LUMINA 1LUMINA ’99

2 LUMINA

Publicaþia Institutului de Cercetãri al Românilor din Ungaria

Apariþia revistei a fost sprijinitã de Fundaþia Publicã„Pentru Minoritãþile Naþionale ºi Etnice din Ungaria”

Redactor:Elena Munteanu Csobai

Corecturã:Mihaela Bucin

Foto:Imre Nagy

Numãr ilastrat cu lucrãrile luiIoan Nistor

Coperta:László Lonovics

LUMINA 3

Maria Berényi

150 de ani de la inaugurarea Podului culanþuri

Rolul familiei Sina în spaþiul cultural ºi financiar ungar

devenind a doua din Austria, dupã cea a luiRothschild. Pentru Sina ca ºi pentru Rothschild,„marele salt înainte” pare sã fi fost favorizat deBlocusul continental impus de Napoleon, sau maibine zis de arta de a ocoli blocusul. „Sina ºi alþiinegustori aromâni obþinuserã atunci de la Pasvan-Oglu ºef de bandã devenit paºa din Vidin, dreptul de atranzita bumbac din Turcia spre Austria, realizîndmari beneficii. Celãlalt potentat din Balcani, Ali Paºadin Ianina, apare de asemenea ca un partener privile-giat al lui Simeon Sina. Chiar s-a insinuat cã ºi-ar fiînsuºit fondurile secrete ale paºei dupã cãderea ºi exe-cuþia lui.”1

Simeon Sina l-a avut ca urmaº pe Gheorghe,numit Simeon Gheorghe Sina (1782–1856). Des-pre el se spune cã „a fost un adevãrat geniu comer-cial”.2 Prin dezvoltarea afacerilor de industriali-zare a bumbacului pe care îl importa din Orient,Gheorghe Sina a reuºit în scurtã vreme sã domi-ne aproape toatã industria, tot comerþul ºi maiales finanþele din monarhie. Serviciile fãcute im-periului, energia investitã de Sina în afaceri ºi fo-loasele aduse populaþiei austriece prin vastul sãusistem comercial ºi industrial fãcurã pe împãra-tul Francisc I ca în anul 1818 sã-i recunoascã me-ritele ridicîndu-l la rangul de cavaler.3 De la aceas-ta datã, Gheorghe Simeon Sina poartã titlul nobi-liar de Hodos ºi Kizdia.

Gheorghe Sina, care þinea relaþii cu Ungaria, iaparte la activitatea de reconstrucþie a Budapestei.În calitate de acþionar principal, alãturi de conte-le Széchenyi István a contribuit la construireaedificiului Podul cu lanþuri din capitala Ungariei.Este interesant de remarcat aici cã Sina introdu-cea în afacerile sale ºi pe alþi macedoromâni, înspecial pe descendenþii acelor familii care pãrãsi-rã împreunã cu familia sa locurile natale, la 1788,sub conducerea lui Papa-Iani ºi a bãtrînului Sina.

Astfel, cînd Gheorghe Simeon Sina preluã – încalitate de acþionar principal – întreprinderea Po-dului de lanþuri din Budapesta, el se adresã pen-tru confecþionarea furniturii de lemn a construc-þiei, lui A. Popovici din Slovenski-Brod (Slavo-nia), care nu e altul decît descendentul lui Papa-Iani, scriindu-i cã aceastã nouã concesiune va fi ºipentru el un cîºtig foarte bun.4

Rolul jucat de macedoromâni în viaþa econo-micã a fostei monarhii austro-ungare este pus înluminã de multe publicaþii, documente alevremilor trecute, mãrturii ale epocilor în caremacedoromânii alcãtuiau o elitã culturalã ºi fi-nanciarã. În special în secolul al XVIII-lea – seco-lul dezvoltãrii societãþii burgheze – înrîurirea lora fost mai însemnatã, lãsînd urme vizibile pentrugeneraþiile viitoare.

În regiunile cu veche tradiþie feudalã – cum erauîn cea mai mare parte Ungaria ºi Ardealul – rolulmacedoromânilor ºi al grecilor, ca agenþi ai ten-dinþelor burgheze, se poate urmãri încã din pri-mele decade ale secolului al XVII-lea. Întemeie-tori de fabrici, ateliere ºi tipografii, aceºti balca-nici au pus în valoare bogãþiile naturale ale Un-gariei ºi au fondat marile companii comercialecare legau economiceºte Apusul ºi Rãsãritul Eu-ropei. În capitalele Austriei ºi Ungariei, macedo-românii au fondat case comerciale ºi mari insti-tuþii financiare, care întreþineau legãturi cu insti-tuþiile similare din þãrile occidentale.

Familia Sina

Un loc de frunte în colonia macedoromânã dinViena a ocupat, între 1788–1876, familia Sina, ori-ginarã din Moscopole.

Primul Sina, Simeon, a pãtruns în monarhieprin Slavonski-Brod, fãcînd parte din grupul pecare l-a adus pînã acolo preotul Papa-Iani, su-pranumit Capmare, iar de aici, împreunã cu maimulte familii, a ajuns la Viena. Aici, într-un timprelativ scurt, a cîºtigat un nume celebru în lumeafinanciarã. În debutul afacerilor, Sineºtii au fon-dat la Viena celebra casã de bancã cunoscutã întoata Europa; s-au ocupat cu cultivarea tutunu-lui în cantitãþi considerabile, dupã metode mo-derne, lucru care dovedeºte prezenþa unui deo-sebit fler comercial, deoarece tutunul era produ-sul de care se simþea mare lipsã în epoca rãzboiu-lui ruso-turco-austriac. De asemenea, au reuºit sãdezvolte extraordinar prelucrarea bumbacului(tors ºi þesut), în aºa fel încît au ajuns sã exportetutun ºi pînzã în Franþa ºi Italia.

Banca lui Simeon Sina reuºeºte sã avanseze,

4 LUMINA

Pentru serviciile aduse Ungariei, în 1822, Sinaa fost ridicat de împãrat la rangul de baron ma-ghiar ºi astfel a intrat în rîndul magnaþilor unguri.Cu timpul, Gheorghe Simeon Sina ajunge sã po-sede – în Ungaria, Austria, Cehia, Moravia ºi înPrincipatele Dunãrene – 99 de domenii cu peste240.000 iugãre, toate investite cu inventarele„fructus instructus” cele mai bogate, ºi, astfel,devine nu numai bancherul cel mai bogat al im-periului, ci, totodatã, ºi unul din primii latifundi-ari ai Ungariei. A avut palate superbe în Unga-ria, Austria, Grecia, Italia, la Veneþia, la Paris ºi întoate capitalele Europei. În urma dispariþiei fa-miliei Grassalkovich din Gödöllõ proprietateaacesteia, cu vestitul palat a fost cumpãratã de Sina.Afacerile lui de import ºi export erau atît de con-siderabile, încît plãtea, anual, la vama cisleitanã,un milion fl. taxe vamale.5 Casa de bancã Sina eraîn legãturi cu toatã Europa ºi cu întreg Orientul.La aceasta bancã, generalul Kisselef îºi avea, prin1831, caseta lui.

Era în bune relaþii cu familiile macedoromânedin Pesta. Cu corifeii ªcolii Ardelene, SamuilMicu Clain, Petru Maior ºi Gheorghe ªincai, careerau cenzori ºi corectori la Tipografia din Buda,purta deseori discuþii foarte interesante.Deasemeni, finanþa apariþia cãrþilor româneºti laaceastã tipografie, înscriindu-se ca prenumerantal acestora.

La 18 mai 1856, baronul Gheorghe Simeon Sinamuri în vîrstã de 74 de ani. A fost cãsãtorit cuEcaterina Derra6 ºi a avut un singur fiu, pe care îlbotezã dupã obiceiul strãmoºesc, cu numele bu-nicului, Simeon. Acestuia îi lãsã întreaga avere,evaluatã la circa 80 milioane florini.7

Simeon Gheorghe Sina (1810–1876) a moºtenitdeci o avere formidabilã ºi a continuat în acelaºi

sens afacerile pãrinþilor sãi, luînd parte activã laorice operã de reorganizare economicã sau finan-ciarã a þãrii în care trãia. A fost cel puþin tot atîtde celebru ca ºi tatãl sãu, fiind recunoscut în do-meniul organizãrii vieþii economice ºi financiare,ca ºi în crearea de instituþii de binefacere. A con-tribuit „cu dãrnicie, la înfãptuirea Creditului agrarungar, la întemeierea Societãþii de asigurare maghia-rã, la promovarea cãilor ferate ºi a navigaþiei cu va-pori, la canalizarea fluviilor, la ridicarea ºi îndrepta-rea agriculturii, s-a îngrijit de ºcoala ºi de educaþiapoporului, a creat Muzeul Naþional, Spitalul de copiiºi alte spitale, leagãne, orfelinate, Institutul orbilor,Academia comercialã, Teatrul Naþional, Conservato-rul, Corpul pompierilor, Casina naþionalã, Basilica dincartierul Leopold, Casa artelor frumoase ºi, mai pre-sus de toate, Palatul Academiei Maghiare de ªtiinþe;toate îi vestesc numele ca unui mare întemeietor”.8

Victor Papacostea, în opera citatã scrie astfel:„În faþa acestei mãreþe opere, un glumeþ ar putea spu-ne cã baronul Sina a întemeiat ...cu ajutorul unguri-lor – statul maghiar însuºi!”9

În 1858, pe Simeon Gheorghe Sina îl gãsim camembru în comitetul de direcþie al AcademieiMaghiare. La întemeierea acestei instituþii s-asubscris cu 80.000 fl.10 Portretul sãu troneazã laloc de cinste în sala mare a celui mai importantedificiu al ºtiinþelor, din Ungaria. În 1857, tot cuajutorul lui Sina, s-a fondat revista maghiarã„Budapesti Szemle”.11 Simeon Sina, între 1856–1876,a donat peste 550.000 fl pentru scopuri culturaleºi filantropice.

Pentru marile sale binefaceri, Sina a fost pro-clamat cetãþean de onoare al Budapestei,Seghedinului ºi Aradului.

Deºi era macedoromân, deºi venea des în con-tact cu cercurile aromâneºti din Viena ºi Buda-pesta, deºi luase legãtura ºi cu societatea româ-neascã din Principate, unde avea rude ºi prieteni– totuºi baronul Simeon Sina a rãmas ºi un mare

Depunerea festivã a pictrei de emelie a Podului culanþuri 24 august 1842

LUMINA 5

filo-elen. Nu ºi-a uitat patria de origine, devenitãîntre timp Regatul Greciei. Academia din Atena(pentru care a donat 1.000.000 fl.), o clãdire mo-numentalã, este ºi contribuþia sa, opera de admi-raþie ºi iubire închinatã spiritului elen, în a cãruirenaºtere, marele bancher macedoromân a crezutcu pasiune pînã la moarte. (Aproape de Acade-mie – clãdire neoclasicã construitã de Hansen,vienez de origine danezã – una din strãzile dincentrul Atenei poartã azi numele sãu.) Recunos-cãtoare, Grecia îl numeºte ministrul sãu la Viena,München ºi Berlin.

Aceastã generozitate faþã de Grecia, este împãr-tãºitã de fapt ºi de alte familii bogate de originearomânã de pildã familia Averoff, pentru a nu ocita decât pe cea mai ilustrã. Aceastã susþinerepermanentã a elenismului l-a determinat pe Vic-tor Bérard, celebrul profesor de la „École desSciences Politiques” din Paris, sã spunã: „Valahiiau fost, de 50 de ani, binefãcãtorii elenismului. Aproapetoate monumentele din Atena, Academia, Observato-rul, Polytechnion etc. au fost construite de valahi.Aproape toþi donatorii celebri, ale cãror donaþii ºi ca-douri au sprijinit statul ºi comunitãþile greceºti, suntde rasã valahã: baronul Sina este un valah dinMoskopolis; Dumbas e valah din Nikuliþa; Tuºiþã,Sturnari, Averof sunt valahi din Meþovo”.12

Cu toatã aplecarea baronului Sine spre patriasa de origine, Principatele româneºti nu i-au rã-mas cu totul strãine. În primul rînd el avea înBucureºti rude: familia grãmãticului CostacheZehane, care îi era nepot ºi era cãsãtorit cu ElenaPapadopol. În al doilea rînd, avea relaþii cu dom-nitorul Alexandru Ioan Cuza. Printr-o scrisoare,Sina îl anunþã pe domnitorul român despre cãlã-toria pe care vrea s-o întreprindã în Principate ºidespre dorinþa de a investi noi capitaluri în dife-rite întreprinderi româneºti. În scrisoarea de rãs-puns din 28/7 iulie 1865, Cuza îºi exprimã regre-tul cã nu l-a putut întîlni pe faimosul bancher.Încheind, domnitorul român menþioneazã cã, ve-nind în þarã, bancherul mecedoromân se va con-vinge personal cã marile capitaluri îºi pot gãsi oîntrebuinþare foarte profitabilã în Principatele-Unite.13

Simeon Gheorghe Sina a murit la 15 august 1876ºi a fost înmormîntat în Austria, în mausoleul fa-miliei din Rappoltskischen. Cu acest prilej, aca-demicianul Tóth Lõrinc a rostit un panegiric înnumele Academiei Maghiare, care, dupã cum amarãtat, a fost una din numeroasele fundaþii ale luiSina.

Al treilea Sina a fost cãsãtorit cu fiica proprie-tarului Constantin Ghyka de Desenfalva, altfruntaº al coloniei macedoromâne din Pesta. (Un

Ioan Emanuil Ghyca de Desenfalva se gãseºte pelista celor care alcãtuiau la 1819 eforia fonduluiºcolar greco-oriental din Buda.) Din aceastã cãsã-torie s-au nãscut cinci fete ºi un bãiat. Fiul ºi unadin fete au murit.

„Rãmas fãrã descendenþã masculinã, Simeon Gheor-ghe Sina va viza, cel puþin, foarte sus pentru cele pa-tru fiice ale sale: va cãsãtori douã dintre ele cu coborâ-tori din domni fanarioþi – un Ipsilanti ºi unMavrocordat –, a treia fiicã, cu purtãtorul unui marenume austriac, contele de Wimpffen; în fine, ultimadintre fete, cu ducele de Castries, ºi aceasta va deveniastfel cumnata unui viitor preºedinte al RepubliciiFranceze, mareºalul de Mac-Mahon! Aceºti gineri defamilii atât de înalte au avut grija – cel puþin cei doioccidentali – sã risipeascã cât ai bate din palme super-ba zestre a soþiilor lor”14

Influenþa contelui Széchenyi asupra colonieimacedoromâne din Pesta

În anii 1820, mãsuri economice, financiare ºimilitare, decrete împãrãteºti, apãsau greu asupraUngariei. Se ceru convocarea dietei, care se ºi în-truneºte la Pojon în 11 septembrie 1825. La aceadietã a luat parte ºi Széchenyi István, moment pecare istoricul contemporan Horváth Mihály îldescrie în felul urmãtor: „În dieta aceasta gãsim unsingur bãrbat care purta în pieptul sãu de pe acum undor adânc dupã ceva mai frumos ºi mai bun decât con-solidarea învechitei constituþii feudale, care îndrãzneasã-ºi arunce înainte dorinþele sale, magicele sale plãs-muiri despre o naþionalitate desvoltatã; despre o liber-tate constituþionalã aºezatã pe baze largi, nu numaipe litera legii ºi asiguratã prin noue instituþiuni libe-rale, desvoltatã ºi ridicatã la valoare de veritate vitalã,despre o viaþã cu totul nouã, progresistã prin indus-trie, negoþ, ºtiinþã ºi culturã, oferind toate plãcerilecivilizaþiei europeneºti; dar rãmânând totuºi – speci-fic maghiarã, naþionalã ºi socialã; un bãrbat, pe carespiritul sãu puternic, judecata sa agerã, inima sa, careînvãluia naþiunea cu o vastã iubire gata la orice jertfã,îl prefãcurã-n stea conducãtoare pe drumul greu alprefacerilor; un bãrbat care, chiar aºezându-l în totcursul istoriei noastre, în epoca, în luptele pentru re-naºterea noastrã, a devenit o figurã atât de uriaºã, în-cât însuºi rivalul sãu pãtimaº de mai tîrziu [KossuthLajos n.n.], nu a ºovãit sã-l numeascã “cel mai mareMaghiar”. Mai este nevoie sã spun cã descriu pe con-tele ªtefan Széchenyi, care-n aceastã dietã apãruse-ncasa magnaþilor în uniformã de cãpitani la husari?”15

Reformismul nobiliar, avînd ca ideologi prin-cipali pe Széchenyi István ºi Wesselényi Miklós,preconizeazã o modificare treptatã a sistemuluieconomic bazat pe robotã ºi dijmã prin rãscum-

6 LUMINA

pãrarea de cãtre þãrãnime a pãmîntului ºi obliga-þiile urbariale. Pe aceastã bazã urmeazã, apoi, ase moderniza ºi celelalte ramuri economice,creîndu-se un sistem de credit corespunzãtor, caresã stimuleze ºi sã sprijine dezvoltarea industriei,comerþului, transporturilor. Mãsurile de mai sus,inspirate de ideile liberalismului economic, sîntmenite a pregãti calea unor reforme social-politi-ce vizînd limitarea sau înlãturarea unora din celemai flagrant anacronice privilegii de stãri(aviticitatea, neimpozabilitatea, dreptul exclusivla proprietate ºi funcþii), încercîndu-se totodatãpunerea structurilor instituþionale administrati-ve, juridice, fiscale, militare pe baze moderne.Extinderea sistemului de învãþãmînt, egalitatea înfaþa legilor ºi cea confesionalã, întregesc acest pro-gram care se contureazã în literatura politicã dinjurul anului 1830 ºi cãruia presa în plinã prolife-rare îi asigurã o tot mai largã publicitate.16

Despre ideile ºi faptele filantropice ale conteluiSzéchenyi de la bun început se scrie în „Bibiloteacaromâneascã” (1829–1830 ºi 1834), apãrutã la Tipo-grafia din Buda. Editorul acestei publicaþii eramacedoromânul Zaharie Carcalechi. În unul din-tre primele numere, Széchenyi era prezentat caîntemeietor al Academiei Maghiare, fiind descri-sã scena în care acesta oferã veniturile sale pe unan.17 Exemplul lui Széchenyi nu a stîrnit interesnumai în rîndul maghiarilor, ci l-a miºcat ºi petînãrul avocat din Pesta, Emanuil Gojdu (de ori-gine macedoromânã), care în volumul al III-lea alrevistei amintite publicã un cãlduros apel „Cãtrestrãluciþii boieri ai Þãrii Româneºti ºi ai Moldovei”,sã ajute scrierea ºi tipãrirea cãrþilor “în limbapatrioticeascã”. În continuare, Gojdu stãruie princuvintele: „Aceasta e cea mai învãpãiatã a mea naþi-onalã dorire... sã pot în unii patrioþi mai vîrtos în ace-ea, de la care nu puþin atîrnã viaþa ºi înflorirea limbii

naþionale, cît de micã îmboldire ºi învãþãtoare aþîþa ºia le deºtepta inima spre pornire cãtre fericirea de ob-ºte, norocos mã voi þinea, iarã mîngîierea mea în lumepereche nu va avea. Pentru cã nu este mai maremîngîiere, mai adevãratã îndestulare decît simþireafericirii ºi a mãrirei neamului.”18 Dar Gojdu (poateinfluenþat de exemplele lui Széchenyi, pe care-lstima nespus de mult) nu se mulþumea sã adre-seze apeluri ºi îndemnuri. Cu toate cã se gãsea laînceputul carierei sale avocãþeºti, nu a întîrziat sãofere sprijin bãnesc atît pentru revista „Bibliote-ca româneascã” cît ºi pentru „Calendarul româ-nesc”, pe care începuse a-l tipãri (1832) învãþãto-rul român din Pesta, ªtefan P. Neagoie.

Széchenyi devine un model ºi pentru coloniaromânã din Pesta. Importanþa acestei personali-tãþi se poate vedea ºi din faptul cã îi este dedicatun numãr al „Bibliotecii româneºti” (1834 nr. 9),unde i se reproduce un articol din periodiculmaghiar „Társalkodó” (13 octombrie 1834), des-pre cãlãtoria sa pe Dunãre ºi despre felul cordialîn care a fost primit la Bucureºti. Acest articol afost tradus de colaboratorul revistei româneºtiPetru Moaler-Câmpianu (nãscut în Otlaca).19

Lui Széchenyi, în 1836 la Tipografia din Buda,îi apare o carte care: „Cuprinde articolele Contelui(dintre anii 1834–1836) publicate în formã de scrisoriîntr-un ziar unguresc [Társalkodó n. n.] despre cã-lãtoriile sale pe Dunãre – pînã la Marea Neagrã – cuscopul de a studia greutãþile navigaþiunii ºi înlãtu-rând obstacolele de la cataracte a face posibilãnavigaþiunea pe întreaga albie a Dunãrii, ceeace s-a ºirealizat în urma muncii ºi propagandei sale.

Cartea, tradusã de secretarul Contelui, un Românmacedonian [subl. n.], e plinã de amãnunte româ-neºti ºi are chiar o scrisoare datatã din Bucureºti, 13octombrie 1834. (p. 54–61) Cfr. ºi paginile 31, 42, 65ºi 93 despre greutãþile navigaþiunii dunãrene, cu dateromâneºti, greutãþi întîmpinate chiar ºi de vapoareleexistente.”20

În prima jumãtate a secolului al XIX-lea, sarci-na de întreprindere a reformelor i-a revenit nobi-limii ºi negustorimii înstãrite, chiar dacã inovaþi-ile erau uneori în contradicþie cu privilegiile lormultiseculare. O parte a nobilimii, în frunte cucontele Széchenyi István, a depus eforturi pentrudezvoltarea industriei, a comerþului ºi a circula-þiei. În lumina modelului european, nu putea fiamînatã nici înfiinþarea instituþiilor financiare ºiculturale.

Ideea de reformare a Ungariei a gãsit ecou înnumeroase familii macedoromâne, ele devenindchiar ºi adepte devotate ale acestei cauze. Dintremacedoromânii stabiliþi in Imperiul Austriac, fa-milia Sina a fost aceea care a jucat rolul de frunte

Gheorghe Sina (portret)

LUMINA 7

în aceastã privinþã. Prin cîºtigurile obþinute, fa-milia Sina deþinea o bancã de însemnãtate euro-peanã, avînd afaceri întinse în Ungaria. Descen-dentul acestei familii, Gheorghe Simeon Sina, cacetãþean cu avere impunãtoare, s-a ataºat ºi el re-formiºtilor care luptau pentru dezvoltarea þãrii.El a fost susþinãtorul planurilor lui Széchenyi ºifinanþatorul cel mai important al construcþiei Po-dului cu lanþuri.

Construirea Podului cu lanþuri

Înainte de Széchenyi, pe mulþi i-a preocupatconstruirea unui pod peste Dunãre care sã lege,sã uneascã cele douã oraºe: Buda ºi Pesta. Înce-pînd de la regele Sigismund pînã la MateiCorvinul, continuînd cu ºirul domnitorilor pînãla împãratul Iosif al II-lea, toþi au susþinut ideeacã trebuie sã se construiascã un pod peste acestfluviu. La începutul secolului trecut mai mulþiînvãþaþi, ingineri s-au preocupat în mod mai seri-os de aceastã problemã. Campiller József, apoiBaritz György, bazîndu-se pe lucrãrile ingineri-lor englezi, au scris studii serioase în ce priveºteproiectarea unui pod. Széchenyi, din anul 1829 epreocupat de aceastã construcþie, pe care, în fine,alãturi de Sina reuºeºte sã o înfãptuiascã pînã lacapãt.21

În 1832, la 14 februarie se constituie societatea„Budapesti Hídegyesület”, cu 3 secþii: politicã, fi-nanciarã ºi tehnicã. La 12 martie, preºedintelesocietãþii – Széchenyi, împreunã cu vicepreºedin-tele – contele Stainlein Ede, prezintã oficial sta-tutul ºi programul asociaþiei oraºelor Pesta ºiBuda. Aceastã societate a fost susþinutã ºi denadorul Iosif. La început, oraºele sus-amintite aupus piedici curajoasei întreprinderi, dar pînã laurmã s-au declarat de acord cu construirea po-dului.22

În toamna acestui an, dupã minuþioase pregã-tiri, Széchenyi împreunã cu preºedintele comisi-ei tehnice, contele Andrássy György cãlãtoreºteîn Anglia ca sã studieze podurile de acolo ºi sãpoarte tratative cu cei mai renumiþi specialiºti, înspeþã cu inginerul Clark, despre construirea po-dului peste Dunãre.23

În 2 mai 1836 s-a adoptat legea XXVI intitulatã„Egy állandó hídnak Buda és Pest közötti építésérõl”.Legea cuprinde 12 paragrafe. Printre altele, aicise spune cã fiecare cetãþean care va traversa po-dul, e obligat a plãti un impozit (hídvám).24

Széchenyi, din anul 1831 declara cã astfel de im-pozit trebuie sã plãteascã fiecare persoanã, indi-ferent ce origine are cu aceasta declaraþie stîrnindnemulþumire în rîndul claselor privilegiate. Din

acel moment, foarte mulþi au acþionat împotrivaconstruirii podului.

Cu data de 10 iunie 1836, Széchenyi a publicatun concurs pentru construirea ºi finanþarea po-dului. Dat fiind cã nu au fost concurenþi potenþi-ali, în luna octombrie a acestui an îl roagã pe ban-cherul vienez Gheorghe Sina sã se angajeze laaceastã întreprindere. Sina a purtat tratative în-delungate pe aceasta temã ºi în fine a decis. La 25februarie 1837, într-o scrisoare îl înºtiinþeazã peSzéchenyi cã se angajeazã sã stea în fruntea aces-tei întreprinderi.

În luna septembrie, la invitaþia lui Sina sosescîn capitala Ungariei inginerii englezi Clark W.Tierney ºi Reunie Georg, ca la faþa locului sã stu-dieze posibilitãþile construirii podului. Ambii facproiecte: Clark e convins cã ridicarea unui podcu lanþuri e soluþia cea mai potrivitã, pe cîndReunie propune construirea unui pod de piatrã.Aceste soluþii contrare au îngreunat demersurilepentru începerea efectivã a construcþiei, ºi cei careau acþionat în contra lui Széchenyi, s-au folositde aceastã ocazie. Sina cu aprobarea lui Clark, ainvitat pe cei mai renumiþi constructori de poduridin Londra, pe Plews ºi Slaten, ca sã-ºi spunãpãrerea ºi sã studieze cele douã proiecte. În fine,cei doi experþi au gãsit favorabil proiectul luiClark. Lucrãrile însã au continuat sã se tergiver-seze, de astã datã din pricina inundaþiei din 1838.În acest moment, Sina a oferit un ajutor umanitarsinistraþilor inundaþiei, în valoare de 40.000 fl.Széchenyi ºi Sina se consfãtuiesc zile ºi sãptãmîniîntregi pentru a duce deciziile cele mai potrivi-te.25

În final, reuºesc sã lege contractul care prevedeconstruirea podului cu lanþuri. Pe baza acestuicontract, se constituie societatea comercialã peacþiuni al cãrei preºedinte devine Sina. Széchenyia apelat la generozitatea naþiunii pentru a stipen-dia acest scop nobil, dar nu cu mult succes. Acuma venit timpul lui Sina sã ia în mîinile sale finan-þarea ºi construirea podului. A pus pe piaþã acþi-uni în acest scop. Astfel de acþiuni au cumpãratcu bani grei familiile macedoromâne din Pesta.Societatea comercialã a primit dreptul de a dis-pune pentru 97 de ani asupra Podului cu lanþuri.Numai cu aprobarea acesteia se putea construiun alt pod peste Dunãre.

Sina l-a însãrcinat pe inginerul englez ClarkTierney cu realizarea lucrãrilor de construcþie,dîndu-i mînã liberã în ce priveºte alegerea forþe-lor de muncã. Inginerul Clark l-a solicitat pe ClarkÁdám sã fie conducãtorul lucrãrilor de construc-þie. (Deci doi Clark au contribuit la aceastã lucra-re, dar nu era între ei nici un fel de rudenie.) Lu-

8 LUMINA

1. Neagu Djuvara, Diaspora aromânã în secolele XVIIIºi XIX, în „Aromânii. Istorie, limbã, destin”Bucureºti, 1996, p. 114.

2. Révai Nagy Lexikona, XVI. köt. Budapest, 1924, p.821.

3. Révai, ibidem.4. D. I. Popovici, Despre aromâni. O þinþarima,

Bucureºti, 1934, p. 22, nota 2.5. Anastase N. Hâciu, Aromânii. Comerþ, industrie, arte,

expansiune, civilizaþie, Focºani, 1936, p. 358.6. Familia Derra a fost una din cele mai distinse familii

macedoromâne din Budapesta. Între cei maiînsemnaþi membri ai acestei familii a fost NaumDerra, mare „negustor ºi cetãþean” al oraºului. Soþiasa, Maria Derra era nãscutã nobilã de Zettry ºi segãsea la 1815 în fruntea Societãþii femeilormacedoromâne din Budapesta. La aceeaºi datãgãsim în capitala Ungariei ºi pe Atanasie ºiConstantin Derra. (Victor Papacostea, Civilizaþieromâneascã ºi civilizaþie balcanicã, Bucureºti, 1983, p.413, nota 13.)

7. Révai Nagy Lexikona, ibidem.8. ibidem.9. V. Papacostea, ibidem, p. 414.

10. „Alapító-levél. Azon meleg részvétemet, mellyel amagyar nemzeti miveltség s tudományosság ügye,és az ezen szent cél elõmozdítására hivatott ma-gyar akadémia iránt viseltetem, tettleg is bebizo-nyítani óhajtván s kiindulva azon szempontból,miszerint kívánatos, hogy az említett magyar tu-dományos anya-intézet saját állandó lakhelylyelbírjon, hol nemes munkálkodását, kényelmesenfolytathassa s gyûjteményeit biztosan elhelyezhes-se: következõ alapítványt teszek:

1. Ezennel az alapítók sorába lépek nyolczvanezerpengõ forinttal úgy, hogy ezen összeget nyolc évenát, évenként tíz-tízezer pengõ forintjával fogom azakadémia pénztárába lefizetni.

2. Az elsõ tízezer forintnyi részlet le fog fizettetni ál-talam folyó 1858-ik évi november 1-én mindaddig,míg a nyolcvanezer forint tõke befizetve lesz.

NOTE

3. A hátralevõ részletektõl száztóli ötös kamatot fo-gok fizetni.

4. Kívánom pedig, hogy ezen alapítványom kamata-ival együtt kizárólag az akadémia épületérefordítassék, melyben hogy az akadémia sokáig vi-rágozzék és nemes rendeltetésének mind inkábbés sikeresebben megfeleljen, lelkem legbuzgóbb vá-gyainak egyike.Bécs, Augusztus 14-én 1858.Báró Sina Simon”(Magyar Tudományos Akadémia Könyvtára, Kéz-irattár)

11. Horváth Endre, Az újgörögök, Budapest, 1943, p. 61.12. Neagu Djuvara, ibidem, p. 115.13. V. Papacostea, ibidem, p. 415.14. N. Djuvara, ibidem, p. 115.15. G. Bogdan-Duicã, Eftimie Murgu, Bucureºti, 1937,

p. 34.16. Széchenyi István, Hitel, Pest, 1830; Világ, Pest, 1831;

Stadium, Leipzig, 1833; Wesselényi Miklós,Balitéletekrõl, Bucureºti, 1833.

17. Biblioteca româneascã, partea I, p. 44., unde seaminteºte ºi articolul dietal XXVII, din 1827.

18. ibidem, partea III (1829), p. 31.19. ibidem, partea VIII (1834), p. 25–32.20. Andrei Veress, Bibliografia Românã–Ungarã, vol. II,

Bucureºti, 1931, p. 323.21. Vajda Pál, A százéves Lánchíd, Budapest, 1942, p. 7–

12.22. ibidem, p. 12–13.23. ibidem, p. 14.24. „A Budát és Pestet összekötõ híd a két város legnagyobb

közüzeme, tetemes hasznot hozott már repülõhíd, majdhajóhíd korában is.

A hídvám ügyét hivatalos rendeletek szabályozták, egy1772-es német nyelvû röpirat rögzíti, hogy kik a hajó-hídvám fizetésére kötelezettek és kik a felmentettek. 1806-ban kétnyelvû irat jelent meg Pesten »A Dunán fennál-ló Híd-Vám« ügyében. Az 1820-as szabálygyûjteményígy kezdõdik: »Tekintetes Nemes Pest, Pilis, és Solt tör-vényesen egyesült Vármegyék Rendei szabad Királyi

crãrile au început în 1839 ºi au durat zece ani.Depunerea festivã a pietrei de temelie a Podu-

lui cu lanþuri a avut loc la 24 august 1842. Despreacest eveniment de seamã s-a relatat detaliat înpresa timpului.26 La comanda lui Sina, ceremo-nia a fost eternizatã de Barabás Miklós în renu-mita sa picturã, un tablou care nu lipseºte dinniciun volum sau manual de istorie.

Podul cu lanþuri a fost dat în folosinþã la 20noiembrie 1849 cu participarea baronuluiHaynau. Un numeros public a fost de faþã la acelmoment istoric, numai acel om care a depus celemai mari eforturi pentru construirea acestui mo-nument arhitectural, nu a putut fi prezent27...

Széchenyi István, la 4 septembrie 1848, bolnav,cu nervii încordaþi, e internat la sanatoriul dinDöbling, de unde nu se mai reîntoarce... Mace-doromânul Gheorghe Sina, susþinãtorul planuri-lor lui Széchenyi ºi finanþatorul cel mai impor-tant al construcþiei, l-a înlocuit la festivitate peprietenul sãu, pe acel nobil reformator care a vi-sat un pod peste Dunãre, pod pe care traversãmºi astãzi, edificiu care a devenit simbolul unei erenoi, moderne. La doi an dupã finisarea lucrãri-lor, în 1851, s-a aºezat pe pilonul podului o placãcomemorativã, pe care sînt încrustate douã numespre veºnicã amintire: al lui Széchenyi István ºi allui Gheorghe Sina.

LUMINA 9

Buda, és Pest városait illetõ, s a Dunán fenn álló Hídvámját újra meg határozván, ugyan azt a szükséges tu-domány, és hozzá alkalmaztatás végett e következendõfoglalatban közönségessé teszik...« Vámmentes volt sze-mélyére, kísérõjére és fuvaraira nézve a nemesség, pap-ság és katonaság, továbbá vámmentességet élveztek hi-vatalos személyek és bizonyos polgárok.”

A magyarok megszokták a törvény által megha-tározott különös gyakorlatot, de például a régi an-gol családból származó, késõbb elmagyarosodottJohn Paget furcsálkodva jegyzi meg útirajzában,hogy egy jobb kabát megszabadíthatja viselõjétminden vámtól és adótól. A törvény értelmébenugyanis minden nemes mentes az adófizetéstõl, sõtsokan a polgárok közül is, és miután ezek a kabát-viselõ osztályok, a kabát magában is kiváltságotbiztosít. Kohl, a brémai geográfus pedig egyene-sen elképed a hídi gyakorlaton, Száznapos utazásaz osztrák államokban címû úti beszámolójábanleírja a nagybajszú, markos fogmegeket, akik élesszemmel felismerik a fizetni tartozókat, és fizikaierõvel kényszerítik rá. „Kezdetben annyira felhá-borítottak ezek a dolgok, hogy az elsõ napokban avámszedõ tiltakozása ellenére magam is befizet-tem a krajcáromat, mert szívesebben tartottam azelnyomottakkal, mint az elnyomókkal. Eleinte felsem foghattam, hogyan lehetséges az, hogy magukaz elõkelõ polgárok és a nemesi körök nem járul-nak önként a vámszedõk elé megfizetni a krajcá-rokat, amivel ezt a megalázó és méltatlan rendszertés botránysorozatokat a moralitás súlyával aláás-nák.” – meditál a tudós utazó, aki bejárta Európátés Amerikát. Kölcsey Ferenc jobban ismeri a ma-gyar nemes gondolkodásmódját, aki fizetni sem-miért sem hajlandó, amint naplójában följegyzi:„Mi azt is alkalmasint alkotvány elleni dolognakhisszük, ha szakácsunk a pozsonyi piacon petre-zselymet pénzésrt veszen.”

Széchenyi István már 1831-ben a Világban meg-pendíti, hogy az építendõ hídon mindenkinek vá-mot kelljen fizetnie. Kezdeményezésére 1832 feb-ruárjában megalakul a Budapesti Hídegyesület,József nádort is megnyerik tervüknek, majd Szé-chenyi és az alelnök gróf Stanlein Ede hivatalosanbejelentik megalakulásukat Pest és Buda városá-nál. A továbbiakban a várossal tárgyal a pénzügyialbizottság, melynek munkája szoros kapcsolatbanáll a hídvám kérdésével: számításokat végeznek,hogy mennyit jövedelmezne a híd az elõjogok fenn-tartása idején, és mennyi lenne a várható haszon,ha az átkelésnél kivétel nélkül mindenki leadná ahídpénzt. Stainlein gróf elképzelése szerint a poli-tikai albizottságnak feladata lenne megfigyelni,hogy a magyar nemzet polgárai milyen érzelmek-kel fogadják ezt az országos jelentõségû kérdést.

A reformországgyûléseken heves viták dúltak akérdés körül, amint Pulszky Ferenc summázza Éle-tem és korom címû visszaemlékezésében „ahídkrajczár fizetése üti az elsõ rést a nemesi adó-mentesség bástyáján... ez volt az elsõ küljele azonszakadásnak, mely a kormánypártban az újabbnemzedéket a régitõl elkülönözte.”

Kölcsey szatmári követként minden adandó al-kalommal kiáll a mindenkire egyaránt kötelezõhídvámfizetést elrendelõ törvény mellett, melynek

hozama az építendõ állandó híd költségeit fedez-né. „Ha a tariffát mindjárt e mostani országgyûlésmegállítaná, hihetõleg fel számíttatnék: Vámfize-tés által hány esztendeig térülne meg az építésiköltség? Akkor törvényt lehetne hozni, hogy a ki-számolt esztendõkig minden ember, kinek a hídonjárni kedve lesz, különbség nélkül fizessen; az esz-tendõk végével pedig a járás ismét minden különb-ség nélkül szabaddá tétetnék” – írta Pozsonyban1832 decemberében.

A tõkés részvénytársaság által építendõ híd ügyét elõ-készítõ Országos Küldöttség, melyet a kortársak hídvá-lasztottságnak neveztek, állandó tárgyalásban állt a vá-rosokkal, elismerve azok vámszedési jogát. Az Ország-gyûlési Küldöttség jelentésének második pontjában ben-ne foglaltatik, hogy „kivétel nélkül mindenki fizessen híd-vámot”. Mikor az országgyûlés elfogadta a törvény-javaslatot, elhangzott gróf Cziráky Antal ország-bíró kijelentése: mai napon temettetik el a magyaralkotmány. Országgyûlési ülésen fogadta megFöldváry Gábor, Pest vármegye alispánja, hogyinkább Paksig kerülve fog átkelni a Dunán, mint-sem nemes ember létére hídvámot fizessen.

A király 1836. május 2-án szentesítette a neveze-tes 1836.évi XXVI.törvénycikkelyt Egy állandó híd-nak Buda és Pest közötti építésérõl címmel. Ennekmásodik paragrafusa mondja ki, hogy „hídvámotkivétel nélkül mindenki fizetni tartozik”. 1839-benSina György, József nádor és Verebi-Végh Ignác,nádori ítélõmester aláírta az ereditileg huszonkétpontból álló hídszerzõdést, melyet az 1840. éviXXXIX. törvénycikk jóváhagyott. A 8. pont intéz-kedik a vámszedés jogáról és tarifáiról: „Egy gya-log személy fizet 1 krajcárt, ugyanaz, ha vállánvagy hátán terhet visz, 2 krajcárt, egy lovas sze-mély minden teher tekintete nélkül 4 krajcárt.”Disznó, birka, bárány, borjú és más kisebb baromkét krajcárral adózott, de a fejõstehén már három-mal, kísérõje még plusz eggyel. Gulya, vágómar-ha darabonként 5 krajcár. Parasztszekér üresen, haegy marha húzta 5 krajcár, ha kettõ 8. Terhelt kisszekér egy marhával 8 krajcár, kettõvel 14. Nagyszekér teherrel, két marhával 20. Egylovas hintó 8krajcár, kétlovas 11 krajcár, négyes fogat 14 kraj-cár. Bor, must, ser, pálinkával terhelt szekér nemaz igavonók után fizeti a vámot, hanem akó sze-rint, négy krajcárával...

Aprólékos rendszabályok vonatkoznak a közle-kedés mikéntjére is: gyalogosok a híd jobb olda-lán, jármûvek a balon közlekedhetnek. Elõzni aszerencsétlenségek elkerülése végett mind lóháton,mind kocsival tilos. Aprópénzrõl mindenki gon-doskodni köteles, a vámház nem vált pénzt. A vám-jegy a túloldalon leadandó, aki elveszti, újra fizet.A hídon való dohányzás és fedetlen égõ holmi át-vitele tilos.

A Lánchíd az egyesült fõváros szimbóluma, hi-szen az állandó híd, mely fizikai összeköttetést biz-tosít a két város között, elõfeltétele volt a fõvárosegyesítésének. Annak, hogy betöltse ezt az össze-kötõ-integráló szerepét egyik fontos akadálya volt„ez a módfelett különös adónem” – fejti ki GyániGábor Az egyesített fõváros nagyvárossá fejlõdé-se címû tanulmányában, mely Az egyesített fõvá-ros (Városháza, 1998) kötetben olvasható. Idéz egy

10 LUMINAmemorandumot, melyet több száa aláírással nyúj-tanak be német és magyar nyelven a budapestiképviselõ-testülethez 1874 januárjában: „Miután atestvérfõvárosok immár ténylegesen egyesítettekés a hídvám az »egy és ugyanazon város« köze-pette egy ép oly képtelen, mint igazságtalan ésközkárú, s így a fõváros méltóságával, sõt becsüle-tével épen meg nem egyezhetõ intézmény: felkér-jük a tekintetes fõvárosi képviselõséget, illetõlegbizottságot sürgõsen és alázatosan, hogy - a kül-föld és osztrákhon példája szerint - egy czélszerûmódról intézkedni kegyeskedjék, mely szerint agyûlölt vám megszüntethessék, jelesen a személy-forgalom a lánczhídon (az egyesített Buda és Pestközti fõutczán) azonnal és minden áron felszaba-díttathassék.”

A beadványnak nem volt foganatja, a szakértõkkörmönfont okfejtésekkel bizonygatták, hogy ahídvámrenszer megszüntetése egy kisebbség érde-két szolgálná csupán.

A sajtó idõnként felhördült, hogy a vámmal ter-helt hidak nem összekötik, hanem elválasztják avárosrészeket, hogy Európában az egyetlen város,ahol hídvámot szednek.

Végül is 1918. december 1-én szüntették meg a vám-szedést a Duna-hidakon. Ezt a gyakorlatot visszamenõ-leges hatállyal törvényesítette az 1920. évi IV. törvény-cikk 27. paragrafusa.”

(Erki Edit, Egy módfelett különös adónem, a hídvám,in Népszabadság”, 1999. május 26, p. 30.)

25. Vajda Pál, ibidem, p. 23.26. „Augusztus 24-én volt tehát azon nap, melyen a rop-

pant építménynek alapköve letétetett. Az ünnepély dél-után 5 órára vala rendelve. A katonaság díszruhában ahíd-bemenettõl majdnem a Dorottya-utczának a németszínház felé esõ végéig két hosszú sorban vala felállítva.Tömérdek nép lepé el az utczákat, és az úton levõ házakablakait és karzatait. Az építõudvarba és zárgátba men-

ni kívánóknak belépti jegy mellett ötödfélig álla szaba-don a bemenet. A vendégek meg valának kérve, hogyminden szerencsétlenség és zavar elkerülése végett neterheltessenek magokat a szabott rendhez pontosan tar-tani, mert a közönség mare patrie meg is tör, mert a to-lás, rúgás, taszigálás a bemenetnél valóban betûszerintirgalmatlan vala és nemegy úri asszonyságot láték fel-dúlt fejdísszel és össze-vissza tépett öltözettel visszatér-ni, csak hogy legalább lélegzetét megmenthesse.” A tu-dósítás így folytatódik: „Öt órakor megdördültekÕsbudánk bástyáiról az ágyúk, Õ cs. kir. fenségök Ká-roly fõherczegnek, mit õ felsége apostoli királyunk a hídalapkövének letételére kinevezett képviselõjének és a ná-dornak indultát jelentendõ. Mintegy jó óra negyed múlvamegzendült a hídudvar bemeneténél felállított katonaihangászkar zenéje, az „Isten tartsd meg” népdal meló-diáját hangoztatván, az érkezõ fönségek elébe. Majd báróSina György és Széchenyi István gróf vezetése alatt afenségek, fõherczegek, s nádorné õ cs.k. fõh.ségével s Jó-zsef fõherczeggel és Erzsébet fõherczegnõvel együtt, aBuda-Pesten lévõ világi, katonai és egyházifõmáltóságok...”

(Pesti Hírlap, 1842. augusztus 28.)27. „A Lánchidat, Széchenyi István gyönyörû alkotását is

az árvíz után kezdik építeni. 1839. szeptember 21-énverik le az elsõ cölöpöket, de csak tíz év múlva készül elteljesen az „új világcsuda”, mint ahogy annakidején apatriota lelkesedés a két Clark remekbe készült mûvételnevezte. Hosszú ideig nem volt párja az egész világona budapesti Lánchídnak. Ma már van a mienknél na-gyobb, hatalmasabb függõhíd is, de szebb nem sok van.Finom vonalai, karcsú formája, nemes architektúrájateszi olyan igen-igen kedvessé, hogy még a világlátottidegen szeme is megakad rajta. Olyan az egész, mintegy gyönyörû ékszer a szõke Duna kígyózó testén.”

(Pásztor Mihály, A százötven éves Lipótváros, Bu-dapest, 1940, p. 146.)

LUMINA 11

Cercetarea istoriei unei comunitãþi etnice devi-ne, în absenþa documentelor, extrem de dificilã ºiîn acelaºi timp vulnerabilã la interpretãri.

O asemenea situaþie am întîlnit în anul 1997, cuocazia cercetãrilor etnografice efectuate în Aletea,unde, comunitatea româneascã de azi, numeroa-sã ºi bine conservatã sub aspect etnic, nu poate,în absenþa unor acte de arhivã, sã-ºi reconstituievechimea ºi începuturile vieþuirii în localitate.

Istoricii maghiari care s-au ocupat de zonã pre-zintã populaþia româneascã incidentalmenþionîndu-i prezenþa în Aletea în ani diferiþi:sfârºitul secolului al XVIII-lea (Csobai, 1996), 1828(Palugyay, 1855), 1850 (Fényes, 1851), 1940(Rapajkó, 1996), care circulã în paralel.

Investigaþiile de teren, pe care le-am întreprinsîn localitate cu ocazia taberei n-au dat prea multerezultate.

Un prim indiciu de vechime a românilor înaceastã localitate, pe care l-am sondat, a fost în-sãºi varianta româneascã a denumirii aºezãrii,Aletea, care porneºte de la un etinom grecesc, cene trimitea cu gândul spre secolul al XI-lea, cândzona era împânzitã de biserici ºi baptisterii bizan-tine iar românii se întindeau de la Criºul Negrupânã la Tisa. (R. Constantinescu, 1984).

Dar originea numelui, cãruia ºi istoriculRapajkó Tibor a încercat sã-i dea o interpretare,este ruptã de amintirile grupului. Comunitateade azi nu are o explicaþie pentru aceastã etimolo-gie, întoarcerea în trecut a subiecþilor chestionaþioprindu-se la anul 1900, adicã la vremea în careau trãit „moºii”.

Orice interpretare din partea noastrã în acestecondiþii, ar fi riscat sã devinã, în absenþa unuisuport documentar, purã speculaþiei.

Actualul cimitir, relativ nou, nu ne-a oferit niciel prea multe informaþii. Cel mai vechi mormîntcare se pãstreazã aparþine românului CovaceanTraian nãscut în urmã cu 130 de ani. Morþii dina-inte au dispãrut împreunã cu mormintele distru-se de ani. Odatã cu aceste morminte ºi cruci audispãrut ºi numele celor care au locuit în Aleteaîn urmã cu aproape 200 de ani.

Aceste „drumuri închise”, cu care ne-am con-fruntat în anul 1997, ne-au determinat sã conti-

nuãm cercetãrile referitoare la comunitatea româ-neascã din Aletea în arhivele din România, deoa-rece, aºa cum se ºtie, pânã în anul 1918 localitateaa fãcut parte din judeþul Arad.

De data aceasta cãutãrile au fost încununate demai mult succes. Aletea figureazã, începând cusecolul al XVIII-lea în actele Prefecturii Arad carese pãstreazã la Arhivele Naþionale Direcþia Judeþea-nã Arad.

În plus, fiind sub aspect religios filie la Parohiaortodoxã românã Otlaca (azi Grãniceri), româniidin Aletea au fost înregistraþi în protocoalele bi-sericii din Otlaca, pãstrate ºi ele la ANDJA Arad.

Începând cercetarea cu Fondul Prefecturii, pri-mul document pe care l-am consultat a fost Con-scripþia fiscalã a localitãþii Aletea din 1746, publi-catã împreunã cu altele în 1940 (Ciuhandu, 1940).La recensãmântul din acest an, funcþionarii de statau înregistrat aici 56 familii germane.

În liste nu existã nici un nume de român. Lip-sesc copiii peste 16 ani ºi inquilinii.

La „avere” locuitorii apar înregistraþi doar cuvitele din ogradã ºi cu pãmântul primit în folo-sinþã. Cea mai mare parte din ei sunt noii colo-niºti, aduºi în 1744 de Francisc Harruckern în lo-cul celor decimaþi de epidemia de ciumã din 1739.

Nici o mãrturie documentarã nu înregistreazãangajarea unor servitori, încât putem consideraanul 1746 ca o datã certã în care în Aletea nu exis-tau români.

În schimb Conscripþia satului vecin Otlaca, ne-a furnizat, indirect, unele date despre trecutullocalitãþii care ne intereseazã.

Pe listele din 1746 ale satului Otlaca apar înre-gistraþi doi capi de familie, Eletyan Mihai ºiEletyan Simion, acesta din urmã trãind în indivi-ziune cu un frate, toþi originari, dupã cum le in-dica ºi numele, din Aletea.

Plecarea lor din localitatea de baºtinã ºi stabili-rea în satul vecin, s-a datorat fie luptelor din tim-pul rãzboiului rakoczian care a produs unele dis-trugeri ºi pustiiri în Cîmpia Giulei ºi în CîmpiaAradului, fie mai degrabã epidemiei de ciumã dinanul 1739, deosebit de virulentã în aceastã partea Europei.

Ceea ce ne intereseazã aici este însã mai puþin

Elena Rodica Colta

Informaþii despre românii din Aleteaoferite de arhivele din Arad

12 LUMINAmotivul plecãrii cît faptul cã aceste familii au trã-it în Aletea cândva înainte de 1746, într-o perioa-dã în care nici una din istoriile care trateazã zonanu pomenesc aici români.

Cine puteau fi aceºti oameni, care întrebaþi deconscriptori cum se numesc, ºi-au spus „aleteni”,dupã cum le spuneau otlãcani?

Fie cã fãceau parte dintr-un nucleu de popula-þie româneascã mai vechi din Aletea, care coboa-rã în timp spre perioada ocupaþiei turceºti, într-ovreme în care localitatea, consideratã „depopula-tã” n-a fost complet pustie, fie cã erau foºtii servi-tori ai primilor coloniºti germani, plecaþi dinaceastã aºezare în timpul ciumei sau dupã moar-tea stãpânilor lor.

În oricare dintre situaþii, punctul de vedere sus-þinut de istoricii din trecut, cã la începutul veacu-lui al XVIII-lea în Aletea nu au existat români tre-buie revizuit.

Revenind însã la cercetãrile noastre legate deactuala comunitate, urmãtorul document exami-nat a fost Conscripþia urbaniale din 1770–1778.

ªi acest document înregistreazã la toate poziþi-ile de casã numai germani, însã schimbãrile in-tervenite în cei 30 de ani în viaþa comunitãþii ger-mane din Aletea sunt evidente.

Familiile s-au dezvoltat pe mai multe genera-þii, numãrul posesiunilor a crescut. La fel ºi ave-rea. Localitatea are doi chirurgi ºi un ludimagister.

Aceste modificãri au creat posibilitãþile mate-riale necesare ca o parte din familii sã-ºi angajezeslugi.

Conscripþia indicã prezenþa unor asemeneainquilini care trãiesc în gospodãriile germane la11 familii.

Consemnaþii doar numeric, numele ºi etniaacestor oameni fãrã casã ºi fãrã pãmânt rãmînnecunoscute.

ªtim însã, din bibliografia maghiarã (Fényes,1851) cã servitorii pe care i-au angajat germaniidin Aletea au fost exclusivitate români.

Ce puteau sã fie atunci aceºti inquilini de la1778?

Admiþînd cã un fost români, ei ar prezenta, defapt, acel prim nucleu de familii venite la lucrudin care s-a dezvoltat ulterior actuala comunita-te.

În absenþa conscripþiilor urmãtoare, aflate înprezent la microfilmare, am apelat în continuarela arhiva parohiei ortodoxe române Otlaca, pãs-tratã în fondul Registre de stare civilã, tot la arhi-vele din Arad.

Lipsiþi de bisericã proprie, românii din Aleteavor fi pânã în anul 1918 în evidenþa bisericii din

Otlaca, ca filie a acestei parohii, preoþii de aiciservind ºi credincioºii din Aletea ºi din pusteledin jur.

La începutul secolului al XIX-lea de cînd da-teazã primele registre care s-au pãstrat la bisericãfuncþionau patru preoþi ºi un capelan: PetruPopovici, Lazar Popovici, Ioan Popovici, AlexiePopovici ºi Simeon Julani.

Biserica, datînd de la începutul secolului alXVIII-lea fusese refãcutã în 1767 din piatrã, peaceeaºi fundaþie ºi pãstrându-ºi vechiul hram „Sfmucenic Gheorghe”.

La aceastã bisericã au venit, vreme de 100 deani, duminica ºi la sãrbãtori, aletenii. Aici ei seîntîlneau cu otlãcanii ºi cu românii din Leucuºhaz,schimbau informaþii, îºi prezentau noii membri,stabileau înrudiri. O relaþie prea puþin studiatãazi datoritã frontierei care desparte cele douã lo-calitãþi.

Figurînd în ultimii 80 de ani în teritoriile a douãþãri diferite, legãtura de odinioarã dintre aleteniºi otlãcani a sfîrºit prin a fi ignoratã. Cercetãrileetnografice în cele douã localitãþi s-au fãcut punc-tual, încît unitatea vieþii religioase din interiorulacestei biserici ºi istoria familiilor care s-au înru-dit în aceºti 100 de ani au intrat în uitare.

Documentele din arhiva parohialã anuleazãaceastã imagine unilateralã a lucrãrilor care s-auscris pânã acum. Introducerea matricolelor la bi-serica din Otlaca s-a fãcut la sfârºitul secolului alXVIII-lea. Totuºi primele registre s-au pierdut oris-au distrus, fiindcã cel mai vechi protocol careni s-a transmis este Protocolul botezaþilor care con-tinuã cu anul 1817.

Completînd rubricatura tipizatã, preoþii ne fur-nizeazã o serie de date care, coroborate cu alteinformaþii oferite de matricolele de cãsãtorii ºi demorþi, ne permit sã reconstituim diferite aspectedin viaþa unor familii din Aletea pe o duratã lun-gã de douã-trei generaþii.

Istoria noastrã începe cu primele familii înre-gistrate în actele bisericii, în anul 1818 ºi în aniiimediat urmãtori. Cei care se cãsãtoresc acum saucare îºi boteazã copii în aceºti ani s-au nãscutcîndva la finele veacului al XVII-lea sau în pri-mul deceniu al veacului urmãtor.

Numele lor, Blidar On (n 1784), Brînduºe Teo-dor (n 1787), Blaga Florea (n 1795), Ciocan Ilie (n1793), Criºan ªtefan (1795), Cocoº Dumitru (1801),Gruia Antonie (1799), Gancea Ioan (1797), SabãuLazar (1786), Sabãu Ignat (1792), sînt în absenþalistelor de conscriere ºi în condiþiile în care urmalor s-a pierdut în cimitir, extrem de preþioase.

Aceºti locuitori înregistraþi în registre ca„aleteni” sînt de fapt acei români, necunoscuþi

LUMINA 13

dupã nume, pe care îi înregistreazã statisticile din1828 ºi de mai tîrziu.

Referindu-ne la aceste nume, ele sînt frecventeîn secolul al XVIII-lea în satele Otlaca, ªimand,ªiclãu, Pil, confirmând locul de provenienþã a ce-lor veniþi în Aletea la muncã.

Aºezate în Aletea aceste familii vor cunoaºte oevoluþie ºi o istorie proprie, precum Solcan,Cureteº, Corb, Cioara, Burse, Oniºor, Crîstorean,dispar dupã un deceniu, celelalte însã cresc întimp întinzîndu-se pe mai multe generaþii ºiramificîndu-se într-o reþea largã de înrudiri. (Bli-dar, Criºan, Gancea, Gruia, Sabãu etc).

Periodic comunitatea va fi împrospãtatã cu noiveniþi. Aºa pãtrunde în Aletea în 1825 numele dePurece din Chitighaz, în 1850 numele de Oros dinMicherechi, în 1858 numele de Pomuþ din Giula,etc.

În plus, anual, fete din Otlaca, Leucuºaz, Giu-la, Vãrºand, Megyes, Tãmajda, ªiclãu se mãritãcu aleteni. Numai în perioada 1849-1851 gãsim înregistrul de cãsãtorii 14 fete din Leucuºaz care ºi-au luat bãrbaþi din Aletea mutîndu-se aici.

Ocupaþiile românilor aleteni

Cam din anul 1845 preoþii încep sã noteze înregistru ºi ocupaþia capului de familie,permiþîndu-ne sã cunoaºtem din ce trãia fiecare.

Notaþiile se fac în limbajul local, cu multe sino-nimii pentru aceeaºi activitate: „bereº”, slugã,argat, lacãu, hodager, pãstor, guleº, stãvar, por-car, pîndar. La aceste ocupaþii se mai adaugã ace-ea de „jeler”, muncitor, „rob”, zilier, dupã cumse declara fiecare.

Gãsim însã în registre la mijlocul secolului alXIX-lea ºi cîþiva independenþi sau „rãzeºi” cumîn numeºte Fenes: un maistru cojocar, un morar,cîþiva maiºtrii cizmari, un maistru curelar, doiplugari sau „economi” ºi cîþiva „soldaþi cu pa-tent”.

În douã situaþii, la rubrica de ocupaþii aparecuvîntul „cerºetor” indicînd atât modul de viaþãcât ºi condiþia socialã. Preotul consemneazã defapt decesul unor cerºetori (Teodor Otlãcan dinChitighaz ºi Elisei Enci), pripãºiþi în Aletea, am-bii la vîrste înaintate.

În sfîrºit tot rubrica de ocupaþii ne furnizeazãinformaþii despre primii þigani aºezaþi în Aletea:un oarecare Lasc Alexandru în 1856, Salcã Petru,þigan covaci în 1857 ºi Lacatoº Mihai în 1860.

Fiind ortodocºi ei se înregistreazã la aceeaºibisericã din Otlaca încât preotul, pentru a nu secrea confuzii, noteazã la fiecare în dreptul rubri-

cii de ocupaþii cuvântul „þigan” ºi, dacã este ca-zul, meseria.

Viaþa de familie

Un alt aspect din existenþa comunitãþii, desprecare matricolele ne oferã informaþii este viaþa defamilie.

Vîrsta consideratã potrivitã pentru întemeiereaunei familii era de 20-21 de ani la fecior ºi de 18-19 la fatã.

În ani, multe familii s-au înrudit între ele, Ar-delenii cu Blidarii ºi cu Gãnceºtii, Criºenii cuSãlãgenii etc.

Cununia se fãcea cu naºi aleºi din reþeaua derude, vecini ºi prieteni ai celor douã familii carese încuscreau.

Finii rãmîneau legaþi de naºi, vizitându-i ºirespectîndu-i.

Un asemenea naº, din alt sat, a fost capelanulSimeon Julani din Otlaca. Legãtura stabilitã prinaceastã naºire va face ca, peste ani, fiul capelanu-lui, Atanasie Julani, sã se însoare el însuºi în Aleteacu Ana Filipaº.

Copii începeau sã se nascã în anul imediat ur-mãtor cãsãtoriei ºi veneau unul dupã altul.

La botez se apela de obicei la o naºã. Naºterilefiind numeroase, aproape fiecare femeie mãrita-tã din Aletea a fost naºã la cineva.

Uneori aceeaºi naºã boteza toþi copii dintr-ofamilie, ori boteza la mai multe familii, ori botezade mai multe ori pe an.

Astfel Maria, a doua soþie a lui GheorgheCriºan, boteazã în perioada 1859–1863 de cinci oricopii din familiile Dongo (Dungãu) Ioan ºi Cio-can Flore.

Un alt obicei statornicit în localitate ºi confir-mat de actele bisericii a fost acela prin care fami-lia germanã sau un membru al acesteia cununasau boteza copii angajaþilor lor.

Cazurile înregistrate de matricole sunt nume-roase, prezentãm aici doar câteva.

Terezia, fata lui Nidermaier Iosif cununã în 1841pe Teodor Stoici cu Marta Mîndruþ. AntonFenhader cununã în 1849 pe Moise Muntean cuAna Cîmpan. Petru Faulhaber cununã în 1851 peIoan Ciugudean cu Susana Criºan, JohannSilbereis este naº în 1853 la Mihai Lilea ºi EcaterinaSfãt.

De asemenea, când într-o familie se nãºteaugemeni, copii aveau fiecare o naºã, una dintreacestea fiind germanã.

Numele primite la botez, mai ales la primulnãscut, erau cele ale naºului sau ale naºei.

În acest fel în Aletea vor apãrea la fete nume

14 LUMINAprecum Rozalia, Terezia, Ecaterina, mai puþinobiºnuite în tradiþia ortodoxã.

Mulþi copii mureau la naºtere, alþii la vîrste mici,dupã cîteva sãptãmîni, la un an, la trei ani.

Bolile indicate de preot în registrul de deceseerau ºi ele diverse. Se murea de tuse, de „zapor”,de friguri sau de vãrsat mic. Cea mai virulentãboalã la copii, în epocã, a fost totuºi vãrsatul marede care, nu odatã, au murit în aceeaºi familie, unuldupã altul, mai mulþi copii, de vîrste diferite.

La fel mureau ºi multe mame tinere din cauzaunor naºteri grele. Bãrbaþii rãmaºi cu mai mulþicopii se recãsãtoreau.

Moartea era de altfel atât de frecventã în aceletimpuri încît preotul obiºnuia sã noteze la cauzadecesului „boala îndãtinatã”.

Doar în 1860 gãsim consemnaþi trei morþi de„epidemie”, probabil epidemia de holera care abântuit în acel an în Comitatul Arad.

Aceasta mortalitate ridicatã nu însemna cã înAletea n-au existat ºi bãtrîni care au murit la vîrsteînaintate, lãsînd în urmã o mulþime de copii ºinepoþi (Ardelean, Criºan, Gancea etc).

În toate cazurile în care boala s-a prelungit ºise ºtia cã omul este pe moarte, unul din preoþiidin Otlaca venea la patul de suferinþã pentru ada ultima împãrtãºanie.

Amãnuntul, consemnat de asemenea cu grijãîn registru, nu este lipsit de importanþã pentru ocomunitate care nu avea bisericã ºi preot propriuºi despre care se puteau face multe speculaþii înlegãturã cu viaþa religioasã.

Acum ºtim cã în tot acest timp aletenii au trãitºi au murit dupã normele bisericii ortodoxe fiind

asistaþi de unul din cei patru preoþi de la Otlacacare nu ezitã sã vinã în Aletea cînd erau chemaþi,indiferent de anotimp sau de zi, chiar ºi la sãrbã-torile mari (Crãciun, Paºti).

Aceste morþi numeroase de la mijlocul secolu-lui al XIX-lea explicã dispariþia unor nume ºi im-plicit a unor familii (Blidar). Comparînd numeledin registre cu cele existente azi pe crucile din ci-mitir constatãm cã multe nu se mai regãsesc fiindînlocuite de nume noi (Þapoº). Aceastã situaþieexplicã unele confuzii de datare privind vechi-mea anumitor familii în localitatea ºi tendinþa deplasare a venirii românilor mult mai tîrziu.

Or, în registrul de cãsãtorii apar anual membrinoi care pãtrund în comunitatea aleteanã veninddin satele din jur, încã din 1825, fenomenul deîmprospãtare continuã a nucleului iniþialdesfãºurîndu-se pe duratã lungã.

Indiferent însã cînd au venit ºi de unde, odatãajunºi aici ei devin „aleteni”, încadrîndu-se încomunitatea creatã la finele veacului al XVIII-lea.

Aceastã comunitate, diferitã de cea germanã ºi-a creat propriile ierarhii de respectabilitate, pro-priile valori culturale ºi morale, conservînd pînãastãzi toate elementele care o definesc: limbã, re-ligie, tradiþii.

Istoria ei, neimportantã din perspectiva mari-lor evenimente, reprezintã în alt plan, un modelde supravieþuire a unui grup într-o majoritate dealtã culturã.

Familiile din Aletea au fost prezentate alfabe-tic, cu cãsãtoriile, naºterile ºi decesele care au avutloc în interval de 50 de ani (1818–1868) în revista„Ziridava”, XXI, Arad, 1998.

ANJA – Arhivele Naþionale, Direcþia Judeþeanã Arad-Fond Prefectura Judeþului Arad, Seria Conscripþii;Colecþia Registre Stare Civila, Oficiul Parohial orto-dox român Grãniceri, Matricole botezaþi reg. 1/1817,Matricole cãsãtoriþi reg. 6-7/1824-1836/ Matricole de-cedaþi reg. 8-11/1819-1883/.

CONSTANTINESCU, 1984 – Radu Constantinescu,Studiu introductiv la Gerard de Cenad, Armonia lumii,Buc., 1984, p 43-44.

CIUHANDU, 1940 – George Ciuhandu, Românii înCâmpia Aradului de acum douã veacuri, Arad, 1940, Ane-xe, p 122-124.

BIBLIOGRAFIE

CSOBAI, 1996 – Elena Csobai, Istoricul românilor dinUngaria de azi, Giula, 1996, p 18.

FÉNYES, 1851 – Fényes Elek, Magyarország GeográfiaiSzótára, I-II, Pest 1851, p 301.

PALUGYAY, 1855 – ifj. Palugyay Imre, Békés-Csanád,Csongrád és Hont Vármegyék leírása, Pest, 1855, p 177-178.

RAPAJKÓ, 1996 – Rapajkó Tibor, Elek története, Gyula,1996, p 13.

LUMINA 15

În anii ce au urmat revoluþiei de la 1848-49, eraupe rol o seamã de probleme cu un stagiu înde-lungat dar ºi altele, noi. Hotãrîrile sinodului de laChiºineu-Criº (1849) ºi chiar modesta lui conti-nuare la Arad, (1850), au rãmas în esenþã inope-rante. Moartea episcopului Gherasim Raþ (1850)ºi interimatul lui Patrichie Popescu ca adminis-trator, au întîrziat luarea de mãsuri eficace mãcarla nivelul celor curente. Înscãunarea episcopuluiIvancovici (1854), a fost urmatã de încercãri pen-tru soluþionarea problemelor. Desigur, pe lîngãproblema centralã a separaþiei ortodoxiei româ-neºti de sîrbi, apoi ridicarea unei noi catedrale laArad, demolatã de autoritãþile militare, o seamãde probleme proveneau din parohiile existente încomitatul Cenad-Bichiº, reunite de regimul ab-solutist, precum ºi din cele din vestul Bihorului.

Mutaþiile teritorial-administrative operate deregimul absolutist au avut înrãurire ºi ºi în struc-tura unor parohii. În 1855, s-a trecut larearondarea parohiei din Chitighaz, extinsã prinincluderea unui numãr de opt felii, care mai îna-inte intrau în perimetrul comitatului Arad. Ke-vermes a fost raliatã ca filie la Macea, iar Aleteaîncorporatã definitiv la Otlaca (azi Grãniceri) carea fost adjudecatã comitatului Bichiº. Episcopul adispus ca lãcaºul de cult din Aletea sã fie deservitalternativ de cei doi parohi. Aceºtia insistau ca ºifilia Lökösháza sã le fie atribuitã. Micul grup deenoriaºi de pe pusta Botoº, petiþiona sã fie inclusîn parohia din ªiclãu (245,341/1855, 203,228, 284,514/1856, 54, 452/1857).

Episcopia acorda o atenþie sporitã filiilor. Caprim pas reclama din partea parohiilor o eviden-þã mai clarã despre enoriaºi, în vederea acordãriiunei asistenþe bisericeºti mai eficiente. În aceastãactivitate au fost antrenaþi ºi preoþii din parohiilemai mari. În acest fel, au intrat în vizorul episco-piei un grup de 75 de enoriaºi la Beretyóújfalu ºi90 la Váncsod.

Unele documente oglindesc stãruinþe de a îm-bunãtãþi activitatea din parohii, în spiritul vremu-rilor noi. În 1855, parohul Gheorghe Vasilievicidin Oraºul Mare Românesc din Giula a propuscreºterea numãrului membrilor din consiliu de la6 la 12 (428/1855).

Eugen Glück

Documente din arhiva episcopiei ortodoxeromâne din Arad privind parohiile

din sud-estul UngarieiÎn 1856, s-a înfiinþat la Giula, la sediul local,

concurs ortodox, o capelã pentru deþinuþi, fiindînsãrcinat cu pãstorirea din partea episcopului,parohul Gheorghe Vasilievici (266/1856).

În Oraºul Mare Românesc din Giula continuaustrãduinþele ca în Giula sã existe un monumentallãcaº de cult, adegvat importanþei oraºului. În aniirespectivi s-a ridicat turnul masiv al catedralei(1854), dar recepþia finalã s-a prolongat încã cinciani. Aceastã întîrziere s-a datorat faptului cã fon-durile necesare finisajului au trebuit transferateîn 1858, pentru reconstrucþia ºcolii. Edificiul aces-teia a cãzut victimã unui incendiu ºi a lãsat 140elevi fãrã posibilitate de studiu. Giulanii ar fi do-rit sã instaleze în turn ºi un ceas, dar care nu aputut fi finanþat din fondurile parohiale. Doar onouã iniþiativã pornitã din rîndurile enoriaºilor adus la colectarea unei sume (8,315/1854 9, 94,292/1858, 34,267/1859).

Dacã toate parohiile într-un fel sau altul aveauprobleme materiale, acestea la Bichiºciaba au luatdin nou forme acute. Ridicarea bisericii, a caseiparohiale ºi a ºcolii au început încã înainte de larevoluþia 1848-49, în mare parte prin colectã fã-cutã în toatã Ungaria contemporanã. În urma in-solvabilitãþii parohiei în 1854, s-a înaintat orga-nelor de stat o cerere în vederea unei noi colectegenerale. Autoritãþile însã au evitat probabil înurma problemelor apãrute cu un deceniu în urmã,în privinþa decontãrii banilor colectaþi ºi s-au în-voit abia în 1856. Acþiunea ºi de aceastã datã s-adedublat de probleme. Curatorul Ficiovici, a fostobligat sã demisioneze ºi doar succesorul lui aclarificat situaþia. Strîmtoraþi bãneºte, ei au cãu-tat sã vîndã via parohiei (66,135/1854, 7,8/1855,252/1856, 160,240/1858, 108/1859).

Asigurarea unui cler competent ºi cu studii ele-vate a constituit o problemã cotidianã. Autoritã-þile centrale din Viena în 1857, au reiterat obliga-þia episcopiei de a reduce numãrul preoþilor, ceeace a întrunit ºi vederile forului bisericesc de deci-zie din Arad (436/1857). Astfel, în 1858, MelentieRocsin a fost transferat pe un post vacant dinApateu de la Oradea, parohia lui fiind redusã(149, 378/1858).

Documentele oglindesc rezultatele obþinute în

16 LUMINAasigurarea unor clerici cu studii elevate. În 1857,Petre Popovici, în memoriul depus la episcopiepentru obþinerea postului din Oraºul Mic Româ-nesc din Giula, invoca faptul cã a absolvit între-gul curs liceal ºi a terminat teologia din Arad (281,404/1857). Nu putem uita cã în aceastã perioadãnici pe departe nu se generalizase cerinþa absol-virii teologiei de cei ce solicitau hirotonisirea.

Chiar ºi multe parohii pretindeau preoþi pre-gãtiþi. Astfel de cerere a sosit ºi de la Darvaº, pro-topopul din Oradea fiind însãrcinat cu soluþiona-rea dotaþiei pe mãsurã (38/18857, 292/1858).

A continuat ºi încercarea preoþilor de a ieºi dinmizeria ce caracteriza situaþia din nu puþine pa-rohii. Un asemenea caz l-a constituit încercareapreotului George Zeldeºan din Oraºul Mic Ro-mânesc din Giula care a servit timp de nouã aniîn aceastã parohie ce suferea de neajunsurile în-ceputului ºi sub sarcinile apãsãtoare ale ridicãriibisericii ºi celorlalte stabilimente. El reuºi sã fietransferat în 1857, alãturi de protopopul din ªiria(221/1857).

Lipsa unui sistem de pensionare, peste resur-sele bisericii a perpetuat încã într-o mãsurã me-todele de asistenþã tradiþionalã. Spre exemplu,Cristina Gheorghievici rãmasã orfanã dupã de-cesul tatãlui ei, paroh în Bãtania, decedat în 1854,a primit jumãtate din venitul parohial al anuluiurmãtor, retras din retribuþia succesorului MoiseGrozescu, care la rîndul lui a fãcut cu greu faþãobligaþiei (118,348/1854,446/1855).

În cazuri justificate se practica încã moºtenireaparohiilor din tatã în fiu. La Bãtania, în 1857,Arsenie Bojidar moºtenise parohia pe care fami-lia lui o deþinea succesiv de peste un secol, el larîndul sãu fiind în aºteptare din 1847, ca ºi cape-lan, atît timp cît tatãl lui era capabil de funcþiune(53,51/1854). La Chitighaz, dupã decesul luiTheodoru Ardelean (1853) a urmat fiul Michaelcare a preluat întreþinerea unei familii numeroa-se (25,238,251/1854).

În cazul parohului Petru Davidovici din Hód-mezõvásárhely s-a admis succesiunea fiului sãunumai dupã ce a fãcut dovada studiilor completeºi cunoaºterea limbii enoriaºilor proveniþi din treietnii (42,210, 358/1857). În schimb, cererea luiMoise Grozescu la Bãtania, nu a fost onoratã ºifiul acestuia e îndrumat sã solicite altã parohie cedevine vacantã (46,85/1854).

În parohiile din comitatele Cenad, Bichiº ºi ves-tul Bihorului, baza venitului parohial o constitu-iau sesiile alocate în temeiul reglementãriiurbariale din jurul anului 1780, zisã a MarieiTereza. Legea din 1836 a confirmat situaþia, darnu a soluþionat problemele parohiilor extinse sau

nou constituite ºi aceste cazuri le-a lãsat de faptla aprecierea domeniilor. O problemã a apãrutprin dezmembrarea parohiei din Oraºul MareRomânesc din Giula. Noua parohie din OraºulMic Românesc nu a avut sesie în dotare ºi cerereaîn aceastã direcþie adresatã domeniului, iar dupã1849, comitatului, a rãmas fãrã ecou. Comitatul ainvocat cã cele douã sesii din dotarea ortodocºi-lor reprezintã o situaþie superioarã faþã de cele-lalte culte. Deocamdatã, nici redistribuirea sesii-lor pe baza situaþiei existente nu a fost aprobatãde organele de stat ºi bisericeºti (146/1857, 262,333/1858).

O nouã problemã a apãrut în legãturã cu sesii-le parohiale ca urmare a introducerii contribuþieifiscale comune, decretatã de legislaþia promulga-tã în timpul revoluþiei de la 1848. Ca urmare, ºibunurile bisericeºti au devenit impozabile dacãaduceau venit. În mai multe locuri, enoriaºii aupreluat benevol sarcina în acest sens. La Bãtania,în schimb, în 1855, cei trei parohi erau în restanþãcu impozitul funciar pe ultimii trei ani. Laplîngerea lor, comitatul a precizat cã obligaþia lerevine beneficiarilor. La Giula, unde se pare cãobligaþia fiscalã crea probleme mai mari, episco-pul a îndrumat protopopul sã încerce sã determi-ne comunitatea la platã. La Chitighaz, dupã o sea-mã de discuþii ºi chiar convulsiuni s-a ajuns la uncompromis între preoþi ºi enoriaºi (59/1855, 384/1857, 403, 441, 473/1859).

În perioada revoluþiei de la 1848-49 ºi în aniiurmãtori, toate confesiunile au avut probleme cuaºa-zisul „bir” sau „taxa lecticalã” plãtitã de cre-dincioºi în naturã sau bani pentru parohii. În con-diþiile creºterii fiscalitãþii de stat, posibilitãþile cre-dincioºilor au fost îngrãdite, iar în unele locuri aapãrut credinþa cã ºi aceastã obligaþie a fost abo-litã odatã cu privilegiile feudale. În Oraºul MicRomânesc din Giula, în 1855, parohul PetruZeldeºan se plîngea cã enoriaºii nu vor sã supor-te decît stolele. Cunoscînd situaþia localã, episco-pul se gîndea chiar la suspendarea temporarã <aactivitãþii pastorale, ceea ce însã pînã la urmã, s-aputut evita. Situaþia însã se repetã în 1857, ceeace a adus o recomandare din partea episcopuluipentru sesizarea organelor de stat în vederea per-ceperii silite a birului (479,557/1855,38/1856,62/1857).

La Cenadul Unguresc, în 1858, enoriaºii s-aulimitat la plata stolei. Comitatul a trimis la faþalocului o comisie de anchetã, solicitînd ºi partici-parea episcopiei. Comisia a decis încasarea res-tanþelor, ceea ce s-a prelungit pe o perioadã demai mulþi ani. Preoþii localnici se plîngeau cã bi-rãul ºi notarul agitã populaþia împotriva lor. În

LUMINA 17

fine, reprezentanþii bisericii ºi autoritãþii civile aureuºit sã restabileascã pacea în comune (347,398/1858, 290,291, 321,414,468/ 1859).

În rîndul preoþilor care pãstoreau în zonã s-auevidenþiat ºi personalitãþi deosebite. În 1854, s-aconturat revendicarea ca încã un asesor sã fie in-clus în consistoriul din Arad, provenit din comi-tatul unit Cenad-Bichiº. În memoriul respectivapare propunerea, onoratã de vlãdicã, privindincluderea în consitor a lui Gheorghe Vasilievici.Se menþioneazã cã funcþioneazã în Oraºul MareRomânesc din Giula din anul 1847, este absolventde liceu, al Academiei de Drept ºi al teologiei dinArad, vorbeºte limbile românã, maghiarã, germa-nã ºi latinã (469,513/1854). În acelaºi timp, conti-nua sã fie asesor consistorial Petre Chirilescu, maitîrziu protopop în Chitighaz.

Deºi ºcolile comunale ºi orãºeneºti în principalerau sub jurisdicþie statalã, documentele din fon-dul episcopiei oglindesc unele aspecte ale proble-melor curente. La Bãtania, Cenadul-Unguresc,Giula ºi Chitighaz apar ºcoli cu limba de predareromânã. Despre celelalte localitãþi studiate nu amgãsit date. Autoritãþile cereau organelor bisericeºtiîn primul rînd asistenþã în vederea asigurãrii uneiînalte frecvenþe ºcolare (206,218,507/1857).

Un demers important a avut loc din partea epis-copiei în vederea ajutorãrii convictului gimnazi-ului din Szarvas, frecventat de relativ mulþi eleviromâni. Un document interesant este memoriullui Moise Bora înaintat în 1856, cerînd sprijinulepiscopiei pentru introducerea tomului II din„Graiul Român”, redactat de el, în ºcolile româ-neºti. Din anexã reiese cã inspectoratul ºcolar dinOradea a avizat negativ propunerea (507/1856,57/1859).

Posedãm informaþii ºi despre dotarea biserici-lor cu cãrþi din partea tipografiei Universitãþii din

Buda. (Catavasier, Ciaslov etc) (4/1856,7/1860).Este interesant de remarcat cã în 1854, au sositcãrþi bisericeºti ca ajutor din Rusia la Bãtania, des-tinate probabil enoriaºilor sîrbi. Totodatã însã seremarcã ºi un ajutor bãnesc din aceeaºi sursã pen-tru biserica din Oraºul Mare Românesc din Giula(8,22/1854).

Problema naþionalã continua sã frãmînte cre-dincioºii, în primul rînd în parohiile mixte cusîrbii. La Bãtania dupã revoluþia de la 1848-49,atmosfera s-a deteriorat. În parohie se gãseau 2195sîrbi, 1485 români ºi chiar cîþiva maghiari orto-docºi. În sedisvacanþa apãrutã la una din parohii,în 1853, a intervenit ºi patriarhul Raiacici dinCarloviþ. Încurajaþi de acesta, sîrbii nu s-au mul-þumit sã li se rezerve douã din cele trei parohii.Odatã cu numirea lui Moise Grozescu i s-a im-pus în contul venitului parohial ºi un capelan sîrb.Totuºi, pînã la urmã, autoritãþile de stat au decistransferarea capelanului amintit în contul celordoi parohi sîrbi (239/1854).

La Cenadul-Unguresc, preotul român Luczaya cerut ca sesia deþinutã de sîrbul SvetozarPopovici sã fie împãrþitã cu el, dar a fost respinsla nivelul superior bisericesc (454/1858, 22/1859).

Dupã cum se ºtie, Ieronim Luczay a fost insta-lat în parohie în urma evenimentelor din primã-vara anului 1848. Cu aceastã ocazie, majoritateacredincioºilor români a pãrãsit biserica unitã ºi aredevenit ortodoxã, cult de care aparþinuserã pînãnu demult. În anii 1855-57, s-au formulat reven-dicãri din partea enoriaºilor rãmaºi în continuareuniþi ca sã se permitã slujirea alternativã în bise-ricã a celor douã confesiuni. Ortodocºii au refu-zat cererea dînd naºtere la un diferend ce s-a pre-lungit pînã dincolo de anul 1860 (587/18855,719/1858,45/1859).

Trezirile erotomane ale lui Girolook ºi Gerolupinagraficã pe calculator, 1998

18 LUMINA

Creºtinarea ungurilor ºi a altor popoare conlo-cuitoare, a fost un proces lent. Din cauze în pri-mul rînd politice, cãpeteniile maghiarilor s-aubotezat mai întîi în religia Bizanþului, ca, apoi, laanul 1000, regele ªtefan cel Sfînt, sã primeascã înmod „oficial” catolicismul ºi coroana de rege dinmîna papei Silvestru al II-lea.

În estul regatului însã, continuã peregrinãrilemisionarilor de rit bizantin. Probabil cã locuitoriidin aceastã zonã cunoºteau limba slavã, cãci epis-copul grec, încã din anul 953, încerca sã-i conver-teascã folosind un translator bulgar.1 În vocabu-larul religios al limbii maghiare existã un numãrimportant de cuvinte preluate de la slavii orto-docºi.

Pe parcursul Evului Mediu, caracteristica prin-cipalã a structurii populaþiei din Cîmpia Maghia-rã e mobilitatea. În secolul al XII-lea, emigrãrileating un nivel ridicat, în primul rînd datoritã pri-vilegiilor acordate strãinilor. De exemplu, legileregelui Coloman Cãrturarul (1095–1116), prevãdînlesniri importante pentru acei hospes care vorpopula zone nelocuite.

La începuturi, stabilirea strãinilor în regatulmaghiar era practic necondiþionatã, cu atît maimult în Cîmpia Tisei, unde un vacuum demogra-fic, datorat în primul rînd condiþiilor geografice,a fost înregistrat secole de-a rîndul. Acest vid depopulaþie, deci de braþe de muncã ºi de luptã, afost cauzat ºi de atacurile ºi rãzboaiele din aceas-tã regiune, ca ºi de apariþia timpurie a centrelorurbane, în vest, care atrãgeau oamenii.

Un popor migrator important în istoria ungu-rilor, au fost pecenegii, despre care conþine dateºi cronica lui Anonymus. Aceºtia s-au aºezat peLunca Noroioasã a Criºurilor. Deºi la început nus-au bucurat de drepturi speciale, în secolele XIII-XIV, mulþi pecenegi primesc titluri nobiliare. Ast-fel, spre sfîrºitul secolului al XIV-lea, aceºtia sîntasimilaþi de maghiari, pierzîndu-ºi cu totul limbaºi alte însemne etnice. În Ungaria (ca ºi pe alteteritorii pe unde au trecut), pecenagii au lãsat unnumãr oarecare de toponime.

Numele ismaeliþilor apare pentru prima oarãîntr-o lege emisã de regele Ladislau I (1077–1095),ºi e probabil cã aceºtia au sosit în regatul Ungari-

ei ca negustori, apoi s-au aºezat mai ales în par-tea de nord ºi centralã a Cîmpiei Maghiare. Separe cã acest grup de populaþie de religie maho-medanã era alcãtuit în general din bulgari de peVolga. Cuvîntul „ismaelit” e de origine latinã ºieste termenul cu care latinii îi denumeau genericpe arabi.

Cuvîntul buzurmani/bezermini, sau – în pro-nunþie maghiarã – böszörmény denumeºte ace-laºi grup religios al ismaeliþilor, deci este sino-nim cu „mahomedan”, este cuvînt de origine sla-vã ºi apare pentru prima datã în documente dinanul 1275. Buzurmanii s-au stabilit în partea denord a judeþului Hajdú-Bihar, unde numele lor s-a pãstrat în toponimele Hajdúböszõrmény ºiBerekböszörmény.

Primind încuviinþarea regelui Géza al II-lea,misionarul islamist Abu Hamid al Garnati predi-cã în Cîmpia Maghiarã între anii 1151 ºi 1153.„Raportul” pe care îl întocmeºte despre misiuneasa, cuprinde date interesante privind convieþui-rea încã tihnitã a mahomedanilor cu populaþiilenemahomedane dintre Criºuri ºi Tisa.2 Mai tîrziu,începe procesul de creºtinare ºi de asimilare for-þatã a muslimilor. Cei care, dupã botezul creºtin,continuau sã-ºi practice religia originarã, eraualungaþi din þarã; fiecare localitate cu populaþiemusulmanã avea obligaþia sã construiascã o bise-ricã creºtinã, musulmanilor le era interzisã endo-gamia... Spre sfîrºitul secolului al XII-lea, ismaeliþiicare nu se creºtinaserã, pãrãsesc definitiv rega-tul.

Imigranþii sosiþi în Ungaria dinspre vestul Eu-ropei sînt general cãlugãri din diverse ordine ca-tolice, franci ºi italieni, ºi nu au ajuns în Cîmpie.Nici germani din primul val de imigranþi nu ajungdincolo de Tisa. În aceastã primã fazã a colonizã-rii germanilor în Ungaria, aceºtia au primit nu-meroase privilegii, datoritã legãturilor de rude-nie cu germani, ale dinastiei arpadiene.

Dinspre este sosesc însã douã grupuri de po-pulaþie importante: cumanii ºi alanii. Dupã 1240,regele Béla al IV-lea, le permite cumanilor sã seaºeze pe tot teritoriul Ungariei. Aproximativ50 000 de cumani s-au stabilit în centrul CîmpieiMaghiare, între Dunãre ºi Tisa, ca ºi pe cursurile

Mihaela Bucin

Excurs istoric asupra grupurilor etnice ºinaþionale din Cîmpia Ungarã

LUMINA 19

rîului Criº ºi Mureº. Cu toate cã au acceptat cato-licismul în jurul anului 12503, ei au continuat sãtrãiascã, sã se comporte, sã se îmbrace dupã le-gea lor pãgînã.

Deºi se ocupau cu agricultura, dupã ce dusese-rã, ca ºi maghiarii un mod de viaþã seminomad,cumanii erau în primul rînd excelenþi soldaþi, re-prezentînd o forþã militarã importantã pentru re-gatul nu prea populat al Ungariei.

Ajuns rege al Ungariei la vîrsta de 18 ani, Vasileal IV-lea Cumanul (1272–1290), fiul unei prinþesecumane, le asigurã celor din neamul sãu libertãþiîntãrite prin lege. ªapte triburi au garantatã auto-nomia teritorialã, iar cãpitanii aºezãrilor cumaneprimesc titluri nobiliare.

Comunitatea cumanã a devenit atît de puterni-cã, încît celelalte populaþii au început sã le preiaobiceiurile: sã-ºi radã barba, sã-ºi tundã pãrul, sãpoarte „süveg” (un fel de pãlãrie înaltã, specificcumanã, care a rãmas, de altfel, piesã a portuluipopular maghiar), sã aibã mai multe soþii. Înºti-inþat de aceste fapte, papa trimite în 1279 un con-sul, care îi confirmã cã situaþia punea în pericolcreºtinismul din regatul maghiar. Papa le interzi-ce cumanilor cu strictaþe practicarea ºamanismu-lui, dupã ce au primit botezul creºtin; le porun-ceºte sã îºi ardã corturile ºi sã locuiascã în aºezãristabile; le stabileºte un teritoriu fix, pe care nu auvoie sã îl pãrãseascã ºi sã se mute în alte regiuni.Acest teritoriu era cuprins la dreapta ºi la stîngaTisei, precum ºi pe rîul Mureº.

Pînã la sfîrºitul secolului al XIV-lea, cumanii aufost scutiþi de orice dãri, astfel cã în anii 1500,nobilimea cumanã avea o situaþie materialã deo-sebit de bunã faþã de a maghiarilor. Însã în seco-lul urmãtor are loc o decãdere vertiginoasã a aºe-zãrilor cumane, culminînd cu „iobagizarea” po-pulaþiei.

În diplomele nobiliare din secolele XIII–XV, aurãmas în jur de 160 de antroponime de originecumanã, dintre care unele se întrebuinþeazã ºiastãzi, (de exemplu Cserbán/ªerban), precum ºitoponime (de exemplu, Debrecen/Debreþin).

Cel mai important monument de limbã cumanãeste un codice – Codex Cumanicus – pãstrat la Ve-neþia, care cuprinde un dicþionar latin-cuman-persan, precum ºi rugãciuni ºi imnuri religioasetraduse din latinã în limba cumanã.

Dupã toate probabilitãþile, cumanii din CîmpiaMaghiarã ºi-au pierdut limba în secolul al XVI-lea. Pînã în secolul nostru s-a pãstrat în popor ovariantã distorsionatã a rugãciunii „Tatãl nostru”în cumanã, care s-a propagat pe cale oralã, avîndo structurã golitã de sens, asemãnãtoare jocurilorde copii. De asemeni, graiul din regiunea Kunság

pãstreazã cîteva elemente lexicale cumane. Maimult de 15 nume de aºezãri din teritoriul pe carel-a ocupat acest grup etnic, pãstreazã etnonimul„kun” (cuman): Kunszentmárton, Kunszentmik-lós, Kunhegyes. Pînã astãzi, majoritatea popula-þiei din fostele regiuni cumane este de religie re-formatã calvinã, deoarece catolicizarea cumani-lor a fost forþatã ºi formalã. Ei au trecut însã debunã voie la protestantism, atunci cînd ºi-au pier-dut tradiþiile religioase proprii.4

Celãlalt grup etnic pornit din Asia, care s-a opritdin migrarea-i spre vest ºi s-a stabilit, în EvulMediu, în Cîmpia Maghiarã, a fost cel al unor tri-buri de alani, populaþie iranianã, pe care unguriii-au numit „iasi” (în ortografie maghiarã cuvîntulare la nominativ, singular/plural, formele „jász/jászok”). Acest etnonim este de origine ruseascã,deoarece apare pentru prima oarã într-o cronicãrusã. În limba maghiarã el e atestat începînd cuanul 1318, cînd e prezent într-o diplomã nobilia-rã din Ardeal.5 Alanii primesc teritoriu vecin cucel al cumanilor, îndeplinesc mai ales servicii mi-litare ºi deþin aceleaºi privilegii ca cei din urmã.Au reuºit sã-ºi pãstreze o bunã parte din acesteprivilegii pînã la 1702, iar autonomia teritorialãpînã în 1876, cînd are loc împãrþirea Ungariei încomitate. Alanii îºi pãrãsesc mai uºor decît cu-manii viaþa ºi obiceiurile de nomazi, încep de tim-puriu sã se ocupe de cultivarea pãmîntului. Desi-gur, e important ºi faptul cã locurile pe care lestãpîneau erau mult mai potrivite pentru agricul-turã decît cele ale cumanilor.

Despre limba alanilor, despre felul lor de viaþãexistã puþine informaþii precise. Un numãr de to-ponime din teritoriul pe care l-au posedat, au înstructura lor etnonimul „jász”: Jászberény,Jászapáti.

E necesar sã amintim cã pe tot parcursul Evu-lui Mediu, schimbãrile demografice s-au datoratatît rãzboaielor, nãvãlitorilor nomazi, cît ºi unorcalamitãþi naturale ºi epidemii.

Grupurile etnice enumerate mai sus, s-au „to-pit” ireversibil în masa maghiarã, dar amprentalor a rãmas mai ales la nivelul culturii populare,atît materiale cît ºi spirituale.

Procesul de asimilare nu a fost acelaºi în cazulgrupurilor mai numeroase, fãcînd parte din naþi-uni care ºi-au întemeiat state de drept. Este vor-ba, în general despre naþionalitãþile care au fãcutparte, împreunã cu maghiarii, din ImperiulAustro-Ungar.

Deºi evreii sînt semnalaþi de timpuriu în Un-garia, în Cîmpie n-au format colonii decît în se-colele XVII–XVIII. Multe familii de evrei au venitspre Tisa din Ardeal, cei mai mulþi dintre ei cu-

20 LUMINAnoºteau ºi limba românã. Se ocupau în generalcu comerþul, aceasta fiind singura ramurã econo-micã ce nu le era interzisã. Conform legiiSystematica Gentis Judaicae regulatio, emisã de îm-pãratul Iosif al II-lea, evreii nu aveau voie sã sestabileascã în oraºe, nici sã arendeze pãmînt. Lim-ba maternã le era permisã doar ca limbã de cult,în public trebuia sã vorbeascã latina, germana orimaghiara, actele oficiale pe care le deþineau eraueliberate într-una din aceste limbi. Nu le era per-misã organizarea învãþãmîntului în limba mater-nã, copiii evrei erau constrînºi sã frecventeze ace-leaºi ºcoli cu creºtinii. Din 1786, acel evreu carenu putea prezenta dovada absolvirii unei ºcolicreºtine, nu avea voie sã se cãsãtoreascã în faþastãrii civile. Acei evrei care deveneau învãþãtoriîn ºcolile maghiare, primeau absolvire de la im-pozite. Astfel se explicã numãrul mare de peda-gogi evrei dintr-o anumitã perioadã, (chiar ºi înºcolile româneºti) din Cîmpia Maghiarã.

În sud-estul Ungariei, colonii compacte de evreiau existat pînã în jurul anului 1944, cînd a înce-put înfiinþarea gettourilor ºi deportãrile.6

Mai întîi în mediul rural, apoi în cel urban, evre-ii au conferit localitãþilor în care s-au stabilit, oatmosferã aparte. În multe aºezãri ale Cîmpiei, eiau constituit un element civilizator.

În localitatea Chitighaz, la recensãmîntul din1846/47, existau 519 case, 614 familii ºi 3050 delocuitori. Împãrþirea pe religii – (numai bãrbaþii)– erau urmãtoarea: 355 de catolici, 1100 de orto-docºi ºi 10 israeliþi. În 1893 locuiau aici 63 de evrei,7

înaintea celui de-al II-lea rãzboi erau în jur de osutã, iar dupã rãzboi – ºi în zilele noastre – niciunul.

În general, evreii au avut colonii compacte ºiau conlocuit cu celelalte naþionalitãþi din CîmpiaMaghiarã, timp de aproximativ, un secol.8

Þiganii au ajuns în Ungaria în secolele XIV–XV; în documentele maghiare sînt amintiþi pen-tru prima oarã în anul 1417.9 Mai întîi sînt primiþicu bunãvoinþã, nobilii vãzînd în ei noi braþe demuncã. Dar þiganii nu s-au lãsat uºor maghiari-zaþi, nu au renunþat la felul specific de viaþã, mo-dul lor caracteristic de acomodare cu mediul s-adovedit mai puternic decît legile menite sã-i civi-lizeze. În plinã Epocã a Luminilor, împãrãteasaMaria Tereza emite în 1767 ºi 1773 mai multe legide socializare ºi asimilare a þiganilor, menite sã-ieduce pe aceºtia în spiritul muncii ºi al creºtinis-mului. Ea le cerea celorlalþi locuitori rãbdare ºiîngãduinþã faþã de þigani; proprietarii nobili erauobligaþi sã le împartã loc de case ºi pãmînt; in-terzicea denumirile de „þigani”, „egipteni” sau„poporul lui Faraon”, trebuiau numiþi „þãrani noi”

sau „maghiari noi”. S-a încercat separarea copii-lor de þigan de pãrinþi; le-a fost interzisã þiganilorendogamia; erau siliþi sã poarte haine þãrãneºti ºinu le era permis sã se ocupe cu lãutãritul ºi sãvorbeascã þigãneºte. Cea mai mare întrebare eradacã sã li se interzicã sau nu creºterea cailor, cãcidacã au cai, atunci nu vor renunþa la viaþa noma-dã, dar dacã n-au cai, nu pot lucra pãmîntul. Dupãconscripþia tuturor þiganilor din Imperiu, MariaTereza a dorit sã-i fixeze într-o colonie stabilã, înBanat. Dar încercarea n-a reuºit (din motive pecare Ioan Budai Deleanu le-a expus într-o formãesteticã ºi într-o manierã care depãºea epoca).

În sud-estul Cîmpiei, þiganii s-au stabilit destulde tîrziu, cãci dupã ce au renunþat la viaþa noma-dã, au cãutat zone în care puteau trãi mai uºor.Într-un ordin local de la sfîrºitul secolului al XVI-II-lea, privind stabilizarea þiganilor nomazi dinjudeþul Bichiº, se interzicea ca douã sau mai mul-te familii de þigani sã locuiascã pe aceeaºi stradã,pentru a nu avea cu cine vorbi þigãneºte.

Multe grupuri au venit în Cîmpie dinspre est,din pãrþile locuite de români. Deoarece vorbeauºi limba românã, popular au fost numiþi „þiganivalahi”. Ei au pãstrat pînã tîrziu obiceiuri ºi tra-diþii populare româneºti, pe lîngã cele proprii, cade exemplu obiceiul „Paparuda”.10

Dupã invazia turcilor în peninsula Balcanicã,alãturi de greci, s-au refugiat în imperiulHabsburgic ºi negustori aromâni. Despre numã-rul precis al acestora ºi despre localitãþile în cares-au stabilit nu sînt date concrete, deoarece nu aufost niciodatã consideraþi separat de greci, dardenumirea genericã de „greci” pe care le-o dã-deau maghiarii se referea nu atît la originea etni-cã, ci la religia greco-orientalã.

Date referitoare la primii comercianþi greci(printre ei ºi aromâni) care veneau cu marfã înCîmpia Maghiarã, dateazã din 28 octombrie 1618,într-un proces-verbal întocmit în oraºul Debre-þin. Dar cei mai mulþi ortodocºi din peninsulaBalcanicã se refugiazã în Imperiul Habsburgic însecolul al XVII-lea. Majoritatea o alcãtuiesc ne-gustorii. Cîteva familii importante de aromâniistabiliþi în Ungaria au fost: Grabovschi, Roja, ªa-guna, Mocioni, Gojdu, Dumba, Darvari, Murnu.11

Ortodocºi balcanici se aºazã de obicei în oraºe-centre comerciale preferîndu-le pe acelea undeexista deja bisericã ortodoxã. În partea de est aCîmpiei Maghiare, datoritã negustorilor greci ºimacedoromâni au cunoscut o înflorire deosebitãoraºele Bichiº, Bichiºciaba, Jula. În judeþul Bichiº,în anul 1747 existau 16 prãvãlii ai cãror proprie-tari erau, fãrã excepþie, greci. Încã din 1737, con-tele Grasalkovich, prefect al comitatului Arad,

LUMINA 21

afirmã cã în judeþele Csongrád, Csanád, Bichiº,Bihor nu existã alþi comercianþi în afarã de greci.12

În oraºul Bichiºciaba e atestatã prezenþa uneicomunitãþi ortodoxe întemeiatã de comercianþigreci, începînd din anul 176913. Printre credincioºise aflau ºi macedo-români, români, iar mai tîrziuli s-au alãturat cîteva familii de sîrbi ºi bulgari.Dupã 1800, majoritatea ortodocºilor din Bichiº-ciaba o alcãtuiau românii.

Prezenþa slavilor sudici în Cîmpia Maghiarã eatestatã din secolul al XV-lea. Desigur, ei trãiaupe aceste locuri ºi înainte de aceastã datã ºi aucontinuat sã soseascã în valuri succesive ºi în se-colele urmãtoare. Se ocupau cu pãstoritul, circu-lau liber, refuzau plata oricãror dãri ºi nu puteaufi „prinºi” ca iobagi de nobilii care cãutau braþede muncã. În secolele urmãtoare sîrbii sînt mer-cenari apreciaþi (chiar ºi în armata turcã) iar fap-tul cã preferã sã fie soldaþi ºi grãniceri ai hotare-lor Imperiului, le aduce în continuare scutirea deimpozite. Prima localitate sîrbeascã din judeþulCsongrád dateazã din jurul anului 1437. Un anmai tîrziu, refugiindu-se din calea sultanuluiMurad, mulþi sîrbi se stabilesc în comitatul Ara-dului. Dupã ce turcii ocupã Belgradul, un nou valimportant de sîrbi (dupã unele date, în jur de 2500de familii), conduºi de patriarhul ArsenieCernovici, se refugiazã în Ungaria. Din acest valde emigranþi sîrbi, unii s-au stabilit în Cîmpie, înoraºele Seghedin ºi Debreþin ºi în jurul acestora.Mai tîrziu, au alcãtuit colonii care se bucurau deprivilegii economice ºi de autonomie religioasãîn comitatele Arad, Csongrád. Urmaºii acestorcoloniºti sîrbi mai trãiesc ºi astãzi în aºezãri încare sînt ºi români, ca Bãtania ºi Cenadul Ungu-resc. Mult timp românii ºi sîrbii au avut bisericãortodoxã ºi ºcoalã confesionalã comune.

Spre sfîrºitul Evului Mediu, în unele regiuni aleGermaniei are loc un spor ridicat al populaþiei,iar terenurile agricole devin insuficiente. În ace-laºi timp, Ungaria avea un procent scãzut în ceeace priveºte densitatea populaþiei. Nobili de origi-ne germanã, care aveau proprietãþi întinse ºi înCîmpia Maghiarã (Harruckern ºi Weinkcheim)aduc coloniºti din sudul ºi vestul Germaniei. Laînceputul perioadei medievale sosiserã în Unga-ria germani din nordul ºi centrul þãrii de origine,care s-au stabilit mai ales în oraºe ºi s-au ocupatcu meºteºugurile (de exemplu în Jula); cei coloni-zaþi în secolul al XVIII-lea sînt agricultori. Nemþiiaduc cu ei un cult al muncii, un stil particular înconstrucþii, un mod de comportament propriu ºilimba oficialã a Imperiului.

În Aletea, ca ºi în Jula, proprietarul localitãþi-lor, baronul Harruckern János György, colonizea-

zã în anul 1720 germani din Bavaria, îndeosebidin localitatea Gerolzhofen14. Ambele oraºe îºipãstreazã pînã azi specificul german ºi o atmos-ferã care nu existã în alte localitãþi de cîmpie. Însãcele mai puternice comunitãþi germane au existatîn Transdanubia ºi au contribuit esenþial la ridi-carea economicã a zonei.

Naþionalitatea germanã a avut în Ungaria unloc privilegiat ºi a sporit pînã dupã cel de-al doi-lea rãzboi mondial. În anul 1939 populaþia ger-manã din Ungaria atingea cifra de 623 000; dupãdeportãrile de pînã la sfîrºitul anilor ’50, numã-rul germanilor a scãzut la 200 000.15 Din localita-tea Aletea au fost duºi în Uniunea Sovieticã 983de germani. Cu o zi înaintea deportãrii au primitordinul sã-ºi pregãteascã un pachet de maxim 50de kilograme, cãci vor merge la „malenki robotra”Astfel, germanii au pãrãsit þara care în trei sutede ani le devenise patrie.

Dupã descãlecatul ungurilor, dupã cãdereaimperiului avar, dupã rãscolirile tãtarilor ºi nã-vãlirea turcilor, dupã deportarea evreilor, cu acestact de pedepsire colectivã, Cîmpia Maghiarã îºischimbã încã o datã înfãþiºarea etnicã. În plus, dela începutul secolului al XX-lea se accelereazãprocesul de asimilare ºi maghiarizare a naþiona-litãþilor românã, sîrbã ºi slovacã.

Cel mai important centru al slovacilor din Cîm-pia Maghiarã este oraºul Békéscsaba (în ortogra-fie veche: Békés Csaba). Numele localitãþii aparepentru prima oarã în acte din 1332, iar etimolo-gic, originea toponimului are mai multe varian-te. „Békés” este un adjectiv care înseamnã „paº-nic, pacific” ºi este, de fapt, denumirea judeþuluica ºi a unui alt oraº învecinat. Pastorul evanghe-lic de origine slovacã, Haan Lajos (care din 1849a funcþionat cîþiva ani ca preot al slovacilor dinNãdlac) a întocmit la sfîrºitul secolului trecut omonografie a întregului comitat Bichiº. În pagi-nile ei afirmã cã pînã în jurul anului 1840, cînddevine oraº cîmpenesc, Bichiºciaba era „cel maimare sat din Europa”. Numele de Csaba (cu di-verse ortografii de-alungul timpului: Choba,Tsaba, Chiaba) este în limba maghiarã elementonomastic masculin de origine turcã, limbã în careare semnificaþia primarã de „cadou, dar”. Locali-tatea ar fi putut fi denumitã Csaba de la un even-tual proprietar cu acest nume. Denumirea e in-terpretatã ºi ca provenind din limba slovacã, fiedin cuvîntul „zaba” (broascã), fie din „csaba,csobolya” (vas din lemn, în care pãstorii pãstrauapa de bãut), fie din cuvîntul „csoban”, care înslovacã înseamnã „pãstor de boi, boar”.16 Pornindde la aceastã ultimã etimologie, numele localitã-þii poate proveni foarte bine din cuvîntul româ-

22 LUMINAnesc de origine turcã „cioban”, cãci nu e exclus cape pãºunile bogate care existau odinioarã pe aces-te locuri sã-ºi fi pãscut turmele de oi pãstorii va-lahi.

Pentru slovaci, limba maghiarã a folosit în tre-cut etnonimul tót/totok – „toþi, tãuþi”, care a in-trat în structura mai multor nume de aºezãri deexemplu: Tótkomlós, sau a devenit nume de fa-milie, cu ortografia Tóth. Ca nume de popor saude naþionalitate, acest etnonim are astãzi o nuan-þã peiorativã.

Cei mai mulþi slovaci au fost populaþi în sud-estul Ungariei, într-o a doua etapã de colonizãrisistematice, între 1711–1740. Au format aºezãricompacte de unde, apoi, au întemeiat noi colonii.În Ungaria, din punct de vedere etnografic ºi ling-vistic, slovacii se împart în douã grupe distincte.Cei din partea de nord-est, din jurul centruluiNyíregyháza, se numesc tirpák; ei ºi-au formataºezãri ºi gospodãrii bazate pe sistemul „buche-tului” de sãlaºe, care implicã un mod de viaþãspecific. Cei din jurul centrului Bichiºciaba se di-ferenþiazã lingvistic prin pronunþarea durã a vo-calelor ºi etnografic prin modul de construcþie alocuinþelor cu terasã deschisã.

În urmãtoarele localitãþi din Cîmpia Maghiarã,slovacii au convieþuit cu românii: Bichiºciaba,Aletea, Csorvás (Ciorvaº), toate în judeþul Bichiº.

Românii din Cîmpia Maghiarã reprezintã limi-ta vesticã a românitãþii actuale. Prezenþa lor pînãla Tisa încã înainte de apariþia maghiarilor în is-toria Europei (895), ºi în secolul imediat urmãtor,este o problemã mult discutatã. În limba maghia-rã, vechiul nume al românilor este „oláh” (în timpce pe italieni, ungurii îi numesc „olasz). Dar ter-menul are astãzi mai degrabã un caracter depre-ciativ.

Deoarece în trecut, de repetate ori, regiunile dinsud-estul actualei Ungarii, în special sectorul din-tre Criºuri ºi Tisa, a fost pustiit de rãzboaie, cala-mitãþi naturale sau epidemii, e greu de stabilit cuexactitate configuraþia etnicã a populaþiei într-oanumitã perioadã de timp. Un element care poa-te conduce la momentul iniþial al formãrilor co-lectivitãþilor româneºti, organizate ºi stabile, esteînchegarea comunitãþilor bisericeºti ortodoxe.

La venirea ungurilor în aceste pãrþi, ortodoxis-mul era deja cunoscut. Metodiu a pãstorit ca ar-hiepiscop al Moraviei între 873-885, rãspîndindcreºtinismului de rit latin nu a reuºit sã desfiinþe-ze toate mãnãstirile ortodoxe cãci, în 1204, papaInocenþiu îi reproºeazã regelui Emeric I al Unga-riei cã în þara lui funcþioneazã prea multe mãnãs-tiri greceºti.17

Numãrul românilor din Cîmpia Maghiarã creº-te vertiginos în secolul al XV-lea. Sînt colonizaþiromâni care se stabilesc definitiv pe cursul Criºu-lui Alb.

În timpul celor 150 de ani de ocupaþie turceas-cã în Ungaria, biserica ortodoxã a reuºit sã su-pravieþuiascã ºi sã se refacã. În secolul al XVIII-lea în judeþul Szabolcs, spre nordul Cîmpiei, seconstituie o diasporã alcãtuitã din români greco-catolice. Între 1735 ºi 1769 se înfiinþeazã în zonaNyirség patru parohii greco-catolice româneºti.Dar românii greco-catolici au trecut devreme lafolosirea limbii maghiare ca limbã de cult; azi s-au asimilat aproape cu totul. În anul 1930 existauîn Ungaria 17 parohii greco-catolice de limba ro-mânã, cu 17 689 de credincioºi. Dintre aceºtianumai 1150 au declarat cã au ca limbã maternãromânã.18

În Ungaria de astãzi existã 19 comunitãþi orto-doxe româneºti, dar localitãþile în care acesteafuncþioneazã nu ºi-au pãstrat toate caracterul ro-mânesc. În localitãþile Darvaº, Crîstor, Ciorvaº,în care existã biserici ortodoxe româneºti, nu exis-tã învãþãmînt în limba românã ºi nici alte institu-þii sau organizaþii cu specific românesc activ.

Populaþia româneascã din sud-estul Ungarieia trãit – cu excepþia oraºului Jula – în comunitãþirurale. Conºtiinþa naþionalã a românilor de aici afost mai degrabã un fel de patriotism local, cãcipentru comunitãþile româneºti din Ungaria în-semnele statului român, la al cãrui teritoriu nuau aparþinut niciodatã, sînt strãine, nu la repre-zintã. În afarã de graiul local, diferit de la o co-munitate la alta, apartenenþa etnicã a fost justifi-catã de religie ºi de obiceiurile ºi tradiþiile popu-lare specifice.

Dupã 1870, mulþi români din Ungaria adoptãreligii noi, mai ales baptismul. În Chitighaz, bise-rica baptistã a fost înfiinþatã în 1891. În deceniileurmãtoare au trecut la baptism ºi români orto-docºi din Apateu, Cenad ºi Micherechi. Baptiºtiiromâni din Ungaria au pãstrat ºi au cultivat lim-ba românã într-o formã îngrijitã. Însã baptismula interzis toate obiceiurile calendaristice, toate tra-diþiile legate de evenimentele importante din vi-aþa omului.

La recensãmîntul din 1920, existau în întreagaUngarie 23695 de persoane cu limba maternã ro-mânã (dintre care 19 179 erau ortodocºi). Larecensãmîntul din 1990 s-au declarat de naþiona-litate românã 25 000 de cetãþeni maghiari, dintrecare aveau româna ca limbã maternã 8730.

LUMINA 23

1. Idem, p. 16. Ács Zoltán „Nemzetiségek a történelmiMagyarországon,

2. Idem, p. 22. Ed. Kossuth, 1996, p. 12 ºi urn.3. Új magyar lexikon (Noul lexicon maghiar), ed. Aca-

demiei, Budapesta 1962.4. Ács Zoltán: op. cit., p. 49.5. Istoricii considerã cã dintre cumanii românizaþi pro-

veniþi din Muntenia, un anume Vaik a fost remar-cat pentru faptele sale de arme ºi a primit de laregele Sigismund de Luxemburg (1387–1437) ce-tatea Hunedoarei. Cneazul Vaik este consideratstrãmoºul vestitei familii a Huniazilor.

Istoria maghiarã consemneazã cã, fugind dincalea nãvãlitorilor tãtari, alanii (iasii) s-au refugiatîn Moldova ºi ei sînt întemeietorii oraºului Iaºi (înmaghiarã: „Jászvásár” „Tîrgul iasilor”). La 1285,împãratul Bizanþului îi colonizeazã pe alanii dinMoldova în sudul Dunãrii pentru a pãzi hotareleimperiului. Dupã extinderea turcilor spre Vidin,aceºti iasi sînt strãmutaþi în Cîmpia Maghiarã.

6. La arhiva judeþeanã din Jula, se pãstreazã ordinul1610 din 28 aprilie 1944, privind înfiinþarea getto-urilor în judeþul Bichiº. Un astfel de getto a fostînfiinþat la Jula, aici au fost internaþi ºi evreii dinsatele româneºti Chitighaz ºi Aletea. În getto „...einterzis accesul vizitatorilor creºtini ºi introduce-rea alimentelor. Evreii n-au acces în localurile pu-blice, în parcuri, n-au voie sã se plimbe pe stradã.Meseriaºilor evrei nu le este permis sã-ºi exercitemeseria decît în getto...”

7. Iosif Ioan Ardelean: Monographia comunii Chi-tighaz, Arad, 1893, p. 75.

8. Faptul cã evreii au locuit în colonii compacte e ºi oconsecinþã a faptului cã mozaismul le interzice cre-dincioºilor sã cãlãtoreascã sîmbãta, aºa cã aceºtias-au stabilit totdeauna în localitãþile ºi în jurul lo-calitãþilor în care li s-a permis sã-ºi construiascãsinagogã. De exemplu, în judeþul Bichiº, evreii au

Trezirile erotomane ale lui Girolook ºi Gerolupinagraficã pe calculator, 1998

NOTE

format comunitãþi compacte în jurul oraºului Jula,unde se afla sinagoga, în localitãþi limitrofe, locui-te ºi de români: Aletea, Bãtania, Chitighaz.

9. Dupã o staþionare în Ungaria, þiganii au ajuns pînãîn Olanda ºi Spania, unde grupul lor etnic e numitpopular „unger” respectiv „hungar”.

10. În Transdanubia în jurul oraºului Pécs, judeþulBaranya, existã cîteva zeci de mii de þigani, numiþibeiaºi, care vorbesc o variantã arhaicã a subdialec-tului bãnãþean.

11. Nicolae Tanaºoca: George Murnu – istoric al ro-mânilor de peste Dunãre (Studiu introductiv la vo-lumul: George Murnu – Studii istorice privitoarela trecutul românilor de peste Dunãre, Ed. Acade-miei, Bucureºti, 1984, p. 13.

12. Peste aproximativ un secol, comerþul va trece înmîna unui alt grup etnic, devenit în scurt timp, caºi grecii, clasã socialã ºi economicã: evreii. În mul-te cazuri, evreii au cumpãrat de la macedo-româniimobilele pe care aceºtia nu le mai puteau întreþi-ne dupã decãderea economicã. E cazul imobilelorlui Emanoil Gojdu, aromân din Budapeste, situateîn pasajul care poartã ºi azi numele proprietaru-lui. În aceste imobile se aflã capela ortodoxã ro-mânã din Budapesta.

13. Csabai olvasókönyv (Lecturi despre Ciaba), red.Chlebniczki János, Institutul de Cercetãri al slova-cilor din Ungaria, Békéscsaba, 1996, p. 197 ºi urm.

14. Elena Csobai: Istoricul românilor din Ungaria deazi, Giula, 1996, p. 17.

15. Zielbauer György: Elhurcolás és elûzés (Deportãriºi izgoniri) în: Migráció a Kárpátmedencében (Mi-graþii în Bazinul Carpatic), Békéscsaba, 1994, p. 71ºi urm.

16. Gyivicsán Anna, Krupa András: A magyarországiszlovákok (Slovacii din Ungaria), ed. Utmutató, p.17 ºi urm.

24 LUMINA

1. Instituþii de învãþãmînt pentru naþionalita-tea românã în oraºul Giula

Oraºul Giula reprezintã centrul naþionalitãþiiromâne din Ungaria. În jurul acestei localitãþi trã-ieºte majoritatea populaþiei româneºti din Unga-ria contemporanã. Datoritã acestui fapt, dupã celde-al doilea rãzboi mondial, la Giula au fost înfi-inþate importante centre de învãþãmînt în limbaromânã.

Învãþãmîntului în limba românã din Ungaria i-a lipsit acea bazã solidã care este tradiþia, atît pro-fesionalã cît ºi din punct de vedere al folosirii lim-bii române, deoarece românii din Ungaria vor-besc diferite variante de grai.1

În anul 1946 a fost înfiinþatã prima ºcoalã „cen-tralã” la Giula, cu rolul de a-i coopta în aceeaºiinstituþie pe toþi elevii români doritori sã se in-struiascã. Aceastã ºcoalã s-a numit Gimnaziu ºiªcoala Generalã de Stat cu Predare în Limba Românã.În primul an de funcþionare, pentru continuareastudiilor gimnaziale nu s-a prezentat aici nicimãcar un singur elev, astfel cã în timp ce ºcoalageneralã îºi începe activitatea în 1946, liceul ro-mânesc începe sã funcþioneze propriu-zis doar în1949.

Elevii din aceastã unitate de învãþãmînt sosescdin judeþele Bichiº, Csongrád ºi Hajdú-Bihar. Încea mai mare parte se trag din familii de þãraniagricultori, dintr-un mediu pentru care e evidentfaptul cã generaþiile anterioare n-au avut posibi-litatea sã se instruiascã. Din aceastã cauzã, nicicei care s-au ocupat la începuturile istoriei româ-nilor din Ungaria contemporanã de organizareaminoritãþii nu aveau condiþie de intelectuali. Ca-drele didactice ale instituþiei erau în mare partemaghiari refugiaþi din Ardeal, dar colectivul di-dactic vorbeºte în general bine limba românã.

Pe lîngã ºcoalã se înfiinþeazã în 1948 Cãminulde Elevi „Ion C. Frimu”, de care era imperioasãnevoie deoarece majoritatea elevilor locuiau înprovincie2.

Înfiinþarea unei unitãþi ºcolare de pregãtire acadrelor didactice pentru învãþãmîntul primar adevenit o problemã urgentã, deoarece tot maimulþi pãrinþi îºi înscriau copiii la ºcoala cu preda-re în limba românã din Giula sau la ºcolile bilin-gve, cu limba de predare româna sau cu predare

a limbii române ca obiect de studiu, din diferitalelocalitãþi unde acestea existau. În anul ºcolar1953/54 1356 de elevi frecventau cursurile în cele11 ºcoli cu predare în limba românã ºi în cele 13ºcoli în care limba românã se preda ca obiect3.Astfel, numãrul învãþãtorilor români a devenitinsuficient. Cei care deja ocupau posturi în ºcoli-le româneºti îºi obþinuserã diploma la Oradea,Cluj sau în alte centre aflate acum pe teritoriulRomâniei, astfel cã s-a impus pregãtirea învãþã-torilor care sã predea în limba românã, în Unga-ria. Anterior înfiinþãrii ªcolii Pedagogice, pentrua suplini lipsa învãþãtorilor, la nivel judeþean aufost organizate cursuri speciale pentru cei caredoreau sã devinã învãþãtori4.

2. Înfiinþarea ªcolii Pedagogice pentru Învã-þãtori

Departamentul pentru naþionalitãþi din Minis-terul Învãþãmîntului din Ungaria iniþiazã înfiinþa-rea unui centru de pregãtire a învãþãtorilor ro-mâni datoritã numãrului tot mai mare al elevilordin ºcolile româneºti, precum ºi datoritã deschi-derii a noi ºcoli generale pentru minoritatea ro-mânã. Iniþiativa de a forma învãþãtori din rîndultinerilor români din Ungaria, se naºte în 1952, cîndse pune totodatã ºi problema calitãþii instruiriiacestor viitori dascãli. Þelul prim al formãrii noi-lor cadre era ca acestea sã le înlocuiascã în scurttimp pe cele de origine maghiarã, venite din Ar-deal.5 Prin Hotãrîrea cu numãrul 589-61-1, Secþiapentru învãþãmînt a Consiliului Judeþean Bichiº,aprobã înscrierea la cursurile anului întîi ale ªco-lii Pedagogice pentru Învãþãtori cu Predare în LimbaRomânã, începînd cu anul ºcolar 1956/57.6

3. Funcþionarea ªcolii Pedagogice

Din anul 1953/54 pînã în 1956/57, ªcoala pen-tru învãþãtori a funcþionat ca secþie a Gimnaziuluicu Predare în Limba Românã „Nicolae Bãlcescu”.Gimnaziul se afla în centrul oraºului Giula, înimobilul fostei Primãrii, pe strada Városháza, nr.13. În aceeaºi clãdire funcþiona ºi Uniunea Cultu-ralã Românã, care a primit un sediu nou, chiarpentru ca ªcoala Pedagogicã sã-ºi poatã desfãºuraoptim activitatea.7

Veronica Garami

ªcoala Pedagogicã pentru Învãþãtoricu Predare în Limba Românã

(1953–1958)

LUMINA 25

ªcoala Pedagogicã ºi gimnaziul (liceul) nu eraudeci douã instituþii separate, cei care urmau cur-surile ºcolii de dascãli aveau drepturi ºi îndato-riri asemãnãtoare cu ale gimnaziºtilor. Soluþio-narea practicii pedagogice de specialitate nu aconstituit o problemã tocmai datoritã „coabitã-rii” în aceeaºi clãdire cu ºcoala generalã cu profilromânesc.

Iniþial, se prevedea continuarea învãþãmîntu-lui pedagogic în aceastã formã ºi organizarea anoi clase de învãþãtori. Astfel, în scrisoarea cunumãrul 02/7/6/1954, avînd ca subiect coopta-rea elevilor în ºcolile medii, trimisã de Secþia pen-tru învãþãmînt a Consiliului Judeþean Bichiº, figu-reazã ºi faptul cã pentru anul ºcolar 1954/55, laªcoala Pedagogicã cu Predare în Limba Românã carefuncþioneazã în cadrul gimnaziul românesc dinGiula, sã fie admiºi în anul întîi 25 de înscriºi.Scrisoarea e semnatã de Kávási Ferenc, ºef de sec-þie, la 16 martie 1954. La 26 aprilie se revine cu onouã scrisoare prin care instituþia e înºtiinþatã cãla cursuri se vor înscrie ºi cîte un candidat dinjudeþele Csongrád ºi Hajdú-Bihar. Contrar aces-tor planuri, nu va mai fi organizat un nou an destudii. Motivul acestei întreruperi a fost faptul cãpentru completarea locurilor vacante din cele 11ºcoli cu predare în limba românã par a fi sufici-enþi viitori învãþãtori care absolviserã deja primulan de cursuri la ªcoala Pedagogicã din Giula, ºi s-aconsiderat cã eventualii absolvenþi care le vorurma acestora, nu vor avea locuri de muncã.

4.Colectivul de cadre didactice al ªcolii Peda-gogice

Colectivul de profesori care îi pregãteau pe vi-itorii învãþãtori, era în mare parte format din pro-fesorii liceului, împreunã cu cîþiva învãþãtori.

Pe parcursul funcþionãrii ªcolii Pedagogice, aupredat urmãtorii profesori:

dr. Vild Frigyes – director (pînã la 30 septem-brie 1953);

Szilágyi Péter – director (pînã la 30 septem-brie, 1957), profesor de limba românã;

Balogh József – director (de la 1 octombrie1957), profesor de geografie-istorie;

Bardócz Éva – dirigintã (primul semestru alanului 1953/54);

Csala József – diriginte (semestrul al doilea alanului 1953/54), profesor de chimie-fizicã;

dr. Hernádi Lajos – maghiarã;Lõrinczi Zoltán – biologie-geografie;Leu Margareta – matematicã;Borza Lucia – rusã;Abrudan Florica – pedagogie;Tiritean Ecaterina – limba românã ºi limba

maghiarã;Korondi Endre – cînt ºi muzicã;

Szoldán Olga – desen;Soþia lui Csala József – psihologie;Hárs Margareta, Teodor Oltean – învãþãtori

coordonatori.Pentru fiecare specialitate n-a existat simultan

mai mult de un profesor, deoarece, în afarã deanul 1953/54, gimnaziul n-a avut clase paralele.8

5. Absolvenþii ªcolii Pedagogice

În anul ºcolar 1953/54 s-au înscris pentru aurma cursurile ºcolii de învãþãtori 17 persoane.Pe parcursul celor patru ani, cît a durat ciclul deînvãþãmînt, din diverse cauze, mai mulþi elevi aurenunþat la frecventarea cursurilor. Primul an afost absolvit de 13 persoane (76,5% din numãruliniþial), dupã anul al doilea au rãmas 11 persoane(64,7%), în ultimii doi ani au rãmas 10 persoane(58,8%). Aceste 10 persoane au participat la exa-menul final ºi au primit diplomã de absolvire.

Repartizarea dupã locul de origine al celor în-scriºi la cursuri în primul an, este urmãtoarea: 9persoane au venit din judeþul Bichiº (52,9%), 8persoane din judeþul Hajdú-Bihar (47,1%). Ceimai mulþi au sosit din localitatea Micherechi

(7 persoane – 47,1%), cum era ºi de aºteptatdeoarece pînã azi este o localitate compact ro-mâneascã. De la Apateu s-au înscris 4 elevi(23,5%) ºi cîte un candidat (5,9%) a sosit din ur-mãtoarele localitãþi: Sãcal, Vacherd, Bãncuta ºiAletea.

Privind originea socialã a celor înscriºi la ªcoa-la Pedagogicã din Giula, cu o singurã excepþie toþise trãgeau din familii de þãran. E intersant cã acelelev care în primul an avea consemnat la rubricaoriginii sociale categoria „altele”, în al doilea aneste considerat cca toþi ceilalþi, de origine þãrãneas-cã. Astfel statisticile vremii au putut desemna înprocent maxim de 100% originea „sãnãtoasã” aparticipanþilor la instruirea din ºcoala giulanã.9

Registrele ºcolare nu au o rubricã pentru con-semnarea religiei elevilor, astfel cã rãmâne doarpresupunerea cã majoritatea candidaþilor la di-ploma de învãþãtor era de religie ortodoxã.

Deoarece elevii erau, fãrã excepþie, din provin-cie, au primit cu toþii cazare la Cãminul de Elevi „I.C. Frimu” din Giula, strada Vár, nr.1. În momen-tul înfiinþãrii ºcolii de învãþãtori, directorul cãmi-nului era Balogh József, iar de la 1 octombrie 1953,Pomucz Péter10 cãruia i-a urmat dr.GheorgheSantãu, care a condus cãminul de elevi din au-gust 1955 pînã la 31 octombrie 1958.11

6. Desfãºurarea procesului de instruire

Vestea înfiinþãrii ºcolii pentru învãþãtori s-arãspîndit deja la începutul anului 1953, printreabsolvenþii clasei a opta, dar lucruri concrete ºi

26 LUMINAoficiale despre viitoarea instituþie nu se cunoº-teau. Elevii aºteptau cu nerãbdare confirmareaacestei ºtiri, care a sosit pe la mijlocul lunii iunie:directorii ºcolilor generale au primit o scrisoareprin care erau înºtiinþaþi cã din septembrie ªcoalaPedagogicã îºi va deschide porþile pentru eleviiromâni.12

În anul ºcolar 1952/53 a absolvit clasa a opta aºcolilor româneºti un numãr ridicat de elevi, iaracest lucru a favorizat înfiinþarea ºcolii pentruînvãþãtori, deoarece au existat suficient de mulþicandidaþi pentru a organiza douã clase paraleleîn cadrul gimnaziului din Giula. Candidaþii lacursurile ªcolii Pedagogice s-au prezentat volun-tar. Celor înscriºi le-au fost descrise satisfacþiileºi bucuriile carierei de dascãl, dupã care au luatparte la probe preliminarii specifice, de muzicãºi lucru manual.13

În primul an de ºcolarizare (1953/54), progra-ma de învãþãmînt a ªcolii Pedagogice nu s-a dife-renþiat de cea a Gimnaziului, cu excepþia cã viito-rilor învãþãtori nu li s-a predat altã limbã strãinãîn afarã de limba rusã obligatorie. Numãrul sãp-tãmînal de ore era foarte ridicat din cauza necesi-tãþii punerii unei baze solide ºi corecte de limbãromânã.14 Nivelul la care elevii cunoºteau limbaromânã era diferit, în funcþie de localitatea de ori-gine a acestora, fapt care îngreuna procesul uni-tar de învãþãmînt. Pe da altã parte, limba literarãnu era folositã de elevi, fiecare vorbind în graiulmatern, care prezintã deosebiri mai ales lexicalede la o localitate româneascã la alta. Cel mai con-siderabil impediment l-a constituit faptul cã nuexistau manuale în limba românã, astfel cã – prac-tic – profesorii susþineau orele de curs în limbaromânã traducînd lecþiile din manualele maghia-re, lucru care îngreuna cu mult activitatea de pre-dare dar mai ales activitatea de învãþare a elevi-lor.

Numãrul sãptãmînal de ore era de 35, ºi acestafiind un obstacol în calea performanþelor de în-vãþare ºi aprofundare, dupã cum dovedesc ºi ur-mãtoarele fragmente extrase din procesele ver-bale ale ºedinþelor colectivului didactic:

Rezultatele la învãþãturã ale elevilor ªcolii Pe-dagogice sînt destul de slabe, nimeni nu are cali-ficativul „foarte bine”, sînt mulþi cu calificativele„mediocru” ºi „suficient”.

Deplinã atenþie trebuie acordatã însuºirii corec-te de cãtre elevi a ambelor limbi (românã ºi ma-ghiarã). Sarcina grea le revine în acest caz profe-sorilor, care sînt nevoiþi sã predea toate obiectelede studiu în limba românã, neavînd la îndemînãdecît manuale ungureºti...lucru care contribuie larezultetele nemulþumitoare ale elevilor.

Trebuie acordatã mai multã atenþie calitãþii,pentru cã nu e indiferent cu ce fel de pregãtirevor pãºi elevii noºtri la locurile de muncã. Sîntmulþi elevi cu rezultate de „mediocru” ºi „sufici-ent”, nivelul de cunoºtinþe este redus deºi aceas-tã carenþã este întrucîtva suplinitã de avîntul ºisilinþa elevilor. E necesarã o mai mare preocupa-re pentru pregãtirea individualã.

Rezultatele instruirii elevilor au fost influenþa-te ºi de faptul cã la cãminul de elevi lipsea dota-rea specialã de care era nevoie pentru pregãtireatemelor de casã.

În anul al doilea au fost introduse obiectele destudiu Didacticã ºi Psihologie. Numãrul sãptãmî-nal de ore a rãmas 35.

În anul al treilea ca obiect nou a fost introdusãEducaþia ºi elevii au început sã-ºi desfãºoare mun-ca de predare în cadrul practicticii pedagogice.Orarulcuprindea 37 de ore pe sãptãmînã.

În anul al patrulea au învãþat Logicã, Practicaeducaþiei, Pedagogie, Tehnica predãrii ºi aprecieriiobiectelor de învãþãmînt pe care urmau sã le pre-dea. În afarã de aceste domenii speciale, instrui-rea cuprindea desigur ºi obiectele de pregãtiregeneralã: istorie, matematicã, limba rusã, limbaromânã, limba maghiarã, biologie, fizicã, muzi-cã, desen, educaþie fizicã. Deasemeni, era obliga-torie participarea la ansabblul coral, lecþiile depian ca ºi activitatea în diferite cercuri extraºco-lare: biologie, literaturã, culturalizarea maselor,sport.

Orarul din ultimul an de studii cuprindea 46de ore pe sãptãmînã, un program încãrcat, extremde greu pentru elevi.

Practica pedagogicã a început în anul al doileacu asistenþã la ore la ºcoala generalã din Giula,dar uneori elevii s-au deplasat ºi la ºcoala dinMicherechi.

Durata unei ore de curs era de 50 de minute, cuexcepþia orei a ºasea, care þinea 45 de minute.Întreorele de curs existau recreaþii de 10 minute. Pri-ma orã începea la 8, dar elevii se prezentau la ºcoa-lã de la ora 7,30. De la aceastã orã, timp de unsfert de ceas era obligatorie activitatea denumitã„revista presei”. ªtirile, actualitãþile din ziare eraucitite ºi comentate, bineînþeles în limba românã.În fiecare sîmbãtã erau apreciaþi cei care se remar-cau în cadrul acestei activitãþi matinale.

Rezultatele mediocre la învãþãturã ale elevilorªcolii Pedagogice, pe lîngã programul sãptãmînalîncãrcat, aveau drept cauzã ºi situaþia materialãprecarã a elevilor ºi a familiilor acestora. Mulþidintre elevi nu aveau posibilitatea sã plãteascã latimp taxele de ºcolarizare, stare de fapt care nunu putea influenþa pozitiv rezultatele ºcolare.Într-un proces verbal e consemnat:

LUMINA 27

„Elevii au restanþe la plata taxelor ºcolare, di-riginþii achitã în locul lor chitanþele restante.”

Acest exemplu este grãitor pentru felul în careera înþeleasã solidaritatea în aceastã microsocie-tate închisã, în care membri ei se ajutau reciproc.

La 19 mai 1955, o brigadã ministerialã alcãtuitãdin mai mulþi membri din conducerea organuluide resort a vizitat instituþia ºi a apreciat muncadin Gimnaziul ºi ªcoala Pedagogicã cu Predare înLimba românã din Giula.Brigada a vizitat ºcoala ºia asistat la mai multe ore de curs ale gimnaziuluiºi ale ºcolii de învãþãtori. Printre acestea a fost ºiora de psihologie susþinutã în limba românã desoþia lui Csala József în faþa elevilor anului al do-ilea al ªcolii Pedagogice. Din brigada ministerialãau fãcut parte: Kiss Gyula, ministru adjunct,Kovács Péter, conducãtorul departamentului pen-tru naþionalitãþi, Kávási Ferenc, preºedinte ad-junct al Consiliului judeþean Bichiº, Szabó Lajos,conducãtorul secþiei judeþene de învãþãmînt,Hankó György, referent pentru naþionalitãþi lasecþia de învãþãmînt a judeþului Bichiº, MészárosGyörgy, inspector ºcolar.

Din diferitele statistici ale vremii rezultã cã in-stituþia deþinea o bazã de materiale didactice în-destulãtoare, cum ar fi cabinetele de biologie, chi-mie ºi fizicã. ªcoala avea de asemeni o bibliotecãcu volume în limbile românã ºi maghiarã. În anulºcolar 1956/57 biblioteca avea la dispoziþie 1853de volume, dintre care 36 conþineau opere cu ca-racter didactico-pedagogic ºi aparþineau ªcoliiPedagogice. Tot în rîndul instrumentelor didacti-ce, ºcoala deþinea de asemeni un pian.

7. Examenul de bacalaureat

Examenul de bacalaureat al absolvenþilor ªco-lii Pedagogice, a avut loc la 23 iunie 1957. La exa-men au participat 10 elevi. Probele au constatdintr-o parte oralã ºi una scrisã. Probele scrise aucuprins domeniile: limba ºi literatura românã ºimatematicã, iar examenul oral a constat din pro-be la: limba ºi literatura maghiarã, istorie ºi con-stituþia patriei, educaþie ºi istoria educaþiei, mate-maticã, limba ºi literatura românã.

Toþi participanþii la examenul de absolvire aureuºit sã obþinã diploma de bacalaureat. Au fostobþinute urmãtoarele calificative: trei absolvenþi(30%) au primit „corespunzãtor-bine”, trei auprimit „corespunzãtor-mediocru” iar patru elevi(40%) au fost calificaþi cu „corespunzãtor”.

Membrii comisiei examenului de bacalaureatau fost urmãtorii:

Pálffi Endre – preºedintele comisiei, profesorla Catedra de Limbã ºi Literaturã Românã a Uni-versitãþii ELTE din Budapesta;

Szilágy Péter – director, profesor de românã;

Borza Lucia – secretara examenului, profesoa-rã de maghiarã;

Balogh József – istorie;Leu Margareta – matematicã;Abrudan Florica – educaþie ºi istoria educaþieiCu excepþia probei de limbã ºi literaturã ma-

ghiarã, examenul de bacalaureat s-a desfãºuratîn limba românã.15

Dupã absolvirea ºcolii ºi obþinerea diplomei,proaspeþii dascãli au efectuat un an de stadiu despecialitate în diferite ºcoli româneºti, cu prepon-derenþã în mediul rural. Scopul acestui stadiu eraaprofundarea cunoºtinþelor ºi dobîndirea experi-enþelor practice. Absolvenþii ºi-au petrecut anulde stagiu în urmãtoarele localitãþi:

Fekete Ilona (soþia lui Lovász Sándor) –Gyulavári-Dénesmajor

Cozma Eva, Ruja Ilona, Ruja Ioan, Sava Ma-ria – Micherechi

Paºcu Ana, Kiss Maria – AleteaFejes Etelka – GiulaJuhász Tivadar – SãcalKõvári Maria – Bedeu

În afara celor 10 care au obþinut diploma deînvãþãtor la cursurile de zi, cîþiva suplinitori auîncercat sã devinã absolvenþi ai ªcolii Pedagogiceprin examene particulare. Dintre aceºtia, MagdaVirgil a reuºit sã participe la examenul de absol-vire odatã cu cei de la cursurile de zi. Ulterior, totprin examene particulare au reuºit sã obþinã di-ploma de învãþãtori soþia lui Boris Márton ºi – caultim absolvent al acestei forme de învãþãmîntpedagogic în limba românã, la 12 iunie 1961 – aprimit diploma Dulãu Gheorghe.16

În luna iunie 1958, cei 11 învãþãtori (10 absol-venþi ai cursurilor de zi ºi un absolvent particu-lar) au participat la examenul de definitivat. Exa-menul a constat din douã pãrþi: scris ºi oral. Pro-ba scrisã s-a desfãºurat în zilele de 23 ºi 24 iunie,la gimnaziul din Giula, iar examenul oral, care aavut la bazã susþinerea predãrii unei lecþii, a avutloc la ºcoala generalã din Micherechi, între 27-30iunie.

Proba scrisã a cuprins obiectele: ºtiinþa educaþi-ei ºi practicã pedagogicã. Subiectele de examen aufost concepute de Biró Gyula, ºef de departamentîn Ministerul Culturi, astfel:

I. ªtiinþa educaþiei: Atenþia, rolul atenþiei în proce-sul instruirii, dezvoltarea atenþiei la elevii din claseleI–IV.

II. Practicã pedagogicã: Predarea conceptului ci-frei ºi numãrului 6. Descompunere. Recompunere prinadãugare. Formarea noþiunii 6.

Tratarea în scris a subiectelor a fost fãcutã înlimba românã. Pe baza rezultatelor obþinute, ceiexaminaþi au intrat la examenul oral. Proba oralã

28 LUMINAs-a axat pe domeniile: metodici de predare, didacti-cã ºi organizare ºcolarã. ªi examenul oral s-a desfã-ºurat tot în limba românã.

Toþi cei examinaþi au reuºit la probele exame-nului de definitivat, astfel cã din 1958 naþionali-tatea românã din Ungaria a cîºtigat 11 învãþãtori.Comisia examenului de definitivat a fost compu-sã din urmãtorii:

Kovács Péter – preºedintele comisieiBalogh József – directorul ºcoliiCsala József – secretarul comisieiAbrudan Florica – profesor.17

8. Sistarea ºcolarizãrii în cadrul ªcolii Peda-gogice pentru Învãþãtori cu Predare în LimbaRomânã

Dupã încheierea în 1958 a primului ciclu deînvãþãmînt pedagogic, nu a fost organizatã o nouãclasã de pregãtire a învãþãtorilor. Astfel, învãþã-mîntul pedagogic de grad mediu în limba româ-nã a fost desfiinþat dupã ce formase o singurãgeneraþie de învãþãtori. Cei 11 absolvenþi au fostprimii dascãli români din Ungaria care ºi-au fã-cut studiile în limba maternã. Importanþa ªcoliiPedagogice din Giula a constat ºi în faptul cã adeschis posibilitatea unor legãturi reale cu Româ-nia, prin schimbul de profesori, cãci obiectelematematicã ºi pedagogie au fost predate de profe-sori invitaþi din România.18

9. Concluzii

Înfiinþarea unei instituþii de învãþãmînt peda-gogic românesc la Giula a influenþat pozitiv viaþaºi progresul cultural al oraºului. Cele trei ºcoli cuprofil românesc – ºcoala generalã, gimnaziul ºiºcoala pentru învãþãtori – au dat rezultate bune,reflectate în gradul de pregãtire al elevilor. Mulþidintre ei ºi-au urmat studiile în învãþãmîntul su-perior, dar ºi cei care au rãmas învãþãtori au datdovadã de un profesionalism maxim. Între inte-lectualii giulani ºi între membrii din conducereaoraºului se regãsesc mulþi absolvenþi formaþi înºcolile româneºti din Giula.

Catalogul elevilor înscriºi în anul I la ªcoalaPedagogicã cu Predare în Limba Românã dinGiula

1. Anton Maria2. Balint Gheorghe3. Fekete Ilona4. Gui Maria5. Guiaº Irina6. Iuhas Teodor7. Kozma Eva8. Kõvári Maria9. Monok Katalin

10. Paºcu Ana11. Ruja Ilona12. Ruja Ioan13. Sava Maria14. Stanci Florica15. Jiroº Ilona

(traducerea: Mihaela Bucin)

Trezirile erotomane ale lui Girolook ºi Gerolupinagraficã pe calculator, 1998

LUMINA 29

Pe bunã dreptate a creat valuri de emoþie spiri-tualã expoziþia lui Ioan Nistor, deschisã în SalaDürer din Giula în primãvara anului 1999. Colec-þia expusã sub genericul Texturi de peisajededosferice reprezintã rezultatele unei munci la-borioase a artistului în ultimii patru ani. Seria delucrãri, creaþii energice, virtuoase în tehnica gra-ficii ºi a picturii, au un nivel de conºtiinþã univer-salã.

Dacã ne concentrãm asupra unui singur cuvîntdin titlul expoziþiei – fie acesta peisaje – sîntemnevoiþi sã facem o retrospectivã a secolelor trecu-te ºi sã ne punem fãrã încetare întrebarea: De undevenim? Artiºtii creatori ai diferitelor epoci s-auaplecat în mod diferit asupra naturii, au adorat-o în felurite chipuri. Aceasta este cauza datoritãcãreia s-au nãscut opere radical diferite chiar ºiatunci cînd subiectul lor era de fapt aceeaºi reali-tate înconjurãtoare, aceeaºi faunã ºi florã. În acest

Gyarmati Gabriella

Protejatul poesis al artelor plastice

Reflecþii la expoziþia lui Ioan Nistor(Sala Dürer, 26 februarie – 25 aprilie 1999)

caz, diferenþele în discuþie ar depinde de modulspiritual al perspectivei diferitalor epoci ºi desubiectivitatea creatorilor? Sau peisajul, spaþiuleste absolut ºi simbolic, o prezenþã instrumenta-lã? În sprijinul celor de mai sus, ca simplã pro-punere amintim operele unor artiºti ca Giotto,Leonardo ºi Courbet ºi dintr-odatã cãpãtãm o calede înþelegere a texturilor peisagistice ale lui IoanNistor ºi realizãm cã nu sînt o întîmplare ºi nusîntem martorii unor aspiraþii efemere, fãrã fun-dament. Cele douã lumi, a creatorului la care nereferim ºi a mediului care ne înconjoarã viu, nusînt prea departe una de alta. Creaþiile plasticevãzute reprezintã o felie de lume redimensionatã,decupatã artificial dar care pãstreazã ceva dininterceptarea izvorîtã din trãirea organicã inten-sã a realitãþii ºi ne înºtiinþeazã desprea percepe-rea adevãratã a acestei realitãþi.. Nu e vorba devizionarea ºi examinarea detaliilor prin lentilele

30 LUMINAunor anumiþi ochelari ci de un proces în caremai întîi imaginea este spartã, demontatã, des-compusã dar imediat este reasamblatã, reconstru-itã - în cazul adevãratului aspect artistic - încît înfinal pare mai realã decît realitatea însãºi.

Se ridicã întrebarea dacã elementul peisajului– de nelipsit în exprimarea gîndurilor – este in-dispensabil reprezentãrii în artele plastice. Într-una dintre scrisorile sale, Aba-Novák Vilmos scrieurmãtoarele: „ Am renunþat la acea superstiþie a es-teticii moderne conform cãreia numai motivele, nu ºitemele pot fi abordate...Picturalitatea nudã azi nu maie suficientã...nu mã preocupã exclusiv picturalitaeadeoarece nu numai ochii, deci vãzul, este simþul decare dispun, ci - în primul rînd - sînt om. Am o temã,pentru cã trãiesc ºi am opinii pe care trebuie sã le îm-pãrtãºesc.”

E posibil sã tratãm texturile peisagistice în dis-cuþie ca pe niºte teme? Putem spune cã Ioan Nistore reprezentantul unei picturi pur estetice? Înniciun caz, nu! Tema - examinarea, studierea ºiexpunerea structurii acesteia - este la în acelaºitimp axul central al conþinutului ºi al direcþiei ide-ologice a seriei de lucrãri.

Despre omul din a doua jumãtate a secoluluiXX se spune adesea cã prea puþin îl pasioneazãvietãþile ºi peisajele mediului natural, deoarecescara valoricã a omului clasic e de domeniul tre-cutului, noi facem parte dintr-un nou sistem va-loric. Acest lucru a devenit deja o banalitate înviaþa de toate zilele, dar în perpetua schimbarepotrivit cãreia în succesiunea timpului nu existãdouã întîmplãri identice, se ascunde poate, to-tuºi, ceva permanent, ceva veºnic. În microcos-mosul fiinþei noastre e posibil sã existe un fir alAriadnei pe care urmîndu-l sã descoperim dru-mul spre principiul etern, codificat în speciaumanã. În acest spirit, studierea unei opere de artãeste numai o alternativã, alte tipuri de conexiunirãmîn la alegerea fiecãruia. E foarte potrivit caacest drum spre noi înºine sã treacã printr-uncreator, prin capacitatea acestuia de a dialoga, darºi aºa, cu toate legãturile umane pe care le putemface, sîntem în faþa unui labirint. Fiindcã între in-divizi sînt diferenþe uriaºe în planul sentimentu-lui ºi în planul gîndirii. Totuºi, în trecut foartemulþi au simþit nevoia sã-ºi facã neapãrat cunos-cute pãrerile personale, într-unul din limbajalegeneroase ale artei. (Ne putem închipui noþiuneade culturã ºi fãrã aceastã particularitate, dar înce mãsurã putem considera fenomenul culturalceea ce este, dacã lucrurile s-ar întîmpla altfel?)ªi, deºi armonia s-a pierdut, totuºi epoca noastrãîºi are marile teme de dialog. Arta a trecut de-mult peste pistele comfortabile ºi determinate

formal (de religie sau de societate), artistul con-temporan este deplin stãpîn pe sine atît în pro-bleme de formã, cît ºi în probleme de conþinut.Acest liberalism nelimitat împreunã cu democra-þia în domeniul creaþiei constituie temelia teorieiartistice a perioadei contemporane. Referitor lasfera practicã, ca explicaþie a modificãrii funcþii-lor, trebuie sã-l citãm pe Hegel: „ Acum arta numai oferã necesitãþilor intelectuale acea satisfacþie pecare o cãutau ºi o ºi primeau fostele epoci ºi popoare;acea satisfacþie care - cel puþin din unghi religios - selega intim de creaþia artisticã...Am depãºit vremea încare creaþiile artistice erau divinizate ºi adorate ca niºtezei; aceastea au acum asupra noastrã un efect multmai raþional, efect supus la încercãri mai dificile ºi laalt tip de confirmare. Gîndul ºi reflexia au depãºit ar-tele frumoase.” Arta oglindeºte o imagine, o ilus-trare a lumii în personalitatea creatorului. Subiec-tul al cãrui rol e investit cu exageratã putere, des-chide mai multe uºi spre interpretare, cu cît as-cundem mai multe lucruri în noi înºine, cu atîtgãsim mai multe interpretãri unei opere artistice.Caracterul estetic al frumosului s-a situat ºi pînãacum printre noþiunile greu de definit, dar astãzicare sînt acele particularitãþi cu care poate fi in-vestit frumosul? Fiecare perioadã are teoria sadespre apreciarea frumosului, fie cã e consideratfrumos ceea ce este folositor, ori ceea ce place înafara oricãrui interes practic, ori acea certificarepe care o primim din partea propriei noastre di-mensiuni ca potenþarea semnalului vital, a ar-monizãrii puterii de imaginaþie cu puterea raþiu-nii. Aceastã ultimã clasificare gadamericã a fru-mosului stã cel mai aproape de calitatea esteticu-lui contemporan, performat de Ioan Nistor.

La baza picturilor ºi a graficii pe calculator pre-zente în expoziþie au stat cele mai noi cuceriri aletehnicii ºi ºtiinþei contemporane. Dar e posibil catemelia acestor creaþii sã fie de fapt o anumitãvaloare obiectivã, de conþinut a intelectului, cãre-ia tehnica i-a deschis doar posibilitatea de a con-strui. Lucrãrile lui Nistor s-au materializat dinracordarea, din interferenþa a douã moduri de aexista: homo technicus ºi homo ludens.

Piesele colecþiei provin din staþiile drumuluiparcurs pînã la capãt în analiza texturilor peisa-gistice. Sînt indicatoarele gradului în care creato-rul pãtrunde în adîncul ideii ºi al materiei. Dau oimagine clarã asupra structurii unitãþilor liber ale-se, privite de aproape, de la distanþã, la dimensi-une mare, micã sau la nivelul celulei. Pe de altãparte, deºi la prima vedere panourile par niºtemonologuri, în spatele acestei aparenþe stã o pre-gãtire practicã solidã. Dupã cum formula la ver-nisaj ªtefan Oroian, „Ioan Nistor ºtie sã picteze...”

LUMINA 31

În cadrul materialului grafic expus, în seria in-titulatã Girolook în vîrtej steril ºi Trezirile erotoma-ne ale lui Girolook ºi Gerolupina, în afara noutãþiifondului tehnic, nivelul percepþiei se integreazãperfect în linia progresului categoriei artistice pecare o reprezintã grafica. Figurile angajate îºi joa-cã rolul fãrã artificialitate, vorbind ales în limba-jul care le stã la dispoziþie. Privitorul poate încer-ca impresii asemãnãtoare la vizionarea serieiPicturi carnale executatã de Hajas Tibor, chiar dacãHajas a fost cãlãuzit de alte scopuri ºi a lucrat cualte metode.

Dreptul la existenþã al creaþiilor lui Ioan Nistornu poate fi pus sub semnul întrebãrii. Luate înobiectivul analizei, li se dezvãluie în sensheiddegerian adevãrul, misterul adevãrului exis-tent. Iatã ce investeºte cu modernitate ºi cu eter-nitate arta lui Ioan Nistor.

(traducerea: Mihaela Bucin)

Ioan Nistorn. 1961, Giula

Expoziþiile lui Ioan Nistor

1995 LamershokGaleria Noi, Giula

1996 Portrete cu sindromul clon Galeria micã Tourinform, Giula

1997 Visul sau cocoºul, adicã pompa cyber lacapul meu

SZÜV, Bichiºciaba

1999 Texturi de peisaje dedosferice Sala Dürer, Giula

www.bekes.hungary.net/nestor/index.htm

Note

1. B. Supka Magdolna: Aba-Novák festészetének nemzetisajátosságairólIn: A Magyar Nemzeti Galéria Közleményei 1960/IIFõszerkesztõ: Pogány Ö. Gábor, Budapest, 1960, 176. p.

2. G. W. F. Hegel: Esztétikai elõadások I.Akadémiai Kiadó, Budapest, 1980, 12. p.

3. i.m. 11. p.

Trezirile erotomane ale lui Girolook ºi Gerolupinagraficã pe calculator, 1998

32 LUMINA

Radioul, prietenul omului

Chiar dacã nu îl ascultaþi în fiecare zi, aºa cumnici inima, nici gîndurile, nici respiraþia nu vi leascultaþi în fiecare zi, vã puteþi imagina o „tãcereradiofonicã totalã”? Fie ºi numai pentru o zi. Fieºi numai pentru o orã. Majoritatea dintre noi nucãlãtoreºte în maºinã, nu face curãþenie în casã,nu gãteºte, nu face duºdimineaþa fãrã sã ascul-te între timp ºi radioul.Aþi observat cã în celemai multe magazinemici sau mari, în restau-rante, în cafenele, pestetot se aud diferitele pro-grame radio? Omul zile-lor noastre s-a obiºnuitcu gãlãgia de fond. Ra-dioul transmite în fieca-re orã sau jumãtate deorã ºtiri ºi actualitãþi, dinmarea politicã a lumiisau tocmai dintr-un sã-tuleþ din colþul þãrii. Sespune cã azi nu banii tefac bogat, ci informaþia.Iar informaþia sositã la timp are o valoare ºi maimare. Avantajul radioului este cã transmite ºtiri-le, actualitãþile cu rapiditate. Mai repede decît te-leviziunea sau presa scrisã.

Dar oare ce rol joacã radioul în viaþa tinerilorde azi? Ei sînt interesaþi în primul rînd de pro-gramele muzicale. Cei mai mulþi ascultã cu plã-cere muzicã uºoarã, dar mulþi sînt atraºi ºi demuzica popularã, sau cea clasicã. În ultimul timp,peste tot în lume, apar noi formaþii, unele efeme-re, iar altele cu pondere mai mare asupra ascultã-torilor. Nu este altcum nici în Ungaria, precumnici în România. Însã nu demult am constatat ur-mãtoarele: tinerii români din Ungaria cunoscaproape toate formaþiile, toþi cîntãreþii unguri, nucunosc însã deloc cultura muzicalã a acelui po-por din care fac parte. De la acest considerent apornit Redacþia Româneascã de la Seghedin a Radi-

De la paiºpe la opºpe – LiceniiUn magazin radiofonic pentru elevii români

odifuziunii maghiare, atunci cînd, la începutul aces-tui an, a încercat sã reînvie activitatea radiouluiºcolar de la Liceul Românesc Nicolae Bãlcescu dinGiula. Dar precum am remarcat ºi la început, sar-cina radioului este nu numai transmiterea melo-diilor delectante, ci ºi a informãrii, educãrii ºi adivertismentului. ªi dacã toate acestea le vom faceîn limba noastrã maternã, în limba românã, am ºi

reuºit „sã facem un ra-dio românesc”.

Un scop comun alseghedinenilor

ºi giulanilor

Odatã cu începereacelui de-al doilea semes-tru al anului ºcolar 1998-99, în luna februarie, Re-dacþia Româneascã de laSeghedin a iniþiat unnou magazin dedicatgeneraþiei tinere, celorîntre 14-18 ani. Magazi-nul este realizat de re-porterii români ai Radi-odifuziunii Maghiare,

împreunã cu o echipã alcãtuitã din 12 elevi ai li-ceului românesc din Giula. Aceºti elevi sînt: EditBordaº, conducãtoarea de echipã, Ildikó Czene,Alina Misaroº, Maria Horváth, Andrea Gurzãu, An-drea ªimon, Melinda Gherman, Petra Mihuþ, CsabaSabãu, Andrei Takács, Adam Sucigan, Zoltán Baktai.

La pornire, principalul punct de vedere a fostcã trebuie realizat un magazin, care sã fie preten-þios, civilizat ºi de bunã calitate, fiindcã va fitransmis nu numai de mini-studioul de radio dela liceul românesc, ci ºi de postul naþional ma-ghiar, Radio Kossuth care, mulþumitã posibilitãþi-lor oferite de internet, mai nou poate fi urmãritoriunde în lume. Deci, dupã ce s-a înfiinþat aºa-numita Redacþie Liceenii, condusã de subsem-nata, a început realizarea primelor emisiuni. Ma-gazinul, care se prezintã pe postul Radio Kossuth,din douã în douã sãptãmîni, în zi de joi, cu cîteva

LUMINA 33

zile întîrziere este transmis ºi de radioul ºcolar dela liceul din Giula.

Temele abordate în emisiune sînt: familie, ºcoa-lã, prietenie, dragoste, sex, muncã, film, teatru,modã, culturã generalã, sãnãtate, problema dro-gurilor, cunoaºterea vieþii liceenilor din Româniaetc. Munca se împarte: membrii Redacþiei Liceeniirealizeazã interviurile, reportajele, iar ºtirile, ac-tualitãþile sînt adunate de realizatorii din Seghe-din, emisiunea fiind asamblatã tot în studioulRadiodifuziunii Maghiare. Magazinul radiofonic„De la paiºpe la opºpe – Liceenii” conþine ºi un cursmuzical de limba românã, cu ajutorul cãruia as-cultãtorii pot învãþa noi cuvinte ºi expresii, chiardin limbajul sau slangul tinerilor români. Cursulde limbã se bazeazã pe textele unor melodii uºoa-re, de exemplu de la formaþiile Trei Sud Est, Gazpe Foc, Colibri, etc., care sînt explicate de profe-soara de limbã românã Réka Monica Cristian.Cuvintele ºi expresiile necunoscute nu sînt tra-duse în limba maghiarã, ci sînt explicate cu ajuto-rul sinonimelor, grupurilor de cuvinte. Cu ajuto-rul melodiilor, aproape neobservînd putem învãþanoi cuvinte româneºti.

Planuri concrete, credinþã în viitor

Dupã patru luni de activitate, Redacþia Liceeniiºi-a dat seama cã munca sa poate fi mai eficientã,organizînd diferite programe culturale pentru ti-neretul ºcolar. Înaintînd dosare pentru diferiteconcursuri, ºi obþinînd anumite subvenþii, înain-te de sfîrºitul anului ºcolar se va organiza un con-cert de muzicã popularã. Dacã acesta va avea suc-ces, din toamnã se planificã invitarea formaþiilorºi cîntãreþilor din România.

Mulþumitã unor fonduri obþinute prin concurs,la varã, membrii Redacþiei Liceenii vor petrece osãptãmînã la Seghedin. Aici vor vizita catedra deromânã, studioul TV ºi vor conlucra cu redacþiaromâneascã a radioului. Tabãra va avea ca scopîmbogãþirea cunoºtinþelor de culturã, civilizaþieromâneascã ºi bineînþeles, de ziaristicã.

Printre planurile de viitor mai figureazã ºi pu-blicarea unei reviste ºcolare, care din septembrie1999 ar apãrea lunar, oferind lecturã nu numailiceenilor, ci tuturor ºcolarilor români din Unga-ria. Publicaþia ar conþine informaþii utile pentruºcolari, cele mai interesante interviuri, reportajetransmise în emisiunea radiofonicã, poezii, mini-romane, rebusuri, bancuri, etc. Conform planuri-lor iniþiale, revista ar publica numai scrieri în lim-ba românã. În paginile revistei ar apãrea infor-maþii ºi despre ºcolile, liceele din România, des-pre viaþa VIP-urilor româneºti, vom recomanda

programe culturale, filme ºi lecturi.La liceul Nicolae Bãlcescu, cu cîþiva ani în urmã,

au mai fost încercãri pentru pornirea unei revisteºcolare. De ce n-a vãzut aceasta mai mult de douãnumere? Nu sînt oare prea mari aºteptãrile noas-tre faþã de tineri?

Toate rãnile se vindecã odatã

ªtim cã învãþãmîntul românesc din Ungariasîngereazã din mai multe „bube”. Mulþi copii nuvorbesc bine limba româneascã nici cînd se în-scriu la unicul nostru liceu din Giula. În timp depatru ani oricare limbã se poate însuºi, aproapela perfecþie. Oare cu copiii este problemã? Nucred, cel puþin nu în toate cazurile.

În ultimii ani, mulþi elevi ai liceului românescau ajuns la rezultate deosebite la concursurile peþarã la limba italianã. În anii de liceu au fost ab-solvenþi care au obþinut examenul de stat de gradsuperior la limba italianã. O elevã, AdrianaAvramuþ cu cîþiva ani în urmã a obþinut locul întîila concursul pe þarã OKTV. Anul acesta, o altãelevã din clasa a III-a, Alina Mészáros s-a situat peloculal cincilea, la acelaºi concurs naþional. Adri-ana acum este în Italia, obþinînd o bursã de studiila o universitate. Cîþi tineri au devenit medici,avocaþi, juriºti în ultimii ani? Mulþi. Atunci oarecu ei este problema, sau mai bine cu învãþãmîn-tul nostru românesc?

Dupã cele mai noi metode de predare a limbi-lor strãine, (mã refer la limbile occidentale), lacursurile de limbã, profesorul nu mai scoate nicio vorbã în maghiarã. De ce nu poate sã fie aceas-ta metoda ºi pentru orele de limbã românã dinºcolile noastre? Sau nu ar fi normal ca la o ºcoalãsau la un liceu românesc sã se vorbeascã în limbamaternã ºi în pauzã? Sau afiºele de pe coridor sãfie scrise în limba românã? Ne mirãm ca tineriide azi se ruºineazã de limba pãrinþilor, bunicilorlor. Cine le stã drept exemplu? ªi ce exemplu?

Un sfat pentru adulþi: eºti responsabil pentrucel pe care l-ai îmblînzit

Cînd în ianuarie, anul acesta m-am dus la liceusã aflu pãrerea elevilor despre pornirea unuimagazin radiofonic pentru tineri, s-au uitat lamine ca la un extraterestru. Erau vreo 15. În ochiilor vedeam întrebarea: Ce vrea asta de la noi? Pu-þini au fost care au reacþionat la cele auzite. Parcãar fi dormit. Cînd am fost printre ei pentru a douaoarã, au fost mai însufleþiþi. (Bineînþeles, vorbeamungureºte, sã nu-i sperii). Dupã o discuþie deaproape o orã, mi-au aruncat întrebarea: Dar în

34 LUMINAce limbã? Româneºte? Întrebare pusã de elevii lice-ului românesc!... Au trecut de atunci patru luni.Emisiunea a pornit, ea se realizeazã ºi se difuzea-zã cu regularitate, dar încã ºi acum sînt mai mulþiîn tabãra celor „negativi”. Însã sînt circa 20 deelevi, din cei aproape 100, care nu-ºi mai pun în-trebarea: Româneºte?

...Deunãzi îmi povesteºte o tînãrã din Miche-rechi ce i s-a întîmplat într-un atelier de bijuteriidin Giula. (Numai în parantezã menþionez cã eaeste de credinþã baptistã.) Era înainte de logod-nã, cînd s-a dus cu viitorul sãu soþ sã-ºi cumpereverighetele. Se uitau tocmai la inele, cînd au in-trat doi consãteni. Fericita mireasã, care poate eraameþitã de frumuseþile vãzute, a salutat cunoscu-þii în limba pe care a învãþat-o de la mama sa, ºipe care o aude zilnic în bisericã. Parcã le-ar fi dato palmã consãtenilor. Trãgînd-o la o parte au dãs-

cãlit-o: cum crede ea sã vorbeascã româneºte într-un magazin maghiar, în faþa unui vînzãtor ma-ghiar, într-un oraº maghiar?! Fata ruºinatã n-aavut curajul sã le spunã consãtenilor, care au avutvîrsta bunicilor ei, cã în Giula trãiesc mai multemii de români, cã Ungaria este o þarã liberã (însfîrºit), ºi cã acest stat de curînd a semnat Chartalimbilor regionale ºi de minoritate. Fata era cu totulameþitã, iar mirele revoltat. Dealtfel el este un-gur, dar a început sã înveþe limba românã ca sãpoatã discuta cu soacra în limba acesteia.

...Dar fãrã sã ne îndepãrtãm de temã: Cine estede vinã cã tinerii români de azi nu mai vorbesc limbamaternã? Oare nu noi, adulþii? Poate n-am întîrziatîncã prea mult cu refacerea acestei deficienþe.Aceastã reparaþie o încearcã din toate puterileRedacþia Liceenii.

Eva Iova

Trezirile erotomane ale lui Girolook ºi Gerolupinagraficã pe calculator, 1998

LUMINA 35

Sîntem în stare sã presupunem cã problemelenoastre româneºti din Ungaria sînt atît de multeºi complicate, încît nici nu ºtim unde sã ne apu-cãm de treabã dacã vrem sã facem ceva frumos,care mai miºcã sentimentele româneºti tot mailetargice. Apoi mai sîntem în stare sã pomenimsituaþia financiarã tot mai grea în care se desfã-ºoarã viaþa culturalã a românilor din Ungaria.Ambele situaþii sînt conforme cu realitatea.

Urmãresc însã cu mare satisfacþie acele încer-cãri care parcã nu iau la cunoºtinþã aceste împre-jurãri. Ceea ce s-a întîmplat la Giula în primãva-ra acestui an, cred cã urmãreºte o logicã foartesimplã, poate de aceea s-a realizat ceva frumos,parcã de la sine înþeles. Aceastã iniþiativã invitãpublicul sã participe la degustarea cuvintelor ro-mâneºti, aºa cum le-au folosit cei mai de seamãmaeºtri ai acestora. Noi sîntem în situaþia noro-coasã sã percepem fãrã intervenþia unui transla-tor, sensul ºi atmosfera adevãratã a versurilorcelor mai de seamã poeþi ai neamului românesc.E bine sã ne folosim de aceastã capacitate a noas-trã. Iniþiatorul acestui ºir de manifestãri este ªte-fan Oroian, care de mult timp visa la asemeneamanifestãri culturale. Ele se desfãºoarã cu spriji-nul Fundaþiei Publice pentru Minoritãþile Naþionaleºi Etnice din Ungaria ºi sub egida Uniunii Cultu-rale care, în „lumea autoguvernãrilor” cautã sã seangajeze la ceva concret, – oricît de mãrunte s-arpãrea aceste programe – la ceva ce reþine atenþia„româneascã” a oamenilor. Pentru cîteva ocazii,vechiul sediu de pe malul Criºului s-a transfor-mat într-un adevãrat atelier cultural, gãsind toto-datã ºi un rost clãdirii, care în ultimii ani a fostcam abandonatã. A devenit astfel o instituþie, caredoreºte sã aducã servicii comunitãþilor, dar ºipersoanelor româneºti interesate. Pentru aceas-ta, cultura româneascã poate fi un mijloc potri-vit.

La 6 martie 1999, s-a organizat prima manifes-tare de acest gen. S-a serbat aniversarea apariþieiprimei poezii (1866) a poetului naþional, MihaiEminescu. Debutul se leagã de capitala Ungarieiºi de un român cu origini în Leta Mare, Iosif Vul-can, care a remarcat talentul excepþional altînãrului de numai 16 ani. Apoi, în prima zi a lu-nii mai, a avut loc o seratã Nichita Stãnescu, care

Cenaclu literar ºi nu numai...

poate a fost cel mai însemnat poet român din pe-rioada postbelicã. Nu este cazul sã descriuîntîmplãrile acestor seri, despre ele s-a relatat înpresa româneascã din Ungaria.

Am remarcat însã modul în care s-a conceputdesfãºurarea acestor douã serate. Ambele mani-festãri s-au strãduit sã prezinte spectatorilor –numeroºi, de altfel – într-un mod variat operapoetului evocat într-o atmosferã anume. Interpre-tarea capodoperelor a fost asiguratã la un nivelînalt, profesionist, de actorii Teatrului de Stat dinArad. Dar poezia a fost însoþitã de nenumãratealte lucruri, care pe de o parte contribuiau la po-tenþarea efectului artistic al seratei, pe de altã partebombardau publicul cu fel de fel de informaþii,care creau o senzaþie artisticã deplinã. Versuriledeci, erau completate cu muzicã „unplugged”care de fapt erau versuri puse pe note ale poetu-lui omagiat în seara respectivã. O asemenea oca-zie însã are ºi alt mesaj pentru spectator. Am avutimpresia cã ea este un bun pretext pentru a oferio dimensiune în plus... Organizatorii au asiguratceva de vãzut ºi în minutele de aºteptare: înain-tea seratei, participantul a fost invitat la o micãexpoziþie, montatã din creaþiile artiºtilor plasticiromâni giulani: Stela Santãu, Ioan Nistor ºi ªte-fan Oroian. Iar dupã terminarea spectacolului,publicului i s-a oferit un ceai, ba mai mult: unadevãrat ceremonial al ceaiului, sugerînd cã ziuaîncã nu s-a terminat, mai trebuie sã fie timp ºipentru discuþii, ori despre cele auzite cu cîtevaminute înainte, ori despre altele, de actualitate.

Pentru mine s-a conturat acel „atelier” – sã fiuiertat pentru noþiunea pretenþioasã – la care vi-sam cu toþii ºi care nu s-a realizat – poate nu se varealiza deplin niciodatã – în alte domenii ale vie-þii publice. Se pare cã în general lipseºte pe carevor s-o dezvolte manifestãrile organizate deOroian: dragostea ºi interesul pentru valorile cul-turale româneºti. Seratele literare au mai spusceva care pentru mine a sunat încurajator:„Stimaþioaspeþi, aceste frumoase valori culturale le putem con-sidera ºi ale noastre, avem de ce sã fim mîndri”.

De fapt, acesta a fost ºi mesajul întîlnirii cu aca-demicianul Augustin Buzura, care s-a desfãºu-rat la sfîrºitul lunii aprilie tot în sediul UniuniiCulturale. Renumitul scriitor, preºedintele Fun-

36 LUMINAdaþiei Culturale Române s-a aflat în þarã la invita-þia Oficiului pentru Minoritãþile Naþionale ºi Etnicedin Ungaria. A fost un lucru emoþionant sã-l ºtimîn casa noastrã pe unul dintre cei mai de seamãscriitori români contemporani. Cu sinceritate atrebuit sã recunoaºtem cã – din pãcate – noi nuprea sîntem la curent cu literatura românã de as-tãzi. Aºa cã obiºnuita întîlnire între autor ºi citi-tor s-a transformat într-o discuþie despre proble-me de minoritate, legãturi cu þara mamã ºi des-pre rolul Fundaþiei Culturale Române, care este „oinstituþie care prin culturã a gãsit un pretext pentrudialogul cu comunitãþile româneºti. Noi nu ne forþãmlegãturile pe nimeni. Stãm la dispoziþia oricui, dar dacãvor sã ne ocoleascã au tot dreptul. Cine însã solicitãajutor de la noi, o facem cu mare bucurie”. (EcranulNostru 12 mai 1999).

Cei prezenþi la întîlnirea cu Augustin Buzuraau mai putut înþelege ceva, ceea ce pentru mine afost deosebit de important ºi indispensabil. „E bineca omul în orice situaþie sã aibã capacitatea sã-ºi punãmereu întrebãri, care cautã rãspunsuri la rostul ºi laeficienþa activitãþii sale” – a susþinut AugustinBuzura. Mi s-a pãrut un lucru de bazã ºi un ade-vãr incontestabil. Aceastã afirmaþie este ºi un ideal

spre care ar trebui sã tindem, pentru cã fãrã a nepune întrebãri nu prea avem cum sã avansãm. Afost momentul oportun sã judecãm toþi cei pre-zenþi: oare la noi în ce mãsurã este „la modã”aceastã atitudine? Oaspeþii seratei au avut prile-jul sã înþeleagã ºi un alt adevãr: „trebuie sã fim noiînºine. Nu trebuie sã ne fie ruºine de trecutul ºi decultura noastrã româneascã. Trebuie sã fim conºtienþicã nu sîntem mai buni decît alþii, dar nici mai rãi. Ebine sã ºtim, cultura noastrã a dat mult lumii...ºi cãavem personalitãþi care au contribuit la ridicarea altorculturi. Avem deci resurse ºi dispunem de inteligenþanecesarã sã ieºim din impasul în care ne aflãm acum,care mai mult este de naturã economicã, decît spiritu-alã”. Cred cã aceste cuvinte nu au nevoie de niciun fel de comentariu.

Ca încheiere, îmi mai primit încã o observaþie.Putem fi dezbinaþi, putem sã avem greutãþi finan-ciare. Dacã vrem sã facem lucruri frumoase, pu-tem face ºi din puþin. Lipsa banilor într-adevãreste o problemã, dar dacã ºtim ce vrem sã facem,uneori reuºim sã depãºim greutãþile care mai multsînt de naturã tehnicã sau organizatoricã, decîtspiritualã.

Tiberiu Boca

LUMINA 37

Sînt evidente ºi lãudabile iniþiativele pe care le au înultimii ani numeroase instituþii politice ºi culturale dinRomânia, de a propaga date, informaþii despre persona-litãþi de origine românã, care au trãit ºi au activat înafara graniþelor României.

Manifestarea dedicatã lui Gheorghe Pomutz, origi-nar din Giula, a constituit începutul programului alecãrui scopuri le publicãm în continuare. Din pãcate,românii din Ungaria nu au fost invitaþi sã participe laacest seminar, deºi generalul Pomutz este un simbol ºio mîndrie a comunitãþii noastre, dupã cum o dovedeºteºi placa memorialã din apropierea parcului Groza, ex-poziþia ºi simpozionul organizate în 1998 la Giula, stu-diile ºi articolele publicate în presa româneascã dinUngaria. Regretãm cã Guvernul României a trecut cuvederea acest fapt...

»Preºedinþia României în colaborare cu MuzeulNaþional Cotroceni ºi Departamentul de Informa-þii Publice al Guvernului României lanseazã Pro-gramul „GEORGE POMUÞ – Românii în istoriamodernã ºi contemporanã a lumii”, prin care se do-reºte strîngerea legãturilor cu românii din strãinã-tate.

Prin acest program, organizatorii îºi propun sãreactualizeze istoria, aºa cum a fost ea construitãde românii care ºi-au gãsit de-a lungul timpuluiun al doilea sãlaº.

În calitatea lor de oameni de arme, diplomaþi,oameni de afaceri, de ºtiinþã ºi culturã, românii auscris pagini importante din istoria modernã ºi con-temporanã. Aceste personalitãþi ºi faptele lor deo-sebite trebuie cunoscute azi atît de tineri, cît ºi deadulþi, de toþi românii, indiferent unde ar trãi ei.

Programul „GEORGE POMUÞ” vine înîntîmpinarea iniþiativei Preºedintelui României,Emil Constantinescu, de a întãri legãturile cudiaspora românã, apropiindu-i de vatrã pe româ-nii care trãiesc departe de þara lor. Organizatoriioferã astfel oportunitatea conlucrãrii dintre româ-nii de acasã ºi cei stabiliþi în strãinãtate.

Nu în ultimul rînd, programul este dovada con-tinuitãþii efortului ºi interesului manifestat de Pre-ºedintele României, Emil Constantinescu, pentrua crea o punte de legãturã cu românii din afaragraniþelor, între România ºi celelalte þãri ale lumii.

Programul „GEORGE POMUÞ” se constituieîntr-o suitã de acþiuni, care vor întregi, ca un con-cept cultural ºi istoric, imaginea României.

Din luna octombrie 1998, vor avea loc periodic,în cadrul acestui program, seminarii interactive laPalatul Cotroceni, cu scopul de a promova activi-tãþile comunitãþilor ºi ale personalitãþilor româneºticare s-au integrat în culturile þãrilor de adopþie,

„Românii în Istoria Modernã ºi Contemporanãa Lumii”… s-au nãscut ºi în Ungaria

aducîndu-ºiastfel con-tribuþia laafirmarea ºidezvoltareapopoarelorcare i-auadoptat.

Eroii mi-litari ro-mâni ºi fap-tele lor devitejie vor fiprezentatede reputaþi istorici ºi oameni de culturã în cadrulprimelor douã întîlniri lunare. Vom face cunoºtin-þã cu faptele Generalului George Pomuþ, erou ame-rican, care a participat la Rãzboiul de Secesiune ºila negocierile pentru cumpãrarea peninsuleiAlaska de la Imperiul Rus, ale Cãpitanului Nico-lae Dunca, erou al armatei americane nordiste sauale Generalului Locotenent George Fillman, deco-rat cu Steaua de Bronz, pentru servicii meritorii înarmata americanã. Istoria militarã va lãsa apoi lo-cul promovãrii personalitãþilor din domeniul cer-cetãrii ºi tehnicii. Nume ca Emil Racoviþã, HenriCoandã, Traian Vuia vor fi, de asemenea, prezen-te în întîlnirile noastre. Nici eforturile unor diplo-maþi ca Nicolae Titulescu sau Grigore Gafencu nuvor lipsi din panoplia personalitãþilor româneºticare vor fi prezentate auditoriului.

Cu ocazia fiecãrei întîlniri, publicul, în marea luimajoritate format din studenþi ºi tineri cercetãtori,este invitat sã punã întrebãri celor care prezintãtemele în discuþie, pentru aprofundarea cunoºtin-þelor legate de personalitãþile amintite.

Lucrãrile susþinute de cãtre oaspeþii acestorseminarii interactive, expunerile prezentate, dia-logul cu criticii ºi tineretul prezent, vor fi culesesub forma unui almanah care va fi editat anual,urmînd a fi trimis instituþiilor statului, ambasade-lor, consulatelor ºi institutelor culturale româneºtidin strãinãtate, universitãþilor de profil, bibliote-cilor, presei româneºti din þarã ºi strãinãtate.

În acelaºi timp, dupã fiecare sesiune, lucrãrileprezentate vor fi introduse în pagina Web a Preºe-dinþiei României (http://WWW1. Presidency. ro/, pentru a putea fi studiat de un numãr cît mai marede persoane interesate.

Vã aºteptãm cu sugestii, observaþii ºi noi exem-ple de personalitãþi româneºti din panoplia in-ternaþionalã.«

38 LUMINA

Onoratã asistenþã,

E pentru mine o bucurie deosebitã ºi un privi-legiu sã particip la acest prim simpozion din se-ria celor dedicate valorilor diasporei române. Pre-ºedinþia României poate, prin aceastã iniþiativã,nu doar sã demonstreze importanþa unei aseme-nea acþiuni, ci sã inaugureze un nou model deabordare, mai eficientã ºi mai lucrativã a relaþieicu românii, cu istoria ºi cultura românilor din afa-ra graniþelor þãrii. Fiindcã, cel puþin în opinia mea,formulele complicat organizatorice ºi, financiar,excesiv de costisitoare ale aºa-ziselor Congresesau Rom-festuri s-au dovedit lipsite de temei,privite din perspectiva rezultatelor concrete.

Am depãºit, cred, faza unei sentimentale cu-noaºteri reciproce ºi a declaraþiilor de principiu.E momentul unor acþiuni concrete de valorificareºi restituire, a unui dialog intelectual prin care sãne putem oferi reciproc dovezile de interes ºi sti-mã în domeniul culturii ºi al istoriei, aceste do-vezi sînt cãrþile ºi lucrãrile fundamentale, de sin-tezã ale fenomenului de emigrare, cu toate con-secinþele lui în plan uman, creator ºi social. Dinmoment ce sîntem cu toþii convinºi cã existã obogatã culturã ºi istorie româneascã a diasporei,firesc, rezultã cã întîia noastrã preocupare trebu-ie sã fie revelarea importanþei lor pentru spiritu-alitatea româneascã în general. Fiindcã nu existãaltã modalitate de a defini identitatea românilorde pretutindeni decît cercetarea acestei identitãþiºi nu existã altã cale de a ne regãsi împreunã înintimitatea ei, decît aceea de a-i consacra, docu-mentar ºi analitic, operele esenþiale pe care lemeritã.

Înclin sã cred cã de mãsura în care vom onora,de cum înainte, aceastã obligaþie faþã de noi înºi-ne, în primul rînd, depinde ºi clipa întîlnirii tutu-ror pe acelaºi simbolic, pãmînt al bunelor speran-þe. Legenda vie a lui George Pomutz este ea în-sãºi, într-un fel, invitaþia mereu actualã de a ve-dea în timp ceea ce e dincolo de timp, ceea ce neaparþine, ceea ce ne defineºte, ceea ce ne uneºteîntr-o lume tot mai des împinsã spre izolare.

Am fost de mai multe ori rugat sã vorbesc des-pre întîlnirea cu aceastã legendã. Cum, probabil,

Aurel Sasu

O legendã vie: George Pomutz(Conferinþã prezentatã în cadrul Programului „Gheorghe Pomuþ”

unii dintre dumneavoastrã ºtiþi, de mai mulþi ani,între preocupãrile mele de critic ºi istoric literar,un loc important acord culturii române în StateleUnite ºi Canada. Cercetarea, începutã înainte de1989, continuatã apoi pe durata cîtorva stagii dedocumentare în arhive ºi biblioteci din NordulAmericii, s-a finalizat, în parte, prin publicareaîn 1993, a primelor douã volume: dedicat cel dintîi,Presei românilor americani, cel de al doilea, poe-ziei de înstrãinare a primei generaþii de emigranþi(al doilea volum e intitulat Nostalgia româneascã).Volumul trei al seriei, în curs de apariþie, recon-stituie, din perspectivã culturalã, istoria Societã-þilor fraternale, iar al patrulea va fi dedicat mari-lor personalitãþi creatoare (în literaturã, deocam-datã). Vã puteþi, desigur, imagina cã de-a lungulanilor, parcurînd un imens material documentar,uneori în condiþii extrem de dificile (explicate înpreambulul fiecãrei sinteze), temele, ideile ºi mo-tivele de meditaþie, altele decît cele avute iniþialîn vedere, s-au nãscut, sã spun aºa, din relaþiaparticularã cu informaþia ºi valoarea ei de repre-zentare. Am dus la bun sfîrºit, în felul acesta, douãnoi proiecte intitulate, primul: Imaginea StatelorUnite în cultura românã ºi, al doilea: Românii înStatele Unite. Repertoriul surselor documentare dinRomânia. Între numele întîlnite în nenumãrateleizvoare bibliografice (publicaþii, cãrþi ºi documen-te) cel care mi-a atras mai întîi luarea aminte, prinrecurenþã ºi senzaþionalul biografic, a fost, se în-þelege, George Pomutz. Un personaj cu adevãratextraordinar ºi cu siguranþã, cea mai mare perso-nalitate a exilului politic românesc al secoluluiXIX. Aureolat de memorabile fapte militare, ad-mirat pentru excepþionalele sale performanþe decuraj ºi inteligenþã, venerat cu mîndrie de urmaºi,învãluit în mitologia sfîrºitului de veac revoluþi-onar, numele s-a impus, aºadar, singur atenþieimele, pentru o posibilã reconsiderare, un argu-ment în plus al diversitãþii de valori pe carediaspora le-a oferit cu generozitate istoriei ºi cul-turii româneºti. Fiindcã George Pomutz nu era înAmerica un simplu exilat politic. El continua pesteOcean exilul pãrinþilor sãi din Ungaria ºi, la rîndullui, va sfîrºi într-un alt exil, rusesc, dupã încheie-rea misiunii consulare de la Sf. Petersburg. Repe-

LUMINA 39

tã, altfel spus, în nestatornicirea vremurilor, cri-za de identitate pe care au traversat-o toate mari-le conºtiinþe ale diasporei române (de-ar fi sã-lamintim pe Mircea Eliade, doar).

Din povestea mereu repetatã a vieþii lui GeorgePomutz, creºte imaginea unui om pe care nu l-auocolit nici gloria, nici superlativa preþuire, nicisuccesul, dar nici disperarea, suferinþa ºi zãdãr-nicia. George Pomutz ne-a lãsat moºtenire pres-tigiul unei vieþi greu de egalat în monumentalita-tea ei. A fost un erou de roman, mai degrabã decîtunul de enciclopedii, o biografie cu final deschis,în care nevoia omeneascã de imaginaþie concu-reazã strãlucirea faptelor ºi a evenimentuluidatabil. Editarea cãrþii lui George Filman (Aromanian Soldier of Distinction in the American Ci-vil War. 1861-1865), autorul el însuºi un distinsofiþer american de origine românã, m-a obligatsã cercetez sursele primare ale informaþiei, sã ve-rific bibliografia criticã, pe durata unui secol, ºisã realizez, în cele din urmã, dupã investigaþii înArhiva Naþionalã a Statelor Unite, în vara anului1995, un prim volum (George Pomutz, The LegendLives on, 1996), care pentru întîia oarã, nu numaila noi, pune în circulaþie texte esenþiale, menite sãrestituie integral, neviciate de subiectivisme, oextraordinarã personalitate militarã ºi diplomat-politicã. Spun un prim volum, fiindcã va fi urmatfoarte curînd de altul dedicat posteritãþii sale, lafel de fabuloase. Fac precizarea cã lucrarea luiGeorge Filman cuprinde într-o Addenda încã douãprofiluri de militari români în armata americanã:cãpitanul Nicolae Dunca, ucis în Rãzboiul Civil(1862), ºi Constantin Teodorescu, mort în explo-zia unui vas de rãzboi, în portul Havana (1898).

Din punctul de vedere al prezenþelor româneºtipe pãmînt american, secolul XIX este secolulGeorge Pomutz. Nãscut în 1818, în oraºul Gyuladin Ungaria, într-o familie românã, ortodoxã, afla-tã ea însãºi în pribegie, cel pe care Guvernatorulde Iowa îl trecea, în 1865, printre „cei mai capa-bili ºi mai merituoºi ofiþeri ai statului”, a fost ºieste încã pentru comunitãþile româneºti un ideal:de curaj, de disciplinã, de voinþã ºi de moralitate.A urmat cursurile Universitãþii de Drept a Uni-versitãþii din Pesta ºi a practicat, o scurtã perioa-dã de timp magistratura în Kaposvár (regiuneaSomogy). Existã ºi opinia (nesusþinutã, pînã azi,documentar) c-ar fi urmat înalte studii militare laAcademia St. Etienne din Franþa.

În 1848, din motive încã nelucidate, se înrolea-zã în Armata Naþionalã Ungarã, cu grad de cãpi-tan, decizie care-i va schimba, cu urmãri impre-vizibile, tot restul vieþii. Dupã înfrîngerea Revo-luþiei maghiare, împreunã cu alþi douãzeci de ca-

marazi, pleacã la Paris, de aici la Londra, apoi înStatele Unite (februarie, 1850), unde solicitã azilpolitic. Cererea fusese, de altfel, exprimatã înnumele grupului, încã din noiembrie 1849, printr-o scrisoare a contelui László Ujházy adresatã pre-ºedintelui american Zachary Taylor. Rãspunsul,cordial ºi plin de solicitudine, vine dupã doar olunã: „Vã oferim protecþie ºi liberã manifestare în be-neficiul instituþiilor ºi a legilor noastre, încredinþaþicã veþi gãsi în America un al doilea cãmin”. Dupãscurta aventurã a întemeierii unei colonii maghi-are (New Buda) în Decatur County, Statul Iowa,George Pomutz primeºte în 1855, „cu toate drep-turile ºi privilegiile”, cetãþenia americanã ºi seînroleazã ca sublocotenent (1861) în Regimentulde Voluntari 15 Infanterie Iowa.

Contemporanii îl descriu ca sprijinitor al cre-dinþei ortodoxe, în mica comunitate formatã ma-joritar din reformaþi; avea o figurã impunãtoare,înalt, blond, cu pãrul vãlurit ºi înfãþiºare distinc-tiv militarã. Participã la Rãzboiul Civil, cu strãlu-cite rezultate ºi memorabile fapte de arme, fiindgrav rãnit (1862) în luptele de la Shiloh. E avan-sat maior (1863), colonel (1865) ºi, prin ordinuldin 22 iunie 1867, general de brigadã, grad acor-dat începînd cu 1865, pentru merite excepþionalepe cîmpul de luptã. În 1864, preia comanda Regi-mentului 15 Infanterie Iowa ºi participã la cincicampanii decisive, alãturi de celebrul general T.Sherman, împreunã cu care defileazã, la 24 mai1865, la încheierea ostilitãþilor, pe bulevardulPennsylvania din Washington, asistaþi de Preºe-dintele Andrew Jonhson ºi membrii Cabinetuluiamerican. Bãtãlia pentru Atlanta, la care GeorgePomutz a luat de asemenea parte, e în unanimi-tate consideratã de istorici „o confruntare a uria-ºilor”.

Despre bravura, abilitatea ºi integritatea coman-dantului George Pomutz vorbesc propriile luicuvinte de despãrþire adresate Regimentului, îniulie 1985:„Deci, odatã întorºi la cãminele noastre, sãarãtãm prin purtarea ºi faptele noastre cã sîntem pri-mii ascultãtori ai legilor þãrii pentru afirmarea cãreiaam luptat; cã, mîndri de a ne fi fãcut pe deplin datoria,sîntem hotãrîþi sã pãstrãm ºi sã consolidãm bunul re-nume dobîndit cu onoare; cã vom fi de-a pururi cetã-þeni iubitori de pace, în vremuri de pace, aºa cum amfost adevãraþi luptãtori, în vremuri de rãzboi”. Nu-mit Consul (1866), apoi Consul General al State-lor Unite la St. Petersburg (1874) rãmîne în fun-cþie pînã în 1878, cînd e înlocuit de William H.Edwards. Moare în 1882, în condiþii încãnelucidate, în oraºul nopþilor albe. (Faptul cã nus-a întors, dupã încheierea misiunii, în þara deadopþiune e încã un mister ne dezlegat al acestei

40 LUMINAvieþi învãluite în legendã), ca atîtea alte misterecultivate, întreþinute ºi amplificate, fie de celecîteva versiuni ale morþii, fie de mitul bogãþiei ºial vastelor proprietãþi pierdute. Cît e adevãr ºi cîte ficþiune în aceastã saga biograficã e greu de spus.E poate legea eroismului sã fie însoþit, în memo-ria urmaºilor, de mari iubiri, cumplite renunþãri,tenebroase afaceri ºi sumbre dispariþii.

De-a lungul anilor, prieteni ºi organizaþii ro-mâneºti din Statele Unite au încercat, fãrã succes,transferarea osemintelor sale, cu onorurile cuve-nite, în cimitirul Arligton din Virginia. Din pãca-te, mormîntul a dispãrut în sãracul cimitirSmolensk (St. Petersburg), odatã cu secolul ºi oa-menii lui. George Pomutz a fost înmormîntat peun teren cãruia Revoluþia din Octombrie i-a dataltã destinaþie. Încã o datã, vie nu rãmîne decîtlegenda. ªi dacã cineva se mai îndoieºte de mãre-þia unui nume, rostit cu veneraþie în patru þãri,fie-mi permis a cita, în chip de concluzie, pe J.M.Crawford, Consulul General al Statelor Unite laSt. Petersburg, în 1890, opt ani dupã moartea luiGeorge Pomutz: „A fost un om onest ºi corect, înplus o personalitate remarcabilã, de mare culturã ºieducaþie, aºa cum demonstreazã cu limpezime docu-

mentele lui de serviciu, scrise cu propria lui mînã înopt limbi diferite; mai mult, a fost un om neobiºnuitde bine primit de cãtre cei mai de seamã cetãþeni aioraºului (St. Petersburg n.n.), aºa cum indicã nume-roasele invitaþii la balurile curþii ºi la seratele imperi-ale, invitaþii descoperite printre hãrþile sale. Am gãsitscrisori de recomandare de la vestiþi bãrbaþi de Stat aitimpului nostru, precum ºi scrisori extrem de mãguli-toare de la Grant, Sherman, Logan, Belknap,Hickenlooper ºi mulþi alþi distinºi generali ai armateiamericane”.

Iatã un adevãr: George Pomutz nu a fost nu-mai militar. A fost un mare diplomat ºi un mareom de culturã, autor a cel puþin douã remarcabi-le lucrãri, dintre care una reprezintã istoria ceamai exactã, cunoscutã pînã astãzi, a Regimentu-lui 15 Infanterie Iowa. Pãrãsind Europa dupãînfrîngerea unei Revoluþii (cea de la 1848), con-tribuind decisiv la victoria alteia peste Ocean (îm-potriva sclaviei), George Pomutz s-a jertfit pe sinepentru impunerea vederilor largi ºi pragmaticeal democraþiei ºi ale valorilor umane. Acum ºi înviitor, în confruntarea cu noi înºine, modelulGeorge Pomutz va rãmîne o piatrã de încercare.

Trezirile erotomane ale lui Girolook ºi Gerolupinagraficã pe calculator, 1998

LUMINA 41

Vestea cã Ilie Ivãnuº s-a stins din viaþã îmi pãreaincredibilã, mãcar cã ultima datã cînd l-am întîlnit,în 1993, pe octogenarul scriitor, ca invitat al con-ducerii Societãþii Culturale a Românilor din Buda-pesta, îmi pãrea cam palid, îmbãtrînit. Cãlãtorindîn capitala Ungariei de la Egerbocs, el însuºi ne-amãrturisit cã a obosit enorm de mult, dar dupãpuþinã odihnã, ne-a prezentat cu mare entuziasm(cum obiºnuia, dealtfel) ultimul sãu volum, roma-nul autobiografic „Elindultam szép Erdélybõl”, apã-rut în 1992. Ne-a dedicat nouã, membrilor societã-þii, cîte un exemplar, ºi de atunci nu l-am maiîntîlnit...

Ilie Ivãnuº s-a nãscut la 23 februarie 1913, laAlãmor, jud. Sibiu. Din anii copilãriei, a pãstrat oamintire tristã, aºa cum ni se destãinuie el însuºimai tîrziu, în poezia intitulatã „Copil din flori”. κipãrãseºte familia la vîrsta de 12 ani, fiind astfel ne-voit sã se întreþinã singur. Este ucenic la un tapiþerdin Timiºoara, iar mai tîrziu, ca muncitor – ori ade-sea ºomer – ajunge la Bucureºti, la Cluj, la Buda-pesta ºi la Nyíregyháza. Dupã stabilirea definitivãîn Ungaria, îºi completeazã studiile absolvind In-stitutul Pedagogic din Budapesta. Din 1953 lucrea-zã ca profesor timp de un sfert de veac la ªcoalageneralã ºi Liceul Românesc din Giula.

Stabilindu-se în acest oraº, dascãlul neobosit IlieIvãnuº cutreierã satele româneºti ºi îi convinge pepãrinþii români sã-ºi înscrie copiii la ºcoala româ-neascã din Giula. Aºa am ajuns ºi eu elevã în clasaa opta al acestei ºcoli. Sute de români l-au avut pro-fesor pe Ilie Ivãnuº, care era îndrãgit ºi respectatde elevi. El organiza turnee culturale, recitaluri depoezie, scenete, dansuri populare, care erau pre-zentate în satele bihorene ºi bichiºene. Avea con-tact viu nu numai cu elevii ci ºi cu pãrinþii acesto-ra.

Ilie Ivãnuº mi-a fost profesor de limba ºi litera-tura românã în clasa a VIII-a ºi clasa I de liceu. M-a impresionat cît de bine cunoaºte literatura româ-nã dar ºi pe cea maghiarã. Mi-e greu astãzi sã dauo imagine exactã despre lecþiile de literaturã. Deatunci au trecut aproape trei decenii, amintirile s-au aburit, reþin mai degrabã impresia generalã decîtdetaliile. Orele cu profesorul Ivãnuº erau o verita-bilã „laudatio” a creativitãþii româneºti, exemplifi-catã, entuziast ºi convingãtor, pe texte ale autori-lor reprezentativi. Evident plictisit de chiþibuºuri-le pedagogice (trecerea absenþilor în catalog, veri-ficarea temelor de acasã, „ascultarea” ºi punereade note) Ilie Ivãnuº cãpãta aripi cînd ajungea sã ne„explice” scriitorii. Vorbea cu o pasiune vãditã, þi-nea enorm la proprietatea termenilor, avea formu-lãri frapante. ªtia foarte multe poezii, ni le recita, ºiacest lucru m-a captivat în mod deosebit. Îl preferafoarte mult pe George Coºbuc ºi în repetate rîndurirecita fragmente din poezia „Numai una”. În aceas-tã poezie este vorba de o dragoste curatã, sincerã,bazatã pe o eticã þãrãneascã sãnãtoasã. Flãcãul,

îndemnat de pãrinþi sã se însoare cu o fatã bogatã,respinge ideea unei cãsãtorii de interes:

Dar cu pãmîntul ce sã faci?ªi ce folos de boi ºi vaci?Nevasta dacã nu þi-o placi,Le dai în trãsnet toate!

Tînãrul þãran este hotãrît sã se cãsãtoreascã cualeasa inimii sale, deºi este o fatã foarte sãracã:

Aºa cum e sãracã ea,Aº vrea s-o ºtiu nevasta mea...........................Mi-e dragã una ºi-i a mea:Decît sã mã despart de ea,Mai bine-aprind tot satul!

Profesorul Ilie Ivãnuº recita aceasta poezie cuatîta pasiune ºi retrãire, încît la ultimele rînduri,apãreau lacrimile în ochii sãi. De atunci ori de cîteori am dat de aceastã poezie, în faþa mea apãreafigura lui Ivãnuº... Din cînd în cînd, ispitit de o ideeori furat de cine ºtie ce asociere incidentalã, debitulsãu primea ritm ºi culoare. Atunci clasa amuþea:de departe, ne parvenea zgomotul surd al oraºu-lui, timpul, suspendat înceta sã mai existe, iar tãce-rea se umplea de gînduri ºi simþãminte încît la ca-pãtul orei aveai senzaþia cã te întorci dintr-o lungãcãlãtorie, transformat de cele vãzute ºi trãite.

Ierarhiile de valoare instituite de Ivãnuº n-aveauprea mult de-a face cu cele care dominau pe-atunciºcoala. În orice caz, profesorul se credea dator sãdepãºeascã programa. Spre marele nostru benefi-ciu, ne-a familiarizat cu literatura românã. Tacticanoastrã ºcolãreascã consta în a-l þine de vorbã darprezenþa sa printre noi a fost un permanent ghidliterar-cultural.

Ilie Ivãnuº colaboreazã la reviste ºi ziare româ-neºti din þarã ºi din România. Era un publicist har-nic. De tînãr a apucat sã scrie poezii, nuvele, scene-te, etc. În 1977 a debutat cu volumul de poezie„Vioara cu cinci strune”. Acesta a fost primul volumbeletristic publicat în rîndul românilor din Unga-ria, putem spune cã nu a fost numai debutul luiIvãnuº ci a fost „debutul” literaturii contemporaneromâneºti din Ungaria de azi. Pe lîngã poezie a scrisºi prozã, care a fost publicatã în „Dincolo de orizont”(nuvele, 1981); „Lumea viselor” (povestiri, 1991) ºi„Elindultam szép Erdélybõl” (roman autobiografic,1992).

Autorul acestor volume construieºte o lume ima-ginarã modelatã pe lumea trãitã în realitate. Crea-þiile lui Ilie Ivãnuº sînt atribute existenþiale strînslegate de om, de viaþa lui fizicã ºi metafizicã. Elenu pot fi despãrþite de destinul sãu pentru cã îl con-diþioneazã. Ivãnuº ºi-a cristalizat tot mai deplin cã-utãrile, a pornit de la suferinþa individualã, a fiecã-ruia în parte ºi în primul rînd de la a sa proprie.

Nãdãjduim cã trecînd la cele eterne, Ilie Ivãnuºîºi va gãsi sieºi liniºtea dupã care a tînjit o viaþãîntreagã. Fie-i þãrîna uºoarã. Maria Berényi

In memoriam Ilie Ivãnuº(1913–1999)

42 LUMINA

Îmi revãd satul natal dupã aproape un deceniuºi pe mãsurã ce mã apropii de el mã nãpãdescamintiri rãsãrite subit din negura trecutului în-depãrtat. În zadar încerc sã le aþin drumul, vinstoluri ºi mã copleºesc. Poate dac-aº avea vreunînsoþitor pe drum aº scãpa de ele, dar aflîndu-mãsingur, nu pot rezista, mã las furat de vraja lor...

Cînd ajung la dealul de lîngã Bãrac, unde erabãtãtura vitelor, mã opresc locului, dar nu maisînt maturul cu tîmplele date-n cãrunþealã, ci co-pilul de nouã-zece ani din noaptea aceea de maicaldã, îmbãlsãmatã de mirosul ierburilor ºi al flo-rilor de cîmp. Simt cum mã zgîlþîie de piept Onului Ciungu ºi-i aud vocea ºoptind în noapte:

– Hai Ilie, scoalã! Tu nu vrei sã prinzi ciocîrlii?...Sar în picioare, mã uit împrejur, în hotarul lu-

minat de clar de lunã. Vitele rumegã liniºtite. Cevamai încolo, înspre pãdure îi zãresc pe ceilalþi co-pii mai mãriºori, umblînd aplecaþi de la o tufã laalta sã prindã ciocîrlii. Trifoiul dat în floare, tran-dafirii sãlbatici deschiºi par ca niºte luminãriþe ºirãspîndesc un parfum îmbãtãtor. Mã iau pe ur-mele lui Onu.

– Pe sub tufe, unde-i iarba mai mare, acolo-schitulate, grãi Onu în ºoaptã. Mã aplec ºi-mi vîrmîna la nimerealã sub tufa de lîngã mine ºi-n capmi se urcã o ameþealã dulce cînd nimeresc trupu-ºorul cald, cu inima palpitîndã. O þin captivã în-tre palme ºi privesc triumfãtor împrejurimile scãl-date-n vãpaia lunii: hotarul, pãdurea liniºtitã, vi-tele rumegînd, copiii prinºi de farmecul senzaþieiºi colo-n depãrtare turnul bisericii din sat. ªi toa-te mã farmecã într-atît, încît încep sã plîng de fe-ricire.

Dupã cîteva clipe se opreºte-n faþa mea Zaharialui Buhai cu mîinile încãrcate de pãsãri ºi-mi în-tinde una.

– Mai vrei? E plin pãmîntul de ele, – zice.Fãrã sã-i rãspund, mã aplec ºi de-abia îmi miºc

mîna în iarbã, dau de ciocîrlia pitulatã pe cuib.Noroc cã n-am cãlcat pe ea. Mã aplec din nou ºicaut cu zel. Zaharia alturi de mine. Parcã ne-amfi luat la întrecere. ªi de fiecare datã cînd dãm cumîna de ele, ni se umple inima de fericire. Parcãde numãrul ciocîrliilor prinse ar depinde noroculnostru.

Dupã ce am strîns cîte-am putut, ne-am dus sãne culcãm. Ciocîrliile prinse fiecare le-a închisunde le-a crezut mai în siguranþã pînã a doua zi.Cei mai mulþi le-au bãgat în traistã. Numai vãru

Ilie Ivãnuº

Parcã totul s-a petrecut numai în vis...

Zaharie le-a dat drumul. Întrebîndu-l mirat de ceface astfel, mi-a rãspuns:

– Ca sã nu moarã. Ciocîrliile-s tare gingaºe, ele-s solii raiului aici, pe pãmînt, de aceea ne tot cîntã.Bãgat-ai de seamã cã dimineaþa-i plin cerul de ele?

– Bãgat, rãspunsei, – nu ºtiu de ce, dar ca vrãjitde vorbele lui. ªi parcã ºi vedeam cerul plin deciocîrlii. Adormind cu astfel de gînduri, toatãnoaptea numai de ciocîrlii am visat ºi probabil ºiceilalþi mici pãstori de vite, fiindcã cei mai mulþi,cum am sãrit de sub glugi, am dat buzna la strai-þele unde le-am ascuns. Dar cum le-am deschis,ni s-au umplut ochii de lacrimi. Din zecile deciocîrlii prinse nu ne-au rãmas în viaþã decît vreodouã-trei. ªi acelea de-abia mai rãsuflau. Ale meletoate s-au prãpãdit.

– Vezi, Iliuþã, þi-am spus cã-s foarte gingaºe, elenu pot îndura asprimea, – îmi spuse vãru Zaharia.Uite-o pe asta care triluie deasupra noastrã. Debunã seamã cã-i una din cele la care i-am dat eudrumul. A venit sã-mi mulþumeascã.

Îmi aruncai privirea în sus ºi vãzîndu-le ºiauzindu-le, cum triluie, îmi veni iar în minte ex-presia lui Zaharia: „...Dimineaþa-i plin cerul deciocîrlii”.

– Zaharie, tu ce crezi, iarna unde se ducciocîrliile?

– Iarna? Eu gîndesc cã cele mai multe în rai,numai cîteva rãmîn pe pãmînt. Sãracele, acelearabdã mult frig... Eu mã gîndesc mult la ele iar-na...

Din noaptea cu lunã de mai – cred cã datoritãvrãjii vorbelor vãrului Zaharia – mã trezesc întoiul iernii. Afarã viscoleºte. În casã la Bica ardefocul domol. Oamenii adunaþi la ºezãtoare poves-tesc întîmplãri care nouã, copiilor, ne aprind ima-ginaþia. Bãrbaþii desfac porumb, femeile torc. Lu-mina slabã a lãmpii de petrol e întregitã de flãcã-rile din sobã, care se reflectã pe farfuriile de lutînºirate pe pereþi. Unchiul Ion – frate bun cumama – ca om nãscut în ciobãnie, povesteºteîntîmplãri despre ciobanii din Dobrogea, mai binezis ciobanii sibieni ajunºi pe lîngã turmele boieri-lor dobrogeni, Nicolae Popa ºi Barbu Cuþuianu.Cînd le plãteau „ungurenilor” simbria pentru ci-obãnit, amîndoi aruncau banii jos, nu li-i dãdeauîn mînã niciodatã. Boierul Popa avea doi feciorivoinici, ca doi uriaºi, spaima localurilor de noap-te din Medgidia. Cînd boierul plãtea, ambii stã-teau lîngã el ºi aºteptau cui îi face bãtrînul semnºi pe acela îl lua la rost.

LUMINA 43

– Apoi, vai de oasele aceluia; îl bãtuceau ca pemãrul de „sînchetru” de nu-i rãmînea o palmã deloc neînveniþitã... Aºa l-au bãtut ºi pe ghietu Laialui Bursac, de am crezut cã îl omoarã. Dacã nueram acolo noi, alãmorenii, sã-l mai îngrijim cîttimp a zãcut, poate cã se ºi prãpãdea.

– Sãracii oameni, mult mai îndurarã prin strã-ini.

– Apãi, de ce-i bãteau, Bade Ioane? – întrebãtuºa lui Nicolae a Savului.

– Gãseau ei princinã pentru ce. Mai mult pen-tru bani. Ne scãdeau din platã ºi dacã cutezam sãzicem ceva, tãbãrau pe noi, – rãspunse unchiulIon.

– Pe dumneata bãtutu-te-au vreodatã?– Pe mine? Întreabã-l pe fratele Samoilã, cine

am fost eu acolo...– De „tetea” Ion n-au avut curajul sã se lege cã

se temeau de toiagul lui. Cu asta am avut norocºi eu. În toatã Medgidia s-a dus vorba cã un cio-ban de pe la Sibiu, unu Ion Ivãnuº, cu un pumn l-a doborît pe boierul Cuþuianu ºi cînd au vrut sãsarã pe el feciorii boierului, i-a pãlit cu toiagul demureau dacã nu-i duceau la spital. Boierul Popas-a bucurat de pãþania lui Cuþuianu, de aceea ne-a luat pe noi la el. Dar le era ºi teamã de noi!

Deodatã un sunet asurzitor îi întrerupe pe po-vestitori. În fundul grãdinilor rãzbi, ca la o co-mandã, urletul înfiorãtor al lupilor adunaþi înhaitã. Sticla geamurilor ºi farfuriile înºirate pepereþi vibrau ºi rãsunau de urletul lor ca struneleîncordate ale þiterelor.

– Mãi, afurisitã vreme poate fi cã se apropie decasa omului, vorbi badea Mila lui Dinu Oprii.

Cîþiva dintre bãrbaþi dau nãvalã afarã, femeileºi copiii de fricã se cuibãresc ºi mai mult în jurulsobei cu tãciuni aprinºi. Cînd deschid uºa caseizãresc zãpada purtatã de vînt ºi aud bãtaiacîinilor, ieºiþi în întîmpinarea lupilor, ºi ºuieratulcrivãþului.

– Vai de omul pe care-l prinde o vreme ca astape drum – zice o femeie.

– Din acela rãmîn numai zdrenþe de îmbrãcã-minte, îºi dã pãrerea Vasile al lui Bica.

– Pe ei, mããã! Rãsunã în grãdini vocea puterni-cã a unchiului Ion ºi-n momentul acela haitacîinilor nãvãleºte la atac cu un lãtrat ºi mai înver-ºunat...

A doua zi am ieºit în grãdinã sã vãd locul bãtã-liei dintre cîini ºi lupi. În zãpada îngheþatã se ve-deau bine urmele lupilor. Pe „cîmpul de luptã”zãcea întins pe zãpadã cîinele nostru, Grivei. L-au spintecat colþii lupilor. Cînd l-am vãzut, m-aunãpãdit lacrimile. Unchiul Samoilã l-a pus într-un þol vãrgat, l-a luat în spate ºi a pornit cu elspre fundul grãdinii. Eu, cu sapa pe umãr, pã-

ºeam în urma lui, pe poteca bãtucitã în zãpadã.Peste crengile prunilor golaºi cãdeau lin, ca într-un vis, fulgi rãzleþi de zãpadã. Ajunºi în fundulgrãdinilor, unchiul o coti înspre Bãrc. Pãºeam tã-cuþi în hotarul alb ºi pustiu. Mie îmi era cam tea-mã, nu cumva sã iasã din pãdure vreun lup, darn-am avut curajul sã-i vorbesc. Noroc cã la o rîpãunchiul – flãcãiaº, de vreo 18-19 ani – se opri, pusepovara jos ºi începu sã-i sape dulãului culcuºulde veci. Eu plîngeam în hohote ca femeile la în-mormîntare. Unchiul îºi înainta de a-i pãrãsi„mormîntul”.

– Sãracul, bun „iosag” a mai fost, zise pe drumunchiul Samoilã ºi se opri sã mai priveascã o datãlocul unde ºi-a îngropat cîinele drag cu care a ci-obãnit atîþia ani.

Cînd am ajuns iar în grãdinile cu pruni, începusã se însereze. O tristeþe tainicã îmi copleºi sufle-tul. Grãdinile ºi hotarul îmi pãreau pline de mis-tere. Parcã pe toate drumurile pustii din hotar seaflau cãlãtori întîrziaþi ºi copile orfane – ca fatamoºului plecatã în lume –. Ajuns în casã mã izbimirosul de varzã, care clocotea într-o oalã marede pãmînt, ºi aroma sîngeretelui, fãrã de care, pela Sibiu, varza nu e varzã.

Dupã cinã am uitat de pribegiile de pe drumuri,dar de Grivei, nu. În pat eram cu privirile sprefereastra dinspre grãdinã. Duppã stingerea lãm-pii, cei ai casei au adormit în curînd, dar eu totmai vecheam cu gîndul la „mormîntul” din hota-rul pãrãsit. Pîlpîirile tãciunilor din vatrã aruncaulumini tremurãtoare în smalþul farfuriilor înºira-te pe pereþi, lumini ºi umbre care în imaginaþiamea trezeau o lume de basme.

Poate zile de-a rîndul l-aº fi jelit pe Grivei, dacãnu se întîmpla sã fie tocmai duminicã cu nuntã învecini. Atunci se mãritase Rafila lui Burdelea, ofatã mai sãrãcuþã. Arcuºul viorilor ºi cîntecelenuntaºilor mi-au împrãºtiat tristeþea. Venind dela cununie feciorii ºi femeile din fruntea alaiuluivesel, strigau cît îi þinea gura:

Aºteptaþi fete, aºteptaþiCã ºi voi vã mãritaþi,Cu trãsura cu doi cai,Peste cinci sute de ai.Tabãra rivalilor rãspundea:Uiuiu, pe dealul golCã mireasa n-are þol,Dar i-a face mireleCînd o tunde cîinele...

...Unde-s oamenii care au jucat la nunta aceea?Dar cei care povesteau întîmplãri cu ciobãnitul

în Dobrogea? Unde-s copiii din noaptea aceeamiraculoasã cu lunã? Unde-i satul cu cãsuþele-imici? Poate cã nici n-au existat?

...Parcã totul s-ar fi petrecut numai în vis...

44 LUMINA1234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901

Ilie Ivãnuº

Brad în pustãPriveam din tren cum se perindã

Hotarul alb, înzãpezit,

Cu plopi ce-mi pãreau hoþi la pîndã,

De-abia zãriþi în infinit.

ªi-n liniºtita înserare

Vîntul etern neastîmpãrat

Cînta doine de-nmormîntare

În cãte-un vîrf de plop înalt.

Deodatã, pe neaºteptate

Un brad timid ne-aþinu calea,

Strãin venit din altã parte

κi povestea în pustã jalea.

Privii la el ca la un frate

Cum murmurã lîng-o rãchitã,

Cum se-ndoaie ºi se zbate

În pusta cea nemãrginitã.

În toga-i verde de mãtasã

Pãrea un prinþ pornit în lume

Dup’ a norocului mireasã,

Dar nicãieri nu-i dã de nume.

Brad solitar în ceaþa deasã

Ce ai veºmîntul nins de stele

Destinul tãu mã-nduioºeazã.

Eºti simbolul vieþii mele...

LUMINA 45

Sub egida Ministerului Culturii, a ConsiliuluiJudeþean Arad, a Inspectoratului pentru cultura Aradºi a Consiliului Municipal Arad, Complexul Mu-zeal Arad a organizat în zilele de 22 ºi 23 aprilie1999 simpozionul internaþional interdisciplinar„Minoritãþile între identitate ºi integrare”.

Deschiderea lucrãrilor simpozionului a avut locîn dimineaþa zilei de 22 aprilie în sala 33 a Primã-riei oraºului (edificiu construit între anii 1874-1876dupã planurile reputatului arhitect LECHNERÖDÖN cu modificãri realizate de arhitectulPEKAR FRANCISC) în prezenþa notabilitãþilorlocale ºi centrale ºi a unui numeros public.

Cei 27 de invitaþi din þarã ºi strãinãtate (Unga-ria ºi Republica Ceha), întrunind istorici, cercetã-tori, sociologi, etnologi, etnografi, muzeografi ºiprofesori, de-a lungul a douã zile au prezentatrezultatul cercetãrilor legate de etnicii români ºiþigani din Ungaria, a obiceiurilor populare dePaºti la cehi, precum ºi a etnicilor unguri, ger-mani, italieni, evrei, armeni, slovaci, secui, sîrbiºi bulgari din România.

Prelegerile urmate de întrebãri, la care cei în-trebaþi prin rãspunsurile lor au lãrgit sfera pre-zentãrii, au creat o atmosferã de interes ºi studiu.

Schimburile de pãreri au fost benefice pentrutoþi participanþii fiecare avînd de învãþat de la fi-ecare, constatîndu-se totodatã cã cercetarea unoretnii în alte state este într-o fazã mult mai avan-satã ca în România.

O astfel de situaþie a rezultat din comunicareaDr. Gémes Balázs referitoare la þiganii din Un-garia fapt sesizat de participanþi inclusiv de mu-zeografa Delia Grigore de la Muzeul Satului dinBucureºti care se ocupa cu studiul þiganilor dinRomânia.

Comunicãri interesante au susþinut ºi cele douãcercetãtoare române din Ungaria, Elena Csobaiºi Emilia Martin, care au prezentat aspecte lega-te de „Comunitatea românesc din Micherechi” ºirespectiv, „Particularitãþi etnice în cultura mate-rialã a românilor din Ungaria”. Tot din Ungaria,

Aradul, sediul simpozionului internaþional,interdisciplinar

„Minoritãþile între identitate ºi integrare”

dr. András Krupa a fãcut o prezentare a folcloru-lui slovacilor din jud. Bichiº.

Participarea la simpozion a domnului CarolKöng director în Ministerul Culturii departamen-tul minoritãþi n-a fost întîmplãtoare.

Domnia sa a prezentat programul special „PROETNICULTURA” elaborat de Ministerul Cultu-rii în anul 1996.

Scopul acestui program este acela de a salva ºia valorifica cultura minoritãþilor din Româniaacordînd sprijin cercetãrii istoriei, obiceiurilor ºitradiþiilor acestora, a menþinerii vieþii teatrale cîtºi a aniversãrii personalitãþilor de seamã dinrîndul fiecãrei etnii.

Din pãcate în ultimul timp programul se con-fruntã cu o serie de probleme materiale pe care,spunea domnia sa sperãm sã le depãºim.

Nu lipsitã de interes a fost ºi vernisajul uneiexpoziþii de fotografii intitulatã semnificativ„1986” de cãtre autorul ei Cãlin Man de la Com-plexul Muzeal Arad.

Expoziþia prezintã aspecte din viaþa þiganilordin România.

Totodatã a fost prezentat documentarul„Kirvhweih în judeþul Arad” realizat de FlorinHornoiu de la acelaºi muzeu precum ºi documen-tarul „Cîntece ºi dansuri ale etnicilor bulgari bã-nãþeni pãstrate de peste 260 de ani” realizat dePercu Ronkov.

Într-un viitor pe care îl dorim cît mai apropiat,se doreºte publicarea tuturor materialelor prezen-tate într-un volum de sine stãtãtor, sublinia înîncheierea simpozionului d-na Elena RodicaColta muzeografa la Complexul Judeþean Arad.

În afarã de lucrarea „Comunitatea româneascãdin Bedeu. Istorie ºi tradiþie oralã”, susþinutã dedomnia sa în cadrul simpozionului, d-na ElenaRodica Colta a fost ºi organizatoarea acestui sim-pozion care a transformat Aradul pentru douã zileîntr-un centru al întîlnirii ºi dezbaterilor proble-mei identitãþii ºi integrãrii minoritãþilor în viaþaunei þãri.

Gheorghe Lanevschi

46 LUMINA

Recent a apãrut la Giula o carte esenþialã pen-tru cunoaºterea românilor din Ungaria: VestigiileBisericii Ortodoxe Române din Ungaria.

La apariþia ei ºi-au dat concursul financiar maimulte foruri: Ministerul Culturii ºi ÎnvãþãmîntuluiPublic, Autoguvernarea pe Þarã a Românilor dinUngaria, Episcopia Ortodoxã Românã din Ungaria,Institutul de Cercetãri al Românilor din Ungaria ºiFundaþia „Pentru Minoritãþile Naþionale ºi Etnice dinUngaria”.

Decisivã a fost însã strãdania ºi munca de cîþivaani a celor douã muzeografe de la MuzeeleMunkácsy ºi Erkel din judeþul Bichiº, Csobai Ele-na ºi Martin Emilia, autoarele cãrþii, românce prinnaºtere.

În felul acesta prin eforturi cumulate, valorilebisericilor ortodoxe române din Ungaria au fostfãcute pentru prima oarã publice.

EVENIMENT EDITORIAL:Csobai Elena – Martin Emilia

Vestigiile Bisericii Ortodoxe din Ungaria, Giula,1999, 121

Evenimentul editorial a fost aºteptat atît de ro-mânimea din Ungaria cît ºi de românii din þarã.

Prezenþa în Ungaria a acestui tezaur de artãbizantinã (obiecte de cult, icoane, cãrþi), realizatîn veacurile trecute în atelierele din þara Româ-neascã, Moldova sau Transilvania se datoreazãdorinþei comunitãþilor româneºti de odinioarã dea trãi în tradiþia ortodoxã a neamului.

Din acest punct de vedere, colecþia de obiectede artã ale bisericilor ortodoxe române din Un-garia, pãstratã cu sfinþenie pînã azi, reprezintã omãrturie a unitãþii spirituale ºi culturale care aexistat întotdeauna între aceste comunitãþi careau trãit în punctele vestice extreme ale spaþiuluilocuit de români ºi marea majoritate din provin-ciile istorice.

Fiindcã Vasile Lupul, domnul Moldovei, cîndanunþa tipãrirea unei Cãrþi de învãþãturã în limbaromânã, „românilor de pretutindeni” se adresaºi acestor comunitãþi care un veac mai tîrziu aveausã descopere ºi sã citeascã Cazania ºi sã o þinã lamare cinste, cum s-a întîmplat în Sãcal.

Revenind însã la carte, apãrutã bilingv, pe hîrtievelinã, în condiþii grafice excelente, cu numeroa-se reproduceri color, scrisã într-un limbaj elevatºi utilizînd o metodologie ºtiinþificã, meritul lerevine autoarelor care redacteazã textul ºi ope-reazã selecþia pieselor care au fost incluse.

Textul este organizat pe capitole: o scurtã isto-rie a românilor din Ungaria, ilustratã cu imaginiexterioare ºi interioare ale tuturor lãcaºurilor or-todoxe româneºti de cult, o scurtã istorie a Colec-þiei Bisericii Ortodoxe Române din Ungaria ur-matã de prezentarea propriu-zisã a celor mai va-loroase piese.

Acestea sînt grupate în 4 categorii: obiecte decult, icoane, cãrþi ºi textile, fiecare categorie fiindprezentatã aparte, pe tipuri de piese.

Astfel, obiectele de cult sînt clasificate în cruci,potire, cãdelniþe, litiere, la fiecare tip de obiectautoarele oferind explicaþiile necesare referitoarela simbolul ºi utilizarea lor în bisericã.

Dintre obiectele de cult prezentate, de o impor-tanþã deosebitã pentru arta veche româneascã estepotirul din argint aurit, executat în stilbrâncovenesc în anul 1742 de meºterul timiºoreanIoan Slato, care a aparþinut bisericii din CenadulUnguresc.

LUMINA 47

Capitolul urmãtor, destinat icoanelor, respectãacelaºi sistem de clasificare, de data aceasta înfuncþie de suportul utilizat de iconari: lemn, sti-clã, pînzã.

Autoarele au reprodus cele 12 praznicare alebisericii din Bichiº, datate 1773, executate de pic-torul arãdean din secolul al XVIII-lea ªtefanTeneþchi (?-1798), douã icoane împãrãteºti, pro-duse de meºteri anonimi din Munþii Apuseni,icoane pe sticlã de Necula ºi cîteva icoane pepînzã, toate extrem de valoroase.

În continuare urmeazã o prezentare a valorilorbibliofile, dintre care nu lipseºte deja menþionataCazanie (Iaºi, 1643), a colecþiei de piese textile ºi acîtorva documente, preþioase pentru istoria aces-tor comunitãþi.

Ultima parte a volumului cuprinde rezumateîn limba germanã ºi englezã, o bibliografie gene-ralã ºi note.

Nimic nu este uitat încît un ne iniþiat citind car-tea se iniþiazã în arta veche româneascã, un spe-cialist este tentat sã înceapã febrile analogii cupiese similare din alte colecþii din România, iarun strãin, citind rezumatul ºi urmãrind frumoa-sele imagini ia contact cu istoria acestei comuni-tãþi româneºti din Ungaria ºi cu tulburãtoarea fru-museþe a tezaurului ei cultural.

Ce altceva îºi mai poate dori un autor, dupã cea scris cartea?

Elena Rodica Colta

48 LUMINA

MARIA BERÉNYI150 de ani de la inaugurarea Podului cu lanþuri .............................................................................. 3

ELENA RODICA COLTAInformaþii despre românii din Aletea oferite de arhivrele din Arad .......................................... 11

EUGEN GLÜCKDocumente din arhiva episcopiei ortodoxe române din Arad privind parohiiledin sud-estul Ungariei .......................................................................................................................... 15

MIHAELA BUCINExcurs istoric asupra grupurilor etnice ºi naþionale din Cîmpia Ungarã ................................. 18

VERONICA GARAMIªcoala Pedagogicã pentru Învãþãtori cu Predare în Limba Românã .......................................... 24

GABRIELLA GYARMATIProtejatul poesis al artelor plastice ................................................................................................ 29

EVA IOVADe la paiºpe la opºpe – Licenii ...................................................................................................... 32

TIBERIU BOCACenaclu literar ºi nu numai… ...................................................................................................... 35

„Românii în Istoria Modernã ºi Contemporanã a Lumii”… s-au nãscut ºi în Ungaria ................ 37

AUREL SASUO legendã vie: George Pomutz ..................................................................................................... 38

MARIA BERÉNYIIn memoriam Ilie Ivãnuº ............................................................................................................... 41

ILIE IVÃNUªParcã totul s-a petrecut numai în vis… ..................................................................................... 42

Brad în pustã ................................................................................................................................. 44

GHEORGHE LANEVSCHIAradul, sediul simpozionul internaþional, interdisciplinar„Minoritãþile între identitate ºi integrare” ........................................................................................ 45

RODICA COLTAEveniment Editorial: Csobai Elena – Martin EmiliaVestigiile Bisericii Ortodoxe din Ungaria, Giula, 1999, 121 ..................................................... 46

SUMAR

LUMINA 49

Editura „NOI” Giula, piaþa Petôfi nr. 2Editor responsabil: Mihai Kozma

Tehnoredactare computerizatã: Sándor KovácsTiparul: Mozi Nyomda, Békéscsaba

Felelôs vezetô: Garai György

50 LUMINA