MIAZELE ANIMALELORMIAZELE ANIMALELOR

Miazele sunt boli răspândite pe tot globul şi sunt produse de formele larvare ale unor insecte – diptere-care se dezvoltă în diferite organe şi ţesuturi la animale. Aceste insecte se înmulţesc prin ouă, pe care le depun pe corpul animalelor, din care ies larvele în câteva zile şi pătrund în organismul acestora, unde trec prin mai multe stadii până la cel de nimfă. Nimfa părăseşte organismul animalului trecând în mediul exterior, unde se transformă în insectă adultă şi ciclul se reia.

ESTROZA Oestrus ovis - paraziteaza la ovine Rhinoestrus purpureus – parazitează la ecvine Cephalopina titillator – parazitează la cămilă Cephenemyia trompe – parazitează la ren Pharingomyia picta – parazitează la cerb, căprior, muflon

GASTEROFILOZA Gasterophilus intestinalis,pecorum –stomac G.haemorroidalis,veterinus –stomac,rect G.nigricornis,inermis -duoden

HIPODERMOZA Hypoderma bovis,lineatum -la bovine Hypoderma diana,actaeon - la caprioare

EstrozaEtiologie

La ovine parazitează stadiile larvare (L1, L2 şi L3) ale insectei Oestrus ovis.

Insecta adultă – 10-12 mm lungime, culoarea a corpului gri-gălbuie, aparat bucal atrofiat (nu se hrăneşte pe durata vieţii de adult), aripi transparente.

Este activă din a doua jumătate a lunii mai şi trăieşte circa 15 zile.Stadiile larvare (parazitare)

sunt asemănătoare morfologic, dar au culoare şi dimensiuni diferite:L1 – 0,6-0,8 mm, culoare albicioasăL2 – 2-5 mm, culoare cenuşie-maronieL3 – 16-20 mm, culoare cenuşie maronie

Toate larvele sunt oval-alungite, au corpul segmentat (11 segmente) şi orificiu bucal în regiunea cefalică, prevăzut cu două mandibule sub formă de cârlige

Nimfele, ca şi adulţii, sunt un stadiu neparazitar.

Ciclul biologic

• Femelele şi masculii se acuplează imediat după emerjarea din pupă, după care masculii mor. Femelele fecundate se retrag sub frunze, pietre sau alte suporturi timp de 2-3 săptămâni (interval necesar pentru maturarea larvelor), după care vor zbura şi vor depune până la 220 de larve 1 în jurul orificiilor nazale ale oilor.

• L1 migrează activ şi ajung în cavităţile nazale unde se fixează cu ajutorul aparatului bucal. Unele larve mai mobile ajung chiar în sinusurile frontale. În cele două locaţii, L1 năpârlesc de două ori, rezultând L2 şi L3, durata totală a stadiului larvar fiind de 9-11 luni.

• L3 ajung apoi pe sol (activ sau pasiv), unde se transformă în nimfe (stadiu care durează 30-50 de zile), din acestea rezultând adulţii

Patogeneză – Larvele acţionează:

• mecanico-iritativ – prin mişcările lor şi datorită spinilor cuticulari• inflamator – în cazul prezenţei unui număr mare de larve se instalează inflamaţia

mucoasei nazale şi sinusale, cu caracter de la cataral la mucopurulent• inoculator – favorizează infecţia cu Listeria monocitogenes la ovine 

– Leziunile variază în funcţie de numărul de larve:• vara, de regulă, apare rinita catarală• iarna se instalează rinosinuzita catarală sau mucopurulentă• se mai constată eroziuni şi ulcere la locul de fixare al larvelor• rarefierea oaselor nazale (probabil datorită iritaţiilor permanente şi a toxinelor

elaborate de larve)

– Simptome• În faza de zbor a adultelor – animalele sunt neliniştite, scutură frecvent capul,

stau cu botul aproape de sol, se retrag în zonele umbroase şi slăbesc în timp.• În intervalul iunie-iulie – evoluează rinita estivală, manifestată clinic prin

strănut repetat, mişcări de debarasare ale capului, jetaj mucopurulent, cruste nazale, tuse, frecarea botului de sol.

• În perioada de iarnă, atunci când larvele au ajuns în sinusuri, evoluează sinuzita hibernală. Manifestări clinice – mers neregulat, nistagmus, tulburări de orientare (de unde şi denumirea de falsă căpială), mişcări în manej cu capul ridicat, jetaj mucopurulent, epistaxis, cornaj, strănut. Complicaţii – bronhopneumonii sau infecţii supraadăugate

– Diagnosticul se bazează pe:• datele epizootologice – sezonul de apariţie, existenţa cazurilor anterioare,

zona de dispunere a fermei• semnele clinice – strănutul, rinosinuzitele, mersul în manej cu capul ridicat

(cele mai importante semne)• examenul necropsic – care este edificator• examenul serologic – ELISA, hemaglutinarea pasiva• Diagnosticul diferenţial se va face faţă de cenuroză, listerioză, rinite afrigore

şi de praf.

– Tratament Avermectine – 0,2 mg/kg s.c sau i.m.Closantel - 10 mg/kg per os (eficacitate 96-100%)Nitroxinil – 20 mg/kg s.c. (eficient contra L1 şi L2)

– Profilaxie• Se bazează pe efectuarea de tratamente în perioada de toamnă (în octombrie-

noiembrie; sunt cele mai eficiente) şi vara (limitează semnele clinice). De regulă se fac două tratamente la interval de două luni.

• Măsuri igienico-profilactice:• evitarea păşunatului în orele calde• creşterea separată a tineretului de adulte (pe păşuni dispuse la câţiva

kilometri distanţă)• efectuarea periodică a dezinsecţiei în sezonul de păşunat (saivane, padocuri,

ocoale)• lucrări agrotehnice pe păşuni – distrug nimfele din sol

GASTEROFILOZAmiază cronică, specifică ecvinelor, care se manifestă prin tulburări digestive,

cutanate şi generale.

Etiologie – Fam. Gasterophilidae, genul Gasterophilus,

Parazitează doar stadiile larvare (L1, L2, L3).• Adulţii măsoară 9-16 mm lungime, au corpul păros, de culoare ruginie şi cu

pete cafenii, abdomenul este gălbui, iar aripile sunt transparente.• Morfologia larvelor este asemănătoare, diferind doar dimensiunile (de la 0,8-

1 mm lungime cât măsoară L1, la 13-15 mm cât pot atinge L3). Corpul larvelor este segmentat (9 segmente), iar segmentul cefalic este prevăzut cu un aparat bucal format din două mandibule lungi.

– Ciclul biologic

• Femelele au o activitate intensă din lunile iunie până în septembrie, când depun ouăle pe corpul animalelor sau pe furaje (G. Pecorum). După 7-12 zile eclozează L1 care ajung în cavitatea orală a gazdelor în mod activ sau pasiv (preluate cu furajele). Aici pătrund în mucoasă şi stau 1 lună de zile, după care năpârlesc. Larvele 2 rezultate migrează în stomac, duoden sau rect unde năpârlesc, rezultând L3. Acestea sunt eliminate şi se transformă în nimfe pe sol, din acestea apărând adulţii.

• Stadiul larvar durează 9-11 luni, iar stadiul de L2 şi L3 7-9 luni. Stadiul de nimfă durează 3-4 săptămâni, iar viaţa adulţilor este de 8-14 zile. Ponta are loc în zilele călduroase, însorite.

• Ouăle rezistă 40-96 de zile.

• Sursa de paraziţi – cabalinele infestate. În unele regiuni prevalenţa este de 48%. • Contaminarea se realizează vara la păşune sau la muncă, dar şi prin consum de

furaje.

– Patogeneză şi leziuni

• Femelele adulte provoacă neliniştea animalelor.

Larvele:• Acţiune mecanică iritativă –

determină stomatită, faringită, ulcere orale, ulcere profunde, hemoragice în stomac, duoden;

• Acţiune obstructivă – în localizarea pilorică sau duodenală

• Acţiune inoculatoare – bacterii, virusuri, miceţi

• Histopatologic se constată edemul mucoasei gastrice şi infiltraţie eozinofilică în corion şi submucoasă.

– Simptome

• Evoluează vara – toamna• Evoluează iarna – primăvara Din punct de vedere evolutiv, se constată patru forme: Gasterofiloza obrajilor• Gasterofiloza bucofaringiană• Gasterofiloza gastroduodenală• Gasterofiloza rectală

• Gasterofiloza obrajilor se manifestă clinic prin prurit, traiecte depilate pe obraji şi la comisura buzelor, semne care se atenuează spre toamnă.

• Gasterofiloza bucofaringiană se caracterizează prin prezenţa unor galerii sinuoase la nivelul mucoasei orale, precum şi a unor ulcere gingivale şi linguale care determină tulburări de prehensiune, masticaţie şi deglutiţie. Consecutiv acestora, animalele slăbesc şi scade randamentul de muncă.

• Gasterofiloza gastroduodenală evoluează insidios, într-o primă fază constatându-se inapetenţă şi anemie, ca apoi să se manifeste sindromul de colică, oboseala şi hiperhidroza la efort uşor, şi chiar ruperea stomacului (datorită obstrucţiei pilorice), cu moartea animalului.

• Gasterofiloza rectală evoluează clinic cu defecări repetate, tenesme, prolaps rectal (permite evidenţierea larvelor).

• HIPODERMOZA miază cronică subcutanată a bovinelor tinere, contractată la păşune, produsă de

l larvele dipterelor Hypoderma bovis şi H. lineatum.

Etiologie• L1, L2 şi L3 sunt stadiile parazite, iar nimfele şi adulţii nu parazitează.• Larvele 1 măsoară 0,5-1 mm, sunt albe, au corpul segmentat, cu spini. Orificiul oral

este prevăzut cu două mandibule. Au respiraţie anaerobă.• Larvele 2 măsoară 10-15 mm, sunt alb-gălbui şi aerobe.• Larvele 3 au 20-22 mm, sunt castanii negricioase şi aerobe.• Nimfele sunt asemănătoare cu larvele 3.• Adulţii – masculul are 11-13 mm, iar femela 15-17 mm; aparatul bucal este

rudimentar, motiv pentru care nu se hrănesc. Femelele depun ouăle fără a se hrăni (parazitism protelian). Adulţii au corpul masiv, păros, negru-cafeniu şi cu perişori alb-gălbui.

• Ouăle – gălbui, 1 x 0,2 mm, pediculate la un capăt.

– Ciclul biologic

• Femelele depun ouăle pe animal (H. bovis din zbor, iar H. lineatum după aşezarea pe corpul acestuia), iar larvele 1 eclozează în circa 5-6 zile. L1 traversează pielea sau trec în ţesutul conjunctiv subcutanat prin foliculul pilos. Ele migrează prin acest ţesut şi ajung în canalul rahidian după 5-6 luni, după care trec în zona dorso-lombară unde perforează pielea şi apoi năpârlesc, rezultând L2. După alte 2 luni năpârlesc şi acestea, rezultând L3 care cad apoi pe sol şi se transformă în nimfe. După circa 1 lună din nimfe rezultă adulţii, care trăiesc 7-14 zile.

– Patogeneză, simptome şi leziuni

• Femelele adulte de H. bovis determină agitarea şi fuga animalelor, scăderea producţiilor şi chiar accidente (fracturi).

• Larvele acţionează prin:• Traumatizarea şi perforarea pielii (L1 şi L2)• Hipoderminele A şi B – inhibă reacţia inflamatorie şi de apărare a gazdei • Hipodermina C – favorizează progresarea larvei în ţesuturi

• L2 şi L3 – determină reacţie inflamatorie de tip granulomatos (noduli subcutanaţi cu dimensiuni până la cele ale unui ou de porumbel care conţin larva înglobată într-o magmă purulentă; puroiul se poate usca şi apar cruste mari, aderente)

• Toate larvele produc proteaze, colagenaze cu proprietăţi antigenice care determină formarea de anticorpi şi chiar şoc anafilactic

• Pătrunderea L1 în canalul rahidian – pareze, paralizii

• Pătrunderea L1 în ţesutul conjunctiv din zona dorso-lombară – noduli hipodermici (în ianuarie-februarie), cu dimensiuni de la un bob de porumb la ou de găină

• Suprainfectarea nodulilor – abcese purulente• Infestaţie puternică – slăbire animal, diminuarea producţiilor

– Tratament

• Se realizează conform Planului Tehnic al Acţiunilor Sanitar Veterinare care prevede:

Tratamente de toamnă – pentru L1

Tratamente de primăvară – pentru L2 şi L3

 • ORGANOFOSFORICE (după dietă prealabilă şi măsuri de securitate pentru

personal; aerisirea adăpostului după tratament; Nu la gestante în ultima treime a gestaţiei)

• Neguvon 2% (6% pentru tratamentul de toamnă)• Clorofos 3% • AVERMECTINE – 0,2-0,3 mg/kg s.c. sau i.m.; o singură administrare asigură un

succes de 99-100%.• Organofosforicele determină reacţii toxice. Antidotul este Atropina 0,3-0,5

mg/kg. Dacă survine şocul anafilactic (de regulă şa 4-12 ore de la tratament) se administrează corticosteroizi, antihistamnice şi analeptice cardio-respiratorii.

• În cazul parezelor şi paraliziilor – B1, B6 şi tratament simptomatic.

•Mulţumesc pentru atenţie