1

ZIUA INTERNAŢIONALĂ A DIVERSITĂŢII BIOLOGICE

22 MAI 2009

Biolog Luminiţa Iconomu – APM Iaşi

Scurt istoric. Din anul 1993, în fiecare an, pe 22 mai, in intreaga lume se

sărbătoreşte Ziua Internaţională a Diversităţii Biologice, pentru a marca adoptarea Convenţiei asupra Diversităţii Biologice, care a avut loc în data de 22 mai 1992 la Summitul Pământului de la Rio de Janeiro. În acest fel, se atrage atenţia tuturor locuitorilor Terrei cu privire la necesitatea conservării biodiversităţii şi la pericolul micşorării catastrofale a numărului de specii. Studii recente arată că peste 1 milion de specii sunt ameninţate cu dispariţia.

Biodiversitatea reprezintă varietatea spectaculoasă a vieţii pe planeta noastră, incluzând totalitatea plantelor, animalelor, ecosistemelor şi genelor, precum şi interacţiunile dintre acestea. Fiind răspunzătoare de calitatea aerului pe care-l respirăm , calitatea apelor şi o sursă permanentă de bunuri materiale, umanitatea este dependentă de biodiversitate.

Conservarea biodiversităţii – ca suport şi garanţie a dezvoltării durabile a sistemului economic şi social - a devenit obiectivul central al Convenţiei asupra diversităţii biologice, document de referinţă adoptat in cadrul Conferinţei de la Rio de Janeiro in 1992 şi ratificat de Romania prin Legea 58/1994.

Principalele cauze din care se produc pierderi de biodiversitate: modificările profunde ale mediului ca urmare a schimbărilor climatice, restrângerea habitatelor naturale ca urmare a activităţilor antropice (datorită urbanizării, poluării industriale, agriculturii etc.), dezvoltarea speciilor invazive, uneori chiar selecţia naturală.

Tema pentru Ziua Internaţională privind diversitatea biologică (IDB) în anul 2009 este Speciile exotice invazive - una dintre cele mai mari ameninţări la adresa biodiversităţii, precum şi pentru bunăstarea ecologică şi economică a societăţii şi a planetei.

Ce sunt speciile exotice invazive? Speciile exotice invazive sunt plante, animale, agenţi patogeni şi alte organisme care sunt non-native (străine) într-un ecosistem, şi care pot provoca prejudicii economice sau de mediu ori afectează în mod negativ sănătatea umană. În special, impactul negativ al acestora asupra biodiversităţii include declinul sau eliminarea de specii - prin competiţie, prădătorism sau de transmitere a agenţilor patogeni - şi perturbarea ecosistemelor locale şi a funcţiilor ecosistemului.

Speciile exotice invazive, introduse şi / sau răspândite în afara habitatelor naturale ale acestora, au afectat biodiversitatea autohtonă în aproape orice tip de ecosistem pe pământ şi sunt una dintre cele mai mari ameninţări la adresa biodiversităţii. Începând cu secolul al 17-lea, speciile invazive străine au contribuit la aproape 40% din numărul total al extincţiilor de specii de animale pentru care cauzele sunt cunoscute (CDB, 2006).

Problema continuă să crească, cu mari costuri socio-economice, de sănătate şi ecologice în întreaga lume. Speciile alogene invazive sporesc sărăcia şi ameninţă

2

dezvoltarea prin impactul lor asupra agriculturii, silviculturii, pescuitului şi a sistemelor naturale, care sunt o bază importantă pentru mijloacele de trai ale popoarelor din ţările în curs de dezvoltare. Această deteriorare este agravată de schimbările climatice, poluare, pierderi de habitate şi influenţele antropice.

Cauzele şi efectele dezvoltării speciilor străine invazive Globalizarea a dus la sporirea schimburilor comerciale, a transporturilor, a

călătoriilor şi turismului, care pot facilita introducerea şi răspândirea de specii care nu sunt native pentru o zonă. Dacă un nou habitat este destul de asemănător cu habitatul nativ al unei specii, ea poate să supravieţuiască şi să se reproducă. Pentru ca o specie să devină invazivă, trebuie să reuşească să elimine organisme native în competiţia pentru hrană şi habitat, să se răspândească în noul mediu, să-şi sporească populaţia şi să dăuneze ecosistemelor în componenţa cărora au pătruns.

Cele mai multe ţări sunt implicate în lupta cu problemele complexe şi costisitoare privind speciile invazive. De exemplu, pierderile anuale de mediu cauzate de dăunătorii introduşi în Statele Unite, Marea Britanie, Australia, Africa de Sud, India şi Brazilia, au fost calculate la peste 100 miliarde dolari SUA (CDB, 2006). Rezolvarea problemei speciilor alogene invazive este urgentă, deoarece ameninţarea este în creştere pe zi ce trece, iar impactele economice şi de mediu sunt severe.

Convenţia asupra Diversităţii Biologice şi speciile exotice invazive Convenţia asupra diversităţii biologice şi părţile semnatare (191 părţi în octombrie

2008) recunosc faptul că există o nevoie urgentă de a aborda impactul speciilor exotice invazive.

Articolul 8 al CBD prevede ca fiecare parte contractantă, în măsura posibilităţilor şi în funcţie de necesităţi, să prevină introducerea, să controleze sau să eradicheze acele specii străine care ameninţă ecosisteme, habitate sau specii. Secretariatul CBD stabileşte priorităţile la nivel global, liniile directoare, colectează informaţii şi ajută la coordonare acţiunilor internaţionale asupra speciilor străine invazive.

CDB a adoptat un ghid privind prevenirea, introducerea şi atenuarea impactului speciilor străine care ameninţă ecosisteme, habitate sau specii, ce poate fi accesat pe site-ul CDB (www.cbd.int/ibd/2009/) (Decizia VI, 23). Site-ul oferă, de asemenea, mai multe informaţii privind specii invazive şi deciziile relevante ale Conferinţei părţilor la CDB.

Abordarea problemei Prevenirea este metoda cea mai ieftină şi eficace împotriva speciilor străine

invazive. Stoparea stabilirii speciilor potenţial invazive este prima linie de apărare. Guvernele efectuează controale vamale, inspecţia transporturilor, evaluări de risc şi stabileşte regulile de carantină pentru încercarea de a limita intrarea speciilor invazive. Oricum, inspecţia globală şi capacitatea de analiză a riscului de obicei nu sunt suficiente.

De asemenea, este importantă dezvoltarea instrumentelor şi stimulării economice pentru prevenirea introducerii speciilor invazive, precum şi educarea, conştientizarea şi sensibilizarea publicului larg astfel încât să poată fi informat cu privire la deciziile privind modul de a limita introducerea şi răspândirea lor. Speciile exotice invazive reprezintă o preocupare globală care necesită colaborarea dintre guverne, sectoarele economice şi neguvernamentale precum şi organizaţiile internaţionale. Persoanele fizice au de asemenea un rol important, inclusiv factorii de decizie politică, consumatorii, horticultorii, proprietarii de teren, educatorii, tineretul şi turiştii.

3

Exemple de specii invazive Iată doar câteva exemple de specii invazive/potenţial invazive din întreaga lume

trecutre în baza de date a Secretariatului CDB : Designul Logo-ului pentru Ziua Internaţională a Diversităţii Biologice din 2009

cuprinde o fotografie a speciei gândacul asiatic coarne-lungi (Anoplophora glabripennis). Acesta este originar din partea estică a Asiei şi se crede că a ajuns în America de Nord în ambalajele din lemn folosite la transporturile de marfă. Copacii preferaţi sunt: arţarul, plopul, salcia, ulmul, salcâmul negru şi alte specii de copaci de esenţă tare.

Lipsa duşmanilor naturali în America de Nord face ca această specie de gândac să fie larg răspândită. Se hrăneşte cu frunzele şi crenguţele copacilor gazdă. Hrănirea dăunează mlădiţelor tinere, cauzând veştejirea copacului, care moare în 3-5 ani. Astfel, sunt în pericol 71 miliarde de copaci, în valoare de 2 trilioane de dolari.

Scoica zebră (Dreissena polymorpha) - nativă în Marea Caspică şi Marea Neagră, afectează piscicultura, diversitatea moluştelor, şi generarea energiei electrice în Marile Lacuri din America de Nord şi în bazinul Mississippi.

Zambila de apă (Eichhornia crassipes) - nativă în bazinul Amazonului, a invadat habitatele tropicale răspândindu-se în mai mult de 50 de ţări în cinci continente. Zambila de apă blochează căile navigabile, decimează viaţa sălbatică acvatică şi implicit mijloacele de trai ale populaţiei locale şi creează condiţiile ideale pentru boli şi vectorii lor.

4

Şobolanul (Rattus rattus) - nativ în subcontinentul indian, a cauzat extincţia şi declinul catastrofal al păsărilor native în insule şi s-a împrăştiat în întreaga lume.

Porumbelul comun (Columba livia) – nativ în Europa şi în întreaga lume, a fost introdus ca sursă de hrană şi pentru jocuri. Preferă habitatele antropice – terenuri agricole şi clădiri. Se consideră că provoacă daune clădirilor şi monumentelor datorită excrementelor lor, extrem de corozive.

Papagalul Micul Alexander (Psittacula krameri) – crescut în captivitate ca animal de companie, în multe oraşe europene este prezent în parcuri, scăpat din captivitate; deşi este trecut în baza de date a CDB, în prezent nu este o specie invazivă.

5

Exemple de specii potenţial invazive prezente în judeţul Iaşi:

Ambrozia (Ambrosia artemisiifolia) – originară din America de Nord, se pare că a fost adusă în Europa cu diferite cereale. Prima semnalare a fost în Germania, în 1863, iar în România a fost semnalată prima dată în 1910 la Orşova, în prezent fiind prezentă pretutindeni – foarte frecventă pe terasamentele căilor ferate, la margini de drumuri, pe terenuri neîngrijite. Polenul acestei specii este puternic alergen, determinând simptome asemănătoare celor caracteristice astmului bronşic.

Arţarul american (Acer negundo) – originar din America de Nord, a fost introdus ca specie ornamentală şi pentru plantaţii forestiere, perdele de protecţie, etc. Având o creştere rapidă, a fost preferat atât de silvicultori, cât şi de horticultori. Este un competitor puternic pentru speciile lemnoase native, pe care le înlocuieşte cu succes, mai ales în habitatele alterate. Are impact negativ şi din punct de vedere economic, eliminarea lui presupunând costuri suplimentare.

6

Salcâmul (Robinia pseudacacia) – originar din America de Nord, a fost introdus în Europa în 1601 de către J. Robin; abia după 200 de ani a fost introdus şi la noi pentru fixarea nisipurilor din sudul ţării. Având numeroase alte utilizări (ornamental, medicinal, melifer ş.a.m.d.), cultura sa a fost încurajată. Încă nu se poate vorbi de un impact negativ al salcâmului, dar trebuie atent monitorizat, mai ales în arii naturale protejate, pentru a preveni eventualele consecinţe negative.

Cornuţi (Xanthium italicum) – probabil originară din America, la noi este foarete comună în zonele ruderale, terenuri agricole abandonate, margini de culturi, dar şi habitate naturale şi seminaturale. Răspândirea sa este favorizată de prezenţa spinilor pe fructe. Adesea formează comunităţi monodominante pe marginile apelor curgătoare, pe soluri aluvionare şi chiar pe dunele maritime. În stadiile tinere pot produce intoxicaţii la rumegătoare, porcine, boboci de gâscă. Pentru reducerea efectivelor acestei plante ar trebui, ca prin acţiuni de voluntariat, să se realizeze eliminarea fizică înainte de înflorire şi fructificare. Pentru combaterea biologică poate fi folosită ciuperca Puccinia xanthii, care provoacă rugina la cornuţi.

7

Gândacul de Colorado (Leptinotarsa decemlineata) – a fost semnalat pentru prima dată în anul 1859 în SUA şi a apărut prima dată în Europa în Rotterdam, iar în regiunea Mării Negre şi în Turcia a fost semnalat începând cu 1971. Este periculos datorită daunelor din agricultură şi floricultură (atacă solanaceele: cartoful, vinetele, regina-nopţii,petunia etc.), dar mai ales că face posibilă şi transmiterea virusului X al cartofului. Împotriva insecticidelor, gândacul îşi formează rezistenţa destul de repede.

La ora actuală, în judeţul Iaşi nu s-a înregistrat un impact negativ major generat de speciile străine invazive, dar monitorizarea acestor specii este necesară, pentru a preveni eventualele neplăceri cauzate de posibile invazii şi implicit costuri de combatere.

BIODIVERSITATEA JUDEŢULUI GALAŢI, RESURSĂ EPUIZABILĂ

Marilena Cristachi – APM Galaţi Judeţul Galaţi are o suprafaţă de 4425 kmp, ceea ce reprezintă cca 1,9% din teritoriul ţării. Este situat în sud-estul ţării la confluenţa a trei ape curgătoare ce străbat teritoriul în cursul lor inferior: Dunărea (22 km), Siretul (50 km), Prutul (103 km). Relieful, predominant de câmpie (cca.70%), este punctul de întâlnire a două dintre cele mai mari unităţi de relief ale ţării: Câmpia Română şi Podişul Moldovei. Altitudinile se plasează între 310 m în nord şi 10 până la 3 m în sud. Având în vedere poziţia sa geografică, judeţul Galaţi dispune de o diversitate biologică bogată şi variată, exprimată atât la nivel de ecosisteme, cât şi la nivel de specii de plante şi animale din flora şi fauna sălbatică, unele inestimabile prin valoarea şi unicitatea lor Condiţiile geografice, climatice, hidrologice etc. specifice teritoriului judeţului Galaţi au dus la formarea unei bogate diversităţi biologice floristice şi faunistice, ce cuprinde 230 specii de păsări, 26 specii de mamifere, 13 specii de reptile, 14 specii de amfibieni, 35 specii de peşti. Flora judeţului Galaţi cuprinde 1442 de specii şi 305 subspecii, aparţinând la 502 genuri şi 108 familii de plante superioare. Menţionăm, că diversitatea speciilor, din cadrul efectivelor diferitor grupuri de animale vertebrate, identificate în zonă, este condiţionată, în principal, de structura şi varietatea ecosistemelor, dar şi de factorul antropic, acestea determinând starea actuală în care se află populaţiile acestora. Bazinul inferior al Dunării (sectorul predeltaic) reprezintă o zonă umedă de mare interes avifaunistic, atât în România cât şi în sud-estul Europei. Văile râurilor Prut şi Siret se află în calea importantelor căi de migraţie ale păsărilor ce cuibăresc pe teritoriul continentului euroasiatic. Multe specii de păsări acvatice şi limicole îşi găsesc, în acest spaţiu, loc de

8

popas şi refugiu, hrană şi condiţii prielnice pentru cuibărit. Vecinătatea Deltei Dunării implică o importanţă deosebită, deoarece aici se face intrarea în Delta propriu-zisă. Importante schimbări ale florei şi faunei regiunii s-au produs şi se mai produc ca rezultat al impactului antropic (vânatul, colectarea de plante, etc.), precum şi indirect prin distrugerea sau schimbarea habitatelor naturale. Printre factorii care influenţează negativ flora şi fauna enumerăm: gospodărirea intensivă cu extinderea şi valorificarea agricolă a noilor teritorii naturale; desecarea zonelor umede şi exploatarea terenurilor ameliorate; regularizarea cursurilor râurilor mici; poluarea ecosistemelor naturale cu deşeuri de orice fel; braconajul. Situaţia se agravează şi din cauza lipsei de cunoştinţe ecologice necesare şi a lipsei de responsabilitate a populaţiei, nerespectării legislaţiei în vigoare care ar stimula activităţile de protecţie a mediului. Din cauza distrugerii şi a fragmentării peisajelor, s-au intensificat şi calamităţile naturale (ploi torenţiele, alunecări de teren, etc.) Astfel, în prezent un număr tot mai mare de plante şi animale, cândva întâlnite din abundenţă în zonele respective, au devenit rare, unele fiind ameninţate cu dispariţia, iar altele nu au mai fost înregistrate în ultimele decenii. Pierderea continuă a biodiversităţii a fost recunoscută ca fiind cea mai urgentă problemă de mediu cu care se confruntă societatea. Bogăţia fondului natural şi a habitalelor naturale reprezintă un element de mare valoare pentru calitatea vieţii dar aceste resurse nu sunt inepuizabile. Strategia conservării la nivel naţional şi internaţional este editarea cărţilor şi listelor roşii de către fiecare ţară europeană, reglementarea cadrului legislativ şi instituţional. La baza includerii speciilor în Cartea Roşie au stat criteriile stabilite de către Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii (IUCN). Prin structura sa particulară, Cartea Roşie reprezintă un semnal de alarmă menit să atragă atenţia publicului larg şi a factorilor de decizie asupra speciilor care se află în stare critică sau sunt pe cale de dispariţie. Din cele 26 de specii de mamifere identificate din fauna judeţului, 21 au nevoie de măsuri de ocrotire, dintre care 50% sunt protejate la nivel judeţean, prin OUG 57/2007; 41,66% sunt incluse în Cartea Roşie, 66,66% sunt listate în anexele Convenţiei de la Berna. Din cele 230 specii de păsări, întâlnite în judetul Galaţi, 46 fac obiectul Cărţii Roşii, înscriindu-se în prevederile legilor sau convenţiilor interne şi internaţionale. Dintre acestea 4,78% sunt protejate la nivel judeţean prin OUG 57/2007; 20,86% se regăsesc în Cartea Roşie; 95,65% sunt incluse în anexele Convenţiei de la Berna. De asemenea 38,46% din cele 13 specii de reptile, 50% din cele 14 specii de amfibieni şi 11,43% din cele 35 specii de ihtiofaună, identificate din fauna judeţului, sunt incluse în Cartea Roşie a României. Astfel, se impun măsuri de conservare a biodiversităţii care să reducă pericolul dispariţiei a altor elemente importante din punct de vedere floristic şi faunistic, dintre care:

- Reducerea impactului antropic asupra mediului natural; - Menţinerea ecosistemelor naturale (ecosisteme acvatice, terenuri cu vegetaţie

spontană etc); - Reconstrucţia ecologică a ecosistemelor acvatice din zonă (bălţi, lacuri etc.); - Extinderea suprafeţelor ariilor protejate (păduri, suprafeţe acvatice etc.)

Un rol important revine educaţiei ecologice a populaţiei, în vederea conştientizării necesităţii protejării speciilor de animale şi plante, ca elemente de bază ale mediului natural în ansamblu.

9

UN COLŢ DE RAI - PĂDUREA HÂRBOANCA

drd ing. Mihaela Budianu – APM Vaslui

Pădurea Hârboanca este localizată pe versantul drept al văii Bârladului, în apropierea satului Brăhăşoaia şi reprezintă o insulă tipică din silvostepa de altădată a Podişului Central Moldovenesc. Se află poziţionată pe teritoriul administrativ al comunei Ştefan cel Mare la circa 1,5 km stânga de DN 24B Vaslui - Negreşti - Roman. Altitudinea variază între 185 şi 240 de metri, versantul având o expoziţie generală V-SV. Coordonatele geografice ale rezervaţiei sunt: 46°42’40’’ latitudine N şi 27°35’42’’ longitudine E, iar în Legea nr. 5/2000 ocupã poziţia 2778. Suprafaţa de 40,8 hectare a acestei oaze de pădure este situatã pe versantul cu relief accidentat dinspre localitatea Brăhăşoaia. Rezervatia Hârboanca nu constituie un teritoriu omogen, ci se compune din unităţile amenajistice 126 şi 127, care aparţin de unitatea de producţie II Fâstâci. Parte a rezervaţiei este proprietate particulară, şi anume unitatea amenajistică 126. Proprietarul a încheiat însã un contract de prestãri servicii si pazã cu administratorul legal al rezervaţiei este Direcţia Silvică Vaslui - Ocolul Silvic Brodoc.

Pe panoul de la intrarea în canton o scriere frumoasă îţi încântă sufletul: “Trecătorule, înainte să ridici toporul împotriva mea, ascultă-mă: eu sunt grinda care-ţi sprijină casa, sunt masa ta şi patul pe care te odihneşti, eu sunt căldura căminului tău, eu

10

sunt umbra prietenoasă care te apără de soarele arzător, iar fructele mele-ţi potolesc setea. Sunt coada sapei tale şi leagănul copilăriei... apără-mă!”

Intrând în pădure, ochii îţi confirmă bucuria susufletului: pădurea e curată, e

sălbatică, e aşa cum trebuie să fie o pădure protejată. Această pădure sălbatică s-a dezvoltat natural, lucru care a permis apariţia a numeroşi taxoni (specii asemănătoare între ele, dar cu particularităţi diferite rezultate în urma încrucişărilor naturale). Pe lângă fondul de bază al elementelor euroasiatice şi europene, se remarcă o abundentă şi largă participare a elementelor continentale, pontice, pontice - submediteraneene şi endemice. Dintre speciile continentale, de amintit sunt Amygdalus nana (migdalul pitic), Echinops sphaerocephalus (măciuca ciobanului sau rostogol), Viola jordanii var. iassiensis (toporaşi), iar din numărul mare al speciilor de origine pontică se remarcă Dianthus membranaceus (garofiţa), Iris hungarica (stânjenelul), Quercus pedunculiflora (stejarul brumăriu); din grupul elementelor submediteraneene merită a fi amintite speciile Chrysopogon gryllus (sadina), Quercus pubescens (stejarul pufos), Sorbus domestica (scoruşul), Rhamnus tinctoria (cruşinul), Viola alba (toporaşi). Elementele pontico-submediteraneene îşi fac simţită prezenţa prin Iris graminea (stânjenel), Carex michelii (rogoz), Crocus variegatus (şofrănel, brânduşă), Rosa gallica (trandafir pitic sau răsura), Scutellaria altisima (gura lupului) etc. Specia de stânjenel (Iris brandzae) este endemică, fiind cu protejată în mod deosebit. În liziera pădurii, se întâlnesc tufişuri de migdal pitic, vişin pitic şi porumbar, iar în poieni apare o vegetaţie ierboasă xerofilă dominată de sadina (Chrysopogon gryllus) şi păiuş (Festuca valesiaca).

Suprafaţa redusă a pădurii, vecinătatea terenurilor cultivate şi apropierea de asezările omeneşti a permis şi infiltrarea unui grup important de specii antropice. Exemplu, viespea ulmului, semnalată pentru prima oară în judeţ anul trecut. A fost adusă accidental din Japonia şi atacă mai ales ulmul de câmp. Zeci si sute de ulmi sunt astfel defoliaţi masiv. Şi frasinii sunt în parte defoliaţi, dar de către Stereonichus fraxini. Pe lângă aceşti dăunători, unii aduşi accidental de oameni, rezervaţia mai este ameninţată de faptul că, practic este înconjurată de terenuri cu folosinţă agricolă.

Suprafaţa mare a acesteia este însă un avantaj al naturii în faţa omului. Astfel aici aerul este mai curat, liniştea este întreruptă doar de zgomotele blânde ale naturii. Armonia coloristică, varietatea de forme în care arborii şi florile se întrec, miresmele emanate de milioanele de frunze şi flori fac ca toate simţurile noastre să fie supuse unui tratament intensiv de reanimare, atunci cand ajungem "la mijloc de codru des".

Să nu uităm că pădurile noastre ne pot fi în acelaşi timp doctori şi farmacişti, sfetnici şi prieteni, refugiu şi loc de regenerare sufletească.

BIODIVERSITATEA ZONEI DE GRANIŢĂ ROMÂNIA- REPUBLICA MOLDOVA – O BOGĂŢIE CE TREBUIE PROTEJATĂ

Ing. G. Temneanu- APM Iaşi In cadrul proiectului PHARE RO 2004 – 016.941. 01.01.02 implementat de către APM Iaşi şi partenerii săi in perioada 2006-2008, unul din obiective a fost evaluarea stării de conservare a biodiversităţii in zona de graniţă. In urma studiilor tematice realizate (floră, ihtiofaună, nevertebrate acvatice, entomofaună, faună- mamifere, amfibiene, reptile, - ornitofaună ) a reieşit că zona de graniţă (judeţele Botoşani, Iaşi, Vaslui şi Galaţi – Romania şi cele 11 raioane riverane râului Prut din Republica Moldova - ) se caracterizeză printro biodiversitate bogată, caracteristică principalelor tipuri de habitate prezente in zonă.

11

Astfel, intâlnim în jur de 1500 de specii de plante vasculare, 58 de specii de mamifere sălbatice (reprezentand cca 59% din totalul speciilor din România şi cca 82% din totalul speciilor din R. Moldova), 29 specii de reptile dar şi 88 specii de peşti sau 239 specii de păsări (cca 60 % din totalul speciilor din România şi cca 84 % din totalul speciilor din R. Moldova).

Pentru o cât mai bună conservare a diferitelor specii de plante şi animale salbatice şi habitatelor acestora, au fost desemnate, atât in Romania cât şi în R. Moldova – semnatare ale Convenţiei privind Biodiversitatea şi a altor conventii internaţionale pentru conservarea naturii - ariile naturale protejate, in acord cu clasificarea UICN (Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii), în funcţie de obiectivul de conservare stabilit. Astfel, în zona ţintă există un număr de 160 de arii naturale protejate (62 in Romania şi 98 in raioanele riverane râului Prut din R. Moldova), la care se adaugă un numar de 43 de situri NATURA 2000 ca urmare a implementării, de către România, a Directivelor Păsări şi Habitate ale Uniunii Europene. Suprafaţa totală ocupată de aceste arii naturale protejate este de 198599 ha, reprezentând cca 6.4% din suprafaţa ariei de derulare a proiectului.

Distribuţia procentuală a suprafeţelor ariilor naturale protejate pe cele 2 maluri ale râului Prut, ha

22%

78%

11 raioane R Moldova 4 judete din Romania

Fig . 4 – Distribuţia procentuală a suprafeţelor ariilor naturale protejate Din aceste arii naturale protejate, doar 3 au administraţie proprie (cele 3 rezervaţii stiinţifice din R. Moldova), 36 sunt atribuite în custodie conform cadrului legal din România, iar restul sunt in general administrate de către administraţia publică locală pe teritoriul cărora se regăsesc aceste arii protejate sau de către deţinătorii de terenuri (ex. Gospodăriile silvice de stat raionale în R. Moldova)

Pentru ariile naturale protejate care au administratie proprie sau custode, managementul acestora se face pe baza planurilor de management elaborate de către administraţie/custode, în timp ce pentru celelalte arii naturale protejate există elaborate doar regulamente, în conformitate cu prevederile legislatie în vigoare în cele 2 ţări.

12

Numărul ariilor naturale protejate, pe tipuri

8

81

1135

15

5

7

61

43

rezervaţii ştiinţifice

rezervaţii naturale

parcuri naturale

arii de protecţie specialăavifaunisticămonumente ale naturii

rezervaţii peisajere

rezervaţii de resurse

arii cu managementmultifuncţional monumente cu arhitecturapeisajerăzone umede de importanţăintenaţională situri Natura 2000

Fig 5 – Numărul ariilor naturale protejate, pe tipuri

Activităţile antropice desfăşurate in aria studiată evindenţiază impactul acestora asupra

stării de conservare a biodiversităţii in special în perimetrele şi în vecinătatea ariilor naturale protejate. Astfel au fost identificate principalele activităţi cu impact :

• Pescuitul – manifestat prin cele 3 categorii – pescuit organizat in amenajări piscicole, pescuitul sportiv şi braconajul;

• Vânătoarea – se vânează atât specii de interes economic – căprior, mistreţ, păsări de baltă, fazan, etc dar şi specii protejate precum pisica sălbatică;

• Agricultura – în special prin modul de utilizare a terenurilor, fragmentarea sau distrugerea unor habitate, practicarea unei agriculturi intensive, utilizarea fertilizatorilor, pesticidelor, îngraşămintelor chimice, etc;

• Suprapăşunatul – care duce la diminuarea populaţiilor unor specii de plante rare; • Silvicultura – prin retrocedarea terenurilor si exploatarea iraţională a masei

lemnoase, defrişările, taierile rase ale pădurilor de luncă, necorelarea amenajamentelor silvice cu obiectivele de conservare ale ariilor naturale protejate, introducerea unor specii invazive în detrimentul celor autohtone;

• Turismul – practicat în ariile naturale protejate în lipsa unei organizări a turismului în aceste arii, a dotărilor corespunzătoare, a turismului automobilistic, proiectarea necorespunzătoare a obiectivelor de investiţii cu caracter turistic;

• Infrastructura de transport - prin fragmentarea şi alterarea unor habitate, poluarea aerului, zgomot;

• Infrastructura urbană – in special staţiile de epurare care prin funcţionarea defectuoasă duc la poluarea apelor de suprafata şi subterane;

• Industria extractivă, prezentă în zona de graniţă mai ales prin exploatarea agregatelor minerale (nisip, pietriş, argilă, roci fosilifere ) dar şi ţiţei (in judeţul Galaţi şi Raionul Cahul ).

13

In cadrul studiilor, specialistii au facut propuneri de includere a speciilor de floră şi faună sălbatică din zona de graniţă in Lista roşie, lista care inlude acele specii pentru care, datorită statutului lor actual, sunt necesare măsuri speciale de management şi conservare. Acestă listă cuprinde un număr total de specii de 389 specii, din care: 150 specii de plante (floră), 6 specii de nevertebrate acvatice (hidrofaună) 22 specii de peşti (ihtiofaună), 61 specii de insecte (entomofaună), 42 specii de mamifere (faună - grupa Mamalia), 27 specii de reptile şi amfibieni (herpetofaună) şi 81 specii de păsări (ornitofaună) aflate în diferite categorii de vulnerabilitate. O detaliere a numărului acestora, pe grup de specii şi categorii de vulnerabilitate, arată astfel: Nr crt

Grup specii EX* CP P V R FR F C E

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 1 Plante 1 2 3 43 100 1 1 2 Insecte 26 34 1 3 Nevertebrate

acvatice 1 1 4

4 Peşti 1 4 8 5 1 3 5 Reptile şi

amfibieni 12 8 3 3 1

6 Păsări 9 16 30 8 6 12 7 Mamifere 1 19 18 5 * - Speciile considerate extincte in aria de studiu nu au fost propuse pentru a fi incluse in Lista roşie Categoriile de vulnerabilitate au fost stabilite atât în funcţie de statutul speciilor lor la nivel naţional (Liste Roşii) şi european cât şi în funcţie de prezenţa lor în ariile investigate:

extinctă în sălbăticie (EX) – o specie este inclusă în această categorie în condiţiile în care se cunoaşte că ea supraveţuieşte numai prin cultivare, în captivitate sau prin populaţii naturalizate în afara fostului lor areal;

critic periclitată (CP) – o specie este inclusă la această categorie dacă prezintă un risc extrem de mare de a deveni extinctă în sălbaticie;

periclitată (P) – o specie este inclusă în această categorie dacă prezintă un risc foarte mare de a deveni extinctă în sălbăticie;

vulnerabilă (V) – o specie este inclusă în această categorie dacă prezintă un risc mare de a deveni extinctă în sălbăticie;

rară (R) – o specie este inclusă în această categorie dacă a fost observată doar în anumite perioade ale anului şi numai într-un număr mic de staţionare în zona de studiu;

foarte rar (FR) – o specie este inclusă în această categorie numai dacă este întâlnită doar de câteva ori sau numai în anumite arii de-a lungul ultimilor 5 - 10 ani în teritoriul de studiu;

frecventă (F) – o specie este inclusă în această categorie numai dacă este prezentă în majoritatea staţionarelor unde există habitat favorabil speciei în zona de studiu;

comună (C) – o specie este inclusă în această categorie dacă este prezentă în toate staţionarele unde habitatul favorabil speciei este prezent, în zona de studiu;

endemică (E) – o specie este inclusă în această categorie dacă este specifică numai unei anumite zone

14

Lista completă a speciilor incluse in Lista Roşie poate fi consultată pe www.biodiversitatecbc-apmis.ro

BIODIVERSITATEA – PATRIMONIU NATURAL AL REPUBLICII MOLDOVA

Aurelia GOLIC – doctorand al Academiei de Studii Economice a

Moldovei

Republica Moldova se află la intersecţia zonei biogeografice mediterane la sud, zonei continentale de stepa euroasiatică la răsărit (climă rece) şi zonei de silvostepă europeană la asfinţit (climă moderată).

Ţara dispune de cinci rezervaţii ştiinţifice cu regim de protecţie strict. Două dintre acestea sunt destinate conservării ecosistemelor silvice, două, protejării pădurilor de luncă şi a cincia, păstrării unui ecosistem acvatic al rîului Nistru. Suprafaţa totală a acestor cinci rezervaţii este de 19.378 ha. Pe lîngă aceste rezervaţii aflate sub protecţia strictă, Moldova mai are 130 monumente ale naturii, 63 de rezervaţii naturale şi 41 de rezervaţii peisagistice.

Suprafaţa fondului cinegetic din republică constituie 2902287,84 ha, dintre care 390728,05 ha din fondul silvic, 2431383,8 ha terenuri agricole şi 80175,99 ha bazine de apă şi bălţi.

Un rol important în protecţia patrimoniului natural al ţării şi de conservare a biodiversităţii îl are crearea fondului ariilor naturale protejate.

Astfel, în 1998 a fost adoptată legea nr.1538-XIII privind fondul ariilor naturale protejate de stat, care stabileşte bazele juridice ale creării şi funcţionării fondului ariilor naturale protejate, principiile, mecanismul şi modul de conservare, precum şi atribuţiile autorităţilor publice centrale şi locale, ale organizaţiilor neguvernamentale şi ale cetăţenilor în acest domeniu.

Suprafaţa totală a ariilor naturale protejate de stat constituie 157227,4 ha sau 4,65%, mult mai mică decît în majoritatea ţărilor europene. Pentru comparaţie, în Belorus – constituie 6,4%, în Ungaria – 8,9%, în Austria – 25%. Această suprafaţă se înscrie în reţeaua ariilor protejate a Moldovei, ce include obiecte şi complexe de importanţă naţională şi internaţională şi cu semnificaţii importante pentru conservarea biodiversităţii şi habitatelor naturale.

Ştiinţific argumentat se consideră, că prin extinderea reţelei de arii protejate pînă la 10% din teritoriul naţional se poate asigura protecţia a cca 50% din totalul de specii care reflectă diversitatea faxonomică a structurii sistemelor biologice. Ponderea relativ redusă a ariilor naturale protejate de stat în raport cu teritoriul naţional şi caracterul izolat al amplasării obiectelor de protecţie nu asigură o conservare efectivă a diversităţii biologice conform cerinţelor stipulate în convenţiile internaţionale din domeniu.

La cele expuse, aşi menţiona că actualmente biodiversitatea se confruntă cu una dintre cele mai dramatice probleme ce ţin de schimbările climaterice.

Trebuie să recunoaştem, că în ultimii ani se fac paşi concreţi din partea Uniunii Europene în vederea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră, însă acest proces este în creştere, se observă o inerţie în acest domeniu. Chiar dacă se reuşeşte să se stabilizeze concentraţia de gaze cu efect de seră din atmosferă la nivelul actual, clima va continua să se schimbe pe parcursul al cîtorva decenii. De aceea reieşind din cuvintele

15

laureatului premiului Nobel şi preşedinte al Comisiei interguvernamentale pentru schimbările climaterice, Rajendra K. Pacheauri, care spune că nu se poate de oprit intensificarea acesteia pe viitor, ne dăm seama de importanţa conservării biodiversităţii. Este esenţial de a impune să reducem gazele cu efect de seră pentru a stabiliza atmosfera şi clima pămîntului, ceea ce va crea condiţii de salvare a Biodiversităţii. Legăturile dintre biodiverstitate şi schimbările climaterice evoluează în două direcţii: biodiversitatea este ameninţată de schimbările climaterice generate de acţiuni umane, din resursele biodiversităţii sunt în stare şi încă mai pot reduce impactul acestor schimbări asupra oamenilor şi a producţiei.

Spre exemplu: - conservarea habitatelor poare reduce conţinutul de CO2 reţinut în atmosferă. Se

estimează că defrişările curente sunt responsabile pentru un procent de 20% din emisiile produse de activitatea antropică;

- conservarea anumitor specii poate reduce acele efecte dezastruoase ale schimbărilor climaterice, care sunt reprezentare de foamete şi inundaţii;

- utilizarea principiilor de conservare şi dezvoltare durabilă în gestionarea biodiversităţii poate mări rezistenţa ecosistemelor şi mări capacitatea acestora de a se adapta la presiunea climaterică ce este în creştere.

În acest context aşi menţiona că Republica Moldova îşi onorează obligaţiunile internaţionale referitor la conservarea biodiversităţii, necătînd la problemele cu care se confruntă, mai ales de ordin economic.

Suprafeţele acoperite cu păduri din an în an sunt în creştere, constituind la moment circa 10,7% din teritoriul ţării, ceea ce este totuşi puţin în comparaţie cu media europeană (29%) sau cu ţările situate în aceeaşi zonă biogeografică: România (28%), Bulgaria (35%) şi Ungaria (19,5%),.

Evident că nivelul actual de împădurire este considerat insuficient pentru asigurarea unui echilibru ecologic real care ar putea contribui la limitarea unor fenomene, ca eroziunea solurilor, alunecărilor de teren, degradarea resurselor acvatice şi secetele tot mai frecvente. Legislaţia naţională favorizează extinderea suprafeţelor acoperite cu vegetaţie forestieră prin împădurirea terenurilor degradate, a ravenelor, a pantelor, a terenurilor afectate de alunecări prin crearea mai ales a fîşiilor forestiere protecţie a apelor rîurilor şi bazinelor de apă. Republica Moldova se angajează să se extindă la zonele naturale protejate 2,36% din teritoriu, pînă în 2015.

Legea privind protecţia mediului înconjurător, Legea regnului animal şi alte legi specifice conţin prevederi privind conservarea diversităţii biologice şi protecţia ecosistemelor. Pentru realizarea funcţiilor ecoprotective ale pădurilor este necesar ca gradul de împădurire pe ţară să fie ridicat la ~15%. O atenţie deosebită se acordă măsurilor efectuate în cadrul lunarului de înverzire a plaiului - „Un arbore pentru dăinuirea noastră”, ce are loc în perioada de primăvară, cu continuarea acestei acţiuni şi în lunile de toamnă.

Astfel, pe parcursul anului 2008 s-au plantat culturi silvice în fondul forestier pe o suprafaţă de 976 ha, regenerarea naturală s-a efectuat pe o suprafaţă de peste 2600 ha, extinderea suprafeţelor împădurite pe terenuri degradate şi impracticabil pentru agricultură – pe o suprafaţă de 7932 ha. De asemenea, şi în parcuri, scuare dea lungul străzilor şi traseelor auto s-au plantat 583 mii arbori şi arbuşti.

Necătînd la acţiunile întreprinse, factorii antropici şi climaterici acţionează nefavorabil şi asupra faunei autohtone. Multe din speciile faunistice au devenit relativ rare, sau sunt pe cale de dispariţie şi necesită măsuri speciale de protecţie.

Actualmente, lumea animală este constituită din circa 14800 specii de animale (481 vertebrate şi 14339 nevertebrate). Vertebratele includ 70 specii mamifere, 281 specii de păsări, 14 specii reptile, 14 specii amfibieni şi 82 specii de peşti.

16

Regimul de protecţie în ariile naturale protejate, stipulate prin Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat creează condiţii favorabile de conservare şi restabilire a faunei.

Măsurile întreprinse şi preconizarea altora creează astfel premise necesare în vederea salvării geosistemelor, ecosistemelor şi speciilor de importanţă majoră pentru stabilirea fundamentului necesar pentru managementul adecvat al resurselor naturale, conservarea biodiversităţii şi dezvoltarea durabilă a sistemelor socioeconomice ale ţării.

17

Program activităţiilor desfăşurate pentru marcarea Zilei de 22 Mai 2009- Ziua Internaţională a Diversităţii Biologice

Nr. crt.

Data Activitatea Locaţia Organizator

IAŞI

1

14.05 – 31.05

Campania “Cunoaşte Natura, ajut-o să te poată ajuta”

Difuzarea spotului audio video in 22 de mijloace de trasport in comun din mun, panourile electronice de la Teatrul naţional şi Iullius Mall

APM Iaşi

CITV

2 19.05 Acţiune de igienizare Şcoala Cogeasca, comuna

Leţcani APM Iaşi

3

22.05 Buletin informativ pe teme de biodiversitate in zona transfrontalieră

www.apmis.ro

www.biodiversitatecbc-apmis.ro APM Iaşi APM Vaslui APM Botoşani APM Galaţi IES Chişinău

4 22.05

Seminar „Cunoaşte natura, ajut-o să te poată ajuta!”

Şcoala Cogeasca, comuna Leţcani

APM Iaşi ŞC. Cogesca

5 22.05 Expoziţia foto”Cunoaşte natura !”

Facultatea de Geografie, Geologie APM Iaşi As. VECTORIS

6 22.05 Seminar „Cunoaşte natura, ajut-o să te poată ajuta!”

Şcoala Normală „Vasile Lupu” Iaşi APM Iaşi

7 23.05 Simpozion Naţional „Brâncuşi

– spirit şi creaţie” Grup Şcolar „Constantin Brâncuşi” Iaşi

Gr Şcolar „C Brancuşi”

8 23.05 Sărbătoarea Unioniştilor la

Castanul Unirii Sat Vişani, comuna Bârnova – Castanul Unirii (monument al naturii)

As. CORIS, ACoCeRo

9

25.05 Seminar „Cunoaşte natura, ajut-o să te poată ajuta!” Concurs cu premii (întrebări din cele prezentate) Igienizare în curtea şcolii

Şcoala Vlădeni, comuna Vlădeni (clasele I-IV)

APM Iaşi As. Valea Jijiei Vlădeni Şcoala Vlădeni

10

26.05 Seminar „Cunoaşte natura, ajut-o să te poată ajuta!” Concurs cu premii (întrebări din cele prezentate) Igienizare în curtea şcolii

Şcoala Borşa, comuna Vlădeni (clasele I-IV)

APM Iaşi As. Valea Jijiei Vlădeni Şcoala Borşa

11

28.05 Seminar „Cunoaşte natura, ajut-o să te poată ajuta!” Igienizare – Acumularea Hălceni

Şcoala Vlădeni, comuna Vlădeni (clasa a X-a)

APM Iaşi As. Valea Jijiei Vlădeni

BOTOŞANI

1 20.05 Publicarea unui material

tematic pe site-ul oficial al APM Botoşani

APM Botoşani(www.apmbotoşani.ro)

APM Botoşani

2 21.05 Distribuire materiale foto cu

specii de floră şi faună Grădiniţa nr.14 Botoşani APM Botoşani

Grădiniţa nr.14 Botoşani

3 22.05 Simpozion „Un parc cu

verdeaţă, o şansă la viaţă” - participare

Liceul „Elie Radu” Botoşani

Asociaţia Părinţilor „Elie Radu” Botoşani APM Botoşani

4 22.05 Simpozion tematic

Concurs de fotografie „Natura pe toate feţele”

Liceul „Mihai Eminescu” Botoşani APM Botoşani Liceul „Mihai Eminescu”

18

VASLUI

1

21.05 Acţiune de ecologizare pe malul Lacului Puşcaşi

Loc. Puşcaşi APM Vaslui Clubul Micilor Ecologişti – Şcoala Puşcaşi

2

21.05 Prezentare privind biodiversitatea judeţului Vaslui Prezentare de filmuleţe tematice

Grădiniţa nr.15 Vaslui APM Vaslui Grădiniţa nr.15 Vaslui

3 21.05 Concursuri şi jocuri tematice

„Să cunoaştem biodiversitatea judeţului”

Şcoala nr. 6 Vaslui APM Vaslui Şcoala nr. 6 Vaslui

4

22.05 Acţiuni de ecologizare în aria protejată Pădurea Bălteni Concurs de referate privind conservarea biodiversităţii

Pădurea Bălteni Şcoala Bălteni

APM Vaslui Şcoala Bălteni

5

22.05 Concursde desene – clasele I – IV „Biodiversitatea în pericol” Concurs de referate clasele V-VIII „Biodiversitatea în pericol” Prezentări power-point privind regimul ariilor naturale protejate – clasele IX-XII

Grup Şcolar Codăeşti APM Vaslui Grup Şcolar Codăeşti

6 22.05 Concurs de referate „Echilibre

şi dezechilibre în natură” Şcoala cu clasele I – VIII Muntenii de Jos

APM Vaslui Şcoala cu clasele I – VIII Muntenii de Jos

7

22.05 Concurs de desene, concurs de postere „Să protejăm natura !” Prezentare „Importanţa biodiversităţii”

Şcoala nr. 4 Vaslui APM Vaslui Şcoala nr. 4 Vaslui

GALAŢI

1 14.05 Prezentare pe teme de

biodiversitate Şcoala Gimnazială nr. 29 „Sf. Ana” Galaţi

APM Galaţi Şcoala Gimnazială „Sf. Ana” Galaţi

2

19.05 Prezentare pe teme de biodiversitate

Şcoala Gimnazială nr.11„Mihail Sadoveanu” Galaţi

APM Galaţi Şcoala Gimnazială nr.11„Mihail Sadoveanu” Galaţi

3 19.05 Prezentare pe teme de

biodiversitate Şcoala Gimnazială nr.18 Galaţi APM Galaţi

Şcoala Gimnazială nr.18 Galaţi

4 20.05 Prezentare pe teme de

biodiversitate Liceul „Emil Racoviţă” Galaţi APM Galaţi

Liceul „Emil Racoviţă” Galaţi

5 21.05 Prezentare pe teme de

biodiversitate Şcoala Gimnazială nr.22 Galaţi APM Galaţi

Şcoala Gimnazială nr.22 Galaţi

6 22.05 Prezentare pe teme de

biodiversitate Şcoala Gimnazială nr. 29 „Sf. Ana” Galaţi

APM Galaţi Şcoala Gimnazială nr. 29 „Sf. Ana” Galaţi

7 22.05 Acţiune de plantare copaci Liceul CFR Galaţi APM Galaţi Liceul CFR Galaţi

8 22.05 Postare pe site-ul APM Galaţi Articol

APM Galaţi – www.apmgl.ro APM Galaţi

19

EDITORUL MATERIALULUI: APM IAŞI DATA PUBLICĂRII: MAI 2009 TEHNOREDACTARE: CRISTOF CAROL, COZAC PETRU Drepturile de autor ale acestei publicaţii sunt rezervate; publicaţia sau părţi ale acesteia pot fi reproduse numai cu permisiunea autorilor.