UNIVERSITATEA BABEȘ-BOLYAI

FACULTATEA DE ISTORIE ȘI FILOSOFIE

SPECIALIZAREA

MANAGEMENTUL SECURITĂȚII ÎN SOCIETATEA

CONTEMPORANĂ

LUCRARE DE DISERTAȚIE

IMPACTUL MULTIDIMENSIONAL AL SCURGERILOR

DE INFORMAȚII CLASIFICATE

Coordonatori științifici,

Lect. asoc. dr. Vasile-Adrian Cămărășan

Prof. univ. dr. Adrian Liviu Ivan

Masterand,

Alin Grigore

Cluj-Napoca

2014

CUPRINS

Capitolul 1 – Progresul tehnologic și extensia realității în mediul digital ................................. 1

Capitolul 2 – Descrierea principalelor scurgeri de informații clasificate ................................... 7

2.1 Organizația Wikileaks ........................................................................................ 7

2.2 Edward Snowden și programele Agenției Naționale de Securitate a S.U.A .... 10

Capitolul 3 – Contextul și motivația publicării neautorizate a informațiilor clasificate .......... 22

Capitolul 4 – Multidimensionalitatea scurgerilor de informații ............................................... 41

Concluzii .................................................................................................................................. 59

Bibliografie ............................................................................................................................... 63

1

Capitolul 1 – Progresul tehnologic și extensia realității în mediul digital

“Progresul tehnologic este ca un topor în mâinile unui criminal patologic” și în

cuvintele lui Albert Einstein descrie esența filosofică dar și practică a acestei lucrări.

Tehnologia oferă putere, puterea creează dominanță iar dominanța deschide calea către abuz.

Cu alte cuvinte, factorul tehnologic poate fi atât salvarea cât și distrugerea noastră. Unul

dintre cei mai iluștri artiști grafici ai lumii, M.C. Escher, creionează o lume plină de îngeri

într-o lume plină de demoni tocmai pentru a ilustra dualitatea existențială dintre bine și rău.

Același dualism este specific și progresului tehnologic, progres care tot mai des este folosit în

dezvoltarea și producția de armament inteligent. Înarmarea tehnologică reprezintă un risc nu

datorită capabilităților de a exercita o forță fizică superioară, ci datorită lipsei evoluției

factorului uman care stă la baza folosiri acestor arme. Acest dualism caracterizează fiecare

individ de pe glob ce însumează o populație de peste 7 miliarde de locuitori conform ultimelor

statistici ale Organizației Națiunilor Unite1. Evoluția factorului demografic este importantă în

studiul prezentei lucrări datorită specificității influenței progresului tehnologic asupra creșterii

demografice. Ca urmare, considerăm necesar luarea în calcul atât a datelor actuale ale

populației cât și proiecțiile viitoare ale acesteia. Graficul din figura 1.1 arată legătura dintre

evoluția factorului tehnologic și trendul ascendent al populației.

Figura 1.1. Evoluția populației globale în raport cu progresul tehnologic

1 Organizația Națiunilor Unite 2012, World Population 2012, New York. Accesat la data de 17 aprilie 2014,

http://www.un.org/en/development/desa/population/publications/pdf/trends/WPP2012_Wallchart.pdf

2

Explozia demografică a populației poate fi explicată pe baza inovațiilor în medicină,

ce permit prevenirea și eliminarea unor riscuri de mortalitate infantilă, favorizând natalitatea.

Numeroasele descoperiri științifico-medicale cum sunt antibioticele sau vaccinurile,

reprezintă un factor principal în ceea ce privește prezervarea vieților omenești. Ca urmare,

proiecțiile pentru deceniile următoare ar trebui, în principiu, să urmeze un trend pozitiv. În

2004, Consiliul Economic și Social al Națiunilor Unite a publicat un raport2 de 254 de pagini

ce prezintă evoluția și proiecțiile de creștere ale populației la nivel global. În figura 1.2

ilustrăm proiecțiile evoluției demografice până în anul 2050 conform acelui raport.

Figura 1.2. Evoluția demografică și proiecțiile acesteia până în 2050 Sursa: O.N.U, 2004, pagina 19

Analizând graficul din figura de mai sus distingem trei scenarii probabile de proiecție

a creșterii demografice. Primul este cel realist care arată o creștere moderată a populației,

atingând 8.9 miliarde de locuitori în 2050 luând în calcul o creștere medie a populației.

Următorul scenariu este cel pesimist care nu exclude un trend descrescător al populației iar în

cele din urmă, scenariul optimist care arată o creștere a populației până la 10.6 miliarde de

locuitori în 2050. Indiferent ce scenariu va urma creșterea demografică a populației putem

afirma din perspectiva inovațiilor tehnologice că populația globului va continua să crească,

motiv pentru care, această creștere ridică o serie de întrebări legate în principal de

2 Organizația Națiunilor Unite 2004, World Population to 2300, New York. Accesat la data de 20 aprilie 2014, https://www.un.org/esa/population/publications/longrange2/WorldPop2300final.pdf

3

sustenabilitate și de riscurile asociate unui număr tot mai mare de locuitori. Creșterea

demografică influențează în mod invariabil nevoia pentru resurse adiționale, fie că ne referim

la resurse alimentare, energetice, de infrastructură, de acomodare sau de servicii publice. În

mod paradoxal, inovațiile ultimelor trei decenii au contribuit atât la favorizarea creșterii

demografice cât și la o mai bună gestionare și administrare a resurselor și a nevoilor de

adaptare la acest spor al natalității. O mare parte a soluțiilor la problemele cauzate de o

populație în creștere și-au găsit răspunsul în tehnologie. Prezența sistemelor informatice

precum și a infrastructurii de trasmisie de date au schimbat și continuă să schimbe societatea

contemporană. Înainte de a motiva ce probleme și-au găsit răspunsul în tehnologie, dorim să

ilustrăm o radiografie a prezenței sistemelor informatice și a rețelei de Internet la nivel global

prin figura 1.3:

Figura 1.3. Evoluția numărului de utilizatori ai rețelei de Internet Sursa: International Telecommunication Union

3, 2013, pagina 2

În 2013, peste 2.7 miliarde de oameni au avut acces la Internet, reprezentând un

procent de 39% din populația globală. În țările dezvoltate, 77% din populație are acces la

rețeaua de Internet în timp ce în țările în curs de dezvoltare doar 31%. În condițiile unei

prognoze crescătoare a numărului de utilizatori, ne putem aștepta ca în viitorul apropiat

jumătate din populația planetei să aibă acces la un sistem informatic conectat la rețeaua

globală de Internet. Rata de penetrare a rețelei internet reprezintă un indicator deosebit de

important fiindcă aceasta arată concentrația sistemelor informatice pe glob dar și a

3 International Telecommunication Union 2013, The World in 2013: ICT Facts and Figures, Elveția. Accesat la

20 aprilie 2014,

Whttp://www.itu.int/en/ITU-D/Statistics/Documents/facts/ICTFactsFigures2013-e.pdf

4

infrastructurii și expansiunii rețelei de transmisii de date. În figura 1.4 evidențiem rata de

penetrare la nivel global defalcată pe regiuni geografice de interes.

În consecință, Europa este regiunea cu cea mai

mare rată de penetrare a rețelei de Internet din

lume deținând 75%, urmată de America de

Nord, Centrală și de Sud.

Paradoxal, având în vedere locația marilor

corporații ce oferă servicii online dar și tehnică

de calcul de ultimă generație.

Figura 1.4. Rata de penetrare a rețelei de Internet Sursa: International Telecommunication Union

4, 2013, pagina 2

Una dintre cele mai importante caracteristici ale evoluției digitale o reprezintă

mobilitatea. Ultimele statistici arată o congruență aproape totală între populația globală și

numărul de terminale mobile înregistrate într-o rețea de telefonie mobilă. Figura 1.5.

sumarizează acest aspect al mobilității tehnologiei.

Figura 1.5. Evoluția telecomunicațiilor mobile în raport cu populația globală Sursa: International Telecommunication Union

5, 2013, pagina 1

Rata mare de penetrare a tehnologiei celulare mobile conturează un cadru ce

favorizează intensificarea fluxului de informații de tip voce și date. Telefonul lui Alexander

Graham Bell din 1876 a suferit numeroase transformări tehnologice de-a lungul timpului,

ajungând în secolul XXI să reprezinte un obiect indispensabil societății umane ce permite

4 International Telecommunication Union 2013, The World in 2013: ICT Facts and Figures, Elveția. Accesat la

20 aprilie 2014, http://www.itu.int/en/ITU-D/Statistics/Documents/facts/ICTFactsFigures2013-e.pdf 5 International Telecommunication Union 2013, The World in 2013: ICT Facts and Figures, Elveția. Accesat la

21 aprilie 2014, http://www.itu.int/en/ITU-D/Statistics/Documents/facts/ICTFactsFigures2013-e.pdf

5

crearea, stocarea, transmiterea și recepționarea unui flux impresionant de informații audio,

video, text și metadate. Societatea secolului XXI este caracterizată de un puternic curent

tehnologic ce influențează și modelează normele și standardele interacțiunii dintre participanți

în mod continuu și neîntrerupt. Odată cu inovațiile în domeniul sistemelor informatice, a

rețelei de transmisie de date și a serviciilor oferite în cadrul acestei rețele, cu timpul s-a creat

o legătură simbiotică inseparabilă între om și tehnologie. Absolut orice domeniu din secolul

XXI face uz de un sistem informatic. În fiecare gospodărie din țările dezvoltate există într-o

formă sau alta un sistem informatic ce poate fi reprezentat de un telefon mobil de tip

smartphone, de o tabletă, de un ebook reader, de un ultrabook sau de un sistem de calcul de

tip desktop. Intersecțiile semaforizate sunt atent monitorizate și supravegheate de la distanță

prin intermediul sistemelor CCTV. Sincronizarea semafoarelor sau iluminatul stradal pot și

sunt controlate cu ajutorul unui sistem informatic. Administrațiile locale nu pot funcționa în

societatea contemporană fără sisteme informatice legate la rețeaua de internet și/sau intranet.

Ce a permis de fapt această tehnologizare este o mai bună gestionare a informațiilor prin

centralizare și interconectare, eliminând tot mai mult barierele operaționale ce se iveau din

cauza comunicării lente, deficitare și inexpresive.

În același timp, inovațiile în domeniul tehnologiei informației și comunicațiilor au dat

glas milioanelor de oameni atunci când strigătul acestora împotriva abuzurilor și violării

drepturilor fundamentale de către autoritățile locale și/sau centrale nu era auzit. Exprimarea

ideilor și opiniilor în mediul online reprezintă triumful inovației digitale, întârind dreptul

fundamental al omului de a se exprima liber, fără constrângeri, fără frica aplicării unor

pedepse sau a altor forme de interzicere sau intimidare a exprimării opiniilor, gândurilor și

ideilor.

Avansul tehnologic a influențat puternic sectorul privat, creând o piață de desfacere

fără frontiere în mediul online. Tranzacțiile comerciale se desfășoară tot mai des în mediul

digital ca urmare a ușurinței efectuării unei plăți, a comodității și a evitării deplasărilor inutile.

Sistemele electronice de plăți online pentru anumite servicii publice sau datorii publice

debirocratizează întregul proces, simplificând etapele necesare efectuării unei plăți către

administrațiile locale ale statului. Internet bankingul a fost printre primele sisteme care au

profitat din plin de avantajele oferite de această rețea globală a schimbului de informații

digitale aproape instantaneu.

Ultimul argument care sublinează proiecția individului în mediul online o reprezintă

rețelele de socializare. Momentumul pe care aceste rețele îl au influențează semnificativ

6

raporturile sociale, modul de relaționare și interacțiune între actorii sociali și modul în care

informația se transmite prin aceste rețele. Legitimitatea informației este adesea legată de

credibilitatea persoanei care își proiectează propria imagine în spațiul virtual într-un mod cât

mai similar cu persoana din spațiul real. Rețelele de socializare îndeplinesc mai multe funcții.

Prima funcție este cea de informare și răspândire a informațiilor, a doua este legată de

interacțiunea socială dintre participanți, cea de-a treia funcție este reprezentată de capacitatea

de organizare și de formare a grupurilor de interes, a patra funcție este legată de monetizare și

geoadvertising iar cea de-a cincea funcție reprezintă o sursă deschisă de intelligence și de

supraveghere a anumitor persoane de interes pentru structurile de informații.

Însumând ariile diverse în care tehnologia este omniprezentă putem concluziona că

secolul XXI reprezintă un secol al convergenței între tehnologie și societate, un secol în care

individul trăiește în două lumi paralele simultan, atât în real cât și în virtual.

Această virtualizare a individului reprezintă extensia sinelui în mediul digital ca

răspuns la noile inovații tehnologice. Dualismul existenței atât în mediul real cât și în mediul

virtual este complementar și nu se exclude reciproc fiindcă legăturile dintre cele două medii

au devenit cu timpul foarte strânse, aproape inseparabile și asta datorită faptului că

tehnologiile și microprocesoarele stau la baza majorității activităților pe care le desfășurăm zi

de zi.

În lumina celor prezentate până acum putem afirma cu certitudine că inovațiile

tehnologice pot fi răspunsul problemelor cu care ne confruntăm astăzi sau pe viitor sau pot fi

sfârșitul libertăților și chiar a existenței noastre. Filosofia dintre bine și rău se aplică îndeosebi

conceptului de progres tehnologic.

Pentru a ilustra cel bine filosofia dualității dintre bine și rău a tehnologiei, redăm un citat

al celebrului fizician Albert Einstein care spunea: “Nu știu cu ce arme va fi luptat cel de-al

treilea război mondial, dar cu siguranță cel de-al patrulea va fi luptat cu bețe și pietre.”

7

Capitolul 2 – Descrierea principalelor scurgeri de informații clasificate

2.1 Organizația Wikileaks

Wikileaks joacă un rol deosebit de important în ceea ce privește scurgerile de informații

clasficate datorită structurii și modului în care această organizație non-profit operează.

Analizând conținutul secțiunii “Despre” a platformei Wikileaks putem reproduce parțial ce

anume este Wikileaks.

“Wikileaks este un serviciu public multi-jurisdicțional construit să protejeze

whistlebloweri, jurnaliști și activiști care dețin informații clasificate în scopul comunicării

acestora către public.”

Wikileaks se dorește a fi un instrument util și eficient al exercițiului democratic și nu

numai, expunând încălcări frecvente ale drepturilor fundamentale ale omului, ale actului de

guvernare, ale autorităților și companiilor de pe întreg mapamondul. Sursele de informații

clasificate sunt cel mai adesea surse umane secrete a căror identitate nu este făcută publică și

care se bucură de principiul anonimității conferit de Wikileaks. Sursele umane de informații

clasificate acționează benevol în vederea transmiterii informațiilor sensibile către platforme ca

Wikileaks datorită unui puternic sentiment de convergență între idealurile și scopurile

personale și cele ale organizației Wikileaks.

Modul de livrare al informațiilor clasificate către Wikileaks se face fie prin poștă fie prin

intermediul rețelelor de comunicații wired, wireless sau mobile. Prin poștă se pot depune

informații clasificate în format digital, inscripționate pe suport optic, fotocopii al unor

comunicate sau documente oficiale, stick-uri de memorie USB, carduri de memorie sau chiar

SSD-uri. Transmiterea informațiilor prin rețelele de telecomunicații pe fir nu este

recomandată sub nicio formă decât în cazul în care deținătorul acestor informații deține

abilități tehnice de securizare și anonimizare a identității și geolocației sale. În schimb,

Wikileaks, menționează pe site-ul organizației că oferă sprijin și suport în vederea efectuării

unor pași necesari în vederea transmiterii complet anonime a informațiilor prin hotspot-uri

wireless gratuite. Acest modus operandi încearcă să protejeze identitatea celor care transmit

astfel de informații chiar și în situația în care organizația este infiltrată de către ofițeri

operativi ai anumitor servicii de informații. Practic, din momentul în care informațiile ajung la

Wikileaks, acestea sunt deja anonime, urmând un alt proces de codificare și criptare pentru o

mai mare siguranță a sursei acestora.

8

Povestea organizației Wikileaks a început în urmă cu 8 ani, pe 2006, când Julian

Assange, fondatorul și directorul acestei organizații a decis că societatea are nevoie de o

platformă menită să deschidă guvernele și să expună actele de corupție, de trădare, de

subminare a economiei, de clientelism și favoritism politic ale acestora. Printre primele

documente publicate se numără cele cu referire la anumite proceduri de interogare a

deținuților folosite în Golful Guantanamo, câteva documente ce expun informații secrete ale

scientologiei și Bisericii Scientologice sau corespondența electronică a celui de-al nouălea

guvernator al statului Alaska, Sarah Palin. În 2009, Wikileaks publică alte încă câteva

documente deosebit de controversate. Printre acestea amintim documentele clasificate ale

băncii Barclays cu privire la modul în care aceștia pot face derogări de la anumite taxe și

impozite, documente cu privire la anumite domenii de internet ce urmează a fi luate în

considerare în vederea cenzurării, rapoarte ale întâlnirilor membrilor grupului Bilderberg,

detalii despre accidentul nuclear din Iran și mesajele de pager transmise pe 11 septembrie

2011.

Până pe 5 aprilie 2010, Wikileaks nu obținuse notorietatea pe care o râvnea din partea

societății civile și a comunității internaționale. Statutul de whistleblower global nu era încă

atribuit de niciun stat sau instuție guvernamentală în mod oficial. Serviciile de informații au

luat act de prezență în ceea ce privește monitorizarea și analizarea organizației Wikileaks,

îndeosebi a informațiilor publicate în vederea limitării efectelor negative care pot apărea în

urma preluării acestora de către mass-media.

Data de 5 aprilie 2010 reprezintă un punct de cotitură pentru Wikileaks atât în ceea ce

privește imaginea organizației în lume dar și a rolului pe care îl joacă în mediul internațional

de securitate. La această dată, Wikileaks a publicat celebrul videoclip ce ilustrează un echipaj

al armatei S.U.A deschizând focul dintr-un elicopter Apache AH-64 asupra unor civili din

Baghdad. Printre victime se aflau și doi reporteri ai agenției de presă Reuters, Saeed Chmagh

și Namir Noor-Eldeen al cărui aparat foto, datorită obiectivului deosebit de voluminos a fost

confundat de către trupele americane cu un lansator de rachete sol-aer. Conform arhivei și a

informațiilor ce au însoțit acest martor de bord al echipajelor, evenimentul a avut loc pe 12

iulie 2007. Anul 2010 pare să fi fost un an deosebit de interesant pentru spectrul internațional

de securitate mai ales datorită intensificării numărului de documente clasificate scurse. În

2010, Wikileaks a publicat “Jurnalul Războiului din Afghanistan” și “Înregistrările Războiului

din Iraq”, ambele însumând peste 500.000 de documente clasificate ce detaliază aproape toate

operațiunile tactico-militare din cele două state. Controversele apar în momentul în care

9

aceste documente denotă consecințe grave ale operațiunilor, soldate cu victime colaterale în

rândul civiliilor afgani și irachieni. Înregistrările războiului din Iraq au fost catalogate de către

Pentagon ca reprezentând cele mai mari scurgeri de informații clasificate din istoria sa.

Cablegate este numele dat de către Wikileaks celei mai mari scurgeri de informații

clasificate diplomatice din istoria Statelor Unite și însumează peste 251.287 de “cabluri

diplomatice” secrete trimise către Departamentul de Stat al Statelor Unite din peste 247 de

consulate, ambasade și misiuni diplomatice ale SUA din întreaga lume. Difuzarea și

mediatizarea de care s-au bucurat aceste corespondențe diplomatice a fost în mare parte

susținută de către publicații mass-media de notorietate precum El Pais, Der Spiegel, Le

Monde, The Guardian și The New York Times. Din aceste documente, reies indicațiile

guvernului SUA către diplomații acesteia de a spiona atât inamicii cât și aliații săi. Acest

spionaj diplomatic a constituit stadiul incipient al unei crize diplomatice globale în care SUA

era principalul vinovat de declanșarea acesteia. Un alt aspect care reiese din aceste documente

este cel legat de cerința Regelui Abdullah al Arabiei Saudite în care cere Washingtonului

adoptarea unei ofensive de natură militară împotriva Iranului pentru a elimina orice tentativă

de producere a unei arme de distrugere în masă a acestui stat.

Sursa din spatele scurgerilor acestor cabluri diplomatice, a „Înregistrărilor Războiului

din Iraq” precum și a “Jurnalului Războiului din Afghanistan” a fost identificată ca fiind

Bradley (Chelsea) Manning, fost analist de intelligence în cadrul armatei Statelor Unite ale

Americii. Bradley Manning a fost și sursa scurgerilor de informații clasificate din Golful

Guantanamo. Nivelul ridicat de securitate de care s-a bucurat Bradley Manning i-a permis să

acceseze, stocheze și să transmită cantități uriașe de informații confidențiale către oricine,

oricând și în cel mai scurt timp posibil. Bradley Manning a servit în armata Statelor Unite atât

în cadrul operațiunilor militare din Afghanistan cât și în cadrul celor din Iraq. În total, Bradley

Manning a furnizat organizației Wikileaks peste 750.000 de documente clasificate ce

aparțineau Statelor Unite ale Americii. Aproape toate au fost publicate pe site-ul Wikileaks

într-un format accesibil și ușor de accesat de către oricine, de oriunde și de pe aproape orice

dispozitiv multimedia. Reacțiile în urma publicării acestora au fost deosebit de numeroase,

provocând numeroase discuții aprinse la nivelul relațiilor internaționale. Vom vedea în

capitolele și subcapitolele următoare cum aceste scurgeri de informații au avut și continuă să

aibă un impact deosebit de important asupra serviciilor de informații, a strategiilor de

securitate națională, a relațiilor internaționale și a opiniei publice referitoare la aceste activități

menite să ofere siguranță și protecție la adresa libertăților și drepturilor cetățenilor.

10

2.2 Edward Snowden și programele Agenției Naționale de Securitate a S.U.A

Numele lui Edward Snowden a ținut săptămâni la rând prima pagină a tabloidelor din

întreaga lume și încă continuă să fie un subiect deosebit de discutat atât în mass-media cât și

în mediul politic, privat și civil. Ceea ce a realizat Edward Snowden cu siguranță nu constituie

o noutate pentru mulți specialiști din domeniu, însă arată nivelul și mijloacele prin care

serviciile de informații secrete americane culeg informații. Edward Snowden este un fost

angajat al Agenției Centrale de Informații și un subcontractor al Agenției Naționale de

Securitate, ai cărui responsabilități includeau managementul sistemelor informatice,

securizarea rețelei și a sistemelor de calculul, criptarea și decriptarea informațiilor clasificate

precum și gestionarea volumului de informații colectate din mediul digital prin diverse

programe. Asemenea lui Bradley Manning, Snowden obținuse cele mai înalte autorizări

posibile în vederea manipulării informațiilor și protejării acestora de anumite incidente de

securitate externă. Putem afirma că deținuse o poziție cheie atât în perioada în care fusese

angajat al CIA-ului cât și în perioada de după, când devenise subcontractor pentru Agenția

Națională de Securitate.

Dezvăluirile făcute de Edward Snowden evidențiază existența mai multor programe de

supraveghere globală, majoritatea dezvoltate și conduse de către NSA și cei “Cinci Ochi” în

cooperare cu anumite companii de telecomunicații și guverne europene. Cei “Cinci Ochi”

reprezintă o alianță anglofonică compusă din Australia, Canada, Noua Zeelandă, Marea

Britanie și Statele Unite ale Americii ce are ca scop principal cooperarea în domeniul

partajării și distribuirii de intelligence. Originile acestei alianțe pot fi urmărite până la cel de-

al doilea război mondial când a fost emisă Carta Atlanticului de către aliați în vederea

exprimării obiectivelor pentru o lume post-război. Pe parcursul Războiului Rece, programul

de supraveghere Echelon a fost inițial creat de către cei cinci membri ai alianței cu scopul

monitorizării comunicațiilor fostei URSS și a blocului estic însă ulterior a fost îndreptat înspre

monitorizarea a milioane de comunicații private din întrega lume6. La sfârșitul anilor 90,

existența programului ECHELON a fost făcută publică, declanșând dezbateri importante în

Parlamentul European și într-o mai mică măsură în Congresul Statelor Unite7. Ca parte a

luptei împotriva terorismului, capabilitățile programului de supraveghere au fost extinse și

îmbunătățite punând foarte mult accent pe monitorizarea conținutului web. Edward Snowden

6 Asser Martin, 6 iulie 2000. “Echelon: Big Brother without a cause?” , BBC. Accesat la 08 iunie 2014,

http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/820758.stm 7 “Q&A: What you need to know about Echelon”, BBC. Accesat la 08 iunie 2014,

http://news.bbc.co.uk/2/hi/sci/tech/1357513.stm

11

a descris alianța celor cinci state ca fiind o organizație de intelligence supra-națională care nu

este supusă niciunui tratament legislativ internațional. Documentele clasificate obținute și

publicate de către Edward Snowden arată că cei “Cinci Ochi” și-au spionat în mod deliberat

cetățenii, partajând intelligence între aceștia pentru a evita restricțiile domestice legislative în

domeniul spionajului.8

În 2013, societatea informațională globală a aflat de existența unei unelte numite

Boundless Informat ce permite Agenției Naționale de Securitate a SUA să analizeze metadate

colectate la nivel global prin intermediul interceptărilor în masă a comunicațiilor populației.

În figura 2.1 prezentăm o captură de ecran a interfeței acestui program urmând să prezentăm

câteva caracteristici în paragrafele următoare.

Figura 2.1. Interfața programului software Boundless Informant Sursa: The Wire

9, 2013

http://www.thewire.com/national/2013/06/meet-boundless-informant-nsas-data-overview-tool/66035/

Captura de ecran a interfeței prezentate în figura 2.1 ilustrează esența pentru care acest

instrument a fost conceput. Boundless Informant este un software menit să ajute personalul

Agenției Naționale de Securitate a SUA să analizeze în timp real o imagine de ansamblu

asupra datelor colectate de către agenție și sursele de proveniență ale acestora. Harta lumii

prezintă o paletă de culori ce pornește de la verde deschis și se termină cu roșu închis,

semnificând cantitatea de informații culese din fiecare țară. O culoare verde deschis sugerează

8 The Guardian, 2014 , Revealed: Australian spy agency offered to share data about ordinary citizens. Accesat la

08 iunie 2014, http://www.theguardian.com/world/2013/dec/02/revealed-australian-spy-agency-offered-to-share-

data-about-ordinary-citizens 9 International Telecommunication Union 2013, The World in 2013: ICT Facts and Figures, Elveția. Accesat la

21 aprilie 2014, http://www.itu.int/en/ITU-D/Statistics/Documents/facts/ICTFactsFigures2013-e.pdf

12

o cantitate mică de informații în timp ce o culoare roșu închis înseamnă o cantitate mare de

informații. Indistinctibil din mărimea figurii 2.1, topul țărilor cu cele mai multe informații

culese sunt Pakistan, Afghanistan, Iran, Iordania și India. Practic figura 2.1 ilustrează o

agregare de informații la nivel global și nu la nivel individual. În panoul din stânga figurii 2.1

Total DNI înseamnă Total Digital Network Intelligence și reprezintă volumul total de date

culese prin intermediul rețelelor de transmisii de date. Total DNR înseamnă Total Dial

Number Recognition și reprezintă volumul total de date culese prin intermediul rețelelor de

telefonie mobilă și/sau fixă.

Figura 2.2. Interfața programului software Boundless Informant - Germania Sursa: Wikipedia.org

10, 2013, http://en.wikipedia.org/wiki/Boundless_Informant#cite_note-12

În figura 2.2. captura de ecran afișează informații agregate colectate în ultimele 30 de

zile din Germania prin intermediul rețelelor de transmisii de date în bandă largă și a rețelelor

de telecomunicații mobile/fixe. Bara verticală de culoare albastră reprezintă nivelul datelor

culese prin intermediului rețelei globale de Internet iar cea verde reprezintă datele culese prin

rețelele de telefonie. În colțul din dreapta-jos a capturii sub “Top 5 Techs” observăm că

XKEYSCORE este unealtă cea mai des folosită și cea mai eficientă, fiind capabilă să culeagă

un volum superior de metadate.

XKEYSCORE este probabil unul dintre cel mai controversat program informatic de la

revelațiile lui Edward Snowden și până astăzi. Amploarea și caracteristicile acestui program

informatic i-au adus atenția de care se bucură dar și criticile aferente care sunt puse în spatele

10

International Telecommunication Union 2013, The World in 2013: ICT Facts and Figures, Elveția, Accesat la

21 aprilie 2014, http://www.itu.int/en/ITU-D/Statistics/Documents/facts/ICTFactsFigures2013-e.pdf

13

serviciilor de informații secrete americane, britanice, australiene și noii zeelande. În principiu

XKEYSCORE este menit să caute și să analizeze conținut informațional binar de pe Internet

cu o frecvență zilnică, din toate colțurile lumii. Problema cu XKEYSCORE este dată de

complexitatea sa care a generat o mulțime de păreri și presupuneri asupra ce este cu adevărat

și dacă rolul său este justificabil din punct de vedere al resurselor aprobate și angrenate în

dezvoltarea, rularea și întreținerea acestuia. Fiecare autor are o altă interpretare asupra

capabilităților sistemului informatic, creând confuzie și foarte multe ipoteze ce adesea tind

către teorii ale conspirației. Pentru a face cunoscute câteva păreri/opinii despre XKEYSCORE

vom apela la declarațiile lui Edward Snowden, Glen Greenwald și ale Agenției Naționale de

Securitate. Atât Edward Snowden cât și Glen Greenwald susțin că XKEYSCORE este un

sistem ce permite utilizatorilor acces nelimitat în supravegherea oricărei persoane aflate în

orice colț al globului pământesc. Pe 26 ianuarie 2014, postul de televiziune german,

Norddeutscher Rundfunk l-a întrebat pe Edward Snowden: “Ce ai putea face dacă ai folosi

XKEYSCORE?” Răspunsul acestuia a fost următorul11

:

“Ai putea citi corespondența electronică oricărei persoane din lume, a oricărui individ

pentru care ai o adresă de e-mail. Poți vizualiza traficul în timp real de pe orice site web.

Orice sistem de calcul la sfârșitul căreia se găsește un utilizator poate fi urmărit. Orice

sistem de calcul portabil poate fi urmărit în timp ce deplasează dintr-o locație într-alta.”

“...Poți marca indivizi...Să presupunem că lucrezi la o companie multinațională

germană și eu doresc să obțin acces la rețeaua acelei companii, o pot face cu ajutorul

XKEYSCORE urmărind numele de utilizator pe care îl introduci oriunde pe internet, într-un

formular, într-o aplicație web, nu contează, pot să ajung la numele tău real, pot să obțin

informații legate de persoanele cu care te asociezi, pot construi ceea ce noi numim o

amprentă digitală care reprezintă activitatea ta în rețea, unică ție.”

Potrivit lui Glen Greenwald12

, analiștii NSA entry-level pot prin intermediul

programului XKEYSCORE: “să intercepteze și să citească conținutul oricărui e-mail, a

oricărei convorbiri telefonice, să navigheze prin istoria browserului, să copieze și să

deschidă documente Word. Toate aceste lucruri le pot face fără a fi nevoiți să ceară un ordin

11

Transcripție interviu Edward Snowden – postul național german de radio și televiziune NDR.de

(Norddeutscher Rundfunk), 26.01.2014. Accesat la 10 iunie 2014 http://www.scribd.com/doc/215452429/Interviu-Snowden-Ianuarie-2014 12

Rea, Kari - "Glenn Greenwald: Low-Level NSA Analysts Have 'Powerful and Invasive' Search Tool. Accesat

la 10 iunie 2014, http://abcnews.go.com/blogs/politics/2013/07/glenn-greenwald-low-level-nsa-analysts-have-

powerful-and-invasive-search-tool/

14

judecătoresc și fără a fi necesar nici măcar aprobarea din partea unui supervizor.” Pe lângă

aceste declarații, renumitul jurnalist al publicației The Guardian a adăugat că baza de date a

Agenției Naționale de Securitate a SUA stochează date colectate de pe internet pe o durată

nelimitată, permițând analiștilor să citească toate emailurile stocate și să asculte toate

convorbirile înregistrate sau să vizualizeze cuvintele cheie introduse în motoarele de căutare

după adresă de email și IP. Pe IP se pot seta măsuri active de monitorizare și alertare astfel

încât orice activitate, să poată fi urmărită cu ușurință în viitor.

Varianta Agenției Naționale de Securitate în principiu nu neagă existența programului

ci a faptului că este îndreptat împotriva propriilor cetățeni și a supravegherii în masă. Într-un

comunicat de presă publicat pe site-ul agenției, la 30 iulie 2013, oficialli agenției susțin că

afirmațiile care circulă în mass-media legate de informațiile colectate în mod arbitrar, abuziv

și nerestricționate sunt false. Acțiunile NSA-ului sunt exclusiv concentrate împotriva țintelor

legitime clandestine pentru a răspunde cerințelor pe care liderii politici le au în vederea

asigurării unor informații credibile și obiective ce servesc la protejarea și securitatea Statelor

Unite și a intereselor sale.

NSA neagă afirmațiile conform cărora orice analist ar deține acces nerestricționat la

uneltele de supraveghere și că activitatea acestora este nesupusă controalelor și verificărilor

unor supervizori.13

Aceștia susțin că accesul la XKEYSCORE precum și la alte instrumente

analitice se acordă doar după o cerere în prealabil a personalului care are atribuții și

responsabilități în folosirea acelor unelte. Pe lângă aceste politici de personal, tot membri

agenției susțin că există mecanisme tehnice de verificare și de înregistrare a operațiunilor

efectuate de către un analist pentru a preveni folosirea deliberată și improprie a sistemelor

informatice. Fiecare căutare de către un analist poate fi supusă unui audit complet în vederea

asigurării legitimității și conformității cu normele/standardele agenției și legile statului.

O ultimă afirmație a aceleiași declarații de presă arată că scopul programului a fost de a

proteja interesele Statelor Unite și de asigurare a unui climat de securitate prin capturarea a

unui număr de 300 de teroriști ca urmare a utilizării acestui program informatic. Această

informație s-a dovedit a fi falsă fără un fundament real. Comisiile de anchetă ale congresului

american au dovedit că folosirea extensivă a acestei unelte până în prezent nu a dus la

capturarea niciunui terorist.

13

Press Statement from the National Security Angecy on 30th

of july 2013. Accesat la 10 iunie 2014,

http://www.nsa.gov/public_info/press_room/2013/30_July_2013.shtml

15

Un alt instrument folosit în mod special în operațiuni

clandestine de culegere a informațiilor este oferit de programul

PRISM în colaborare cu agenția britanică GCHQ. PRISM

colectează și stochează informații transmise prin intermediul

rețelelor de telecomunicații pe baza cererilor (accesului

neautorizat) depuse de serviciile de informații americane către giganți precum Google,

Facebook, Yahoo, Linkedin, Twitter și alte astfel de companii ce oferă servicii online

utilizatorilor de Internet. Programul PRISM a devenit operațional pentru prima dată în anul

2007 în momentul în care a fost aprobat actul “Protejarea Americii” sub administrația fostului

președinte George Bush. Programul funcționează sub administrarea Curții de Supraveghere a

Informațiilor Străine (FISC) și Curții pentru Supravegherea Informațiilor Străine (FISA). Mai

multe documente clasificate transmise de către Edward Snowden publicației The Guardian,

arată faptul că Agenția Națională de Securitate deținea aranjamente financiare cu anumiți

parteneri și colaboratori din sectorul IT&C de ordinul milioanelor de dolari.14

Alte documente clasificate scurse indică faptul că PRISM este prima și cea mai

importantă sursă de obținere a datelor brute în vederea transformării acestora în intelligence și

ulterior folosirea intelligence-ului în redactarea rapoartelor analitice. Peste 91% din totatul de

informații colectate din traficul global de internet se datorează programului PRISM.

Informațiile scurse legate de PRISM au fost publicate la o zi distanță după ce Curtea pentru

Supravegherea Informațiilor Străine (FISA) a cerut unei subsidiare a gigantului de

telecomunicații Verizon să transmită toate înregistrările telefonice ale clienților săi cu o

frecvență zilnică.15

16

PRISM este un program creat, promovat și folosit de o divizie a Agenției Naționale de

Securitate, numită Operațiuni Surse Speciale al cărui rol principal constă în dezvoltarea și

utilizarea capabilităților de colectare, stocare, sortare, interogare și analizare a conținutului

informațional digital ce trece prin noduri de rețea importante, joncțiuni monitorizate de fibră

optică, servere de routare a traficului de internet și a altor asemenea medii tehnice de

14

NSA paid millions to cover Prism compliance costs for tech companies, The Guardian UK, 23 august 2013.

Accesat la 12 iunie 2014, http://www.theguardian.com/world/2013/aug/23/nsa-prism-costs-tech-companies-paid 15

Savage, Charlie; Wyatt, Edward; Baker, Peter (June 6, 2013). "U.S. Says It Gathers Online Data Abroad".

The New York Times. Accesat la 12 iunie 2014, http://www.nytimes.com/2013/06/07/us/nsa-verizon-

calls.html?_r=0 16

Greenwald, Glenn (June 5, 2013). "NSA Collecting Phone Records of Millions of Verizon Customers Daily –

Top Secret Court Order Requiring Verizon to Hand Over All Call Data Shows Scale of Domestic Surveillance

under Obama". The Guardian. Accesat la 12 iunie 2014, http://www.theguardian.com/world/2013/jun/06/nsa-

phone-records-verizon-court-order

16

transmisii de date. Redăm în figura 2.3 câteva detalii operaționale ale programului PRISM

urmând ulterior să oferim explicații și lămuriri adiționale.

Figura 2.3. Slide 6 prezentare powerpoint PRISM - SUA Sursa: The Guardian, 2013

http://www.theguardian.com/world/interactive/2013/nov/01/prism-slides-nsa-document

În figura 2.3 este ilustrat un istoric cronologic pentru fiecare furnizor de date către

NSA și costul anual al programului. Majoritatea furnizorilor de aplicații web sunt folosiți de

milioane dacă nu chiar miliarde de utilizatori din întreaga lume. Dacă luăm în calcul punctele

de extrem ale acestui grafic, din punct de vedere cronologic, putem observa că la limita

inferioară sau mai bine zis în stadiul incipient al programului se află gigantul Microsoft iar la

polul opus, rivalul său, Apple. Rivalitatea dintre Microsoft și Apple s-a dezvoltat încă din

etapa de start-up a fiecărei companii și continuă până în prezent însă dilema care se ridică este

legată de conformitatea celor două companii cu cerințele NSA în intervalul de timp ilustrat

mai sus. Ce anume determină un furnizor de servicii web să coopereze atât de devreme sau

atât de târziu cu serviciile de informații secrete? Dacă admitem ipoteza costurilor generate de

competiția acerbă este posibil ca motivația financiară oferită de căre NSA să fie un argument

suficient pentru a începe o colaborare pe termen lung cu această agenție.

17

Un alt argument ce sprijină dezvoltarea și implementarea acestui program este ilustrat

în figura 2.4:

Figura 2.4. Slide 2 prezentare powerpoint PRISM - SUA Sursa: The Guardian, 2013 http://www.theguardian.com/world/interactive/2013/nov/01/prism-slides-nsa-document

Argumentul cantității este unul valid și un motiv suficient de plauzibil pentru a

exploata acest aspect mai ales că se află în mare parte pe teritoriul Statelor Unite. PRISM are

la bază această dependență de traficul de internet ce se îndreaptă în mare parte înspre și

dinspre serverele companiilor IT&C din SUA. Am putea afirma că din acest punct de vedere,

SUA deține un monopol al cerinței utilizatorilor de servicii web datorită celebrului cluster

Silicon Valley și a numeroaselor inovații în materie de servicii online. Conform principiilor

monopolului, tendința este de a opera pe piață după bunul plac al celui ce deține monopol. Al

doilea aspect menționat în figura 2.4 este legat de predictibilitatea fluxului de informații. Unul

dintre principiile fundamentale ale funcționării și dezvoltării rețelei de Internet este caracterul

gratuit și neîngrădit la informație în format digital. Pe baza acestui principiu, emailul, chat-ul,

convorbirile telefonice de tip voIP vor urma calea cea mai puțin costisitoare și nu calea cea

mai scurtă din punct de vedere al modului de transmisie a informației în rețea. Tocmai acest

18

aspect determină predictabilitatea căii în care o informație străbate rețeaua Internet. Ultimul

punct pe care figura 2.4 îl ilustrează este legat de locația țintei și interacțiunea acestuia cu

serviciile de Internet oferite de companiile IT din SUA. Practic ce dorește să spună de fapt cu

acest ultim punct este că ținta poate accesa servicii web de oriunde din lume neexistând nicio

barieră, prin urmare se impune monitorizarea țintei indiferent unde se află pe glob, chiar și pe

teritoriul Statelor Unite.

Vorbind de un program informatic al cărui scop este centralizarea și interogarea

informațiilor culese de pe Internet, prezentăm în figura 2.6 interfața acestui program.

Figura 2.5. Slide 11 prezentare powerpoint interfață utilizator PRISM - SUA Sursa: The Guardian, 2013

http://www.theguardian.com/world/interactive/2013/nov/01/prism-slides-nsa-document

Experiența de utilizator și design-ul aplicației sunt intuitive și relativ simplu de folosit

fiindcă în spatele acestei interfețe se află o bază de date uriașă care este interogată pe baza

anumitor cuvinte cheie ce în mod normal ar trebui să fie legate de terorism/contraterorism,

informații secrete și contrainformații. Potrivit declarațiilor oficialilor americani, pentru orice

interogare ce vizează o anumită țintă, se cere aprobarea Curții de Supraveghere a

Informațiilor Străine înainte de a începe construirea unui profil al țintei și monitorizarea

acesteia îndeaproape. Am ținut să menționăm acest aspect legat de legitimitatea unor

asemenea interceptări fiindcă următorul program pe care îl vom analiza nu face apel la

autoritatea Curții FISA ci pur și simplu exploatează o vulnerabilitate software pentru a

obține acces neautorizat în sistemele informatice ale unor giganți precum Google și

Facebook.

19

MUSCULAR este numele unui program de supraveghere în partidă dublă operat de

către Centrul de Comunicații al Guvernului Marii Britanii (GCHQ) și Agenția Națională de

Securitate (NSA) a Statelor Unite Ale Americii. Locația principală în care se desfășoară

acest program este pe teritoriul Marii Britanii. Informațiile desprea această colaborare în

ceea ce privește intelligence sharing au fost făcute publice tot de către Edward Snowden.

Numele programului, suficient de sugestiv, denotă capacitatea agențiilor de a exploata în

secret vulnerabilitățile sistemelor și infrastructurii informatice ale companiilor Yahoo și

Google ce dețin echipamente de stocare și transmisie de date în întreaga lume. Pe durata

unei luni de zile, din decembrie 2012 și până în ianuarie 2013, programul Muscular a fost

capabil să colecteze peste 181 de milioane de înregistrări fiind depășit de un alt program cu

numele de cod INCENSER ce a reușit în același interval de timp să colecteze 14 miliarde de

înregistrări.17

Potrivit informațiilor clasificate scurse pe Internet, capabilitățile Agenției

Naționale de Securitate (NSA) constau în transmiterea zilnică a câtorva milioane de

înregistrări colectate din centrele de date ale Yahoo și Google către centrele de date ale

agenției din Fort Meade, Maryland. Programul MUSCULAR operează prin intermediul unui

punct de acces numit DS-200B ce este localizat în afara granițelor Statelor Unite și care se

bazează pe furnizarea accesului secret către NSA și GCHQ a unui operator neidentificat de

telecomunicații.18

Potrivit publicației Washington Post, MUSCULAR este capabil să colecteze de două

ori mai multe înregistrări decât PRISM19

și spre deosebire de acesta, MUSCULAR nu

necesită un ordin judecătoresc sau orice alt fel de aprobare pentru a fi operațional.

În continuare vom ilustra cu ajutorul figurii 2.6 vulnerabilitatea exploatată în cadrul

programului MUSCULAR și caracteristicile acesteia.

17

Gellman, Barton; DeLong, Matt (2013-10-30). "One month, hundreds of millions of records collected". The

Washington Post. Accesat la 12 iunie 2014, http://apps.washingtonpost.com/g/page/world/one-month-

hundreds-of-millions-of-records-collected/554/ 18

Gellman, Barton; DeLong, Matt. "How the NSA's MUSCULAR program collects too much data from Yahoo

and Google". The Washington Post. Accesat la 12 iunie 2014 http://apps.washingtonpost.com/g/page/world/how-the-nsas-muscular-program-collects-too-much-data-from-

yahoo-and-google/543/#document/p3/a129339 19

Gellman, Barton; Soltani, Ashkan (October 30, 2013). "NSA infiltrates links to Yahoo, Google data centers

worldwide, Snowden documents say". The Washington Post. Accesat la 12 iunie 2014, http://www.washingtonpost.com/world/national-security/nsa-infiltrates-links-to-yahoo-google-data-centers-

worldwide-snowden-documents-say/2013/10/30/e51d661e-4166-11e3-8b74-d89d714ca4dd_story.html

20

Figura 2.6. Post it scanat și inclus în prezentare powerpoint MUSCULAR - SUA Sursa: Washington Post, 2013, http://www.washingtonpost.com/world/national-security/nsa-infiltrates-

links-to-yahoo-google-data-centers-worldwide-snowden-documents-say/2013/10/30/e51d661e-4166-

11e3-8b74-d89d714ca4dd_story.html

În momentul scurgerii acestei informații în mediul online, datele stocate de către

Google și transmise în cloud nu erau supuse niciunor operațiuni de criptare, acestea fiind

transmise necriptate, motiv care a constituit sursa exploatării accesului neautorizat la cantități

uriașe de informații aparținând utilizatorilor serviciilor Google. Practic, acel acronim GFE –

Google Front End Server joacă rolul unei punți de legătură între rețeaua internet și rețeaua

proprie Google prin care administrează și furnizează servicii utilizatorilor finali. Această

punte de legătură între utilizator și serviciile Google nu era securizată la momentul respectiv,

putând fi cu ușurință interceptată de către orice specialist în domeniul infrastructurii rețelelor

și protocoalelor de comunicații web. Informațiile din cloud-ul Google de la un centru de date

la altul de asemenea nu era securizat, permițând personalului din spatele MUSCULAR să

acceseze orice conținut de pe serverele Google din orice colț al lumii. Prin intermediul acestui

program, colectarea de date nu este doar de tipul metadatelor ci și a datelor complete ce

rezultă din activitatea online a utilizatorilor din întreaga lume. La scurt timp după publicarea

revelațiilor făcute de Edward Snowden atât Google cât și Yahoo au implementat măsuri active

de securizare a accesului în propriile rețele de administrare a serviciilor furnizate.

MUSCULAR s-a dovedit a fi un program ce permite accesul neautorizat la sistemele

informatice deținute de un actor important pe piața IT din sectorul privat.

21

Numeroasele programe de supraveghere electronică în masă arată resursele, mijloacele

și scopurile angrenate în dezvoltarea, implementarea și utilizarea acestora de către serviciile

de informații secrete nu doar din SUA ci din întreaga lume. Discuția în acest punct al tezei

încearcă să identifice similarități și deosebiri între programe pentru a înțelege mai bine

amploarea fenomenului de supraveghere electronică în masă.

Am menționat doar câteva programe în cadrul acestui capitol deși lista programelor

este mult mai lungă, neexistând deocamdată informații scurse despre acestea. Analizând cele

mai importante programe care au stat și continuă să stea la baza dezbateriilor legate de

supraveghere, monitorizare, prevenție și securitate putem deduce că cel mai important

element pe care aceste programe le au în comun este capacitatea acestora de a culege, stoca,

cataloga și interoga cantități uriașe de informații digitale. Uneltele asociate acestor programe

sunt de asemenea similare, accentul fiind pus pe o experiență utilizator plăcută, ușoară care să

poată genera interogări relevante obiectivelor propuse.

Cea mai importantă diferență dintre aceste programe este capacitatea de a colecta

cantități semnificative de conținut informațional binar. Cu cât un program poate să adune mai

multe informații într-un timp mai scurt cu atât de mult crește și probabilitatea ca în urma unei

interogări să existe rezultatele pe care interogarea în cauză și le propune să le găsească.

O altă diferență între programe este legată de legitimitatea și/sau legalitatea utilizării

acestora. Conform oficialilor Agenției Naționale de Securitate (NSA) fiecare program este

supus unei forme de control existând necesitatea unei aprobări în prealabil din partea Curții de

Supraveghere a Informațiilor Clandestine (FISA). Realitatea în cazul programului

MUSCULAR contrazice aceste declarații.

Costurile acestor programe este de ordinul milioanelor de dolari însă eficiența acestor

programe întârzie să apară îndeosebi în contextul atentatului terorist de la maratonul din

Boston din 15 aprilie 2013. Problema majoră în colectarea, centralizarea și analizarea unui

volum mare de informații este legată de resursele umane necesare în astfel de programe.

Conținutul informațional este deosebit de vast și de bogat și oricât de capabile ar fi

programele Agenției Naționale de Securitate (NSA) tot nu vor acoperi întregul spectru al

rețelei de Internet și poate această limitare tehnologică dar și umană este motivul pentru care

multe dintre aceste programe nu-și vor dovedi niciodată utilitatea în prevenirea și combaterea

terorismului.

22

Capitolul 3 – Contextul și motivația publicării neautorizate a informațiilor

clasificate

Pe baza informațiilor existente la ora actuală atât din mass-media cât și din cercurile

științifice de specialitate, putem formula numeroase ipoteze pentru a ilustra motivațiile

factorului uman de a publica informații clasificate fără autorizație. Vom încerca în cadrul

acestui capitol să enumerăm câteva motive care au stat la baza încălcării relației de încredere

dintre autorii scurgerilor de informații clasificate și instituțiile statului cu atribuții în domeniul

securității și apărării naționale. În această etapă a lucrării considerăm motivația ca fiind

definitorie pentru fiecare persoană cheie menționată în capitolul II, axându-ne pe trasarea unui

profil psihologic și comportamental individual pentru a înțelege mai îndeaproape ce trăsături

de caracter, ce fel de personalitate, educație, valori, determină abuzul de încredere și trădarea

secretului profesional. În acest punct al tezei, vom încerca să determinăm elementele și

trăsăturile comune celor care aleg să publice informații clasificate și să creăm un profil

general al whistleblowerului. În trasarea unui profil psihologic și comportamental al celor trei

whistlebloweri vom analiza mediul din care provin, situția familială atât din punct de vedere

financiar cât și emoțional, viața personală în context social, sistemul de valori și credințe,

educația primită, funcția, responsabilitățile și atribuțiile de serviciu. Admitem că există foarte

mulți factori care influențează motivația individuală a unei persoane. Prin urmare, indicatorii

menționați mai sus încearcă să ofere o imagine de ansamblu a profilului de whistleblower și

nu o rețetă sigură pentru a identifica un whistleblower.

În ceea ce privește contextul divulgării de informații clasificate vom face referire la

cadrul spațio-temporal și câteva caracteristici ale acestuia, mediul în care a avut loc scurgerea

de informații și motivațiile personale ale fiecăruia din cei trei whistlebloweri. Vom vedea că

cel mai important aspect al divulgării de informații clasificate îl joacă tehnologia curentă și

rețelele de socializare alături de vitezele de transmisie de date în bandă largă. Acest context

tehnologic este definitoriu pentru toate cazurile amintite în capitolele anterioare și este o

consecință absolut normală având în vederea amploarea fenomenului de automatizare și

informatizare a activitățiilor profesionale și personale. Contextul scurgerilor de informații

clasificate este deosebit de important pentru a înțelege ce factori determină aceste acțiuni și

dacă există un tipar ce poate fi dedus din activitățile profesionale/persoanle ale indivizilor

anagajați în scurgerile de informații clasificate și modul în care aceștia le obțin și le distribuie.

23

Motivele înființării organizației Wikileaks au fost bazate pe credința fondatorilor că

există o nevoie acută de a contura o formă de jurnalism obiectivă, autonomă, transparentă și

independentă care să ilustreze faptele așa cum sunt, lipsite de manipulare intenționată în

vederea distorsionării realității sau a mesajului informației. Wikileaks consideră că publicarea

unor informații clasificate contribuie la îmbunătățirea transparenței și că această transparență

crează o societate mai bună pentru oameni. Obiectivele Wikileaks includ o analiză mai atentă

și un ochi mai critic al evenimentelor geopolitice locale, regionale, globale, administrative și

teritoriale, o analiză ce conduce la un grad mai scăzut al corupției și la solidificarea

democrației în toate instituțiile statului, ale corporațiilor și a altor organizații. Wikileaks

declară că face parte dintr-un mediu mediu jurnalistic inchizitor, vibrant și sănătos ce joacă un

rol vital în atingerea acestor țeluri.20

Ideologia Wikileaks este aceea că guvernele trebuie să rămână deschise și că secretele

de stat ce acoperă corupția, genocidul, favoritismul, interesele personale, mușamalizări,

infracțiuni și alte acțiuni ilicite și nelegitime nu își au locul în societatea informațională a zilei

de azi. Wikileaks se promovează ca fiind o organizație ce susține colectarea, sortarea,

analizarea și publicarea informațiilor confidențiale în condiții de anonimitate și de protejare

absolută a surselor de informații. Wikileaks centralizează și publică informații sensibile ce pot

aduce atingere securității naționale/regionale și internaționale din punctul de vedere al

agențiilor de securitate și al anumitor guverne ale unor state însă din perspectiva organizației

Wikileaks, absolut toate documentele publicate sunt cenzurate pentru a nu face publice datele

personale ale celor menționați în acele documente clasificate.

Adesea principiile, valorile, credințele și cultura unei organizații reprezintă o

transpunere identică cu ale fondatorilor și este absolut normal ca o organizație să reprezinte o

extensie a personalității, ambiției și viziunii fondatorilor ei. Prin urmare organizația Wikileaks

trebuie înțeleasă din unghiul fondatorului acesteia, jurnalistul Julian Assange.

20

Declarație Wikileaks, publicată pe wikileaks.org la 07.05.2011. Accest la 15 iunie 2014,

http://wikileaks.org/About.html

24

Julian Paul Assange, născut pe 3 iulie 1971 în Townsville, Queensland21

22

, este la ora

actuală unul dintre cei mai populari whistlebloweri de pe planetă, debutând ca publicist și

jurnalist australian, ulterior câștigându-și reputația și faima ca editor șef în cadrul organizației

Wikileaks. Părinții biologici ai lui Julian Assange, Christine Ann Assange și John Shipton s-

au despărțit înainte ca Julian să fie născut. Când Julian împlinise un an, mama acestuia s-a

recăsătorit cu Richard Brett Assange, un actor australian, împreună cu care a pus bazele unei

mici companii de teatru excentric. Numeroasele căsnicii ale mamei sale dar și pasiunea pentru

teatru a acesteia, a determinat o copilărie nomadică pentru Julian, trăind în peste 50 de orășele

australiene până la vârsta de 15-17 ani. În cele din urmă s-a stabilit împreuna cu mama și cu

fratele său în Melbourne, Victoria.23

Înainte de a ajunge pe prima pagină a tabloidelor din

întreaga lume, Julian Assange a avut tangențe cu lumea hackingului under era cunoscut sub

aliasul Mendax.24

Împreună cu alți doi hackeri – “Trax” și “Prime Suspect” au constituit o

grupare de etichal hacking cunoscută ca “International Subversives”. În acest timp, Assange a

reușit să obțină acces neautorizat la sistemele informatice ale Pentagonului, ale

Departamentului de Apărare SUA, MILNET, Marina americană, NASA, Citibank, Lockheed

Martin, Motorola, Panasonic și Xerox.

Interesul lui Assange pentru sisteme criptografice se datorează în mare parte activității

sale de pătrundere neautorizată în sistemele informatice ale unor instituții de stat sau private.

La începutul carierei sale, acesta a colaborat cu Departamentul Prevenirii Exploatării Infantile

a poliției din Victoria unde a participat la condamnări definitive a agresorilor. Acest lucru s-a

întâmplat după ce a fost achitat de pedeapsa și amenda pe care o primise pentru condamnările

de obținere a accesului neautorizat la anumite sisteme informatice.

Mediul geopolitic din care provine Julian Assange nu pare să indice evenimente

dramatice care să determine un impact psihologic puternic ce ar putea explica motivația din

spatele declasificării unor informații secrete. Există anumite declarații ale acestuia în care

21

Glenda Kwek "Magnet for trouble: how Assange went from simple island life to high-tech public enemy

number one," The Sydney Morning Herald, 8 December 2010. Accesat la 15 iunie 2014

http://www.smh.com.au/technology/technology-news/magnet-for-trouble-how-assange-went-from-simple-

island-life-to-hightech-public-enemy-number-one-20101208-18pb3.html 22

"Wikileaks founder Julian Assange a born and bred Queenslander," The Courier-Mail, 29 July 2010.

http://www.couriermail.com.au/news/queensland/wikileaks-founder-julian-assange-a-born-and-bred-

queenslander/story-e6freoof-1225898281283 23

Hans Ulrich Obrist, "In conversation with Julian Assange, Part I," e-flux, May 2011. Accesat la 15 iunie 2014

http://www.e-flux.com/journal/in-conversation-with-julian-assange-part-i/ 24

Raffi Khatchadourian, "No secrets: Julian Assange's mission for total transparency," The New Yorker, 7 June

2010. Accesat la 15 iulie 2014

http://www.newyorker.com/reporting/2010/06/07/100607fa_fact_khatchadourian?currentPage=all

25

admite că atât el cât și mama sa s-au opus vehement testelor armamentului nuclear ce au avut

loc în secret în Maralinga și au fost conduse de către britanici. Documentele obținute de

mama sa și un amic de-al ei urmau să fie predate unui jurnalist de la Adelaide însă între timp,

amicul mamei sale a fost bătut crunt pentru a fi redus la tăcere. Christine, mama lui Julian

Assange a fost amenințată că se poate afla în situația de a fi condamnată ca fiind o mamă

denaturată și sfătuită să nu se amestece în politică. La acea vreme în Australia se dezvolta o

sub-cultură dominată de curiozitate și interes pentru lumea digitală și secretele pe care le

ascunde. Într-un fel, mediul de atunci a constituit un factor important în modelarea ambițiilor

și a viziunii lui Assange asupra lumii. Prin urmare nu excludem faptul că mediul în care un

individ se naște și crește joacă un rol esențial. Adaptarea la mediu nu este obligatorie iar

reacția inversă modelează un caracter diferit, opus specificității mediului. Influența mamei

sale a contat foarte mult în conturarea unei personalități mereu în căutarea adevărului și a

dreptății. Armele sale au fost întotdeauna inteligența și vorbele, fiindcă prin forță nu ar fi

realizat niciodată atât de multe într-un timp atât de scurt. Călătorind foarte mult, în primul

rând datorită numeroaselor roluri pe care mama sa le-a jucat de-a lungul carierei în teatrele

din Australia, viața socială a lui Julian Assange nu a fost tocmai una activă, plină de foarte

mulți prieteni. Puțină lume își permitea la acea vreme să dețină un sistem de calcul conectat la

un modem pentru a păstra legătura. Nici serviciile web de socializare nu erau dezvoltate însă

acel elan pe care lumea din umbră a noii ere digitale l-a avut, a creat noi forme de relaționare

și comunicare cunoscute ca și IRC (Internet Relay Chat). În lumea subterană a noilor

tehnologii, Julian Assange a relaționat foarte bine cu indivizi ce îi împărtășeau credințele,

valorile și viziunile acestuia. Viața socială a lui Julian Assange până în momentul colaborării

cu poliția din Victoria și ulterior Wikileaks s-a desfășurat aproape exclusiv în lumea digitală.

Acest sentiment al apartenenței la clădirea unui viitor tehnologic ce are ca obiectiv

dezvoltarea societăților a constituit un motiv fundamental pentru protejarea și apărarea

accesului liber și nesupravegheat la rețeaua de Internet. Prin urmare când vorbim despre

Wikileaks vorbim despre Julian Assange și toți factorii care au contribuit la formarea lui ca un

individ, fie că vorbim de mediu, personalitate, situația familială, viață socială, sistem de valori

și credințe sau educație. Toți acești factori joacă un rol important în trasarea anumitor

motivații de a acționa într-o direcție sau alta cu implicații deosebit de adânci și de răsunătoare

pentru comunitatea internațională.

Julian Assange a înregistrat în 1999 domeniul “leaks.org” ce denotă o preocupare

timpurie pentru publicarea informațiilor sensibile. Adevărul istoric este că reputația și

26

renumele și l-a câștigat în urmă cu patru ani când a publicat numeroase documente clasificate

aparținând armatei americane cu privire la războaiele din Iraq și Afghanistan. Documentele i-

au fost furnizate de către Bradley Manning. Cea mai șocantă revelație a fost scena cu

elicopterul Apache al SUA care cerea aprobare să deschidă focul asupra unor civili. Motivația

publicării acestui eveniment a fost că lumea trebuie să își reamintească consecințele reale ale

războiului și că încă se comit atrocități intenționate asupra oamenilor nevinovați care

întâmplător se află în momentul și la locul nepotrivit. Un alt motiv pentru care credem că au

fost publicate materialele transmise de către Bradley Manning a fost acela că se știa că

identitatea acestuia va fi dezvăluită în curând iar nepublicarea acestora înainte de identificarea

sursei, ar fi permis armatei SUA să dezmintă orice informație publicată ulterior de către

Wikileaks. O motivație de publicare a acestor informații poate fi dedusă din obiectivele și

valorile declarate ale organizației Wikileaks care prin această acțiune ar contribui la întărirea

lor. Încrederea se câștigă, ori aceste informații au fost miza încrederii de care Wikileaks avea

nevoie pentru a câștiga simpatia milioanelor de activiști din întreaga lume. Cadrul spațial în

care au avut loc aceste scurgeri de informații este unul în care sursa, Bradley Manning era

staționat în Iraq iar destinatarul acestor informații avea o locație secretă, schimbul de

informații ajungând pe un sistem informatic închiriat de către Wikileaks în Suedia. Practic

schimbul a avut loc în mediul digital, aparent în condiții de anonimitate. Locația acestor

sisteme de calcul conectate la rețeaua Internet, de cele mai multe ori nu poate fi determinată

cu exactitate mai ales în situația în care multe dintre acestea reprezintă sisteme compromise a

căror scop este mascarea și ascunderea informațiilor. Motivul principal îl constituie impresia

că împărtășirea acestora cu restul lumii este un lucru benefic societății și că reacția normală a

acestora contribuie la o societate mai informată, mai alertă și mai activă în astfel de probleme.

Pe de altă parte, oponenții Wikileaks consideră că protejarea informațiilor clasificate este în

beneficiul societății și că singurul motiv pentru care nu se declasifică imediat după un

eveniment este de a proteja statul și cetățenii acestuia. Asistăm practic la un joc al învinuirii în

care ambele părți consideră că au dreptate în timp ce ambele părți consideră că cealaltă parte

greșește. Din acest punct de vedere, ideea filosofică a luptei dintre bine și rău se regăsește pe

tot parcursul acestor motivații de încălcare a încrederii și de divulgare a secretelor de stat.

27

Mediul în care a crescut Chelsea Elizabeth Manning (anterior cunoscut ca și Bradley

Edward Manning) este total diferit comparativ cu al lui Julian Assange. Născut în Crescent,

Oklahoma, SUA, în 1987, Manning a fost cel de-al doilea copil al soților Susan Fox și Brian

Manning. Tatăl lui Bradley Manning, s-a alăturat rangurilor marinei americane în 1974 la

vârsta de 19 ani, ocupând postul de analist de intelligence. Sora lui Manning, Casey, cu 11 ani

mai mare decât fratele ei, le-a spus membrilor Curții Marțiale în cazul audierilor lui Bradley

Manning că ambii părinți sufereau de alcoolism și că mama acestora a băut încontinuu pe

toată durata sarcinii. Acest fapt a fost confirmat de către Căpitanul Davin Moulton, un

psihiatru al marinei americane, care a spus Curții Marțiale că trăsăturile faciale ale lui Bradley

Manning sugerează semne ale sindromului alcoolic fetal. O altă declarație pe care Curtea

Marțială a auzit-o a fost aceea că Bradley Manning a fost hrănit până la vârsta de doi ani doar

cu lapte, fiind subdezvoltat pentru vârsta lui ajungând ca adult să aibă o înălțime de doar 1.57

și o greutate în jur de 47.6 kg. Tatăl lui Bradley Manning, își schimbase locul de muncă,

angajându-se ca manager IT la o companie de închirieri mașini însemnând că trebuia să

călătorească foarte mult. Familia Manning, locuia la câteva mile distanță de oraș iar mama lui

Bradley și Casey nu avea cum să conducă. Aceasta și-a petrecut zilele consumând cantități

uriașe de alcool, Bradley rămânând să se descurce singur, adesea jucându-se cu lego sau pe

calculator. Un vecin de-al familiei Manning, a declarat în cadrul audierilor că de fiecare dată

când se organizau excursii cu școala la care mergea fiul ei, tot timpul punea mai multă

mâncare ca să se asigure că Bradley avea ce să mănânce pe durata excursiei. Bradley

Manning a avut o pasiune pentru calculatoare, creând la vârsta de 10 ani primul site web.

Inteligența acestuia nu i-a fost afectată în condițiile în care unul din riscurile majore ale

sindromului alcoolic fetal este retardul mental sever. La scurt timp după ce părinții lui Casey

și Bradley s-au despărțit, aceștia s-au mutat într-un apartament închiriat în Crescent,

Oklahoma unde instabilitatea mamei lor au împins-o să încerce să se sinucidă, eveniment la

care au asistat cei doi copii. Ulterior, Susan și Bradley s-au mutat în Wales de unde mama

acestuia era originară, știind că acolo încă mai are familie. Pe durata educației secundare în

cadrul școlii Tasker Milward, Bradley Manning a fost adesea țința abuzurilor și a jignirilor de

către colegii săi fiindcă era singurul american din clasă dar și datorită caracteristicilor sale

efeminate. La vârsta de 17 ani, Bradley Manning s-a întors în Statele Unite să locuiască cu

tatăl său și cu noua lui nevastă. În urma mai multor divergențe cu aceștia, Bradley a decis să

plece din casa tatălui său. Un apel înregistrat la numărul unic de urgență, 911, arată că pe

fondul disensiunilor, Bradley Manning ar fi amenințat-o pe mama sa vitregă cu cuțitul iar

acesta ar fi constituit punctul culminant al relației tensionate dintre Bradley Manning și mama

28

sa vitregă. Tatăl lui Bradley Manning, a încercat săptămâni la rând să-l convingă pe acesta să

se înroleze în armata Statelor Unite în speranța că v-a obține o educație în învățământul

superior datorită legii G.I și probabil să obțină ulterior un doctorat în fizică. În septembrie

2007, Bradley Manning s-a înrolat în armata Statelor Unite, declarând unui supervisor al

armatei că speră ca acest pas să îl ajute în rezolvarea problemei de identitate sexuală.

Pregătirea de bază a primito la baza militară Fort Leonard Wood, Missouri începând cu data

de 2 octombrie 2007. În corespondențele sale scria că nu este pregătit mental sau fizic pentru

acest tip de antrenament.25

Asemeni traumelor psiho-emoționale din copilărie ca urmare a

batjocoririilor repetate și în armata SUA se presupune a fi suferit același tratament din partea

colegilor datorită înălțimii sale, a vocii subțiri, a constituției fizice deloc atletice și a retalierii

în cazul în care superiorii ridicau vocea la el. Ca urmare a acestor evenimente în cadrul

pregătirii de bază, Bradley Manning a fost propus pe lista celor ce aveau să părăsească

Armata SUA ca urmare a neadaptării la condițiile impuse. Această decizie de a-l expulza pe

Bradley Manning a fost anulată și a reluat pregătirea combativă de bază în ianuarie 2008.

După promovarea perioadei de pregătire, în aprilie, a fost transferat la baza Fort Huachuca,

Arizona în vederea participării la pregătirea individuală avansată pentru operațiuni militare

speciale ca analist de intelligence. În cadrul pregătirii sale ca analist de intelligence, Bradley

Manning a primit cele mai înalte aprobări de accesare a conținutului Top Secret / Informații

Compartimentate Sensibile. În august 2008, Bradley Manning a fost trimis la baza Fort Drum

din județul Jefferson, statul New York unde s-a alăturat rangurilor Brigadei a Doua, Divizia a

10-a pentru a se pregăti în vederea deplasării și staționării în Iraq. În toamna anului 2008,

Bradley Manning a început o relație cu Tyler Watkins, un student la Universității Brandeis de

lângă Boston. A fost prima relație a lui Bradley Manning cu o persoană de același sex, acesta

parcurgând frecvent distanța de 300 de mile pentru a se întâlni cu aceasta. Tyler Watkins a

fost cel care l-a introdus pe Bradley Manning în comunitatea hackerilor cunoscută ca și Builds

unde l-a întâlnit pe fondatorul acestei mici comunități, David House, un cercetător la MIT

căruia ulterior i-a fost permisul accesul să-l viziteze pe Bradley Manning în închisoare.

Problemele psiho-emoționale pe fondul problematicii orientării sexuale au continuat,

ajungând și la urechile unui consilier al armatei pe probleme de sănătate mintală. După

aproximativ patru săptămâni petrecute în cadrul JRTC (Joint Readiness Training Center) în

Fort Polk, Louisiana, Manning a fost trimis la Baza Operațională Hammer de lângă Baghdad.

25

Pledoarie Bradley Manning în fața Curții Marțiale, pagina 2, alineat d.) , January 29, 2013. Accesat la 17 iunie

2014

https://docs.google.com/file/d/0B_zC44SBaZPoQmJUYURBUnBycUk/edit?pli=1

29

De la stația de lucru de acolo, deținea acces autorizat la rețeaua SIPRNet (Secret Internet

Protocol Router Network) și la JWICS (Joint Worldwide Intelligence Communications

System). Doi ofițeri superiori ai lui Bradley Manning au ridicat problema identități sexuale

ale acestuia și au sfătuit să nu fie trimis în teatrul de operațiuni din Iraq, existând temeri că

reprezintă un risc pentru el însuși dar și pentru ceilalți colegi. Lipsa de analiști de intelligence

a trecut peste aceste motive iar decizia a fost definitivă. O lună mai târziu, în noiembrie 2009,

acesta a fost promovat de la Ofițer Clasa Întâi la Specialist.

La scurt timp de la promovarea sa, acesta a luat legătura cu un consilier pe probleme

de identitate sexuală căruia i-a mărturisit că se simte mai mult femeie decât bărbat și că se

gândește la o operație de schimbare a sexului. Consilierul în cauză i-a transmis în 2011

reporterului New York Magazine, Steve Fishman că există semne clare că Bradley Manning

suferă o criză de identitate în mare parte datorită problemelor de orientare sexuală dar și într-o

oarecare măsură a opoziției pe care acesta o exprima în raport cu războiul în care s-a găsit

implicat. Era din toate punctele de vedere nefericit și izolat. Datorită politicii armatei

americane, “Don’t ask, don’t tell”, Bradley Manning nu putea trăi în mod public ca fiind gay

datorită riscului de a fi dat afară din armată pentru acest fapt.

Bradley Manning a declarat că primul contact cu Wikileaks a avut loc în luna ianuarie

2010 când a început să converseze cu oamenii din spatele site-ului prin IRC și Jabber,

programe de mesagerie instantă destul de familiare și de populare generației născute în jurul

anilor 80 – 90.

Analizând contextul istoric și implicit aspectele care reies din mediul în care Bradley

Manning a fost crescut, oamenii din jurul acestuia, educația primită, personalitatea, trăsăturile

de caracter, sistemul de valori și credințe, putem deduce câteva motive pentru care acesta a

decis să transmită în jur de 900.000 de documente clasificate către Wikileaks. Problemele

psiho-emoționale cauzate de problemele de identitate sexuală constituie un motiv deosebit de

important în ceea ce privește acțiunea de a trăda încrederea și de a pune în pericol securitatea

națională a SUA prin scurgerea acestor informații. Instabilitatea psiho-emoțională a generat

numeroase episoade depresive care cel mai adesea au creat în mintea soldatului american

sentimentul de nihilism și de morbiditate, existând un episod în care acesta a fost pus sub

supraveghere în vederea prevenirii unor acțiuni suicidale. Bradley Manning este și astăzi un

susținător activ al mișcării grupurilor LGBT. Acest interes și suportul pe care l-a oferit

mișcării LGBT din SUA se regăsește în mare parte în capturile de ecran ale profilului său de

30

Facebook.26

Problema în acest caz este că fiecare declarație și orice acțiune menită să sprijine

interesul LGBT o făcea sub un pseudonim în condiții de anonimat, motiv pentru care adesea

face referire la viața dublă pe care o trăia. Aproape nimeni nu îl simpatiza pe Bradley

Manning și nu era pe placul mai nimănui însă pregătirea sa în analiza de intelligence era

esențială operațiunilor armatei SUA. Introvertit, abandonat și izolat, Bradley Manning a simțit

că nu are nimic de pierdut și că lumea trebuie să afle costul și fața adevărată a războiului din

Iraq. Motivațiile acestuia au fost în mare parte circumstanțiale instabilității sale emoționale

mai ales dacă luăm în calcul declarațiile acestuia în cadrul audierilor de la Curtea Marțială în

care și-a cerut iertare pentru acțiunile sale de scurgere a informațiilor clasificate.27

Comparând situația lui Bradley Manning cu cea a lui Julian Assange putem deduce

câteva similarități dar și foarte multe deosebiri. Cei 16 ani diferență între Assange și Manning

nu reprezintă un interval de timp semnificativ mai ales din punct de vedere al gradului de

dezvoltare al tehnologiei informației și a comunicațiilor. Interesul comun pentru tehnologie și

transmisii de date este o asemănare pe care ambii o au în comun însă și mai important decât

interesul, este capacitatea de a opera și de a înțelege modul de operare al acestor sisteme de

calcul. Apartenența la o cultură underground de hacking ce explorează secretele ascunse ale

marilor corporații și agenții guvernamentale este o ideologie neoliberală care atrage milioane

de pasionați de IT din întreaga lume. Această curiozitate nativă pentru a desluși secretele cele

mai ascunse ale unor organizații mereu în centrul atenției mass media dar și în a cercurilor

teoriilor conspirației este caracteristică culturii hackerilor. O altă asemănare între cei doi este

faptul că ambii au avut puncte de vedere articulate și opinii informate referitoare la anumite

subiecte de geopolitică. Din păcate lista asemănărilor se oprește aici, existând mult mai multe

discrepanțe între cei doi. În fond motivațiile lui Julian Assange sunt strict personale, definite

de valori și credințe adânc înrădăcinate în caracterul și personalitatea acestuia în timp ce

motivațiile lui Bradley Manning par sporadice, necontrolate și impulsive. Din acest punct de

vedere, în această etapă, nu putem determina o legătură directă între caracteristicile fiecărui

whistleblower și un profil tipic de whistleblower. Motivația ușor puerilă și deloc fondată a lui

Bradley Manning a fost aceea că a considerat că prin publicarea acestor informații va face

lumea un loc mai bun și că ajută cetățenii să înțeleagă adevărata față a războiului pe care

aceștia îl finanțează.

26

http://www.pbs.org/wgbh/pages/frontline/wikileaks/manning-facebook-page/ 27

http://www.theguardian.com/world/2013/aug/14/bradley-manning-sorry-leaks-hurt-united-states

31

Următorul și cel mai important whistleblower este Edward Snowden asupra căruia

vom insista puțin mai mult datorită naturii informațiilor pe care le-a scurs și a impactului pe

care încă îl generează și la ora actuală. Despre impact și consecințe vom discuta în capitolul

următor unde vom analiza în detaliu câteva consecințe pozitive și negative ale scurgerilor de

informații clasificate.

Edward Joseph Snowden nu prea necesită niciun fel de introducere având în vedere

atenția globală de care se bucură necontenit. Cu toate aceste vom proceda precum și în

cazurile anterioare încercând să stabilim una sau mai multe trăsături comune ale

whistleblowerilor în vederea conturării unui profil general ale acestora. Părinții lui Edward

Snowden au servit de-a lungul multor ani sub steagul SUA în instituțiile acestei națiuni

menite să apere și să protejeze statul american de amenințări interne și/sau externe. Bunicul

lui Snowden, Edward J. Barrett28

obținuse distincția de Admiral în cadrul Pazei de Coastă a

SUA, devenind ulterior un oficial senior în cadrul Biroului Federal de Investigații (FBI),

aflându-se în interiorul Pentagonului pe Septembrie 11 când această clădire a fost lovită

intenționat de un avion deturnat de către teroriști Al-Qaeda. Tatăl lui Ed Snowden, Lonnie

Snowden, fusese ofițer în cadrul Pazei de Coastă iar mama sa ocupase postul de funcționar

public în cadrul Curții de Apel al statului Maryland. Acest simț civic prezent în familia sa cu

siguranță a avut un impact semnificativ asupra devzoltării sale și a viziunii pe care acesta o

avea asupra viitorului său dar și a lumii în care va trăi. Prietenii și vecinii l-au descris pe

Snowden ca fiind timid, tăcut și agreabil. Un prieten foarte vechi a declarat că Ed a fost

dintotdeauna fluent și lucid în afirmațiile sale, având mereu un cuvânt de spus în orice

situație. În cadrul unui interviu, tatăl lui Snowden și-a descris fiul ca fiind “un tânăr sensibil,

păsător și un gânditor profund”.29

În ceea ce privește activitatea profesională a lui Edward Snowden, The Guardian și

The New York Times menționează ambițiile whistleblowerului de a se înrola în armata

Statelor Unite în cadrul Forțelor Speciale ceea ce a și făcut însă fără a reuși să finalizeze

antrenamentul.30

Motivația lui de a se alătura trupelor americane a fost aceea, conform

28

"Retired U. S. Coast Guard Flag Officers". United States Coast Guard. May 15, 2014. Accesat la 18 iunie

2014

http://www.uscg.mil/history/people/Flags/BarrettEBio.pdf 29

"Edward Snowden's Father Speaks Out To Fox About Media 'Misinformation,' Asks Son To Stop Leaking".

Mediaite. May 26, 2013. Accesat la 18 iunie 2014.

http://www.mediaite.com/tv/edward-snowdens-father-speaks-out-to-fox-about-media-misinformation-asks-son-

to-stop-leaking/ 30

Ackerman, Spencer (June 10, 2013). "Edward Snowden failed in attempt to join US army's elite special forces

unit". The Guardian (London). Accesat la 19 iunie 2014.

32

declarațiilor acestuia, de a lupta în războiul din Iraq “simțind că are o obligație ca om să lupte

pentru eliberarea celor aflați sub un regim opresiv”.31

Într-un email trimis publicației britanice

The Guardian, armata SUA a confirmat faptul că Ed Snowden a fost înrolat în cadrul Forțelor

Speciale și că a fost demis pe 28 septembrie 2004. Snowden a declarat că motivul eșecului

sale se datorează unor fracturi la ambele picioare în cadrul unui exercițiu de parașutism.32

Următorul său loc de muncă, în 2005, a fost în cadrul Centrului de Studii Lingvistice

Avansate a Universității din Maryland unde a deținut postul de specialist în securitatea

sistemelor. Un an mai târziu, în 2006, s-a alăturat CIA-ului ca administrator de sistem și ofițer

sisteme de telecomunicații. În luna mai a aceluiași an, Snowden a scris în Ars Technica că

nimic nu-l oprește în săvârșirea sarcinilor și atribuțiilor de serviciu fiindcă este un “vrăjitor” al

calculatoarelor. În 2007, Agenția Centrală de Intelligence a SUA l-a trimis pe Snowden în

Geneva, Elveția, sub acoperire diplomatică unde a fost responsabil cu păstrarea și

îmbunătățirea securității rețelei sistemelor de calcul. Publicația Wired prezintă informații

conform cărora pe durata șederii lui Snowden în Elveția, acesta era “considerat ca fiind unul

din cei mai înalți experți în securitatea informatică din regiune și că fusese ales să furnizeze

informații președintelui american Barack Obama în cadrul Summit-ului NATO din România.

Jurnalistul Eric Schmitt din cadrul publicației The New York Times a declarat că doi

oficiali seniori americani i-au mărturisit că înainte de a-i expira contractul de muncă lui Ed

Snowden, unul dintre supervizorii acestuia a redactat un raport negativ la adresa acestuia

subliniind suspiciuni că Snowden ar fi încercat să obțină informații clasificate pentru care nu

avea autorizație.33

Publicația The Times a publicat ulterior un articol conform căruia CIA-ul a

emis o declarație de presă în care declara că Agenția nu a înregistrat niciun raport din care să

reiasă că Snowden ar fi suspectat de încercări repetate de obținere a accesului neautorizat în

sisteme informatice confidențiale pe durata cât a fost angajat al Agenției. Când Snowden a

discutat despre acel raport cu James Risen de la publicația Times, o altă poveste s-a conturat.

http://www.theguardian.com/world/2013/jun/10/edward-snowden-army-special-forces 31

Greenwald, Glenn; MacAskill, Ewen; Poitras, Laura (June 9, 2013). "Edward Snowden: the whistleblower

behind the NSA surveillance revelations". The Guardian (London). Accesat la 19 iunie 2014

http://www.theguardian.com/world/2013/jun/09/edward-snowden-nsa-whistleblower-surveillance 32

Gaskell, Stephanie (June 10, 2013). "Records show Army discharged Edward Snowden after five months".

Politico. Accesat la 19 iunie 2014.

http://www.politico.com/story/2013/06/edward-snowden-army-discharge-92486.html 33

Schmitt, Eric. "C.I.A. Warning on Snowden in '09 Said to Slip Through the Cracks." The New York Times.

October 10, 2013. Accesat la 19 iunie 2014.

http://www.nytimes.com/2013/10/11/us/cia-warning-on-snowden-in-09-said-to-slip-through-the-

cracks.html?pagewanted=1&ref=global-home&_r=0

33

Snowden a declarat că a încercat să folosească canalele și procedurile oficiale de

raportare a unei vulnerabilități și că rezultatul a fost un raport critic în dosarul său de personal.

Snowden a demisionat din cadrul Agenției Naționale de Intelligence în februarie 2009

urmând să lucreze ca și contractor pentru NSA din partea Dell, în cadrul unei clădiri ce

aparținea Agenției Naționale de Securitate din incinta bazei militare aeriene Yokota, situată în

afara Tokyo-ului. Atribuțiile sale de serviciu includeau administrarea sistemelor informatice

pentru mai multe companii și agenții guvernamentale. Snowden a ramăs angajatul companiei

Dell până la începutul lui 2013 fiind unul dintre cei aproximativ 1000 de administratori de

sistem ce aveau autorizație de acces la o bună parte a sistemului Agenției Naționale de

Securitate fără a lăsa vreo amprentă electronică. Folosirea cardurilor de memorie flash sau a

stick-urilor de memorie USB era strict interzisă pentru marea majoritate a personalului însă

datorită naturii sale, ca administrator de sistem putea întotdeauna justifica necesitatea unui

stick de memorie USB. Din investigațiile Agenției Naționale de Securitate reiese că Snowden

a descărcat conținut informațional top secret pe aceste stickuri de memorie USB. În mai 2014,

Vanity Fair a publicat un articol în care scria că Snowden “a instruit oficiali de top și ofițeri

militari în vederea apărării rețelelor împotriva atacurilor lansate de către hackerii chinezi”.34

În mai 2013, Edward Snowden a fost angajat de către firma de consultanță Booz Allen

Hamilton cu punct de lucru în centrul operațional al Agenției Naționale de Securitate din

Hawaii. În timp ce oficiali din comunitatea de intelligence i-au descris poziția ca

administrator de sistem, Snowden a declarat că poziția sa a fost de analist infrastructură, ceea

ce a însemnat că atribuțiile sale principale includeau cercetarea unor noi metode de obținere a

accesului neautorizat la sisteme informatice din rețeaua Internet și a traficului de date de tip

voce din întreaga lume. Edward Snowden câștiga în jur de 200.000 de dolari înainte de a se

angaja la firma de consultanță Booz Allen iar singurul motiv pentru care ar fi renunțat la acest

salariu a fost motivația de obținere a accesului la informații clasificate, acceptând un salariu

anual de 122.000 de dolari, considerabil mai mic decât era plătit în cadrul companiei Dell. Un

fost coleg de-al lui Snowden cu care acesta a lucrat în cadrul NSA a spus că în Agenția

Națională de Securitate lucrează doar oameni foarte inteligenți și că Snowden era un geniu

printre genii.

34

Suzanna Andrews, Bryan Burrough & Sarah Ellison (May 2014), "The Snowden Saga: A Shadowland of

Secrets and Light" Vanity Fair. Accesat la 19 iunie 2014.

http://www.vanityfair.com/politics/2014/05/edward-snowden-politics-interview

34

Despre Edward Snowden s-a scris și continuă să se scrie aproape zilnic, în primul rând

datorită revelațiilor, însă în cea mai mare parte datorită războiului audienței dintre

numeroasele publicații care au creat în jurul acestui subiect un adevărat circ mediatic global,

de multe ori prezentând informații și presupuneri false doar pentru a mai câștiga câteva puncte

de rating. Problema pe care o generează mass-media în acest caz este faptul că prezintă

informații contradictorii, puține putând fi probate pe canale oficiale la care majoritatea

populației nu are acces. Cu toate că există propuneri și sisteme web transparente, nu toate

informațiile pot fi publicate și verificate pe aceste site-uri. Cantitatea de informații referitoare

la Edward Snowden este copleșitoare, accentul de cele mai multe ori punându-se nu pe ce

anume a divulgat ci pe ce fel de persoană este, din ce familie și mediu provine, ce educația e

primit, studiile absolvite, locurile de muncă, starea familială etc. Comparând volumul de

informații disponibile din surse deschise exclusiv online, în ceea ce-i privește pe cei trei

whistlebloweri, Ed Snowden se bucură de cea mai mare atenție la ora actuală iar volumul de

articole media este de trei, patru ori mai mare. Putem admite ipoteza că revelațiile sale sunt

cireașa de pe tort într-o serie lungă de scurgeri de informații clasificate în societatea

americană. Urmărind același tipar ca și în cazul lui Julian Assange și Bradley Manning, vom

evidenția pe baza informațiilor prezentate despre Snowden câteva motive care l-au determinat

să recurgă la acest gest și contextul în care s-a produs incidentul de securitate.

Motivațiile lui Ed Snowden par a deriva dintr-un set de valori și principii pro-liberale,

pro-democratice pe care și le asumă și le exprimă adesea în cadrul interviurilor și

intervențiilor pe care le are. Putem afirma că Snowden știe pentru ce luptă, cu cine și cu ce

arme. Un aspect interesant reiese dintr-o declarație35

de-a sa în care declara că la alegerile

prezidențiale din 2008 foarte multă lume a votat cu Obama însă nu și el. Acesta a votat pentru

un terț dar a crezut în promisiunile lui Obama. Vroia atunci să publice informațiile clasificate

dar a așteptat să vadă dacă își va și îndeplini promisiunile noul șef al statului. Deziluzionat, a

declarat că în opinia sa, președintele Obama a continuat politicile predecesorului său. Poate că

aici ar fi punctul în care putem considera că intențiile lui Snowden nu au fost rău-intenționate

și îndreptate împotriva statului american fiindcă această amânare a publicării informațiilor

clasificate poate fi interpretată ca un gest cugetat, analitic, bine gândit. În opinia noastră,

considerăm în acest punct că amânarea publicării informațiilor clasificate ca act deliberat

înseamnă o îngrijorare atât pentru ce ar însemna o scurgere de informații dar și o speranță că

35

MacAskill, Ewen (June 9, 2013). "NSA whistleblower Edward Snowden: 'I do not expect to see home again'".

The Guardian (London). Accesat la 19 iunie 2014.

http://www.theguardian.com/world/2013/jun/09/nsa-whistleblower-edward-snowden-why

35

noua administrație va adresa problemele cu care se confruntă diferitele aparate ale serviciilor

de informații secrete din SUA. Dacă analizăm acest aspect cu cel al lui Bradley Manning,

diferența este vizibilă în sensul că în cazul lui Snowden putem vorbi de premeditare,

planificare și analiză în timp ce în cazul lui Bradley Manning nu. Comparând și cu Julian

Assange aici putem observa o asemănăre între cei doi fiindcă ambii dețin o inteligență

superioară, cunoștințe avansate în domeniul tehnologiei informațiilor și a comunicațiilor,

ambii fac parte din aceeași generație a progresului tehnologic și a dezvoltării culturii

subterane a hackingului și ambii au avut motivații de a culege și de a publica informații pe

care aceștia le consideră de interes public. O altă asemănare între cei doi este planificarea și

premeditarea următoarei acțiuni. Atât Assange cât și Snowden nu au fost prinși la ora actuală,

fiind capabili să rămână cu un pas înaintea instituțiilor guvernamentale americane. Un aspect

interesant reiese din cariera militară și serviciul public pe care părinții lui Snowden l-au

îndeplinit. La un moment dat, Snowden a declarat că recunoaște terorismul ca amenințare

reală la adresa securității și că trebuie prevenit însă nu prin programe abuzive ce se extind

dincolo de scopul principal pentru care au fost create.36

Această recunoaștere și acceptare a

realității pericolelor terorismului, în cazul lui Snowden, derivă și din faptul că bunicul său se

afla pe 11 septembrie în clădirea Pentagonului ca ofițer FBI când unul din avioanele deturnate

de teroriști Al-Qaeda a lovit Pentagonul. Legat de studiile absolvite, unele informații indicau

la un moment dat că Snowden nu absolvise nici măcar liceul, informație ulterior infirmată de

un articol care arăta că acesta obținuse un certificat de absolvire a liceului însă legat de

absolvirea unei instituții de învățământ superior nici nu se pune problema fiindcă Snowden

nici măcar nu aplicase pentru colegiu. În schimb, Julian Assange a studiat programare,

matematică și fizică în cadrul Universității din Queensland însă nu a obținută niciodată o

diplomă de absolvire a studiilor în cadrul unei instituții de învățământ superior. Putem

considera în acest punct al tezei că studiile absolvite nu reprezintă un factor determinant în

motivarea unei persoane să scurgă informații clasificate. Vom reveni la acest subiect la finalul

acestui capitol când vom prezenta argumentele și contraargumentele motivațiilor și

contextului în care scurgerile de informații clasificate au loc. Nu putem vorbi în cazul lui

Snowden de motivație financiară pentru a scurge anumite informații fiindcă din analiza

surselor deschise reiese că lunar acesta avea un venit de cel puțin 15.000 de dolari. În cazul lui

Bradley Manning la fel, odată angajat în cadrul armatei SUA, grija financiară a fost ridicată.

36

Cole, Matthew; Esposito, Richard; Dedman, Bill; Schone, Mark (May 28, 2014). "Edward Snowden's Motive

Revealed: He Can 'Sleep at Night'". NBC News.

http://www.nbcnews.com/feature/edward-snowden-interview/edward-snowdens-motive-revealed-he-can-sleep-

night-n116851

36

Nici în cazul lui Julian Assange nu a constituit o motivație suficientă. Motivele lui Edward

Snowden în opinia noastră sunt strict legate de liberalismul în care acesta crede, de valoriile și

principiile celei mai vechi democrații de pe pământ, de prevederile constituției americane, a

declarației de independență a SUA, precum și a dimensiunii operațiunilor pe care Agenția

Națională de Securitate le desfășura în secret împotriva propriilor companii și cetățeni.

Crescând în cultura subterană a acțiunilor de obținere a accesului neautorizat la sisteme

informatice, sentimentul de libertate oferit de către rețeaua Internet era pus în pericol de

acțiunile NSA cu complicitatea GCHQ-ului în efortul acestora de a centraliza și monitoriza

întreaga activitate de pe internet. Credem că emanciparea pe care dezvoltarea sistemelor

informatice și a rețelelor de trasmisie de date a avut-o asupra noii generații constituie un

motiv plauzibil de a proteja accesul neîngrădit și nesupravegheat la această inovație

tehnologică. Principiul fundamental de funcționare al Internetului este accesul liber la

informație neîngrădit și nesupravegheat într-o formă de utopie virtuală totală. Motivația lui

Edward Snowden de a publica informațiile pe care le-a descărcat pe parcursul mai multor

sesiuni poate fi atribuită și pe seama raportului negativ pe care l-a primit din partea unui

superior. Nu din frustrare ci din concluzia că acțiunile sale legitime nu au trecut dincolo de

lanțul managerial în vederea rectificării anumitor probleme. Presupunem că motivul pentru

care i s-a întocmit acel raport este legat de îngrijorarea pe care acesta o avea legat de modul

arbitrar de colectare a datelor. Problema ridicată de acesta ar fi fost de moralitate, aspect care

nu este popular în cadrul unui serviciu de informații secrete unde ordinele se execută și un se

discută. Structura semi-paramilitară implică obediență și supunere totală a ordinelor ce sunt

emise. Motivele lui Snowden sunt puternic influențate de contextul în care acesta și-a

desfășurat în mare parte activitatea profesională având acces la informații sensibile din toate

colțurile lumii. Accesul zilnic la baza de date a Agenției Naționale de Securitate i-a permis

acestuia să vizualizeze în timp real absolut orice fel de informație, despre oricine fără a avea

nevoie de aprobare. Sistemul său de valori și credințe apar mereu în discursurile sale, punând

accent pe dreptul la libera exprimare și la intimitate, aspecte ce în opinia lui erau în pericol

datorită centralizării masive a datelor culese de pe Internet aparținând cetățenilor americani.

Snowden a declarat în mod public în repetate rânduri că nu-și dorește să trăiască într-o

societate în care supravegherea în masă a cetățenilor este la ordinea zilei și că nu vrea să

trăiască într-o lume în care tot ce faci și spui este înregistrat și stocat. Se declară împotriva

acestor acțiuni pe care nu le sprijină și nici nu-și dorește să trăiască sub ele.37

Edward

37

MacAskill, Ewen; (9, 2013). "Edward Snowden, NSA file source: If they want to get you, in time they will".

The Guardian (London). Accesat la 19 iunie 2014.

37

Snowden este singurul whistleblower ce se află la ora actuală în stare de libertate chiar dacă

este pe teritoriul fostei URSS, un vechi adversar al Statelor Unite ale Americii. Bradley

Manning își ispășește pedeapsa cu închisoarea pentru o perioadă de 35 de ani iar Julian

Assange este momentan blocat în ambasada Ecuadorului din Londra unde a primit azil politic

din partea acestui stat.

Deducem din informațiile prezentate că principalul element pe care cei trei

whistlebloweri îl au în comun este pasiunea pentru tehnologia informației și apărarea

dreptului de acces la rețeaua Internet neîngrădit și nesupravegheat. La asta se rezumă

motivația principală a fiecăruia dacă dăm la o parte straturile și substraturile elementelor ce

constituie viața lor personală. Expunerea sistematică nerestricționată la informații clasificate

în cazul lui Bradley Manning și Edward Snowden cu certitudine generează atitudini și opinii

personale care în timp acumulează tot mai mult înțeles și completările ulterioare conturează o

imagine de ansamblu pe care puțini oameni o pot vedea pentru ceea ce este cu adevărat.

Sugerăm că accesul la informații clasificate influențează comportamentul și atitudinea celor

care operează cu astfel de informații și că poate constitui un motiv suficient de plauzibil

pentru a încălca orice fel de protocol de securitate în vederea scurgerii acestora. Julian

Assange poate fi privit ca omul de legătură, ca intermediar între informațiile scurse de

Bradley Manning, Edward Snowden și societatea informațională activă pe Internet. Fără

Wikileaks, acțiunile lui Bradley Manning și Edward Snowden nu s-ar fi concretizat și nu ar fi

avut același impact. Importanța platformei Wikileaks pentru whistlebloweri este esențială.

Unul din motivele principale pentru care atât Bradley Manning cât și Snowden au luat

hotărârea de a publica informațiile clasificate a fost suportul Wikileaks și al social media care

se bucură de o atenție explozivă în continuare. Fără aceste două medii, impactul nu ar fi luat o

asemenea amploare. Lăsând detaliile legate de impact pentru capitolul următor, menționăm că

în cazul lui Edward Snowden acesta a apelat inițial la jurnaliștii Glenn Greenwald, Laura

Poitras, Ewen MacAskill și Barton Gellman, toți editori ai publicației britanice The Guardian.

Apelul către Wikileaks a venit în contextul în care Snowden rămăsese blocat pe aeroportul din

Moscova. Wikileaks a plătit pentru acomodările lui Snowden și alte cheltuieli pe durata

blocării acestuia în aeroportul rusesc.38

Suportul Wikileaks a contat deosebit de mult iar

conform articolului citat la adnotarea cu numărul 38, sugerează că a fost ideea lui Julian

http://www.theguardian.com/world/2013/jun/09/nsa-whistleblower-edward-snowden-why 38

Michael, B. Kelley, (January 4th 2014), “Edward Snowden’s Relationship With Wikileaks Should Concern

Everyone”, Business Insider, US. Accesat la 19 iunie 2014.

http://www.businessinsider.com/edward-snowden-and-wikileaks-2014-1

38

Assange de a-l convinge pe Snowden să rămână în Rusia motivând că fizic se află în mai

mare siguranță acolo decât în America Latină.

Admitem că nu există suficiente studii empirice care să contureze un profil tipic al

unui whistleblower bazat pe asemănările și deosebirile dintre aceștia, pe mediul din care

provin, educația primită, studiile absolvite, starea civilă, orientările politice, sistemul de valori

și credințe, viziunile și părerile despre anumite subiecte geopolitice de actualitate, situația

familială, istoricul genealogic etc. Există foarte multe variabile care pot constitui motive

pentru care un individ ar alege să scurgă informații clasificate pe Internet, unul dintre cele mai

populate și mai accesate medii de propagare a informației la ora actuală. Un alt motiv pentru

care nu putem trasa un profil tipic este acela că trei whistlebloweri nu constituie un eșantion

reprezentativ pentru a putea testa anumite ipoteze, riscând în acest fel să includem

caracteristici personale comune care nu garantează că cei care se încadrează în acest profil la

un moment dat vor fi tentați să se angajeze în scurgeri de informații clasificate. Această

limitare îngreunează considerabil crearea unui profil psihoanalitic standardizat al unui

whistleblower. Ce am observat în analiza informațiilor din surse deschise este faptul că

motivația principală poate fi influențată de o ideologie precum cea a libertății și anonimității

oferite de un mediu în continuă dezvoltare, tehnologia informației și comunicațiile. Această

ideologie utopică are limitările sale și vom argumenta în capitolele următoare că o formă de

regularizare și de control a acestui mediu este imperativă. Cu toate acestea, monitorizarea

entuziasmului și emanciparea angajațiilor vizavi de ideologia rețelei globale de Internet nu

poate reprezenta un indicator suficient în prevenirea scurgerilor de informații clasificate

fiindcă natura Internetului apelează la drepturi fundamentale și inalienabile cu care oamenii se

nasc și care le sunt garantate în multe state de constituție și de sistemul judiciar. Chiar dacă

aparent pare o trăsătură comună celor trei whistlebloweri, putem găsi încă 1000 de persoane

care sunt în asentimentul acestora și care probabil nu vor scurge niciodată informații

clasificate și este de la sine înțeles fiindcă suportul pe care aceștia îl au din partea comunității

subterane de hacking, a societății civile dar și private este o consecință al apartenenței la

același grup de interese. Un punct interesant poate fi formulat pe baza conceptului filosofic al

luptei dintre bine și rău fiindcă în cele din urmă, întrebarea fundamentală care rămâne este

dacă aceste motivații sunt binevoitoare sau rău intenționate. Unul dintre cei mai iluștri și

renumiți psihologi americani, Philip Zimbardo, în cartea sa “Efectul Lucifer – Cum oamenii

buni devin răi”, descrie modalitatea empirică prin care oamenii aparent verticali, morali,

lipsiți de scrupule și vicii pot trece în tabăra adversă, devenind răi. Acest scenariu, este din

39

punctul de vedere al participanților la aceste scurgeri de informații, un joc de învinuire și de

argumentare a fiecărei părți în favoarea acțiunilor sale. În cele din urmă ne întoarcem la

același cerc vicios paradoxal în care fiecare parte consideră că acțiunile sale sunt legitime și

juste. Trecând dincolo de acest impas paradoxal putem afirma că într-o oarecare măsură,

fiecare parte are dreptatea ei și că acțiunile acestora au avut un impact semnificativ asupra

celor din jur. Putem afirma cu certitudine că mediul în care actorii își desfășoară activitatea și

contactul frecvent cu informații clasificate reprezintă un risc de scurgere al informațiilor

clasificate datorită individualității fiecăruia și a lipsei de comunicare vizavi de problemele pe

care aceștia le întâmpină atunci când iau contact cu astfel de informații. Relația cu superiorii

este deosebit de importantă iar o relație defectuoasă, tensionată și mereu conflictuală poate

constitui un motiv suficient pentru ca un angajat să fie dispus să scurgă informații clasificate.

Frustrările și nemulțumirile personale legate de activitatea profesională pot fi motive pentru

care un individ ar recurge la asemenea gesturi. Managementul conflictului organizațional și

politicile de personal joacă un rol crucial în cadrul unor organizații de talia Agenției Naționale

de Securitate a SUA. Este puțin ironic faptul că anumite scurgeri de informații clasificate și

secrete profesionale au loc datorită unui management defectuos al relației dintre angajat și

angajator. Spunem ironic fiindcă conceptul de management al conflictului și relațiile

industriale au avut ca punct de pornire Statele Unite ale Americii. Aici s-au dezvolat

numeroase politici, practici și discipline ce promovează dezvoltarea unui cadru nonconflictual

între angajat și angajator. Trebuie luate în calcul și politicile de personal, posibilitățile de

promovare în carieră ale unui angajat, sprijinul material și financiar de care se bucură din

partea organizației, feedback-ul primit, relația socială cu colegii de muncă, cu superiorii, cu

clienții sau cu alți terți. Pe fondul tensiunilor dintre angajați și angajatori, există motive

amplificate de a culege, păstra și vinde/scurge informații sensibile concurenței în mediul

privat sau societății civile în mediul public. O situație familială instabilă caracterizată de

certuri și conflicte matrimoniale poate constituie un factor ce poate determina un individ să

scurgă informații clasificate mizând pe faptul că nu mai are nimic de pierdut. Situația

materială și financiară personală, un volum uriaș de datorii către bănci poate constitui o

motivație pentru extragerea și comercializarea informațiilor către grupuri constituite în scopul

săvârșirii crimei organizate, competitorilor dacă ne referim la sectorul privat sau agențiilor de

servicii secrete ale unui stat inamic.

Îndoctrinarea ideologică reprezintă un factor deosebit de important în studiul

personalului angajat să asigure securitatea unor sisteme informatice și medii de stocare a

40

informațiilor clasificate. O îndoctrinare ideologică puternică făurește un caracter și o

personalitate cu valori și credințe adânc înrădăcinate ce mereu determină acțiunile și direcția

în care un individ se îndreaptă. Un exemplu celebru este cel al părintelui Jim Jones care a

devenit atât obsedat de ideologia socialismului încăt a construit o mică comunitate în jungla

din Guyana unde în cele din urmă a convins peste 900 de membri ai comunității sale să se

sinucidă într-unul dintre cele mai mari sinucideri în masă din istorie. Îndoctrinarea dusă la

extrem crează fanatism care este deosebit de periculos într-un mediu în care informațiile

clasificate sunt culese, stocate, sortate și analizate.

Ca o conluzie general valabilă în ceea ce privește motivația și contextul scurgerilor de

informații putem afirma că nu avem posibilitatea trasării unui tipar general pe baza

motivațiilor individuale ale fiecărui whistleblower. Natura și contextul scurgerilor de

informații diferă de la caz la caz iar unele asemănări sunt coincidențe pure care nu indică în

termeni absoluți o trăsătură comună caracteristică profilului de whistleblower. Putem totuși

concluziona că în cadrul unei organizații ce are ca profil obținerea și analiza de intelligence,

se impune o politică de personal specifică care să se axeze pe un management bun al relației

dintre angajator și angajat într-un mod constructiv care favorizează comunicarea și

soluționarea tuturor problemelor ridicate de către un angajat. Considerăm că evaluarea

profesională și personală individuală în cadrul unor astfel de organizații trebuie să se facă

period și să cuprindă un spectru larg de subiecte pentru a determina starea mentală și

psihoemoțională a angajațiilor pentru a preveni apariția unui incident de securitate din partea

acestora. Menționăm de asemenea importanța creării unui cadru organizațional care sprijină

ideile, feedback-ul, intervențiile și părerile personale ale angațiilor față de anumite policiti și

operațiuni la care aceștia participă. Comunicarea este esențială având în vedere cantitatea

monumentală de resurse umane pe care o angajează colectarea, sortarea, stocarea și

interogarea conținutului informațional binar. Lipsa comunicării sau o comunicare deficitară

constituie cel mai adesea un motiv suficient de plauzibil pentru a scurge informații în mediul

online fiindcă scopul principal al comunicării este sensibilizarea interlocutorului asupra unei

probleme. În situația în care interlocutorul nu este capabil să înțeleagă mesajul sau nici măcar

să asculte, apare motivația de a face publice anumite informații pentru a face cunoscut/auzit

mesajul. Când nu există pârghii de a te face auzit în cadrul unei organizații, Internetul

reprezintă adesea un instrument care poate să ofere această abilitate cu un impact mult mai

mare datorită milioanelor de potențiali utilizatori la care informația poate să ajungă.

41

În cele din urmă prevenția reprezintă cea mai eficientă metodă de prevenire și

combatere a scurgerilor de informații clasificate. Este mai puțin costisitor să previi decât să

evaluezi pagubele și să îndrepți lucrurile.

Capitolul 4 – Multidimensionalitatea scurgerilor de informații

Până în capitolul anterior am reușit să evităm menționarea impactului pe care

scurgerile de informații îl au în managementul securității în societatea contemporană și nu

numai. Cu toate că am fi tentați să ne rezumăm doar la managementul securității, realitatea

scurgerilor de informații clasificate cuprinde un spectru mult mai larg ce se întinde dincolo de

domeniul securității. Motivul pentru care nu putem să ne rezumăm doar la un singur domeniu

derivă din mediul în care se scurg informațiile clasificate și aici discutăm de mediul online,

reprezentat de totalitatea sistemelor informatice private, publice, guvernamentale din lume

interconectate prin rețeaua de Internet. Este imperativ să înțelegem de ce acest mediu este

propice scurgerilor de informații clasificate și de ce are un impact multilateral.

Automatizarea a urmat un curs firesc de dezvoltare accelerată, susținută de progresul

tehnologic ca urmare a cererii tot mai mare de a ușura procesele și activitățile profesionale

repetitive, tardive și grele. Cererea pentru puterea de procesare, pentru spațiul de stocare,

vitezele de transmisie a datelor, se dublează în medie la fiecare 3 ani de zile ceea ce înseamnă

că în următorii 10 ani vom avea de 6 ori mai multă putere de procesare, de șase ori mai mult

spațiu de stocare și viteze de transmisie a datelor de șase ori mai mari decât în prezent.

Automatizarea crează acestă cerere fiindcă în secolul de astăzi, absolut tot ce ne înconjoară la

un moment dat va dispune de un microprocesor și alte circuite electronice programate să

îndeplinească autonom anumite funcții pe care în trecut oamenii le făceau zilnic. Este lipsit de

sens să enunțăm unde a ajuns tehnologia și de ce va continua să crească exponențial fiindcă

vedem prea bine capabilitățile oferite de noile inovații tehnologice.

Suntem în punctul în care tehnologia ne permite ca utilizatori să accesăm informații

publicate din cele mai îndepărtate colțuri ale lumii aproape instantaneu. Când vorbim de

mediul online, progresul tehnologic a eliminat orice barieră legată de limbă, cultură, tradiții,

regim politic, șamd. Tocmai de aceea, mediul online actual este un mediu care permite

informației să ajungă instantaneu la aproape toți utilizatorii conectați la Internet. Viteza de

propagare a informației este determinată în primă fază de capabilitățile tehnice de trasmisie a

infrastructurii informatice și doi, de utilizatorii care în mod voit partajează informația. În acest

mod se formează grupuri de interese care analizează, discută și dezbat informația primită în

42

mod liber fără teama unor repercursiuni chiar și în statele în care libertatea de exprimare este

condiționată sau limitată. Internetul oferă anonimitate într-o oarecare măsură și un mediu în

care cele mai expresive voci se pot face auzite. Accesul la internet va deveni în scurt timp un

drept inalienabil în principal datorită extensiei și complementarității dintre mediul real și cel

virtual. Mediul online nesupravegheat și nesupus unor reglementări internaționale legislative

constituie un motiv deosebit de atractiv pentru cei ce se angajează în scurgerile de informații

clasificate. Experiența în domeniul tehnologiei informației și a comunicațiilor le permit unor

indivizi să exploateze sistemul în așa fel încât să nu lase nicio amprentă digitală, atingând un

grad de anonimitate totală. Ușurința publicării unor cantități uriașe de informații mai ales cu

dezvoltarea serviciilor de cloud este un alt argument care încurajează scurgerile de informații

clasificate. Rețelele de socializare sunt probabil cele mai importante instrumente în

răspândirea și informarea societății informaționale cu privire la anumite informații sensibile.

Comunicarea la nivel global în timp real cu absolut oricine încurajează și mai mult scurgerile

de informații. Interoperabilitatea și interconectivitatea sistemelor private, publice și

guvernamentale constituie un motiv întemeiat de scurgere a informațiilor clasificate dar și de

lansare a unor atacuri cibernetice cu scopul extragerii de informații confidențiale din aceste

sisteme informatice.

Motivul principal pentru care scurgerile de informații clasificate au un impact

multidimensional este acela că gradul de automatizare și informatizare a ajuns să fie

omniprezent în toate colțurile lumii și în aproape toate domeniile de activitate umană.

Societatea informatică este pilonul de bază pe care se construiește viitorul generației noastre și

a celor care vin din urmă. Nu ne putem imagina un viitor fără tehnologie și putere de calcul

care să ne asiste în activitatea profesională și personală de zi cu zi.

În următoarele paragrafe vom prezenta impactul multidimensional al scurgerilor de

informații în spatele cărora se află whistleblowerii amintiți în capitolele anterioare, Bradley

Manning, Julian Assange și Edward Snowden. Vom încerca să arătăm diferitele domenii,

structuri, instituții și organizații care au fost marcate de aceste scurgeri, vom încerca să arătăm

reacția societății civile, a mediului privat și a statelor în contextul relațiilor diplomatice, vom

încerca să măsurăm impactul prin efectele pe care aceste scurgeri le-au produs în cadrul

societății unuia sau mai multor actori statali și vom încerca să argumentăm dacă aceste

scurgeri au contribuit cu ceva la buna funcționare și dezvoltare a societății sau dimpotrivă, au

cauzat mai mult rău decât bine. Pentru asta vom apela la informații din surse deschise

preponderent din mass-media.

43

Din punct de vedere cronologic vom începe cu informațiile clasificate făcute publice

pe site-ul Wikileaks fiindcă reprezintă primul caz semnificativ de scurgeri de informații

clasificate în mediul online. Aminteam în capitolele anterioare că Wikileaks este o platformă

ce permite agregarea și stocarea în condiții de anonimitate și securitate complexă a

informațiilor sensibile. Din acest punct de vedere, ca un mediu sigur și stabil de publicare a

informațiilor clasificate, impactul acestor scurgeri trebuie analizat din trei unghiuri. Primul

unghi este cel al mediatorului informației, în cazul nostru Wikileaks. Provocarea majoră

pentru Wikileaks este că de cele mai multe ori sursele care furnizează informații clasificate

sunt anonime și neindentificate iar informația poate și de cele mai multe ori ajunge în format

hard copy prin intermediul serviciilor poștale. Un stick de memorie USB, un DVD, un SSD

sau orice alt mediu de stocare poate sosi prin poștă fără a putea fi identificat expeditorul. Prin

urmare credibilitatea informațiilor este pusă sub semnul întrebării, adesea existând o credință

oarbă din partea membrilor Wikileaks că informațiile primite sunt reale și nu manipulate.

Imposibilitatea verificării informației pune sub îndoială credibilitatea și legitimitatea sursei

riscând ca prin publicarea informațiilor să existe consecințe nefaste pentru cei implicați în

documentele publicate.

În decembrie 2006, Wikileaks a publicat primul său material confidențial care detalia

o decizie semnată de către Sheikh Hassan Dahir Aweys, de asasinare a unor înalți demnitari

din Somalia. Informația nu a fost verificată niciodată iar atenția de care s-a bucurat Wikileaks

a fost infim de mică. În schimb, următorul material confidențial publicat a fost un document

emis de către compania de consultanță Kroll Associates UK Limited în care erau detaliate

modalitățile de deturnare a peste 1.6 miliarde de dolari americani de către fostul președinte al

Kenyei, Daniel Arap Moi și asociații săi.39

Primul impact pe care aceste documente l-a avut

au fost ecourile în presa scrisă. În figura 4.1 din pagina următoare vom evidenția principalele

publicații și materiale video care au luat naștere datorită acestor scurgeri de informații

clasificate. Dintr-o organizație anonimă, Wikileaks, prin acest raport, a început să își

construiască o imagine ce promitea să publice informații clasificate pentru a veni în ajutorul

societății, identificând și expunând acte de corupție, încălcări și violări grave ale drepturilor

omului, ale drepturilor fundamentale și inalienabile ale omului, încălcări ale prevederilor

legilor unui stat sau a unor credințe și valori fundamentale ale unui stat. O urmare firească a

ecourilor din mass-media este reacția societății civile, a mediului privat și a

agențiilor/instituțiilor guvernamentale la aceste revelații. Având în vedere gradul scăzut de

39

Wikileaks, 30 August 2007. “The looting of Kenya under President Moi”. Accessat la 21 iunie 2014.

http://www.wikileaks.org/wiki/The_looting_of_Kenya_under_President_Moi

44

dezvoltare al unei țări precum Kenya, faptul că acest raport a văzut lumina zilei, ajungând la

urechile marii majorități a populației din Kenya, a generat un sentiment colectiv de antipatie,

ură și dezgust față de furtul președintelui. Opoziția cabinetului Moi a văzut această

oportunitate de a-l incrimina pe președinte însă nu au luat nicio măsură pentru a-l trage la

răspundere. Guvernul Kenyan a fost cel care a comandat raportul asupra familiei Moi existând

suspiciunea că aceștia s-ar fi angajat în deturnarea unor fonduri venite din partea țărilor

dezvoltate pentru a fi investiți în infrastructură, spitale, școli șamd. Reacția comunității

internaționale nu a întârziat să apară, mai multe organizații nonguvernamentale ce militează

pentru prevenirea, combaterea și eliminarea corupției cerând explicații guvernului Moi vizavi

de informațiile scurse. Amnesty International, una dintre cele mai mari și mai vocifere ONG-

uri a lansat o anchetă proprie în acest sens. Înalți demnitari și instituții internaționale precum

Banca Mondială au plecat urechea la situația din Kenya, ridicând o serie de întrebări legate de

aceste fonduri.

Figura 4.1. Captură de ecran reprezentând articole publicate de trusturi de presă locale și

internaționale. Sursa: Wikileaks, 30 august 2007, “The looting of Kenya under President Moi”. Accesat la 21 iunie 2014. http://www.wikileaks.org/wiki/The_looting_of_Kenya_under_President_Moi

45

Punctul pe care încercăm să-l atingem cu acest exemplu este faptul că inclusiv la un

stadiu incipient în dezvoltarea organizației Wikileaks, un astfel de document poate să facă

înconjorul lumii stârnind reacții la toate nivelele societății, atât pe plan local, regional cât și

internațional. Este suficient să ne uităm fugitiv la figura 4.1 pentru a realiza impactul major pe

care îl are scurgerea de informații clasificate la un stadiu în care whistleblowingul nu

câștigase atenție aproape deloc în context internațional.

Apogeul expunerii mediatice și atenției globale de care s-a bucurat Wikileaks a fost în

momentul în care soldatul american Bradley Manning, a furnizat peste 700.000 de documente

diplomatice și peste 200 de GB de înregistrări video/audio ale operațiunilor din Iraq și

Afghanistan. Cel mai important material video a fost publicat de către Wikileaks pe 5 aprilie

2010 la ora 10:44 EST, sugestiv intitulat “Crimă colaterală” și ilustrează modul în care un

echipaj al armatei americane a deschis focul dintr-un elicopter Apache asupra unui grup de

civili, neînarmați. Imaginea din figura 4.2 arată un singur cadru din acel videoclip, vizualizat

la ora actuală de peste 15 milioane de ori.

Figura 4.2. Cadru extras din materialul video publicat de Wikileaks “Collateral Murder” Sursa: Wikileaks, 5 aprilie 2010, “Collateral Murder”. Accesat la 21 iunie 2014. http://collateralmurder.com/en/index.html

46

Cadrul este reprezentativ datorită faptului că poate constitui un motiv pentru care s-a

cerut permisiunea de a deschide focul asupra acelor civili. Obiectivele aparatelor foto ale

celor doi jurnaliști Reuters, Saeed Chmagh și Namir Noor-Eldeen au fost inițial identificate ca

și grenade autopropulsate (RPG – rocket propelled grenade) evaluând intențiile acestora ca

fiind ostile. Dacă în figura 4.2 putem la un nivel speculativ și subiectiv atribui acțiunea de

deschidere a focului pe baza erorii umane în cadrul figurii 4.3 sub nicio formă.

Figura 4.3. Cadru extras din materialul video publicat de Wikileaks “Collateral Murder” Sursa: Wikileaks, 5 aprilie 2010, “Collateral Murder”. Accesat la 21 iunie 2014. http://collateralmurder.com/en/index.html

La scurt timp după încetarea focului asupra primului grup de “insurgenți” un

autoturism de tip dubă a sosit la fața locului pentru a aduna trupurile neînsuflețite ale celor

nevinovați prinși în bătaia focului de tun de pe elicopterul american. În mașina se aflau și doi

copii care au asistat la scena oripilantă. Câteva momente mai târziu, echipajul elicopterului

american a deschis focul și asupra acestei dube, rănind grav pe cei doi copii și ucigând alți trei

civili angajați în ridicarea cadavrelor de pe stradă.

Nu există la ora actuală publicație media sau trust de presă care să nu fi scris cel puțin

patru-cinci articole legat de acest material secret scurs pe internet. Unele publicații ca Al-

Jazeera sau The Guardian au creat secțiuni speciale în care publicau zilnic detalii, opinii,

păreri, dezbateri, întrebări și alte instrumente investigative pentru a descoase această

informație la nivel microscopic. Publicațiile partidelor politice de pretutindeni, televiziunile

47

de stat, presa locală, națională și internațională au preluat informația și au transformat-o într-

un adevărat circ mediatic care s-a întins dincolo de scopul consacrat al presei. Au fost lansate

ipoteze și numeroase intoxicări în presă pentru a dezinforma și manipula opinia publică. În

rândurile societății civile s-au format tabere pro și contra acțiunilor trupelor americane în Iraq,

asupra efectelor pe care aceste informații le au în cadrul securității Statelor Unite ale Americii

sau asupra faptului dacă scurgerea de informații clasificate are o valoare măsurabilă în rândul

opiniei publice. Mediul politic și înalți oficiali guvernamentali au ales o parte în această

dezbatere văzând că există o oportunitate de a câștiga câteva puncte în imaginea alegătorilor

săi. Mulți au intrat în dezbatere doar pentru acest motiv. Provocarea adevărată este faptul că

aceste tabere sau format nu doar pe teritoriul SUA ci peste tot în lume, având în vedere

accesul la informație de oriunde de pe glob. Noile generații consideră Internetul o lume fără

bariere, fără culoare, în care fiecare are libertate deplină de exprimare. Cu toate acestea și în

rândurile noii generații sunt grupuri de interese pro și contra scurgerilor de informații.

Impactul acestei scurgeri de informații s-a făcut simțit și în organizații internaționale politico-

militare precum NATO, OSCE, Comisia Europeană, ONU care pe lângă declarațiile de presă

au pus în mișcare noi strategii și proceduri de securitate în vederea protejării și prevenirii

scurgerilor de informații clasificate. La ora actuală personalul cheie din structurile amintite

anterior este supus periodic unor verificări psiho-emoționale, fizice și psihice coroborate cu

supravegherea îndeaproape a acestora chiar și în mediul privat pentru a nu risca desfășurarea

unui astfel de incident de securitate. Vorbind deja de organizații internaționale cunoscute care

aparent nu au o legătură directă cu operațiunile armatei americane, putem să subliniem

impactul major pe care scurgerile de informații îl au în context internațional. Înăsprirea

măsurilor de securitate în toate instituțiile statelor din întreaga lume este una din consecințele

principale ale acestor scurgeri de informații. Dezbaterile publice care au urmat în toată lumea

este de asemenea un impact ce arată caracterul multidimensional al scurgerilor de informații.

Nu ne putem limita la un singur domeniu sau la un singur actor statal fiindcă incidentul de

securitate nu mai este unul ce poate fi izolat și ținut departe de ochii lumii. Tocmai de aceea

videoclipul Collateral Murder a dobândit caracter viral ceea ce înseamnă că în mare parte,

populația întregii planete a auzit despre ce s-a întâmplat în cadrul unei operațiuni americane

din Iraq. Organizațiile nonguvernamentale au făcut un front comun și au ieșit cu declarații

peste declarații condamnând numersoale încălcări ale dreptului omului dar și ale regulilor de

angajare în luptă. S-au format în acest sens numeroase grupuri de interese care au dezbătut și

au promovat anumite cerințe de modificare a unor politici de securitate externă. În congresul

american s-au format comisii peste comisii care au anchetat atât incidentul de securitate soldat

48

cu scurgerea de informații clasificate aparținând Statelor Unite ale Americii cât și a

operațiunii ilustrate în acel videoclip. În cadrul armatei americane au urmat o serie de anchete

și de discuții cu privire la modul de operare și de autorizare a deschiderii focului asupra

grupului de indivizi aflați la sol. Cele două partide, democrații și republicanii au pornit o

adevărată bătălie politică pe fondul acestor scurgeri de informații fiecare parte învinuind-o pe

cealaltă. Comunitatea internațională a reacționat fie prin condamnarea uciderii din culpă a

unor civili fie prin a scurgerilor de informații clasificate pe fondul constituirii o amenințare la

adresa securității naționale. Alți membri ai comunității internaționale au condamnat vehement

publicarea acestui conținut video în timp sprijinind acțiunile echipajului american de la bordul

elicopterului de luptă Apache. Alții au condamnat motivațiile și insistențele echipajului de a

deschide focul, lăudând și sprijinind acțiunile Wikileaks de publicare a acestei informații.

Într-un cuvânt, societatea globală a fost puternic fracturată de aceste revelații arătând din nou

impactul multidimensional pe care scurgerile de informații îl au.

Bradley Manning, ca urmare a declasificării unor informații secrete, a primit mai

multe premii și distincții oferite de diverse instituții și organizații. Federația oamenilor de

știință germani alături de Asociația Avocaților IALANA (“Avocați împotriva armelor

nucleare, biologice și chimice”) au oferit în 2011 premiul “Whistleblower-ul anului” lui

Bradley Manning.40

Numeroase petiții online semnate de peste 500.000 de persoane, îl

propun pe Bradley Manning pe lista candidaților pentru un premiu Nobel pentru pace. Un alt

premiu câștigat de către Bradley Manning este Premiul Sam Adams pentru Integritate în

Intelligence. Premiul Sam Adams este numit după un fost ofițer al CIA-ului, Samuel A.

Adams ca urmare a informațiilor scurse de către acesta în timpul războiului din Vietnam. În

spatele asociației Sam Adams se află foști ofițeri ai CIA-ului retrași din activitate care

monitorizează și protejează etica și intregritatea profesională a comunității de intelligence.

Scurgerile de informații clasificate din partea lui Bradley Manning l-au transformat pentru

unii într-un erou, pentru alții un trădător iar pentru cei mai creativi, o sursă de inspirație. Așa

s-a întâmplat în cazul dramaturgistului și scriitorului de piese de teatru britanic, Tim Price.

Acesta a creat o piesă de teatru intitulată “The Radicalisation of Bradley Manning”, care în

această ramură a artelor teatrale a câștigat premiul James Tait Black Prize în cadrul teatrului

din Edinburgh.41

Am menționat acest aspect pentru a motiva încă o dată impactul

40

Wikileaks, 7 iunie 2011. “Collateral Murder whistleblower wins prestigious German whistleblowing award”.

Accesat la 21 iunie 2014.

http://is.gd/b7Lcqh ; https://twitter.com/wikileaks/status/78020894890528768 41

The Guardian, 5 august 2013, “Bradley Manning play wins new award”. Accesat la 21 iunie 2014.

http://www.theguardian.com/world/2013/aug/05/bradley-manning-play-wins-prize-edinburgh

49

multidimensional al scurgerilor de informații clasificate. Denver Nicks, unul dintre cei mai

populari jurnaliști americani ce a lucrat pentru publicații ca Time, The Nation, The Huffington

Post, This Land și The Daily Beast este autorul unui best-seller intitulat “Bradley Manning,

Wikileaks, and the Biggest Exposure of Official Secrets in American History”.42

Chase Madar,

un avocat din New York în drept civil este și autorul cărții “The Passion of Bradley Manning:

The Story behind the Wikileaks Whistleblower”.43

Greg Mitchell și Kevin Gosztola autorii

cărții “Truth and Consequences: The U.S. vs. Bradley Manning”44

furnizează detalii

exhaustive legate de consecințele scurgerilor de informații în cazul lui Bradley Manning. Prin

prezentarea celor trei titluri am dorit să sprijim ipoteza multidimensionalității scurgerilor de

informații. Cele trei titluri sunt doar câteva dintre cele mai cunoscute și mai mediatizate

lucrări literare, lista cărților scrise pe subiectul Bradley Manning fiind mult mai mare. Ironic,

această teză constituie un exemplu elocvent al impactului pe care mediatizarea scurgerilor de

informații îl joacă în contextul mediului online. Nici industria cinematografică nu se lasă mai

prejos, existând numeroase titluri cinematografice de tip documentare care permit vizualizarea

desfășurării evenimentelor pe baza informațiilor scurse. PBS Frontline a realizat un

documentar intitulat “Viața privată a lui Bradley Manning” care a fost partajat de nu mai

puțin de 1300 de ori pe rețeaua de socializare Facebook și de aproximativ 282 de ori în

rețeaua Twitter sub agregatorul universal #bradleymanning #wikileaks #collateralmurder.

“Underground: The Julian Assange Story” , “The Fifth Estate” , “We Steal Secrets: The Story

of Wikileaks” , “Wikisecrets” sunt titluri ale unor filme documentare ce alocă un interval de

timp considerabil detaliind acțiunile lui Bradley Manning și cum acestea au contribuit

semnificativ la reputația organizației Wikileaks. Cu alte cuvinte, cel mai semnificativ impact

l-a avut asupra organizației Wikileaks care dintr-o organizație anonimă de care auzise prea

puțină lume a devenit literlamente peste noapte, prima pagină a tabloidelor din întreaga lume

săptămâni, chiar luni la rând.

42

Nicks, Denver. Private: Bradley Manning, WikiLeaks, and the Biggest Exposure of Official Secrets in

American History. Chicago Review Press, 2012, ISBN 978-1613740682.

http://www.amazon.com/Denver-Nicks/e/B0079B98HE/ref=dp_byline_cont_book_1 43

Chase, Madar. “The Passion of Bradley Manning: The Story behind the Wikileaks Whistleblower”. Verso

Books, 2013, ISBN 978-1781680698.

http://www.versobooks.com/books/1401-the-passion-of-bradley-manning 44

Mitchell, Greg; Gosztola, Kevin. Truth and Consequences: The U.S. vs. Bradley Manning. Sinclair Books,

2012, ISBN 978-0615621975

http://www.amazon.com/Truth-Consequences-U-S-Bradley-Manning/dp/061562197X

50

Un impact mult mai mare pe care îl putem analiza în detaliu este cel legat de

revelațiile făcute de Edward Snowden cu referire la interceptarea comunicațiilor cancelarului

Germaniei Angela Merkel și a președintelui Indoneziei, Susilo Bambang Yudhoyono.

Considerăm aceste două cazuri ca fiind reprezentative pentru subiectul acestui capitol

subliniind aspectul multidimensional al scurgerilor de informații clasificate în mod clar și

concret.

La scurt timp după informațiile publicate de Edward Snowden cu ajutorul editorilor de

la The Guardian, întreaga comunitate internațională a aflat de faptul că Agenția Națională de

Securitate a interceptat convorbirile telefonice și comunicațiile electronice ale cancelarului

Germaniei, Angela Merkel precum și a altor 34 de lideri politici din întreaga lume.

Figura 4.4. Document clasificat emis de către SID (Signals Intelligence Directorate). Sursa: The Guardian,25 octombrie 2013, “NSA monitored calls of 35 world leaders after US official

handed over contracts”. Accesat la 22 iunie 2014. http://www.theguardian.com/world/2013/oct/24/nsa-surveillance-world-leaders-calls#

În figura 4.4, The Guardian prezintă un document strict secret care admite importanța

obținerii numerelor de telefon private ale liderilor politici și încurajează culegerea și

centralizarea acestora în vederea targetării ulterioare de către Agenția Națională de Securitate.

Global Research menționează că printre liderii vizați se află, Angela Merkel, președintele

Franței Fracois Hollande, președintele Braziliei, Dilma Vana Rouseff, președintele Mexicului,

Enrique Nieto precum și alți lideri politici din lume.

Potrivit publicației The Wall Street Journal, “Impactul spionajului condus de către

Agenția Națională de Securitate a Statelor Unite a fost cel mai pronunțat în statul German, o

51

țară a cărei istorie dictatorială și opresivă a lăsat populația sensibilă la încălcări ale

intimității personale.”45

Publicația germană Der Spiegel, după o serie de cercetări a publicat

un articol în care a concluzionat că agențiile de informații secrete ale Statelor Unite nu au

ascultat doar convorbirile Angelei Merkel ci au și folosit ambasada SUA din Berlin ca centru

operațional de interceptare și monitorizare a persoanelor cheie din parlamentul german. Der

Spiegel declară că aceste revelații pun în pericol relația diplomatică dintre Germania și Statele

Unite.46

Potrivit publicației Russia Today, telefonul mobil al Angelei Merkel a fost pe lista

NSA-ului de la începutul anului 2002. Tot în aceeași perioadă, NSA-ul a spionat anturajul

cancelarului de atunci, Gerhard Schroeder după ce acesta a criticat planurile pentru invazia

Iraqului.47

Angela Merkel a declarat în cadrul unui summit al Uniunii Europene că spionarea

prietenilor este inacceptabilă.48

În Berlin, ministrul de externe german, Guido Westerwelle l-a

convocat pe noul ambasador al SUA, John Emerson pentru a-i cere explicații și lămuriri

adiționale legate de operațiunile de spionaj îndreptate împotriva Angelei Merkel. Ronald

Pofalla, responsabil de activitatea serviciilor de informații germane a declarat că guvernul de

la Berlin a emis un ultimatum Washingtonului în vederea lămuririi problemei legate de

spionaj. Acesta a declarat că Germania insistă să dețină răspunsul la absolut toate întrebările

rămase deschise și semnarea unui nou acord în ceea ce privește spionajul între Berlin și

Washington care să reglementeze cooperarea în intelligence sharing și care să excludă

spionjajul reciproc. Angela Merkel s-a întâlnit cu președintele francez Francois Hollande într-

o ședință separată înaintea summitului UE pentru a discuta problema spionajului din partea

aliatului acestora, SUA. Înalți oficiali francezi au declarat că Franța și Germania au convenit

să-și coordoneze răspunsurile la acțiunea de spionaj a Statelor Unite ale Americii. Peste 60%

din populația Germaniei a fost de acord cu discursul tăios pe care Angela Merkel l-av avut

vizavi de acțiunile de supraveghere și spionaj ale Statelor Unite prin Agenția Națională de

Securitate. Mai mult, aceasta a amintit și de complicitatea agenției britanice GCHQ care este

complice la aceste supravegheri în masă. Observăm deja cum aceste scurgeri de informații

45

Matthew, Kartnitschnig, The Wall Street Journal, 9 februarie 2014, “NSA Flap Strains Ties With Europe.”

http://online.wsj.com/news/articles/SB10001424052702303874504579372832399168684?mg=reno64-wsj 46

Der Spiegel, 27 octombrie 2013, „Embassy Espionage: The NSA’s Secret Spy Hub in Berlin”. Accesat la 22

iunie 2014.

http://www.spiegel.de/international/germany/cover-story-how-nsa-spied-on-merkel-cell-phone-from-berlin-

embassy-a-930205.html 47

Russia Today, 4 februarie 2014, “NSA spied on Germany’s Schroeder over Iraq War Opposition – report.”

Accesat la 22 iunie 2014.

http://rt.com/news/nsa-spied-schroeder-iraq-648/ 48

Ian, Traynor, The Guardian, 24 octombrie 2013, “Angela Merkel: NSA spying on allies is not on”. Accesat la

22 iunie 2014.

http://www.theguardian.com/world/2013/oct/24/angela-merkel-nsa-spying-allies-not-on

52

schimbă natura relațiilor diplomatice și a dialogului politic între liderii politici în contextul

relațiilor internaționale. Este deja un impact major pe care îl evidențiem prin acest exemplu al

reacției statului German la acțiunile de spionaj ce au ieșit la iveală din informații clasificate

scurse în mediul online.

Folosind capabilitățile și know-how-ul american, serviciile de informații secrete

australiene au lansat numeroase tentative de interceptare și ascultare a convorbirilor telefonice

efectuate de către președintele Indoneziei, Susilo Bambang Yudhoyono. În figura 4.5 ilustrăm

captura de ecran a informațiilor scurse de Edward Snowden care detaliază cercurile de oameni

din anturajul președintelui luați în calcul pentru operațiunile de spionaj.

Figura 4.5. Document clasificat emis de către DSD (Defence Signals Directorate). Sursa: Michael Brissenden, ABC, 18 octombrie 2013, “Australia spied on Indonesian president Susilo

Bambang Yudhoyono, leaked Edward Snowden documents reveal”. Accesat la 22 iunie 2014. http://www.abc.net.au/news/2013-11-18/australia-spied-on-indonesian-president-leaked-documents-

reveal/5098860

53

Într-una din declarațiile sale, președintele Indoneziei a declarat că se simte trădat de

către premierul australian, Tony Abbott, cerându-i acestuia să prezinte scuze oficiale în mod

public. S-a declarat dezamăgit de refuzul acestuia de a-și cere scuze pentru trădarea relației de

încredere dintre Australia și Indonezia. Mai mult, președintele a declarat ca l-a considerat pe

Tony Abbott un prieten bun. În prima sa declarație, Tony Abbott a susținut că nu consideră

necesar să își ceară scuze fiindcă fiecare guvern știe că celelalte guverne conduc operațiuni de

spionaj și contraspionaj chiar și împotriva aliaților. Clive Palmer, membru al Parlamentului

Australian, într-o declarație de presă a susținut că l-a sunat personal pe premierul australian

Tony Abbott, cerându-i să-și ceară scuze și din pricina faptului că inclusiv telefonul acestuia

fusese ascultat.49

În Jakarta, Indonezia, în fața ambasadei Australiei s-au organizat proteste

masive, cerând premierului explicații și lămuriri față de informațiile apărute în presă.

Reacțiile la scurgerile de informații clasificate au declanșat o relație diplomatică tensionată

între Indonezia și Australia.

La scurt timp după ce revelațiile lui Edward Snowden au făcut înconjorul lumii,

președintele american Barack Obama a declarat în mod public că poporul american nu are

niciun motiv de îngrijorare fiindcă “nimeni nu le ascultă convorbirile telefonice”50

, și că “nu

există operațiuni de spionaj îndreptate împotriva cetățenilor americani.”51

Pe 21 iunie 2013, Directorul Național al Informațiilor Secrete, James R. Clapper și-a

cerut în mod public scuze pentru fals în declarații sub jurământ în cadrul Congresului Statelor

Unite. Mai devreme cu câteva luni, în luna martie, Clapper a fost rugat de către Senatorul Ron

Wyden să clarifice suspiciunile legate de supravegherea în masă a cetățenilor americani de

către Agenția Națională de Securitate. Redăm un pasaj din dialogul purtat de cei doi în

paragraful următor:

Senatorul Wyden: “Colectează Agenția Națională de Securitate orice fel de date de la

sute de milioane de americani?”

49

Kristian, Silva, The Sidney Morning Herald, 22 noiembrie 2013, “Clive Palmer calls on Tony Abbott to

apologise to Indonesia over spying”. Accesat la 22 iunie 2014.

http://www.smh.com.au/federal-politics/political-news/clive-palmer-calls-on-tony-abbott-to-apologise-to-

indonesia-over-spying-20131122-2y0br.html 50

"Obama: "Nobody is listening to your telephone calls"". CBS News. Retrieved July 9, 2013. Accesat la 22

iunie 2014.

http://www.cbsnews.com/news/obama-nobody-is-listening-to-your-telephone-calls/ 51

"Obama To Leno: 'There Is No Spying On Americans'". NPR. Retrieved August 14, 2013.

http://www.npr.org/blogs/thetwo-way/2013/08/06/209692380/obama-to-leno-there-is-no-spying-on-americans

54

Directorul Clapper: “Nu”52

Într-un interviu la scurt timp după scurgerile de informații din partea lui Snowden,

Clapper a declarat că nu a înțeles corect întrebarea senatorului Wyden și că a răspuns în cea

mai mică măsură incorect. Ulterior a declarat în mod public că răspunsul la întrebarea pusă de

senatorul Wyden a fost un răspuns eronat pentru care își cere scuze. Cu alte cuvinte a

recunoscut că într-adevăr Agenția Națională de Securitate a Statelor Unite culege date de la

sute de milioane de americani.53

Ca urmare a scurgerilor de informații, pentru a crește transparența organizațională și

pentru a satisface curiozitatea și interesul opiniei publice, Directorul Informațiilor Naționale a

autorizat declasificarea și publicarea unor documente ce ilustrau modalitățile procedurale de

obținere a metadatelor telefonice sub Secțiunea 215 a Actului Patriot pe 31 iulie 2013.54

În

urma acestor scurgeri de informații și declasificări ulterioare, organizația Human Rights

Watch a trimis administrației prezidențiale Obama o scrisoare deschisă cerând să permită

companiilor implicate în operațiunile de supraveghere ale Agenției Naționale de Securitate să

raporteze aceste activități pentru a spori transparența guvernamentală. Potrivit unui sondaj de

opinie realizat de către PEN International, o organizație nonguvernamentală ce militează

pentru drepturile omului, arată că aceste scurgeri de informații au avut un impact major în

comunitatea scriitorilor americani. Temându-se de riscul de a fi targetați de programele

guvernamentale de supraveghere, 28% din membri PEN au renunțat la utilizarea social media

și 16% s-au autocenzurat evitând subiecte controversate în scrierile lor.55

Un alt impact ce merită amintit este legat de cenzurarea presei britanice. Guvernul

Marii Britanii a emis o notificare confidențială mai multor trusturi de presă cu scopul

restrângerii abilității acestora de a scrie despre aceste scurgeri de informații publicate de

52

Kessler, Glenn (July 3, 2013). "James Clapper's 'least untruthful' statement to the Senate". The Washington

Post. Retrieved August 13, 2013. Accesat la 23 iunie 2014.

http://www.washingtonpost.com/blogs/fact-checker/post/james-clappers-least-untruthful-statement-to-the-

senate/2013/06/11/e50677a8-d2d8-11e2-a73e-826d299ff459_blog.html 53

"DNI Clapper Letter on Misunderstandings Arising from his March 12th Appearance Before the Senate Select

Committee on Intelligence". Director of National Intelligence. Archived from the original on December 16,

2013. Retrieved July 9, 2013. Accesat la 23 iunie 2014.

http://www.webcitation.org/6I9BnJX1H 54

Turner, Shawn (July 31, 2013). "DNI Clapper Declassifies and Releases Telephone Metadata Collection

Documents". Director of Public Affairs Office of the Director of National Intelligence. Retrieved August 17,

2013. Accesat la 23 iunie 2014.

http://www.dni.gov/index.php/newsroom/press-releases/191-press-releases-2013/908-dni-clapper-declassifies-

and-releases-telephone-metadata-collection-documents 55

"PEN American Center Report Shows Impact of NSA Surveillance on American Writers". PEN American

Center. Retrieved November 14, 2013. Accesat la 23 iunie 2014.

http://www.pen.org/press-release/2013/11/13/pen-american-center-report-shows-impact-nsa-surveillance-

american-writers

55

Edward Snowden. Potrivit armatei americane, decizia acesteia de a bloca website-ul

publicației britanice The Guardian a fost bazată pe necesitatea prevenirii accesării conținutului

informațional online de către personalul militar și a acoperirii mass-media.56

Intimidarea

jurnalistei britanice David Miranda a urmat la scurt timp după ce aceasta a intrat în posesia a

peste 58.000 de documente aparținând Agenției Guvernamentale de Comunicații Britanice –

GCHQ. Aceasta a fost reținută fără condamnare sub Articolul 7 al Legii Terorismului din

2000. Glen Greenwald a descris reținerea jurnalistei ca fiind “un semn clar intenționat să

transmită un mesaj de intimidare acelor jurnaliști dintre noi care am scris pe baza

informațiilor scurse despre Agenția Națională de Securitate și GCHQ”.57

Unul din editorii

publicației The Guardian, Alan Rusbridger, a declarat că redacția a primit numeroase

amenințări din partea guvernului britanic, cerându-le să înmâneze absolut toate documentele

scurse de către Edward Snowden. Ofițeri de securitate din cadrul GCHQ au efectuat

numeroase vizite la sediul redacției din Londra pentru a se asigura că toate unitățile de stocare

ale sistemelor informatice ce conțineau fișiere scurse de la Snowden, sunt distruse.58

Pe 18 august 2013, Amnesty International a afirmat în mod public că dacă jurnaliștii

își mențin independența și integritatea profesiei, scriind critic la adresa guvernelor, pot deveni

ținta agențiilor de informații secrete ale guvernului Britanic.59

Index of Censorship, o altă

organizație de renume ce activează în domeniul monitorizării și asigurării eticii și codurilor

deontologice a profesiei de jurnalist a declarat pe 20 august 2013 că amenințările în instanță

ale guvernului Marii Britanice împotriva publicației The Guardian sunt un atac direct asupra

libertății presei din Marea Britanie. Frank La Rue, expert ONU, a declarat pe 4 septembrie

2013 că „protejarea secretelor naționale nu trebuie să constituie niciodată un motiv pentru a

intimida presa în tăcere.”60

56

Mirkinson, Jack (June 28, 2013). "The Guardian Blocked by the Army After NSA Stories". Huffington Post.

Retrieved August 20, 2013. Accesat la 23 iunie 2014.

http://www.huffingtonpost.com/2013/06/28/army-blocks-the-guardian_n_3515374.html 57

Greenwald, Glenn (August 19, 2013). "Glenn Greenwald: detaining my partner was a failed attempt at

intimidation". The Guardian (London). Accesat la 23 iunie 2014.

http://www.theguardian.com/commentisfree/2013/aug/18/david-miranda-detained-uk-nsa 58

"Guardian says Britain made it destroy Snowden material". Reuters. August 20, 2013. Retrieved August 20,

2013. Accesat la 23 iunie 2014.

http://www.reuters.com/article/2013/08/20/us-usa-security-snowden-guardian-idUSBRE97I10E20130820 59

"UK: Detention of Guardian journalist's partner at Heathrow unlawful and unwarranted". Amnesty

International. Retrieved August 20, 2013. Accesat la 23 iunie 2014

http://www.amnesty.org/en/news/uk-detention-guardian-employee-heathrow-unlawful-and-unwarranted-2013-

08-18 60

"UK: "National security concerns must never justify intimidating journalists into silence," warn UN experts".

Office of the United Nations High Commissioner for Human Rights. Retrieved September 4, 2013. Accesat la 23

iunie 2014

http://www.ohchr.org/EN/NewsEvents/Pages/DisplayNews.aspx?NewsID=13678&LangID=E

56

Cinci țări latino-americane – Bolivia, Cuba, Ecuador, Nicaragua și Venezuela și-au

exprimat în mod public îngrijorările față de Secretarul General la Organizației Națiunilor

Unite, Ban Ki-Moon după ce avionului președintului Boliviei, Evo Morales, i-a fost interzis

să intre în spațiul aerian al multor state vestice, fiind forțat să aterizeze în Austria pe motiv că

“Statele Unite au suspiciunea că whistleblowerul Edward Snowden se află la bordul

avionului.” Secretarul general a răspuns că este important ca astfel de incidente să fie

prevenite în viitor subliniind faptul că “Șeful unui stat și aeronava acestuia se bucură de

imunitate și inviolabilitate diplomatică.”61

Pe la sfârșitul lunii octombrie 2013, vânzările de echipamente hardware și software

către China au scăzut dramatic datorită revelațiilor lui Edward Snowden și nu din cauza unei

suprasaturări a pieței. În cadrul diferitelor state din America, au fost introduse acte legislative

bazate pe un model tipizat, scris de activiști anti-supraveghere în masă, numit “Protejarea

celui de-al 4-lea amendament al constituției.” Scopul acestor acte este acela de a interzice o

formă sau alta de cooperare cu Agenția Națională de Securitate. În statul Utah, acest act

legislativ ar împiedica furnizarea cu apă potabilă a clădirilor Agenției de Securitate Națională

în care se află centrele de date ce necesită apă pentru diferitele procese de răcire a

echipamentelor hardware. În statul California, acest act împiedică orice fel de colaborare de

cercetare între universitățile de stat și Agenția de Securitate Națională.62

În Kansas, acel act

prevede necesitatea obținerii unui mandat pentru începerea operațiunilor de culegere a datelor.

În lumina revelațiilor lui Edward Snowden, avocatul conservator și fondatorul organizației

Judicial Watch, Larry Klayman, a intentat un proces civil împotriva guvernului federal

american pe motivul că serviciile de informații secrete americane i-au monitorizat în

permanență convorbirile telefonice și l-au hărțuit în mod repetat. American Civil Liberties

Union (ACLU) sau Uniunea Americană a Libertăților Civile au deschis un proces împotriva

directorului Agenției Naționale de Intelligene, James Clapper, pe motiv că programul

Agenției Naționale de Securitate de monitorizare a telefoanelor mobile este neconstituțional.

Răspunsul societății civile din întreaga lume a fost prompt și deosebit de bine

mediatizat. Protestele sub egida “Restore the Fourth” adică “Reinstaurarea celui de-al patrulea

amendament al constituției americane” au fost printre primele proteste de acest gen.

61

"Latin American nations voice concerns to Ban over rerouting of Bolivian leader's plane". United Nations.

Retrieved August 20, 2013. Accesat la 23 iunie 2014.

http://www.un.org/apps/news/story.asp?NewsID=45374&Cr=Latin+America&Cr1=#.UhN673-_S28 62

"California Lawmakers Introduce Fourth Amendment Protection Act, push back against NSA spying" (Press

release). 2014-01-06. "Blocks public universities from serving as NSA research facilities or recruiting grounds."

http://offnow.org/2014/01/06/california-lawmakers-introduce-fourth-amendment-protection-act/

57

Ca urmare a formării unui grup de interes cu același scop, mișcarea politică “Restore the

Fourth” a prins momentum astfel încât la începutul lunii iulie 2013, această mișcare era

responsabilă de protestele din peste 80 de orașe incluzând Seatle, San Francisco, Denver,

Chicago, Los Angeles și New York City. Pe sfârșitul lunii iulie, presa publica informații

referitoare la complicitatea agenției germane de informații BND la acțiunile de supraveghere

în masă declanșând proteste publice și demonstrații în stradă în peste 40 de orașe din

Germania implicând mii de protestatari din toată țara.63

O altă mișcare civică de amploare a fost protestul “The Day We Fight Back” sau “Ziua

în care luptăm înapoi.” Pe 10 februarie peste 5700 de website-uri și organizații s-au alăturat

mișcării de afișare a unor bannere pentru o durată de 24 de ore.

Răspunsul comunității internaționale cu precădere a Uniunii Europene a apărut în iulie

2013 când Comisarul European al Afacerilor Interne, Cecilia Malmstrom, a scris unor oficiali

americani că “încrederea reciprocă a fost serios erodată și că se așteaptă ca SUA să dispună

toate măsurile necesare pentru restabilirea încrederii”.64

În octombrie 2013, un comitet al

Parlamentului European a sprijinit o măsură, care dacă ar fi fost aprobată, ar fi obligat

companiile americane să obțină autorizație din partea oficialilor europeni înainte de a se

conforma cerințelor Statelor Unite în vederea culegerii de informații private. Acest act

legislativ este încă în continuă dezbatere.65

În urma numeroaselor dezbateri în Parlamentul

European, ancheta UE în cazul Agenției Naționale de Securitate a SUA și a GCHQ-ului a

confirmat că activitățile celor două agenții sunt ilegale.66

În raportul Comisiei Europene

asupra activităților de supraveghere globală se fac și câteva recomandări cu privire la impactul

și consecințele acestor activități. Una dintre recomandări a fost ca țările ca și Germania ar

trebui să își revizuiască sistemul legislativ în așa fel încât acesta să fie compatibil cu

drepturile fundamentale și esențiale ale intimității și ale protejării datelor cu caracter personal.

Marea Britanie, Germania, Franța, Suedia și Olanda ar trebui să reevalueze legile ce

reglementează activitățile serviciilor de informații pentru a se asigura că sunt pe aceeași

63

"Thousands fill German streets to protest Berlin's NSA spying involvement". Russia: RT. Retrieved August

13, 2013. Accesat la 23 iunie 2014.

http://rt.com/news/germany-nsa-merkel-writers-669/ 64

"European Union threatens to stop sharing data with United States over spying reports". Daily News.

Retrieved July 8, 2013. Accesat la 23 iunie 2014.

http://www.nydailynews.com/news/world/eu-threatens-stop-sharing-data-u-s-spying-reports-article-1.1391702 65

"Rules Shielding Online Data From N.S.A. and Other Prying Eyes Advance in Europe", James Kanter and

Mike Scott, New York Times, October 21, 2013. Retrieved October 22, 2013. Accesat la 23 iunie 2014.

http://www.nytimes.com/2013/10/22/business/international/eu-panel-backs-plan-to-shield-online-data.html?_r=0 66

"EU inquiry draft finds NSA, GCHQ activities ‘illegal’ – report". Russia Today. Russia Today. 9 January

2014. Retrieved 14 January 2014. Accesat la 23 iunie 2014.

http://rt.com/news/eu-nsa-inquiry-report-390/

58

pagină cu convenția Europeană a drepturilor omului. Structurile parlamentare de control care

investighează și analizează activitățile serviciilor de informații ar trebui să fie mai bine

pregătite în domeniul tehnologiei informațiilor și comunicațiilor. O altă recomandară a acelui

raport67

este aceea de a urmări îmbunătățirea infrastructurii informatice a UE împotriva

atacurilor cibernetice. Printre recomandări se află și propunerea UE ca statele UE și ale

Americii de Nord să interzică supravegherea în masă, colectarea și procesarea datelor cu

caracter personal ale cetățenilor proprii. O ultimă recomandare pe care dorim să o menționăm

este aceea conform căreia partajarea de intelligence se suspendă până când companiile pot

face dovada că au luat toate măsurile necesare pentru a proteja intimitatea utilizatorilor săi.

Franța, Italia, Spania, China, America de Sud, Brazilia, Națiunile Unite, Rusia, Turcia,

Africa de Sud, Australia, Indonesia, Malaezia, Mexico și multe alte state au convocat

ambasadorii Statelor Unite pentru a cere lămuriri și explicații adiționale în lumina revelațiilor

făcute de Edward Snowden.

Observăm că impactul pe care anumite scurgeri de informații clasificate l-a avut, a fost

într-adevăr unul multidimensional. Am arătat cum acestea s-au propagat prin intermediul

mediului online stârnind reacții de la cele mai elementare structuri societale dintr-un stat până

la cele mai înalte, inclusiv ale unor organisme internaționale de talia ONU.

Importanța acestor scurgeri de informații clasificate au arătat într-un fel necesitatea

unui control mai strict a structurilor de informații secrete și a creșterii transparenței și

contabilității instituțiilor cu atribuții în domeniul securității naționale. Faptul că aceste

scurgeri de informații au declanșat o isterie globală în societatea civilă, în mediul privat, în

comunitatea de intelligence, în partidele și facțiunile politice arată aspectul multidimensional

al scurgerilor de informații facilitat de progresul tehnologic și de noile inovații în domeniul

tehnologiei informației.

Am enumerat în cadrul acestui capitol reacția câtorva state mai reprezentative pentru a

evidenția aspectul global al scurgerilor de informații clasificate și că acestea odată ajunse în

mediul online obțin un caracter viral ce se răspândește în întreaga rețea în materie de câteva

secunde.

67

“Raportul Comisiei Europene privind programele Agenției Naționale de Securitate a Statelor Unite, corpuri de

supraveghere în diverse State Membre și impactul acestora asupra drepturilor fundamentale ale cetățenilor

europeni și a cooperării transatlantice în Justiție și Afaceri Interne”, 8 ianuarie 2014. Accesat la 23 iunie 2014

http://www.europarl.europa.eu/meetdocs/2009_2014/documents/libe/dv/moraes_1014703_/moraes_1014703_en.

pdf

59

Concluzii

În urma tuturor informațiilor prezentate pe parcursul acestei teze putem deduce câteva

concluzii referitoare la scurgerile de informații clasificate.

Privind anumite aspecte ale acestei teze dintr-un alt unghi, putem formula concluzia că

reprezintă uneori un amalgam de paradoxuri. Primul este legat de răspunsul la întrebarea dacă

evoluția factorului demografic influențează inovațiile și progresul tehnologic sau vice-versa.

Răspunsul la acest paradox credem că este undeva la mijloc fiindcă evoluția factorului

demografic poate fi o consecință a progresului tehnologic care asigură condițiile proprice

creșterii natalității. Noile generații cauzează noi probleme ce adesea își găsesc răspunsul în

tehnologie, exprimând în fapt o interdependență simbiotică între evoluția demografică și

progresul tehnologic. Noile probleme legate de spațiul rezidențial, de alocarea eficientă a

resurselor energetice, de hrană, apă, sau materie primă sunt cauzate de explozia demografică

la care asistăm în secolul XXI. Aceste probleme necesită pe lângă intervenția umană în

soluționarea lor, asistența puterii de procesare a sistemelor informatice. Al doilea paradox al

tezei este aspectul filosofic al luptei dintre bine și rău în contextul evoluției umane, al

tehnologiei, al dependenței umane de tehnologie și nu în ultimul rând al scurgerilor de

informații clasificate.

Dependența de sistemele informatice a luat amploare în ultimii ani datorită noilor

descoperiri științifice în domeniul tehnologiei informației și a comunicațiilor, apărute pe

fondul adresării unor probleme cu care societăți din întreaga lume se confruntă la ora actuală.

O parte din acestea au fost menționate anterior.

Am atins un punct important când am menționat faptul că există o legătură simbiotică

interdependentă între om și tehnologie. Asistăm în secolul XXI la unul dintre cele mai mari

experimente sociale online din istoria omenirii ca urmare a dezvoltării rețelelor de socializare.

În opinia noastră considerăm că relațiile sociale online dezumanizează și elimină

caracteristici, norme și standarde sociale pe care în mod normal le-am aplica în viața de zi cu

zi dar care însă nu se aplică în cadrul rețelelor de socializare. Second Life, Facebook,

Google+, Hi5, plus alte încă 200 de astfel de rețele de socializare permit utilizatorilor săi să-și

proiecteze propria personalitate, propriile trăsături în mediul online cu scopul creării,

menținerii și informării persoanelor în cadrul relațiilor sociale din mediul online.

Transpunerea caracteristicilor, trăsăturilor, activităților, intereselor unui individ din viața reală

în cea virtuală a devenit aproape sinonimă cu trăirea unei vieți duble, una în viața reală și una

60

în cea virtuală. Pe lângă aspectul social al dependenței de tehnologie am amintit și aspectul

profesional care în societatea contemporană constituie un mediu indispensabil. În domeniul

medical, tehnologia informației joacă un rol crucial fiind capabilă să aducă îmbunătățiri și noi

moduri de vizualizare, investigare și tratament a unor probleme de sănătate.

Ușurința și viteza cu care informația se răspândește în rețea a determinat instituțiile

guvernamentale, publice și private ale unui stat să acorde o mai mare atenție la comunitatea

online care se așteaptă să poată citi/vizualiza/asculta declarații de presă și alte informații de

interes public în timp real.

Cumpărăturile pe internet constituie un alt argument pentru care mediul online este

atât de important pentru toți actorii implicați. Costurile reduse legate de chirie, pază, utilități,

aprobări, personal, instalații electrice, de climatizare șamd dispar în cazul comerțului online.

Consumatorii pot în timp real compara ofertele de preț a mai multor retaileri din mai multe

țări, accesul acestora fiind nelimitat în acest sens. Există deosebit de multe argumente pentru

dar și împotriva tehnologiei informației și a comunicațiilor iar recentele scurgeri de informații

clasificate au arătat și fața întunecată a acestei probleme.

Progresul tehnologic și evoluția demografică vor continua pe aceeași traiectorie

ascendentă cu mențiunea că interdependența dintre acestea va continua să se adâncească în

viitorul apropiat.

În ceea ce privește scurgerile de informații clasificate putem concluziona că

reprezintă o problemă multifațetată în special în contextul în care acestea au fost publicate în

mediul online. Considerăm că scurgerile de informații asociate whistleblowingului necesită o

dezbatere publică atât la nivel național cât și internațional în vederea conturării unor acte și

norme legislative care să reglementeze și să încurajeze whistleblowingul controlat. Protejarea

drepturilor umane fundamentale trebuie să constituie un principiu de bază atunci când se

redactează un act legislativ pe tema whistleblowingului. Au existat încălcări ale propriilor

valori și principii în cazul Wikileaks ca urmare a publicării informațiilor necenzurate despre

membrii, colaboratorii și editorii organizației Stratfor. Am avut acces la toate conversațiile

avute de o concetățeană cu angajații Stratfor, inclusiv adresa de reședință la care aceasta

locuia și numărul personal de telefon.68

Astfel de scurgeri de informații în care nu se

cenzurează datele cu caracter personal reprezintă o amenințare la adresa securității fizice și

68

Wikileaks – The Global Intelligence Files.

https://wikileaks.org/gifiles/docs/63/63390_fw-fw-from-romania-.html

61

psihice a persoanelor care apar în aceste documente chiar și ca simpli utilizatori ai unor

servicii web.

Legat de programele de colectare, stocare, sortare și analizare a metadatelor, am

observat un număr semnificativ de programe care au același scop însă singura diferență este

capacitatea și viteza de colectare a acestor date.

Din profilurile personale ale celor mai reprezentativi whistlebloweri la ora actuală nu

am reușit să conturăm un profil tipic, comun, care să prezinte trăsături de caracter care să

constituie o garanție că persoanele catalogate după acel profil vor divulga informații

clasificate. În schimb putem concluziona că motivațiile aparent comune ale celor trei

whistlebloweri sunt constituite de ideologia, valorile și principiile funcționării rețelei de

Internet. Anonimitatea și libertatea de exprimare sunt valori deosebit de importante și adânc

înrădăcinate în generația din care face parte Bradley Manning, Julian Assange și Edward

Snowden. Considerăm că un management organizațional eficient coroborat cu politici de

management eficient și durabile ale personalului pot preveni scurgerile de informații

clasificate. Indignarea, frustrarea față de superiori sau organizație își poate găsi un răspuns în

scurgerile de informații atunci când alături de asemenea atitudini se adaugă și o situație

personală problematică. Credem că managementul relației dintre angajat și angajator, în mod

special în medii în care secretul profesional constituie obiectul principal al relației, este de o

importanță deosebită. Cultivarea unui mediu organizațional care sprijină și încurajează

dezbaterile pertinente asupra unor probleme ridicate de angajți poate preveni scurgerile de

informații.

Indiferent de măsurile software sau hardware pe care o organizație le adoptă pentru a

proteja secretul profesional, întotdeauna va exista în ecuația factorul uman care reprezintă cea

mai complexă măsură de securitate pe care o organizație o poate implementa. Investițiile în

oameni pot face diferența între păstrarea unui secret și scurgerea acestuia.

Datorită rețelei de transmisie a datelor în bandă largă, asistăm la o creștere

exponențială a volumului de date transmise dar și a dimensiunii acestora. Dacă în urmă cu 5

ani rulam conținut video în format 480p, astăzi ne bucurăm de rezolții 4K de înaltă definiție

chiar în browserul pe care îl folosim când accesăm conținut digital. Viteza și mediile de

transmisie permit informației să circule în toate colțurile lumii aproape instantaneu. Tot

avansul tehnologic a forțat numeroase companii să inoveze în domeniul mediilor de stocare

prin capacități tot mai mari la prețuri tot mai mici, în domeniul puterii de procesare, a

echipamentelor de transmisie de date șamd. Faptul că societatea globală este puternic legată

62

de mediul online și de sistemele informatice, scurgerile de informații clasificate nu își aveau

sensul să fie publicate în alt mediu. Ca urmare, impactul scurgerilor de informații în mediul

online a fost unul global în care fiecare nivel al societății unui stat a avut o reacție la aceste

revelații. Am ajuns la concluzia că pe undeva șefii statelor lumii știau că fiecare stat încearcă

să obțină informații clasificate de oriunde și nu doar sub egida prevenirii și combaterii

terorismului deși este una dintre cele mai des vehiculate motive pentru care s-a recurs la

supravegherea în masă. Magnitudinea revelațiilor a fost direct proporțională cu reacția unor

state care nu se așteptau să fie spionate atât de îndeaproape chiar pe teritoriul acestora.

Impactul multidimensional al scurgerilor de informații clasificate este condiționat de

factori precum libertatea presei, a dreptului la libera exprimare, a statului de drept, a valoriilor

și principiilor democratice, ale drepturilor omului, a accesului nerestricționat la rețeaua de

internet și a multor alți factori mai mult sau mai puțin importanți.

Faptul că am avut acces la mailurile unei colege de Universitate în corespondența

electronică avute cu compania de intelligence Stratfor în care am aflat adresa și numărul de

telefon ale acesteia, constituie un impact multidimensional major, cu implicații negative la

adresa securității individuale. Nu am fi fost capabili să accesăm conversațiile electronice dacă

nu ar fi existat aceste scurgeri de informații clasificate.

În încheiere considerăm că prin lucrarea de față am reușit să atingem obiectivele

propuse, infirmând sau confirmând anumite ipoteze lansate legate de impactul

multidimensional al scurgerilor de informații clasificate.

63

Bibliografie

1. Lector Dr. Vasile-Adrian Cămărășan, „Managementul Informaţiilor", suport de

curs, împreună cu prof.univ. dr. Marius Petrescu, Dr. Anca Petrescu, Dr. Mioara

Braboveanu, Ed. Bibliotheca, Târgovişte, 2012, ISBN 978-973-712-758-7.

2. Lector Dr. Vasile-Adrian Cămărășan, “Informaţii clasificate", Ed. CA Publishing,

Cluj Napoca 2013, ISBN 978-606-8330-23-5.

3. Jonathon W Collingsworth, The state secrets privilege and other limits on clasified

information, New York, Nova Science Publishers, 2010, ISBN 978-161-3244-708.

4. Joe Morehead, Introduction to United States government information sources,

Englewood, Colorado, Libraries Unlimited, 1999, ISBN 978-058-5104-799.

5. David Leigh, Luke Harding, Edward Pilkington, Robert Booth, Charles Arthur,

Wikileaks: Inside Julian Assange’s war on secrecy, New York, Public Affairs,

2011, ISBN 978-161-0390-613.

6. Charlie Beckett, James Ball, Wikileaks: News in the networked era, Cambridge,

Polity, 2012, ISBN 978-074-5659-756.

7. Alexander Star, Bill Keller, New York Times Company, Open secrets: WikiLeaks,

war on American diplomacy, New York, NY, Grove Press, 2011, ISBN 978-080-

2145-765.

8. Ackerman, Bruce, 1998. We the People, Vol. 2: Transformations. Cambridge, MA:

Harvard

9. Walker, R.B.J., 1993. 1nsidelOutside: International Relations as Political Theory.

Cambridge: Cambridge University Press

10. Johnson, Roberta Ann. 2003. Whistleblowing: when it works and why. Boulder: L.

Rienner Publishers.

11. Vandekerckhove, Wim. 2006. Whistleblowing and organizational social

responsibility: a global assessment. Aldershot, Hampshire, England: Ashgate.

http://site.ebrary.com/id/10211488.

12. Dehn, Guy. 2000. Whistleblowing to combat corruption: report on a meeting of

management and trade union experts held under the OECD Labour/Management

Programme (Paris, 16th December 1999). Paris, France: OECD.

13. Kaptein, Muel. 2009. From inaction to external whistleblowing: the influence of

the ethical culture of organizations on employee responses to observed

wrongdoing. Rotterdam: Erasmus Research Institute of Management, Erasmus

University.

14. Lipman, Frederick D. 2012. Whistleblowers incentives, disincentives, and

protection strategies. Hoboken, N.J.: Wiley.

http://dx.doi.org/10.1002/9781118386545.

64

15. Spagnolo, Giancarlo. 2006. Leniency and whistleblowers in antitrust. London:

Centre for Economic Policy Research.

16. Leigh, David, Luke Harding, Edward Pilkington, Robert Booth, and Charles

Arthur. 2011. Wikileaks inside Julian Assange's war on secrecy. New York: Public

Affairs. http://lib.myilibrary.com?id=300802

17. Star, Alexander, and Bill Keller. 2011. Open secrets: WikiLeaks, war and

American diplomacy : complete and updated coverage by the New York Times.

New York, NY: Grove Press.

18. Assange, Julian. 2011. Julian Assange: the unauthorised autobiography.

Edinburgh [etc.]: Canongate.

19. Greenberg, Andy. 2012. This machine kills secrets: how WikiLeakers, cypherpunks

and hacktivists aim to free the world's information. [London]: Virgin Books.

20. D rr, Dieter, and Russell L. Weaver. 2012. The right to privacy in the light of

media convergence perspectives from three continents. Berlin: De Gruyter.

http://site.ebrary.com/id/10582266.

21. Nick, Cohen. 2012. You Can’t Read This Book: Censorship in an Age of Freedom.

United Kingdom. Fourth Estate Publishers

22. Suelette, Dreyfuss. 1997. Underground: Tales of Hacking, Madness and

Obsession on the Electronic Frontier. Australia. Random House Australia

23. Bill, Condon. 2013. The Fifth Estate.USA.

http://www.imdb.com/title/tt1837703/?ref_=nv_sr_2

24. Alex, Gibney. 2013. We Steal Secrets: The Story of Wikileaks. Germania.

http://www.imdb.com/title/tt1824254/?ref_=fn_al_tt_1

25. Daniel W. Drezner, "Wake me when WikiLeaks publishes the Illuminati e-mails,"

Foreign Policy, 27 February 2012

http://www.foreignpolicy.com/posts/2012/02/27/wake_me_when_wikileaks_publi

shes_the_illuminati_e_mails

26. Heywood, Andrew. 1997. Politics. Houndmills, Basingstoke, England: Macmillan.

27. Zimbardo, Philip G. 2007. The Lucifer Effect: How Good People Turn Evil.

London [etc.]: Rider.