MEDIUL I SISTEMELE DE AGRICULTURA

(CURS PENTRU GIMNAZIU)

Bucuresti 2015

CUPRINS:

Cuvant inainte

1. Noiuni generale privind mediul, poluarea i agricultura

1.1. Conceptul de mediu

1.2. Conceptul de poluare si tipurile de poluani

1.3. Agricultura

2. Sisteme de agricultur

2.1. Diversitatea sistemelor de agricultur

2.2. Sisteme de agricultur practicate n Romnia

3. Surse de poluare n agricultur i efectele lor asupra mediului

4. Msuri de prevenire i combatere a polurii in agricultur

5. Concluzii

Bibliografie

Cuvant inainte

Agricultura reprezinta o ocupaie tradiional i ramura de baz a economiei naionale, ce se

desfoar ntr-un peisaj geografic, n care condiiile pedo-climatice sunt favorabile principalelor culturi

agricole i horticole, precum i zootehniei.

Rolul cel mai important n agricultur l are solul, pmntul roditor, cunoscut pentru drnicia sa.

Dezvoltarea unei agriculturi conservative, cu produse indestulatoare nu poate avea loc decat cu

participarea oamenilor, sustinuti de un progres tehnic si socio-economic, asteptat in lumea satului

autohton.

Numai prin efectuarea unor lucrari agricole moderne si prin utilizarea judicioasa a pmntului,

satul va putea cpta noi valente si valori, confirmand astfel spusele marelui poet Lucian Blaga:

"Venicia s-a nscut la sat".

Producia agricol, vegetal i animal, se realizeaz n primul rnd prin aplicarea i respectarea

n mediul agricol a unor legi i criterii, fr a exercita presiuni i aciuni agresive, pentru a evita

poluarea i degradarea acestui mediu.

Interveniile n mediul agricol trebuie fcute cu mult pruden pentru a nu afecta echilibrul dintre

componentele sale definitorii, care sunt aerul, apa, solul i biodiversitatea. Din pcate, productorul

agricol intervine uneori, chiar brutal n mediul agricol, aciunile sale duntoare provocand adesea

deteriorarea acestuia.

Aceasta lucrare se doreste a fi o modesta pledoarie pentru pretuirea, ocrotirea si pastrarea vietii

pe minunata noastra planeta Pamant, astfel incat si generatiile sale sa se bucure de darurile sale.

1. Noiuni generale privind mediul, poluarea i agricultura

1.1. Conceptul de mediu

Mediul natural, adica aerul, oceanele, marile, lacurile, apele curgatoare, solul si subsolul

impreuna cu formele de viata, pe care aceste ansambluri le creeaza si le sustin, reprezinta imaginea

cea mai comuna pentru omul obisnuit, atunci cnd vorbeste despre mediul nconjurator.[34] O padure,

o balta sau un lac, de exemplu, formeaza fiecare n parte un ansamblu numit "ecosistem", care se

interconditioneaza reciproc si se readapteaza continuu n cautarea unui anumit echilibru. Ecosistemul

reprezinta ansamblu format din biotop si biocenoza, n care se stabilesc relatii stranse atat ntre

organisme, cat si intre acestea si elementele abiotice (aer, apa, substrat geologic, relief, sol).

(Biotopul reprezinta mediul geografic n care traieste un grup de plante si animale n conditii

omogene. Biocenoza reprezinta totalitatea organismelor vii, care populeaza un anumit mediu, formand

cu el un tot unitar.)

Totalitatea factorilor naturali, determina conditiile de viata pentru regnurile vegetale, animale si

pentru exponentul sau rational - omul, reprezentnd mediul natural. n cadrul acestuia distingem

componente fizice naturale - elemente abiotice: aer, apa, substrat geologic, relief, sol.

Componentele biotice reprezinta viata, organismele ce se dezvolta pe fundalul suportului

ecologic. Ele apar sub forma vegetatiei si animalelor, depinznd att de factori terestri, ct si cosmici

(radiatia solara de exemplu). Aceasta dependenta ne ajuta sa ntelegem implicatiile care pot urma

unor modificari fie terestre, fie cosmice, sau ambele n acelasi timp. Mediul nconjurator apare ca o

realitate pluridimensionala care include nu numai mediul natural, dar si activitatea si creatiile omului,

acesta fiind in acelasi timp component, consumator, dar si beneficiar al acestuia.

Conceptul actual de mediu nconjurator are un caracter dinamic, care cauta sa cunoasca, sa

analizeze si sa urmareasca functionarea sistemelor protejate n toata complexitatea lor.

Pe scurt elementele definitorii ale mediului sunt; apa, aer, sol si biodiversitatea.

Prin resurse naturale ale pamantului se ntelege totalitatea elementelor naturale ale mediului

nconjurator ce pot fi folosite n activitatea umana, pentru supravietuire si dezvoltare [34]. Exista mai

multe clasificari, insa cea bazata pe diferite criterii, este cea mai adecvata cerintelor practice ale

situatiei actuale si de perspectiva a economiei mondiale. Aceste criterii de clasificare pun n evidenta o

anumita caracteristica a acestor resurse naturale.[33]

1. Dupa criteriul repartitiei spatiale, resursele naturale pot fi grupate n:[33]

a. resurse ale atmosferei, care cuprind energia solara, energia eoliana si diferite elemente componente

ale atmosferei folosite ca materii prime;

b. resurse ale hidrosferei, localizate n cele doua unitati majore; Oceanul Planetar (cu resurse

energetice si substante minerale utile) si Apele continentale (care cuprind apele subterane,

hidroenergie si apele de uz industrial, agricol sau menajer);

c. resurse ale litosferei, n cadrul carora se evidentiaza combustibilii fosili, substante minerale utile,

roci de constructii si solul;

d. resurse ale biosferei, de natura vegetala si animala.

2. Dupa criteriul modului de folosinta, se pot deosebi:

a. resurse energetice, care se refera la cele care pot produce energie (combustibili fosili, forta apei,

lemnul, forta vntului si energia solara). n acest domeniu, gama de resurse se largeste continuu,

cercetarile efectuate ncercnd sa faca fata cerintelor impuse de consumul imens de energie al

societatii contemporane;

b. resurse de materii prime industriale, n categoria carora sunt incluse minereurile feroase si neferoase,

lemnul, unele gaze din componenta atmosferei etc.;

c. resurse alimentare, ce includ produse de natura animala sau vegetala.

Tot dupa acest criteriu, dar privite dintr-un alt punct de vedere, se poate vorbi de resurse folosite n

domeniul productiei materiale (industrie, agricultura) si de resurse utilizate n domeniul neproductiv

(destinate consumului populatiei), precum si de resurse cu ntrebuintare mai restrnsa.

3. Dupa criteriul durabilitatii exploatarii si al particularitatilor de refacere a unei cantitati

exploatabile de resurse naturale acestea se clasifica in:

a. resurse inepuizabile, ce cuprind aerul, apa, diferite radiatii, resurse denumite astfel pentru ca la

nivel global nu se poate prevedea epuizarea lor. Exploatarea abuziva, cel putin a unora dintre ele,

poate produce nsa fenomene de criza n anumite locuri, fie din cauza insuficientei volumului lor n

raport cu cerintele consumului, fie datorita degradarii calitatii care nu mai permite reintroducerea lor n

circuitul productiv sau de consum. Cazul cel mai elocvent n acest sens este acela al apei care, la scara

planetara, si mentine acelasi volum dar, n unele locuri intens urbanizate si industrializate, posibilitatea

aprovizionarii cu apa s-a redus considerabil;

b. resurse epuizabile care pot fi neregenerabile si regenerabile. Cele neregenerabile sunt acelea care,

prin consum, se distrug iar pentru refacerea lor este necesara o perioada de timp masurata la scara

geologica (milioane sau miliarde de ani). Din aceasta categorie fac parte rezervele de carbune, petrol,

minereu de fier etc. Resursele epuizabile regenerabile sunt acelea care fac parte din biosfera,

respectiv plante sau animale, care se pot reface n perioade de timp mult mai scurte.

4. Dupa criteriul locului de folosinta, exista doua categorii:

a. resurse transportabile, care pot fi introduse n productie acolo unde este nevoie (substante minerale

utile, apa, lemnul etc.);

b. resurse netransportabile, care nu pot fi utilizate dect n locul n care se gasesc (energia mareelor,

a valurilor, solul etc.).

5. Dupa criteriul gradului de cunoastere, n literatura de specialitate, inclusiv n documentele

ONU, se vorbeste despre urmatoarele categorii de resurse naturale:

a. resurse cunoscute, exploatabile. Sunt delimitate, se cunoaste importanta lor si sunt exploatabile

economic n conditiile actuale;

b. resurse cunoscute paramarginale si submarginale. Includ zacaminte delimitate a caror importanta

este cunoscuta, dar exploatarea lor este nerentabila. Ele pot deveni rentabile n alte conditii tehnice;

c. resurse nedescoperite (presupuse), exploatabile. Nu sunt delimitate, dar prezenta lor n natura este

indicata de studiile geologice;

d. resurse nedescoperite (presupuse) paramarginale si submarginale. Includ zacaminte nedelimitate

dar a caror prezenta este indicata de prospectiunile geologice.

n conditiile actuale, care impun tot mai mult necesitatea cunoasterii resurselor naturale, a

volumului si a posibilitatilor de regenerare, pentru ca n raport cu acestea sa se realizeze exploatarea

lor, aceasta clasificare are o deosebita nsemnatate practica. De asemenea, aceasta clasificare

ncearca sa atraga atentia asupra modului de valorificare a tezaurului universal de resurse, constituind

un semnal de alarma n vederea protejarii resurselor epuizabile, fie ca este vorba de substantele utile

care nu se mai rennoiesc, fie ca este vorba de cele regenerabile, dar care pot fi distruse printr-o

exploatare nejudicioasa.

Orice activitate uman, i implicit existena individului, este de neconceput n afara mediului. Ca

urmare, acesta trebuie adaptat i organizat pentru a rspunde nevoilor indivizilor, ceea ce presupune

preluarea din natur a unor resurse i prelucrarea lor pentru a deservi populaia. Aceasta presupune:

- folosirea rationala a tuturor resurselor naturale,

- corelarea activitatii de sistematizare a teritoriului si a localitatilor cu masuri de protejare a

factorilor naturali;

- adoptarea de tehnologii de productie generatoare de cat mai putine reziduuri nocive;

- echiparea instalatiilor tehnologice si a mijloacelor de transport cu dispozitive si instalatii care

sa previna efectele daunatoare asupra mediului nconjurator;

- recuperarea si valorificarea optima a substantelor reziduale reutilizabile.

Aceast dependen intre om si mediu cunoate un mare grad de reciprocitate, datorit

faptului c nevoile umane se adapteaz ntr-o msur mai mare sau mai mic, celui din urma. De

aceea, calitatea n ansamblu a mediului, precum i a fiecrei componente a sa, i pun amprenta

asupra factorului uman.

1.2. Conceptul de poluare si tipurile de poluani

La sfrsitul secolului al XX-lea, protectia mediului a devenit o preocupare majora a omului si a

dobndit statutul de problema prioritara odata cu dezvoltarea societatii pe toate planurile.

Poluarea reprezint totalitatea proceselor prin care se introduc n mediu, direct sau indirect,

materie sau energie, cu efecte duntoare sau nocive, care altereaz ecosistemele, diminueaz

resursele biologice i pun n pericol sntatea omului [3] Cuvntul poluare provine din latina, ,,polluo-

ere si nseamna a murdari, a pngari, a profana, a degrada. El desemneaza o actiune prin care omul

isi degradeaza propriul sau mediu de viata. [32]

Conform Consiliului OCDE (Organizatia pentru Cooperare Economica si Dezvoltare) in 1974,

poluarea reprezinta ,,introducerea de catre om, direct ori indirect, de substante ori de energie in

mediu care antreneaza consecinte prejudiciabile de natura a pune in pericol sanatatea umana, a

vatama resursele biologice si ecosistemele, a aduce atingeri agrementelor ori a impiedica alte utilizari

legitime ale mediului. Aceasta definitie limiteaza poluarea la modificarile mediului produse de

activitatile umane.[5]

n legislatia romaneasca actuala, poluantul reprezinta ,, orice substanta solida, lichida, gazoasa

sau sub forma de vapori ori energie (radiatie electromagnetica, ionizanta, termica, fonica sau vibratii)

care, introdusa in mediu, modifica echilibrul constituentilor acestuia sau al organismelor vii si aduce

daune bunurilor materiale .

Ordonanta de Urgenta 195/2005 privind protecia mediului utilizeaza nsa si o alta notiune mai

larga dect cea de poluare si care o nglobeaza pe aceasta, respectiv cea de ,,deteriorare a

mediului care desemneaza alterarea caracteristicilor fizico-chimice si structurale ale componentelor

naturale ale mediului, reducerea diversitatii si productivitatii biologice a ecosistemelor naturale si

antropizante, afectarea mediului natural cu efecte asupra calitatii vietii cauzate, n principal, de

poluarea apei, atmosferei si solului, supraexploatarea resurselor, gospodarirea si valorificarea lor

deficitara, dar si amenajarea necorespunzatoare a teritoriului.

Substantele poluante sunt multiple: substante care se gasesc in cantitati mici n natura,

rezultate n urma exploatarii rezervelor din subsol (petrol, substante radioactive s.a.); cele rezultate din

prelucrarea acestora (prin ardere rezulta gaze CO2, CO etc); substante noi aparute prin sinteze

chimice (exemplu pesticidele s.a.) al caror ritm de aparitie l depaseste pe cel al consumului si

reciclarii lor. [32]

Printre consecinele nocive ale acestor substane menionam n mod special: efecte cancerigene

i mutagene, acumulare n organismele vegetale i animale, toxicitate mare etc., toate contribuind la

perturbarea grava a echilibrului natural.[19]

Dupa starea fizica a poluantilor se disting:

- poluarea cu lichide;

- poluarea cu gaze si cu pulberi (suspensii);

- poluarea cu obiecte sau produse solide, mai mult sau mai putin solubile.

Dupa provenienta lor poluantii pot provoca: poluarea naturala (biologica si menajera), industriala

si agricola.

Dupa natura poluantilor se produc fenomene de poluare chimica, fizica, termica, sonora,

radioactiva, biologica, estetica etc.

Poluarea chimica, n functie de poluantul costituent, poate fi cu:

- derivati ai clorului si hidrocarburi lichide;

- derivati ai sulfului si azotului ( in aer, apa si sol);

- derivati ai metalelor grele (Pb, Cr etc);

- derivati ai fosforului;

- floruri;

- materii plastice;

- pesticide si alti compusi organici de sinteza (in aer, apa, sol);

- materii organice fermentescibile s.a.

Poluarea biologica are loc prin: modificari ale biocenezelor prin invazii de specii animale si

vegetale (exemplu introducerea de seminte de buruieni din alte zone sau favorizarea nmultirii unor

specii de buruieni ca urmare a folosirii erbicidelor), prin contaminarea microbiologica a mediilor

inhalate si ingerate (bacterii si virusuri).

Poluarea estetica are loc prin degradarea (uratirea) peisajelor si locurilor si se realizeaza prin:

- urbanizarea necivilizata sau sistematizarea impropriu conceputa;

-amplasarea de industrii in biotopuri virgine sau putin modificate de om.

Poluarea termica este provocata in urma deversarii in ruri sau lacuri a lichidelor calde ce au

servit la racirea instalatiilor industriale sau a centralelor termice.

Poluarea sonora (fonica) este exprimata prin zgomot sau emisie de sunete cu vibratii

neperiodice de o anumita intensitate ce produce o senzatie dezagreabila, jenanta si chiar agresiva.

Poluarea radioactiva se datoreaza experientelor nucleare sau accidentelor de la centralele

nuclear-electrice, ori prin folosirea incorecta a surselor de iradiere. [32]

Cauzele polurii mediului sunt:

- creterea demografic vertiginoas, n special n ultimele dou secole;

dezvoltarea intens a industriei, transporturilor i a agriculturii;

apariia centrelor urbane suprapopulate

utilizarea abuziva a resurselor naturale;

acumulrea deseurilor;

apariia de substane noi, pentru care ritmul de reciclare de ctre microorganisme este mult

inferior ritmului de apariie.

Poluarea i diminuarea drastic a resurselor de materii prime regenerabile, n cantiti i ritmuri

ce depesc posibilitile de refacere pe cale natural, au produs dezechilibre serioase ecosistemului

planetar.

1.3. Agricultura

13.1. Definitie, origine

Agricultura se defineste ca fiind stiinta sau practica (ndeletnicirea) care se ocupa cu procesul

producerii de hrana vegetala si animala, fibre, respectiv diverse materiale utile prin cultivarea anumitor

plante si cresterea animalelor. Provine din cuvintele agri (latina)=camp si cultura = cultivare n sensul

de prelucrare a solului pentru a se realiza culturi de plante. [15]

n termenul generic de agricultur se regsesc tiine i ocupaii distincte, aa cum sunt:

1.Agrofitotehnia este tiina care se ocup de cultura plantelor de cmp, a plantelor furajere i a

plantelor tehnice.

2. Horticultura este stiina care se ocupa cu selectionarea si cresterea legumelor, pomilor

fructiferi, vitei de vie, arbustilor fructiferi si decorativi, florilor, plantelor ornamentale, plantelor tropicale

si a plantelor de ser.

3. Zootehnia este domeniul care se ocupa de cresterea animalelor domestice, mai exact a

mamiferelor de uscat domesticite, in scopul obtinerii de lapte, carne, lana, piei sau blanuri.

4. Avicultura este domeniul care se ocup de cresterea pasarilor.

5. Apicultura este domeniul care se ocupa cu cresterea albinelor pentru obtinerea de miere si

cear, avand si rol de polenizare a plantelor aflate n zona de crestere a albinelor.

6. Silvicultura este stiinta care se ocupa cu studiul, cresterea, exploatarea si protejarea arborilor

ce formeaz padurile, controlul si protectia faunei si florei din paduri.

7. Piscicultura este stiinta care se ocupa de cresterea pestilor n diferite conditii, dar si n sistem

industrial.

8. Sericicultura este stiinta care se ocupa cu cresterea viermilor de matase.

9. Acvacultura este stiinta care se ocupa cu cresterea plantelor si a animalelor care traiesc n

apa, n special in mari si oceane.

10. Moluscocultura este stiinta care se ocupa cu cresterea molustelor, atat terestre, asa cum

sunt melcii comestibili, dar si a molustelor acvatice, asa cum ar fi de exemplu: scoicile.

Cele mai practicate ramuri ale agriculturii sunt cultivarea pamantului si pastoritul (cresterea

animalelor). Acestea reprezinta cele mai vechi forme de activitate economica, cunoscute inca

perioada preistorica si inceputurile civilizatiei [21]. Astfel hrana a fost obtinuta nu doar prin strangerea

plantelor slbatice si vanarea animalelor ,ci si prin cultivarea plantelor din seminte si prin cresterea in

captivitate a anumitor animale.

Astazi, agricultura asigura cea mai mare parte a alimentelor, a materialor necesare pentru

imbracaminte cat si a altor materii prime pentru industrie.[21]

Jumtate din populaia globului lucreaza in agricultura. Exista insa mari diferente ntre rolul jucat

de agricultura n diferite zone ale planetei. In tarile aflate in curs de dezvoltare, ca de exemplu

Nepalul, aproximativ 90% din populatie lucreaza pamantul. Spre deosebire de acestea, doar

aproximativ 2% din populatia activa se ocup cu agricultura, n tari industrializate precum Regatul Unit

al Marii Britanii si Statele Unite ale Americii. Cu toate acestea, datorita inaltei eficiente si tehnicilor

stiintifice utilizate, Statele Unite reprezint cel mai mare exportator de produse agricole.[15]

In tarile n curs de dezvoltare un mare numar de oameni lucreaza in ferme, producand doar

necesarul de hran al familiilor lor, cu un surplus foarte mic pentru vanzare. In tarile dezvoltate

majoritatea fermelor sunt de tip comercial, productia vandut aducand importante beneficii. [14]

In unele zone din lume unele populatii, cum sunt pigmeii din Africa Centrala si bosimanii din

desertul Kalahari, mai traiesc si astzi strangand plante si vanand animale salbatice, cam la fel cum

traiau stramosii nostri inainte de aparita agriculturii.

In alte zone sunt populatii ce practic forme simple de agricultura pastorala, ca de exemplu

transhumanta nomada a animalelor, cum ar fi caprine, bovine si ovine. Altii practica destelenirile

numite si taie si arde. Acest model de practicare a agriculturii implica curatarea unei zone de paduri

sau pasuni si plantarea culturilor vreme de cativa ani. Dupa obosirea solurilor, cultivatorii trec la o

noua curatire prin ardere.[21]

In tarile in curs de dezvoltare din zona tropicala, pe langa agricultura empirica practicata doar

pentru subzistenta, se practica si agricultura pe plantaii, ce joac un rol vital n economie, n mod

deosebit n comerul internaional. Agricultura pe plantatii este o forma intensiva de agricultur

comercial, insemnnd cultivarea unei singure culturi pe suprafete ntinse. Bananele, cafeaua si

ceaiurile sunt culturi tipice pentru plantatii.

In general deciziile fermierilor privind alegerea culturii pe care o vor produce, pe langa conditiile

circumstantiale ale fiecarei ferme, sunt influentate si de preturile pietei si de costurile de productie. De

asemenea fermierii sunt influentati de politicile guvernamentale, incluzand subventiile pentru

producerea sau abandonarea anumitor culturi.

Terenul cultivabil reprezinta terenul lucrat si utilizat pentru obtinerea recoltelor. Acesta acopera

aproximativ 1/10 din uscatul planetei. Mai mult de 66% din acest teren este destinat cerealelor. n

ordinea importantei, acestea sunt : grau 22%, orez 13%, porumb 11%, sorg (cereale tropicale) 10%,

iar restul este destinat altor cereale (orz, secara, ovaz) [6] Plantele oleaginoase cum ar fi boabele de

soia i cele de rapi, din care se produc uleiuri vegetale, se cultiv pe o suprafa de 7% din terenul

mondial cultivabil. Culturile de bumbac, tutun si cauciuc se cultiva pe 5% din acest teren.[14]

n mod obinuit punile sunt plasate pe terenuri neadecvate pentru culturile agricole. n total,

acestea ocup o suprafa de 20% din suprafaa uscatului. [14]

Agricultura,ce reprezinta atat o componenta principal a economiei dar i a biosferei, exprim n

modul cel mai raional convergena aciunilor tehnologice cu cele biologice i economice.[20]

1.3.2. Tipuri de agricultura

In lume se practica in acest moment mai multe tipuri de agricultura.

1. Agricultura convenional (fig. 1.1) este intensiv mecanizat, obtinandu-se produse

competitive, dar care se bazeaz n mod deosebit pe concentrarea i specializarea produciei, in

scopul obtinerii unei productivitati ridicate. Acest tip de agricultur const n:

- executarea a numeroase lucrari ale solului (arat, pregatire pat germinativ, lucrari de cultivare)

cu efecte negative asupra structurii acestuia;

- practicarea monoculturii sau rotatiei scurte a culturilor;

- administrarea fertilizantilor minerali in doze mari si foarte mari;

- aplicarea tratamentelor chimice intensive pentru combaterea buruienilor, bolilor i

duntorilor.[27]

1.1 Agricultua conventionala intensiv mecanizata [23]

Acest tip de agricultura se caracterizeaza prin specializarea i intensificarea puternic a activitii

agricole i minimizarea costurilor de producie, implicand intrarea pe scar larg a capitalului, a fortei

de munc, precum si a pesticidelor si ingrasamintelor pentru a obtine un randament maxim al

culturilor. Pe langa cultura cerealelor, agricultura intensiva se aplica in horticultura si zootehnie.

Agricultura intensiva se practica, datorita avantajelor economice pentru producatori, desi astazi

este unanim acceptat ca acest tip de agricultura poate afecta mediul inconjurator, mai ales daca

lucrarile agricole, aplicarea tratamentelor chimice sau a fertilizantilor se fac fara a lua in considerare

specificul local. Acesta este constituit din: climat, sol, relief, condiiile sociale i economice, care

determin nivelul de vulnerabilitate sau de susceptibilitate fa de diferitele procese de degradare

chimic, biologic, fizic a mediului.[27]

2. Agricultura durabil sau integrat se caracterizeaza prin productia intensiva de produse

competitive, in conditiile unor raporturi armonioase, prietenoase cu mediul nconjurator. Expresia

intalnit frecvent sisteme integrate, semnifica utilizarea stiintifica, armonioas a tuturor

componentelor tehnologice, cum sunt: lucrarea solului, rotatia culturilor, fertilizarea, irigarea,

combaterea bolilor si daunatorilor inclusiv prin metode biologice, dar si cresterea animalelor, stocarea,

prelucrarea si utilizarea reziduurilor rezultate din activitatile agricole etc., pentru realizarea unor

productii ridicate si stabile n unitai multisectoriale (vegetale si zootehnice).[27]

Agricultura durabila reprezinta pentru zonele rurale, cea mai bun perspectiva, apta sa ofere o

solutie integrata pentru problemele economice, sociale si de mediu.[3]

3. Agricultura ecologic (fig.1.2) urmareste obtinerea de alimente prin metode de cultura care

respecta mediul inconjurator, adica excluzind utilizarea pesticidelor si ingrasamintelor chimice de

sinteza. Acest tip de agricultura este un sistem global de productie agricola (vegetala si animala), care

privilegiaza mai mult metode de gestiune dect recurgerea la factori de productie de origine externa.

Productiile obtinute in acest caz sunt mai scazute, acest lucru fiind compensat de calitatea produselor

obtinute, ce implica un pret de cost mai ridicat, pe pietele specializate.

Fig 1.2 Culturi ecologice de legume si plante oleaginoase [13]

Metodele si tehnicile specifice agriculturii ecologice sunt [8]:

- fertilizarea solului cu ingrasaminte organice (balegar, ingrasaminte verzi si composturi,

ingrasamintele chimice solubile fiind interzise);

- acoperirea solului (se asigura astfel protectia impotriva uscarii lui);

- folosirea de ingrasaminte minerale naturale (fosfati, praf de roca, calciu provenit din var,

ingrasaminte din alge marine);

- rotatia culturilor - in cicluri de 6 sau 12 ani -(pentru a da sanse solului sa nu se deterioreze -

monoculturile fiind interzise);

- araturi usoare si nu foarte adinci (15 - 18 cm, fara rasturnarea brazdelor)

- combaterea mecanica, manuala sau termica a buruienilor;

- inlaturarea parazitilor prin mijloace biologice (insecticide biologice sau alte metode de

combatere biologica) .

Obiectivele agriculturii ecologice sunt: [26]

- cresterea biodiversitatii per ansamblul sistemului;

- cresterea activitatii biologice a solului;

- mentinerea pe termen lung a fertilitatii solului;

- reciclarea deseurilor de origine vegetala si animala cu scopul de a restitui elementele nutritive

solului, reducnd pe ct posibil utilizarea resurselor neregenerabile;

- accentuarea folosirii resurselor regenerabile n sistemele agricole organizate la nivel local;

- promovarea utilizarii cu masura a solului, a apei si a aerului si reducerea ct mai mult posibil a

tuturor formelor de poluare provocate de cultivarea plantelor si cresterea animalelor;

- manipularea si prelucrarea produselor agricole in asa fel incat sa fie mentinuta integritatea

ecologica si calitatile esentiale ale produsului n toate stadiile;

- sa fie facuta ntr-o exploatatie existenta dupa o perioada de conversie a carui durata este

determinata de factorii specifici locului, ca de exemplu precedentele culturale, tipurile de

culturi si animalele crescute.

Alimentele si produsele provenite din agricultura ecologica (figura 1.3) se caracterizeaza prin

calitate, ce reiese din aspectul "curat si net" al produsului, prospetime, gust, durata de pastrare n

magazin, lipsa reziduurilor chimice si a contaminarii. Daca produsele ecologice reprezinta ingrediente

ce intra n compozitia unor produse transformate, acestea trebuiesa fie conform dispozitiilor si

reglementarilor n vigoare. Adica trebuie sa respecte volumul total si disponibilitatea n fiecare

anotimp, modul de ambalare (greutate si/sau nr. de articole pe ambalaj), materialul de ambalare,

modul de prezentare (produs congelat, asepsizat, uscat, etc.), modul si conditiile de transport

(transport marin, aerian).

n raport cu mediul nconjurtor agricultura ecologica este mai bine armonizata. Desi

tratamentele aplicate pentru combaterea bolilor i duntorilor sunt de preferina biologice, totusi sunt

acceptate i doze foarte reduse din anumite ngrminte minerale i respectiv substante chimice

pentru protectia culturilor.

Pentru controlul calitii produselor ecologice este necesar certificarea tehnologiilor utilizate,

iar aceste produse sunt comercializate pe o pia special. [10]

(Pentru produsele provenite din agricultura ecologica se utilizeaza mai multi termeni. Termenul

organic se utilizeaz pentru produse agroalimentare n spaiul anglo-saxon. Termenul bio (de la

biologic) nseamn acelai lucru, fiind folosit n special n spaiul franco-german. De exemplu, n SUA

i Canada se utilizeaz termenul organic, n spaiul german att ecologic (eco), ct i ,,bio, iar n

Italia sau Ungaria termenul folosit este de bio. n Romania, pe sigla de certificare scrie Agricultura

Ecologica, cu prescurtarea ae[11].)

Figura 1.3 Agricultura ecologic n Romnia [27]

4. Agricultura de precizie este cea mai avansat form de agricultur, ce este practicat

chiar i n cele mai dezvoltate ri ale Uniunii Europene i SUA pe suprafee mai restrnse. Are la

baz cele mai moderne metode de control (figura 1.4) a strii de calitate a diferitelor resurse de

mediu, aplicarea n timp optim a tuturor componentelor tehnologice i astfel un control riguros asupra

posibililor factori care ar determina degradarea mediului ambiental. [2]

Figura 1.4 Echipamente moderne utilizate n agricultura de precizie [27]

Oportunitile care au favorizat apariia agriculturii de precizie:[4]

- Capacitatea de nelegere a complexitii sistemelor agricole (abordarea sistemic i holistic);

- Capacitatea de monitorizare a fenomenelor i proceselor (automatizarea achiziiilor de date);

- Realizrile n tehnicile de calcul (hardware, software, fineware i baze de date);

- Perfecionarea metodelor de calcul i interpretarea (statistic, modelarea, simularea, sistemele

suport pentru decizie);

- Dezvoltarea sistemelor informaionale geografice (GIS);

- Apariia i dezvoltarea analizei statisticii spaiale (geostatistic);

- Progresele n tehnicile spaiale (teledetecia, GPS);

- Realizrile tehnice n perfecionarea mainilor agricole;

Agricultura ultimilor ani, performanele realizate n rile dezvoltate, tehnologiile puse n joc,

prefigureaz agricultura viitorului. Agricultura de precizie se nscrie ca o metodologie nou care ar

putea constitui cheia rezolvrii multor probleme actuale.

5. Agricultura extensiv cu inputuri reduse este o agricultura de subzisten (fig.1.5), cu o

producie slab competitiv, ce poate afecta ntr-o anumit msur mediul nconjurtor, inclusiv

calitatea biomasei, mai ales prin dezechilibre de nutriie.

ngrmintele minerale i alte substane agrochimice (erbicide, insecto-fungicide,

amendamente minerale) etc., nu sunt practic utilizate, sau aplicate doar n cantiti foarte mici (cu

excepia sectorului legumicol). De asemenea, hibrizii i soiurile performante nu sunt folosite pe scar

larg. Agricultura de subzistenta este principala forma de realizare a agriculturii, dominata de terenuri

cultivate pe suprafete mici.[27]

Impactul economic al agriculturii de subzistenta pe piata mondiala este mic. Recoltele sunt

produse pentru familia agricultorului sau pentru oamenii din acea comunitate si cei mai multi dintre

acesti agricultori au resurse financiare modeste. Pentru multi agricultori ce practica acest tip de

agricultura asigurarea hranei pentru famile si plata impozitelor constituie o mare realizare. Lipsa

resurselor financiare ii face sa nu utilizeze pentru insamantarea loturilor, seminte selectionate stiintific,

deoarece aceste seminte necesita, adesea, tratarea cu fertilizanti si cu pesticide scumpe.

Agricultura de semi-subzistenta poate asigura competitivitate economica, care nu este atributul

exclusiv al fermelor mari, dar si o tranzitie catre piata pe toate nivelurile, incepand cu cel local. La

aceasta contribuie masuri ale politicii de dezvoltare rurala. Acestea pot sprijini micii agricultori si

pot raspunde nevoilor lor de restructurare, de modernizare, de dezvoltare a pietelor locale si a

capitalului uman, a culturii antreprenoriale.[31]

Fig. 1.5 Agricultura de subzistenta in Romania

2. Sisteme de agricultur

2.1. Diversitatea sistemelor de agricultur

Sistemele din agricultur reprezint uniti funcionale ale biosferei, ale cadrului natural i

social-economic, create pentru obinerea produciei vegetale i animale, dirijate, controlate i conduse

de cultivator. Sistemul zonal agricol nu nseamn o simpl amplasare a culturilor pe teritoriu, ci o

mbinare a tuturor elementelor specifice de ordin climatic, biologic, tehnologic i economic, ce n final

conduce la o bioproductivitate ridicat.[20]

Sistemele agricole trebuie echilibrate din punct de vedere economic, dar avnd la baz solide

fundamente ecologice, legtura strns dintre om i natur, adoptarea judicioas a procedeelor

industriale de cultivare a pmntului i plantelor n diferite condiii de clim i sol, cu meninerea unor

recolte bogate i a unei productiviti sporite a muncii.

n sistemele agricole sunt cuprinse cele tradiionale, de pe suprafeele mici i medii de teren,

incluznd componente artificializate de chimizare i mecanizare, dar i cele intensive, bazate pe o

chimizare i mecanizare frecvent, cu consumuri mari de energie convenional i unde se aplic

metode industriale de cultivare pe suprafee mari.[20]

Sistemul agricol reprezint un ansamblu de sectoare, tehnologii, maini i agregate, n care

solul este folosit ca principal resurs de producie pentru diverse tipuri de culturi ca i pentru

creterea animalelor. Structura sectoarelor poate fi diferit de la o ferm la alta.

n Europa, n domeniul agricol, n funcie de tehnologiile utilizate, de nivelul lor de specializare,

de cantitatea i calitatea produselor obtinute (cereale, fructe, nutreturi etc.), de raporturile cu mediul

nconjurtor (sol, apa, flora, fauna, relief) sunt practicate diferite sisteme functie de tipul de agricultur.

Astfel ele cuprind caracteristicile tipului de agricultura practicat, care poate fi: conventionala, durabila,

ecologica si extensiva.

Sistemele agricole sunt strns legate de condiiile economice, sociale i de mediu. Astfel

alegerea unui tip de sistem de agricultur este condiionat de:

- dotarea tehnica (masini, echipamente, utilaje etc.);

- nivelul de cunotine profesionale, de educatie in general;

- respectul pentru natur.

1.Sistemul de agricultura conventionala reprezinta un sistem agricol industrializat care

maximizeaza productivitatea si profitabilitatea prin: mecanizare, monocultura si utilizarea inputurilor de

sinteza ( ingrasaminte si pesticidele). Este un sistem caracterizat printr-o intensiva mecanizare, care

se bazeaza pe concentrarea si specializarea productiei, iar diferitele componente tehnologice sunt

intens aplicate.

Lucrarea solului este intensiva, fiind adesea folosite masini de mare capacitate care, mai ales in

conditii de irigare, intensifica riscul de degradare si poluare a mediului inconjurator. In astfel de unitati

agricole, scopul major este cel al obtinerii unui profit maxim, fiind minimizata protectia resurselor

mediului inconjurator. Sunt organizate ferme mari, concentrari de terenuri si procese de productie, de

capital si forta de munca, conditiile sociale de viat ale mediului rural sunt n mare masura neglijate.

n asolamente predomina doar anumite plante, cu precadere cele cerealiere si tehnice, cea mai

raspandit fiind monocultura (de porumb pentru boabe) si rotaia de doi ani porumb si grau, cu

aplicarea unor doze mari de ingrasaminte minerale si alte substante chimice pentru combaterea bolilor

i daunatorilor.

Adesea, sectorul zootehnic nu este componenta a activitatii fermei agricole si de aceea

ierburile perene nu sunt incluse n sistemul de rotatie a culturilor, desi au o mare importanta pentru

mbunatatirea si conservarea fertilitatii solului. [2]

Exista ferme specializate pentru cresterea intensiva a porcilor sau pasarilor, ce se realizeaza

in hale de capacitate mare, dotate cu un microclimat adecvat si o mecanizare intensiva a proceselor.

2. Sistemul de agricultura durabil (integrat) este sunt caracterizat printr-o activitate

productiv multisectorial, producia vegetal fiind ntotdeauna n relaie direct cu cea animalier.[2]

,,Dezvoltarea durabil reprezint capacitatea omenirii de a asigura continuu cerinele generaiei

prezente, dar fr a le compromite pe cele ale generaiilor viitoare".

n sistemele de agricultur durabil, pentru dezvoltarea unei activiti productive intensive, cu

rezultate de producie competitive sunt necesare urmtoarele msuri:[2]

- diversitate mare a culturilor vegetale, dar n acelai timp soiuri i hibrizi cu un potenial genetic

ridicat i adaptai condiiilor locale;

- culturile perene sunt folosite, att pentru necesitile sectorului zootehnic, ct i pentru

mbuntirea i conservarea strii structurale a solului, culturile de leguminoase perene (dar

i anuale) sunt preferate pentru mbuntirea bilanului azotului n sol, culturile ascunse sunt

introduse, dup recoltarea culturii principale, pentru protecia solului la suprafa mpotriva

factorilor naturali i antropici agresivi (ploi toreniale, vnt, circulaie necontrolat pe sol);

- utilizare de materiale organice reziduale provenite de regul din sectorul zootehnic (de

preferin a celor solide compostate) n combinaie cu ngrminte minerale, ce se folosesc

pentru asigurarea cu nutrieni a culturilor, dar i pentru conservarea strii de fertilitate a

solului;

- folosirea pe scar larg a mijloacelor profilactice i biologice de protecie, limitnd ct mai mult

utilizarea substanelor chimice, iar pentru combaterea buruienilor o mare importan are si

capacitatea plantelor cultivate de reducere a proliferrii acestora, precum i calitatea

lucrrilor mecanice fcute n acest scop;

- exploatare raional i protecia pajitilor i fneelor naturale i a zonelor supuse eroziunii

printr-un punat n sistem controlat;

- furajarea animalelor trebuie s fie n concordan cu productivitatea rasei, iar manipularea i

depozitarea reziduurilor zootehnice trebuie s respecte anumite reguli n scopul minimizrii

polurii;

- numrul de animale trebuie sa fie corelat cu suprafaa de teren agricol a fermei;

- efectuarea n perioada optim a tuturor lucrrilor solului precum i a celor de recoltat i

transport;

- obligativitatea luarii in considerare la amenajarea fermei, pe lng aspectele de protecia i

conservarea ecosistemelor, a biodiversitii, i a celor economice i sociale.

Opiunea pentru un sistem de agricultur durabil presupune n fapt, respectarea i introducerea

n activitatea agricol a msurilor precizate n Codurile de buna practica agricole. (CPBA). Aceasta

presupune aplicarea unor noi practici agricole, bazate pe cele mai avansate cunotine tiinifice n

domeniul tehnologiilor, mai ales a celor ecologic viabile. CBPA au aparut ca urmare a cerintelor de

promovare a agriculturii durabile si reprezint un ansamblu de cunotinte tiinifice i tehnice puse la

dispoziia productorilor agricoli, a fermierilor pentru a fi implementate n practic.

nsuite de ctre fiecare productor agricol i implementate corect, practicile agricole respective

pot contribui, att la obinerea unor producii calitativ superioare i rentabile, ct i la conservarea

mediului ambiental, cu limitarea consecinelor ecologice nefavorabile la nivel naional, regional, local,

pe termen mai scurt sau mai lung. Astfel de coduri au fost elaborate i sunt acum implementate n

practic n diferite ri ale Uniunii Europene.[12]

3. Sistemele de agricultura ecologic sunt considerate o solutie viabila, care rezolva

impactul negativ al agriculturii asupra mediului si a calitatii produselor. In acest sisteme alte substante

organice si minerale naturale nlocuiesc fertilizantii minerali, pesticidele, medicamentele si stimulatorii

de crestere.

Principiile sistemelor de agricultura ecologica sunt:

- produc alimente de inalta calitate nutritive;

- respecta si protejeaza ecosistemele naturale si diversitatea lor genetic;

- promoveaza si diversifica ciclurile biologice in sinul sistemelor agrare, respectind

microorganismele, flora si fauna solului;

- mentin si ameliorareaza fertilitatea solului prin folosirea de ingrasaminte naturale (balegar,

ingrasaminte verzi si compost);

- utilizeaza resurse naturale si reinnoibile regionale;

- asigura pentru animalele din crescatorii conditii pentru ca acestea sa isi poata exterioriza

comportamentul specific;

- mentine diversitatea genetica a sistemelor agrare;

- asigura pentru agricultori un castig suficient si un mediu de lucru sanatos si sigur, tinand cont

de impactul tehnicilor de cultura asupra mediului si asupra oamenilor.[8]

Promovarea cu succes a sistemului de agricultura ecologica implica respectarea de catre

producatorii agricoli a anumitor conditii care se refera la rotatia culturilor, fertilizare, precum si la

controlul buruienilor, al bolilor si daunatorilor.

Producia ecologic trebuie astfel planificat nct s asigure pe o perioad lung de timp o

balan echilibrat a nutrienilor, urmrit periodic prin efectuarea analizelor specifice de sol i plant.

Utilizarea fertilizatorilor permii poate compensa exportul de nutrieni din sol cu recoltele.

Pentru controlul asupra buruienilor se va folosi pe cat posibil capacitatea natural a culturilor de

a inhiba proliferarea buruienilor, pe langa celelalte metode de combatere specifice agriculturii

ecologice (biologice si mecanice)

Acest sistem de agricultur este considerat mai apropiat de ceea ce are loc n mod natural

pentru producerea de biomas, de aceea i consecinele negative asupra mediului nconjurtor sunt

mult mai reduse.

n organizarea fermei, sau a unitii agricole trebuie sa primeze protecia ecosistemelor locale, a

biodiversitii speciilor, a apelor, a solului i altor elemente ale mediului nconjurtor alturi de cele

sociale i economice ale zonelor rurale.

Creterea animalelor ia n considerare cerinele acestora n armonie cu specificul local

(suprafaa de punat, calitatea paunilor, a nutreurilor, libertate de micare, etc). Costurile pentru

ngrminte i hran nu trebuie s depeasc 10% din totalul cheltuielilor. Rata de ncrcare

(densitatea animalelor n raport cu suprafaa terenurilor agricole aferente acestei activiti) nu trebuie

s depeasc 2 vaci cu lapte sau 11 porci reproductori la hectar.[2]

Orice ferma ce functioneaza in sistem de agricultura ecologica reprezinta si un sistem de

agricultura conservativ, deoarece va indeplini cerintele agriculturii durabile, in ceea ce priveste

calitatea produselor, tehnologiilor de productie si impactul asupra mediului.

4. Sistemele de agricultura extensiva/ de subzistenta se caracterizeaza printr-o structura

foarte diversificata, determinata in primul rand de necesitatile producatorilor agricoli, care cultiva

suprafete mici de teren si cresc un numar redus de animale.

Agricultura de precizie se refera doar la utilizarea tehnologiilor avansate pentru realizarea unor

lucrari agricole. De aceea ea nu poate caracteriza ansamblul format de un sistem agricol de sine

statator. Agricultura de precizie reprezinta un subsistem mai ales al sistemelor de agricultura durabila

si ecologica, dar si pentru sistemul de agricultura intensiva. Astfel datorita folosirii informatiei si a

tehnologiei n gestionarea recoltelor se poate realiza:

-monitorizarea lucrarilor pe fiecare parcela;

-ghidare sau autoghidare;

- precizie (la insamantare, la irigare, la combaterea buruienilor fig. 2.1)

Fig.2.1 Plivirea buruienilor cu un sistem optoelectric [24] si cu Robovator [36]

2.2. Sisteme de agricultur practicate n Romnia

Modul de folosire a suprafetelor agricole si a celor arabile din Romnia, conform Anuarului

Statistic 2013, sunt redate in figurile 2.2 si figura 2.3.

Figura 2.1- Suprafata agricola dupa modul de folosinta [25]

Figura 2.2 - Suprafata arabila dupa modul de folosinta [25]

Suprafata arabila pe cap de locuitor Romania este pe locul 6 in Uniunea Europeana in ceea ce

priveste suprafata arabila pe cap de locuitor. Raportul dintre suprafata arabila si numarul de locuitori,

denota faptul ca fiecarui locuitor din Romania ii revin cca 0,41 ha teren arabil, valoare superioara

multor tari din Uniunea Europeana si aproape dubla fata de media Uniunii Europene care este de

0,212 ha/locuitor.[22]

n Romnia, se practic n momentul de fa patru sisteme de agricultur: convenionala,

ecologica, durabila (conservativa, n trecut) i de subzistenta.

Dintre acestea, pentru sistemele agricole ( ferme, agenti economici sau asociatii de producatori

agricoli) ce cultiva suprafete mari de teren, cel mai rspndit este sistemul de agricultura

convenionala ale carui avantaje si dezavantaje au fost prezentate anterior.

Se constata insa ca sistemul de agricultur durabil ctig tot mai mult teren si la noi, deoarece

el aduce noua optica asupra sistemului agricol, in care solul interactioneaza armonios cu toate

componentele ansamblului, formand un sistem integrat. Datorit impactului pe termen lung asupra

culturii, solului, conservrii apei i a economiei n ansamblu a fiecrei ferme, sistemele de agricultura

durabil sunt adoptate n primul rnd de fermierii ce cultiva suprafete importante de teren si care sunt

receptivi la noile sisteme de producie alternative, cu scopul de a reduce costurile, de a mbunti

productivitatea i de a ameliora solurile. [35]

In ceea ce priveste sistemele de agricultura ecologica, Romania inregistreaza una dintre cele

mai mari oportunitati in acest domeniu, datorita faptului ca solul este mai putin poluat, in comparatie

cu multe zone din UE. Aceasta reprezinta un avantaj, prin faptul ca este necesara o perioada de timp

mai scurta pentru disparitia reziduurilor de ingrasaminte si pesticide, in procesul de conversie spre

agricultura ecologica. In prezent, suprafetele exploatate, in tara nostra, in sistem ecologic se ridica la

cca. 3,4% din totalul suprafetei agricole. Romania se afla in primele 20 de tari din lume exportatoare

de produse agricole certificate ecologic. [35] Tara noastra are un potential imens in agricultura

ecologica, iar acest tip de agricultura poate reprezenta o solutie pentru micii fermieri.

Sistemele de agricultura de subzistenta sunt caracteristice la noi, gaspodariilor taranesti in care

se practica o agricultura traditionala.

Dupa cum se stie in Romnia, ca urmare a retrocedarii terenurilor, majoritatea fermelor

individuale se caracterizeaza printr-o putere economic redusa si orientare spre consum din producia

proprie, avnd mai mult caracter de subzisten. In aceste ferme se desfasoara diverse activitati de

cultivare a plantelor si de crestere a animalelor specific satului romanesc. Dotarea tehnica redusa,

necorespunzatoare, ce caracterizeaza aceste ferme, impiedica sau fac dificila cresterea productivitatii

si obtinerea unui surplus de produse destinate vanzarii [31]. Fermele care reusesc valorificarea

surplusului de produse, obtinand beneficii materiale, tind sa devina de semi-subzistenta. Aceasta

tendinta este incurajata si sprijinita de politica guvernului.

3. Surse de poluare n agricultur i efectele lor asupra mediului

3.1. Consideratii generale

Fenomenul de poluare a mediului nconjurtor a aprut mai nti ca o consecin a industrializrii

i apoi ca urmare a amplificrii transporturilor i urbanizrii; n cele din urm, agricultura intensiv

bazat pe mecanizare, chimizare, irigaii, concentrare i specializare a condus la apariia fenomenului

de poluare n domeniul agricol. [17]

n tabelul nr.1 sunt prezentate domeniile de activitate i impactul negativ al acestora asupra

mediului. Agricultura, industria, transportul elimin cantiti tot mai mari de CO2, emisii ce de-a lungul

timpului au contribuit la dezechilibrul ecologic de astzi. [6]

Tabel nr.1 - Domenii de activiti i presiunile exercitate asupra mediului.[6]

Domeniu de activitate Presiune asupra mediului

Agricultura Poluare apa, sol, pierderea biodiversitatii

Energie Schimbari climatice (GES), producere deseuri

Pescuit Distrugerea biodiversitatii

Industrie Poluare aer, apa, sol, generare deseuri

Turism Poluare

Transport GES, zgomot, distrugerea suprafetelor naturale, consum energie

Consum gospodarii Fenomen restrangere gospodarii, consum nesustenabil

Poluarea din cauza activitatilor agricole a aprut acum 40-50 de ani, n tari cu agricultura

avansat (SUA, tarile din Europa de Vest) si n ultimii 25-30 de ani n tarile din Europa de Est,

respectiv si in Romania.

Agricultura practicat n Romania este n mare parte poluant, iar fenomenul de poluare este n

mare msur cunoscut de ctre specialistii n domeniul protectiei mediului. Este adevarat c poluarea,

ca proces de degradare a calitii factorilor de mediu, vitali pentru sanatatea umana, nu a fost

recunoscuta de factorii politici din trecutul foarte apropiat, precum si faptul ca au lipsit si mai lipsesc

inca dotarile necesare evidentierii sub toate aspectele pe care le comport. [17]

Impactul agriculturii asupra mediului afecteaza toate componentele acestuia: aerul, apa, solul i

biodiversitatea. Aceatea sunt deteriorate sau ameninate de activitaile agricole care genereaz

poluare, modificarea caracteristicilor spaiilor naturale i pierderea unor specii de animale i plante.

Toate acestea au un impact evident asupra mediului de viata al oamenilor i asupra sanataii lor.

3.2. Agricultura i apa

Apa este un element fundamental i indispensabil organismului uman i vieii pe Pmnt. Apa

reprezint o resurs natural regenerabil, vulnerabil, fiind un factor determinant n meninerea

echilibrului ecologic. Apa este una din substanele cele mai rspndite pe planeta Pmnt (7/10 din

suprafata total a globului) formand unul din nveliurile acestuia, hidrosfera.[4]

Pe Pmnt, exista: [3]

- ape de suprafata care pot fi:sarate n mari si oceane si dulci (lacuri, rauri etc);

- ape meteorice ( ce provin din precipitatii);

-ape subterane;

- ape geotermale;

- ape minerale;

Deasemenea apa exista pe planeta sub mai multe forme de agregare:

- n stare solid, se gsete n calotele polare, gheari, aisberguri, zpad, dar i ca precipitaii

solide, sau ninsoare.

- n stare lichid, se gsete n ape curgtoare, stttoare, precipitaii lichide, ploi i ape

freatice sau subterane;

-in stare gazoasa alcatuieste norii sau este fin difuzat n aer.

Calitatea apelor dintr-o zon este afectat n primul rnd de activitile economice preponderente

specifice arealului respectiv. Principalele surse de poluare a apelor sunt: industria chimic, industria

extractiv, si agricultura, mai ales zootehnia.

Agricultura este un utilizator de apa semnificativ, (69% din consumul mondial de apa), n

special datorit irigaiilor. Cantitatea de apa folosita pentru irigaii depinde de factori cum sunt clima,

tipul de recolt, caracteristicile solului, calitatea apei, practici de cultivare si metode de irigare. Irigaiile

sunt insa o sursa de ngrijorare n ceea ce priveste mediul, referitoare la supra-extragerea apei

freatice, eroziunea generata de irigaii, salinizarea solurilor, alterarea habitatelor naturale. In plus,

exista o serie de ingrijorari referitoare la impactul unei agriculturi intensive, susinuta de irigaii.

De asemenea, poluarea apei cu nitrati i nitriti, fosfati si alte substante daunatoare reprezinta

un impact important al agriculturii asupra mediului. Poluarea apelor subterane este cu atat mai

periculoasa, deoarece aceste ape reprezinta resurse naturale de importanta majora. Datorita

circuitului apei in natura, poluarea apei are implicatii dezastruoase.

Curiozitati:

La nivelul Europei, 20% din toat cantitatea apei este serios

ameninat de poluare, iar sursele de ape subterane acoper doar 65% din

totalul apei potabile necesare Europei.[16]

Cel mai adnc lac din lume se afla n Siberia, Rusia. Lacul

Baikal are o adncime de peste 1700 de metri, iar toata apa lui

reprezinta 20% din totalul de apa potabila de pe glob. [14]

Aproape 94% din apa de pe glob este sarata. Cu toate acestea

oamenii au inventat statii speciale de desalinizare a apei. [14]

Intr-o viata de circa 70 de ani, un om consuma in medie 115

tone de apa, echivalentul a peste 2 vagoane cisterna? [14]

Ziua Internationala a Apei se sarbatoreste in fiecare an pe 22

martie? Apa a devenit o resursa rara in anumite zone de pe glob si

afecteaza in prezent 4 din 10 persoane din lume. Situatia se

inrautateste pe masura ce populatia si gradul de urbanizare se afla in

continua crestere. [14]

Peste 30% din resursele mondiale de apa sunt localizate in

Asia? Pe locurile urmatoare se afla America de Sud (cu 27%) si

America de Nord (18%). Cele mai vitregite de lipsa apei sunt Orientul

Mijlociu si Africa de Nord care detin, impreuna, doar 0.32 % din totalul

apei de pe glob? [14]

3.3. Agricultura i solul

Solul reprezinta partea superficiala a scoartei terestre cu o grosime de 1.5 m, un stratul afanat,

moale si friabil, care impreuna cu atmosfera invecinata constituie mediul de viata al plantelor. Solul

constituie un bogat ecosistem, dar fragil, fiind un factor de mediu ce trebuie protejat cu atentie ca si

apa si aerul pentru asigurarea vietii pe Pamant [16].

In alcatuirea acestui element al mediului intra : [16].

a) particule anorganice: provenite din alterarea rocilor din suport, in urma unor procese de

dezagregare (diferentele de temperatura, inghetul ) precum si a unor procese de descompunere

chimica (datorita apelor de infiltratie), ce le pot faramita in particule mai mari sau mai mici : pietrisuri ,

nisipuri, argila, praf etc.;

b) particule organice: rezultate din substante vegetale si animale descompuse (radacini , ciuperci ,

bacterii, viermi, insecte, rozatoare etc.) ce se pot faramita pana la dimensiuni coloidale , contribuind la

formarea humusului, ce confera fertilitate solului;

c) apa: care in sol poate deveni o solutie chimica complexa, ce asigura reactiile necesare functiilor

acestuia;

d) gazele: din porii deschisi, reprezentand aer atmosferic transformat ca urmare a reactiilor din sol .

Poluarea solului este considerat ca o consecin a unor obiceiuri neigienice sau practici

necorespunztoare. Este datorat ndeprtrii i depozitrii la ntmplare a reziduurilor rezultate din

activitatea omului, a deeurilor industriale sau utilizrii necorespunztoare a unor substane chimice n

practica agricol. innd seama de proveniena lor, reziduurile pot fi clasificate astfel:

- reziduuri menajere, rezultate din activitatea zilnic a oamenilor n locuine i localuri publice;

- reziduuri industriale, provenite din diversele procese tehnologice, care pot fi formate din

materii brute, finite sau intermediare i au o compoziie foarte variat, n funcie de ramura industrial

i de tehnologia utilizat (n industria alimentar predominant componente organice, pe cnd n

industria chimic, metalurgic, siderurgic, minier predominant substane organice i anorganice);

- reziduuri agro-zootehnice, legate ndeosebi de creterea i ngrijirea animalelor.

Elementele poluante ale solului sunt de dou categorii:

1. Elementele biologice, reprezentate de organisme (bacterii, virusuri, parazii), eliminate de om

i de animale, fiind, n majoritate, patogene.

2. Elementele chimice sunt, n cea mai mare parte, de natur organic. Importana lor este

multipl: servesc ca suport nutritiv pentru germeni, insecte i roztoare, sufer procese de

descompunere cu eliberare de gaze toxice, pot fi antrenate n sursele de ap, pe care le degradeaz

etc. [21]

Procesele de degradare a solului, cum sunt desertificarea, eroziunea, diminuarea materiei

organice, contaminarea, compactarea, declinul biodiversitati i salinizarea pot determina scaderea

capacitaii acestuia de a-si ndeplini functiile. Astfel de procese de degradare pot fi generate de

practici agricole nepotrivite precum fertilizarea dezechilibrata, extragerea excesiva a apei subterane

pentru irigaii, utilizarea nepotrivita a pesticidelor sau pasunatul excesiv. De asemenea, degradarea

solurilor poate fi un efect al abandonarii anumitor practici agricole, care care contribuie la refacerea

coninutului de materie organica din sol (cultivarea si utilizarea legumelor verzi ca ngrasaminte)[19].

De asemenea dezvoltarea agriculturii intensive a fost legata de utilizarea in exces a

ingrasamintelor, in special a celor cu potasiu, azot, si fosfor, efectul poluant derivand din cantitatile

uriase folosite precum si din continutul mare impuritati toxice.

Efectul poluant cel mai intens il determina utilizarea in exces a azotatilor.

Ingrasamintele au fost folosite in agricultura pe scara larga si fara discernamant netinandu-se

cont de necesarul specific al plantelor de cultura , de momentul de aplicare a lor si de modalitatea cea

mai adecvata . Ca urmare a folosirii lor, o parte din ingrasaminte raman in sol si sunt antrenate prin

apele de siroire, de infiltratie sau prin sistemul de drenaj al apelor de irigatii, ajungand in rauri sau in

apele freatice unde conduc la accelerarea fenomenului de eutrofizare.

(Eutrofizarea reprezinta o forma de poluare a ecosistemelor, ca urmare a activitatii umane, mai

ales a apelor statatoare, prin introducerea, unor cantitati excesive de nutrienti, mai ales fosfati si

nitrati, care favorizeaza proliferarea fitiplanctonului si a plantelor acvatice.)

Curiozitati

Dunarea depune in medie la varsarea in mare aproape 80 milioane de

aluviuni pe an. Aceasta cantitate raportata la suprafata bazinului

fluviului, inseamna ca in fiecare an eroziunea antreneaza 98 de tone

de sol de pe fiecare kilometru patrat.

Un centimetru de sol, in grosime, se realizeaza in zeci, sute de ani .

Dar solul si humusul pot fi pierdute intr-un an, prin antrenarea lor in

timpul vanturilor puternice, in urma unor precipitatii de intensitate

mare, a defrisarii padurilor .

Acoperirea solului cu deseuri si reziduuri solide a determinat scoaterea

din circuitul agricol a circa 18 mii ha terenuri agricole si lunci.[16]

3.4. Agricultura i aerul

Aerul pe care il inspirm este parte din atmosfera. Aceasta reprezinta amestecul de gaze ce

acopera globul pmntesc, ce asigur viaa i ne protejeaz de razele duntoare ale Soarelui.

Compoziia normal a aerului cuprinde (n vol. % atmosfer uscat): azot 78,09%, oxigen

20,95%, argon 0,92%, bioxid de carbon 0,03%. Acest amestec de gaze reprezint peste 99,99% din

compoziia aerului. Restul de circa 0,01% este alctuit din alte gaze ca neon, heliu, metan, kripton,

xenon, ozon, hidrogen, radon. La acestea se adaug proporii variabile de vapori de ap (n medie 0,2

3%). [16]

Echilibrul natural al gazelor atmosferice este ameninat acum de activitatea omului. Aceste

pericole sunt reprezentate de: efectul de ser, nclzirea global, poluarea aerului, subierea stratului

de ozon i ploile acide.

Activitaile agricole genereaza emisii de gaze cu efect de sera, printre care metanul i

protoxidul de azot, contribuind astfel la accelerarea schimbarilor climatice.

In U.E, 10% din emisiile de gaze cu efect de sera provin din sectorul agricol datorita: fertilizarii

cu azot a solurilor, emisiilor generate de gunoiul de grajd, fermantaia intestinala a animalelor din

sectorul zootehnic. Sursele acestora sunt: fertilizarea cu azot a solurilor, emisiile generate de gunoiul

de grajd i de fermantaia intestinala a animalelor din sectorul zootehnic. [19]

Stratul de ozon din stratosfer ne protejeaz, reinnd razele ultraviolete ale soarelui.

Deoarece n zilele noastre a crescut foarte mult folosirea frigiderelor, detergenilor etc., gazele

emanate de acestea au ajuns n aer n cantiti mai mari dect cele care ar putea fi suportate de

atmosfer. Pe msur ce se ridic, ele descompun si distrug stratul de ozon.

O mare gaur n ozon (fig. 3.1 ilustrat la mijloc cu albastru inchis si gri) se dezvolt deasupra

Antarcticii, timp de cteva luni, n fiecare an. (Ozonul este un gaz odorant, de culoare albastra, a carui

molecula se descompune in trei atomi de oxigen.)

Figura 3.1 Gaura de ozon de deasupra Antarticii [16].

Intr-un interval mai lung de timp, pamantul trebuie sa emita energia in spatiu cu aceeasi viteza

cu care o absoarbe de la soare. Energia solara (fig.3.2) ne parvine sub forma de radiatie cu lungime

de unda scurta (radiatii ultraviolete). O parte din aceasta energie este reflectata inapoi de catre

suprafata pamantului si chiar de catre atmosfera. Insa, majoritatea energiei solare trece direct prin

atmosfera si incalzeste suprafata terestra. Pamantul se elibereaza de aceasta energie, transmitand-o

inapoi in spatiu, sub forma unei radiatii infrarosii (radiatie cu lungime de unda lunga). [16].

Gazele cu efect de ser, rezultate din procesele industriale i din agricultur, deregleaz

echilibrul atmosferic, deoarece rein radiatiile infraroii i le reflect pe suprafaa Pmntului. n

consecin, crete temperatura medie global.

Fig. 3.2 Efectul de sera

Gazul carbonic (CO2,) numit dioxid de carbon) este cel mai important gaz din ciclul carbonului,

este inofensiv si aduce clorul necesar fotosintezei. CO2 sub forma de vapori las s treac undele

scurte ale radiaiilor solare n atmosfer, absorbind undele lungi ale radiaiilor Pmntului, ceea ce

provoac o renclzire a aerului, cunoscuta sub numele de efect de ser. [21].

Ploile acide (pH

Fig. 3.3 Efectele ploilor acide asupra mediului nconjurtor [16]

Curiozitati

Oamenii de tiin cred ca va fi nevoie de mai mult de 5.000 de ani

pentru ca temperatura Terrei s ajung la o valoare suficient de mare

pentru a permite topirea tuturor ghearilor, nivelul mrii fiind estimat s

creasc, n urma unei topiri complete a ghearilor, cu circa 65 de metri.

Suficient ns pentru a strmuta toate rmurile din lume.

De-a lungul secolului trecut, temperatura Pmntului a

crescut cu circa 0,50 C, ceea ce a avut ca efect o cretere a

nivelului mrii cu apte centimetri. Din 1992, n fiecare an, se topesc

circa 65 de milioane de tone de ghea.

Efectul de ser a produs creterea temperaturilor medii

anuale pe glob de la 140 C n anul 1880, la 150 C n 1980,

previziunile pentru anul 2050 fiind de minim de 170 C, iar maximum

de 200 C.[7]

3.5. Agricultura i biodiversitatea

Biodiversitatea este un termen general care se refer la varietatea formelor de viata i a

proceselor legate de ele; este esential sinonima cu Viata pe pmnt .

Ea include toate formele vii, de la celule pana la organisme i procese complexe, populaii de

organisme vii, ecosisteme i peisaje. Deci , Organizatia pentru Alimentatie si Agricultura ( FAO ) a

ONU consemneaza: ,,diversitatea biologica exista la nivelul genelor ( nivelul molecular ) , nivelul

individual , nivelul populatiilor , la nivelul speciilor si la nivelul ecosistemului ... .[30]

Aprecierea timpului de diminuare a biodiversitatii este foarte grea si oarecum asemanatoare cu

actiunea functiilor naturii care au modelat pana in prezent istoria vietii pe Pamant. Daca o specie

dispare, ea s-a pierdut pentru totdeauna. [29]

Agricultura poate avea efecte negative asupra biodiversitatii, atat prin fragmentarea i

diminuarea suprafeelor habitatelor naturale cat si prin utilizarea unui numar redus de specii si soiuri

sau prin modificarea componentelor mediului natural (ex. accelerarea eroziunii solurilor si favorizarea

dezvoltrii formelor de eroziune n suprafata prin lucrari agricole necorespunztoare, comasarea

terenurilor, degradarea pajistilor, etc).[1]

Specializarea, concentrarea si intensificarea productiei agricole din ultimele decenii sunt

recunoscute acum ca factori care ameninta conservarea biodiversitatii. Numeroase specii sunt direct

legate de agricultura (ex. specii de pasari, care se aseaza si se hranesc pe terenurile agricole). Totusi,

este dificil sa izolam efectele proastei utilizari a terenurilor de cele ale urbanizarii ai ale extinderii

infrastructurii, care apar si n zonele rurale.[19]

Curiozitati

n ara noastr triesc peste 10.000 specii de animale, din care

majoritarea sunt insectele. Cresc aproximativ 3100 de specii de plante,

dintre care 60 specii de arbori. Aproximativ 500 de specii de plante sunt

protejate de lege din cauza raritii lor sau a interesului terapeutic. S-au

identificat 150 de tipuri de ecosisteme numai n pdurile noastre.

Specii de animale ocrotite de lege: Rsul, capra neagr i cocoul

de munte, fiind pe cale de disperitie.

Specii disparute: bourul, acvila, aganul, zimbrul iar dropia a fost

redusa la cateva exemplare.

In acelai regim legislativ se afl i multe plante autohtone,

reduse mult cantitativ, printre care: floarea de col, garofia Pietrei-Craiului,

tisa, bujorul romnesc, sngele voinicului i altele.[18]

3.6. Poluarea mediului inconjurator cauzata de activitatile agricole din Romania

a. Evacuarea a ctorva milioane de metri cubi de ape uzate, neepurate sau incomplet epurate,

provenite de la complexurile de crestere in sistem industrial al animalelor (pasari, porci, bovine etc.) in

apele de suprafata si n reteaua de desecare. La acestea se adaug si infiltrarea apelor uzate in

adancime, in cursul perioadei de stocare n iazuri, batale si bazine, cu afectarea calitatii apelor freatice

folosite ca sursa de alimentare cu apa potabila n multe localitati rurale.

b. Folosirea pe terenurile agricole, in dublu scop, pentru fertilizare si irigare, a namolurilor si a

apelor uzate provenite de la crescatoriile de animale, avnd coninut de saruri nocive si ageni

patogeni, contaminani pentru sol, plante, animale i om.

c. Administrarea pe terenurile agricole limitrofe complexurilor zootehnice a unor norme

exagerate de dejecii (peste 100 t/ha), la intervale de 2-3 ani, care depasesc cu mult nevoile plantelor

si determina acumularea de nitrati in furaje, precum si levigarea nitratilor n apele freatice.

d. Folosirea ingrasamintelor chimice (indeosebi cu azot) n doze mult prea mari si n momente

necorelate cu consumul n diferite faze de dezvoltare a plantelor cultivate. Adeseori, aplicarea

acestora se face pe terenul inghetat si cu strat gros de zapada, din care cauza, la topirea brusca, din

cauza pantei terenului, ajung, prin spalare, in apele curgatoare utilizate ca surse de apa potabila.

e. Aplicarea de produse chimice (pesticide), cu scopul combaterii bolilor, insectelor,

rozatoarelor, nematozilor i a buruienilor din culturile agricole si plantaiile pomi-viticole, de catre

persoane slab instruite. Aplicarea unor cantiti i concentraii prea mari, la momente nepotrivite,

precum i folosirea unor produse cu grad ridicat de toxicitate i remanen ndelungat, determina

multiple efecte negative asupra plantelor, animalelor i omului. Nu sunt deloc de neglijat aspectele

legate de prepararea soluiilor de pesticide, splarea i deversarea n locuri nepermise a soluiilor

rmase din aparatele i utilajele agricole folosite la administrarea lor.

f. Depozitarea necontrolat a gunoiului de grajd si lipsa bazinelor amenajate de colectare a

mustului de grajd de la animalele ce apartin numeroaselor gospodarii particulare au ca efecte negative

scurgerea acestora in firele de apa curgatoare, precum si infestarea cu nitrai a apelor freatice.

g. Agravarea fenomenului de eroziune a solurilor pe terenurile n pant, ca urmare a practicarii

unui sistem de agricultura necorespunztor, respectiv: organizarea defectuoasa a teritoriului,

executarea lucrarilor solului din deal n vale, asolamente cu o pondere ridicat a plantelor prasitoare,

absenta fertilizrii organice.

h. Degradarea starii fizice a solurilor (structur, porozitate, permeabilitate, rezisten la arat) ca

urmare a scderii continutului de materie organic si a traficului exagerat pe teren a utilajelor agricole,

efectuat la o umiditate necorespunztoare acestuia.[17]

Pe langa agricultura intensiva, care constituie un pericol cert pentru mediu, si cea practicata

extensiv, datorita nevoii cresterii suprafetelor cultivate pentru a spori productivitatea recurgnd la

despduriri, cultivarea terenurilor neproductive, extinderea irigaiilor n zonele aride, punatul

intensiv, poate avea uneori acelasi status.

4. Msuri de prevenire i combatere a polurii in agricultur

Construind fabrici i uzine, dezvoltnd oraele i transporturile, defrind pdurile pentru a folosi

lemnul i a mri suprafeele agricole, aruncnd nepstor n ap i n aer cantiti mari de deeuri

toxice, omul a stricat echilibrul natural existent n mediul nconjurtor, aa nct, uneori, i-a pus n

pericol chiar viaa. n asemenea situaie, fiina uman s-a vzut nevoit s ia atitudine pentru

nlturarea rului pe care l-a produs i s treac urgent la luarea unor msuri pentru protecia mediului

nconjurtor, pentru meninerea n natur a unui echilibru normal ntre toi factorii care compun

mediul.[21] Calitatea mediului se modific datorit polurii.

Conservarea mediului nconjurtor reprezint ansamblul de msuri ce trebuie luate pentru

prevenirea i ndeprtarea polurii, a diminurii efectelor ei asupra mediului prin folosirea celor mai

potrivite tehnologii nepoluante, prin aciuni care s limiteze efectele distrugtoare ale unor fenomene

naturale.[2]

Din multitudinea de masuri de protectie pentru fiecare factor de mediu, cele mai importante sunt

urmatoarele:

1. Msurile de prevenire a polurii aerului

a) exploatarea raional a instalaiilor tehnologice selecionate pentru o anumit producie ca

fiind cele mai puin poluante;

b) recuperarea i valorificarea substanelor reziduale utilizabile;

c) amplasarea surselor de poluare bazat pe un studiu tiinific al consecinelor pe care le

implica situarea ntr-o anumit ambian geoclimatic;

d) adoptarea de sisteme i mijloace de recoltare, ntreinere i transport al produselor agricole

ct mai puin poluante.

2.Masuri de prevenire i combatere a poluarii si degradarii solului

a) colectarea igienic a reziduurilor menajere n recipiente speciale,

b) ndeprtarea organizat i la perioade ct mai scurte a reziduurilor colectate n afara

localitilor,

c) depozitarea controlat sau tratarea corespunztoare a reziduurilor ndeprtate prin

neutralizarea lor,

d) utilizarea n agricultur, ca ngrmnt natural a reziduurilor, dupa ce au tratate si sterilizate;

e) incinerarea reziduurilor uscate, recuperarea i reutilizarea (reciclarea) reziduurilor etc.

3. Masuri de prevenire a poluarii apei

a) interzicerea ndeprtrii la ntmplare a reziduurilor, de orice fel, care ar putea polua apa,

b) organizarea corect a sistemelor de canalizare i a instalaiilor locale;

c) construirea de staii de epurare, nzestrarea cu sisteme de reinere i colectare a substanelor

radioactive din apele reziduale;

d) controlul depozitrii reziduurilor solide etc

f) controlul managementului dejectiilor animaliere.[21]

Deoarece protectia biodiversitatii inseama protectia vietii, masurile pentru conservarea i

meninerea acesteia se refer la urmtoarele aciuni obligatorii:[1]

interzicerea incendierii pajistilor,

interzicerea aratului pajistilor permanente,

acoperirea peste iarna, a terenului arabil cu culturi de toamn i/sau s rmna nelucrat dup

recoltare pe cel mult 20% din suprafaa cultivabila total a fermei,

mentinerea teraselor pe terenurile agricole;

cultivarea floarii soarelui nu mai mult de doi ani pe acelasi amplasament;

intretinerea pajistilor permanente prin asigurarea unui pasunat minim de 0,3 UVM sau cosit cel

putin odata pe an,

nu este permisa taierea arborilor solitari si/sau a grupurilor de arbori de pe terenurile agricole;

evitarea instalarii vegetatiei nedorite pe terenurile agricole,

protectia apelor in urma administrarii de produse de protectie a plantelor:

nu este permisa poluarea apelor subterane;

nu este permis efectuarea lucrrii de arat n condiii de umiditate excesiv a solului;

protejarea psrilor slbatice;

protecia mediului, n special a solului, atunci cnd se utilizeaz nmoluri de epurare n

agricultur;

protecia apelor mpotriva polurii cu nitrai provenii din surse agricole;

conservarea habitatelor naturale i a speciilor de faun i flor slbatic.[9]

Principalele masurile privind protectia mediului impotriva distrugerii si poluarii din cauza

activitatilor din agricultura sunt:

respectarea tehnologiilor de cultura, n special de catre marile exploatatii agricole, pentru a identifica

posibilele efecte negative asupra factorilor de mediu;

gestionarea corespunzatoare a ngrasamintelor chimice, a produselor de uz fitosanitar, a

combustibililor;

exploatarea fermelor de animale n concordanta cu tehnologiile recomandate si gestionarea

deseurilor zootehnice n conditii de impact minim asupra factorilor de mediu conform practicilor CBPA;

actualizarea periodica a situatiei unitatilor care desfasoara activitati legate de agricultura (ferme

agricole si zootehnice, unitati de comercializare a pesticidelor, prestatori de servicii cu pesticide s.a.);

actualizarea situatiei referitoare la stocurile de deseuri de pesticide (pesticide expirate, neomologate,

neidentificate, inclusiv ambalaje de pesticide);

gestionarea altor tipuri de deseuri produse n unitatile cu profil agricol (mijloace auto si utilaje casate,

cauciucuri uzate, baterii si acumulatori uzati, uleiuri uzate s.a.);

reglementarea activitatilor agricole, prin emiterea acordurilor si/sau a autorizatiilor;

evidentierea terenurilor degradate si efectuarea lucrarilor de ameliorare a acestora, inclusiv

reconstructia ecologica n situatiile n care se impune acest lucru.

Pentru a limita efectele si cantitatea de nitrati, in conformitate cu prevederile UE, in Romania a

fost adoptat Codul de bune practici agricole pentru protectia apelor impotriva poluarii cu nitrati. Acesta

include recomandari referitoare la perioadele de fertilizare, utilizarea fertilizantilor in apropierea

cursurilor de apa i pe pante, metode de depozitare a gunoiului de grajd si metode de imprastiere a

acestuia, cat si rotatia culturilor si alte masuri de management al terenurilor. Aceste msuri i metode

posibil de aplicat reprezinta cele mai utile practici pentru fermieri si producatori agricoli, in vederea

protectiei apelor mpotriva polurii cu fertilizani (n special nitrai) proveniti din activitatile agricole .

CBPA stipuleaza ca: ,,Cei care cresc animale n gospodriile proprii, vor depozita gunoiul de grajd pe

platforme special amenajate, iar dejeciile lichide se vor stoca in bazine cu capaciti adecvate.[12]

CONCLUZII

1. Mediul reprezint tot ceea ce se afl n jurul nostru, este aerul pe care l respirm, soarele

care ne d cldura, apa si hrana care ne ntrein organismul. El reprezint, plantele, animalele,

pietrele, rurile, oceanele i munii, tot ce se poate vedea, simi, mirosi, auzi sau gusta. El reprezint

viaa pentru noi, fr el, oamenii nu ar putea supravieui. Existena omului este dependent de mediu.

2. Factorii de mediu (aerul, apa, solul) se pot modifica, n urma folosirii lor de ctre om i astfel

apare poluarea mediului nconjurtor. Trecnd peste limitele capacitii de autoaprare a naturii, de

regenerare i de echilibrare, toi agenii poluani se rspndesc rapid n aer, apa sau sol, genernd,

dezvoltnd i propagnd unul dintre cele mai grave pericole ntmpinate de civilizaia modern.

3. Cu toate acestea, prin diferitele activiti pe care le practic, oamenii continua sa dauneze

mediului natural, s muste mana ce ii hraneste. Daca acest comportament continua, n curand nu

vor mai exista spaii naturale care sa ne bucure.

4. Agricultura romneasc trebuie s urmeze o cale de mijloc ntre agricultura intensiv

mecanizat, si agricultura tradiional, pentru a raspunde Solutia o reprezinta agricultura durabila si pe

cat posibil cea ecologica, practicate pe suprafete din ce in ce mai mari.

5. n agricultura, respectarea Codului Bunelor Practici Agricole reprezinta punctul de pornire

pentru aplicarea masurilor ecologice care sa conduca la dezvoltarea comunitatilor rurale n stransa

corelare cu protejarea mediului nconjurator.

6. Agricultura a avut i are n continuare un rol important n economia romneasc . Exista o

nevoie acuta si obiectiva a formarii tinerilor agricultori la nivel national, conform noilor optici, de a

realiza o agricultura pe baza stiintifice, in corelare cu factorii economici, sociali si mai ales cei de

mediu, in vederea protejarii si conservarii acestuia. Datorita politicilor nationale si europenel agricultorii

au acces la programe de formare profesional. Educaia i formare profesional sunt investiii

esentiale si pe termen lung n resursa uman, care mai tarziu se vor reflecta in economie prin

cresterea acesteia, datorita unei forte de munc productive.

7. Natura este n criz, dar, tot ea ne si ofer soluii. (Surse regenerabile de energie). Este

important ceea ce am pierdut, dar mai important este s salvm ceea ce ne-a rmas. A venit timpul

sa contientizm acest lucru i s nu mai fim ignorani.

8. n prezent, i desigur i n viitor, obligaia noastr, a oamenilor, este de a echilibra i controla

calitatea mediului pentru fiecare component a sa ct i pe ansamblu, privindu-l ca un ntreg.

Pentru ca Pmntul s rmn o planet vie, interesele

oamenilor trebuiesc corelate cu legile naturii.

Bibliografie

1. Comnescu Mihaela, 2010 - Creterea responsabilitii fa de mediu, Economie teoretic i

aplicat, Volumul XVII, No. 5(546);

2. Mihail Dumitru, 2000 - Cod de bune practici, Editura Vox;

3. Munteanu Constantin, Dumitrascu Mioara, Iliuta Alexandru, 2011 - Ecologie i protecia calitii

mediului, Ed. Balnear, Bucureti, ISBN 978-606-92826-9-4 ;

4. OLTEANU Gh., PUIU Isabela, BEK A., GHINEA A.- Agricultura de precizie - o cale pentru

eficientizarea produciei de cartof, Institutul Naional de Cercetare-Dezvoltare pentru Cartof i

Sfecl de Zahr (INCDCSZ), Braov 2012;

5. Ion Scurtu, Cristina Sima, Rozica Posirca - Ecologie si protectia mediului, Pitesti, 2003;

6. Teodorescu (Ion) Ana-Maria, - Protecia mediului, baz a dezvoltrii durabile, Conferinta

internationala ,,Dezvoltare durabila in conditii de instabilitate economica SatuMare, 21-22 iunie

2013;

7.adevarul.ro/international/in-lume/foto-arata-continetele-urma-topirii-ghetarilor-

1_527adfecc7b855ff56c6fe86/index.html;

8. agribios.tripod.com/

9. www.apia.org.ro/files/pages_files/Pliant_SMR_GAEC_2014__l._rom%C3%A2n%C4%83.pdf ,

(broura APIA, 2014);

10. 15.agroromania.manager.ro/articole/stiri/sistemele-de-agricultura-agricultura-conventionala-

agricultura-biologica-agricultura-durabila-agricultura-de-precizie-9864.html;

11. agrointel.ro/7980/care-sunt-diferente-intre-produsele-etichetate-bio-eco-sau-organic-si-cele-cu-

inscriptia-natural/

12. apepaduri.gov.ro/wp-content/uploads/2014/07/Codul-de-bune-practici-agricole.pdf;

13. outgro.co.nz/1st-national-conference-on-biological-farming-systems/

14. Revista de cultur general Arborele Lumii Planeta Pmnt 63, nr. 75;

15. ro.wikipedia.org/wiki/Agricultur%C4%83;

16. www.acuz.net/html/Poluarea_mediului_inconjurator.html (Ciuvaga V. - Poluarea mediului

nconjurtor);

17. www.agrimedia.ro/5/post/2011/1/agricultura-si-poluarea-mediului-ambiant.html, (Vtmanu Victor -

Agricultura i poluarea mediului ambiant);

18. www.anpm.ro, RAPORT PRIVIND STAREA FACTORILOR DE MEDIULUI N ROMNIA 2006,

Capitolul 9 - Presiuni asupra mediului;

19. www.alma-ro.ngo.ro/doc/brosuraREC.pdf (Proiectul "Pmnt curat - om bogat!", brosura - Mediul

i agricultura);

20. www.biblioteca-digitala.ase.ro (Manescu Bujor, Stefan Marcela - Ingineria ecosistemelor

agricole);

21. www.ereferate.ro;

22. www.eurodetachement-travail.eu/.../Situatia_agriculturii_in_Romania.pd.;

23.www.google.ro/search?q=agricultura+intensiva&espv=2&biw=1280&bih=889&tbm=isch&tbo=u&so

urce=univ&sa=X&ei=YUMHVa-ZDoO6afbg;

24. www.kress-landtechnik.de/wEnglisch/produkte/pdf_verzeichnis/TripleH_GB.pdf;

25. www.madr.ro/docs/agricultura/agricultura-romaniei-2014.pdf;

26. www.plantmed.bioagro.ro/agricultura_ecologica.php?articol=2;

27. www.recolta.eu/arhiva/sistemele-de-agricultura-agricultura-conventionala-agricultura-biologica-

agricultura-durabila-agricultura-de-precizie-9460.html;

28. www.recolta.eu/financiar/fermierii-mici-din-agricultura-ecologica-sprijiniti-financiar-de-guvern-

20992.html;

29. www.referat.clopotel.ro/protectia si conservarea biodiversitatii.doc;

30. www.regielive.ro/biodiversitatea.doc;

31.www.revistafermierului.ro/dosar/fermele-de-semi-subzistenta-si-viitorul-pac-0411.html;

32. www.scritub.com/geografie/ecologie/CONCEPTUL-DE-POLUARE15125616.php;

33. http://www.scritub.com/geografie/Clasificarea-resurselor-natura22242114.php;

34. www.scritub.com/geografie/ecologie/Masuri-de-protectie-a-mediului912441417.php;

35. www.turdalive.ro/2012/12/05/sisteme-de-agricultura-practicate-in-romania/;

36.www.visionweeding.com/Products/Intra%20Row%20Weeding/Mechanical/Microsoft%20Word%20-

%20Prospekt%20Hacke%20Version%20%204.2-eng.pdf;