Mitologia greacInsulele greceti sunt recunoscute drept locul de natere al vieii intelectuale occidentale. Pentru a nelege impactul considerabil al civilizaiei greceti asupra tuturor realizrilor culturale viitoare ale Europei, trebuie s ne ntoarcem la perioada primordial a umanitii, cea mitologic. Mitologia greac reprezint un ansamblu de legende care provin din religia vechii civilizaii elene, cu zei creatori, intrigi n Eden i eroi civilizatori. Aceste poveti erau cunoscute de ctre toi grecii din antichitate i, n pofida scepticismului unor gnditori, le ofereau oamenilor att ritualuri, ct i istorie. n mitologia greac zeii panteonului capt nsuiri omeneti, ns rmn, nainte de toate, personificri ale forelor universului, care acioneaz asupra vieii i destinului oamenilor, explicnd ceea ce pare inexplicabil ntr-un mod raional. Ei sunt mai mult sau mai puin schimbtori i, cu toate c uneori par a avea simul dreptii, sunt adesea meschini sau rzbuntori.

1

Lumea mitologiei greceti este complex, plin de montri, rzboaie, intrigi i zei care intervin n permanen. Aceste credine pot fi comparate cu modul n care unii creaioniti cretini din zilele noastre echivaleaz literal Biblia cu istoria lor. n zilele noastre mitologia greac rmne nu doar sursa unor motive i trimiteri literare, dar i a unor poveti fermectoare care continu s fascineze. Mitologia greac rmne o referin cultural important mult timp dup ce religia greac, de care a fost legat, a ncetat s se mai practice. A existat o revolt cretin de desfigurare sau distrugere a idolilor i a altor imagini care reflectau cultul public al zeilor. Cretinismul a nlocuit pgnismul ca religie oficial a Imperiului Roman n 391, cnd a fost declarat unica religie a imperiului. Literatura reprezenta o problem mai dificil pentru cretini, deoarece influena mitologiei greceti nu s-ar fi putut elimina peste noapte fr distrugerea operelor lui Homer, Theocrit, Vergiliu, Ovidiu i a altor autori, valori culturale universale.

2

Chiar si literatura cretin cea mai entuziast face adesea trimiteri la mitologia greac i roman, tot aa cum n scrierile de baz ale religiei cretine regsim nelepciunea i unele dintre judecile filosofilor greci. Mitologia greac i-a elaborat un panteon aproape exclusiv antropomorfic, amoral, sacraliznd defecte umane capitale (viclenia, adulterul, incestul, paricidul i fratricidul i n genere crima, vanitatea, trufia, lcomia, nedreptatea). Oratorul Isokrates (436 - 338 .e.n.) scrie c poeii "au istorisit asemenea poveti despre zei, cum nu ar cuteza nimeni s rosteasc nici despre dumani; cci ei le-au reproat zeilor nu numai rpiri, adultere i acceptare de plocoane de la oameni, ci i c s-ar fi nfruptat din carnea propiilor copii, c i-ar fi emasculat taii, c i-ar fi pus n lanuri mamele precum i multe alte frdelegi nscocite pe seama lor" (Asupra schimbului de bunuri, XI, 38). Zeii greci nu sunt numai prin excelen antropomorfi, nu au numai firi omeneti, dar de fapt nu dispun de

3

atribute divine n sens major (departe de absolutul concept mai trziu de filosofia greac); n miturile timpurii, aceti zei au chiar puteri limitate (mai ales n epopeile homerice); de ex. cnd Zeus i concediaz fiica (Thetis), i cere: "Du-te fr ca Hera s te poat zri" (Iliada, I, 522-523); acetia au nevoie de informatori i crainici, ca s afle despre mersul lumii; sunt supui surprizelor i manevrai de certuri, ambiii, orgoliu, capricii, fiind impulsivi i rzbuntori (dei unii "teologi" antici, ca Hesiod, au ncercat s justifice aceste trsturi). Tot panteonul olimpian - lipsit de mreie duce o via de clan certre lipsit de norme morale, incestuos, excesiv n actele erotice. n ciuda faptului c hrana i butura lor sunt, teoretic, ambrozia i nectarul, zeii Helladei mnnc i beau din belug vin i crnuri, iar atunci cnd viziteaz pe oameni, dorm, sufer de boli i, ca orice societate primitiv, ascult muzica lui Apollon i a Muzelor numai la ospee. Dei lacomi de sacrificii, pe care le doresc adesea n hecatomb,

4

n mod paradoxal, ei nu suport s vad cadavre. Spirit lucid, Euripides pune n gura unui personaj din tragedia Hyppolitos o afirmaie dur: "Zeii ar trebui s fie mai nelepi dect muritorii". Miturile apar n societile primitive cnd nu au nici un scop artistic n sine, fiind absorbite de cultur, ca o materie prim a ei, n etapele istorice ulterioare, de consolidare a civilizaiei. Ramura indoeuropean, venind n sudul Europei, i-a adus propiile mituri arice (n primul rnd cultul lui Dyaus Pitar, devenit Zeus) i a absorbit mitologiile locale (egeean, pelasg), ca i miturile dispersate ale unor populaii mrunte, despre care nu mai tim dect ce ofer tot miturile greceti, de ex. frecvena pomenirii traiului troglodit al arcadienilor. Probabil de acolo i persistena pn ntr-o anumit epoc a sacrificiilor umane, ca i a fetiismului (zeii nei au fetiuri); de asemeni, supravieuirea animismului, n nenumratele Nimfe, Dryade, Hamadryade, Naiade, Oceanide .a. Erau struitoare i tradiiile totemice,

5

aduse din fondul aric comun sau mprumutate de la populaiile locale: Hera era uneori simbolizat de o vac (Homer o numea "cea cu ochi de vac"); Zeus era uneori taur, doica sa Amaltheia era capr, Athena era bufni, iar Apollon lup; tribul mirmidonilor avea ca strmo totemic furnics (myrmex), iar imaginile culturale cretene trdeaz i ele o ampl zoolatrie, provenit din totemuri. Istorii legendare Cutia Pandorei Pandora a fost n mitologia greac prima femeie de pe pmnt. Ea a fost creat de zeii care, gelosi pe Zeus care crease brbatii, au hotart s creeze o femeie perfect. Hefaistos, zeul mestesugritului, folosind ap si pmnt, i-a dat corp si chip. Ceilalti zeii au nzestrat-o cu multe talente: Afrodita i-a dat frumusetea,Minerva ntelepciunea, Apollo talentul muzical, Hermesputerea de convingere. De aici si numele su, Pandora nsemnnd n limba greac cu toate darurile.[1] Dup ce Prometeu l-a imitat pe Zeus crend el nsusi oameni perfecti din lut,

6

oameni crora le-a dat viat cu razele soarelui[2] i crora le-a oferit focul furat de pe Olimp, Zeus s-a simtit jignit de ndrzneala acestuia si a decis s se rzbune. El l-a pus pe Hefaistos s creeze o cutie n care zeii au depus toate relele: cruzimea (Ares), aroganta (Poseidon), suferinta/durerea (Hefaistos), vanitatea (Hermes), lcomia si gelozia Herei, pofta trupeasc (Afrodita), ura (Artemis), lcomia (Atena), bolile (Apollo), lenea (Dionis), tristetea (Demetra), teama, nselciunea si subjugarea muritorilor de ctre zei (Zeus) si, nu n cele din urm, suferinta si moartea (Hades). Doar Hestia (sau poate mai probabil Atena, zeita ntelepciunii) s-a deosebit de ceilalti zei depunnd n aceast cutie Speranta.[3] ntr-un fals acces de buntate, Zeus i-a oferit-o lui Prometeu pe Pandora drept sotie i cutia (Cutia Pandorei) drept cadou. Simtind c la mijloc este un siretlic, Prometeu a refuzat cadourile. Zeus s-a ndreptat apoi ctre Epimeteu, fratele lui Prometeu, care, subjugat de frumusetea Pandorei, a acceptat-o de sotie. mpins de firea sa curioas, Epimeteu a deschis cutia si astfel toate relele din interior au scpat si s-au mprstiat pe pmnt.

7

nfricosat, s-a grbit s nchid capacul, neobservnd c singurul lucru care rmsese pe fundul cutiei era Speranta.[4]Calcaiul lui Ahile,,mitul invulnerabilitatii imperfecte

Perioada antica (ca si cea medievala de altfel) este una a razboaielor asa-zis oneste. De ce oneste? In lupta, fiecare combatant isi infrunta dusmanul in mod direct, atacand si aparandu-se cu sabia si scutul sau. Astfel, victoria sau infrangerea, supravietuirea sau moartea, sunt decise de caracteristici proprii ale luptatorului, de curajul, puterea sau iscusinta sa. Intr-o asemenea conjunctura istorica aparitia eroului fantastic, imposibil de ucis cu orice arma a epocii este de la sine inteleasa.Acest prototip de erou invulnerabil este dezideratul oricarui razboinic. Si totusi acest vis nu este perfect. Fie ca este vorba de cultura elina, germanica sau persana, eroul are acel punct sensibil in care este lovit si astfel, ucis. Desi este cunoscut generic drept calcaiul lui Ahile, acest loc variaza in

8

cele trei culturi amintite, dupa cum vom vedea in cele ce urmeaza. Cultura elina Ahile este personajul central al epopeei lui Homer, Iliada.Eroul este fiul zeitei nereide Tetis si al lui Peleu, regele din Thessalia.Inca de la nasterea sa, Zeita Tetis ii stie destinul. Stie ca fiul ei va deveni un mare luptator, dar si ca Moira (zeita sortii neinduplecate) i-a harazit sa-si piarda viata sub zidurile Troiei. Pentru a-l feri de cruda soarta, zeita isi unge pruncul cu ambrozie, pentru a-l face nemuritor.Il vara in flacari pentru a-l cali. Merge in Infern si il scalda in celebrul rau Styx, pentru ca nici o arma sa nu-i poata rani trupul.Atat doar ca micutul Ahile a fost tinut de calcaiul stang cand a fost cufundat in rau, si acest loc a ramas necalit. Soarta nu poate fi invinsa. Sfarsitul eroului survine, dupa cum fusese prevestit, in timpul asediului Ilionului. Paris, fiul regelui Priam, il tinteste pe Ahile cu sageata fatala.Zeul Apollo, aliatul troienilor, indreapta sageata spre calcaiul eroului aheu, dandu-i o putere nemarginita. Lovit in acelasi timp si de un muritor si de un zeu, fiul zeitei Tetis moare pe campul de lupta.

9

Cultura germana In lumea germana, Cantecul nibelungilor il impune pe Siegfrid. Erou de o vitejie fara seaman, acesta ucide balaurul (considerat de unii cercetatori ca fiind o reprezentare metaforica a armatelor Imperiului Roman) si se scalda in sangele lui. Datorita sangelui balaurului, pielea sa capata un aspect solzos, aramiu.Armele ce-l loveau, alunecau, fara a-l putea rani. Insa in timp ce se scalda, o frunza de tei i se lipeste de umar. Siegfrid nu o observa decat prea tarziu. Acest loc va deveni punctul sau slab.Eroul este ucis miseleste de Hagen, la indemnul Brumhildei. Cultura persana Eroul invulnerabil al persilor se numeste Isfendiar*. Intr-una din aventurile sale el se lupta cu pasarea magica Simurgh. Legenda spune ca in aceasta lupta Simurgh este ranita grav, aproape mortal, si sangele ei il improasca pe Isfendiar pe tot trupul; tot trupul in afara de ochi, pe care acesta ii inchide cand este improscat. Din acea zi, datorita virtutilor sangelui pasarii Simurgh, Isfendiar devine asemenea acesteia: nu putea fi ucis de nici o arma, ci doar ranit.

10

Sfarsitul lui Isfendiar survine in lupta cu Rustem, marele erou al mitologiei persane antice (o figura similara grecului Heracles).Acesta, sfatuit de pasarea Simurgh protectoarea familiei sale-, isi face o sageata din lemn de tamarisc, o sageata cu doua varfuri. In timpul luptei, Rustem tinteste sageata in ochii lui Isfendiar, singurul loc neprotejat de sangele magic. Sageata isi atinge tinta si soarta lui Isfendiar este pecetluita. Concluzii Ajunsi in acest punct, intrebarea ce se ridica este cu totul legitima: de ce aceasta armura imperfecta? De ce eroii au fost creati cu acesta fisura mica, dar suficienta pentru a le aduce sfarsitul? Motivul, in principiu acelasi in toate culturile, este cel mai bine exprimat in mitologia elina. Pentru vechii greci, eroul este, prin definitie, fiul unui zeu/zeite cu o muritoare/muritor. (Heracles este fiul lui Zeus si al Alcmenei, Ahile este fiul zeitei Tetis cu Peleu). Astfel, acesta se gaseste situat la confluenta eternului cu perenul. El beneficiaza de anumite atribute extraordinare (putere, vitejie, inteligenta) dar este totusi om, supus greselii, sortii si mortii.

11

Perfectiunea, nemurirea sunt caracteristice zeilor. A crea eroi perfecti, imbatabili si indestructibili, inseamna a-i zeifica din start, a-i indeparta de ascultatorul de atunci/ cititorul de azi. Personajele de mai sus au reprezentat si reprezinta modele de comportament demne de urmat. Oamenii ii iubesc si incearca sa se apropie de ei tocmai accesibilitatii conferite de natura umana. Eroul legendar se lupta din rasputeri, sufera la infrangere, se bucura la victorie, uraste, iubeste, nu este un Hyperion nemuritor si rece, este un om animat de sentimente. Este tangibil. In antiteza, zeul este intangibil, este partial ascuns, este temut pentru puterea sa misterioasa, identificarea cu acesta este imposibila. *Faptele povestite aici sunt preluate din Shah Name (Cronica regilor) poem epic de dimensiuni apreciabile al poetului persan Firdousi. In aceasta opera, autorul prezinta istoria Iranului de la Creatie pana la cucerirea ei de catre arabi in secolul al VII-lea. Prima jumatate a poemului cuprinde toate miturile din istoria legendara timpurie a Persiei, faptele regilor si eroilor fabulosi din vechime. Partea a doua prezinta personajele istorice dar multe dintre

12

ispravile acestora, asa cum sunt prezentate de Firdousi, sunt foarte putin fundamentate istoric.

Zeii OlimpuluiMitologia greaca este una dintre cele mai bogate din lume, plasmuind zeitati nenumarate, eroi cu calitati extraordinare, monstri infioratori si multe alte creaturi

13

fantastice (nimfe, naiade, driade, centauri, ciclopi, giganti). Dintre toti acestia, cea mai mare importanta au avut-o insa cei doisprezece zei olimpieni. Poseidon, Hera, Demetra si Hestia (dar si Hades, stapanul Infernului si al bogatiilor subsolului, care insa nu locuia in Olimp) erau fii lui Cronos (cel mai tanar dintre titani si stapanul timpului) si ai Rheei, salvati de cel mai mic frate al lor, Zeus, din pantecele tatalui care ii inghitise. Dupa un aprig razboi cu titanii, pe care ii inving pana la urma, ei devin noii stapani ai lumii. Li se alatura inca sapte divinitati principale si multi alti zei minori. Astfel, Zeus, divinitatea suprema, era considerat stapanul Universului si personifica cerul, fiind de asemenea si protectorul intregii naturi, al bunastarii oamenilor si al vietii sociale. Chiar si numele lui (insemnand "cel plin de raze, stralucitorul") ii atesta calitatea de zeitate celesta. Atributul lui era fulgerul. Era sotul Herei si tata a numerosi zei si semizei. Statuia lui sculptata de Fidias pentru

14

templul din Olimp a fost una din cele sapte minuni ale lumii antice. Romanii il numeau Iuppiter. Hera (Iunona la romani) era regina zeilor, patroana a casatoriei si a maternitatii, personificare feminina a cerului, dar si a pamantului si protectoare a ogoarelor. Extrem de geloasa, ea se razbuna adesea pe cuceririle sotului sau Zeus. Era reprezentata ca prototipul unei frumuseti robuste. Poseidon era zeul marii, responsabil de producerea cutremurelor, a furtunilor de pe mare si a eruptilor vulcanice, dar si protector al marinarilor, al pescarilor si al acelora ce doreau sa cunoasca marea. Era reprezentat ca un barbat voinic, cu barba, coroana si tinand in mana semnul sau distinctiv: tridentul. In mitologia romana

15

apare sub numele de Neptun. Despre Hestia nu se cunosc multe legende. Tot ce se stie despre ea este ca i-a refuzat pe Poseidon si, mai tarziu, pe Apollo si a cerut fratelui sau dreptul de a ramane fecioara pentru totdeauna. Ea simboliza puritatea focului din vetre, a focului care ardea jertfele muritorilor. Mult mai cunoscuta este zeita romana Vesta, cu care se identifica si careia ii era inchinat un templu pe colina Palatinului din Roma, unde slujeau preotese numite vestale.

16

Demetra, zeita recoltei, agriculturii si fertilitatii, i-a daruit lui Zeus o fiica, pe Persefona, rapita de Hades si dusa in Infern. Stapanul zeilor a hotarat mai apoi ca aceasta sa stea noua luni cu mama sa si trei cu Hades. Echivalentul roman al acestei zeite este Ceres. Atena "cu ochi de azur" era zeita intelepciunii, a razboiului dar si, in acelasi timp, protectoare a artelor, mestesugurilor si pacii. A fost nascuta, potrivit legendei, din capul tatalui sau, Zeus, care isi inghitise prima consoarta, pe Metis. Nici ea nu a acceptat sa se marite, lucru care i-a adus denumirea de Pallas ("fata tanara, curata"). Ei i s-a dedicat magnificul templu Parthenon din orasul ce ii poarta numele si a carei protectoare

17

era. Minerva este numele ei roman. Ares, fiul lui Zeus si al Herei, era zeul razboiului nedrept si sangeros. L-a avut impreuna cu zeita Afrodita pe Eros (Cupidon). Corespondentul roman, Marte, era la inceput si divinitate agrara, careia ii era inchinata prima luna a primaverii, martie. Traditia ii atribuie paternitatea lui Romulus si Remus.

18

Celalalt fiu al Herei era Hefaistos (la romani se numeaVulcan), divinitate a focului si a metalelor, care avea ateliere in fundul vulcanilor, unde faurea arme pentru cei mai mari eroi legendari. Mama sa, vazand cat era de urat, a vrut sa-l inece si l-a aruncat in ocean. Salvat, zeul a ramas insa schiop, defect accentuat de o lovitura primita de la Zeus. Ca sa se revanseze, tatal sau i-a oferit-o de sotie pe frumoasa Afrodita.

19

Hermes era fiul lui Zeus si al nimfei Maia si detinea functia de mesager al zeilor. De asemenea, e considerat protector al comertului, al actiunilor indraznete si chiar al hotilor. A inventat lira, flautul, masurile si greutatile si sportul. A fost identificat cu zeul roman Mercur. Ca atribute avea sandalele inaripate si caduceul (nuia magica, simbol al pacii si comertului).

20

Apollo, alt fiu al lui Zeus, s-a nascut la Delos, in Grecia. Mama sa, Leto, a fost urmarita de razbunarea Herei si si-a putut naste fii doar pe aceasta insula care, spune legenda, nu era ancorata de fundul marii. Zeu al luminii si al Soarelui, al muzicii si al poeziei era maestru al Muzelor si ideal de frumusete masculina. Grecii il considerau si zeu al Binelui si al Frumusetii, cel ce face pe oameni sa se supuna legilor, aducator de fericire, zeu al sanatatii si tata al lui Asclepios (zeul medicinei). In Italia a fost adorat dupa ce, la batalia de la Actium, l-ar fi ajutat pe imparatul Augustus sa castige.

21

Sora lui Apollo era zeita Artemis, divinitate a luninii selenare, dar si a castitatii si fidelitatii conjugale, iar ca zeitate terestra, a vanatorii si a padurilor. Sunt cunoscute mai multe legende in care se arata cruda si necrutatoare atunci cand este maniata: il transforma in cerb pe vanatorul Acteon, care o surprinsese la baie, iar tanarul este ucis de proprii lui caini; de asemenea, ucide cele sapte fete ale Niobeei, care se lauda ca avea cei mai frumosi copii (iar Apollo ii omoara pe baieti). Este identificata la romani cu Diana, reprezentata ca o tanara cu o tolba de sageti si insotita de o caprioara. Templul ei din Efes a fost una din cele Sapte minuni ale lumii.

22

Ultima, dar cu siguranta nu cea din urma, zeita olimpiana este Afrodita. La Homer, ea este fiica lui Zeus si a Dianei, dar o alta legenda spune ca ea s-a nascut din spuma marii, in locul in care cursesera picaturi din sangele lui Uranus cand acesta fusese lovit de Cronos. Venus la romani, ea era stapana dragostei, a frumusetii, voluptatii si fecunditatii. Cu numele de Anadiomene ("iesita din mare") este si zeitate marina, protectoarea marinarilor si a porturilor. Desi era sotia lui Hefaistos, a iubit mai multi zei - Ares (cu care la avut pe Eros), Hermes sau Dionysos - dar si muritori, printre care pe Adonis sau pe Anchise, tatal lui Enea. Fara sa-si propuna a fi exhaustiv (ceea ce ar fi imposibil, de vreme ce chiar Hesiod, care, sa nu uitam, a scris "Teogonia", spunea ca nu exista om pe pamant care sa poata tine minte

23

intreaga multitudine de divinitati si de mituri cu si despre ele) acest mic articol poate fi punctul de plecare al studierii fascinantei mitologii a vechilor greci. Pentru acest scop, pot fi foarte utile lucrari ca Legendele Olimpului de Alexandru Mitru sau dictionarele de mitologie, acela aparut la Editura Ion Creanga in anul 1979 si semnat de George Lazarescu fiind si sursa bibliografica pentru cele afirmate mai sus.

Bibliografie:Victor Kernbach, Mitologie general, 1989, pag. 373

Kernbach, Victor, Dictionar de mitologie generala, Editura Albatros, Bucuresti, 1995 Kun, Nikolai Albertovici, Legendele si miturile greciei antice, Editura Garamond, Bucuresti, 2008Victor Kernbach, Dicionar de mitologie general, Editura tiintific si Enciclopedic, 1989

24

Anca Balaci, Mic dictionar de mitologie greac si roman, Editura Mondero, Bucureti, 1992

George Lzrescu, Dictionar de mitologie, Casa Editorial Odeon, Bucuresti, 1992

N.A.Kun, Legendele si miturile Greciei Antice, Editura Lider, Bucuresti, 2003

Universitatea ,,Constantin BrancusiFacultatea de Litere

25

Portofo liuMitologieStudenta:Bleaje Mihaela-Alexandra Anul:III,GR:322C

Prof.lect.univ.Dudau Ana-Maria

26