de gândire se formează prin efortul educativ al contextului social și instituțional în care creștem - familie, şcoală, biserică, comunitate, universitate – cât şi prin efortul educativ propriu.
• Modelele de gândire se pot îmbunătăţi continuu, la orice vârstă, în special printr-un efort propriu educativ. Uneori, acest efort este susținut și instituțional prin programe de perfecționare.
• Performanţa managerială depinde direct de performanţa modelului de gândire.
• Cu cât modelele noastre de gândire sunt mai puternice, cu atât putem cunoaşte mai mult şi mai în profunzime.
Daniel Kahneman Premiul Nobel pentru Economie 2002
Thinking, fast and slow (2011),
Farrar, Straus & Giroux, New York
CUM GÂNDIM (I)
Gândim cu ajutorul a două sisteme:
Sistemul 1 operează în mod automat și repede, cu foarte puțin efort
vizibil și fără un control conștient. Sistemul 1 ne ajută să ne orientăm în
spațiu, să cunoaștem realitatea din jurul nostru pe baza informațiilor
senzoriale și să reacționăm rapid în situații de pericol.
Sistemul 2 realizează procesări mentale complexe, integrând în
funcționalitatea lui și atenția. Logica și matematica, deciziile raționale și
cunoașterea abstractă sunt realizate de acest sistem.
Noi asociem de obicei cu sistemul 1 cunoașterea senzorială, iar cu
sistemul 2 cunoașterea rațională și conștientă.
CUM GÂNDIM (II) • Sistemul 1 de gândire este rezultatul acțiunii inconștientului cognitiv,
iar Sistemul 2 de gândire este rezultatul acțiunii conștientului cognitiv.
• Cele două sisteme interacționează în mod continuu, generând idei,
decizii și acțiuni pe care nu întotdeauna le putem explica și argumenta.
De exemplu, atunci când cineva cumpără un anume produs pentru că îi
place, este greu să înțelegi dacă la baza deciziei de cumpărare a stat
un argument logic sau unul emoțional.
• Științele cognitive au demonstrat că procesele decizionale nu sunt pur
raționale, ci un rezultat al interacțiunii dintre gândirea rațională și
gândirea emoțională. Deși studenții în științe economice învață teoria
matematică a deciziilor, în viața reală deciziile economice sunt mult
influențate de gândirea emoțională.
• Modelele de gândire sunt un rezultat direct al interacțiunii dintre cele
două sisteme de gândire.
Inteligențe
Cunoștințe raționale
Cunoștințe spirituale
Cunoștințe emoționale
Structura unui model de gândire
CS
CR CE
Câmpul
cunoștințelor
spirituale
Câmpul
cunoștințelor
raționale
Câmpul
cunoștințelor
emoționale
Modelul câmpurilor de cunoștințe
Cunoștințele raționale
• Sunt rezultatul unui proces de
gândire rațională și conștientă.
• Cunoștințele raționale sunt
considerate a fi obiective și nu
subiective.
• Cunoștințele științifice sunt
considerate a fi cunoștințe
raționale.
• Într-o perspectivă Carteziană
sunt considerate singurele
cunoștințe.
Cunoștințele emoționale
• Cunoștințele emoționale sunt
rezultatul unui proces de
gândire senzorială.
• Cunoștințele emoționale sunt
subiective și preponderent
rezultatul inconștientului
cognitiv.
• Cunoștințele emoționale sunt
exprimate prin emoții și
sentimente.
Cunoștințele spirituale
• Cunoștințele spirituale reflectă gândirea noastră existențială.
• Trăim într-o anumită cultură, care se definește printr-un set de valori fundamentale.
• Noi învățăm aceste valori prin întregul sistem educațional, respectiv, în familie, în societate, la biserică și la școală.
• Valorile constituie sistemul de referință al luării deciziilor. Cu alte cuvinte, deciziile noastre depind de sistemul de valori pe care îl avem.
Cunoștințe raționale
Cunoștințe emoționale
Cunoștințe spirituale
Tripla spirală
a
cunoștințelor
Howard
Gardner
Profesor
de Științe cognitive
și Educație la
Harvard University
Gardner, H. (1983) Frames of the mind. The theory of
multiple intelligences, New York, Basic Books.
• Inteligență lingvistică.
• Inteligență logico-matematică.
• Inteligență muzicală.
• Inteligență spațială.
• Inteligență corporală.
• Inteligență naturistă.
• Inteligență intrapersonală.
• Inteligență interpersonală.
• Inteligență existențială.
Inteligențe
Cunoștințe raționale
Cunoștințe spirituale
Cunoștințe emoționale
Context social,
cultural, economic,
georgrafic și istoric
Richard E. Nisbett
Profesor de Psihologie
Socială și Științe Cognitive
University of Michigan,
Ann Arbor, USA
The Geography of thought.
How Asians and Westerners
think differently ... and why
(2003), Free Press, New York
Moștenirea culturală a Greciei antice (I)
• Grecii, mai mult decât celelate popoare din antichitate au creat și
dezvoltat o cultură în care omul era stăpân pe destinul lui și avea
libertatea de a trăi așa cum dorea.
• Fericirea era considerată ca fiind capacitatea de a-ți exprima
dorința de a excela în viață, într-o lume fără constrângeri.
• În gândirea Greciei antice, oamenii erau percepuți ca persoane
individuale cu caracteristici distincte și scopuri bine definite.
• În această perspectivă a individualității, grecii considerau că trăiau
într-o lume caracterizată prin existența unor obiecte și evenimente,
definite printr-o serie de atribute. Obiectele și evenimentele puteau
fi cunoscute prin descrierea lor individuală și clasificarea lor pe
categorii.
Moștenirea culturală a Greciei antice (II)
• Lumea era guvernată de reguli și principii.
• Pentru a putea analiza și identifica cât mai bine atributele unui
obiect, grecii extrăgeau obiectul respectiv din context. Atributele
obiectului devin elementele care îl definesc și cu ajutorul cărora
obiectele se pot clasifica.
• Așa se explică succesul grecilor în dezvoltarea gândirii abstracte și
a științelor, în special geometria, fizica și logica.
• Pentru greci, universul era în esența lui static. Corpurile cerești
erau concepute ca niște sfere statice.
• Pe Pământ, când obiectele se mișcă sub influența unor forțe,
esența lor nu se schimbă. Mișcările erau concepute ca fiind liniare.
Moștenirea culturală a Greciei antice (III)
• Filozofia a început cu obiectele individuale și atributele lor:
persoane, case, atomi. La aceasta s-a adăugat distincția dintre
lumea internă – lumea subiectivă și lumea externă – lumea
obiectivă. Pentru greci, oamenii nu făceau parte din natură.
• Datorită subiectivității, oamenii puteau avea opinii diferite despre
obiectele și evenimentele observate. De aceea, ei au dezvoltat arta
argumentării pentru a se putea ajunge, prin acceptarea diferențelor,
la o viziune comună.
• Grecii erau obsedați de ideea contradicției. Atunci când o aserțiune
era în contradicție cu o altă aserțiune, una dintre ele trebuia să fie
exclusă. Principiul non-contradicției stă la baza logicii
propoziționale.
Moștenirea culturală a Chinei antice (I)
• Pentru chinezi, importantă era nu libertatea individuală ci armonia
cu membrii grupului din care făceau parte: familie, comunitate, sat.
• Chinezii nu urmăreau controlul celorlalți și nici controlul asupra
naturii, ci controlul de sine. Printr-o înțelegere mai profundă de
sine, ei puteau să se integreze și să creeze armonie în comunitatea
din care făceau parte.
• Deoarece comunitatea era mai importantă decât individualitatea,
relațiile au devenit mai importante decât atributele individuale și
clasificarea.
• Spre deosebire de gândirea focalizată pe obiecte și evenimente,
chinezii au dezvoltat o gândire holistică focalizată pe întreg. Pentru
ei, omul făcea parte din natură.
Moștenirea culturală a Chinei antice (II)
• Pentru chinezi, fericirea nu era concepută ca un demers individual,
ci colectiv, care să conducă la armonie și unitate.
• Muzica lor era monofonică, reflectând ideea de unitate. Atunci când
erau mai mulți cântăreți, toți cântau la același tip de instrument și
se sincronizau pe aceleași note muzicale. Muzica polifonică a fost
inventată de greci.
• Într-un context social, confruntarea de idei era descurajată.
Confucianismul a fost considerat religia bunului simț, iar regula lui
de bază era că adevărul se află întotdeauna la mijloc.
• Pentru Confucianism ca și pentru Taoism important era nu să
găsești adevărul ci calea (Tao) de a trăi în lume.
Moștenirea culturală a Chinei antice (III)
Pentru chinezi natura și lumea se află într-o continuare
schimbare. De aceea, nu mișcarea obiectelor era importantă
ci transformarea.
Yin – partea feminină, întunecată și pasivă
Yan – partea mascilină, luminată și activă.
Transformarea este concepută ca o trecere
dintr-o stare într-o altă stare (Yin-Yan).
Principiul Yin-Yan este expresia care există
între forțe opuse, dar care interacționează
continuu și conduc la schimbare.
Transformările se produc armonios în
cercuri și nu secvențial și în linie dreaptă ca
la greci.
Concluzii
• Modelele de gândire sunt structuri cognitive și emoționale cu
aujorul cărora percem și înțelegem realitatea în care trăim. Ele se
dezvoltă prin educație și efort propriu.
• Este vorba de o înțelegere limitată și aproximativă a realității
complexe din jurul nostru.
• Cu cât aceste modele sunt mai bine dezvoltate, cu atât înțelegem
mai bine realitatea și cu atât deciziile pe care noi le luăm sunt mai
aproape de complexitatea problemelor.
• Un model de gândire se compune din 3 câmpuri fundamentale de
cunoștințe (raționale, emoționale și spirituale) și un set de
inteligențe cu ajutorul cărora se procesează aceste cunoștințe.
• Modele de gândire depind de contextul cultural, științific, economic,
geografic și istoric în care trăim.