LUCRARE PRACTICA NR. 2

Subregnul Cormobionta (plante superioare)

Increngatura Pteridophyta (ferigi)

Lycopodium clavatum (pedicuta), fam. Lycopodiaceae, ord. Lycopodiales, Cl. Lycopodiatae, Incr. Pteridophyta. Este o planta perena, cu tulpina plagiotropa, aparent ramificata dichotomic, sempervirescenta.

Tulpina se fixeaza in sol prin radacini adventive. De pe tulpina se formeaza ramuri erecte, lungi de 515 cm, ce poarta terminal 13 spice sporifere (strobile). Atat tulpina cat si ramurile (catre baza) sunt acoperite cu frunze liniare verzi (trofofile) intregi, dispuse spiralat si terminate cu un varf prelungit, aristiform. Frunzele dinspre extremitatea ramurilor sunt rare si reduse la solzi, sporul capatand aspect pedicelat. Spicele sporifere sunt alcatuie din frunze modificate (sporofile), purtatoare de sporangi, dispuse spiralat si foarte aproape de un ax.

O sporofila are aspectul unei frunze solzoase, sesila, cu baza dilatata si varful ascutit si lung in forma de arista. Pe fata superioara a sporofilei catre baza se afla un sporange reniform, care se deschide prntro fanta transversala, punand in liberate spori in tetrade (grupati cate 4). Ajunsi pe sol sporii germineaza dupa 1020 ani producand un protal mare (depasind 2 cm) tuberculiform. Pe protal se formeaza anteridii cu anterozoizi si arhegoane cu oosfera. In urma fecundarii se formeza embrionul diferentiat in talpa, radicula, tulpinita si cotiledoane, care va genera o noua planta de Lycopodium clavatum.

Lycopodium annotinum (cornisor), este o specie cu tulpina plagiotropa si ramuri erecte. Spre deosebire de L. clavatum la L. annotinum spicul de sporofile este sesil.

Lycopodium selago (sin. Huperzis selago) (bradisor). Tulpina prezinta ramuri arcuite, grupate in fascicule cilindrice, aproape egale ca lungime. La aceasta specie nu se diferentiaza spice sporifere, sporangii fiind asezati la baza sporofileleor, la mijlocul ramurilor.

Equisetum arvense (coada calului, barba ursului), fam. Equisetaceae, ord. Equisetales, Cl. Equisetatae.

Este o planta perena pe terenuri nisipoase, argiloase, fanete umede, etc. Partea subterana este un rizom brunnegricios, la nodurile caruia se dezvolta radacini adventive, iar uneori tuberculi sferici.

Prezinta doua tipuri de tulpini, articulate cu noduri si internoduri. Primavara devreme apar tulpini fertile, neramificate de culoare brunrosiatica, articulate. La noduri se gasesc frunze mici, brune, solziforme, unite intrun guleras ce se termina cu 816 dinti lanceolati subulati. Tulpina poarta terminal un strobil cilindric sau alungit oval. Pe axa spicului se insera in verticile apropiate sporofile asemanatoare

1

unor scuturi poliedrice, pedicelate, pe marginea carora se formeaza 58 sporangi cilindric alungiti si care se deschid in directia pedicelului. Fiecare sporange da nastere la numerosi spori sferici, inconjurati de o membrana dubla: una externa - exospor si alta interna endospor. La sporii maturi exosporul se dedulbeaza, astfel ca la partea externa perisporul (episporul) se desprinde in doua benzi numie elatere, ce raman prinse intun singur punct. Elaterele au proprietati higroscopice, servind la diseminare (la umiditate elaterele se strang in jurul sporului, iar la uscaciune se indeparteaza).

Tulpinile sterile cresc pe acelasi rizom, dezvoltanduse mai tarziu, dupa ce tulpinile fertile sau uscat. Sunt tulpini erecte, verzi, asimilatoare (virgate), ramificate cu internoduri costate si brazdate. In jurul nodurilor frunzele reduse, verticilate formeaza un fel de teaca continua, cilindrica, verde, cu 619 dinti de culoare bruna sau neagra.

Intro sectiune transversala prin tulpina sterila se observa ca aceasta prezinta un contur sinuos, cu un numar de 619 coaste, alternand cu tot atatea adancituri (valecule). La exterior se observa epiderma unistratificata. Sub epiderma urmeaza scoarta ce cuprinde mai multe straturi de celule. In dreptul coastelor se diferentiaza un tesut sclerenchimatic (celule cu pereti puternic ingrosati). Sub aceasta se diferentiaza un parenchim asimilator, urmat de un parenchim cortical, incolor, strabatut de spatii numite lacune corticale sau valeculare, asezare in dreptul valeculelor. Ultimul strat al scoartei il constituie endoderma, dupa care urmeaza cilindrul central delimitat la exterior de periciclu. Fasciculele conducatoare libero-lemnoase sunt dispuse pe un cerc, avand fiecare in structura sa (catre cilindrul central) o lacuna mica, numita lacuna fasciculara. In centrul tulpinii se afla o lacuna mare lacuna medulara.

Equisetum palustre si E. hiemale au un singur fel de tulpini, cu ramuri asimilatoare, in varf cu spicul sporifer.

Equisetum maximum (sin. E. telemateia), E. silvaticum prezinta doua tipuri de tulpini: fertile si sterile. Este o planta robusta, tulpinile sterile putand ajunge pana la 1 m inaltime.

Dryopteris filixmas (sin. Aspidium filix mas, Nephrodium filix mas), fam. Aspidiaceae, ord. Filicales, sublc. Polyopodiaceae, cl. Filicatae. Este o planta perena, comuna in intreaga tara, mai ales prin paduri.

Partea subterana este un rizom lung de cca 25 cm acoperit cu numeroase scuame (solzi) de culoare bruna cu numeroase radacini adventive. La partea superioara prezinta resturi de petioluri ramase de la frunzele cazute in anii precedenti. In fiecare an de pe rizom se dezvolta un buchet de frunze care cat sunt tinere au un aspect circinat (in forma de carje), dar mai tarziu se intind diferentiinduse intrun petiol si un limb divizat bipenatsectat pana la bipenatpartit. La completa dezvoltare frunzele pot avea dimensiuni mari pana la 140 cm lungime. Petiolul este mai scurt decat limbul, avand cel mult 30 cm. Axul limbului care continua petiolul se numeste rahis. Atat petiolul cat si rahisul sunt acoperite cu

2

solzi bruni sau brunroscati. De o parte si de alta a rahisului se dispun altern segmente primare triunghiularlanceolate sau liniarlanceolate care la randul lor sunt divizate in segmente secundare (foliole), ovatoblongi subtiri, usor dintate pe margini. Pe fata inferioara a foliolelor in lungul nervurii se dispun grupe de sporangi alcatuind sori rotunzi.

Intro sectiune transversala prin frunza in dreptul sorilor se observa mezofilul frunzei delimitat de cele doua epiderme, precum si cateva nervuri. Pe fata inferioara a laminei, indreptul nervurii mediane se afla o portiune mai dilatata numita receptacul sau placenta, care se prelungeste formand o membrana care acopera sporangii numita induzie. Sporangii prezinta o parte lenticulara capsula, un pedicel format din cateva siruri de celule alungite, cu ajutorul caruia sporangii se prind de receptacul. Peretele capsulei sporangelui numit exoteciu este alcatuit dintrun singur strat de celule aplatizate. In lungul capsulei se diferentiaza un inel mecanic incomplet a carei celule au peretii interni si laterali mult ingrosati. Inelul mecanic are rol in dehiscenta sporangilor. Sporii ajungand pe sol germineaza si dau nastere la protale verzi, cordiforme, pe partea lor inferioara dezvoltanduse organele sexuale si rizoizii. Anteridiile apar printre rizoizi catre varful protalului, iar arhegoanele in partea opusa avand baza implantata in protal.

Intro sectiune transversala prin rizomul de feriga se observa la exterior epiderma, formata dintrun singur strat de celule mici, urmata de o hipoderma (45 straturi) ale carei celule au peretii sclerificati.

Fiecare fascicul este inconjurat de o endoderma ce prezinta punctuatiile lui Caspary si un periciclu uni sau pluristratificat avand deci valoarea unui stel, de aceea structura rizomului de feriga se numeste polistelica.

Fasciculele conducatoare sunt de tip hadrocentric sau amficribral, cu tesutul conducator lemnos dispus central, inconjurat de tesutul conducator liberian. Protoxilemul are o dispozitie exarha, fiind situat la periferia fasciculului lemnos, iar metaxilemul format din traheide scalariforme in partea centrala a fasciculului.

In parenchimul fundamental, bogat in substante de rezerva in special amidon, in spatii intercelulare mari (goluri) se observa glandele pedicelate ale lui Schacht, alcatuite dintro mica glanda monocelulara si un pedicel, cu ajutorul caruia se fixeaza de celulele inconjurate.

Atyrium filix femina (spinarea lupului), fam. Athyriaceae este o feriga cu frunze mari pana la 150 cm, de 34 ori penat sectate, cu segmente inguste ascutit -sectate. Sorii sunt acoperiti de induzii rotunde alungite.

Asplenium trichomanes (strasnic) fam. Aspleniaceae este o feriga de talie mica, saxicola, cu frunzele penatsectate, cu petiol si rahis brunnegricios. A. viride, specie asemanatoare cu precedenta, dar cu petiol si rahis verde.

Polypodium vulgare (feriguta, iarba dulce), fam. Polypodiaceae este o feriga relativ mica (870 cm) care prezina un rizom orizontal, putin carnos, acoperit de scuame brune si firisoare negricioase. Rizomul se afla imediat sub pamant sau deasupra culcat pe sol. Frunzele cu dimensiuni de obicei de cca 1030 cm inaltime

3

(maxim 70 cm) sunt glabre, de forma oblonglanceolate mai mult sau mai putin persistente iarna, distihe (biseriate, dispuse pe 2 randuri), rare si prevazute cu un petiol destul de lung si nud. Limbul este profund penat partit, prezentand 1025 perechi de segmente lanceolate (aripi sau pinule) intregi sau putin dintate, dispuse altern si confluente la baza. Are sori mari cu diametre cuprinse intre 2 si 2,5 mm, asezati pe 2 randuri paralele, de o parte si de alta a nervurii mediane a segmentului.

Sectiunea transversala prin rizom are un contur circular, prezentand la exterior o epiderma ale carei celule sunt incarcate cu amidon. Urmeaza un parenchim general, ale carei celule sunt rotunjite, cu peretii usor ingrosati si prezentand canalicule. In celulele parenchimului se depoziteaza amidon.

Fasciculele conducatorare liberolemnoase sunt dispuse in acest parenchim pe un cerc si prezinta o structura hadrocentrica, cu periciclu si endoderma proprie. Peretii laterali ai celuleor endodermei sunt ingrosati caracteristic, iar celulele sunt mult mai mari, comparativ cu cele ale periciclului. Deci, rizomul in ansamblu prezinta structura polistelica.

Lycopodium clavatum Lycopodium selago

4

Lycopodium annotinum

Equisetum arvense Equisetum palustre

5

Dryopteris filix mas Polypodium vulgare

Asplenium trichomanes Asplenium viride

6

Increngatura Pinophyta (Gimnospermatophyta)

Ginkgo biloba, fam. Ginkgoaceae, ord. Ginkgoales, cl. Ginkgoatae (arborele pagodelor) are o inaltime de pana la 30 m cu coroana bogat ramificata.

Este originar din estul Chinei si se cultiva frecvent ca planta decorativa. Tulpina prezinta tesuturi secundare, iar lemnul este alcatuit din traheide cu punctuatii areolate. In scoarta si in maduva se gasesc canale secretoare de substante mucilaginoase. Coroana prezinta ramuri lungi (macroblaste) pe care se gasesc ramuri scurte (microblaste) in varful carora se dezvolta frunzele si florile. Frunzele sunt petiolate, mari, deltoide, cel mai adesea bilobate (pe microblastele sterile), dar pot fi si tri sau tetralobate sau intregi (pe microblastele fertile). Sunt strabatute de nervuri ramificate dichotomic. Frunzele cad anual.

Florile sunt unisexuate, iar planta este dioica. Inflorescenta mascula este alcatuita din numeroase stamine pe un ax amentiform. O stamina este alcatuita dintrun filament, iar in varf cu doi saci polinici care la maturitate se deschid longitudinal eliberand polenul. Floarea femela este alcatuita din doua ovule situate in varful unui peduncul. De obicei din cele doua ovule nu se dezvolta decat unul. Dupa fecundare ovulul devine samanta, cu tegumentul partial carnos (sarcotesta), partial sclerificat (sclerotesta), asemanatoare unui fruct (drupa) de culoare galben-verzuie.

Taxus baccata (tisa), fam. Taxaceae, ord. Pinales, cl. Pinatae. Este un arbore, arbust dioic, nerasinos. Lemnul este rosu, compact, foarte tare, acoperit de o scoarta rosie. Ramurile in numar mare sunt asezate neregulat. Lujerii anuali sunt alterni si de culoare verdegalbuie.

Frunzele sunt aciculare, uninerve, moi, plate, de un verde inchis pe fata superioara si verdegalbui pe cea inferioara, ingustanduse la baza intrun petiol scurt. Frunzele se insera spiralat pe ramuri, dar se orienteaza pe doua siruri avand un aspect pectinat. Florile mascule se formeaza in axila unor frunze, pe un ax scurt, inconjurat la baza de un numar de bractei solzoase de culoare alba sau rosie. Spre varful axei se dezvolta 614 stamine peltate, fiecare stamina cu cate 68 antere. Florile femele se formeaza de asemena in axila unor frunze fiind prinse pe axa scurta, ce are catre baza mai multe bractei aranjate in spirala, iar in varf un ovul erect. In urma fecundarii la baza ovulului se dezvolta o excrescenta carnoasa, care mai tarziu ia aspect de cupa de culoare rosie alcatuind arilul ce acopera samanta. Intreaga planta este toxica.

Pinus silvestris (pin) fam. Pinaceae, ord. Pinales, cl. Pinatae. Este un arbore inalt pana la 40 m, cu coroana a carui forma se schimba cu varsta. Astfel, in stadiu tanar este mai mult sau mai putin piramidala, la maturitate se rareste, ramurile se lungesc mult lateral, imprimand o forma neregulata.

Tulpina in tinerete prezinta un ritidom subtire, rosucaramiziu si bruncenusiu. Mugurii sunt ovali, alungiti, acuti si nerasinosi. Prezinta doua tipuri de ramuri: ramuri lungi (macroblaste) acoperite cu frunze reduse, inserate in spirala si ramuri

7

scurte (microblaste, brahiblaste) terminate cu 2 frunze lungi de 46 cm, aciculare, inconjurate la baza de o teaca membranoasa. Microblastele se dezvolta pe ramurile lungi, in axila solzilor si cad odata cu frunzele.

Pinul este o planta unisexuat monoica. Florile mascule, de aspectul unor mici conuri (aproximativ 2 cm) sunt grupate intro inflorescenta racemoasa catre extremitatea ramurilor tinere. La baza inflorescentei se formeaza o rozeta de bractei (catafile) cu rol protector. O floare mascula este alcatuita din mai multe stamine (microsporofile) dispuse spiralat. Stamina de forma unui solz turtit prezinta un pedicel si o parte aplatizata (ce poarta pe fata inferioara doi saci polinici) ce se prelungeste cu un varf in forma de creasta. Graunciorul de polen este invelit de doua membrane protectoare: exina la exterior si intina la interior. Pe partile laterale exina se indeparteaza de intina, formanduse doua spatii aerifere cu rol in diseminarea graunciorului de polen.

Florile femele se dezvolta la extremitatea ramurilor anuale alcatuind inflorescenta cu aspect de conuri, mai mult sau mai putin pendente, la maturitate lungi de 2,57 cm. O floare femela este alcatuita din doi solzi concrescuti la baza, dintre care unul inferior, subtire, avand aspectul unei bractei scvaviforme numit solz bracteal si unul mai gros, fertil numit solz carpelar. Solzii carpelari poarta pe fata superioara doua ovule descoperite. La maturitate solzii carpelari devin lemnosi sau rigidpielosi, ingrosanduse in partea terminala. Portiunea ingrosata de forma rombica numita apofiza prezinta in centru o proeminenta mica numita umbelic (umbo). Apofiza prezinta de obicei si o muchie transversala, cunoscuta sub denumirea de carena. La maturitate solzii carpelari se indeparteaza intre ei, permitand raspandirea semintelor. Semintele sunt ovalaplatizate (34 cm lungime) si terminate cu aripi de 34 ori mai lungi inlesnind diseminarea. In scopuri farmaceutice se utilizeaza mugurii cunoscuti sub denumirea de Pini turiones (Turio Pini).

Pinus nigra (pinul negru) se deosebeste de precedentul prin ritidom negru-cenusiu si prin frunzele mai lungi, 814 cm, grupate cate 2 de culoare verde inchis.

Abies alba (bradul alb) fam. Pinaceae, ord. Pinales, cl. Pinatae. Este un arbore pana la 50 m inaltime a carui coroana la batranete este mai mult sau mai putin cilindrica. Frunzele de 1530 mm lungime sunt aciculare, pe ramurile tinere dispuse pectinat (in plan orizontal), pe ramurile batrane orientate catre fata superioara. In realitate frunzele sunt dispuse spiralat. In lungul frunzelor, pe fata inferioara se observa doua dungi paralele, late, ceroase, albealbastrui corespunzatoare stomatelor. Varful frunzelor este stirbit (emarginat), iar baza este disciforma, lasand pe ramuri dupa cadere o cicatrice neteda.

In sectiune transversala frunza are forma alungitaplatizata, in centru aflandu-se nervura, iar lateral de o parte si de alta si indepartat de ea cate un canal rezinifer.

Conurile femele sunt erecte, cilindrice (816 cm lungime), cu solzi bracteali (sterili) liniarspatulati, lung acuminati si solzi carpelari, larg rotunjiti in partea anterioara de consistenta pieloasa. Solzii sterili sunt mai lungi decat cei carpelari

8

avand varful rasfrant. Atat solzii carpelari cat si cei bracteali la maturitate cad, ramanand pe ramuri numai axele conurilor.

Picea excelsa sin. Picea abies (molid) fam. Pinaceae, ord. Pinales, cl. Pinatae. Este un arbore ce atinge uneori inaltimea de 50 m. Are o coroana piramidala cu ramuri verticile intinse orizontal sau indreptate in jos si cu extremitatile curbate in sus. Frunzele aciculare ascutite intepatoare, cu 4 muchii sunt dispuse spiralat pe ramuri.

In sectiune transversala frunzele au forma rombica, prezentand de obicei doua canale rezinifere. Conurile femele sunt cilindrice sau coniccilindrice (1015 cm lungime), pendente, caduce la maturitate. Solzii carpelari sunt pielosi, rombic-ovoizi, la varf trunchiati si emarginati sau scurt dintati. Solzii sterili sunt mici scvaviformi.

Larix decidua (larita, zada) fam. Pinaceae, ord. Pinales, cl. Pinatae. Arbore ocrotit, intalnit sporadic in padurile de conifere, inalt de circa 50 m. Coroana conica, relativ ingusta, concentrata in partea superioara, foarte rara, alcatuita din verticile neregulate. Frunzele aciculare, caduce, moi, de culoare verdedeschis, asezate spiralat pe lujerii lungi si grupati cate 3040 intrun fascicul ierbaceu pe lujerii scurti. Lujerii lungi sunt subtiri, galbui, iar cei scurti negriciosi, cu un mugure terminal. Fructifica la 35 ani incepand de la circa 30 ani. Conurile femele sunt scurtovoide sau aproape sferice, brunedeschise, lungi de 23 cm.

Thuja occidentalis (tuia) fam. Cupressaceae, ord. Pinales, cl. Pinatae creste ca arbust sau uneori arbore de pana la 20 m inaltime, cu o coroana piramidala si ramurile principale aplatizate, dispuse in plan orizontal sau oblic. Ramurile infrunzite au o culoare verde intunecat pe fata externa si palid verzui pe cea interna.

Frunzele sunt aplatizate cu aspect solzos acoperite de o cuticula ceroasa si dispuse distich (pe doua randuri). Frunzele de pe fata externa a ramurilor prezinta cate o proeminenta rotunda corespunzatoare unei formatiuni glandulare. Conurile sunt mici, ovoide de circa 8 mm lungime, cu solzi carpelari scurt mucronati si netezi. Samanta este aripata (2 aripi). Este originar de pe coasta atlantica a Americii de Nord, la noi fiind frecvent cultivat ca arbust ornamental.

Thuja orientalis sin. Biota orientalis (arborele vietii) fam. Cupressaceae, ord. Pinales, cl. Pinatae, originar din China, Coreea este un arbust de maximum 3040 m inaltime cultivat in scopuri ornamentale, decorative. Coroana este foarte ramuroasa si deasa, iar ramurile principale (si ramificatiile lor) sunt dispuse in plan vertical si uniform colorate pe ambele fete (externa si interna). Frunzele solzoase sunt mai subtiri comparativ cu specia precedenta si prezinta pe spate o adancitura alungita. Conurile sunt ovoide de circa 1015 mm lungime, la inceput albastrui-brumate cu 68 solzi, cu varful rasfrant in afara (asemanator cu un corn). Samanta este nearipata. Planta unisexuat monoica.

9

De la ambele specii se utilizeaza in scopuri medicamentoase varfurile infrunzite ale ramurilor denumite Sumitates Thujae.

Juniperus communis (ienuparul) fam. Cupressaceae, ord. Pinales, cl. Pinatae. Este un arbust dioic foarte ramificat, cu aspect de tufa, uneori de arboras atingand o inaltime intre 1-6 m. Ramurile tinere au cate 3 muchii. Frunzele aciculare (10-15 mm lungime) liniar – subulate, rigide, intepatoare, de culoare verde-cenusie sunt dispuse cate 3 in verticil. Florile mascule au aspectul unor mici conuri dispsuse in axila frunzelor fiind alcatuite din numeroase stamine foliacee. Staminele poarta pe fata inferioara 2-7 saci polinici. Florile femele sunt dispuse pe alte exemplare fiind formate din trei carpele dispuse in verticil, purtand fiecare pe fata superioara cate un ovul. Dupa fecundare solzii carpelari se ingroasa, devin carnosi, se unesc pe marginile lor si inchid complet cele 3 seminte, luand forma unei bace „galbula”, albastruie, brumata la maturitate.

Juniperus sabina (cetina de negi). Se prezinta ca un mic arbust, monoic. Ramurile tinere sunt in intregime cu frunze solzoase, dispuse pe serii longitudinale. Plantele tinere au frunze aciculare, dispuse in verticile. Frunzele strivite degaja un miros neplacut, caracteristic. Este raspandit in special in regiunile muntoase din vestul tarii.

Ephedra distachya (carcel) fam. Ephedraceae, ord. Ephedrales, cl. Gnetatae. Are port de arbust sau subarbust, inalt de 30-100 cm. Tulpinile sunt articulate si foarte ramificate, repente sau erecte, verzi, asimilatoare (virgate), cu structura xeromorfa. La unele exemplare varfurile se rasucesc ca un carcel, de unde si denumirea sa populara.

Frunzele sunt foarte mici, solziforme, dispuse la noduri opus si totodata concrescute la baza. Florile sunt unisexuat dioice, dispuse la nodurile tulpinii. Inflorescenta mascula este alcatuita din 2-8 stamine asezate pe un ax scurt. Fiecare stamina este formata dintr-un filament gros (anterofor), purtand in varf 2-8 antere cu cate 2 saci polinici fiecare. La baza fiecarei stamine se afla un invelis floral (perigon) format din 2 bractei concrescute. Inflorescenta femela este dispusa verticilat la noduri. La exterior ovulul este inconjurat de 2-4 perechi de bractee (chlamide) simuland un ovar primitiv. Ovulul are 2 integumente, unul exterior mai gros si unul intern subtire care se prelungeste cu un tub (tubilis) a carei extremitate se dilata, inlesnind astfel patrunderea graunciorului de polen spre camera polinica. Dupa fecundare bracteele si integumentul extern devin carnoase, rosii, luand aspectul unor bace (pseudobace) ce contin fiecare cate doua seminte.

10

Ginkgo biloba

Taxus baccata Juniperus communis

11

Abies alba Picea excelsa

Larix decidua Pinus silvestris

12

Ephedra distachya

Thuja occidentalis

Thuja orientalis13

Dictionar de termeni

Sempervirescent= plante permanent verzi si in timpul iernii; frunzele cad succesiv dupa cativa ani.Arista= prelungire rigida si acutita.Protal= complex de celule haploide reprezentand generatia gametofitica, care rezulta din diviziunea succesiva a unui spor. Pe el se diferentiaza gametangii barbatesti si femeiesti (anteridii/arhegoane), aici are loc fecundatia, formarea zigotului si embrionului.; poata fi monoic sau dioic si poate avea diverse forme (lamelar, filamentos, tuberculiform, cordiform); marimea variaza intre cativa mm si 5 cm.Virgat= tulpini asemanatoare cu niste nuiele sau verigi, cu internoduri lungi, care poarta frunze mici, solziforme.Sori= grupuri de sporangi cu spori, acoperiti sau nu cu induzie, prezenti pe partea inferioara a frunzelor unor ferigi.Induzie= excrescenta epidermica de natura foliara, care acopera si protejeaza sorii la unele ferigi.Distih= dispus pe doua randuri, adica opuse, cate doua elemente fata in fata.Clamidee= plante cu invelis floral simplu sau dublu.Oblong= axul longitudinal mai mare de 3-5 ori decat cel transversal, cu latimea maxima la mijloc, cu marginile paralele si varful rotunjit.Subulat= lent atenuat pana la ascutit spre varf.

14