mari romani despre eminescu

3
Mari romani despre Eminescu „O literatura trainica, in stare sa ne placa noua si sa fie originala pentru altii, nu se poate intemeia decat pe graiul viu al poporului, pe traditiile, obiceiurile si istoria lui, pe geniul lui.” (Mihai Eminescu) „Eminescu este un Beethoven al graiului romanesc.” (Tudor Arghezi) “Intr-un fel, Eminescu e sfantul preocupat al ghiersului romanesc […]. Pentru pietatea noastra depasita, dimensiunile lui trec peste noi, sus si peste vazduhuri. Fiind foarte roman, Eminescu e universal.” (Tudor Arghezi) „Versul intreg pare scris pe metal gros. Are ascutisurile si limba scobita, impusa de materialul gros.” (Tudor Arghezi) „Pentru muzica lui Eminescu sunt potrivite muzica lui Berlioz si paleta lui Delacroix.” (Bernad Shaw) „Era o frumusete! O figura clasica incadrata de niste plete mari negre; o frunte inalta si senina; niste ochi mari - la aceste ferestre ale sufletului se vedea ca cineva este inauntru; un zambet bland si adanc melancolic. Avea aerul unui sfant tanar coborat dintr-o veche icoana, un copil predestinat durerii, pe chipul caruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare.” (Ion Luca Caragiale) „Asa l-am cunoscut atuncea, asa a ramas pana in cele din urma momente bune: vesel si trist; comunicativ si ursuz; bland si aspru; multumindu-se cu nimica si nemultumit totdeauna de toate; aci de o abstinenta de pustnic, aci apoi lacom de placerile vietii; fugind de oameni si cautandu-i; nepasator ca un batran stoic si iritabil ca o fata nervoasa. Ciudata amestecatura! – fericita pentru artist, nefericita pentru om!” (Ion Luca Caragiale)

Upload: mihaelab

Post on 23-Oct-2015

14 views

Category:

Documents


3 download

DESCRIPTION

Mari Romani Despre Eminescu

TRANSCRIPT

Page 1: Mari Romani Despre Eminescu

Mari romani despre Eminescu „O literatura trainica, in stare sa ne placa noua si sa fie originala pentru altii, nu se poate intemeia decat pe graiul viu al poporului, pe traditiile, obiceiurile si istoria lui, pe geniul lui.” (Mihai Eminescu)

„Eminescu este un Beethoven al graiului romanesc.” (Tudor Arghezi)

“Intr-un fel, Eminescu e sfantul preocupat al ghiersului romanesc […]. Pentru pietatea noastra depasita, dimensiunile lui trec peste noi, sus si peste vazduhuri. Fiind foarte roman, Eminescu e universal.” (Tudor Arghezi)

„Versul intreg pare scris pe metal gros. Are ascutisurile si limba scobita, impusa de materialul gros.” (Tudor Arghezi)

„Pentru muzica lui Eminescu sunt potrivite muzica lui Berlioz si paleta lui Delacroix.” (Bernad Shaw)

„Era o frumusete! O figura clasica incadrata de niste plete mari negre; o frunte inalta si senina; niste ochi mari - la aceste ferestre ale sufletului se vedea ca cineva este inauntru; un zambet bland si adanc melancolic. Avea aerul unui sfant tanar coborat dintr-o veche icoana, un copil predestinat durerii, pe chipul caruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare.” (Ion Luca Caragiale)

„Asa l-am cunoscut atuncea, asa a ramas pana in cele din urma momente bune: vesel si trist; comunicativ si ursuz; bland si aspru; multumindu-se cu nimica si nemultumit totdeauna de toate; aci de o abstinenta de pustnic, aci apoi lacom de placerile vietii; fugind de oameni si cautandu-i; nepasator ca un batran stoic si iritabil ca o fata nervoasa. Ciudata amestecatura! – fericita pentru artist, nefericita pentru om!” (Ion Luca Caragiale)

“Eminescu este cel mai traditional poet, absorbind toate elementele si cele mai marunte ale literaturii antecedente.” (George Calinescu)

„Prin creatia sa, Mihai Eminescu ramane intr-adevar cel mai mare poet al neamului pe care l-a ivit si-l va ivi vreodata poate pamantul romanesc.”(George Calinescu)

„Fara Eminescu, neamul nostru ar fi neinsemnat si aproape de dispretuit. Daca n-am fi avut pe Eminescu, trebuia sa ne dam demisia. Eminescu este scuza Romaniei”. (Emil Cioran)

“Eminescu […] a fost si ramane cea mai coplesitoare marturie despre forma inegalabila pe care o poate atinge geniul creator romanesc atunci cand se alimenteaza din adancimile fertile si insondabile ale unui fond autentic.”(Stefan Augustin Doinas)

Page 2: Mari Romani Despre Eminescu

„Ce inseamna pentru noi toti, poezia, literatura si gandirea politica a lui Eminescu, o stim si ar fi zadarnic s-o amintim inca o data. Tot ce s-a creat dupa el, de la Nicolae Iorga si Tudor Arghezi pana la Vasile Parvan, Nae Ionescu si Lucian Blaga, poarta pecetea geniului sau macar a limbii eminesciene. Rareori un neam intreg s-a regasit intr-un poet cu atata spontaineitate si atata fervoare cu care neamul romanesc s-a regasit in opera lui Eminescu. Il iubim cu toti pe Creanga, il admiram pe Hasdeu, invatam sa scriem de la Odobescu, il respectam pe Titu Maiorescu si anevoie putem lasa sa treaca mult timp fara sa-l recitim pe Caragiale. Dar Eminescu este, pentru fiecare din noi, altceva. El ne-a relevat alte zari si ne-a facut sa cunoastem altfel de lacrimi.” (Mircea Eliade)“El si numai el, ne-a ajutat sa intelegem bataia inimii. El ne-a luminat intelesul si bucuria nenorocului de a fi roman.” (Mircea Eliade)

“Pentru noi, Eminescu nu e numai cel mai mare poet al nostru si cel mai stralucit geniu pe care l-a zamislit pamantul, apele si cerul romanesc. El este, intr-un anumit fel, intruparea insasi a acestui cer si a acestui pamant, cu toate frumusetile, durerile si nadejdile crescute din ele. Noi cei de aici, rupti de pamant si de neam, regasim in tot ce-am lasat in urma, de la vazduhul muntilor nostri si de la melancolia marii noastre, pana la cerul noptii romanesti si teiul inflorit al copilariei noastre. Recitindu-l pe Eminescu, ne reintoarcemm ca intr-un dulce somn, la noi acasa.” (Mircea Eliade)

„Eminescu este incercat de gandul Mortii, dar si de speranta reintegrarii in Natura-Mama. Asteapta aceasta intoarcere in Cosmos ca pe o beatitudine finala.” (Mircea Eliade)

„Eminescu e intruparea literara a constiintei romanesti, una si nedespartita.”(Nicolae Iorga)

„Pe cat se poate omeneste prevedea, literatura poetica romana va incepe secolul al XX-lea sub auspiciile geniului lui si forma limbei nationale, care si-a gasit in poetul Eminescu cea mai frumoasa infaptuire pana astazi, va fi punctul de plecare pentru toata dezvoltarea viitoare a vesmantului cugetarii romanesti.” (Titu Maiorescu)

„Iubirea eminesciana este deopotriva cu a lui Tristan in drama lui Wagner. Un fir indoliat se intreteste cu bucuriile ei. Voluptatea se asociaza cu durerea, incat dulcea jale sau farmecul dureros fac parte dintre expresiile eminesciene cele mai tipice. Si poate ca tocmai acum, cand o doreste mai putin, poezia lui Eminescu atinge sensurile ei metafizice cele mai grave. In experienta iubirii a intuit Eminescu mai limpede resortul cel mai adanc al vietii, dorul nemarginit, dar si zadarniciile acestuia. Ceea ce s-a numit pesimismul eminescian este mai cu seama desteptarea brusca, in neimpacata lumina conceptuala, a omului care a dus pana la capat experienta iubirii.” (Tudor Vianu)