UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE IULIU HAȚIEGANU

CLUJ -NAPOCA

MASTER DE MEDICINĂ PSIHOSOMATICĂ

MODIFICAREA IMUNITĂȚII LA BOLNAVII DE CANCER

MASTERAND POP TUDOR RAZVAN

CLUJ – NAPOCA2015

Motto: “Optimal functioning of the immune system, it turns out, is dependent upon feeling good.”  Marcey Shapiro

Introducere

Sistemul imun este o reţea anatomică şi funcţională complexă de celule şi ţesuturi care

operează sincron pentru a preveni sau neutraliza agresiunile biologice asupra organismului.

Termenul ”imun ” derivă din latinescul immunis care inseamna ”liber, curat”, in contextul

sistemului imunitar referindu-se la mecanismele de aparare ale organismului față de agenții

patogeni. Sistemul imunitar este desemnatde un trilion de celule albe, maduva, anticorpi,

citokine și timus – care ajuta la identificarea si distrugerea a milioane de microbi (bacterii,

virusuri, paraziti) care pătrund zilnic in corpul nostru și mii de celule devin anormale sau

canceroase.

Interdependența dintre sistemul imunitar si dezvolatea tumorilor cancerose

Teoria supravegherii imune a tumorilor, enunţată iniţial de Ehrlich, apoi reluată de

Burnett şi Thomas, recunoaşte rolul major în controlul apariţiei şi proliferării tumorilor

Această teorie ar putea explica creşterea frecvenţei tumorilor, paralel cu diminuarea

eficacităţii apărării imune odată cu vârsta. Descoperirea la necropsii a unor tumori la pacienţii

aparent asimptomatici sugera controlul spontan al acestora de către sistemul imun. Totuşi,

teoria supravegherii imune a fost dificil de demonstrat experimental, devenind una dintre cele

mai controversate în imunologia tumorală. În timp ce modelul supravegherii imune a

funcţionat pentru tumorile induse viral sunt puţine dovezi în sprijinul eficacităţii controlului

tumorilor non-viral induse.

Interacţiunea dintre tumoră şi organismul-gazdă implică sistemul imun la niveluri

variate şi poate determina consecinţe diferite.

Acestea includ protecţia gazdei prin rolul de supraveghere a sistemului imun,

perturbarea funcţiilor sistemului imun şi favorizarea dezvoltării tumorii datorită inflamaţiei

cronice. Mai mult, tumorile îşi recrutează celulele sistemului imun şi îşi stimulează progresia.

Ideea care poate sta la baza legaturii dintre sistemul imun și dezvoltarea tumorilor

canceroase este aceea conform căreia tumora exprimă un profil antigenic distinct de celula

normală şi, astfel, sistemul imun este capabil să recunoască aceste diferenţe antigenice dar şi

participarea acestuia la favorizarea progresei tumorale (1,2).

Imunitatea adaptativă poate fi divizată în două elemente-cheie: braţul celular sau

răspunsul imun mediat celular (numit şi răspuns Th1) care implică celulele T, şi răspunsul

umoral (răspuns Th2) care implică imunoglobuline sau anticorpi produşi de celulele B.

Relaţia dintre celulele tumorale, expresia complexului major de histocompatibilitate (major

histocompatibility complex, MHC) şi sistemul imun al gazdei este complexă.

Sistemul MHC, o moleculă prezentă la suprafaţa celulelor care serveşte ca ligand

pentru TCR, este un component critic în iniţierea răspunsului imun adaptativ, deoarece, spre

deosebire de imunoglobuline, receptorul celulei T (TCR) nu recunoaşte un antigen în starea sa

nativă, ci numai în asociaţie cu moleculele MHC self (3,4).

Efectorii imunologici implicaţi în răspunsul antitumoral sunt desemnați de imunitatea

umorală (celulele B şi anticorpii), imunitatea mediată cellular (celulele T), celulele killer

native (NK), celulele prezentatoare de antigen ( APC) şi celulele dendritice ( DC).

Implicarea sistemului imun în cancerogeneză este susţinută de multiple date

experimentale şi clinice, însă, deşi activarea adecvată a celulelor T conduce în unele cazuri la

regresia tumorală, rolul sistemului imun în controlul dezvoltării tumorale rămâne neclar.

Înţelegerea paradoxului creat de potenţialul atât pro, cât şi anticarcinogenic reprezintă una

dintre cele mai importante frontiere actuale ale imunologiei cancerului.

Bibliografie

1. Ghilezan N. Rolul sistemului imun în cancerogeneză, progresie şi rezistenţă tumorală. In Nagy V. (ed) Principii de cancerologie generală. Cluj-Napoca: Ed. Medicală Universitară Iuliu Haţieganu, 2007:48-60. 4.

2. Miron L. Rolul sistemului imun în cancer. In Miron L (ed) Oncologie generală, Editura Egal Bacău 2000:105-125. 5

3. Suport curs UMF, Oncologie