Ectritor: Vasile BLrrluitr{edactare: .l\tlila $cutelnicu'I erhnoledactare: Sterliair [:]igair

I)t'sign .:,'1'cr la: Jonut Rri'slianu

ffi(:ffi

EDUCATIONAL

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a RomAnieiREBREANU, LIVIUAdam gi Eva / Liviu Rebreanu; pref. de Loredana Cuzmici. - IagiCartea RomAneascd Educafional, 2019rsBN 978-606-9088-15-9L Cuzmici, Loredana (pref.)821.135;1.

Grupul Iditorial Claltea Romlneasci Educit{ional(bpynght ir::r !:elitura (larlea l?omdneasci !:iducational, Iaii - 201 !.)

r\dresa: tr.A$1, Ilcl. $tefan cel ir.dare si Sfint" nr"2 - ,tU0124

lvlvlv,c*tedu.ro

Liviu Rebreanu

ADAM SI EVA

Prefatd de LOREDANA CUZMICI

Cartee Rom6nfficdEDUCATTONAL

Cuprins

ROMANTICUL REBREANUprefald de Loredana Cuzmici I 7

iNcnpuruL I t3

Capitolul I

NAVAMALIKA / 33

Capitolul IIISIT / 67

Capitolul IIIHAMMA / 99

Capitolul IVSERVILIA / 136

Capitolul VMARIA / 172

Capitolul VlYVONNE / 205

Capitolul VIIILEANA / 241

SFAR$rTUL / 27s

Liviu Rebreanu

Conqtiinla ii era totuqi maitreazd qi mai cuprinzdtoarc. Plutea

deasupra spafiului ;i in afara timpului.Golul infinit il inconjura, monoton. imprejur, in nesfdrqit,

pdlpdiau raze albe, palide', din altilume, ca nigte ispite nds-

cdtoare de amintiri ale unei existenle divine. Sufletul inlelegea

Ei se indoia intre regrete ;i speranfe. Singurdtatea il imbrSliqa

qi imbrdliqarea ei il torhra...

Capitolul I

NAVAMALIKA

poi chinul se limuri ink-o aqteptare cu presimlireaunei schimbdri inevitabile. Sufletul se zbuciuma ?n

tulburarea viitorului prezent. ConEtiinla igi pierdea treptat lim-pezimeaatotcuprinzdtoare, parcd s-ar fi scufrrndat intr-un nouralburiu qi nibuqitor. Sferele lumii noi apdsau fiinla sufletuluiqi il mdrgineau din ce in ce. Era o fhlfhire plSpdndi in spajiulfbrd inceput qi frrd sfhr;it, in bdtaia timpului transparent.

incepu senzaliaunei coborAri prin planuri tot mai dese incare congtiinla se sublia ca un fir de argint rdsucit frrd crutare.

$i deodatd insdqi congtiinla parcd se frAnse in dou[, iarsufletul se inchise intr-un zid nepdtruns.

I

- Fii frumos ca cei doi Asvini, fii nobil ca regele Yayati,fii darnic ca Rantiveda, fii cucernic gi drept ca Siva, fiul luiUsinar, iar numele t6u si fie Mahavira!

Aqa binecuvdntd pistorul Kaurava pe noul niscut, infbfiqAn-

duJ soarelui ce-si sulita lumina ricoroasi in zarea rdsdritului.

JJ

Liviu Rebreanu

in mAinile noduroase qi arse de vdnturile fierbinli ale Indiei,copilaqul roscovan gdngurea speriat, sorbind lacom razele

viorii ale diminefii.

- Mahavira! suspind Radha, solia pdstorului, cu glas pldn-

gdtor de fericire, din culcuqul de zdrenfe, uitdndu-qi durerilein mAndria de-a fi ddruit lumii un om.

Kaurava o privi cu recunoEtin![. Era intAiul lor copil qi ise pdrea cd a dobAndit o comoar6. Inima lui sldvea pe atotpu-

temicul Mshnu.

- Radha - murmurd plstorul cu blAndele - sunt omul cel

mai fericit din lume!Aqezd odrasla la sdnul mamei, Radha era in ochii bdrba-

tului mai frumoasi ca o floare roqie de lotus. Acuma ins5, cu

copilul in brafe, ii apdrea asemenea copacului sfAnt mango,

alcdtuind o singur6 fiin{d cu nevinovata floare albi navama-

lika. ii imbrdfiqd din ochi pe amdndoi si zise:

- Ma duc sd cer binecuvdntarca inleleptului rishi.Porni. Dupd c6liva pagi se intoarse:

- Radha, s[-i duc Ei copilullOchii femeii se umplurd de lacrimi. Marele rishi sd bine-

cuvdnteze rodul pdntecului ei! Pustnicul vestit, pentru

inlelepciunea qi cucernicia lui, in tot linutul pAnd inHastinapur, oraqul regelui. inliqur[ copilaqul intr-o haind qi-l

sbruti cu foc:

- Du-te, Kaurava!Soarele se ridica dintre dealurile line, acoperite cu codri

b6trani. Fa{a lui purpurie surddea aspru ca obrajii viteazuluiin vAltoarea luptei. Spre miazdnoapte, in fundul zdrllor, sfAnta

Himalaya, cu coamele veqnic cdrunte, ldcaqul putemiculuiIndra, se indl{a ca un zid ocrotitor. $iraguri de munli coborau

in caturi tot mai joase, in culori tot mai inchise pAnd la codrulde kesara cu poiana sfAntd unde piosul rishi iqi petrecea vialain posturi qi rugiciuni. in depdrtare, spre apus, brAul de argint

al rAului Malini licdrea blAnd inainte de a se pierde in valurile

34

Adam ;i Eva

tulburi ale sfAntului Ganga care curge la vale, lamiazdzi, cale

de doud zlle de-aci. Satul Ram, cAteva colibe sdrace de lemn

necioplit, era rdsfirat pe coasta uqoard. Cdsulele rare, cu locde pdgune printre ele, pdreau nigte movile cenuqii in verdele

moale ale cAmpului.

Pistorul, cu copilul in brale, urca voios pe cdrarea betdto-

riti de paqii credinciosilor, spre codrul de kesara. O gazel6,

cu ochii mari qi curiosi, il int0mpin6 la marginea pldurii.Kaurava se bucur5; era semn bun. Printre crengile cedrilorrazele soarelui leseau pdienjeniE de aur. in vdzduh, mirosulflorilor roqii de patala se imbina cu gAlceava cetelor de mai-mule care se avAntau speriate din copac in copac. Jipetele lorrdsunau ascufite ca niqte tiisuri de pumnale, spintec6nd val-vArtej lini;tea codrului.

Kaurava ajunse gdffiind in poiana sfAnt6, str5bdtut6 de unpdrAu stbvilit in care infeleptul cu ucenicii sdi igi {iceau bdile

de pocdinfi. Coliba sfhntului era proptitd de trunchiul unuicopac prdvdlit de furtuni. Primprejur, vestminte de scoarf6,

agd[ate de crengi, se uscau la soare. inaintea colibei, la margi-

nea p6rdului, bdtr6nul cu barba albd pAn6-n brAu se inchina, cu

ochii pierduli in lumina soarelui, nemiqcat ca un st6lp de piatrd.

imbatat de fericirea copilului, pdstorul porni s[ treacd prinp6rAu, din sus de locul de scald6. inainte insd de-a atinge apa

cu picioarele-i necurate, auzi ca un tunet mAnios:

-Nfim!Se opri spdimAntat. Era avertismentul pustnicului supdrat

c5-i tulbura rugdciunea. Se ghemui pe iarbi, la mal, cu odorulin poald. Pe fafa-i dogorAtd de arqile, bucuria alungd indatdtearna. De peste pdrAu soseau, ca niEte indemnuri, rug6ciunilecdtre Surya, stdpAnul soarelui. Buzele moqneagului parcd nicinu se miEcau qi totuEi cuvintele pluteau in vdzduhul irnbilsd-mat ca niqte flori sfinte nevdzute:

- Ca tAlharii se ascund stelele qi noaptea dinaintca ta,

Surya, atofrdzdtorttle! inal!6{e peste mulfime adezei gi oamcni,

T,iviu Rebreanu

deasupra marelui nesfArqit, sd cercetezi cerul lui Indral $apte

armdsari rosii poar16 cerul tdu, Surya cu plete de raze,Lumi-

ndtorule! UrcAndu-te in cerul-cerurilor, mAntuiegte-md de

gt oaza intunericului. M[rinimosule, Ei alind durerile inimii

mele, Binelicdtorule! Surya! Surya!

Cdnd isprdvi inchindciunile, in{eleptul fbcu semn luiKaurava sd se apropie, dar din jos de locul scaldei. Pdstorul

se slrpuse qi trecu prin apd pdn[-n genunchi, sfios, parc-ar filuat o baie de curdlirea pdcatelor.

Marele rishi il aqtepta, aEezatpe o bland de antilopd, avAnd

aldturi toiagul cu gapte noduri. in dosul colibei, trei ucenici

bdfani se cizneau si aprindd focul dejertfb, frecdnd o uscS-

turd de lemn sami pe o buturugd de mdslin. Kaurava se antnci

la picioarele sfdntului qi-i sdrutd haina de scoarli aspr6, udd

de baia diminelii.

- StdpAne prea milostive, uite copilul meu! bAlbAi dAnsul.

BinecuvAnteazS-ll

in{eleptul lud copilaqul in mAinile-i cu pielea zbdrcitd ca

Ei scoarla hainelor, il privi lung Ei rosti:

- Fii frumos ca cei doi Asvini, fii nobil ca regele Yayati,

fii darnic ca Rantiveda, fii cucernic qi drept ca Siva, fiul lui

Usinar!

Kaurava se avdntd iar la picioarele mogneagului Ei i le im-

brdfiqd cu mai mare izbucnire evlavioasS. Dacd marele inie-

lept a binecuvAntat copilaqul cu aceleaEi cuvinte, inseamnd

negreqit ci clipa naqterii a fost pe placul zeilor eterni. Apoi,

luAndu-Ei odorul, addug[ intrebitor:

- E intAiul ndscut din sAngele meu, milostive rishi, qi

l-am numit Mahavira!

- Mahavira! oftd bdtrdnul cu ochii in depdrtare qi repetd

ingaduitor: Mahavira...

Aprobarea in{eleptului desdvArqi fericirea pdstorului care

iqi zise in sine:

36

Adam si Eva

- Marele erou inseamnd numele Mahavira, mareleVishnu s6-1 ocroteascd!

2

Kaurava era toati ziua cu vitele qi cu grijile viefii. Radha,

tdndrd Ei copil5roasd, rdmdnea cu copilaqul. Cu dragostea ei

s-a frcut Mahavira de qapte ani. Era blAnd ca maic6-sa, avea

ochii ei negri gi sufletul ei visdtor. Asculta mai bucuros poveE-

tile ei cu regi, viteji, cu brahmani fdcdtori de minuni, cu lupte

nesfArsite intre neamuri de eroi, dec6t sd se joace cu copiiidin sat.

Pe urmS ins[ Mahavira trebui si treacd alSturi de tatdl sdu,

sd pdzeasci vitele. Povestirile minunate il urmireau mereu.

Ilra harnic qi alergdtor, incdt Kaurava putea fi liniqtit in pri-vin{a viitorului bogdliilor sale. Dar in ochii copilului ardea un

lbc inibuEit care-l umplea de grije.Cdnd ajunse de doud ori qapte ani, Mahavira intrecea in

cumintenie chiar pe tatdl sdu Kaurava, cdruia soarta nu-i mai

rldruise altd odrasl6. inlelepciunea copilului acuma il infri-coga. Se sfbtuia deseori cu Radha qi femeia rdmasd tot neso-

cotit6, dorea sd vazd pe Mahavira luptitor in oastea regeluiArjuna. Kaurava cldtina din cap, uluit. in mintea lui de vaisya

nu puteau prinde rdddcini asemenea gAnduri. El multe nu qtia

si nici mdcar nu bdnuia din tainele lumii. Avea inchipuirea de

rrltar in fa{a colibei, pe care lacea zllnicjerlfe obignuite, ce-

lind marelui Vishnu, in vorbe simple, belqug in prisila vite-lor, iarbd grasd Ei vreme bun5, ori rugAndu-l umil sd-l fereascd

tle fiarele sdlbatice pe el qi cireada sa. Pentru dAnsul Vishnusi Siva erau tot. Alte nume de zei gi regi, cuprinse in rugdciuni

inv5late din copildrie, aveau in inima lui rdsunet misterios. ilspdim6ntau doar ca duhurile rele Rakshas. igi simlea totLrqi

negtiinfa ca o povard gi de aceea se fi5mAnta pentru Malravira.

11

1

Liviu Rebreanu

Intr-un amurg apoi lu6 copilul de mAnd Ei pornird spre

poiana sfAnt6.

- StdpAne, primeqte pe Mahavira s5 te slujeasci qi sd se

lumineze din rdmaqilele inlelepciunii tale! zise Kaurava in-

chindndu-se. Sd afle din gura ta sfdntS ceea ce mintea mea

proasti nu e in stare sd-l invele!

in{eleptul tdcu indelung. Se uitd de doud ori in ochii co-

pilului, luminoqi qi cuminfi. Rdspunsul era greu. Brahmanul

se murddreqte chiar numai vorbind cu oamenii necurati. Sitotuqi vorbi:

- Sd vie dimineala Ei seara, inainte de mgiciune, sd usuce

hainele ucenicilor.Mahavira mergea voios ?n poiana sfAntd de cAte doud ori

pe zi. SArguin{a lui pldcu ucenicilor care intAi, de fricd sd nu

se murddreascS, nici nu se uitar[ la d0nsul. incepurd sd-i vor-

beascd qi in cele din unnd il indrbgird, spre multumirea brah-

manului insuqi.

Multe luni de zile se duse Mahavira in poiana sfdntd, inmijlocul ucenicilor marelui infelept, Ei mintea i se deschise

ca o floare sub s5rutarea soarelui. inc"p"u sd inleleagd lucruri

despre care nici nu visase, dar care zdceau amorlite in inima

lui. Cerul qi pdmAntul iEi deschideau tainele gi se populau cu

fiin{e vii, cArmuitoare de lumi. Sufletul nu se mai simfea sin-

gur nicdieri.Era insd de noudsprezece ani qi inima lui avea tresdriri

ciudate. Se temea de Yama, judecitorul din impirdfia mor,tilor,

se inchina in fala lui Vishnu, marele stdpAn al zeilor, iubea pe

Siva, domnul pdmAntului, qi pe Lakashmi, solia mult iubitd

a lui Vishnu, qi pe Indra, stdpdnitorul cerului albastru, ;i pe

Surya, soarele binefdcdtor care-qi poartd prin vdzduh carul cu

Eapte atmdsari roqii mAnafi de regina zorilor, Aruna, gi pe tolicei treizeci gi trei de zei din Brahman. Dar in sufletul lui, mai

viu trdia Kama, copilul frumos, cblare pe papagal, cu arcul

de trestie impletit cu flori qi in tolbd cu cinci sdgeli de siriqa.

38

Adam ;i Evcr

In vreme ce brahmanii iqi implineau pocdinla zilnicd, scu-

fundali in contemplarea sufletului lor, Mahavira privea, cuinima dornic5, desiqul codrului, aqteptdnd parcd sd se iveascd

o fecioarf, ceteascd Apsara sd-l mAng6ie Ei s6-i qopteascd

vorbe frumoase. incet-incet, dorul i se infiripd in ochii sufle-tului: o fecioard subfire, mlddioasd, invdlitd intr-o haind str6-

vezie care-i alintd formele, cu ochii verzi ca pajiqtea spdlatide rouf, inainte de ardtarea trandafiriei Aruna. O vedea rAzAnd:

gura ei era roqie ca lofusul cel nTai scump.

in vremea aceea brahmanii ii vorbeau deseori despre tainatainelor:

- Numai Unul este lirb Al Doilea qi aceastd singurd re-

alitate este Atman. Cel ce se coboard in ad6ncimea sufletuluis[u gdsegte acolo pe Atman, lumea cea adevdrat[ unde nu edeosebire intre ce a fost qi ce va fi, intre ce este gi ce pare a

fr, cdci numai mintea orneneascd, neputincioasS de a cuprindetot, a ndscocit impdrlirile care sunt pricina tuturor neinfele-gerilor. Inima omului dezleagd uqor toate tainele. Inima echeia infelepciunii.

Mahavira se simtea aievea pe calea adevdrului. Inima luiin{elegea qi rAvnea scAnteia care sd aprindd focul cel mare.

- Trebuie sd vie fecioara-iqi zicea dAnsul, pituldndu-se

mereu in acelaEi loc, nemiqcat, cu ochii spre acelaqi coll al

poienei sfinte.

$i, socotind cI numai acolo, sub scutul marelui brahman,poate s[ se apropie de el fecioara cereascS, hotdri sd rimAiein slujba sfAntului toatd viala. Tdlmdci tatdlui sdu gAndul ce-lpoartd, dar Kaurava se spdimdnti.

- inlelepciunea indepdrteazdpe om de cumin{enie - iqizise Kaurava, incercAnd sd se impotriveascd cu vorba hotd-

rArii feciorului.Mahavira ins[ avea mai multd putere in cuvinte. Spuse ci

marele inlelept ar fi mai binevoitor dacd l-ar vedea gata sd-gi

ddruiascd intreaga fiin{d pentru mAntuirea veqnicS. Numai la

l9

40 4t

Livir.r Rebreanu

oraqe, unde se adund toat[ stricdciunea omeneascd Ei unde

chiar brahmanii se tdvdlesc in ticdloqie, omul pdcatos e osdn-

dit sd r[mAnd in vecii vecilor in aceeaqi varna.Iar de nu l-arprimi inleleptul sd trdiascd mereu in poiana sfAntd, el e in stare

si se ascundd in singurdtatea codrului, sd se hrdneascd numai

cu iarba musta ca porcii, qi totuqi sd aqtepte ivirea fecioarei

cereqti Apsara care-i va aduce mAntuirea cea mare.

Auzindu-l Kaurava vorbind aqa, se spdim6ntd mai rdu,

incdt nici nu indrdzni sd intrebe ce are sI se aleagd mait6'rziude vitele lor dac[ Mahavira, singurul s[u vl6star, va pdrdsi

pentm totdeauna vatra pdrinteascd? Se slitui cu Radha: ce-i

de fEcut? $i, dupd qapte zile de sfat, hotirArd sd-l insoare.

inainte de a-i spune gAndul 1or, trebuiau sd-i gdseascd o fatd

bun6, harnici ;i cu avere. Radha se insdrcinS s-o dibuiascd.

Ea cunoqtea mai bine pe to{i oamenii din sat, pAnd Ei copiii.Totuqi ceru Ei povefele cdtorva bdtrAne iscusite in asemenea

treburi. Se oprird asupra fetei Anuya a lui Durga. Se duse

insuqi Kaurava sd se tocmeascd. Durga avea multe vaci Ei oi;un cAmp de orez qi robi fbrd numdr care prindeau pegtele dinrdul Malini, il cdrau la oraE ;i aduceau in schimb cate ftebuiaugospoddriei. Dupi ce se inleleseri din pre!, Kaurava cheamd

pe Radha qi cerurd s5 vad[ pe Anuya. Le pl6cu. Era o fatd

voinicd, cu picioarele mari, cu mAini mari, cu sdnii mari qi cu

nasul mic. Era bund de muncd qi de mamd.

Mahavira se intristd cAnd afld porunca pdrinlilor. Trebuia

sd se supund, cdci Kaurava era stdpAnul qi tat61 sdu. Inima luiinsd plAngea. incb nu cunoscuse femeie. Se duse la marele rishiqi-i imp1or6, oftdnd, binecuvAntarea. iqi lud rdmas bun de la

brahmanii ucenici qi de la fecioara cereascd pe care o aqteptase

in zadar.

Adam ;i Eva

3

Mahavira se mai ducea din cAnd in cAnd in poiana sfAntd,

acuma insd ca un strdin de viafa infeleplilor. Era primit acoloca qi ceilalli nevoiaqi de primprejur care veneau sd se inchinemarelui rishi qi sb-qi pocdiasc[ astfel sufletele.

intr-o zi un brahman din poiana sfrntd ciuta acasl pe

Mahavira. infeleptul infelepfilor, mAnat de o poruncd cereascd,

vrea sd plece indatd la Hastinapur, cetatea sfAntd a regilor. N-aspus nimlnui de ce, dar ucenicii bdnuiau cd vrea sd doje-neascb pe regele Arjuna. inleleptul are aproape o sutd de anigi e sl5bit la trup de posturi qi rugdciuni, incdt nu poate pornila drum aqa de lung, singur. Ucenicilor le-a poruncit sd rdmAie

in poiand sd urmeze neintrerupt pocdin{a. Pe Mahavira l-aales sd-l insofeascd. Deci sd se pregdteascd.

Se fficu fierbere in satul Ram pentru cinstea nemaipo-menitd ce dobAndise Mahavira din senin. Se zicea ci fiul luiKaurava are sd ajungd dvija, de vreme ce in{eleptul l-a ales

so! in cdldtoria cea mare. Kaurava era mAndru Ei jertfi un vilel

alb lui Vishnu, in semn de bucurie, iarAnuya Ei Radha se apu-

card, pl6ngAnd, sd-i gdteascd merinde bogatd. Mahavira insd,

ascult6nd sfatul ucenicilor, ddrui merindea siracilor gi nu ludde-acasi decAt blana leopardului pe care-l ucise cu doi ani inurmd. Femeile se bocirb maitarc, iar Kaurava ii ftgddui sd aibS

grije de nepo{ei si s6-i creascd, orice s-ar intdmpla.Satul intreg, cu mic Ei mare, i-a petrecut pdndla ldrmul

rAului Malini. Marele in{elept, fiul lui Vasishta, purta obiq-

nuitul veqtmdnt de scoarfd incins cu brAul de brahman, era

descul! Ei avea in dreapta toiagul cu gapte noduri. Barba-i albd

flutura in adierea vdntului, cu sclipiri de argint vechi, intoc-mai ca qi coamele sfintei Himalaya in miezul zilelor de var5.

Cu m6na stdngd se sprijinea pe braful putemic al lui Mahaviracare, inalt, chipeq, lat ?n umeri, cu plete negre qi cu blana de

leopard str6nsd pe coapse, avea in ochii cuminli luciri de

Liviu Rebreanu

bucurie tainic6 gi de umilinll pioas6. Nu se uitard deloc ina-

poi, nici mdcar la despdrfire, spre mullimeacare-ibinecuv6nta

urdndu-le sindtate qi noroc la drum.

Merseri qapte luni de zile, trecuri prin qapte oraqe qi de

gapte ori qapte sate qi peste nenumirate pArduri qi ape mari.

CAnd oboseau, poposeau unde se nimerea. M0ncau poame qi

rddicini gdsite in cale. Pretutindeni lume multb ii privea tre-

cdnd, cdci inaintea lor alerga vestea ci marele infelept, fiullui Vasishta, merge sd dojeneascd pe regele Arjuna. $i norodul

se temea parcd s-ar fi cobordt insu;i atotputernicul Vishnu

pe pdmAnt. l

Urcard munli qi scoborArd vdi multe, str[bdturb codri s6l-

bateci qi cAmpii minoase pdni ce ajunserd la apele sfdntului

Ganga, cel cu ostroave multe qi cu tufiquri nepdtrunse de tres-

tia vetasa. Zdbovird Eapte zile in Doab, pe urmd merserd mai

departe, acuma mereu prin cAmpuri nesf6rgite de orez. Sosird

la inima sfAntului Ganga, trecurd dincolo, inaintardpdndlasfAnta Djamuna cu ape limpezi albastre-verzui Ei iari veniriin Doab, luAnd-o spre risdrit. Apoi intr-o dimineald Mahavira

vdzn,in fundul zdrii, zidrrlle cetdlii regale ;i murmurd:

- Hastinapur...Brahmanul insi nu ridici ochii, parcd i-ar fi fost scArb6.

Vestea se ingroqa cu cAt se apropia de cetate. Un negustor

viclean dddu de qtire tuturor ci insuqi Durv6sa, cel mai straq-

nic dintre sfinlii brahmani, s-a coborAt din Himalaya cu bles-

temele ze1\or. Un pescar pios spunea, dimpotrivd; ci blAndul

qi inleleptul NarAda, fiul lui Brahma, vestitorul zeilor, vine

cu o solie de binecuvdntare de la Siva. Cei mai mul1i credeau

totuqi cd cel ce sosegte trebuie sd fie chiar Vasishta, brahma-

nul sfdnt ucis odinioard de cdtre regele Kansa dupi indemnul

frumoasei Nisumba, addugAnd cd mai poarti in piept sdgeata

otriviti ca un semn al rdutSlilor regeEti de totdeauna.

Oraqul sfhnt Hastinapur creqtea mereu inf4a drumefilor,

pe o spinare de deal, inchizdndzarea. inmijloc, pe colinaturtitd,

42

Adam Si Eva

deasupra zidurilor inconjurdtoare inalte de zece co!i, se ridicauperelii de marmuri roqie ai palatului regal cu ;apte rAnduri

de acoperiquri piramidale, intre coroaneleverzi ale platanilorseculari ca niste evantaiuri uriaEe. imprejurul cetdlii, din treipdrli, se oploEea oraEul, cuprinzind,inzece mii de case, maimult de o suti de mii de suflete.

O sutd de trepte de piatrd albi Ei apoi o alee de platani,prunduitd cu multd grije, coborau din cetate,lamiazdnoapte,spre Ganga, la scllditoarea regelui.

in Hastinapvr, cetatea cu qapte porfi, era frdmdntare ca

intr-un furnicar. Oamenii ie;eau infala caselor, se sfrtuiau,se adunau in p0lcuri pe ulicioarele fdrd numir qi se uitaumereu spre Doab, sd zdreascd pe marele rishi. Din cdnd incAnd cdte-un indrdznet se repezea cu veEti lapoarta apuseand

a cetdtii, pFnitd de soldali mulli cu spete scurte qi l6nci cu v0r-furi de aram6, aqezali pe doui rAnduri; fruntaqul umbldnd pe

ici-colo, seme!, nici nu voia sd audi. De-abia cindun bdtrAn

cdrunt spuse c[ fiul lui Vasishta a sosit la marginea oraquluisfdnt, mai-marele ogtilor qov[i. Trimise qapte oameni sd cer-

ceteze dacd-i adevdrat, iar el intrd grabnic in cetate si ves-teascd pe regele Arjuna care se intoarse de curdnd, impreundcu prietenii sdi, de la o mare vdndtoare de gazele.

inleleptul infelepfilor, proptindu-se pe umdrul lui Mahavira,

urca greu ulilele spre cetate. Aripile porlii de aramd erau larg

deschise. Ostagii cdzrrd in genunchi qi-l ldsard si treaci, co-pleqili de spaimd. Mullimea rdmase la poartd ca in preajma

unei mari nenorociri.Allturi de infeleptul care mergea cu pleoapele strdnse ca

sd nu mai vadd zdddmiciile lume;ti pierzdtoare de suflete qi

care totuqi inainta drept spre lintd parcd ar fi cunoscut lo-curile gi cirdrile mai bine capaznicii ori chiar insuqi regele,

Mahavira se uita imprejur uimit qi fermecat. Pagoda cu nume-roasele cintrii sus,tinute de stAlpi de granit cu bazinurile pentru

scaldele zilnice ale brahmanilor, cu copacii pentru uscarea

43