PUBLICAŢIE DE LIMBA ROMÂNĂ

SĂPTĂMÂNAL AL SCRIITORILOR DIN REPUBLICA MOLDOVAJOI, 17 iulie 2014. FONDAT LA 3 OCTOMBRIE 1954NR. 29 (3594)

LA EST DE VESTPoesis

NOI CU CINE VOTĂM?!

Se apropie niște alegeri.Și alegătorul se întreabă din nou: „Noi cu cine votăm?”Partide multe, prea multe, constată el cu tristețe, și n-ai pentru cine vota.Nu-i vorba, avem și partide bune, dar șansele acestora de a trece pragul

electoral enorm de 6% este minim sau, de ce n-am spune-o, de-a dreptul imposibil.

O întâlnire pe care am avut-o la Liceul din comuna Răspopeni, raionul Șoldănești, până la urmă s-a axat pe aceeași tematică:

„Noi, cu cine votăm?””Nu avem pentru cine vota.””Nu vom merge la alegeri”.Acestea sunt trei subiecte dezbătute în aceste zile în toate satele noastre.Cel mai mare pericol este acesta: a nu ne prezenta la alegeri.Pentru că atunci cei care se vor duce – de regulă, alegătorii lui Voronin,

care în ziua scrutinului sunt cărați la sectorul electoral și cu brancarda sau cu perfuzia din urma lor – vor decide destinul republicii (al nostru) pentru următorii patru ani.

O altă teză, că nu avem cu cine vota, e și ea intens vehiculată de către oamenii lui Voronin.

Adică, dacă nu aveți pentru cine vota – stați acasă sau votați cu noi, cei care avem suficientă experiență în materie de hoție, de corupție, deturnări de fonduri. Afirmasem ceva mai devreme: hoțul, când ajunge șef, învață să fure fără să încalce legea. Asta e marea lor artă: să fure și să nu poată fi pedepsiți.

La întâlnirea de la Răspopeni, două profesoare, Emilia Dabija și Iulia Dahnovici, foste deportate, după ce au povestit despre calvarul lor siberian (cu copii aruncați din tren și lupi care intrau peste surghiuniți în bordeie), blestemându-i pe dodonii care vor să ne ducă din nou în Uniunea GULAG-urilor, numită de ei Euro-Asiatică, au întrebat nedumerite asistența: „Cum nu avem cu cine vota?”

Iulia Dahnovici, profesoară de istorie, verișoară cu Elpidifor Panfil, di-rectorul școlii mele din Cimișlia, a mărturisit că i-a fost teamă să poves-tească despre periplul ei siberian până la 27 iunie 2010. „Când președintele interimar al republicii, Mihai Ghimpu, a semnat un Decret prin care ziua de 28 iunie a fost declarată Zi a Ocupației Sovietice, abia atunci mi-am dat seama că trecutul nu se va mai întoarce, pentru că nu are cum să se întoarcă, și am început a le vorbi copiilor mei, elevilor, consătenilor despre faptul că am fost și eu deportată. Decretul semnat de Mihai Ghimpu a anunțat lumii întregi că mielul și lupul nu mai pot să conviețuiască în același țarc, unde vor să ne adune Dodon cu Voronin.”

Profesoara Emilia Dabija menționa și ea pericolul intrării noastre în Uni-unea Euro-Asiatică. De cum a semnat Acordul Uniunii Euro-Asiatice împre-ună cu Lukașenko și Nazarbaev, Putin a și dat ordine să fie refăcute lagărele de la Kolâma și Vorkuta. „Intrarea fostelor republici în URSS-2 trebuie să ne găsească pregătiți”, a declarat președintele Federației Ruse.

„Decretul privind ocupaţia sovietică e sfânt pentru noi, pentru că a făcut să ne simțim și noi oameni”, a declarat Emilia Dabija.

Scrisesem la apariția lui că acel Decret ar trebui să-și găsească locul în toate manualele noastre de istorie. El, cu adevărat, a reabilitat Demnitatea noastră. În acest an însă n-a mai fost amintit, niciun drapel n-a fost coborât în bernă, n-a fost pomenit în nicio emisiune televizată sau radio, ori în dis-cursul vreunui demnitar.

Se știe că Estonia a cerut de la Federația Rusă despăgubiri de 42 de mili-arde de euro „pentru ocupația Estoniei în perioada 1940-1991”.

Republica Moldova nu are de gând să ceară despăgubiri, motivându-se că, „dacă se supără rușii, s-ar putea să ne mărească prețul la gaze”. Dar cu 42 de miliarde de euro poți achita gazele rusești pentru următorii 200 de ani, întreaga populație a republicii putându-le folosi gratis în toată această perioadă.

E și asta o temă de meditație.După anularea de către Curtea Constituțională a Decretului lui M. Ghim-

pu, Federația Rusă ne-a mărit prețul la gaze de câteva ori, a refuzat să accep-te importul de fructe și legume, ca și cel de vinuri, sanitarul-șef al Federației Ruse, Ghennadi Onișcenko, afirmând că vinurile noastre, pe care regina An-gliei le procură pentru recepții, sunt bune doar „pentru vopsirea gardurilor” etc.

Lucru care mi se pare firesc.Pentru că, dacă noi nu ne respectăm, de ce ne-ar respecta alții?Aici ar trebui să căutăm răspuns și la întrebarea care în aceste zile îl pre-

ocupă pe concetățeanul nostru:─ Da’ eu cu cine votez?

Nicolae DABIJA

Domnului Iurie Leancă,Prim-ministru al

Republicii MoldovaStimate domnule Prim-ministru,V-am mai adresat o scrisoare deschisă

privind modul absolut anormal în care se decernează Premiile Naţionale. Revin în speranţa că de data aceasta voi fi ascultat şi auzit.

Lipsită cu totul de raţiune este prelua-rea automată a Standardului Vladimir Vo-ronin, care constă în acordarea de-a valma a premiilor în toate domeniile, fapt care stârneşte nedumerirea cum poate fi pusă pe acelaşi cântar o carte de valoare, o per-formanţă sportivă (or, nu prea le avem!), o producţie de cereale (care depinde de condiţiile meteo) sau o invenţie tehnologi-că (ce nu prea ne ajută să redresăm eco-

nomia).Mai raţională ar fi acordarea separată

a lor în domeniul literaturii, artei şi arhitec-turii, în cel al ştiinţei şi în cel al economiei. Remarc şi faptul că literatura nici măcar nu este pomenită.

Lucrările propuse nu sunt discutate în presă, la radio, TV, asupra lor neputând să se pronunţe specialiştii în materie, cititorii, spectatorii, reprezentanţii societăţii civile.

Componenţa celor care votează e ţinu-tă în mare taină, membrii comitetului (co-misiei, juriului) nereprezentând – în cazul domeniului literaturii, artei şi arhitecturii – toate uniunile de creaţie.

Bănuiesc că nu este exclusă nici luarea în considerare a partizanatelor partinice. În asemenea condiţii, bunăoară, un poet de primă mărime ca Petru Cărare, izolat şi

bolnav, nu are nicio şansă să-l primească.Toate aceste anormalităţi minimalizea-

ză prestigiul Premiului Naţional, îl lipsesc de înalta lui semnificaţie cu adevărat naţi-onală.

La ora aceasta suntem obligaţi cu toţii să procedăm în spiritul europenităţii şi să ne debarasăm de practicile vechi voroni-niste.

Cunoscând sensibilitatea Domniei Voastre pentru problemele şi destinele cul-turii noastre, sperăm că veţi întreprinde ac-ţiunile necesare pentru a normaliza proce-dura acordării Premiului Naţional anunţat.

Acad. Mihai CIMPOI,Preşedinte al Asociaţiei Naţionale

a Oamenilor de Creaţie din Republica Moldova

Scrisoare deschisăPrimarului General al municipiului Chişinău,

dlui Dorin Chirtoacă

Demers Luând în considerare semnificaţia „Anului Grigore Vieru” (2015), an de comemorare

şi omagiere a poetului nostru naţional, solicităm Primarului General şi Consiliului Muni-cipal Chişinău să găsească şi să aloce resurse financiare necesare pentru finisarea în anul 2014 a lucrărilor de reconstrucţie şi amenajare Izvorului poetului Grigore Vieru (situat în pădurea-parc „Râşcani”) de aniversarea a 80-a a naşterii poetului-academician martir Grigore Vieru (14 februarie 2015).

Cu profund respect, Grupul de Iniţiativă Civică „Izvorul poetului Grigore Vieru”, din care fac parte acade-

micienii: Mihai Cimpoi, Nicolae Dabija, Gheorghe Ghidirim, Ion Ungureanu, Ion Buga, Alexei Marulea, Anatol Babin, Isaia Cârmu şi alte personalităţi cunoscute.

Chişinău, 14 iulie 2014

Printre primii pași ai renunțării la cele ce ne-au fost impuse în viața spirituală de către imperiul de la Răsărit și deci ai revenirii noastre la valorile spirituale naționale a fost, precum ne amintim foarte bine, și renunțarea la modalitatea rusească de a ne adresa, cu deosebire ofi-cial, către cineva. Dar și de a ne prezenta, ca să nu mai zic de notarea numelor noastre în tot felul de documen-te. Conform acestei reguli a rușilor, alături de prenumele persoanei respective trebuia (iar unii de la noi mai cred cu îndărătnicie că trebuie și acum) să scriem neapărat și patronimicul, pronunțat / scris, cu terminațiile -ovici, -evici, iar pentru persoanele feminine cu -ovna, -evna.

Personal, îmi amintesc, cu nostalgie după timpurile de atunci, că această schimbare importantă s-a început la inițiativa scriitorului Ion Druță. Ca și de faptul că, împre-ună cu unele opere ale sale, ea a fost un aport nemijlocit al maestrului la opera de renaștere națională a românilor moldoveni de la est de Prut. Un gest pe care dânsul l-a fă-cut, pe când încă nu pronunțase, pentru noi, regretabila-i frază renegatoare (o redau din memorie): Eu cobor din căruța neamului…

Iar acel îndemn minunat a prins, bineînțeles, și un timp, ce-i drept, nu tocmai îndelungat, părea că această schimbare benefică devenea ireversibilă. Dar, cu mare re-gret pentru adepții de la noi ai valorilor spirituale ale ro-mânismului, ea a început foarte devreme să șchiopăteze. Mai întâi, fosta „intelectualitate” colhoznică și sovhozni-că (de la care se molipsiseră și mulți săteni de rând), dar și un număr considerabil de persoane din diverse instituții, cu deosebire medicale și de învățământ din sate, în loc de formulele doamna x / domnul y trecuse la o modalitate stranie de adresare orală, când cel care vorbea ceva cuiva îi zicea, de exemplu, doamnă Maria Ion / domnule Andrei Vasile… Adică fusese reluată folosirea patronimicului, atâta doar că fără terminațiile caracteristice limbii ruse. Iar încă peste câtva timp în aceste și multe alte instituții (ca să nu mai zic de oamenii de rând), formula rusească de adresare a început din nou să fie utilizată foarte frec-vent, inclusiv în universitățile de la noi.

După scrierea acestui din urmă gând, credeam uneori că, poate, în privința universităților chiar greșesc. Însă un caz recent m-a convins o dată în plus că, din păcate, – și ici – situația e anume acea descrisă. Întâlnindu-mă ocazional cu un reputat profesor universitar, la întrebarea dânsului de ce nu mai public ceva în presă? (despre asta sunt întrebat de mai multe persoane), i-am spus că tocmai prezentasem un mic text cu tema renunțării la modali-tatea rusească de adresare. Iar dânsul mi-a lăudat fapta, adăugând că în acea Universitate în care activează - ea nefiind una oarecare – dânsul e numit – la absolut toate nivelurile – numai și numai P…. Vasilevici. Acest fapt m-a întristat mult, dar, pe de altă parte, m-a convins defi-

nitiv că apreciasem just situația la acest capitol. Însă mi-am dat seama, totodată, că din textul cu prici-

na, care tot așteptam să fie publicat, va trebui să renunț la mai multe rânduri. Și anume, la acelea în care îmi expri-masem nemulțumirea de faptul că deseori unii dintre mai tinerii mei colegi de breaslă mă „preamăresc” și pe mine cu formula rusească în -ovici (e vorba, mai ales, despre unii din fosta în USM singura grupă de filosofie, în anii 1969-´71, care recent a marcat împlinirea a patru dece-nii de la absolvirea facultății de filosofie, atunci ei fiind repartizați pentru ultimii trei ani de studii la Universitățile din Moscova, Leningrad și Rostov). Am făcut-o, ca să nu creadă cineva că mă refer la o chestiune pur personală.

Afirm, așadar, cu tot dinadinsul, în acest context, că ne debarasarea multor conaționali de-ai noștri de for-mula rusească de adresare nu e un detaliu de nimic, care nu ar merita atenție sporită: în acest detaliu, ca și în multe altele de acest gen, se manifestă faptul că sun-tem rusificați până la măduva oaselor. O meteahnă de care trebuie să ne izbăvim cât mai curând și hotărât, dacă dorim cu adevărat ca să supraviețuim etnic. Prin urmare, întru realizarea derusificării noastre nimic – deci, și acest detaliu – nu e, categoric, de neglijat.

Sunt însă și alte manifestări ale rusificării noastre, mult mai grav și despre care omul de rând își dă sea-ma mai cu greu sau nu o face deloc. Vorba e că – prin impunerea limbii ruse la vârsta când micii elevi încă nu posedau bine limba maternă (româna), dar și prin intro-ducerea ei, ca limbă de studii în instituțiile de învățământ superior și medii de specialitate, – am fost siliți să gân-dim după schemele și formulele limbii „fratelui” mai mare (la asta a condus și mai conduce, evident, dominația în spațiul nostru a cărții editate în rusă, dar și a mass-mediei rusești, masive până la inimaginabil). Maniera menționată de a gândi e o trăsătură de care chiar și foarte mulți dintre cei cu mai multă carte, dar care am studiat atunci nu ne putem debarasa nici acum. Ea însă e proprie și multor persoane din generațiile care au studiat după proclamarea Independenței. Fiindcă au crescut și trăiesc sub dominația mass-mediei rusești. Ba și din cauză că, în comunicarea pe viu cu minoritarii, acceptă foarte ușor limba imperiului de la Răsărit, pe care aceștia ne-o im-pun, ca pe timpurile regimului sovietic. Dar ce să mai zicem despre majoritatea acelor cupluri mixte, în care, deși unul dintre soți are româna ca maternă, urmașii au fost și mai sunt dați – la grădinițe – în grupe rusești, apoi au studiat / studiază în școli și universităţi cu predare în limba rusă, ei rămânând, până la urmă, nevorbitori ai gra-iului propriilor bunei? Sau despre mulți dintre oamenii de rând, ei informându-se foarte des mai mult din canalele de televiziune ale Rusiei?!

Totodată, noi cunoaștem foarte insuficient limbile

europene. De aceea, atunci când e nevoie să găsim echivalentul unui cuvânt sau al unei sintagme / expre-sii românești în alte limbi, apelăm cel mai frecvent anume la limba rusă. (Ca să nu dau apă la moara clevetitorilor de tot felul, subliniez în mod special că sunt, indiscutabil, pentru ca româ-nii moldoveni să cunoască în continu-are și limba rusă. Însă asta – după însușirea perfectă a limbii materne, și nu în dauna cunoașterii limbilor de care avem nevoie, ca europeni.)

Iată însă și ceva legat de alfabet. Cel rusesc ni s-a băgat atât de apăsat în cap, încât, chiar și eu, de exem-plu, care, până în ´44, reuşisem să fac 2 clase românești, acum, scriind la computer, cele mai multe greșeli ortogra-fice le fac prin apăsarea unor litere rusești în locul celor românești (de pildă, c - în loc de s, u - în loc de i).

Realitățile de la noi arată că, din păcate, de mai multe dintre manifestările rusificării noastre nu e ușor să ne de-barasăm. Dar de ce să nu realizăm cât mai deplin această schimbare – necesară și foarte utilă – cel puțin în cazurile în care acest scop poate fi atins mai ușor?! Or, anume așa e renunțarea la formula rusească de adresare. Posibi-litatea schimbării totale e una pe deplin reală aici, grație și faptului că noi dispunem de multe formule proprii de adresare. Astfel, dacă într-o atmosferă mai puțin oficială nu întotdeauna ni se pare comod să ne adresăm, de exem-plu, către un bărbat mai în vârstă cu „Domnul”, dispu-nem și de alte modalități de adresare, ca: – „Nene / Bade / Bădie …” (anume așa se zice și într-un frumos cântec vechi: „Măi bădie Nicolae / Frumoasă nevastă ai…”). Sau – de ce nu? - „Nea…”– de la „Nene”.

Îmi amintesc, în acest context, despre atmosfera de su-flet de la o masă modestă, care a urmat după o conferință științifică la ASEM, la care participaseră și câțiva uni-versitari de peste Prut. Spunând, la un moment dat, și eu ceva la acea masă, am amintit, printre altele, că mă știu bine cu dl prof. Alexandru Boboc, de pe când învățam amândoi la aspirantură în Universitarea din Moscova. Afirmație după care dl prof. ieșean Petre Dimitrescu, adresându-se colegilor mai tineri cu care venise, a zis: „Uitați-vă, mă! Dânsul a fost coleg cu nea Sandu Boboc! Or, era vorba despre un membru al Academiei Române, care mai și trecuse de 8 decenii!.. Și a sunat foarte frumos această modalitate a noastră de a numi neoficial pe un bărbat mai în vârstă (las pentru altcineva să spună ce, în acest sens, se potrivește mai bine pentru adresările către persoane feminine).

Sănătate tuturor și cât mai mult alt bine!

Nicolae COJOCARU, dr. în filozofie

Întru dezrusificarea noastră nimic nu e de neglijat

Încă o dată despre Premiul Naţional

Adrian PĂUNESCU

Basarabia refuză lanţul

Nu te-ai lăsat, iubita noastră Soră, Şi n-ai intrat cu glezna-n lanţul lor, Strămoşii, peste moarte, te imploră, Tu, lacrima şi arma tuturor.

Ca-n zilele scripturilor române, Aşa s-a scris, din nou, acest refuz Şi mâna ca de gheaţă îmi rămâneŞi ochii ca de Nistru îmi sunt uzi.

Tu, Soră bună, poate nu-ţi dai seamaCă ne-ai trezit la viaţă şi pe noi,Şi, parcă, din mormânt se scoală Mama, S-arate calea-ntoarcerii-napoi.

S-a-nseninat, la Putna, Ştefan DomnulŞi clopotul din sine a bătut,Că nu i-a tras, spre laşitate, somnulPe fiii lui de dincolo de Prut.

Îţi mulţumim, nepreţuita noastră,Că, fără noi, ai dat acel răspuns,Ce nu te face-n casa ta sihastrăŞi lanţul lor, acum, nu te-a ajuns.

Tu să ne spui cum să venim la tineŞi ce să-ţi dăm, prea buno, să rezişti,Ca neamului întreg să-i fie bine,Scăpat de trădători şi anticrişti.

Iubită Soră, Ţara nu te lasă, Vei regăsi iubirea ei deplin, Te aşteptăm, definitiv, acasă,Revino, Basarabie! Amin!

5 august 1993

Vară cu caiStudiu fotografic: Alexandru Cornienco

2 Literatura şi arta Nr. 29 (3594), 17 iulie 2014

A plecat dintre noi un mare prieten al nos-tru și al săptămânalului „Literatura și Arta”, Ion Fiodorov. L-am cunoscut prin anii ’90 din pagi-nile almanahului „Dintre sute de catarge”, unde a debutat cu proză scurtă. Apoi, peste ani, iată-l în paginile revistei noastre. Urmărea cu atenție actualitatea și scria pentru publicaţia pe care o prețuia – era foarte receptiv la toată proza vieții de care tot avem parte! Când își aducea rândurile cu rodul nopților și al frământărilor permanente întregite în pagină, intra mai întâi la Nicolae Da-bija și i le punea pe masă – așa procedează foar-te mulți autori, inclusiv cei tradiționaliști, „de modă veche”, cei care-și scriu cu sufletul artico-lele. Apoi trecea și pe la noi să ne vadă, să mai schimbe o vorbă-două, să-și verifice opiniile, de ce nu?! Și asta e o metodă a jurnaliștilor buni!

Era constructor și în tinerețea-i, printre mai multe clădiri din Chișinăul nostru drag, a muncit la ridicarea Teatrului de Operă și Balet. Îi plăcea să-și amintească de acea perioadă, povestea cum a lucrat, cum au participat constructorii la deschiderea teatru-lui – darea în exploatare...

Meseria pe care a iubit-o foarte mult i-a adus și alte bucurii: fiind un bun gospodar și de o hărnicie tradițională pe la noi, nu putea admite ca cineva dintre prieteni să aibă anumite necazuri ce ar ține de acest domeniu, că ar avea de rezolvat ceva la acest capi-tol! Din clipa când afla de ele – erau și ale lui! Erau ca și lichidate problemele! Ba mai mult – avea grijă

de sediul nos-tru. Alte ori – după ploi și ninsori mari, dintre cele ce se întâmplă periodic peste tot în lume – venea să vadă dacă totul este bine, dacă nu e inundat subsolul, dacă acoperișul nu a cedat...

Și vara asta l-am văzut foarte inspirat – a renovat pra-gul din curte

al clădirii. De mai mare dragul să urci aceste trepte!A avut un destin zbuciumat, presărat cu de toate:

colegii, rudele și apropiații cunosc cum și-a îngrijit cu incomensurabilă dragoste și infinită durere fiica, pe Diana... Ca un adevărat tată, cum a și fost, era foarte mândru, omenește, de cealaltă, de Nicoleta, mezina, o fire deosebită, excepțională, de mare calitate mo-rală, despre care a scris și revista noastră când a aflat, din terțe surse, despre adevăratul eroism al vieții, neanunțat, al fiicei lui Ion, al Nicoletei, cadru didactic la Liceul Teoretic „Vasile Alecsandri” din Chișinău...

Acuma, chiar ne vine să credem că anume Diana „l-a chemat la sine” în clipele când Ion, seara târziu, citea, înainte de somn, din Pan Halippa – se pregă-tea, se vede, să scrie ceva, se documenta... A plecat la Domnul, și și-a găsit odihna în inima cimitirului din satul Batâr, în liniștea culcușită între cruci, fal-nici nuci, pruni și tufe de liliac, liniște inundată din belșug și de mătasea ierbii la mijlocul verii... Tărâm străjuit și de ciripit de păsări, şi de bocet și de aminti-rea îndurerată a memoriei... L-au petrecut rude, satul cu Biserica Sf. Mihail și Gavriil, ridicată în 1914, cu un impresionant cor diriguit de un excepțional preot, părintele Simion Popovici. Colegi și prieteni îndoliați și ei. L-au plâns soția Liuba, fiica Nicoleta, ginere-le și nepoții, prietenii şi consătenii... Am lăcrimat cu toții, aruncând și mâna de târână peste mormântul ce a încăput zbuciumul, neodihna și hărnicia unui bun creștin...

Frate Ioane! Cei care te-au respectat, iubit și apre-ciat îți vor păstra vie memoria! Dar îți vor simți acut absența...

Odihnește în pace.Elena TAMAZLÂCARU

Slujitorii vremurilor de prigoană… Au fost judecaţi şi deportaţi, umiliţi şi strâmtoraţi, ne-dreptăţiţi şi batjocoriţi, dar prin credinţa lor ne-strămutată, prin curajul lor neafişat ei au reuşit să păstreze vie flacăra Ortodoxiei pe meleagul nos-tru, să menţină focul rugăciunii în inimile acestui neam. Măcinaţi de ani şi boli, urme ale acelor vremuri, se duc unul câte unul către Domnul… Atât de puţini au mai rămas în viaţă… Printre cei care mai continuă să facă şi azi slujire la Altarul Domnului este şi clericul Bisericii „Întâmpinarea Domnului” din Chişinău, protoiereul Vasile Gu-livati, care pe 9 iulie a atins venerabila vârstă de 85 de ani.

Ne-am întâlnit la biserică, după Sfânta Liturghie. Mi-a venit în întâmpi-nare, ieşind din Sf. Altar, cărunt, puţin adus de spate, cu paşi domoli, căci boa-la de inimă nu-i mai permite să mear-gă repede. Chiar de la bun început m-a impresionat cuvântul său atât de ales, îngrijit, frazele compuse, închegate frumos, limba nealterată, vorba-i lentă, deşi spusă în şoaptă, din aceeaşi nepu-tinţă, şi ochii blânzi, plini de viaţă.

La venerabila vârstă la care a ajuns, părintele are o memorie minunată, amintindu-şi până în cele mai mici de-talii multe evenimente şi momente din biografia sa. Aşa am avut să aflu că pre-oţia pentru el nu a fost o alegere întâm-plătoare, ci a fost o adevărată chemare:

„M-am născut într-o familie de oameni gospodari, ţărani, temători de Dumnezeu, care mergeau regulat la biserică, ţineau toate postu-rile. În familie am fost 14 copii, 2 dintre care au murit, am trăit în înţelegere şi în dragoste. Cea care m-a dus la slujirea preoţească a fost dra-gostea faţă de Sfânta Biserică insuflată acasă. Mi-amintesc şi acum, că, fiind copil, păşteam vitele sub pădurea Nişcănenilor din părţile Că-lăraşilor, şi, fiindcă mergeam des la biserică şi auzeam cuvintele preotului, luam şi eu cămă-şuica mea, o prindeam într-un bumb la gât, le-gam un bulgăre de pământ cu un tei de hlandan şi spuneam cuvinte auzite la slujbă, şi dădeam cu bulgăraşul cel legat cu tei, închipuind cădel-niţa. Se vede că atunci Domnul mă chema pe mine, aprindea focul mai tare în sufletul meu pentru a deveni preot. Pe la vreo nouă anişori, am citit Ceasul întâi în biserica noastră din sa-tul Seliştea Nouă, com. Călăraşi, jud. Lăpuşna. Totdeauna am avut dragoste de biserică şi de preoţi. Odată m-am dus cu tata la hramul mă-năstirii Hârbovăţ şi am văzut cum îl îmbrăcau pe arhiereu, şi atâta dragoste am avut că am zis că nu mă mai duc acasă. Tata a ascultat, au auzit şi mai mulţi călugări bătrâni care stăteau acolo pe scaun lângă biserică. Auzind că plâng că nu merg acasă, au spus tatei să meargă să vorbească cu economul. Ne-au luat la masă şi am auzit Axionul Maicii Domnului şi încă mai tare s-a aprins în mine dragostea de Dumne-zeu şi Biserică. Părinţii trebuiau să dea o sumă de bani ca să merg la şcoala de la mănăstire şi să devin preot. Dar tata a spus că numai preot de ţară să devin, aşa a spus el… Am început să adun actele, dar s-a început războiul şi s-au risipit toate planurile mele.”

„Războiul şi cele care au urmat după el i-au răvăşit toată viaţa şi i-au prescris un destin cu totul neaşteptat de băieţandru care râvnea să slujească Domnului. Îşi aminteşte părintele Vasile:

Au fost timpuri grele, mai ales după 1944. Fratele meu a fost luat prizonier, când venea acasă la familie din armata română şi a fost trimis în lagărele morţii. Întâi a fost dus la Iaşi, închis într-un lagăr mare, apoi a fost îmbarcat cu alţii în vagoane de vite şi dus în Siberia. A trecut prin Călăraşi şi a aruncat-o la gară o scrisorică, care a fost găsită şi astfel a ajuns la soţie, la familie. Scria: „Tată şi mamă, iertaţi-mă că ne duc în Rusia în lagăr. După război, dacă va da Dumnezeu, ne vom întâlni”. Acolo a rămas… Acolo, dacă era omul bolnav sau ne-putincios, îl aruncau de viu într-o groapă mare, şi el mai căuta acolo ajutor de la oameni, cum putea el, cu mânuţele lui neputincioase, acolo s-a stins el din viaţă…. După război, după ocu-parea Basarabiei de către bolşevici, s-au purtat foarte rău cu noi, deportări, preoţii, slujitorii de stat, învăţătorii au fost arestaţi, judecaţi, maltrataţi, duşi în Siberia. S-au organizat col-hozuri, au luat pământurile de la oameni, i-au obligat să intre în colhoz. Care nu voiau să intre erau bătuţi prin beciuri, au fost lucruri foarte nedrepte şi foarte urâte din partea celor care au ocupat Moldova – comuniştii bolşevici. Au închis bisericile noastre, mănăstirile, care le-am avut de la străbunii noştri, de la domnitorii noştri, au arestat preoţii… Un alt frate al meu a fost luat în armata sovietică. A fost trimis în Germania, era ager la minte şi a învăţat limba, a făcut cunoştinţă cu o fetiţă, era din sectorul american. Se întâlnea cu dânsa, a fost la părin-ţii ei şi ea pe aici a fost. Pentru aceasta a fost arestat şi condamnat la 25 de ani şi 10 ani lipsit de drepturi. Şi aici s-a răsfrânt ura comunişti-lor asupra familiei noastre… Activiştii de partid din sat ne strigau din urmă, ne făceau spioni, cică fratele a vândut patria sovietică. Am fost persecutaţi, ne-au confiscat averea. Când au venit călăii să facă confiscarea averii fratelui meu, au numărat toate furculiţele şi farfurii-le şi au luat o parte care se socotea a fratelui meu condamnat. Mama mea… îl plângea pe Costică, care a murit în lagărele morţii, şi pe Alexandru, care a fost condamnat pe atâţia ani, pe urmă a început să mă plângă şi pe mine… Văzând plânsul mamei, m-am dus şi eu să caut dreptate, dar am fost prins şi condamnat, la 17 martie 1950, la 10 ani într-un lagăr de concen-trare. M-a plâns mămica şi pe mine… Nu am găsit-o când am venit, s-a dus către Domnul, dar lacrimile ei şi acuma parcă le văd…”

A fost eliberat mai devreme, după moartea lui

Stalin. Doar în 1957, Vasile Gulivati s-a apropiat de realizarea visului său de o viaţă – să devină slujitor al Altarului, căci a intrat la Seminarul Te-ologic din Odesa. Absolvind instituţia, şi-a căutat rostul prin regiunea Ismail, ba la o biserică, ba la alta, pe unde slujeau foştii săi colegi, dar nu a prins rădăcini acolo. În plus, avea şi probleme de familie pe atunci. Căci, după cum recunoaşte părintele Vasile, s-a însurat din dragoste, „am că-utat mai mult la frumuseţe decât la suflet şi am luat soţie venită din alt sat, dar se vede că n-a fost din familia cea care trebuia să fie, după cali-

tăţile pe care trebuie să le aibă preoteasa şi pre-otul. Pentru că este legătură strânsă între preo-teasă şi între preot, cu credinţă şi cu dragoste”. Aşa că, după mai multe încercări de a cimenta un cămin familial bine plăcut Domnului, chiar dacă aveau de acum doi copii, au fost nevoiţi să se despartă. Această situaţie delicată din familie, ba şi timpurile de prigoană contra Bisericii, care mai continuau, i-au determinat cursul vieţii pe o bună perioadă de timp. A lucrat la Uzina de Tractoare din Chişinău, în alte unităţi economice.

În 1970, a fost hirotonit diacon şi trimis la prima sa biserică – în satul Budeşti din suburbia Chişinăului. În 1988, a primit taina preoţiei şi a fost numit cleric la Coloniţa. Dar au venit oame-nii de la Mileştii Mici şi l-au cerut de preot în biserica lor, care se redeschise după 30 de ani de pustiire. „Puseseră” ochiul pe el pe vremea când era diacon la Ialoveni, unde veneau mulţi mileş-teneni să se roage. Părintele Vasile îşi aminteşte cum a găsit el acest sfânt locaş:

„Biserică închisă, văruită, acoperită, dar fără icoane, fără veşminte, fără cărţi, toate fiind fura-te, fără prestol, fără nimic. Mi-am suflecat mâne-cile şi m-am apucat de lucru. S-a scos mult pă-mânt de acolo, care a fost adus de ape, s-a lucrat foarte mult. Aşa am început a sluji – cu veşminte de împrumut, cu steaguri rupte, fără cărţi şi fără icoane. Am făcut o masă în altar, căci iconostasul era devastat, icoanele fiind furate. Se păstraseră doar o icoană a Mântuitorului şi una a Maicii Domnului. Am pus o masă în altar şi făceam sluj-bele vecerniei, ale acatistelor, botezuri etc. A dat Dumnezeu şi cu ajutorul oamenilor, mai ales al omului de mare credinţă Grigore Gologan, care era pe atunci directorul Asociaţiei de la renumi-tele beciuri de vinuri, Dumnezeu să-l ierte, am început acele lucrări şi le-am săvârşit cu bine.”

Părintele Vasile povesteşte cu lux de amă-nunte vizita Patriarhalului Alexie II la Mileştii Mici. Aflase că acesta urma să vină în septem-brie 1990 la Chişinău să hirotonisească doi arhi-mandriţi. Părintele Vasile îşi aminteşte şi acum cine l-a însoţit pe Patriarh, care mitropoliţi şi de unde, îi numeşte pe toţi funcţionarii, care făceau parte din delegaţie, descrie colacii, care au fost înmânaţi oaspeţilor, fiecărui după rangul său, ce bucate şi ce vinuri s-au servit, ce s-a vorbit. Tot atunci părintele a fost decorat cu o distincţie bise-ricească şi a fost ridicat în treapta de protoiereu.

Aşa a rânduit Bunul Dumnezeu ca părin-tele Vasile să fie transferat la o altă biserică, la Malcoci. Timp de 20 de ani şi-a dus cu smere-nie slujirea în acest sat. A făcut multe şi pentru acest sfânt locaş, amenajându-l şi îngrijindu-l cum a ştiut mai bine. Se gândea că aici îşi va dormi şi somnul cel de veci, dar nu a fost să fie. La adânci bătrâneţi a trebuit să-şi mai schimbe o dată parohia. Astfel a ajuns la Biserica „În-tâmpinarea Domnului” din campusul Univer-sităţii de Stat din Chişinău, unde deseori obiş-nuia să vină în vizită la prietenul său, vrednicul de pomenire arhimandritul Ermoghen (Adam):

„Sunt mulţumit aici, am găsit mângâiere, linişte, mă respectă şi părintele-paroh Octa-vian Moşin, şi părintele Mihail, şi părintele Constantin. Rog pe bunul Dumnezeu să ne binecuvânteze pe mine şi pe dânşii să ajungă la anii mei, să ajungă în frică şi dragoste de Dumnezeu, să fie întotdeauna tari în credinţă, tari în ispite, care ne vin de la diavolul şi de la cei fără de Dumnezeu. Sunt bucuros de ceea ce mi-a dat Dumnezeu, şi de sănătatea pe care o am, deşi sunt cam bolnav, dar mă întăreşte Bunul Dumnezeu şi fac sfânta slujbă”.

Părintele-paroh Octavian Moşin poartă tot respectul acestui vrednic slujitor înaintat în vârstă şi spune că puţini dintre preoţii tineri au aceeaşi râvnă, străduinţă, responsabilitate şi dra-goste pentru cele sfinte, precum le are părintele Vasile Gulivati. Străduinţa lui de-a lungul slujirii preoţeşti a fost apreciată cu toate distincţiile bi-sericeşti, începând cu Bedreniţa şi terminând cu dreptul de a sluji cu Uşile împărăteşti deschise până la Heruvic.

La ceas aniversar, când părintele Vasile s-a învrednicit să ajungă la onorabila vârstă de 85 de ani, toţi clericii Bisericii „Întâmpinarea Domnului”, fiii săi duhovniceşti, enoriaşii îi doresc din tot sufletul ca Bunul Dumnezeu să-l întărească, Maica Domnului să vegheze la că-pătâiul său, ştergându-i lacrima de pe suflet şi să-l întâmpine pe dânsul la Porţile Raiului.

Întru mulţi ani, părinte Vasile!

Clericii şi enoriaşii Bisericii „Întâmpinarea Domnului”

De la suflet la suflet

Pe Victor Crăciun l-am considerat dintot-deauna adevăratul ambasador al României în Republica Moldova, dar şi adevăratul amba-sador al Republicii Moldova în Ţară. Exce-lenţa Sa e ambasadorul unei ţări alcătuite din două state sau ambasadorul a două state care fac o Ţară: cea a spiritului.

Victor Crăciun îşi clădeşte Ţara sa din vise şi speranţe, apropiindu-i fiinţarea.

E preşedintele neoficial al românilor din afara României.

Poate să-i adune, să le vorbească, să-i facă să se ştie împreună cu Ţara, să nu se creadă abandonați sau uitaţi undeva pe mapamond.

E un om integru.Care emană bunătate.Care face risipă de încredere.El nu ţine discursuri, lui îi place să reali-

zeze fapte, care ulterior devin discursuri: Poduri de Flori, Congrese ale Românilor din lume, omagieri ale marilor personalităţi ale neamului etc.

După 1990 a instalat peste 50 de busturi şi monumente, semănând cu ele aproape tot spaţiul dintre Prut şi Nistru.

Citează de multe ori spusa celebră a lui Octavian Goga: „O graniţă se păzeşte cu un corp de armată sau cu statuia unui poet”.

În acest sens Victor Cră-ciun e apărător de graniţă. Doar că graniţa sa nu coincide cu cea croită de războaie şi poli-ticieni, ea ţine seama de configuraţia etnică a

hotarelor.Astfel, meritul său

este de a aduna, spiritual, ţara la loc.

A părăsit Basarabia în 1944 încă pe când era copil, dar n-a abandonat-o niciodată, a purtat-o în su-flet, a iubit-o şi i-a învăţat şi pe alţii s-o iubească.

El ne-a îndemnat pe noi, românii din afara ac-tualelor frontiere ale Ro-mâniei, să nu ne simţim în România ca Acasă, ci

Acasă. Ne-a convins că noi nu suntem musa-firi aici – noi suntem Acasă.

El, basarabeanul, ne-a încredinţat pe noi,

basarabenii, că România de dincoace şi de dincolo de Prut în hărţile lui Dumnezeu nu are graniţă trasă pe la mijlocul ei.

Că România are nevoie de toţi românii.Am apreciat calitatea lui de diplomat. De

bărbat care ştie să convingă. Care are argu-mente pentru toate situaţiile. Primul dintre ele fiind dragostea de Ţară.

În zilele de mâine, când cineva va numă-ra busturile semănate de Victor Crăciun de-a lungul şi de-a latul Basarabiei, va constata că lipsește unul: cel al lui Victor Crăciun, am-basadorul spiritual al celor două Românii, câte erau acestea în anul 2014, şi cel al uneia singure – câte sunt în visurile acestui distins cărturar, de la care neamul nostru învaţă cum să se iubească.

Nicolae DABIJA

Luminoasă să-ţi fieamintirea, frate Ioane...

Scări spre stele…În memoria lui Ion Fiodorov

Parcă ieri stăteam la sfat,La redacţia iubită,Bunul meu, sfătos bărbat,Cu „peniţa ascuţită”.

Meştereai frumoasa scară,Şi-mi spuneai cu glas încet:„Ca să urce-o scriitoare,Ca să urce un poet…”.

Nici prin gând nu îmi treceaDespre vestea cu durere,Că tu însuţi vei urcaScările ce duc spre stele…

Ion BAJUREANU

Într-o lume săracă-săracă, aflu că se găseşte în vânzare şi pâine de 1 leu

50 de bani, pe care o cumpără cu sacii de la alimentară, dar la un preţ de doi lei, cei care au câini de rasă. Mai aflu că pentru a procura cele 7-8 pâini rămase, mai multe bătrânele, cu pensii mizere, prind rând la Alimentară de pe la orele 7 dimineaţa. In-credibil, dar chiar în seara aceleiaşi zile, absolut întâmplător, cumpăr şi eu o astfel de pâine, după care, după cum aflu, aşa şi n-a mai venit o bătrânică, „abonată” la ea, care o procura de obicei.

Paradoxal, o cunoştinţă mă convinge, că e bine că stăpânii cânilor de rasă o pro-cură, pentru că şi cânii trebuie să mănânce.

De acord, zic, dar cineva care-şi permi-te să ţină câini de rasă, în loc să procure pâine cu sacii, rupând de la gura săracilor, ar putea, cu acelaşi succes, să le procure mâncare pentru animalele de casă de la un magazin specializat.

Răspunsul conlocutorului întârzie... Într-o lume bizară-bizară, un tânăr în-

alt, uscăţiv, îmbrăcat acceptabil, probabil, cu haine de împrumut, plăcut la chip, cu un aer concentrat, ziua în amiaza mare căuta prin tomberoane...

Într-o lume absurdă-absurdă, trece prin faţa mea, fără grabă, o pisică albă... Pentru a avea un stăpân e prea slabă, dar pentru a fi alungată de la casă are blăniţa prea albă şi curată. Presupun că are un stăpân sărac, dar cu mare grijă pentru animale sau poate

unul mai avut, dar zgârcit.Într-o lume nebună-nebună, merg pe

lângă piaţa de haine, spre staţia de trolei-buz. La ora aceasta, de după amiază, trecă-torii sunt mult mai rari. Pe partea dreaptă a trotuarului, în faţa unei oglinzi nu prea mari, o tânără mămica probează de zor o pălărie cochetă. Zic o tânără mămică, pen-tru că la un pas de ea stă căruciorul cu un copil mic în el, de care tânăra, precum bine se vedea, tot potrivindu-şi pălăria, a uitat completamente, dar care, la un moment dat, porni să alunece spre şosea, luându-şi viteză, de pe trotuarul înclinat. Noroc că l-am ajunsesem destul de aproape, încât, din câţiva paşi, să-l pot opri la timp, aten-ţionând-o pe mămică. Tinerei mămici i-au dispărut momentan bujorii din obraji, s-a făcut palidă la faţă şi a scăpat pălărioara pe jos… Abia a putut îngăima câteva cuvinte de mulţumire, şi nu ştiu de ce, dar nu cred că şi-a mai cumpărat pălărioara care-i ve-nea atât de bine. De-altfel, nu ştiu dacă-şi va mai cumpăra vreo dată o pălărie, mare sau mică, de vară sau de primăvară…

Într-o lume indiferentă-indiferentă, o maşină cu patru pasageri, exceptând şofe-rul, la intrarea în parcarea unui market de la Telecentru, se opreşte, totuşi, la aproape doi metri de un porumbel alb, cu gâtul de un verde închis, care ciuguleşte de zor, cu

atâta poftă, nişte firimituri scăpate pe jos, dintr-o bucăţică de coptură, pe care o fi căl-cat cineva, înfigând-o bine de tot în trotuar. Porumbelul nici nu se sperie cel puţin de imensul (comparativ cu el) automobil, din faţa căruia nici n se clinteşte măcar, uimin-du-i şi încântându-i cu insistenţa sa atât pe cei patru pasageri, exceptând şoferul, cât şi pe mine, care m-am oprit la doi paşi de maşină.

După câteva minute bune de aşteptare, automobilul, dă, totuşi, înapoi, şi-o i-a mai printr-o parte, ocolind până la urmă minu-nata păsăruică.

Într-o lume egoistă-egoistă, oamenii se duc la mare. La plajă. La soare. Unde, la drept vorbind, aş fi vrut să stau şi eu, măcar o zi. Pentru a mă curăţa de zgura unor zile, de care n-am fost responsabilă. Pentru a-mi împrospăta suflarea, respirând cu nemărgi-nirea mării. Pentru a mă bucura de iluzia unei linişti pe care o văd doar în vis.

Dar mulţi oameni, se duc, totuşi, la mare, unde stau, lipsiţi de griji, bine mersi, cu lunile. Unde nu atât se odihnesc creativ, cât petrec din zori şi până noaptea târziu, prin piscine şi restaurante. De unde se întorc mai obosiţi decât au plecat, visând la viitoa-rea vacanţă…

Ce importă pentru ei că undeva, nu de-parte, vecinii noştri, ucrainenii, ţin piept

unui potrivnic ce se consideră de neînvins, a cărui forţă militară n-o subapreciază nimeni. Ce importă pentru ei, că tinerii ostaşi, prin-tre care şi români din regiunea Cernăuţi, cu preţul vieţilor lor, ne apără de ceea ce, altfel, ni s-ar fi putut întâmpla nouă.

Mă gândesc la ostaşii ucraineni, care luptă pe viaţă şi pe moarte, să-şi apere ţara de invazia rusească. Care apără şi aceste vise ale noastre, legate de mare şi de soa-re. Şi sunt convinsă că nu visează, în nici un caz, la ordine şi medalii, ci se gândesc cum să cureţe pământul matern cât mai curând de răpciugă, ca să se termine mai repede războ-iul, şi să plece şi ei, cu soţiile şi copiii, cu iu-bitele lor, cu rudele şi prietenii, măcar pentru câteva zile la mare...

Dar mulţi dintre ei rămân, deocamdată, pe câmpul de luptă, cu buzele uscate, în arşiţa verii, sub soarele care arde fără milă. Unii, sub privirile nemiloase ale insurgenţi-lor separatişti, care nu mişcă un deget, vă-zându-i cum se zbat între viaţă şi moarte. Mai mult decât atât, îi privesc satisfăcuţi şi-i filmează...

…N-am fost de ani buni la mare şi nu cred că mai vreau să mă duc şi vara aceasta.

Nu cred că aşi putea încerca să-o cu-prind cu privirea, fără să văd, în lumina as-finţitului, valurile ei purpurii de preacuratul şi sfântul sânge al ostaşilor ucraineni, care apărându-şi ţara, apără şi imprevizibila(vai!) noastră linişte.

Nina JOSU

Românii din Moldova şi Ucraina, recunoscuţi drept

cetăţeni româniPeste trei milioane şi jumătate de români din Republica Moldova şi din

Ucraina ar putea fi recunoscuţi drept cetăţeni ai României, aceştia urmând să-şi ridice automat actele de la Oficiile de Stare Civilă. Măsura este prevăzută într-un proiect de lege al PSD, cu şanse mari de aprobare în contextul ultimelor evenimente din zonă. Un proiect de lege „revoluţionar”, aşa cum îl numeşte presa din Republica Moldova, iniţiat de deputatul PSD Bogdan Diaconu, urmează să fie aprobat de par-lamentari. Actul normativ prevede ca locuitorii din teritoriile României ocupate de fosta URSS în urma Pactului Ribbentrop-Molotov şi care au dobândit cetă-ţenia română prin naştere, potrivit legilor în vigoare, până la data de 23 august 1944, precum şi descendenţii lor până la gradul III, să îşi păstreze cetăţenia română. Potrivit proiectului, aceştia pot solicita la toate Oficiile de Stare Civilă din România transcrierea sau înscrierea în Registrul de Stare Civilă a certificatelor eliberate de autorităţile străine. „Nu trebuie să le dăm cetăţenie, ci doar actele de stare civilă: buletin, paşaport, certificat de naştere. Nu se va mai merge pe redobândirea cetăţeniei, ci pe recunoaştere. Sunt vreo 3.500.000 de români din Republica Moldova şi Ucraina care vor intra sub prevederile acestei legi”, ne-a declarat deputatul Bogdan Diaconu.

Potrivit expunerii de motive a proiectului legislativ, Constituţia României, şi cea din perioada interbelică, şi cea comunistă, şi cea de acum, prevede foarte clar că

cetăţenia română dobândită prin naştere nu se poate pierde. „Există 28 de dosare câş-tigate de cetăţeni români din Moldova şi Ucraina la tribunalele şi judecătoriile din Iaşi şi din Bucureşti, sectorul 1, în care, pe această argumentaţie, instanţa le-a recunoscut faptul că sunt cetăţeni români şi a obligat serviciile de stare civilă să le elibereze documente. Mai mult, legile privind cetăţenia din perioada interbelică, prin care li s-au acordat cetăţenie celor care erau deja născuţi când teritoriile româneşti au revenit la patria-mamă după Primul Război Mondial, sunt şi acum în vigoare, nu le-a abrogat nimeni. Toate contactele pe care le-am avut în Republica Moldova, toate informaţiile care îmi vin spun că această procedură de redobândire a cetăţeniei este complicată şi este îngreunată special de un soi de mafie a cetăţeniei, pentru că se dă pe bani. În plus, se aşteaptă ani de zile până se ob-ţine. Acest proiect de lege este făcut în colaborare cu academicianul Nicolae Dabija, de la Chişinău, membru al Academiei Române şi un lider al comunităţii româneşti din Basarabia, şi cu încă câteva ONG-uri de acolo”, a mai afirmat Bogdan Diaconu.

(„Ring”, nr 1468, 24 martie 2014)

PĂRINTELE VASILE, MĂRTURIE VIE A UNEI ISTORII VITREGE…

DE-ALE… MĂRII

AMBASADOR AL ROMÂNIMII

Pe Iacob Solonari din Ialoveni, un bărbat între două vârste, îl cunosc de câteva luni. S-a dovedit a fi o fire agreabilă, un interlocutor de excepţie, are logică sănătoa-să şi minte lucidă. Plus la toate este şi un mare patriot al neamului.

Fiica mea, Sorina, studiază la Liceul „Gheorghe Asachi” din Chişinău, mi se destăinui el într-o bună zi. A absolvit clasa a noua cu menţiune. Are planuri mari pe viitor.

Iacob, ca şi fiecare părinte, îşi doreşte un viitor pros-per pentru copilul său. Opţiunea lui este clară – integrarea plenară a ţării noastre in Uniunea Europeană. Însă omul este alarmat de ceea ce se întâmplă în ţara vecină − Ucrai-na. Ambiţiile imperiale ale Rusiei, care iarăşi îşi arată

colţii, îl îngrozeşte şi îl indignează la culme.Iacob este pasionat, pe lângă multe altele, de istorie

şi literatură. Îi place să citească mult. „Literatura şi arta” este publicaţia sa lui preferată. Îl fascinează articolele scrise cu mult har gazetăresc, varietatea temelor abordate.

În una din ţările scandinave şase preşedinţi de ţară au fost scriitori, îmi spune Iacob şi mă priveşte iscoditor. − Ar fi minunat ca şi noi să avem un astfel de preşedinte. După mine, continuă el, cea mai bună candidatură ar fi… şi-mi spune numele unui scriitor îndrăgit. Îl respect foar-te mult pentru deosebitul său talent scriitoricesc, pentru publicistica sa combativă şi capacitatea enormă de mun-că. Cred că anume dumnealui ar fi un adevărat preşedinte pentru noi, românii basarabeni.

De astă dată Iacob m-a lăsat fără drept de replică. Nu am nimic împotriva acestei idei frumoase, dar mă mai gândesc că dacă maestrul ar ajunge preşedinte de ţară, atunci ziua lui de muncă ar trebui să aibă nu 24, ci…42 de ore.

Îmi place ideea ta, îi răspund amicului meu. Dar să nu uităm că scriitorul preferat al lui Filip Solonari şi al meu este de mulţi ani preşedintele nostru de suflet, dar şi al milioanelor de admiratori din întreaga lume.

Chiar de nu are jilţ incrustat şi covor roşu sub pi-cioare.

Îi doresc lui şi săptămânalului Literatura şi arta la mulţi ani!

Vlad ARHIP

Preşedintele nostru Gânduri frumoase

Ion Fiodorov la una dintre acţiunele ale Forului Democrat al Românilor din Moldo-

va la Teatrul de Vară. (12 mai 2012)

3Literatura şi arta Nr. 29 (3594), 17 iulie 2014

„Rusiei, probabil, îi este

sortit rolul istoric de a fi o oarecare lecţie pentru alte popoare, arătând

ce nu trebuie făcut în niciun caz”.(P. Ceaadaev)

Spunea în bună cunoştinţă de ca-

uză acest mare intelectual rus, cu aproape 200 de ani în urmă, un adevăr care este va-labil şi astăzi. În cea mai importantă lucrare a sa, „Scrisori filosofice”, care a provocat nemulţumirea peste măsură a autorităţilor ţariste, Ceaadaev îşi exprima indignarea în legătură cu excomunicarea Rusiei de la „educaţia universală a rasei umane, stag-narea spirituală”, fapt pentru care revista a fost închisă, editorul surghiunit, iar Ceaa-daev declarat nebun.

Dar oare astăzi în Rusia se procedează altfel? Îndiferent de regim – ţarist, comu-nist, putinist – metodele sunt aceleași, as-tăzi poate mai dure, deşi îmbrăcate în straie moderne. Dacă regimul ţarist îşi surghiu-nea oponenţii în Siberia, atunci regimurile stalinist şi putinist îi lichidează. Este şi ca-zul cunoscutei jurnaliste, atât de incomode regimului putinist, Anna Politkovskaia, care scria fără ocolişuri atât despre ticăloşii ceceni, cât şi cei ruşi, ca şi marele scriitor rus L. Tolstoi. „Această crimă a adus Rusi-ei un prejudiciu mai mare decât publicaţii-le Annei Politkovskaia…Ea era cunoscută în cercurile jurnalistice, însă influenţa ei asupra vieţii politice a Rusiei a fost mini-mă”, declara V. Putin într-o conferinţă de presă în or. Dresda în 2006 în prezența can-celarului Angela Merkel. Şi pentru „aceas-tă influenţă minimă” a fost pur şi simplu lichidată. Putin îşi lichidează oponenţii, îi marginalizează prin aparatul represiv. Ca şi cu 70 de ani în urmă, în Germania lui Hitler, în Rusia putinistă de astăzi nu există opoziţie, cu excepţia unor opozanţi con-structivi aflaţi în slujba ţarului. Putin este demn de idolul său Hitler. El a adus o bună parte a poporului rus la o stare de psihoză generală ca şi predecesorul său Hitler. Este oare normal că circa 60% dintre întrebările primite de Putin în timpul ultimului „sfat cu poporul” se refereau la Ucraina, atunci când în „necuprinsa” lor ţară există atâtea probleme de rezolvat?

Putinismul este o belea căzută pe ca-pul poporului rus absolut întâmplător. „Faptul că pe conducătorul Rusiei astăzi îl cheamă V.V.Putin este un fapt întâm-plător. Dacă nu ar fi fost B. Berezovski cu energia lui turbată, ar fi putut fi altul, de ex. E.M.Primakov…Pe scenă (guvernarea rusească este privită ca o scenă de teatru, deseori al absurdului – n.n.) a apărut pe neaşteptate un alt personaj (altul decât E. Primakov – n.n.), care a apelat la alte straturi ale psihicului poporului. Tânărul, energicul ofiţer al serviciilor secrete, care dă comenzi scurte şi clare, care trimite regimentele ruseşti în Caucaz, aducând groază şi moarte teroriştilor şi duşma-nilor Rusiei, şi sufletul feminin al Rusiei, care se topeşte după conducători auto-ritari, trece de la elegantul E. Primakov la tânărul erou-amant”, scrie jurnalistul A. Piontkovski. Cum s-a întâmplat că în fruntea acestui colos, care are în posesie teritorii necuprinse şi imense bogăţii natu-rale, a venit un necunoscut, un simplu co-lonel de securitate? Într-adevăr, „Rusia nu poate fi înţeleasă prin raţiune”, cum scria cunoscutul poet rus I. Tiutcev. „Cei care mor în Cecenia, cei care îngheaţă fără încălzire în Extremul Orient, beţivanii din

Rusia centrală vor încerca din răsputeri, împotriva oricărui sens raţional, să susţi-nă mitul putinist şi raitingul putinist, şi în acest sens Putin este tatăl nostru. Acesta este ultimul mit rusesc, fără sens şi crud”, scrie jurnalistul A. Piontkovski. Şi acest nou „salvator al naţiunii”, care i-a adus rusului de rând falsa percepţie de cetăţean al unei supraputeri, „de acord să fie gol şi flămând, dar cu o rachetă subsuoară, ca şi copilul Rusiei, Coreea de Nord”, a făcut ca Rusia cu complexul ei de adolescent (lucru observat şi de Marchizul de Custi-ne în cartea sa „Scrisori din Rusia”, 1839, „Rusia a rămas în dezvoltarea ei în urma Europei cu circa 400 de ani”), frustrat şi supărat, care este arhetipul conştiinţei po-litice ruseşti în ultimii ani de zile, se zbate între Asia şi Europa. „Putinismul înseam-nă izolare de lumea exterioară şi degrada-re economică. Spre deosebire de secolele precedente, economia secolului XXI este economia oamenilor liberi. Micul colonel a confundat în mod tragic secolele” (A. Piontkovski. Pentru Patrie. Pentru Abra-movici. Foc!). Deşi „Noi suntem parte a Europei, suntem împinşi din Europa” (nu acţiunile lor antieuropene şi veşnice-le mofturi de adolescent – n.n.), „Nu au crezut în tendinţa noastră spre prietenie şi pace, bunăvoinţa noastră a fost privi-tă ca o slăbiciune” (da, în special acum, când drept dovadă de „prietenie şi frăţie” i-a luat Ucrainei Crimeea şi mai doreşte întreaga parte de sud-est, creând acolo focare periculoase, ca şi anterior Georgi-ei şi Republicii Moldova. N-ai ce spune: a făcut aceste lucruri din mare dorinţă de pace şi prietenie!!!). Astfel de pasaje au tot apărut timp de peste 90 de ani, fiind luate drept motive ale cunoscutului poem „Noi pe larg prin desişuri şi păduri/ În faţa Europei dichisite/Ne vom despărţi! Ne vom întoarce spre voi/ Cu a noastră mutră asiatică”. Problema nu este în „mutra asiatică”. Turcia, o ţară asiatică şi de credinţă musulmană, este ţară aso-ciată şi o posibilă ţară membră a Uniunii Europene. Problema este în apucăturile asiatice ale ruşilor, chiar dacă ei se consi-deră europeni, lucru observat şi de jurna-listul A. Piontkovski: „În ce constă eroa-rea sistemică a modernizatorilor ruşi, care se repetă din secol în secol. Impre-sionaţi de fructele Occidentului şi dorind lacom să le posede, conducătorii noştri sciţi refuză cu ură rădăcinile civilizaţiei, aerul Libertăţii şi al Respectului Uman. De aceea, vom avea mereu câte un Putin indiferent ce nume va purta acesta”. De altfel, ultranaţionaliştii ruşi recunosc că în actuala Rusie ruşii curaţi nu ar depăşi 8%. Pentru a ascunde acest lucru, Putin a inventat un nou nume pentru cetăţenii Ru-siei „rossiane”, care trebuie să şteargă de-marcaţiile etnice existente. Le va reuşi ca şi u.r.s.s.-ului, care a încercat să creeze un nou tip de om: „homo sovieticus”. Tot mai frecvent din această masă amorfă „rossi-ane” se evidenţiază tătarii din Tatarstan, başkirii din Başkortostan.a.

Ei bine, să revenim la problema veş-nicelor pendulări ale Rusiei între Asia şi Europa. Este o stare a ruşilor de peste un mileniu, începând de la cneazul Sveatoslav din sec. IX şi terminând cu Putin. Petru I a deschis o „fereastră spre Europa”, spre progres, însă urmaşii lui continuă să-şi eta-leze „mutra asiatică” (vorba poetului) şi să flirteze cu China, Iranul şi alte ţări din Asia. Însă politicienii asiatofili ai lui Putin uită că „China este o pisică ce se primblă de una singură deja de câteva milenii. O suprapu-tere autosatisfăcută care, spre deosebire de „elita politică rusească” de astăzi, nu sufe-ră de niciun complex şi nu are nevoie de ni-

ciun parteneriat strategic cu Rusia, cu atât mai mult împotriva Americii – partenerul economic de bază şi adversar politic… Relaţiile cu China sunt privite de „elita rusească”, în funcţie de supărările pe Oc-cident, drept un tampon psihologic în zilele critice privind relaţiile cu Occidentul. Toate acestea nu sunt altceva decât nişte motive sporadice necesare „elitei ruseşti” bolna-ve de sindromul maniacal depresiv pentru clarificarea relaţiilor cu veşnic detestatul şi veşnic iubitul Occident (de fapt, sindrom prezent şi la „elita politică de stânga” de la noi – Voronin, Dodon, al cărora scop de bază nu este îmbunătăţirea situaţiei materi-ale grele a lui Moş Ion prin aderarea la Uni-unea Europeană, ci denunţarea (cu orice preţ – aşa şi-a exprimat crezul politic acest trădător de neam pus în slujba Kremlinului, I. Dodon) a Acordului de asociere, semnat cu atâta greu, însă păstrându-şi pentru ei şi odraslele lor toate favorurile Occidentului: Karlovy Vary, munţii Austriei, Londra pen-tru odraslele lui Voronin etc. – n.n.)” men-ţionează în continuare A. Piontkovskii. În general tot acest euroasianism rusesc isto-ric este secundar. „Prin repetarea de mii de ori a uneia şi aceleiaşi idei, în conştientul şi subconştientul social se impune impresia despre o Rusie care se ridică din genunchi, despre o Rusie călcată în picioare, despre o Rusie înconjurată de duşmani. Astăzi politica noastră externă în 90% din cazuri este un instrument de manipulare a conşti-

inţei”, remarcă jurnalistul. Mai adăugăm şi presa scrisă, electronică şi audio-video. În sfârșit salutăm decizia CCA de a interzice retransmiterea postului rusesc „Rossia 24” pe teritoriul Republicii, care a manipulat atâta timp masele, astfel că unii ucraineni cetăţeni ai Republicii Moldova mai degra-bă susţin Rusia decât patria lor de sânge, Ucraina.

Relaţiile Rusiei şi Ucrainei nu au fost luminoase în toată această perioadă incer-tă şi tulbure de independenţă. Tratativele de creare a spaţiului economic unic s-au prăbuşit în perioada tuturor guvernelor in-diferent de ce culoare au fost. De fiecare dată Rusia dorea crearea unor organe su-prastatale cu dominare rusească. Jurnalistul A. Piontkovski îşi aminteşte de o discuţie cu un diplomat ucrainean: „Nicidecum nu putem înţelege: ce doriţi, voi, moscalii? Ca noi să repetăm la nesfârşit cât de mai, puternici, atrăgători, minunaţi sunteţi? Ei bine, o dată în jumătate de an vă vom repeta această prostie dacă pentru voi e atât de important. Dar nu pe gratis. Piaţa rusească pentru ţevile şi zahărul nostru, gazul şi petrolul pe preţ rusesc”. În acest

comerţ făcut cu încălcarea tuturor legilor economice a constat toată politica Rusiei în ultimii 20 de ani. Ultimul, şi cel mai eloc-vent exemplu: cu Ianukovâci la putere, Ru-sia vinde Ucrainei gazul cu 260$/1000m3, iar cu Poroşenko – ridică preţul până la apr. 500$/1000m3. Care ar fi explicaţiile economice? Nu există. Există doar explica-ţii politice. Când Putin a pierdut controlul politic asupra Ucrainei, a pornit „războiul gazelor” şi invazia militară directă prin mercenarii săi, aşa-numiţii „omuleţi verzi”. Autoproclamaţii lideri din Crimeea ai „re-publicuţelor” din Doneţk, Slaviansk (do-rinţa Rusiei este ca pe teritoriul Ucrainei (şi nu numai, şi la noi încearcă să creeze astel de repubicuţe: Bălţeană, Taraclia, Comrat (este deja creată)) să apară „republicuţe” gen Harkov, Herson, Odesa şi, desigur, moldovenească nistreană) sunt niște indi-vizi obscuri, fără educație, fără scrupule, niște mercenari plătiți. Priveam cu greaţă la maimuţăreala rusului primar autoprocla-mat (sau proclamat de Rusia) lângă Putin în timpul „istoricului” pact de anexare a Crimeei la Rusia. Din păcate, la aceasta a contribuit cu „cadre” şi Republica Moldo-va: autoproclamatul preşedinte al Crimeei, Axionov, este originar din or. Bălţi, iar mai recent criminalul de război, care a încercat să creeze „republicuţe” ruseşti în Letonia şi nu i-a reuşit, căruia însă i-a reuşit să facă acest lucru în raioanele de est ale Re-publicii Moldova, V.Antiufeev, după care plânge puşcăria, apare în calitate de vice-preşedinte al autoproclamatei „republici populare din Doneţk”. Să-şi împărtăşească experienţa bogată acumulată la Tiraspol. Este probabil un târg între el şi Kremlin: eu îmi pun umărul la crearea republicii de pe Don, iar voi închideţi toate dosare-le deschise împotriva mea (dar dosare are multe. Ultapatriotul rus are o mare patimă pentru bani, furând chiar şi din „ajutoarele umanitare” ale Rusiei date Tiraspolului). Pentru teroriștii din Doneţk crezul este ex-primat foarte bine de versurile:

„În plin câmp, sistemul „Grad” /În spatele nostru se află Putin şi Stalingrad”.

Este observabilă cu ochiul liber aceas-tă psihoză, această abatere de la normal la poporul rus, care are o dragoste selectivă faţă de ruşi: absolut indiferenţi de soarta cetăţenilor ruşi de alături (ceceni, turci meshetini, de situaţia materială a ruşilor din fundăturile Rusiei), se transformă în mari apărători ai ruşilor din afară (Ţările Baltice, R.Moldova, Georgia şi, mai nou, din Ucraina).

Viitorul Rusiei este destul de sumbru – spun acest lucru analiştii politici, jurnaliştii, unii politicieni (cu excepţia celor de la pu-tere), care încearcă să lustruiască în tot chi-pul imaginea führerului, şifonată serios de multiplele găinării politice, de războaiele cecene mai vechi contra propriilor cetăţeni, şi mai noi contra vecinilor săi mai slabi georgieni şi contra surorii de sânge Ucrai-na. „Este evident că situaţia demografică şi economică nu va permite Rusiei să menţină spaţiile şi resursele sale imense mai mult de câteva zeci de ani”, scrie jurnalistul A. Migranian (de altfel, proputinist) în artico-lul său „Capul de pod central asiatic sau a treia ofensivă geopolitică a Rusiei”. Devi-ne clar pentru mulţi că destrămarea Rusiei după exemplul u.r.s.s. este iminentă (şi în această mocirlă ne îndeamnă alde Dodon, Usatâi şi Voronin să suportăm şi noi efec-tele acestei destrămări care, la sigur, nu va fi una paşnică). Problema este doar în timp. Regimul lui Putin ar putea accelera acest proces. Iar China poate să aştepte. Este ca pisica ce aşteaptă ca şoarecele slăbit să iasă din gaură.

Valeriu DULGHERU

PUTINISMUL – MOLIMA SECOLULUI XXI (II)

«Я подниму весь мир, блин, чтобы от этой России не осталось

даже выжженного поля»...«надо брать оружие в руки и идти мочить

этих, блин, кацапов чертовых»...Iulia Tâmoşenko

Unii colegi îşi înfrumuseţează articolele cu epigrafe sub formă de aforisme sau cuge-tări. Personal, nu practic asemenea procedeu, dar astăzi nu am încotro. Două propoziţii ale Iuliei Tâmoşenko, fost candidat la preşedinţia Ucrainei, situată pe locul al doilea în respectiva competiţie, îmi servesc de epigraf. O specificare: propoziţiile n-au fost scrise pe hârtie, ci rostite în cadrul unui dialog telefonic particular. Le uti-lizez nu pentru a o denigra pe dna Tâmoşenko, din con-tra, ea însăşi a recunoscut că vorbele-i aparţin şi nu se dezice de ele. Am încercat să le traduc, însă, după vreo zece minute de chin cu dicţionarul, m-am răzgândit: n-am reuşit să găsesc echivalentele potrivite în limba română la două cuvinte: блин şi мочить. Aşa că des-curcaţi-vă cum doriţi. Dacă vă e greu, întrebaţi-i pe alţii care ştiu ruseşte mai bine decât voi. Deşi, născuţi fiind în Uniunea Sovietică şi luând în calcul nivelul în-alt al cunoaşterii limbii ruse pe sol basarabean, eraţi obligaţi să le întrebuinţaţi frecvent în limba moldove-nească sovietică, extra-curriculară.

Provin din spaţiul negativului protestatar. Sunt mofturos. Orice văd în jur, nimic nu-mi place. Dacă greşesc, vă rog să-mi spuneţi ce ar trebui să agreez şi, posibil, mă voi corecta. Cu alte cuvinte, reeducaţi-mă, îndreptaţi-mă pe drumul cel bun.

Evenimentul de ultimă oră, care m-a impresionat enorm, vizează rezultatele de la BAC, dar despre ele voi scrie cu altă ocazie. Am senzaţia că Republica Mol-dova reprezintă un stat formal, cu neutralitate formală, cu integritate teritorială formală, cu limbă de stat – tot formală, după cum şi armata lui naţională de aseme-nea e formală. Un singur fenomen, care vegetează şi prosperă, pare neformal la noi: corupţia. Statul merită

elogiat: o păzeşte ca pe lumina ochilor, în pofida ata-curilor furibunde ale presei şi ale unor politicieni din opoziţie.

Ca cetăţean conştiincios, particip întotdeauna la scrutin. Şi la 30 noiembrie, spre seară, mă voi prezen-ta lângă urna de votare. Nu-mi fac iluzii: voi avea de ales între rău şi din cale afară de rău. Puţin probabil să apară între timp şi un al treilea segment, mai de nădejde.

Pe orbita externă persistă relativ aceeaşi situaţie. Am semnat un acord de asociere cu Uniunea Europea-nă. E un progres firesc: am fugit de la foarte rău, adică de la Uniunea Euroasiatică, îndreptându-ne spre Oc-cident, unde ar fi mai bine. De acord, însă demnitatea acestui Occident îmi repugnă. Produce nonstop pro-misiuni deşarte. Cuvânt nu are. Aplică doar sancţiuni verbale faţă de Rusia. E ghidat mereu de interese per-sonale, care prevalează comparativ cu cele legate... de securitatea Ucrainei.

Elita proeuropeană de la Kiev a aşteptat un sprijin consistent din partea Vestului. N-a fost să fie aşa. Ar-mistiţiul cu separatiştii lui Putin a fost respectat doar de partea ucraineană. Se solicita prelungirea lui, atât de favorabilă lui Putin. Germania şi Franţa, se observă de la o poştă, sunt dependente în mare măsură de influ-enţa Rusiei. Statele Unite şi Marea Britanie, ţări care au garantat, alături de Rusia, integritatea teritorială a Ucrainei, lipsesc din echipa de negociatori. Războiul din Ucraina în viziunea Occidentului poartă un nume catifelat – criză. Aproape ca la noi: războiul de la Nis-tru se numea la început, se numeşte şi azi – conflict. Gândind pe îndelete, şi guturaiul generează o anumită criză pentru organism. Ai băut un ceai fierbinte, ai în-ghiţit câteva pastile, şi criza a trecut. Din păcate, criza din Ucraina, cu ceai şi cu pilule substituind sancţiunile economice neaplicate, nu va fi depăşită. Conflictul de la Nistru, îmbătrânit de peste 20 de ani, căruia nu i se vede capătul, confirmă temerea mea.

Încă o descoperire ruşinoasă. Fie că basarabeanul se aseamănă cu Occidentul, fie că ultimul îl copiază pe

basarabean: ambii acţionează în vârful degetelor ca nu cumva să-l supere sau să-l enerveze pe Putin. Ce poate fi mai plăcut pentru un imperialist când vecinii se tem de el! Exceptând Ucraina!

Ca să nu explodez şi eu ca Iulia Tâmoşenko, con-chid tranşant: Occidentul, un pic, a trădat Ucraina. Dacă vecina noastră din Est va reuşi să reteze măcar un cap al balaurului corupt şi să se debaraseze de ele-mentele trădătoare infiltrate în organele de conducere ale ţării, ea va deveni un stat puternic. Cu un popor curajos, dornic să se afirme pe arena europeană, are şanse bune. Greu de anticipat evoluţia situaţiei în vi-itorul apropiat, dar astăzi Ucraina, fără voia dânsei, ne apără mai eficient de agresiunea Rusiei decât Occi-dentul cu toate componentele sale.

Nu cred că doamna Tâmoşenko va izbuti să mobili-zeze toată lumea, făcând praf şi pulbere din Rusia. Ci-vilizaţia umană se comportă pragmatic şi foarte egoist. Apărarea ţării depinde exclusiv de poporul respectivei ţări. Libertatea şi independenţa nu se dau de poma-nă, ele se cuceresc. Dacă e necesar, cu preţul propriei vieţi. Exact cum procedează Ucraina în prezent. Alter-nativă nu există. De fapt, transpare încă una. Aceea pe care am ales-o noi: să fim umili în faţa sorţii, adică în faţa agresorului. În consecinţă, am ajuns un neam dezmembrat, în tabere diverse şi fără a regreta. Zicala Tot păţitu-i priceput nu e pentru noi compusă. Nicăieri şi niciodată nu am constatat să fi tras concluzii judici-oase din lecţiile amare ale istoriei. Am mizat mereu pe întâmplări. Deocamdată, cel puţin astăzi, Ucraina se adevereşte o întâmplare fericită pentru noi. Mai rămâ-ne ca ea să cureţe Luhanskul şi Doneţkul de bandiţii ruşi şi totul se va normaliza. Iar noi, trântiţi comod în fotolii moi, vom privi la televizor cum se implemen-tează această normalizare, bucurându-ne aidoma co-piilor: fără a trage un foc de armă, nu am cedat nicio brazdă din glia strămoşească. Bravo nouă! Prost să fii – noroc să ai! Salut!

Iulius POPA (ppiulius@yahoo.com

Tot păţitu-i priceput nu e pentru noi compusă

De la 22 iunie şi până la 30 iulie 1941 în Ba-sarabia şi Nordul Bucovinei s-au dat mari lupte sângeroase pentru eliberarea acestor teritorii ro-mâneşti de sub jugul ocupanţilor sovietici. Răz-boiul României contra Imperiului Sovietic a avut un caracter total. Statul român a concentrat imense materiale, armament, energia mai multor milioane de oameni şi, în primul rând, sute de mii de os-taşi şi ofiţeri. Cunoscutul istoric român Gheorghe Buzatu a scris că cheltuielile, pierderile României în acest război „n-au ajuns încă a fi evaluate”. Numai în campania pentru eliberarea Basarabiei şi Nordului Bucovinei s-au înregistrat, de-a lun-gul a numai 33 de zile de iunie-iulie 1941, peste 22.765 de victime omeneşti, dintre care 4371 de morţi, restul fiind răniţi sau dispăruţi. (Gh. Buza-tu. Războiul mondial din 1939-1945, Iaşi, 1995, p. 27). În luptele de la Odesa, desfăşurate pentru eliberarea Transnistriei, Armata Română a pierdut 17.729 de oameni morţi, având 63.345 de răniţi şi 11.471 de dispăruţi. La Cotul Donului şi Câmpia Calmucă din 15 noiembrie 1942-15 martie 1943 Armata Română a pierdut 15.566 de morţi, 67.183 de răniţi şi 98.692 de dispăruţi. În total pe Frontul de Est, desfăşurat pentru eliberarea Basarabiei şi Nordului Bucovinei, România a pierdut 624.740 de morţi, răniţi şi dispăruţi, inclusiv 17.514 de ofi-ţeri, 12.476 de subofiţeri şi 584750 de ostaşi (p. 27, 39). Gândiţi-vă, oameni buni, toate aceste jertfe au fost făcute pentru apărarea noastră, a românilor ba-sarabeni şi transnistrieni.

Ne miră faptul că până în prezent, în Republica Moldova, nu s-a făcut nimic pentru comemorarea şi înveşnicirea memoriei publice despre aceşti eroi martiri ai Armatei Române. Au fost scrise câteva lucrări de cunoscuţii istorici Gheorghe Buzatu, Anatol Petrencu, Mihail E. Ionescu, Alexandru Duţu, Petre Otu, Teofil Oroţan, Ilie Culişniuc-Ola-ru, Alexandru Oşca, Iipa Rotaru, Aurel Pentelescu, Mihai Vasile-Ozunu, Vasile Şoimaru etc. Însă în Republica Moldova nu se cercetează această temă. Toţi ostaşii români au luptat pentru Basarabia şi Bucovina. Ei sunt toţi ai noştri, reprezintă lupta comună pentru consolidarea unităţii neamului românesc. Pe de altă parte, numai în 2010-2014 organizaţia subversivă a colonizatorilor slavi cu genericul „Vece” a refăcut circa 1000 de mor-minte şi monumente ale ocupanţilor sovietici din Basarabia. Directorul acestei „Vece”, un oarecare Nicolae Guţu a cutrierat 12 regiuni ale Rusiei şi a adus 9.069000 de ruble sau 3.547.440 de lei pen-tru restabilirea memoriei ocupanţilor roşii (M.V., 2014, 11 iulie, p. 10). La acest „sabaş” au partici-pat Marian Lupu, Dumitru Diacov, Lidia Ciumak, Elena Beleakova, diplomaţii ruşi Vsevolod Filipp, Iulia Zemcenko, Alexandr Soloviov, ex-miniştrii Vladimir Kikţenko, Vitali Olexici, Elena Zamu-ra, generalul Vladimir Şmarov şi alţii. În această operaţie ilegală de susţinere a cotropitorilor so-vietici au participat fără niciun fel de remuşcări primarii din comunele Plop-Ştiubei, Grădiniţa, Chircăieşti, Purcari, Cocieri, Texobeni, Făleşti, Cioropcani, Ungheni; Bălţi, Glodeni etc. Aceşti primari moldoveni n-au făcut nimic pentru a co-memora eroii Armatei Române care au căzut eroic pentru eliberarea Basarabiei în 1941-1944 de sub jugul cotropitorilor ruşi. Toţi aceşti oameni poli-tici, numiţi mai sus, nu cunosc istoria românilor. Şi astăzi ei consideră că Basarabia, chipurile, este „pământ rusesc”. Ei sunt urmaşii lui Stalin şi Aba-kumov. În mai 1945, ministrul NKVD al URSS Abakumov a cerut de la mareşalul Ion Antonescu „să recunoască în scris că România a dus împo-triva Uniunii Sovietice un război de jaf, crime şi distrugeri şi că Basarabia nu a fost niciodată pă-mânt românesc, românii stăpânind-o vremelnic şi fără nici un drept” (George Magherescu, Adevărul despre mareşalul Antonescu, vol. III, Buc., 1991, p. 325). Însă mareşalul Ion Antonescu a refuzat să recunoască aceste inepţii ale ministrului Abaku-mov. Însă ideea aberantă a lui Stalin, Molotov, Be-ria şi Abakumov este astăzi realizată în Republica Moldova de către conducerea „Vece” şi altor par-tide politice. A venit timpul să decolonizăm istoria noastră naţională, să comemorăm zecile de mii de ostaşi români care şi-au dat viaţa pentru eliberarea Basarabiei de sub ocupaţia rusească. Când Armata Română a trecut Prutul la 22 iunie 1941 toţi ostaşii au îngenuncheat la primul pas pe pământul româ-nesc eliberat. Moartea a peste 624. 740 de ostaşi şi ofiţeri români în Războiul din Est a pecetluit subli-ma participare a Basarabiei la lupta de dezrobire a fiinţei noastre naţionale româneşti. „Aşa a vrut destinul nostru, ca Basarabia, scrie S.M.–Nica, să fie prezentă pe câmpurile de luptă, prin cei peste 10.000 de luptători basarabeni, angajaţi în lupta cu bolşevismul rusesc” (Basarabia, 1943, 4 iulie, p.1). Cele mai grele misiuni ostaşii români le-au îndeplinit cu zâmbetul suferinţei pe obraz. Cele mai crude primejdii ei le-au sfinţit cu mirul cre-dinţei în victorie. Ei au făcut faţă celor mai turbate sforţări ale inamicului, jertfindu-şi viaţa cu fapte de eroism pentru ţară, neam şi Basarabia.

Mulţi au murit ca nişte sfinţi pentru izbânda idealului românesc, ca nişte copii, pentru viaţa mai bună a părinţilor lor. La 8 iulie 1941 au murit în luptele de la Ţiganca pentru cota 110 colone-lul George Nicolescu, comandantul Regimentului 12 Dorobanţi din Bârlad, lt. – colonelul Gheorghe Iliescu, comandantul Regimentului de Gardă „Mi-hai Viteazul” (Basarabia, 1941, 23 octombrie, p. 4). Tot la Ţiganca au căzut maiorul Tulbure, sub-locotenent Nagacevschi (B, 1943, 4 iulie, p.1). În această zi, regimentele române au cucerit cota 110 a platoului Ţiganca cu mari pierderi. Înainte de a fi împuşcat colonelul Nicolescu a reuşit să scrie pe planşeta militară: „Doamne, ajută-mă să nu aduc regimentul la pierdere”. Ei au fost primii ofiţeri superiori din Armata Română care au murit pentru Basarabia. Ostaşul cahulean Gheorghe Serbinov, fost student în România, a apărat voiniceşte cota 58 din faţa colhozului „Taras Şevcenko” la 7 km de Odesa. A căzut, fiind sfârtecat de un proiectil de brand al ruşilor. L-au găsit cu obrazul lipit de pieptul cafeniu al mitralierii după ce în Basarabia nu avusese odihnă, sfărâmând stâncile greoaie ale

poziţiilor ruşilor cu mitraliera sa făcătoare de minuni eroice (Basarabia, 1941, 23 octom-brie, p. 1). Locotenentul Aba-bii a luptat la Prut, Kagarlyk, Levinthal, la Iosefsthal. Dar în marea luptă de la Odesa el a fost ucis cu un glonţ în spate. Fiind pansat, întins pe targă, locotenentul Ababii a cerut să fie dus la postul de comandă al regimentu-lui pentru a da raportul de luptă (Basarabia, 1941, 24 octombrie, p. 4).

Sublocotenentul Alexandru Finichi a luptat pentru eliberarea satului Kagarlyk. El coordona prin telefon atacul artileriei române contra ruşilor. Satul a fost cucerit, dar sublocotenentul A. Finichi a căzut eroic. (B., 1941, 24 octombrie, p. 5). Sub-locotenentul Nicolae Volintir, un moldovean înalt şi viguros, zâmbitor şi bun camarad, avea mult suflet şi dădea dovadă de adevărat curaj. Originar dintr-un sat din judeţul Soroca. El susţinea: „Ba-sarabenii nu trebuie să lipsească din lupta pentru dezrobirea Basarabiei”. A luptat în Basarabia şi Transnistria şi pe litoralul Mării Negre în escadro-nul căpitanului Constantin Pruteanu. La 31 august 1941 escadronul a fost atacat de ruşi. În lupta des-chisă pe litoral, sublocotenentul Nicolae Volintir a fost lovit de un glonţ de mitralieră în tâmpla stân-gă. A reuşit să spună vecinului: „Înaintează cu plu-tonul dumitale până la înălţimea plutonului meu”. Şi apoi şi-a dat ultima suflare. (B., 1941, 7 noiem-brie, p. 4). Lângă satul Kaitanovka a luptat regi-mentul colonelului Pretorian. În septemberie 1941 maiorul Virgil Ionescu, un ofiţer zdravăn, puternic, din Craiova. Era un adevărat temerar. El îndem-na ostaşii: „Înainte, băieţi. Înainte fără frică!” Au luptat aici cinci ore. Satul Kaitanovka de pe valea Beloci a fost eliberat. Aici a fost distrusă divizia 176 rusă. Sovieticii au pierdut 1600 de ofiţeri şi soldaţi. Dar în timpul luptei, din 28 iulie 1941, gloanţele ucigaşe nu-şi găsesc ţinta în altă parte decât în inima maiorului Virgil Ionescu. Fiind grav rănit, a dat ultimul său ordin: „Să vină căpitanul Georghescu să ia comanda. Să conducă băieţii mai departe. Să nu dea îndărăt”. Şi în acest moment inima maiorului Virgil Ionescu a încetat pentru totdeauna să bată. În satul Slobozia din Transnis-tria, cam în dreptul oraşului Soroca, au rămas două morminte: al viteazului maior Virgil Ionescu şi al sublocotenentului Neagu Popescu din Brăila (B., 1941, 27 octombrie, p. 4). Cu cât Armata Română înainta spre răsărit cu atât mai mult a crescut nu-mărul eroilor căzuţi pentru patrie, neam şi popor. Locotenentul Andrei Râmbu, cavaler al Ordinului „Mihai Viteazul”, a căzut ca un erou la trecerea Nistrului în fruntea companiei sale. Locotenentul Simion Burduja a căzut în luptele de la Vacarjani în septembrie 1941. Căpitanul Alexandru Stihi a murit eroic la asediul Odesei. Sublocotenentul Plă-mădeală a murit la staţia Bujalâk, fiind lovit direct în inimă de un glonţ inamic. Sublocotenentul Boris Semac a murit la cota 59 din faţa Odesei. Sublo-cotenentul Vlah a fost zdrobit de o bombă, iar sub-locotenentul Grigore Serbu a murit în timpul unui atac de recunoaştere.

Sublocotenentul Măcărescu din judeţul Orhei, a fost fărâmiţat în mii de bucăţi de un proiectil de artilerie rusească. Sublocotenentul Grigore Ciorap a murit în timpul unei incursiuni de informare. Lo-cotentnul Vichentie Păscăluţă a căzut la Dolnic în faţa inamicului bolşevic. Gheorghe Madan a murit după cucerirea a trei cazemate din Odesa. Şi-au dat viaţa pentru Basarabia ofiţerii, sergenţii şi ostaşii Theodor Scurtu, Vl. Scobici, Toma Cimbir, Nico-lae Buzinca, Ion Melnic din Climăuţi, Rezina, Ilie Jitianu din Oltenia.

La 4 iulie 1943 jurnalistul Sergiu Matei Nica a publicat mai multe date despre ofiţerii şi ostaşii români care au murit la Cotul Donului şi în Stepa Calmucă. Colonelul Ioan Pălăghiţă a fost răpus într-o luptă crâncenă pe frontul din Kuban, iar la 18 mai 1943 a fost înmormântat la Iaşi (B., 1943, 19 mai). Sublocotenentul Ion Vişan a murit în 1943 pe frontul din Caucaz. De asemenea au mu-rit eroic: Grigore Grini, Ion Verbiţchi, Ioan Dă-nilă, Porfirie Ştefârţă, Anatolie Galaţchi, medicul Levinschi, Nicolae Focaşa, Anatolie Mihail, Va-sile Murguleţ, Eugen Alistar, Arcadie Babacov, Constantin Aioanei, Grigore Turcu, Anastasie Te-hoviceanu, Vasile Năstase şi mulţi alţii. Numai în 1941-1942 12 ofiţeri şi ostaşi basarabeni au pri-mit Ordinul „Mihai Viteazul”. De asemenea au fost decoraţi cu „Crucea de Fier” 27 de ostaşi şi ofiţeri români, iar peste 350 au primit decoraţia „Virtutea Militară”. Sute de ostaşi români au fost decoraţi cu panglicile „Serviciul credincios” şi „Bărbăţie şi credinţă” etc.

În concluzie vom sublinia că numele ostaşilor şi ofiţerilor români a fost şi trebuie să constituie şi astăzi cea mai valoroasă comoară a onoarei din partea Basarabiei, iar sângele ostaşilor români văr-sat pe câmpul de luptă a fost un ultim prinos de viaţă jertfită pe altarul neamului românesc. Eroii martiri ai Armatei Române au fost un exemplu, mai presus de orice apreciere omenească, pentru toţi acei care au luptat şi apără şi în prezent intere-sele României şi al Republicii Moldova.

Toate familiile celor peste 22760 de ofiţeri şi ostaşi români care şi-au dat viaţa pentru Basara-bia trebuie să fie cunoscute în România şi R. Mol-dova. În 1942 a fost instituită medalia „Cruciada împotriva comunismului” prin care s-a confirmat faptul că ostaşii au fost angajaţi într-o luptă totală împotriva regimului colonial rusesc. Comunismul devenise o mare primejdie pentru Europa. Având în vedere necesitatea studierii de mai departe a acestei teme, ne adresăm către oamenii de bună-credinţă din R. Moldova şi România să ne susţină financiar la elaborarea şi editarea unei cărţi despre eroismul ostaşilor români căzuţi eroic în luptele pentru eliberarea Basarabiei în 1941-1944.

Anton MORRU, dr. hab. în istorie, prof. univ.

Anatol MUNTEANU, colonel (r)

SĂ CINSTIM CU PIETATE EROII MARTIRI AI ARMATEI ROMÂNE CĂZUŢI ÎN LUPTELE

PENTRU ELIBERAREA BASARABIEI ÎN 1941-1944

4 Literatura şi arta Nr. 29 (3594), 17 iulie 2014

Dragă Ana-Maria,Încep să citesc orice număr nou

din Flacăra lui Adrian (aşa-i spune toată lumea şi aşa ar trebui să-şi spună) cu articolele tale.

Publicaţia trece, de regulă, foar-te greu şi cu mare întârziere Prutul, cu toate declaraţiile demagogice de apropiere dintre cele „două state româneşti” ale celora care ne con-duc, de câţiva ani de zile la presa din România nu se mai pot face abona-mente la Chişinău şi nici la cea de la Chişinău – în România, dar articolele tale au o calitate: ele nu se învechesc.

De câte ori le citesc am impresia că mă reîntâlnesc cu Adrian.

Cu scrisul lui de ieri, cu scrisul lui de mâine.

Aceeaşi limpezime a gândului, aceeaşi rostire a adevărului pentru care fusese trimis pe lume, aceeaşi forţă a cuvântului.

El, sunt convins, s-ar bucura ci-tindu-te.

Ţi-ar mulţumi şi te-ar încuraja: „Scrie, fata tatei!”.

Scrisul lui trăieşte prin tine.Faci Flacăra… – ştiu că revista se

ţine pe umerii tăi firavi – ca şi cum ar face-o el. Care, ca şi cum, cât zăbo-veşte pe undeva pe la bucătărie sau ieşit prin curte, sau, cum zici chiar tu într-un articol, „îl auzi respirând în camera cealaltă”, nu uiţi sfatul lui: „Vezi, până vin, pune articolul cutare în pagina cutare, ilustraţia cutare în locul cutare. Când mă întorc, să-mi arăţi ce-ai făcut”.

Parcă ai susţine zilnic un examen în faţa memoriei lui.

De multe ori am impresia că-ţi scrii editorialele şi poemele cu pixul lui rămas undeva prin casă, cu idei-

le lui nerostite, cu generozitatea lui nesecată.

„Citesc. Şi uit să citesc.Scriu. Şi uit să scriu.Mor. Şi uit să mor.Cui îi pasă?”, citesc în unul dintre

ultimele tale editoriale.Află că ci-

titorilor, care au ajuns să te îndrăgească, le pasă.

Iartă-mă că am să-ţi mărtu-risesc un lucru: te citesc mai degrabă cu un sentiment pa-tern, câteodată cu lacrima în ochi, altădată cu zâmbetul schiţat invo-luntar, ca şi cum aş citi arti-colele propriu-lui copil. Parcă aş asista la o împlini-re spirituală a fiicei mele. Şi aşa eşti, Ana-Maria, fiica literaturii române, fata noastră de suflet, cea pe care a lăsat-o în locul său pe baricadele cul-turii poetul Adrian Păunescu, ca pe o bucurie a sa, care să fie şi a noastră.

Mă bucură toate metaforele tale (ca şi cele ale fratelui tău, Andrei, în care am descoperit un poet de o sensibilitate aparte şi un lingvist de-osebit), aşa cum s-ar bucura de ele Adrian.

N-am să uit scânteia din ochii tăi din acel 31 august 2009, atunci când ai urcat de mână cu tatăl tău în prezi-diul Academiei de Ştiinţe a Republi-cii Moldova, când a fost ales Membru

de Onoare al acestui înalt for ştiinţi-fic. Atunci marele prieten a Basara-biei parcă ne-a spus: „Uitaţi-vă la ea, e fiinţa care-mi va continua verbul…”

Şi mă bucur că, iată, credinţa lui s-a adeverit.

Un fir de rădăcină ţi-a rămas şi

ţie în Basarabia. Altfel cum mi-aş explica faptul că Flacăra lui Adrian e aproape unica publicaţie din Româ-nia unde Basarabia e prezentă?

Dragostea nu poate să moară. Şi Adrian ţi-a lăsat-o ca pe o ştafetă. Ca pe un dar. Ca pe un testament.

Aştept cu nerăbdare numărul ur-mător al publicaţiei.

Ca să încep să-l citesc cu editori-alul tău.

Bucură-l pe tata. Scrie, ca el să nu mai moară niciodată.

Scrie, Ana-Maria, ca să ne bucuri.

12 iulie 2014

Nicolae DABIJA

(MEDITAŢII CE MERITĂ A FI REAUZITE)

Comparîndu-ne cu alte țări

din lume, constatăm că suntem o țară mică și, din păcate, fără bogății, cum au altele, minere-uri gaze naturale, petrol, ieșiri la mare etc. Avem însă două lucruri de valoare: pămînt (cer-noziom) și oameni talentați.

Pentru a ne menține în rînd cu alte țări, trebuie să punem accentul pe educația de calitate și pe valorifi-carea corectă a solului, a mediului în care trăim. Dar, să recunoaștem, că nu prea o facem corect în ambele cazuri. Care ar fi soluția?

Înainte de plecarea sa la cele veșnice, marele poet roman Adrian Păunescu (născut în Basarabia) și-a exprimat îngrijorarea: Mă tem că în curînd pe Pămînt nu va rămîne nimic pamîntesc...

Să ne pătrundem de sensul acestor cuvinte și să recunoaștem că este un adevăr. Chiar dacă însufleţi-torul renumitului cenaclu „Flacăra” s-a gîndit doar la aspectul moral și social, el a avut suficiente argumente pro. Astăzi Democrația este înțeleasă și aplicată inco-rect. Se trăiește după principiul Sunt ce vreau și fac ce vreau. Nu prea sunt apreciate omenia, înțelepciunea, disciplina, etica, valorile creștine. Pe pagini în Inter-net sunt plasate filme de groază, prin care tinerii se laudă cum își bat joc de batrînii neputincioși, unele tinere uită să se îmbrace cînd intră semigoale în aulele universitare sau în biserici. La cimitir de Paștele Bla-jinilor se cam șterge bunăvoința și pocăința, smerenia, modestia, gîndul la cele veșnice, cînd se adună unele tinere familii, care se întrec cu pomenile scumpe, cu mesele copioase, cu băuturi alese, uitînd la ce au venit.

Cine e de vină? Evident, educația, adică părinții și profesorii. Cu

părinții situația este incertă; ei pot fi peste hotare sau pot da neputincioși din mînă, că, chipurile, au rămas în urmă, iar copilul lor este modern, stă mereu pe Internet.

Profesorii încearcă astăzi să mențină un anumit nivel al calităţii învăţămîntului şi educației. Dar nu toți reușesc, căci cu greu fac față situației instabile, cînd modificările, planurile, concepțiile, curricule-le ce vin de sus, mai ales în sectorul preuniversitar (căci sectorul învățămîntului superior este mai con-servatist), toate se perindă prea rapid, nereușind să se efectueze o selectare (văzîndu-se ce e bine și ce nu prea), o stabilizare și, drept urmare, o optimizare necesară în etapa dată.

O altă explicație rezidă în faptul că anterior accentul în procesul educațional se punea pe pro-fesor, acuma – doar pe elev. Ministerul Educației urmărește scopul să fie respectată cu strictețe for-mula Învățămîntul centrat pe cel ce învață. Iar cel care îl învață pe elev rămîne în umbră. Acuma s-au introdus și lădițe pentru mesajele secrete ale elevilor. S-a ajuns la situația cînd elevii vor să știe doar de drepturile lor, nu și de datorii. Ca urmare, profeso-rul urmărește și acceptă tacit, uneori chiar indiferent, asemenea situații. Am tot respectul pentru strategia modernă elaborată și propusă spre implementare de către actualul ministru al Educației. Dar se vede că fundamentul la noi în țară este încă șubred. Nu voi atinge aspectul asigurării materiale a lucrătorilor din sistemul educațional.

Autorul celebrului poem „Galbenă gutuie” s-a gîndit și la savanții chimiști, biologi, fizicieni, me-dici, la cei din sectorul agricol, industria alimentară,

care acceptă ca pe o victorie în știință modificările genetice ale plantelor, animalelor, iar mîine, - mă tem că va fi și a omului, sau a sufletului omenesc, a conștiinței, care astăzi încă mai este caracteristică ființei umane.

Prin îngrijorarea sa, cu siguranță, copăceneanul Sîngereilor s-a gîndit și la situația mediului în care trăim, la teama că mîine avem toate șansele să ne înecăm în gunoaele ce sunt nedegradabile sute de ani. Deja suntem martori cum pe copacii din păduri stau agățate pungi de polietilenă, ca pe brazii de Crăciun. Și noi ne vedem în UE? Documental – Da, totu-i OK! Iar în realitate urmărim pasivi cum unii (foarte mulți) aruncă ce-o fi și unde-o fi: în stradă, în troleibuz, în parcuri, în curţile noastre etc.

Ce avem în licee, la facultăţi?Fără a intra în detalii, vreau să amintesc că este de

datoria noastră, a fiecăruia, să ne gîndim la protecția mediului în care trăim, indiferent de faptul dacă sun-tem istorici, lingvişti, biologi, economiști etc. Care colective de la licee sau universități au ieșit în te-ritoriu să facă regulă măcar de Ziua Internațională a apelor, solului, aerului? Dacă e dezordine deran-jantă, găsim pe loc cine e de vină și zicem: angajații nu-și fac datoria. În mun. Chișinău toți știu cine e de vină - Chirtoacă sau Chirtoka. Și nimeni nu conside-ră că trebuie să menţină ordinea.

O altă problemă pentru Republica Moldova este rezerva scăzută de apă pe cap de locuitor. Se pătrun-de oare fiecare cetățean de necesitatea de a econo-misi apa, de a o consuma cu multă grijă? În țările dezvoltate orice copil are în subconștient grija că tre-buie să consume apa cu mare economie, nu de aceea că familia va achita scump, ci pentru că apa este o

valoare inestimabilă și nu trebuie să se facă risipă. Uneori dimineața, trecînd pe lîngă un liceu sau

chiar aici, în fața USM, văd cum tinerii se întrec deschis la fumat, fără prea multă sinchiseală. Iar la noi se lansează campania de interzicere a fumatu-lui. Încercăm să-i convingem că fumatul este foarte nociv, cancerigen, scurtează viața, este interzis. E adevărat. Dar cine aude? Problema e că în etapa dată tinerii aceștia nu trebuie să se jertfească pentru a lăsa fumatul. Ei/ele abia se deprind a fuma. Și o fac conștient. Cînd aceștia vor deveni dependenți înrăiți de fumat, va fi prea tîrziu să-i mai dezbatem de la acest viciu.

Adrian Păunescu, care s-a aflat la noi în repetate rînduri, era curios să audă cum comunicăm în limba vechilor cazanii. Și nu a înțeles prea multe din gura unor tineri inteligenți. Ce limbă vorbim? Nu e nici română, nici rusă. Sunt o mulțime de jargoane, fraze-gunoae, rostite după fiecare cuvînt normal (kak bî, tipa, prikolno, tak, blin, koroce, oi, privet, poka etc.).

Acestea nu sunt simple mici abateri de la nor-mă, cu timpul ele pot deveni o cale ireversibilă de ruinare a personalităţii, a individualităţii înseşi. Este problema durută care îl frămînta pe marele poet și care trebuie să ne atingă și pe noi.

Admit că aş putea fi învinuită de maximalism, de oglindirea lucrurilor proaste, de faptul că ating doar tinerii. Explicația e una – tinerii sunt viitorul nostru. De ei depinde ziua de mîine. Sunt de acord că avem și tineri buni, dar ei, prin educația lor creștină, nu vor reuși să stea în frunte, fiindcă nu au „îndrăzneala”, obrăznicia multora din semenii lor care se conduc de alte valori, de alte principii în viaţă.

Astăzi suntem frămîntați de problemele durute, care țin de tratamentul socio(ne)uman al populației din partea unor factori de conducere. În subconștient

vine o logică întrebare – cine i-a educat, unde și-au făcut studiile, de ce, la timpul necesar, educatorul nu a insistat asupra lucrurilor ce țin de cei șapte ani de-acasă, de Etichetă, iar mai tîrziu - de Etica profe-sională?

Toate aceste abateri de la normă trebuie să ne pună nu doar pe gînduri, ci și pe treabă. Noi, arsena-lul de profesori-educatori, de mînă cu tinerii onești, căci avem și tineri foarte buni, care sunt educați, înțelepți, competenți, muncitori, cinstiții, ducîndu-ne faima peste hotarele țării, (participînd la concur-suri, conferințe etc.), împreună cu ei putem pune lucrurile pe un făgaș corect, manifestînd exigență, asigurînd un învățămînt de calitate, care să ducă la pregătirea specialiștilor de înaltă calificare. Să ne gîndim aici că toate își pot găsi explicația și soluția printr-o responsabilitate înaltă, prin relații corecte, iar aceasta se exprimă printr-o singură paradigmă - ECOLOGIA sau PURITATEA în toate aspectele: ecologia limbii vorbite, a sufletului, a mediului în care trăim, a relațiilor între membrii societăţii, a responsabilităților acestora.

Privind lucrurile cu ochiul său de chimist, dar și de poet înzestrat de la Dumnezeu, un alt remarcabil creator de frumos, Ion Vatamanu, scria: Am studi-at valențele lumii, ceea ce se leagă și ceea ce nu se leagă, mărginirea și nemărginirea... Să încercăm, să reușim şi noi a lega ceea ce se leagă. Să privim și să vedem, să ascultăm și să auzim, să observăm și să luăm atitudine. Astfel vom avea şansa să păstrăm pămîntescul pentru viitoarele generații.

Galina DRAGALINA, doctor, conferenţiar universitar, şef de catedră,

Universitatea de Stat din Moldova

Motto: „Aştept să mor şi cânt peste furtună,Fanatic, monogam şi turbulent,

Cuvintele acestui testament:Creşti, patrie, iar mie, noapte bună!”

Jurământ de credinţă de Adrian Păunescu

Poem pentru Adrian Păunescu

O viperă în preajma mea s-a strecuratŞi-n spaima besmetică strigamPe cineva să-mi ţină vipera departe

Cu ochii ei ţintuindu-mă în locÎmi aţinteam privirea în ochii ei de iadÎn sânge rugul fricii îmi ardea

Nu mai aveam nici murmur, doar întunericCând muşcătura ei vărsa veninulÎn trupul meu cuprins de amurgul nopţii

Simţeam doar apăsarea amarnicului regretCă nu am fost fachirul care cu moartea în jocPuteam să pariez pe nenorocul meu cu viaţaP.S.: Poemul a fost scris la aflarea veştii

că poetul se afla într-o stare gravă la spital.

Generaţia BeatlesCenaclul „Flacăra” a fost un fenomen so-

cial. Stadioanele, casele de cultură şi sălile de sport erau arhipline şi acest fapt dovedea că românii, în ciuda sistemului opresiv, aveau spi-ritul liber. O generaţie a crescut cu muzica for-maţiei Beatles şi a năzuit spre ideal. Majoritatea celor care făceau parte din acea generaţie şi-au agăţat chitarele de gât ca semn că vârsta lor e simbolul libertăţii spirituale.

Adrian Păunescu, copilul din Bârca, avea în sânge spiritul omului care năzuia spre un ideal, dar mai ales spre o atitudine de frondă, formaţia din Liverpool, Beatles, i-a schimbat gândirea. Mai târziu, când devenise fermentul Cenaclu-lui Flacăra, avea să dedice acestei formaţii un poem memorabil.

Adrian Păunescu a avut o existenţă, am pu-tea spune legendară, în el a încăput o lume cu întâmplări petrecute între agonie şi extaz. A cu-noscut înălţările cu izbânzi şi adâncurile înfrân-

gerilor. S-a dăruit mereu cauzei şi s-a identificat cu viaţa poporului român, cu poezia.

A fost zeificat, regretat, trădat, tocmai de către cei care l-au aclamat, iar cei care l-au hui-duit nu sunt decât nişte ignoranţi pe care îi va amprenta uitarea. Cei care îi terfelesc numele şi după moarte sunt nişte imbecili. Recent, un cadru universitar de la Iaşi, un produs al sno-bismului şi pseudoelitisului, spunea că Adrian Păunescu nu este un poet de forţă şi din poezia lui nu va rămâne nimic. Cât de penibil poate fi acest domn, care uită faptul că poetului i-au fost cenzurate poezii.

Familiei sale, în special fiicei Ana Maria, i s-a întipărit amintirea nedreptăţii făcută părinte-lui ei. Detractorii lui l-au învinuit de toate, ceea ce nu este adevărat. În ciuda unor evidenţe, el nu a fost niciodată un comunist şi nici nu avea cum să fie, dacă vom căuta în biografia familiei dinspre partea tatălui. Imbecilitatea umană nu i-a iertat geniul poetic. Mereu repeta proverbul franţuzesc „A plânge lupul înseamnă a săvârşi o crimă faţă de miei”. Profesiunea lui de cre-dinţă a fost poezia, convingerile lui se precizau şi căpătau formule fericite în versuri.

Războiul de pe malurile NistruluiA detestat din adâncul fiinţei sale războiul.

Mereu a spus că războiul de pe malurile Nistru-lui n-a încheiat o pace, ci o stare mereu conflic-tuală, dacă Basarabia nu se va uni cu Ţara-Ma-mă. S-a aflat pe linia întâia a frontului împreună cu trei alţi mari dispăruţi, Doina şi Ion Aldea Teodorovici, şi inegalabilul poet Grigore Vieru. I-am însoţit pe linia frontului. Poetul şi omul politic Adrian Păunescu voia să vadă la faţa lo-cului ce se întâmplă pe linia întâi a frontului. Cei trei i-au oferit câteva momente de tihnă su-fletească, muzică şi poezie.

Anul 1989

În Decembrie 1989 s-a angajat plenar în luptă cu racilele vechiului sistem. Împotriva sa, o parte a presei de după 1989 a dus o campanie de extremă violenţă, i-a răscolit trecutul, învi-nuindu-l de toate relele posibile. A reuşit prin curajul său moral şi fizic să fie un apărător al celor năpăstuiţi într-o perioadă când nimeni nu

avea curajul să spună lucrurilor pe nume în pre-sa comunistă. Eu însumi am fost apărat de el în anul 1980 când pentru autorităţile judeţene şi locale devenisem o persoană indezirabilă. El a fost singurul care nu s-a sfiit să-mi ia apăra-rea, trimiţându-l pe redactorul Mihai Stănescu la Bârlad, pentru a scrie despre mine. Articolul se află în revista „Flacăra”, al cărei redactor-şef era şi se intitula „Poetul Mihai Vicol trebuie ajutat”. Autorităţile nu mi-au iertat faptul că am îndrăznit să ajung la Adrian Păunescu.

Eterna nestatornicie a caracterului ome-nesc, cei care l-au aclamat şi huiduit, până la urmă, au rămas într-o penibilă tăcere supărătoa-re şi nimeni nu ştie cine sunt ei.

Publicistul Adrian PăunescuCa publicist, era un condei cu un verb po-

lemist, mereu viu în tot ceea ce scria. Mărturie stau cărţile de publicistică şi articolele împrăş-tiate prin presa vremii. Pe lângă publicistul care era, în Senat, ca om politic, el nu insulta, com-bătea ideile şi ataca marile probleme ale ţării şi politicii româneşti.

Omul de fiecare zi În ciuda spiritului său polemic, era de-o

sensibilitate aparte. El îşi statorniceşte deplin faima de poet şi mare jurnalist. A fost unul dintre cei mai viguroşi poeţi într-o vreme când nu puteai spune deschis ceea ce gândeai. El nu s-a sfiit să facă din revista „Flacăra” o tribună a adevărului şi tocmai din această cauză a plă-tit scump şi i s-a luat funcţia de redactor-şef. A fost un bărbat căruia i-a plăcut viaţa, femeile rasate şi de spirit. Se simţea bine înconjurat de artişti şi ca orice om, ca fiecare dintre noi, mai avem şi părţi umbrite. De pe băncile universi-tăţii el s-a afirmat ca un mare poet. A avut şi o tinereţe boemă, mai ales atunci când îşi purta în buzunare poemele scrise. Cât a fost student, el se împărţea armonios între universitate, bi-bliotecă şi spectacole de muzică simfonică şi uşoară. Acesta a fost omul Adrian Păunescu, pe care subsemnatul l-a respectat şi a avut în el un om deosebit.

MIHAI SULTANA VICOL

Scrisoare deschisă către Ana-Maria Păunescu

Adrian Păunescu şi generaţia Beatles

PĂMÎNTESCUL LUI ADRIAN PĂUNESCU ŞI ECOLOGIA În oglinda realităţii

Exodul absolvenţilor şcolilor medii (cu predare în limba română din regiunea Cernăuţi) la stu-

dii în Republica Moldova din anii ’60-’80 ai secolului trecut, mulţi dintre care au devenit intelectuali cunos-cuţi de toată lumea din părţile noastre este destinat în cartea „De la Cernăuţi la vale…”. Volumul a apărut recent sub îngrijirea profesorilor universitari Mihai Pa-traş şi Sergiu Coturunciuc şi constituie un eveniment informaţional important, exprimând dorinţa tineretului român din regiune de a se afirma în condiţii mai bune în Ţara de Jos a lui Ştefan cel Mare. Este vorba despre tinerii din numeroasele sate româneşti din Bucovina de Nord, Ţinutul Herţa şi din partea pruteană a fostului judeţ Hotin al Basarabiei, care, fiind ocupate de către sovietici în 1940 şi reocupate în 1944 (împreună cu în-treaga Basarabie), au fost incluse în mod abuziv în nou-formata regiune Cernăuţi, încorporată, ca şi Basarabia de Sud, în componenţa RSS Ucrainene.

Perspectiva de a susţine examenele de înmatricula-re şi de instruire profesională în limba maternă în insti-tuţiile de învăţământ universitar şi mediu de specialita-te din RSS Moldovenească din acea vreme, a fost mai atractivă pentru absolvenţii şcolilor medii româneşti (pe atunci moldoveneşti) din regiune, decât instituţii-le similare, mai puţine la număr, din Cernăuţi, în care înmatricularea (preponderent) şi instruirea (totalmente) se făcea în limbile rusă şi cea ucraineană. Alt motiv al exodului în cauză a fost perspectiva angajării în câm-pul muncii şi continuarea, pentru mulţi cercetători, a studiilor în centrele ştiinţifice, care la Cernăuţi aproape lipseau. Chiar şi puţinii la număr absolvenţi universitari norocoşi ai şcolilor româneşti care au reuşit în acea pe-rioadă să-şi facă studiile la Cernăuţi ulterior au preferat să vină în R. Moldova. Din motive cunoscute, autorită-ţilor ucrainene acest exod chiar le convenea.

Din cele 78 de persoane, originare din 38 de sate româneşti din regiunea Cernăuţi, incluse în această edi-ţie, 53 şi-au făcut studiile universitare la Chişinău, 13

- la Cernauţi, restul 12 - la Bălţi, Ti-raspol şi în alte oraşe. Din numărul total menţionat, 40 au obţinut titlul de doctori în ştiinţe, inclusiv 13 doctori habilitaţi, iar două persoane s-au învrednicit de titlul de mem-bru corespondent al Academiei de Ştiinţe a R. Moldova; 13 persoane s-au manifestat ca profesionişti în domeniul scrisului şi artelor. Toate acestea ne vorbesc şi despre calită-ţile discipolilor şcolilor româneşti din regiunea Cernăuţi, mulţi din-tre care au devenit personalităţi de marcă în cele mai diferite domenii de activitate, inclusiv (unii nu mai sunt în viaţă) pedagogii Ion Bor-şevici şi Eleonora Cercavschi, pă-rintele Vlad Mihăilă, scriitorii Ion Vatamanu, Arcadie Suceveanu şi Mihai Morăraş, scriitorul, pictorul şi ziaristul Mihai Prepeliţă, interpretul de operă, folclo-ristul şi pedagogul Ioan Paulencu, interpreta de operă Elena Gherman, dirijorii Ştefan Andronic şi Alexandru Samoilă, interpreta de muzică populară Maria Iliuţ, ac-triţa Dina Cocea, filologii Vasile Pavel şi Nicolae Bi-leţchi, matematicienii Nicolae Jităraşu, Vladimir Zolo-tarevschi şi Laurenţiu Calmuţchi, informaticianul Ilie Costaş, biologii Petru Pavaliuc şi Alexandru Dascaliuc, medicii Eugen Gladun şi Anatol Ciubotaru, economis-tul Mihai Patraş ş.a.

Este regretabil că mulţi alţi intelectuali originari din regiunea Cernăuţi n-au fost incluşi în această edi-ţie. Există sate mari, de exemplu Mămăliga, Costiceni,

Tărăsăuţi, Marşeniţa (Mărgineni), Boian ş.a. din raionul Noua Suliţa, care n-au sau aproape că n-au repre-zentanţii lor în această ediţie.

Exodului considerabil al tinere-tului din Ţara de Sus spre R. Mol-dova şi succesele sale la studii, dar mai mic din Transnistria ucraineană (regiunea Bugului de Sus) şi Basara-bia de Sud (fosta regiune Ismail), se explică probabil prin orientarea pro-fesională mai bună pe care a avut-o din partea părinţilor şi bunicilor cu un nivel de ştiinţă de carte compa-rativ mai înalt faţă de cel existent în Basarabia şi Ţinutul Herţa, aspect menţionat şi de către profesorul M. Patraş în cuvântul introductiv al ediţiei, şi prin faptul că în timpuri-le grele de după război (în primele decenii) în şcolile româneşti din re-

giune au activat câteva sute de învăţători evrei cu facul-tăţile universitare româneşti absolvite anterior, fapt ce a stimulat progresarea educaţiei din mediul rural de aici.

Concomitent trebuie să ne dăm seama că exodul sutelor de tineri (al celor mai buni dintre ei) „de la Cer-năuţi la vale...” în perioada menţionată a avut pentru ei nu numai consecinţe pozitive. Este adevărat că tinerii nord-bucovineni, herţeni şi nord-basarabeni, venind în R. Moldova, şi-au rezolvat comparativ mai bine proble-mele instruirii profesionale, obţinând după terminarea studiilor locuri de muncă într-un mediu de viaţă mai favorabil decât cel pe care l-ar fi obţinut la baştină, con-tribuind la prosperarea Republicii Moldova. Cu toate

acestea, părăsirea baştinei a lăsat un mare gol în mediul naţional de acolo, fapt care a slăbit considerabil forţa de exprimare şi rezistenţă în susţinerea cauzei naţionale a românelor din raioanele Storojineţ, Adăncata (Hliboca), Herţa şi Noua Suliţă.

Astăzi, ca şi în perioada sovietică, în aceste teritorii înregistrăm nume româneşti schimonosite, toponime naţionale calchiate, monumente de cultură şi bisericeşti româneşti distruse, denaturate şi înstrăinate. Neglijarea elementului naţional o vedem chiar la întrările în locali-tăţile româneşti, unde în majoritatea cazurilor panourile rutiere cu inscripţii naţionale lipsesc, nemaivorbind de cele ale firmelor instituţiilor şi unităţiilor comerciale din perimetrul acestora. Cea mai dureroasă însă este atitudinea ostilă a autorităţilor regionale şi raională faţă de şcolile cu predare în limba română, ele fiind supuse presiunilor ucrainizării. Dar dacă pierdem şcoala – pier-dem totul. Drept consecinţă, aria românească a regiunii poate deveni o Transnistrie, la fel ca cea din regiunea Bugului de Sud, unde în anii ’50–’60 ai secolului trecut totuşi activau zeci de şcoli moldoveneşti, care ulteri-or au fost totalmente deznaţionalizate. Nu putem să ne mândrim nici cu faptul că în perioada de la 1991 în-coace aportul românilor originari din regiunea Cernăuţi stabiliţi în R. Moldova în susţinerea cauzei naţionale la baştină a fost şi este în fond nesemnificativ.

În aceste împrejurări, frumoasele noastre sate care se întind de la vama Criva până sub Cernăuţi, iar de acolo înspre Herţa, Adâncata (Hliboca) şi Storojineţ şi mai departe spre România, semipopulate şi instrăinate, sunt pe cale de dispariţie. Oare noi, cei care le-am pără-sit, stabilindu-ne în R. Moldova, aceasta ne-am dorit?!

* * *Astăzi vecinii noştrii ucraineni trec prin momente

grele, confruntându-se cu grave probleme naţionale în sudul şi estul ţării lor. Noi suntem solidari cu ei, expri-mându-ne hotărât împotriva intervenţiei ruseşti brutale în teritoriul statului independent Ucraina. Atunci de ce conlocuitorii noştri ucraineni din regiune nu ne respectă drepturile, recurg la cele mai diferite metode de anihi-lare a acestor drepturi?...

În fine, împărtăşim părerea profesorului Mihai Patraş, precum că actuala ediţie ar trebui completată cu nume noi, find îmbunătăţit şi conţinutul textelor. În acest sens, cred că ar fi de dorit ca: 1.Partea introductivă a ediţiei următoare să ocupe nu mai mult de o treime faţă de cea actuală, ţinându-se cont că volumul are şi „Cuvânt de încheiere”;

2. Spaţiul rezervat prezentării unei persoane incluse în ediţie n-ar trebui să întreacă 3 – 4 pagini;

3. Este de dorit ca fiecare material să includă ,în pri-mul rând, informaţia privind realizările profesionale ale persoanei respective, aportul ei la rezolvarea chestiuni-lor de interes comun, pentru societate, fiind evitate mul-te detalii care se referă la familie, prieteni, colegi etc.;

4. O calitate mai bună necesită imaginile foto inclu-se în ediţia actuală.

Dar, să le mulţumim frăţeşte domnilor profesori M. Patraş şi S.Cataranciuc pentru munca depusă în alcătu-irea ediţiei curente, care este un act de susţinere morală şi spirituală pentru cei veniţi acum 30-50 de ani în R. Moldova, amintindu-le de baştină căreia îi duc mereu dorul şi care este ca muntele de greu (vorba fraţilor noş-tri maramureşeni).

Serafim FLOREA,doctor în geografie, conferenţiar universitar,

cercetător ştiinţific, coordonator l,Institutul de Ecologie şi Geografie, AŞM

DE LA CERNĂUŢI LA VALE… Punţi în timp şi spaţiu

5Literatura şi arta Nr. 29 (3594), 17 iulie 2014

La Mogoşeşti, la numai 15 kilometri de-părtare de Iaşi, trăieşte o familie de scri-

itori, profesorii Elena şi Vasile Fluturel. Mem-bru al Uniunii Scriitorilor din România, Vasile Fluturel este autorul mai multor volume de ver-suri, proză şi reportaje, dintre care ţinem să amintim: Cinci puncte cardinale (Ed. Spiru Ha-ret, Iaşi, 1996), Târziu de noiembrie (Ed. Bolta Rece, Iaşi, 1999), Poezii pentru cei mici, dar citite de... bunici (Ed. Tehnopress, Iaşi, 2000), Vibraţii (Ed. Panfilius, Iaşi, 2002), Simple (Ed. Panfilius, 2005), Rânduri şi gânduri (Ed. Pan-filius, Iaşi, 2007), Rezervat pentru visători (Ed. Panfilius, Iaşi, 2009), Te iubim, Basarabie (Ed. Princeps Edit, Iaşi, 2010), Rondeluri ( Ed. Vasi-liana ’98, Iaşi, 2013).

Elena Fluturel este realizatoarea versiunii în limba franceză a volumului de haiku-uri Târ-ziu de noiembrie şi coautoare (împreună cu Va-sile Fluturel) la câteva cărţi: jurnalul de călătorie În umbra Columnei (Ed. Panfilius, Iaşi, 2005), Monografia comunei Mogoşeşti, (Ed. Panfilius, Iaşi, 2005), Monografia Şcolii „Dumitru Popa” (Ed. Panfilius, Iaşi, 2007), auxiliarul didactic destinat celor mai mici şcolari intitulat Cu lite-rele la plimbare (Ed. PIM, Iaşi, 2013).

Nu este nicio noutate faptul că fiul lor, Florin-Mihai, şi fiica acestuia, Antia-Ştefana, continuă tradiţia familiei. Astfel, în 2013, au apărut, la Editura PIM din Iaşi, volumele de versuri Clepsidra cu fotoni şi respectiv Itinerarii ado-lescentine, lansate în luna decembrie în cadrul unei frumoase activităţi a Soci-etăţii Culturale „Plai Mio-ritic Iaşi-Chişinău-Cernă-uţi” (preşedinte prof. Ioana Irimia), autorii fiind şi ei membri ai acesteia.

ITINERARII ADOLESCENTINE este titlul volumului de poezie aparţinând tinerei Antia-Ştefana Fluturel (elevă în cl.a XI-a la Colegiul Naţional de Artă „O.Băncilă” din Iaşi, premiată de mai multe ori de revista ieşeană „Cronica” pentru creaţii literare şi de artă plastică la Con-cursul „Autori - copiii”) şi reprezintă o căutare febrilă a semnelor „primelor iubiri” (dacă ne amintim de Labiş), a ieşirii din copilărie şi a intrării în adolescenţă. Este vârsta când se pun marile întrebări despre rostul omului în Uni-vers, Antia-Ştefana Fluturel (născută în zodia Capricornului) fiind preocupată de găsirea pro-priei identităţi: „Am venit pe lume / într-o dimi-neaţă geroasă, / pe când Soarele / era plecat de acasă / şi-n colţul nostru de Univers / stăpânea Doamna Iarnă / cu tot alaiul ei divin. / În a doua zi de Crăciun, / oraşul era invadat / de roiuri de îngeri...” (Certificat de naştere).

Mica poetă-prinţesă se contopeşte cu ele-mentele naturii şi, la întrebarea comună nouă tuturor „Cine suntem?” fiorul liric şi metafizic în acelaşi timp îi răspunde metaforic în chip de floare primăvăratică: „stea luminoasă”, „rază de soare”, „adiere de vânt”, „fulg de nea”, „vioară

cu sunet dulce”, „vorbă duioa-să”.

Toate aceste „frământări” şi le petrece „într-un carusel al timpului”, într-un joc „de-a v-aţi ascunselea”, înveşmântată în roua dimineţii, unde iubirea „de dincolo de infinit” poate aduce frumuseţea pe pământ. Visele îi sunt nemuritoare, aşa cum exclamă în poezia O, Doamne, ce vis!: „O, Doamne, / adună visele, / pune-le într-o clepsidră / a veşniciei / şi arun-că-le cât mai sus, / ca să poată ajunge pe Pământ / numai unul singur: / Nemurirea!”

Întinzând „o mână soare-lui”, regăsindu-se în oglinda

sufletului „de la marginea bucuriei”, Antia-Ştefana Fluturel oferă o surpriză plăcută citito-rilor ei, inoculându-le în suflete iubirea pentru Eminescu: „Ca într-un ritual, / deschid din când în când / Cartea Poetului / şi atunci îmi cresc aripi...” (Eminesciana).

Facem precizarea că placheta este ilustrată cu desene personale acope-rite de premii obţinute de-a lungul anilor la diferite con-cursuri interne şi internaţio-nale.

CLEPSIDRA CU FO-TONI, volum apărut la ace-eaşi editură, semnat de Flo-rin-Mihai Fluturel (prezent şi el cu ani în urmă în pa-ginile revistei „Cronica” şi deţinător al mai multor pre-mii pentru poezie, proză şi literatură SF) beneficiază de o concentrată şi pertinentă postfaţă intitulată Drumuri de nori şi semnată de maes-trul Horia Zilieru.

Volumul debutează cu poemul Concurenţă, unde culoarea albastră a cerului e estompată de cea a inimii: „Mai pre-sus / de albastrul / cerului / e albastrul / inimii tale...” Desigur, se pot face trimiteri la romanti-ca poezie eminesciaă Floare albastră, pe sec-venţă, epitetul culorii la Novalis reprezentând infinitul, marea depărtare, lumea rece a ideilor şi a cunoaşterii absolute, dar poetul pune accent pe structura efemeră, de apropiere terestră, ini-ma simbolizând alcătuirea duală a fiinţei umane.

Iniţial volumul trebuia să se numească Eterne căutări, cu un autoportret schiţat de au-tor, ca şi în alte poezii: „Sunt singur, tot mai sin-gur / în foile căzute / nu mă predau, nu-i cazul, / stau încă pe redute, / un cavaler în zale / din vremile trecute...” localizat uneori în elemente-le naturale şi cosmice: în caişi, stele albe, nori,

cireşi, aştri, ca-n poemul Eram în primăvară...: „M-am căutat printre caişi / şi m-am găsit / sub ploaia lor / de stele albe. // M-am căutat printre cireşi / şi m-am găsit / în petalele lor... / Apoi m-am căutat printre aştri / şi ne-am găsit: / eram în nori, / eram noi doi, / eram / în primăvară...”

Poezii precum: Icoana chipului tău, Con-statări, Muzeul din mine ş.a. transmit o puternică notă ba-coviană: „Merg, / mi-e frig, / plouă diluvian / şi labirintul mi se deschide înainte / ca o gură de tigru... / S-a întunecat, dar conturul discret / cu ochi şi buze / iradiază ca un astru, / ca un ecou al luminii, / ară-tându-mi drumul...”, „Plouă mărunt, / medieval / şi suntem tot mai singuri / printre / frun-ze, / crengi,/ statui / şi vise...”, „Din nou sunt singur, / mă simt ca scos din uz, / tot Uni-versul / îl percep confuz...”

Încercarea de a scrie în vers clasic e reuşită în poe-mele Să aibă rost, Ţărmul visului, În criză de timp, Că-

rare spre infinit, Numărând până la trei: „Merg pe jos, merg pe alei, / Întind mâna să mă iei, / Să mă scoţi de lângă ei / Şi să-mi dai din nou idei...”, de unde concluzia că poetul „a văzut idei” ca şi Camil Petrescu.

Perspectiva generozităţii şi mărinimiei creştine se poate observa în poezia Dacă...: „dacă mergi / tot timpul în urma / unui vultur, / nu-l săgeta, / căci / va cădea peste tine / o biată gânganie...”

Maestrul Horia Zilieru, în postafaţa cărţii, afirmă că „Florin-Mihai Fluturel caută să iasă din starea «pe loc». Simte acel semn sentimen-tal. Între amăgire şi suferinţă, îşi descifrează gândul iluminat de răsărirea stelei: iubirea.”

Constantin MĂNUŢĂ

Poliţa cu cărţi

Lidia CODREANCA

Schiţă stradală ca niciodată oamenii nu mai încap aziunul de altulde parcănumai cuibarecu demoniar ascundesufletul lor

fără gânduri de răzbunarepe stradă trecdoar copiiiinocenţica nişte floride grădină

câte o jucăriecu cap marede leuîi cheamă spre eadin vitrină

5 august 2013

E oracând îngerii cântăşi nevoitorii se trezescsă-i imite

e ora cândsomnul fuge şi Raza coboară din ceriar gândul strigămiluieşte Doamne!nu mă lăsa să pier

ajută-mă să mergpână la capăt cu Tinedescoperă-Te-mispune-mi ce să fac

nu mai sta ascunsDoamnenu mă lăsa să tac

3 februarie 2014

Paza gânduluiDoamneuşurează povara gândului meusă-l pot urca la Tine

greugreumă apasăspre cele de josşi mă ţinepe loc

invocnumele TăuÎl adorÎl scriu într-o carteÎl plâng

nu mă lăsa să morînainte de moarte!

5 februarie 2014

Acelaşi tablou urmăresc acelaşi tablouBasarabia mea o imensă broboadă înfloratăîngenuncheată în faţaaltarului sfânt

azi mai desculţdecât iericum se ţine de Tine!ba cântăba plânge

Tu Preacuratoneprihănit locaş al Luminiinădejdea ei şi a meatoatăînvaţă-mă cum să te cânt

15 februarie 2012

Acuarelă cu vara ceruls-a ascuns după steleca o imensă foaie de cort

privirea meatrece atent printre eledar nu găseşte steauacare să luminezesufletul luidejamort

5 august 2013

Pastel autumnaldeşertăciunee şiaceastă toamnă frumoasă ca un decorde care nu mă mai satur

un tăciunedesenează pe cerunghi largde cocoare

prin roiul de frunzeameţite de zboreu trec surâzândşi nimicnimicnu mă doare

29 noiembrie 2013

Spaţii în rozBasarabieice mult te iubesc!petic de ţară frumos şi umil cândva imprimat în mintea meade copilca un leagănpentru ţăranii din sat

ieşit azi în lumepari un elev stingherşi flămândpus la ungher

singure fug toamnele tale prin satele goalenumai cocorii ştiu să revinăde unde se duc

petic de ţarăstrăbătut pe joszugrăvit cândvaluminosluminosîn mintea mea de copil

înalt e zborulsub cerul tău larg şi albastru ca un lan de cicoareca un dor ce nu moare

22 octombrie 2013

***s-au copt iluziile şi batpe rândla poartatoamnei melecu cele mai suave frunze

iar eule prind în poezie

22 octombrie 2013

În loc de pretext pe aceeaşi stradăîn toamnăam trecutfără niciun motiv

iar salcâmul a înflorit

a doua oară!

aceeaşi imagine legănată de vântalerga din urmăca notelepe portativ

29 octombrie 2013

Părintecare neîncetatvorbeşti cu Dumnezeuroagă-Lşi pentru minesă-mi arate voia Sa

hăţişuri de săbiiîntinde vrăjmaşulşi calea e grea

surd e oraşulşi orbnu-şi vede groapa

în pomul din amintiredoarme un corbla tulpina luisapa

5 februarie 2014

Motiv de toamnăzboară frunzeaiurate pe drumpestezile ce fugpesteumbra mea

ca şi cum să o mângâie

ca şi cum m-ar iubi şi pe mineÎngerul tău!

ca şi cum

mi-ar spunesă nu mai privescînapoică nu este nimeni

covor de frunze drum lung coloratdoi Îngeri neînchipuit de frumoşiîmi aratăcum să-l străbat

25 octombrie 2013

Desen puerilleagănpentru mioareşi ţăranii din satdoină ce nu mai încapeîn fluier

toamne ce fugcu mânjii rămaşi de căruţebelşug

spaţii în rozspaţii în rozneuitate poveşti

ascunsă abilîn sufletul meu de cândvacopilăriepe unde mai eşti?

16 decembrie 2013

Mănăstirea Răciula curte ţărăneascăcăsuţe vechi de lut

cu geamuri miciochi de bunicimă privesc din trecut

poteci înfloriteprin mahalaglas de cocoşiroiuri de maici şi albine

cimitir străjuit de îngeriSepfora martiraprefăcută în lutabia acumse bucură de toate

nimeni nu mai plânge aziîn codrul de fumdecât de păcate

31 martie 2014

Mănăstirea Căpriana Sfinţii cântă imnuri din pereţiochii lor uşor te înfioarăzboară

fără voie zboară gândul spre profeţi

trece o iarnăîn lumea mea de stresşi mai trece o toamnăca o clipă!

iar aicila TineDoamne vinşi stau ca sub aripă

25 ianuarie 2014

Părinţii munţi de tăcerepărinţiiplecaţi de la noidurere mocnită

amintirecu busuiocprins la icoanăscrisoricăîn Psaltire uitată

dor de mamădor de tată

Limba mamei limbae sufletul mameiîmbrăcat în cuvânt

e lacrima ei frământatăîn covata cu pâine

e dulcele-i glasdin cel mai alescântecde la culesul viei

e baştina meacu adânci rădăcinide care mă ţinla orice bătaie de vânt

limba e sufletul mameiîmbrăcat în cuvânt

31 martie 2014

Ţăranii mei îi întâlnescşi azica în copilăria uitată acasă

tot cu sapa pe spatetot grăbiţi pe aceleaşi drumuri de humă pavate

tot însoţiţi de triluri

de privighetoricare îi trezescla aceeaşi oră fixăZori

doar că aziei îşi plâng morţiiîn singurătatese ruşineazăde sărăcia şi de rostul lormai mult decât de mâinile crăpate

ţăranii meităcuţidocilistriviţi de dorşi dragoste de ţarănu pleacă nicăieri

ca nişte salahoriei răscolesc pământul cu tăişul sapei

şi leagănă soarelepe creştetul lor

Baştinăcine te-a învăţatsă-ţi ascunzi jaleadin zbuciumprin grădini la prăşitsă te prefaci cântând?

te ascultşi îmi vine să plâng

mă dorverile tale grăbite pe dealul chilug

şi străbunii meidemultîn morminte

şi apusul de soarepe rug

2 iunie 2014

Versuri noi

Vreau să mă confesez, în biblioteca mea personală păstrez cu multă preţiozitate toate cărţile semnate şi edi-tate de Lidia Codreanca: de istorie şi ştiinţă a lingvisti-cii, de publicistică şi, desigur, de Poezie…

Mi-a fost profesoară universitară prin anii ’80. Atunci am descoperit în acest Om de ştiinţă şi cultură o deosebită formă de spiritualitate, manifestând cunoştin-ţe profunde de apreciere a neamului, a istoriei culturii universale, modalităţi de estimare sau distanţare de Uni-versul gândirii şi trăirii.

Ştiu că şi astăzi a rămas fidelă pentru un anume as-pect de viaţă, dar şi pentru un anume mod de existenţă transfigurat (-ă) estetic în Măria sa Poezia. Iată de ce, în opinia mea, ea este mai întâi de toate o originală poetă.

Cu ceva ani în urmă căutam un răspuns… de unde această (auto torturare şi aluzivă impresie pigmenta-

tă de senzualitate, exprimată printr-o altă lungime de undă a sensibilităţii atât de specifice, mai puţin obiş-nuite pentru cititorul acestui început de mileniu trei, dar şi provocarea unor contopiri de frumoase sintagme confesive în poemele sale.

Probabil că, pentru unii care-i cunosc versurile, poe-zia Lidiei Codreanca este o reflectare prin claritate, atitu-dine, dezbatere etică şi estetică, însă, dincolo de momen-tele de destăinuire ce cristalizează sentimentul erotic ce blamează minciuna romantică, sau… dincolo de relega-rea suferinţei eşecului, adevărata profunzime a versuri-lor erupe coleric dintr-o dramă… a singurătăţii: „Nu mă consola/ singurătate/ mă ascund în psalmi/ şi mi-i comod/ nu sânt decât/ frunza de pe ape/ şi nu ştiu/ când/ ajung în port./ Lasă valul/ singur/ să mă duc/ Domnul/ mă ve-ghează peste tot/ lasă toamna/ să-şi mai spargă-o nucă/

lasă/ să mai piară un netot./ Nu mă consola/ singurătate/ sora mea de ieri/ şi de demult/ îmi eşti/ mai aproape decât toate/ pentru alţii poate/ de temut…” (Refugiu). Aceste versuri ale unei senzualităţi neliniştite, notate în formule ce redau propria stare prin creaţie, vorbesc despre o deo-sebită poetă ce-şi scrie Poezia vieţii printr-o tensiune in-telectuală surdinizată de o meditaţie ascunsă. Dar ochiul atent al cititorului va descoperi şi alte realizări bine în-chegate liric şi în recentele volume de versuri editate de Lidia Codreanca, care întrunesc şi alcătuiesc un semnifi-cativ itinerar lăuntric – sufletesc, un elegant şi, totodată, o impresionantă mărturie lirică regăsită în poemul Doar noi: „Salcâm înflorit/ ca un dor răstignit/ în toamna asta târzie/ vezi/ c-am rămas numai noi?/ Tu solitar/ plicti-sit/ să-şi asculţi tăcerea/ bătută de ploi/ şi eu sugruma-tă/ de neliniştea mea/ să te cânt/ tot privind înapoi…”.

Am crede că autoarea urmăreşte un scop anume – să ne vorbească şi despre o elementaritate aproape tangibilă a unui univers, aşa cum îl concepe doar ea (!), unde singura sursă de viaţă este totuşi fiinţa umană. Şi, în niciun caz, nu-i de mirare că uneori se perindă cu exuberanţă, ori se „haşurează” un alt adevăr, sau un alt spaţiu în care am pu-tea recunoaşte acel homo…, deoarece, reconstruind con-flictele universului său interior, poeta circumscrie spaţiul purităţii refăcând căile de compromitere.

Confesiunea lirică deconspiră contururile sufleteşti printr-o tehnică a liniei versurilor pe care o posedă doar Lidia Codreanca, dar anotimpul Poeziei din inima au-toarei se deplasează, involuntar (?) spre ambianţe mai pretensive…

Bona fide: Vitalie RĂILEANU

Bóna dicta incifrate pe cotorul cărţilor Lidiei Codreanca

Nu pot trece fără reacţie peste faptul că – azi – o personalitate care m-a cucerit prin ceea ce percep eu că reprezintă ea între semenii Neamului nostru, cei aparţinând prezentului, îşi aniverseaza a 66-a zi de naştere. Cifrele evenimentului nu definesc un jubi-leu, dar eu cred că orice zi din viaţa celui la care mă refer e un motiv de sărbătoare. De ce? Fiindcă fie-care zi din viaţa Domniei Sale echivalează, prin di-stincta şi distinsa personalitate pe care o reprezintă, cu adevărul întru românism, cu înalţimea curaju-lui şi a demnităţii civice, cu puterea vindecătoare a dăruirii de sine. Toate acestea având ca vehicul de exprimare – Cuvântul. Desigur e vorba de cuvântul omului, al Omului însă aflat în graţiile Domnului, căci puţini sunt cei care pot face cu verbul ceea ce face poetul, prozatorul, eseistul, publicistul, orato-rul, gânditorul care, repet, azi îşi adaugă încă o filă anuală la Cartea propriei vieţi.

Ceea ce reprezintă pentru mine personalitatea la care mă refer – în înţelesul meu mult limitat de modesta-mi alcătuire socio-culturală – e, fireşte, rezultatul receptării mele subiective, înţelegere in-termediată doar de câteva dintre cărţile pe care le semnează şi de revista cu opt pagini de ziar în format clasic pe care o conduce de aproape un sfert de veac (şi pe care o primesc, ca atare, de mai bine de un de-ceniu, de câteva ori pe an la Mirosloveşti, printr-un onorant mesager, dar pe care o citesc săptămânal, de câţiva ani, în format electronic). În plus, mi-am con-turat ideea de frumuseţe umană asupra celui pe care îndrăznesc (cu sfială) să vi-l dezvălui aici, nepermis de sumar, şi prin intermedierea câtorva întâlniri di-recte cu Domnia Sa, privilegiu care mi-a relevat şi omul spontan – nu omul elaborat sever, precum alter ego-ul său din laboratorul scriitorului, savantului, ci omul dintre noi, omul întreg, cu trup şi cu fulguieli (echivalentul minutelor hărăzite mie pentru asta) din ceea ce-l defineşte pe om ca zestre a sipetului purtat cu el la vedere.

Sunt încă sub efectul binefăcător al recentei în-tâlniri, la Chişinău, cu Omagiatul de azi din inima

mea, întâlnire prilejuită de lansarea albumului etno-fotografic “Românii din jurul României” al profeso-rului universitar Vasile Şoimaru. Sărbătoarea de la Academia de Studii Economice din 16 mai a.c. nu ar fi avut anvergura binemeritată, dacă nu ne-ar fi dez-văluit asta, acolo, cel care mereu pătrunde dincolo de ceea ce vede ochiul comun. Cum să nu fie aşa?, căci dânsul e dăruit cu “Cel de-al treilea ochi”, că are orizont larg spre zările înţelegerii, fiind mereu „Paznic pe înălţimi”, că dânsul îşi are mereu efec-tuată „Tema pentru acasa”.

Dar să vă dezvălui acum (dacă nu veţi fi dedus asta din cele câteva indicii deja prezente aici) nu-mele Omagiatului de azi din inima mea. Am s-o fac, într-un sfârşit mult prea grăbit, dar nu inserând lapidar cele două Cuvinte care, pe rând sau însumat, sunt adesea precedate sau urmate de altele care îi consacră statura, cum ar fi: academician, poet, scri-itor, publicist, redactor-şef, tribun ş.a. Eu am să vi-l dezvălui, ca într-o şaradă, prin intermediul câtorva cuvinte grele ale limbii române, cuvinte care chiar ni-l relevă nouă, cititorilor săi, pe cel căruia îi dedic aici modestul meu omagiu:Neam, Inimă, Carte, Ochi, Limbă, Adevăr, Emi-nescu;Dumnezeu, Artă, Basarabia, Imn, Jertfă, Acasă

La mulţi ani distinsului Omagiat de azi din inima mea!

(Şi ierare că îndrăznesc!)

Gheorghe PÂRLEA15 iulie 2014, Mirosloveşti

P.S.: Mi se asociază, în demersul meu aniversar, primarul comunei mele, dl Ionuţ Gospodaru, care tocmai a semnat adresa de aducere la cunoştinţă a Hotărârii Consililui Local prin care, ca un omagiu prilejuit de aniversarea zilei de naştere, i se confe-ră distinsului Om de Cultură de la Chişinău titlul de Cetăţean de Onoare al comunei Mirosloveşti, judeţul Iaşi.

OMAGIATUL de azi din inima mea

O FAMILIE DE SCRIITORI

6 Literatura şi arta Nr. 29 (3594), 17 iulie 2014

Un cuvânt bun despre un apropiat al sufletului meu

De-acest nume am avut să aflu chiar de la începuturile activității sale profesionale. Dat fiind că drumurile mele ziaristice adeseori du-ceau și spre Filarmonica Națională, ca să pri-vesc vreun concert nou și apoi să scriu despre el sau despre artistul îndrăgit, în anul 1981 un bun cunoscut de al meu din Formația Con-temporanul mi s-a destăinuit cu bucurie că-n sfârșit și-n Filarmonica lor poți auzi o vorbă cu adevărat românească. Curios ca să aflu mai multe, mi-am rugat bunul meu cunoscut să fie mai explicit. Fără ca să se gândească mult, dânsul mi-a mărturisit că la consiliul artistic al Filarmonicii a vorbit o doamnă frumoasă într-o limbă română impecabilă, ca mai apoi să afle și el că această doamnă este angajată în cali-tate de lector-muzicolog. N-au fost așteptările mele de lungă durată, ca s-o văd și s-o ascult cu plăcere pe această doamnă la televizor la aparatul de radio, unde dânsa își prezenta emi-siunile muzicale. Cei care colaborau cu televi-ziunea și radioul nostru știu prea bine cum șefii de-acolo ne rugau să „grăim moldovenește” și să nu folosim în discursurile noastre neologisme și să nu punem accentul pe unele silabe, c-așa-i di-alectul nostru. Unii, volens-nolens, se conformau acestor umilințe, alții încercau să facă față și limbii românești fără a-i schimonosi ortografia și dicția. Doamna de la Filarmonica Națională vorbea pe-nțelesul tuturora, dar pronunțând cuvintele deslușit, fără a înghiți vreo vocală sau consoană, și acolo unde se cerea, punea accentul pe silaba respectivă. Pe lân-gă faptul că vorbea o limbă românească frumoasă, dumneaei dădea dovadă și de cunoștințe ample în domeniul muzicii. Și acestă distinsă doamnă era și este Svetlana Bivol, actualmente Director general al Filarmonicii Naționale „Serghei Lunchevici”. Nu știu care-ar fi fost destinul artistic al Svetlanei Bivol dacă dumneaei după absolvirea cu succes a Școlii Speciale de Muzică „Eugen Coca”, specilitatea vioa-ră și muzicologie, avea să se angajeze într-o orches-tra și să-și consacre viața acestui instrument delicat, dar n-a dat greş c-a preferat muzicologia. Setea de cunoștințe muzicale au făcut-o pe tânăra Svetlana să-și continue studiile la Institutul de Stat al Artelor, tot la specialitatea muzicologie. Cuvântul ei profe-sionist fără doar și poate c-a jucat un rol semnifica-tiv în formarea repertoriului formațiilor artistice ale Filarmonicii și, lucru important, și la promovarea culturii noastre muzicale în rândurile băștinașilor, în fața cărora se prezenta cu lecții speciale muzicologul Svetlana Bivol. Cunoștințele obținute la instituțiile de învățământ muzical și practica de la Filarmonică Svetlana Bivol le aplică cu un succes remarcabil și-n cadrul Ministerului Culturii, unde dumneaei conduce mai mulți ani la rând Direcţia Arte şi Învăţământ Ar-tistic. Mai mult, în cadru ministerului Svetlana Bivol

își vădeşte și alte capacități neobișnuite, dar necesare și în acea etapă a dezvoltării culturii noastre, acelea de manager. Harul de manager și cunoștințele profe-sionale în domeniul artei muzicale și-au jucat rolul scontat în activitatea distinsei doamne în calitate de director al Teatrului Național de Operă și Balet. Să conduci o instituție republicană de profil artistic unde activează personalități marcante al culturii noastre naționale nu-i deloc ușor. Artistul merge la serviciu ca să-și demonstreze măiestria pe scenă și pe dânsul puțin îl interesează problemele financiare cu care se confruntă adminstrația organizației respective. Ar-tistul are nevoie de condiții optime, ca să joace pe scenă cu ardoare de sine și să-și bucure spectatorul drag. Pentru aceasta pe scenă și în sală vara trebuie să fie răcoare, iar iarna cald, să i se pună la dispoziție costumele, rechizitele necesare și cabina de machiat, iar pe lângă toate acestea și-un salariu decent, pentru a-și întreține familia și a avea grijă și de sine să se îmbrace elegant și să meargă la unele manifestări cul-turale. Fiind administratoare, Svetlana Bivol totdeau-na a conștientizat și conștientizează acest lucru, ca să conlucreze nu numai cu Ministerul Culturii în cazul dat, dar și cu ambasadele acreditate la Chișinău și cu agenții economici, pentru a putea organiza spectacole și concerte nu numai în inima capitalei țării noastre, dar și turnee în străinătate, ca să promoveze arta și cultura noastră națională. Și ca să-și perfecționeze arta managerială, Svetlana Bivol merge să studieze la Institutul de Arte Dramatice de Stat din Moscova, la instituțiile prestigioase de profil din SUA și Canada etc. Nostalgia după începuturile sale profesioniste o aduce pe Svetlana Bivol la Filarmonica Națională „Serghei Lunchevici”, pentru a prelua conducerea ei. Dat fiind că cunosc foarte mulți artiști cu renume,

care activează-n cadrul Filarmonicii, am îndrăznit ca să-i întreb pe unii, cum se simt ei cu noul direc-tor. M-a bucurat răspunsul: „ Este simplă și binevo-itoare ca bună ziua. Își cunoaște de minune funcțiile și știe cu demnitate să le înfrunte!” Și, într-adevăr, Svetlana Bivol știe nu numai să creeze condiții op-time artiștilor de la Filarmonică, dar și să le orga-nizeze deplasări concertistice și peste hotarele țării, mai mult, și publicul chișinăuean are posibilitatea să se familiarizeze cu măistria artistică a celor mai prestigioase formații din străinătate. Svetlana Bivol depune o muncă asiduă la organizarea la cel mai înalt nivel artistic a tradiționalelor „Mărțișoare”, la care sunt invitați artiști de valoare și renumite formații artistice din mai multe țări. Distinsa doam-nă Svetlana Bivol, Maestru al Artei și Cavaler al Ordinului „Gloria Muncii”, este invitată să juri-zeze la cele mai prestigioase concursuri naţionale „Tamara Ciobanu”, „Barbu Lăutaru”, „Alexei Stârcea” şi internaţionale, precum „Enrico Caru-zo” şi „Umberto Giordani” (Italia,1998). Aptitudi-nile sale manageriale și muzicale și le manifestă și în calitate de director al Zilelor Culturii Republicii

Moldova în Rusia (1995), Belarusi (1996, 2005); ale Republicii Belarus în R. Moldova (1997), ale Fede-raţiei Ruse în R. Moldova (1996, 2003). Dacă cu mai mulți ani în urmă mi-a fost dat s-o cunosc și s-o admir pe Svetlana Bivol doar de pe micul ecran, astăzi am posibilitatea să comunic personal cu dumneaei atât în cadrul unor manifestări culturale, cât și familiare, unde soarta a decis să ne întâlnim cu plăcere. Și pot afirma cu certitudine că în fața mea totdeauna am avut și am o Doamnă model de inteligență cultura-lă cu care poți discuta pe-ndelete, abordând diverse teme ce țin de arta, cultura și literatura autohtonă. Și când o văd pe Doamna Svetlana Bivol vorbind la televizor, mă bucură nu numai discursul ei profesio-nist, dar și frumoasa, melodioasa și eleganta limbă română pe care o promovează decenii la rând, fie în calitate de lector muzicolog, fie în calitate de director al celor mai prestigioase instituții culturale naționale. Am mai reținut un lucru de valoare în luările de cu-vânt al Doamnei Culturii Naționale Svetlana Bivol: de a vorbi prin intemediul aforismelor și cugetărilor, și această înțelepciune a dumneaei mă duce la ideea c-ar fi bine ca șirul de mărgăritare expuse-ntr-o frază două să-și găsească un loc de onoare într-o cărțulie aparte, care-ar bucura și ar învăța cititorul de la noi. Distinsă Doamnă Svetlana Bivol, Bunul nostru Dum-nezeu v-a hărăzit și cu alte calități creative! Nu ratați momentul, valorificați-le, căci aveți cu ce și aveți cu cine vă-mpărtăși și acest dar divin! Și dacă o zicală glăsuiește că „Nasc și în Moldova oameni!”, în cazul Distinsei Doamne Svetlane Bivol putem confirma, „Nasc și în Moldova femei frumoase, inteligente și înțelepte!”

Ion CUZUIOC

Svetlana Bivol: Un model al inteligenţei culturale!

Vacanţă estivală la braţ cu cartea!

Cunoaștem cu toții că ispitele inteligenței, mereu active și neapărat acu-mulate și desfășurate „sub semnul” „fenomenului civilizator al cărții”, cum ar spune acad. Mihai Cimpoi, continuă, mai ales în vacanța mare, când elevii de diferite vârste, părinții și bunicii lor, frecventează intens bibliotecile, purtând cu sine anumite „liste” cu autori și titluri de carte la recomandarea profesorilor – elevii buni trebuie să facă dovada lecturilor bune, inclusiv a celor propuse de programa școlară.

Începând cu luna iulie Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”, având experiența implementării în permanență a diverselor programe de lecturi, inclu-siv celor estivale, a lansat un nou proiect, „Trolleybook”, troleibuzul-bibliotecă, sau troleibuzul – sală de lectură, cum vă place. Împreună cu Primăria Munici-piului Chișinău, cu Direcția Cultură, această idee a devenit o frumoasă realitate: un troleibuz vesel și frumos colorat a fost tras... pe linia estivală a distracției calitative a copiilor! E reamenajat ușor în interior – scoase câteva rânduri de scaune, montate câteva rafturi verticale cu carte. Din exterior troleibuzul este împodobit cu desene vii și îmbietoare: chipuri de eroi de povești, invitații la lectură. Când toate acestea au fost puse la punct, troleibuzul a ajuns în Parcul de Distracții din Valea Trandafirilor și a oprit chiar la intrare.

Scopul proiectului, cum ne vorbesc de la microfon Mariana Harjevschi, Lidia Kulikovski, Ana Lucia Culev, Nicolae Gribincea etc. este „promovarea și încurajarea lecturii”, „orientarea spre valorile literare”, „organizarea eficientă a timpului liber”, iar BM „B.P. Hasdeu” își ia obligația de a respecta cu strictețe „metodele accesibile de cunoaștere: lectură, joc, ateliere de creație” pentru „dezvoltarea creativității și imaginației”, „vor atrage ... noi și diferite categorii de potențiali utilizatori” etc.

Amintim că în Țările Nordice, în peninsula Scandinavică, în Țările Baltice, în alte părți ale lumii unde există sătucuri mici și minuscule, locuitorii lor au zile și ore anumite când așteaptă magazine, teatre, biblioteci, policlinici – cu statut de instituție ambulantă – fenomenul cultural și social de care vorbim fiind foarte răspândit și foarte apreciat. Și la noi activează o bibliotecă mobilă cu noutăți în domeniul cărții pentru copii care călătorește prin satele republicii, iar noul proiect al BM „B.P. Hasdeu” este la etapa sedentară, cu adresă stabilă – Parcul de Distracții din Valea Trandafirilor.

Dragi copii și părinți, dragi oaspeți ai Chișinăului! BM „B.P. Hasdeu” prin intermediul Proiectului „Trolleybook” vă așteaptă până la 24 august, între orele 11.00 – 18.00, cu excepția zilei de luni, să vizitați biblioteca pe roți. Deschide-rea ei oficială a demonstrat că până și caruselul, scrânciobul, alte atracții ispiti-toare, s-au bucurat imens de vecinătatea distractivei biblioteci! Copiii le-au dat voie să se odihnească un pic și au venit cu toții lângă bibliotecari, lângă actorii Teatrului de Păpuși „Guguță” pentru a tăia panglica, a recita poezii, a dansa și a da startul lecturilor! La catedra deservirii cu carte s-a aflat echipa Bibliotecii „Ițik Mangher”, filiala a BM „B.P. Hasdeu”.

Vă reamintim, dragi copii, că o mulțime de cărți foarte necesare, inte-resante și frumoase vă așteaptă! Vacanță activă și lecturi interesante, utile și eficiente!

Elena TAMAZLÂCARU

În pitorescul sat Cobâ-lea sub dangăt de clopot, sunet de bucium întru a-i comemora viața și faptele mărețe ale Marelui Domni-tor al Moldovei Ștefan cel Mare și Sfânt a avut loc a XII –a ediție a Festivalu-lui republican de muzică și dans popular „La umbra stejarului” la care au parti-cipat colective artistice ale românilor de pretutindeni și un ansamblu de muzică și dans popular din orașul Șarhorod, regiunea Vinnâ-ţea, Ucraina. Evenimentul a avut loc la 5 iulie, depășind spațiul românesc dintre Nistru până dincolo de Carpați, grație prietenilor festivalului din Ucraina aflată într-un război de apărare cu separatiștii și insurgenții ruși în regiunile de est: Donețk și Luhansk.

De la arborele multisecular și bustul Dom-nitorului Ștefan cel Mare și Sfânt din curtea bisericii cu o arhitectură și formă de unicat în spațiul dintre Nistru și Prut, oaspeții fes-tivalului și participanții din partea locului au ieșit prin porțile sfinte ale bisericii cu hramul Schimbarea la Față la o margine a pădurii, unde se aflau scena primitoare și amfiteatrul festivalului sub cer senin umbrit doar de co-roanele umbroase ale stejarilor, arborilor de fag și de tei.

Din capitala Republicii Moldova a venit ansamblul de dansuri populare Ciuleandra al Universității Pedagogice de Stat „Ion Crean-gă”, iar din municipiul Bălți, Teatrul Național de Stat „Vasile Alecsandri” l-a delegat la acest festival pe artistul poporului Mihai Volon-tir. Din capitală a sosit și ministrul Culturii, doamna Monica Babuc.

Deși a fost o zi superbă, cu mult soare, cer senin, pe fețele multor oameni se citea sen-timentul durerii. Este ușor de înțeles de ce. Fiindcă comemora a 510 ani de la moartea lui Ștefan cel Mare și Sfânt. Iar cu o asemenea ocazie este necesar să cazi puțin și pe gân-duri, să meditezi, a spus unul dintre inițiatorii desfășurării acestui festival inițiat în anii de trezire a conștiinței naționale și de lupte pen-tru valorile perene ale popurului român. Nu-mele dumnealui este Sergiu Argatu.

Ediția a XII-a din acest an a fost o revelație și pentru dl Grigore Zănoagă, prezent nu doar ca șef al Secției Cultură a Consiliului Raio-nal Șoldănești, ci și ca conducător al fanfarei Dumbrava al Consiliului raional Șoldănești, dumnealui fiind de asemenea unui dintre inițiatorii festivalului împreună cu dl S. Ar-

gatu.Oaspeți dragi au fost

mulți, a menționat și doamna Maria Nasu, de-putat PLDM, care a vorbit cu emoții despre locurile de glorie ale lui Ștefan cel Mare, Cobâlea, fiind unul dintre ele, unde a ctitorit o biserică din lemn, altarul căreia se află aproape de tulpina falnicului arbore devenit și brend de țară, alături de cetățile Soroca și Tighina.

La acest festival au fost multe secvențe captivante și relevante: parada portu-

lui, depuneri de flori la bustul Domnitorului, unde un sobor de preoți, în frunte cu blago-cinul de Șoldănești Vasile Rotaru, a oficiat o slujbă de pomenire a Marelui Domnitor al Moldovei Ștrefan cel Mare și Sfânt. Actorii Teatrului National de Stat „V. Alecsandri” din Bălți au prezentat un monolog al lui Ștefan cel Mare. A avut Festivalul și un drapel arborat de gazde – Ansamblul Folcloric „Busuioc” din localitatea Cobâlea.

A răsunat de freamăt pădurea și de muzica orchestrei de muzică populară „Busuioc mol-dovenesc” din orășelul Sângerei; ansamblul de dans popular „Brâuleț” din aceeași locali-tate, Sângerei, a cucerit simpatia publicului, la fel ca și Fanfara de fete „Gheorghe Ţicu” din satul Holercani, raionul Dubăsari, sau ca fanfara similară „Dumbrăvița” din satul Ver-tujeni, raionul Florești, „Poiana codrului” din orașul Telenești. Au mai evoluat orchestrele de muzică populară „Floricica” din orașul Rezina, „Trandafirii”, „Moștenitorii”, „Doina Nistrului” din orașul Soroca, ansamblul „Va-tra” din satul Racovăț, raionul Soroca, și mul-te alte. La festival s-au evidenţiat toți delegaţii noștri din Republica Moldova, și tot ai noștri din vechea capitală a Moldovei, orașul Iași, și ucrainenii din regiunea Vinnâţea cu aceleași aspirații europene ca și noi și cu aceeaș dra-goste de Țară.

M-a impresionat prezența la acest festival a numeroșilor meșteri populari, printre care o descoperii pe profesoara mea de limba și lite-ratura română, Efimia Țurcanu, cu o expoziție de icoane lucrate manual din mărgeluțe mici colorate. Mai pe scurt, cine n-a venit la acest festival și a preferat să se odihnească undeva pe malul unei ape a avut mult de pierdut, poa-te ceva irecuperabil, fiindcă următoarea ediție va fi abia peste un an, în 2016.

Valerian CIOBANU

Comemorarea voievodului la umbra stejarului

multisecular

,,Viitorul ni-l putem mode-la după cum vrem. Viaţa este un lut căruia voinţa îi dă forme”, aşa spunea Liviu Rebreanu. Dacă ar fi să combin talentul cu munca, aş pune pe primul loc talentul, poa-te nu am dreptate, dar menţionez asta deoarece cred că dacă omul este înzestrat cu talent atunci nu îi rămâne decât să muncească pen-tru ca să-l releveze. Răbdarea este una dintre scurgerile fulger ale timpului, iar dacă nu ai răbdare atunci practic totul este în zadar.

Dovadă de răbdare, muncă, dorinţă şi talent ne dă Galina Vi-eru, scriitoare şi pictoriţă, prin expoziţia de pictură cu lansare de carte sub denumirea: ,,Lut cu aripi de înger”. Evenimentul deosebit care a bucurat inimi-le celor prezenţi a avut loc în incinta LEOGRAND Hotel&Convention Center, la data de 3 iulie, curent.

Satul şi copilăria au rămas cele mai preţioase monede ale sufletului său, amintirea celor de aca-să bate şi azi la poarta inimii ei atât de des. Nu ştiu dacă distanţa a contat pentru ea vreodată, dar câm-piile frumoase au întors-o mereu acasă. Puţini cred că pictura poate face minuni, şi puţini sunt cei care

realizează că pictura te aju-tă sa evadezi din lume, din humă şi din zile fără soare. Iar versul, te înconjoară atât de strâns încât nu poţi scăpa niciodată de el, pentru că el este ca un glas ce te cheamă mereu la masa de gândire pentru a scrie poeme-inimi cu inima.

Pentru Galina Vieru pic-tura şi versul ramân îmbrăţi-şate chiar şi după atâţia ani, când ele oferă atâtea rezul-tate frumoase. Ea ne demon-strează că singurul mod de a obţine lucruri minunate e să iubeşti ceea ce faci. Ea iubeş-te, ea trăieşte şi simte fiecare vers şi fiecare culoare. Pentru ea orice secundă are o altă

culoare, şi orice minut are alt vers.La această lansare au fost prezenţi profesori ai

Galinei Vieru, prieteni, pictori, scriitori şi soţul Rus-lan. Expoziţia de pictură poate fi vizitată până pe 31 iulie curent, la LEOGRAND Hotel&Convention Center.

Luminiţa GHEMU

Terapie prin artăDestinul este cel care-şi croieşte

singur cărărileşi rareori omul este cel care îi poate

schimba cursul.

Era o perioadă în viaţa mea cînd, dornică de a acumula cît mai multe cunoştinţe, eram pregătită să trec pen-tru prima oară pragul universităţii, la Facultatea de Jurnalism. Dar sufletul meu parcă, pe lîngă jurnalism, dorea să facă altceva, să mă simt împlinită. Era vorba de magia dansului: orice facultate aş fi făcut, nu mă puteam lipsi de pasiunea vieţii mele. Şi atunci am hotărît să mă angajez ca profesoa-ră de dans într-un liceu, dar în unul deosebit, unde trebuia să mă implic total şi să dăruiesc multă nobleţe. M-am angajat la Complexul-Pilot de Pedagogie Curativă „Orfeu”, o insti-tuţie destinată copiilor care suferă de dizabilităţi mintale, inclusiv severe şi asociate. Sistemul educaţional are o singură referire pentru această ca-tegorie de copii – şcoli speciale, in-stituţii care într-o oarecare măsură îi izolează de restul lumii, această şcoa-lă are ca avantaj, spre deosebire de

altfel, „Terapia prin artă”. La început mi-a fost foarte greu, nu ştiam cum să mă comport: să adopt un comporta-ment mai agresiv, sau unul mai lejer, să ridic sau să-mi domolesc vocea, dar in scurt timp lucrurile s-au aranjat de la sine, şi încet-încet am descoperit personalitatea fiecărui copil şi ne-am împrietenit chiar.

Am o misiune aparte în „Orfeu”: să aduc armonie în sufletul copiilor prin dans, iar pe de altă parte, cunos-cîndu-le problemele, să mai discut cu ei şi să le alin durerea. Copiii acestei instituţii sunt minunaţi, în afara fap-tului că au dizabilităţi fizice sau psi-hice şi, odată venită în această şcoală, am învăţat că este foarte important să nu aştept performanţe sau rezultate spectaculoase, ci să-i fac pe copii să se simtă mai bine în lumea lor, pentru că pe lîngă dans ei mai fac şi ore de euritmie, care la fel este considerată o artă, ce se caracterizează prin repre-zentarea vizuală (gestuală) a vorbirii sau muzicii. Exerciţiile euritmice sunt esenţiale în dezvoltarea copilului, ele contribuie atît la dezvoltarea fizi-că, cît şi la cea cognitivă, socială sau

emoţională. Euritmia urmăreşte miş-carea braţelor şi a picioarelor într-un mod specific, ca răspuns la un anumit ritm sau tonalitate. Această terapie este benefică pentru aceşti copii, o dată pe an vin specialişti din Germa-nia şi fac studii, schimb de experien-ţă, apoi specialişti de-ai noştri pleacă la ei. Profesorii care au fost acolo vin foarte entuziasmaţi, în Germania eu-ritmia este la un alt nivel, e mult mai dezvoltată.

Este incredibil cîte surprize ne oferă viaţa! Eu sunt o fire impulsivă, de obicei doresc să obţin totul rapid, dar m-am schimbat foarte mult şi am devenit o fire foarte răbdătoare, pen-tru că aici fiecare copil are nevoie de o atenţie specială, de energie pozitivă şi de multe explicaţii cu o voce blândă.

Această experienţă mă va marca probabil pentru întreaga viaţă, deşi nu m-aş fi gîndit niciodată să predau dansuri într-un liceu cu copii cu nevoi speciale. Dar viaţa mi-a demonstrat încă o dată că mi-a pregătit un şir de surprize!

Cristina MEREUŢĂ, USM, Jurnalism, anul I

Ecou al inimii

Octoihul căpitanului Gavril Vartic N-am trăit pe

timpurile lui Iosif Sta-lin şi Nikita Hruşciov, când se închideau forţat bisericile şi mă-năstirile. Puţini sunt cei care au avut cu-rajul să opună rezis-tenţă. Efectul acestui eroism i-ar fi costat

scump: fie că erau deportaţi, fie că erau lichidaţi. S-a preferat varianta civilizată: rezistenţă în tăcere.

Altceva deranjează. Aproape în orice lăcaş găseai odoare de argint, unele placa-te cu aur, icoane ferecate în acelaşi mer-tal. Mai puţine biserici, dar aproape toate mănăstirile aveau câte o bibliotecă, în care găseai cărţi cu valoare de anticariat, unele dintre ele – veritabile mostre ale patrimo-niului naţional. În colecţii particulare, cu mâna mea am pipăit Biblia de la Blaj din 1795, în traducerea lui Samuil Micu Clain; Vieţile şi pretrecerile sfinţilor de Dosoftei, editate la sfârşitul secolului XVII; prima Biblie basarabeană, publicată în limba ro-mână la Sankt Petersburg în anul 1817; Viaţa şi opera Sf. Apostol Pavel de Fre-deric Farrar, tradusă din engleză în rusă la 1887, ediţie de lux, şi altele.

Respectivele volume n-au fost fura-te de colecţionari. Cărţile erau cărate cu maşinile la Chişinău, majoritatea lor fiind arse, acele vechi-vechi au plecat în muze-ele din Rusia, iar unele, pentru o sticlă-do-

uă de votcă oferite şoferului, au nimerit în mâinile speculanţilor, care apoi, pe ascuns, le-au vândut colecţionarilor.

Dacă oamenii sunt de două feluri – buni şi răi, colecţionarii, în imaginaţia mea, sunt doar buni, deşi, recunosc, şi ăş-tia se împart în două grupuri. Primii adună obiecte vechi cu scopul de a le vinde mai scump. Adesea, ei înşişi glumesc pe sea-ma lor: eu trăiesc din diferenţă – procur pe degeaba sau ieftin, caut un cumpărător bogat şi, pe o habă, mă aleg cu un ban de cheltuială în buzunar. Indivizii din grupul al doilea sunt adevăraţii bolnavi de anti-cariat: respectivii doar colectează, evită să vândă. Dacă se întâmplă să se despartă de un obiect, preţul e fabulos. De regulă, pe banii câştigaţi ei achiziţionează alte valori de anticariat. Colecţionarii excelează la ca-pitolul spirit economicos, sunt meticuloşi, chiar zgârciţei, se îmbracă modest, în pofi-da faptului că locuinţele unora fac concu-renţă muzeelor.

Îi stimez pe colecţionari: graţie lor, o sumedenie de capodopere rezistă în timp, ei asumându-şi rolul paznicului de nădej-de. Bibliotecile din mănăstiri au dispărut fără regrete deosebite. Dacă aş informa că în cutare colecţii particulare se află nişte valori de patrimoniu, personalul lăcaşelor de cult, probabil, nu s-ar da în vânt să le re-aducă la locul destinat. Le-ar aştepta să fie aduse pe degeaba. Ireală variantă. Ceea ce ai pierdut pe degeaba – nu vine pe degeaba înapoi. Obiectele din colecţiile particulare nu se pierd, sunt păstrate ca lumina ochilor.

Pe majoritatea cărţilor religioase s-au inscripţionat autografe ale donatorilor, conţinând câte două-trei cuvinte pe vreo 10-15 pagini. Dacă donatorul ar fi ticluit autograful numai pe foia de titlu, hoţul ar fi rupt-o, iar textul integral al cărţii ar fi ră-mas intact. Autograful, extins pe mai multe pagini, potoleşte intenţia hoţului: de prisos să le distrugi pe toate – cartea îşi pierde de-finitiv preţul şi solicitarea pe piaţă. În plus, autografele includ un avertisment groaz-nic: iar cel ce o va înstrăina să fie pedepsit cu neiertat canon. Hoţul nu se teme de el.

Cunosc o carte prestigioasă, provenită din Mănăstirea Dobruşa. Un Octoih de la 1774, editat prin osârdia şi sârguinţa prea-cuvioşiei sale Kir Filaret, arhimandritul sfintei mitropolii în Bucureşti. Stare bună. Citesc un autograf emoţionant.

Această sfântă carte ce să cheamă Octoih o am cumpărat eu, căpitanul Ga-vriil Vartic, şi o am dat Sfintei Mănăstiri Dobruşa, ca să fie pentru pomenirea su-fletelor noastre şi a părinţilor noştri, şi a

tot neamul nostru, şi Părinţii să aibă da-torie a pomeni numele noastre la Sfânta Liturghie de-a pururi. În zilele Binecre-dinciosului Domn Alexandru Constan-tin Mavrocordat voievod, leto 1784, luna lui iulie, 31 ziua şi am dat cinci lei pre dânsa.

Cu cinci lei la 1784 te pricopseai fie cu o pereche de boi, fie cu vreo zece oi. Pe atunci cărţile erau puţine şi costau enorm. Nu ştiu cât timp Părinţii mănăstirii au re-uşit să pomenească la Sfânta Liturghie su-fletele neamurilor lui Gavril Vartic, ulterior pe al său, însă astăzi, cu siguranţă, nimeni nu-şi aminteşte de el: căpitanul din secolul XVIII e un anonim absolut.

L-am întrebat pe posesor de ce nu o restituie mănăstirii. El m-a privit calm, cu ochi limpezi. Să mi se dea o pereche de boi cu tot cu car, plus zece oi cu un lighean plin cu caş proaspăt. În valută. Doar în

aşa caz, poate, voi cădea pe gânduri. De vreo 30 de ani, cartea căpitanului se sim-te excelent în colecţia mea. Nu eu am în-străinat-o. Şi nici acel care mi-a vândut-o. Când Hruşciov a închis mănăstirea, acolo nu era niciun călugăr bibliofil care s-o fe-rească de pericolul pierzaniei. Norocul a salvat „Octoihul” lui Vartic, iar indiferen-ţa a înstrăinat-o.

Am revenit amărât la culme de la Ode-sa. Povara adevărului se adevereşte mai grea decât tristeţea mea. Indiferenţa costă scump. O pereche de boi, zece oi, un car şi un lighean cu caş. În valută. Oricum, Octo-ihul e în jubileu: 240 de ani de la editare şi 230 de ani de la donare. Felicitări!

Luciano POPA

7Literatura şi arta Nr. 29 (3594), 17 iulie 2014

Dintre miile de semănători de lumi-nă, ce trudesc cu osîrdie şi devotament pe ogorul învăţământului naţional, nu-maidecît se impune o categorie de eli-tişti, care stăpînesc vaste cunoştinţe şi resurse intelectuale neordinare, inclusiv experienţe de o netăgăduită valoare. Din această cohortă de dascăli talentaţi face parte şi omagiata noastră, dna Valentina Cojocaru, doctor în pedagogie, confe-renţiar universitar la UPS „Ion Creangă” din Chişinău.

Născută în orăşelul Străşeni, Re-publica Moldova, în familia harnicilor plugari Tudor şi Măria, care i-au format calităţi deosebite ale unei personalităţi puternice, temerare, perseverente, cre-ative, calităţi perpetuate pe parcursul întregii vieţi, succedate de o rară capa-citate de muncă, dar şi o bonomie şi o nobleţe aparte, dna Valentina Cojocaru reprezintă un model de cultură a peda-gogului axat în contemporaneitate. Şi-a făcut studiile primare şi gimnaziale la baştină, apoi la Şcoala Pedagogică (Nor-mală) din Călăraşi şi la Universitatea de Stat „Al. Russo” din Bălţi. Formarea sa profesională ca dascăl la clasele primare a fost o urmare a îndrăgirii acestei profe-sii din anii de şcoală, dar şi a influenţei părinţilor, pe care dintotdeauna i-a con-siderat cei mai valoroşi dascăli, mama fiind educatoare în grădiniţa de copii.

Timp de 14 ani a lucrat ca învăţătoa-re la clasele primare (s. Semionovca, ra-ionul Ştefan-Vodă şi în mun. Chişinău), a fost un cadru didactic de zile mari, iscusită, deţinătoare a gradului didac-tic superior. Promoţiile de elevi au fost bine şcolite şi educate în spiritul valori-lor naţionale şi general-umane, creştine, al respectului faţă de înaintaşii noştri, limba română, cultura, datinile noas-tre. Domniei Sale îi aparţin 15 titluri de cărţi-manuale şi ghiduri didactice, desti-nate elevilor şi învăţătorilor din clasele primare, e şi coautor de curriculum. Ce poate fi mai nobil decît a-i îndruma pe copii sa facă primii paşi în cunoaşterea lumii, să scrie, să citească, să comunice cu alţii. Această experienţă preţioasă a fost valorificată în activitatea sa de me-todist la Direcţia Generală Educaţie, Ti-neret şi Sport din mun. Chişinău, apoi în calitate de specialist principal, şef secţie învăţămînt special şi protecţia drepturi-

lor copilului în cadrul Ministerului Edu-caţiei.

Palmaresul său divers include şi munca conştient asumată de o mare responsabilitate pentru educaţia şi viaţa copiilor orfani. Domnia Sa a demonstrat calităţi de excelent organizator şi com-petent specialist, angajîndu-se plenar la reformarea învăţămîntului general.

Din 2006 şi până în prezent dna Valentina Cojocaru este angajată la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”, Facultatea Formare continuă a cadrelor didactice şi manageriale, unde trudeşte cu abnegaţie şi devotament. Şi aici, dna doctor conferenţiar, în tot ce face, produce calitate. Domnia Sa a per-severat în valorificarea vocaţiei de peda-gog-formator, de specialist redutabil în teoria şi practicile instruirii şi educaţiei. Domeniile prioritare de cercetare şi im-plementare le constituie diagnosticarea pedagogică, managementul curricular, calitatea în educaţie, dezvoltarea com-petenţelor cadrelor didactice şi mana-geriale în tehnologia învăţămîntului la distanţă, ultimul fiind un domeniu de pionierat, în care sărbătorita este consi-derată de către comunitatea pedagogică un redutabil expert, un promotor perse-verent al conceptului modern în spaţiul academic basarabean.

Este autoarea a peste 50 de lucrări şti-inţifico-didactice şi cu caracter metodic, o bună parte dintre care au fost conce-pute şi elaborate în cadrul Laboratorului

de cercetări ştiinţifice „Managementul Educaţional”, concomitent participă în diverse proiecte naţionale şi internaţio-nale de cercetare ştiinţifică şi colaborare în bază de parteneriat, cum ar fi: Proiec-tul naţional de cercetare „Paradigma ma-nagementului educaţional din perspecti-va democratică şi a integrării europene” (AŞM); Proiectul de colaborare în bază de parteneriat în sfera managementului educaţional UPS „Ion Creangă” – Uni-versitatea de Stat Montana, SUA, etc.

În calitate de conferenţiar universi-tar, omagiata s-a afirmat ca un ingenios şi iscusit specialist în managementul ca-lităţii, organizarea şi tehnologia învăţă-mîntului vocaţional, în logistica educa-ţională şi cea a învăţămîntului electronic la distanţă. Prelegerile şi seminariile sale captivează destinatarul prin eleganţa şi măiestria de prezentare a subiectelor abordate, prin modul de a argumenta şi proba ştiinţific ipotezele lansate.

Vocaţia, abilităţile şi dexterităţile de dascăl universitar şi iscusit cercetător se datorează muncii sistematice asupra Cărţii. A publicat numeroase lucrări ştiin-ţifice: monografii, manuale, articole, cur-riculum şi programe, proiecte şi ghiduri metodice. Prin osîrdie şi perseverenţă, muncă asiduă şi creativă, responsabilita-te şi hărnicie, Domnia Sa a reuşit să se afirme ca Om şi specialist inconfundabil. Toate acestea au fost obţinute graţie ca-lităţilor sale intrinseci: calm, echilibru, chibzuinţă, perseverenţă, răbdare, tenaci-tate etc. Pe colegi şi prieteni, pe studenţi şi masteranzi îi consideră parteneri de di-alog şi dezbateri. Or, după cum remarca Lucian Blaga, „Omul e puternic prin ceea ce face şi prin cei pe care îi are alături”.

Onorată Doamnă Valentina Cojoca-ru, Vă admirăm pentru aceste calităţi, Vă preţuim harul şi omenia, modestia, inte-ligenţa şi bogata imaginaţie, iscusinţa şi perseverenţa, iniţiativa, cumsecădenia şi devotamentul de care daţi dovadă. Pri-miţi asigurarea înaltei noastre considera-ţii şi urările de sănătate, putere de muncă întru progresul ştiinţei, culturii şi învăţă-mîntului naţional!

Vasile BOTNARCIUC, dr. hab., prof. univ.,Dumitru APETRI,

dr., conf. cercetător

Oamenii nu se deosebesc atât prin ceea ce zic, cât prin ceea ce fac

(Mihai Eminescu)

La 18 iulie 1954, în satul Plavni, r. Reni, regiunea Odesa, Ucraina, în familia gospodarilor Efimia şi Ştefan Coreţchi s-a născut o fiică, Liuba Coreţchi, o fetiţă ageră la minte şi isteaţă.

Încă din timpul studiilor postuniversitare la Universitatea de Stat „M.V.Lomonosov” din Moscova, în domeniul imunologiei şi imunogeneticii, a fost marcată de o dra-goste deosebită şi o pasiune de elucidare a mecanismelor stresurilor de diferită natură, dedicându-se complet acestor studii.

Din 1980 până în prezent efectuează cercetări ştiinţifice în cadrul Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova (Institutul de Genetică, Fiziologie şi Protecţie a Plan-telor) şi Centrului Naţional de Sănătate Publică al Ministerului Sănătăţii din Re-publica Moldova. În 1988 a susţinut teza de doctorat în biologie în or. Minsk, iar în 2013 a susţinut teza de doctorat habilitat în biologie la Institutul de Genetică, Fiziolo-gie şi Protecţie a Plantelor al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Din anul 2000 deţine titlul ştiinţific de conferenţiar cercetător.

Liuba Coreţchi este bine cunoscută în rândul comunităţii ştiinţifice din ţară, precum şi peste hotare prin rezultatele de valoare ale cercetărilor ei în domeniul imunogeneticii, radiobiologiei şi sănătă-ţii publice. A realizat şi este profund pre-ocupată şi în prezent de soluţionarea unei game largi de probleme ce ţin de descifra-rea efectelor medico-biologice la persoane expuse radiaţiilor ionizante, în special la participanţii diminuării consecinţelor acci-dentului nuclear de la Ciirnobîl şi monitori-zarea radioecologică a mediului ambiant. A participat la o serie de cursuri/perfecţionări în vederea calificării specifice domeniului în Turcia, România, Ungaria, Marea Brita-nie, Suedia, Austria şi Franţa.

Rezultatele cercetărilor teoretice vizând imunogenetica şi rezistenţa culturilor legu-minoase la fitopatogeni in vivo şi in vitro au fost implementate în practică, inclusiv prin crearea liniilor noi de Glycine max şi Cicer arietinum, care au fost incluse în programele naţionale de ameliorare în ve-derea obţinerii soiurilor noi rezistente la factori biotici şi abiotici, care au fost omo-logate în Republica Moldova şi incluse în

bazele de date ale Institutului de Fitoteh-nie „N.I.Vavilov” din Sankt Petersburg şi FAO-AIEA din Viena.

Rezultatele cercetărilor sunt reflectate în 350 de lucrări ştiinţifice şi metodico-di-dactice, inclusiv 4 monografii, un manual şi 5 indicaţii metodice. Competitivitatea in-vestigaţiilor este confirmată prin 21 de bre-vete de invenţie, care au adus o contribuţie semnificativă în implementarea rezultatelor ştiinţifice în metodologia cercetării imuno-logiei stresului.

Semnificativ este aportul dnei Liuba Coreţchi şi în activităţile ştiinţifico-organi-zatorice, la pregătirea cadrelor de înaltă ca-lificare. Sub acest aspect a pregătit indicaţii metodologice pentru studenţi. Sub condu-cerea dnei Liuba Coreţchi au fost elaborate şi susţinute cu succes 7 lucrări de licenţă în biologie/radiobiologie, în curs de elaborare se află o teză de doctorat.

Cu suportul dnei Liuba Coreţchi a fost obţinut şi realizat un proiect naţional pen-tru doctoranzi şi tineri cercetători. Pe par-cursul anilor a participat activ în calitate de conducător şi/sau executor al programelor/proiectelor naţionale şi internaţionale de cercetare, manifestându-se ca generator de idei, expuse în cadrul programelor de cercetări fundamentale şi aplicative în do-meniul imunogeneticii, sănătăţii publice, mutagenezei induse. Elaborează metodo-logii şi metode de cercetare, planifică şi realizează cu succes proiecte internaţionale şi naţionale. Sub conducerea ştiinţifică şi cu nemijlocita participare a doamnei con-ferenţiar au fost realizate investigaţii valo-roase teoretice şi aplicative în cadrul a 3

proiecte internaţionale (IAEA, UE) şi 6 proiecte naţionale. Este expert al pro-iectelor Comisiei Europene FP 7 ERA NET.

Aceste performanţe se datorează în primul rând capacităţii de autoorgani-zare şi motivaţiei în ceea ce îşi propu-ne să realizeze, asiduităţii înalte, dar şi capacităţii de comunicare pozitivă cu colegii, cu cei din jur. Este înalt apreci-ată şi respectată pentru înaltele calităţi omeneşti – sensibilitatea şi receptivita-tea la necazurile celor care au nevoie de ajutor, dorinţa de a fi de folos în situaţii critice.

Dna Liuba Coreţchi este membru al Asociaţiei Geneticienilor şi Ameli-oratorilor din Republica Moldova, al

Asociaţiei Igieniştilor din R. Moldova, al Asociaţiei europene a Microbiologilor; al Asociaţiei europene de Radiobiologie; al Societăţii Române de Radioprotecţie.

Pentru rezultatele remarcabile în activi-tatea ştiinţifică, inovaţională şi ştiinţifico-organizatorică doctorul habilitat în biolo-gie Liuba Coreţchi a fost înalt apreciată şi distinsă cu Medalia Jubiliară a Academiei de Ştiinţe „60 de ani de la fondarea pri-melor instituţii academice din Republica Moldova” – 2006 (Hotărârea CSŞDT al AŞM nr.78/2006 din 12 iunie 2006); 26 de medalii de aur şi argint, diplome pentru re-zultate performante în domeniul brevetării şi inovării cercetărilor ştiinţifice; diplome de onoare ale Institutului de Genetică, Fi-ziologie şi Protecţie a Plantelor al AŞM, Ministerului Sănătăţii şi Centrului Naţional de Sănătate Publică pentru realizări perfor-mante în cercetare.

Cele sus-menţionate demonstrează cu prisosinţă că doamna Liuba Coreţchi, doc-tor habilitat în biologie, este la vârsta îm-plinirilor. Cu ocazia frumosului jubileu, îi dorim dnei Liuba Coreţchi multă sănătate, bucurii de la cei dragi, armonie cu cei din jur şi, bineînţeles, mulţi nepoţi şi nepoţe-le, şi încă multe realizări pe viitor, pentru care, cu certitudine are capacităţi şi poten-ţial creativ!

Ion BAHNAREL, prim-vicedirector al CNSP, dr. hab. în

medicină, profesor,Galina LUPAŞCU;

şef de laborator la IGFPP al AŞM,dr. hab. în biologie, profesor

Doamna Valentina Cojocaru: competenţă şi creativitate

Traseul unei veţi marcate de perseverenţă şi asiduitate

Editura Academiei Româ-ne a publicat volumul VII, A. Moldova din seria academică Documenta Romaniae Histori-ca, Bucureşti, 2012 – 1039 p. (în continuare – DRH), întoc-mit de acad. Ioan CAPROŞU, unul din cei mai iluştri istorici români, paleograf, documenta-list, culturolog, savant absolut.

Volumul include 561 de acte autentice emise între anii 1571 şi 1584 în timpul domniei voievozilor Bogdan Lăpuşnea-nu, Ioan Vodă cel Viteaz, Petru Şchiopul şi Iancu Sasul şi 27 de acte false selectate din arhive-le şi bibliotecile naţionale şi străine. Este vorba de hrisoave, urice, cărţi domneşti, zapise, danii, miluiri, întăriri, scutiri, împuterniciri, obrociri, porunciri, judecăţi, hotărniciri, rânduieli, mărtu-risiri, vânzări, cumpărări, instituiri (sate, prisăci, metohuri/mitocuri – în una din acestea, cu pes-te trei secole mai târziu,

autorul precizează că alcătuirea „acestui volum a început cu mulţi ani în urmă”, avându-se în ve-dere şi documentele editate sau nedefinite de M. Costăchescu. Arsenalul surselor vizează regle-mentarea complexă a relaţiilor economice şi soci-ale, politica internă statală, în genere, procedeele şi metodele de gestionare a vieţii publice.

Altfel zis, asistăm la aplicarea în acest seg-ment al societăţii româneşti a normelor legale întru soluţionarea problemelor curente şi de per-spectivă. Există toate premisele să afirmăm că în Moldova funcţiona un sistem legislativ eficient tradiţional, care satisfăcea oferta socială şi politi-că pe orizontală şi verticală. Astfel, putem depista un democratism medieval tipologic, dar încă slab investigat în istoriografia naţională.

Sistemul acesta este subvenţionat inductiv de reminiscenţele obştii vechi şi evoluţia ei de acum sub formă de obşte devălmaşă longitudi-nală. Factorul dat arhetip, conjugat cu mişcările „şes↔munte”, „şes↔codru” din perioada migra-ţiilor, a consolidat baza autohtonă atât, încât el a salvat neamul românesc şi în timpul incursiunilor devastatoare ale celor trei imperii - ţarist, austro-ungar şi otoman. Actele incluse în DRH exprimă tendinţele remarcate şi confirmă perfect concep-tul continuităţii proceselor istorice din jurul lan-ţului carpatin.

Un document din 7089 <1580> dechembrie 30 zălogeşte lui Ion Babici diac „acel de mai îna-

inte numit sat Noscova, care-i în ţinut(ul) Sorocăi…şi altul să n-ai-bă trebuinţă”. Judecata este sem-nată în grafie latină de Stroicz vel log(o)f(e)t (p. 411). Diploma de danie din 7082 <1574> mai 10 dată de Ioan Vodă cel Viteaz întă-reşte lui Ion Golâi, mare logofăt, şi lui Ieremia, pârcălab locurile „pus-tii” Oxentia de pe Nistru pentru eventuala plasare aici a patru mori şi altul „la capătul peşterilor mai sus de Orheiul Vechi”, loc pentru “două mori în Răut, ca să<->şi facă sate” (p.91). Întăritura pre-cizează: „Iar după viaţa noastră, cine va fi domn dintre copiii noş-

tri sau din neamul nostru sau, iarăşi, pe oricine îl va alege Dumnezeu să fie domn al Ţării noastre a Moldovei, acela să nu le clintească dania şi întări-rea noastră, ci să le dea şi să le întărească pentru că le-am dat şi le-am întărit, fiindcă le este cumpă-rătură chiar de la domnia mea”(idem).

În volum persistă din abundenţă documen-tări similare – dovadă a maturităţii epocii medii şi înclinarea societăţii spre modern. Însă timpul a produs efecte antitetice. Explicaţia îi revine lui N. Iorga, care stipula frecvent că la mijloc se află aşezarea noastră geografică de la confluenţa dintre interesele geopolitice ale marilor puteri agresive.

DRH reţine un echilibru dintre trecut şi pre-zent. Modificările interne, precum ar fi „risipirea” satelor, strămutarea ţăranilor în „locurile pustii”, instituirea unor nuanţe regionale în modul de via-ţă nu deprimă unitatea, identitatea şi genetica se-dentară a românilor în genere.

Colecţia semnată de Ioan Caproşu reabilitea-ză toponimia istorică, care frecvent pe parcursul secolelor a intrat în acte cu abateri de la normele morfologice ale limbii române (valahe), iar alte-ori denumirile localităţilor se traduceau arbitrar în slavonă. Linia aceasta devine mai accentuată în urma cuceririlor ruseşti. De regulă, erau redu-se vocalele diftonge şi triftonge, iar desinenţele –i. –ei, -a – ău ş. a. au fost înlocuite artificial cu cele ruseşti –ы, -ев, -и, -ёв. DRH păstrează coloritul melodios autohton şi reprezintă o bază pentru revenirea la cultura toponimică incipien-tă. O serie de denumiri se traduceau. Iată doar câteva exemple tipice selectate din toponimia Moldovei de Răsărit (Basarabia): Balasineşti – Balosineşti, Bealeul – Beleul, Beliceni – Beliu-ciu, Neagra (Negru) – Ciorna, Cobăceni – Copă-ceni, Cobolta – Cubolta, Hărliceştii – Hârliceşti, Horbineşti – Gordineşti, Ilişanii – Ilişeni, Mo-lovata – Malovata, Redoai – Rădoaia, Sângirei

– Sângerei, Zăvedeni – Zavedeni, Zahoreani – Zahoreni ş. a. O situaţie similară se manifes-ta şi în cazul numelor de familii şi proprii: Io-naşco- Ionaşcu, Ivan – Ion, Ioan, Iosif – Iosip, Timofei - Timotei etc. Rămân mai stabile doar hidronimele, şesurile, văile, colinele, dealurile şi munţii. Deformările din acest segment au fost forţate artificial după anexarea teritoriilor. Noi am investigat situaţia dată din regiunea Ujhorod (Ucraina). Aici peste 80% sunt de provenienţă etimologică română, dar prezente cu o flexiune la prefix sau desinenţă.

Per ansamblu, denaturările au motivaţii pro-venite de la o serie de factori concreţi. În acest sens domină extinderea în spaţiul de trai al ro-mânilor a bisericii ortodoxe, cu precădere după 1401, în defavoarea riturilor creştine catolice de cultură latino-romană mai avansată şi mult des-conservată. Curând, scrisul slavon intră în cance-lariile de stat, din care motiv majoritatea actelor au fost executate într-o limbă neînţeleasă pentru majoritatea absolută a vorbitorilor de română. Decalajul produs a exercitat o influenţă negativă asupra substratului psihologic general din socie-tate. Reieşea că băştinaşii dau ascultare textelor confesionale şi actelor domneşti în slavonă, în timp ce comunicau între dânşii în valahă (ro-mână). În astfel de condiţii era normal ca scribii (pisarii) să se asocieze la cerinţele abuzive ale timpului, considerând valabile alternanţele ling-vistice practicate. Cu atât mai mult, o astfel de situaţie afecta cercul executorilor mai puţin culţi. De aceia, prof. Ioan CAPROŞU, expert valoros în paleografia slavonă, insistă permanent asupra „deslavizării” lexicului intrat în actele vechi.

Oricum, aceste incomodităţi nu afectează esenţa lucrurilor. Prof. Ioan CAPROŞU propu-ne specialiştilor documente unice, totalitatea cărora cronometrează cu mare precizie istoriei neamului nostru. Volumul dispune prefaţă, note explicative, bibliografie-prescurtări, rezumatele documentelor, indice de nume şi materii, liste de concordanţă a documentelor în raport cu cele pu-blicate anterior, cuvinte, expresii slavone, 166 de facsimile(!) ale actelor originale şi 6 facsimile ale actelor false.

În felul acesta, arsenalul documentalist a fost completat cu surse inedite din punct de vedere ştiinţific, iar eforturile depuse de istoricul nostru încununează un succes profesional de cea mai în-altă calitate.

Dr. Teo-Teodor MARŞALCOVSCHI, Om Emerit;

Dr. Lidia PĂDUREAC, şef de catedră la DSUAS

Universitatea de Stat „A. Russo” din Bălţi

DOCUMENTA ROMANIAE HISTORICA, VOLUMUL VII, de IOAN CAPROŞU

(Omagiu la cea de-a 80-a aniversare a prof. Ioan Caproşu)

De ce are nevoie Arcadie Capcelea de gradul ştiinţific de doctor habilitat

şi de ce unii vor să fie anulat gradul ştiinţific de doctor habilitat?

O susţinere publică a tezei de doctorat habilitat în domeniul managementului ecologic a fost sus-ţinută recent la Academia de Ştiinţe a Republicii Moldova, lucrare care a fost apreciată de savanţii din domeniu drept una de pionierat, o istorie de suc-ces. Aspirantul la gradul ştiinţific de doctor habilitat a fost Arcadie Capcelea, doctor în geografie, specia-list superior în probleme de mediu la Banca Mondi-ală, regiunea Europei şi Asiei Centrale, ex-ministru al Mediului RM.

Apare o firească o întrebare: De ce o persoană ca Arcadie Capcelea, care deţine o funcţie atât de pre-stigiosă şi bine remunerată, care îi asigură un mod de viaţă mai mult decât decent, a decis să susţină teza de doctorat habilitat?

O altă întrebare care se impune în acest context ar fi: De ce teza domnului Capcelea a generat un in-teres atât de mare nu doar din partea savanţilor, dar şi a ex-miniştrilor de Mediu atât din Republica Mol-dova, cât şi din România? Este vorba de precum: Vladimir Rojanschi şi Vădineanu Angheluţă, aca-demician Gheorghe Duca, membru corespondent Ion Dediu, toţi deţinând gradul ştiinţific de doctor habilitat şi profesor universitar.

Şi de ce totuşi ar avea nevoie personal Arcadie Capcelea de gradul de doctor habilitat?, s-ar întreba unii, care pun la îndoială sau nu conştientizează ne-cesitatea acestui grad ştiinţific.

Răspunsul la toate aceste întrebări este unul: Pentru a-şi atesta elaborările ştiinţifice teoretice şi practice, ce constituie un ansamblu de lucrări care rezolvă o problemă majoră în domeniul ecologiei şi protecţiei mediului ambiant – bazele teoretice şi practice ale managementului ecologic în tranziţia economică şi de a fi recunoscut de către oameni de ştiinţă concacraţi, cu experienţă practică în domeniu ca savant de cea mai înaltă calificare academică.

Dr. Arcadie Capcelea îşi dădea bine seama că, în procesul de cercetare, pentru obţine gradul ştiinţific de doctor habilitat, e necesar de a efectua cercetări la un nivel net superior celui de doctor, a obţine noi cunoştinţe şi a argumenta noi elaborări practi-ce, a rezolva o problemă importantă pentru ştiinţă şi practică. Concomitent, autorul a conştientizat şi faptul că atingerea acestor performanţe a solicitat o muncă asiduă şi o consacrare zilnică pe parcursul mai multor ani, ceea ce i-a asigurat, în ultimă in-

stanţă, succesul. Teza autorului este rezultatul unei vaste activi-

tăţi de cercetare ştiinţifică şi practică privind siste-mele existente de management ecologic sub aspect global în contextul tranziţiei economice la diferite niveluri ierarhice. Toate acestea i-au permis auto-rului de a fundamenta o nouă disciplină ştiinţifică interdisciplinară, care înglobează unele componen-te ale ştiinţelor naturii, economice şi sociale într-un sistem socio-ecologic. Mai mult ca atât, autorul tezei a propus o serie de soluţii concrete în rezol-varea problemelor de mediu în ţara noastră şi care, la iniţiativa dumnealui, au fost finanţate de Banca Mondială. Concomitent, dl Capcelea a fost coordo-nator al implementării modelului managementului ecologic, graţie căruia a reuşit să convingă Banca Mondială să investească în Republica Moldova 40 de milioane de dolari.

Rezultatele ştiinţifice ale dr. Capcelea, prezen-tate în teza sa de doctorat habilitat, de altfel, ca şi altor teze de doctorat habilitat, ne vorbesc o dată în plus de semnificaţia lor teoretică şi practică, ce este mult mai relevantă decât cele ce se obţin în urma realizării tezelor de doctorat, dovadă a faptului că este absolut necesară menţinerea practicii pregătirii şi susţinerii gradului de doctor habilitat. Conştienti-zăm în aceeaşi timp şi faptul că aceasta necesită noi surse financiare şi intelectuale pentru realizarea lor, care, cu regret, la ora actuală sunt insuficiente.

Evident, anularea gradului ştiinţific de doctor habilitat va uşura invadarea comunităţii ştiinţifice cu persoane mediocre şi va diminua suportul ştiinţei în rezolvarea problemelor stringente ale ştiinţei şi practicii.

Deoarece în ţări dezvoltate precum Austria, Ger-mania, Franţa, România, în total 18 ţări membre ale Uniunii Europene, în ultimii 5 ani, s-a revenit la acordarea gradului ştiinţific de doctor habilitat, logic, se impune ca politicienii noştri şi în această problemă să meargă în pas cu practica ţărilor euro-pene.

Academician Teodor FURDUI, preşedinte al Sfatului Academicienilor

Eugenia TOFAN, şefă a Centrului Media al AŞM

8 Literatura şi arta Nr. 29 (3594), 17 iulie 2014

„Literatura şi arta” apare la Chişinău în fiecare joi în limba română. Indice general de abonare - 6778l.Indice de abonare privilegiată (pentru pensionari, studenţi şi invalizi) - 67881

Redactor-şef: Nicolae DABIJASecretar general de redacţie: Raisa CIOBANU

Publicistică şi informaţie: Elena TAMAZLÂCARU, Aleutina SARAGIU; Literatură: Nina JOSU; Arte: Doina DOBZEU; Cultură: Iulius POPA; stilizator: Valentin GUŢU; Machetare şi design: Andrei DORGAN; relaţii cu publicul: Eugenia CIOBANU; ilustrator: Leonid POPESCU; contabil: Cristina FRUNZĂ; corector: Ana SURDU; fotoreporter: Victor LAVRIC.

Comanda nr.:

Telefoane: Redactor-şef: 022.23.82.l7, 022.2l.02.l2.Secretar general de redacţie: 022.2l.02.l2.Secţia literatură, stilizator, fotoreporter: 022.23.82.l6.Publicistica: 022.23.85.46 e-mail: literaturasiarta_md@yahoo.comhttp://www.literaturasiarta.md/

Adresa redacţiei:„Literatura şi arta”str. Sfatul Ţării nr.2, 2009, or. Chişinău

Tipografia “Universul”

Epigrame fraterne

Un şoarece, fugărit de o pi-sică, intră speriat într-un grajd. Dă aici de o vacă:

– Vaco, vaco, ajută-mă, as-cunde-mă repede, te rog.

– Unde să te ascund, şori-cuţule?

Pe loc vacii îi vine o idee şi se balegă peste şoricel. Intră pisica: „Vaco, spune-mi repede unde e nenorocitul cela de şoa-rece?!”

– N-am văzut niciun şoare-ce, dar, dacă vrei, uită-te şi tu pe aici.

Se uită pisica şi vede codiţa şoarecelui de sub balegă…

Morala 1: Nu oricine te bagă în rahat îţi vrea răul.

Morala 2: Nu oricine te scoate din rahat îţi vrea binele.

Morala 3: Dacă te bagi în rahat, bagă-te cu totul.

***La un liceu se face o anche-

tă socială:– Petrică, ce e tatăl tău?– Deputat.– Dar mama?– Nici ea nu lucrează.

***Petrică îşi întreabă părin-

tele:– Tată, de ce cântă cocoşii?– Păi, cocoşul cântă când

cineva spune o minciună.– Aha, da dimineaţa la ore-

le 4.00, când toţi dorm, el tot cântă.

– Ehe, atunci se tipăreşte „Moldova suverană”.

Dedicaţie lui Efim Tarlapan la 70 de aniAi preferat în trecut şi în prezent preferiSă mergi spre ziua de mâine cum ai mers şi ieriSpre ziua de azi, ţinându-te vârtos în mâiniSă nu fii doborât de lătratul unor câini.

Mai şchiopătează şoapte: „Succesul ţi-a venit spontan…”Sărmane cârje-mbătrânite nu-şi dau seama: an de anAi trudit şi trudeşti fără de odihnăCa în cele din urmă succesul să-ţi vină.

Cum ai fost, ai şi rămas nuc înalt, rotat în careMulţi aruncă cu pietre, dar tu dai în floare. În fiecare primăvară ca spre toamnă să aduci Doritorilor de zâmbet mai mulţi saci plini cu nuci.

Şi în anul care vine să ai în viaţă cer senin.De apare cu grindină greu de cap câte un nor,Să-l împrăştii cu tunul – tocul plin de satiră şi umor,Să-i fie duse zdrenţele hăt departe de vânt,Să nu distrugă rodul minţii pe acest bătrân pământ.

Ion DIORDIEV

GÂNDURI PRINTRE RÂNDURI• Țiganii au ajuns romi, găgăuzii au devenit turci, evreii sunt și jidani,

numai noi, basarabenii, nicidecum nu putem fi români.• Încearcă să-ți trăiești viața frumos și nu vei îmbătrâni urât.• Toți sunt egali în fața legii, chiar și cei nevinovați.• Nu știu precis cum îmi sunt prietenii, dar am niște dușmani foarte buni.• Există clipe care... nu ni se întâmplă și nouă.• O căsătorie fericită înseamnă „tu și eu”, nu „eu sau tu”.• Românii visează marea, iar basarabenii Marea Unire.• Nu confundați grija mamei cu grijania mă-sii.• Femeile fac întinerire cu leacuri băbești, bărbații – cu vinuri fetești.• Puterea înțelepciunii nu are nimic comun cu înțelepciunea puterii.

Ianoș ȚURCANU

Totul din Parlament porneşte

Dezordinea e tot un argument,O fac acei care doresc s-o vadă,De obicei, începe-n ParlamentŞi cu succes continuă în stradă.

Mitocanul în Anul Calului

Ca la gestul unui magI-a sosit un cal la pragÎnseamnă că-n anul nou Nu-i va zice nimeni bou.

Tadeu NAGACEVSCHI

Ghinionul– Mare noroc a avut Ion Druţă că

s-a născut înaintea mea!– De ce crezi aşa?– Am scris câteva povestiri, le-

am prezentat la o revistă literară şi, după ce le-au citit, mi-au spus: „Foarte mult se mai aseamănă cu ale lui Ion Druţă!” Ei, cum îţi place?

Îndemnul Curaj, noi o să-ţi ţinem pumnii!

Îl îmbărbătau prietenii pe un boxer.Şi cum am să lupt eu cu adversa-

rul, dacă o să-ţi ţineţi pumnii?

Cădere pe gânduri– Domnule Anton, ce gânduri te

apasă? Văd că eşti încruntat rău.– Grele gânduri… Uite, acum

vreo douăzeci de ani, în jurul blo-

cului nostru erau nouă alimentare. Mai mari, mai mici, dar toate erau pline cu de-ale gurii…

– Minunat!– Tu taci şi ascultă! Treptat-

treptat, şi-au schimbat profilul. Au devenit farmacii. Şi într-adevăr, eu azi cheltuiesc mai mult pe medica-mente decât pe pâine şi lapte…

– Interesantă chestiune!– Dar şi mai interesant e altceva.

Chiar ieri am văzut că pe fruntea unei foste farmacii a apărut o nouă inscripţie: „Servicii de înmormân-tare. Monumente. Pietre funerare”. Şi acum stau şi cuget: Nu-i oare vreo legătură dintre alimentele de atunci, medicamentele de azi şi ser-viciile de mâine? Tu ce zici?

– Face să meditezi. Şi nu numai dumneata…

Sătulul invidios pe înfometat

Pandomie la socialişti

De atîta referendreală,Fără nicio socotealăDondonică are-o boală;dimineaţă când se scoală„răgăie” a U .vOmală.S-a smintit de tot sireacul,de „soluţii” i-i plin capul.Leacul lui îi este cică …La un fund de… putin(ică)

Petru BULAI

SOS!În trista ţară-nstrăinatăPluteşte-n aer un războiPe tancuri vine-mPUTIN-atăMuscala hoardă peste noi.

Soluţionarul D.Un evadat din comunismE admirabil de nasolS-a oploşit în socialism, –Acelaşi bou în alt ocol.

BiofructulIspita pomului de visDeconspiră un adevăr,Că ghinionu-n ParadisFu cel mai ecologic măr.

Sergiu COJOCARU

Perle de la „BAC-2014”• Dintre cele cinci scrisori trimise de

Eminescu, prima este considerată a treia. În Scrisoarea a treia se desfăşoară bătălia de la Rovinari.

• La bătrâneţe împăratul naşte un fecior.• Unghiul drept are 90 grade Celsius.• Inima este împărţită în două atricule şi două

testicule.• Latina clasică este o limbă moartă, care nu se

poate vorbi decât în scris.• Animalele sălbatice trăiesc în pădurea

zoologică.• În cunoscuta baladă Mioriţa, sunt descrise

câteva întâmplări în care sunt implicate doi criminali, o oaie turnătoare şi un cioban care şochează prin prostia lui.

• Eminescu este trist pentru că nu a reuşit să facă nimic în viaţă.

• Datorită faptului că Lăpuşneanu chinuia pe boieri tăindu-le nasul, urechile, mâinile, etc, el le-a devenit antipatic acestora.

• Semnele de punctuaţie explică că limba romană de aceea a apărut, ca să aibă virgule şi puncte.

• Toma Alimoş era viteaz pentru că cu o mână conducea calul, cu o mână îşi ţinea maţele şi cu o mână se bătea cu Manea.

• Nichita Stănescu a fost una dintre cele mai bune scriitoare din ţara noastră.

• Anul cu 365 de zile se numeşte an biseptol.• În Moldova este o veche populaţie ca în

trecut.• Zoe şi Tipatescu se iubeau pe la spate.• Capitala SUA este Casa Albă.• Ion Creangă s-a născut între anii 1887-1889.• Împăratul avea o grădină şi în fund un măr.• Nechifor Lipan a avut fericita ocazie de a

nu se mai întoarce acasă, fiind jefuit de nişte oameni invidioşi.

Neică, da de ce te plângi că ţi-e foame? Eu, dacă aş fi în locul matale şi n-aş avea ce mânca, m-aş bucura. Şi ştii de ce? Ţie, trăito-rule pe acest pământ, dat fiind că te zbaţi în chinurile foametei să ştii că nu ţi-a rămas mult de îndurat. Dar uite, că după ce trupul tău, lih-nit de foame şi vlăguit de muncă, de boli şi de nenoroc îţi va elibera sufletul ca dintr-o temniţă, vei avea două mari fericiri.

În primul rând, când vei fi dus pe ultimul drum, groparii n-au să transpire sub greutatea scheletului tău, că doar numai corp nu poţi să spui că ai când te uiţi la tine. Şi pentru aceasta au să-ţi mulţumească. Iar în cel de-al doilea rând, sufletul tău, oropsit şi chinuit de sufe-rinţe, va ajunge direct în paradisul râvnit de noi, pământenii, de noi, păcătoşii. Şi imediat ce vei ajunge acolo, îţi vor fi servite ospăţuri pe pământ doar visate de către voi, amărâţii, dar, din punctul meu de vedere, fericiţii, aşa cum le am eu aici, pe pământ.

Eu, care am trup din care se scurge untura, voi osândi mai mulţi inşi care vor trebui să se înhame ca să-mi ducă leşul la groapă. Şi pentru asta n-au să mă preamărească precum pe tine.

Tu, fericitule şi avantajosule, care azi te vaieţi că nu ai cel puţin ce să ciuguleşti, nu să mănânci pe săturate, nici nu ştii cât de mult necinsteşti viitorul care ţi-e aşternut în ceruri. Crezi că e o mare satisfacţie pentru mine că eu sunt condamnat să mănânc cât zece ca tine sau poate chiar şi mai mult? Ştii tu că s-ar cuveni să mă căinezi că uite, sunt pierdut, fiind condamnat să mănânc cele mai savuroase şi scumpe bucate, că de altfel ce să fac cu bogăţiile pe care le am? Doar n-am să îndop câinii cu ele?

Tu nu ai de unde să ştii ce povară sunt aceste bucate pentru mine. Pe când pentru tine lipsurile şi suferinţa sunt spre bucuria su-fletului tău. La cum arăţi, cred că mai ai de îndurat, fără alimente şi fără medicamente ia, acolo, o lună, poate o săptămână, şi după aceea Sfântul Petru îţi va deschide larg porţile raiului.

Dar ce mă aşteaptă pe mine? Când voi ajunge acolo, Sus, Sfân-tul Petru mă va da cu gâtul în jos şi mă va trimite în focul infernului unde va trebui să plătesc pentru răsfăţ, pentru ghiftuirea la care sunt condamnat aici, pe pământ. Aşa că bucură-te, hămesitule, bucură-te, deznădăjduitule, bucură-te, mâhnitule, pentru că pe tine te aşteaptă viaţa veşnică, îndestulată şi plină de bucurii şi satisfacţii.

Dar pentru ca să ajungi acolo, sus, în edenul râvnit, şi mai curat la suflet, şi mai uşurat la trup, îţi dau un sfat. Că eu sunt om bun şi cu durere pentru semenii mei: roagă-te pentru mine ca pe viitor s-o duc, aici pe pământ, şi mai bine decât o duc acum. Fiindcă cu cât mai bine îmi va fi mie pe pământ, cu atât mai bine vei duce-o tu când vei ajunge în rai.

Şi ia aminte, foametea, frigul şi boala, dragul meu, sunt mari virtuţi pentru cel care se înfrăţeşte cu ele. Ele îi deschid omului dru-mul spre viaţa veşnică şi îmbelşugată.

Dacă ai şti cât de mult te invidiez, pentru toate câte ţi s-au pre-gătit acolo, sus, nemâncatule, în schimbul sărăciei şi mizeriei în care te-ai scufundat!

Uneori mă bântuie şi pe mine câte un gând: să rabd, să nu mă ghiftuiesc ca un neisprăvit. Dar eu nu sunt la fel de puternic ca tine. Tu, uite, cât de bravo eşti, câtă putere de voinţă ai! Îmi închipui câtă răbdare ţi-a trebuit ca să ajungi în asemenea hal încât nici iţarii să nu se mai ţină pe tine.

Da eu, iaca, nu pot răbda foamea, de aceea mănânc, mănânc, mănânc. Mă îndop cât zece. Da poate şi cât douăzeci. Jeleşte-mă, amărâtule, că pentru aceasta va trebui să plătesc greu.

Astfel i se plângea sătulul înfometatului când ultimul i-a bătut într-o zi la poartă ca să-i ceară o fărâmă de pâine.

Hămesitului, cuminte de felul său, i s-a făcut milă de sătul şi a prins a se ruga cu foc: „Doamne, nu-l lăsa pe bietul om să se prăpă-dească, împarte cu mine osânda care-l aşteaptă: împarte cu mine din ceea ce are pe masă azi, că acolo, Sus, eu mă voi mulţumi şi cu mai puţin, că simt că n-am să pot mânca tot ce mă aşteaptă.

Doamne, îndură-te de nenorocitul acesta şi fă-l să ajungă ca mine măcar două trei-zile. Ca să trăiască şi el aici, pe pământ, bu-curia vieţii veşnice, pline de bucurii şi belşug. Doamne, eu nu sunt hapsân, las-să trăiască şi el ca mine aici, pe pământ, şi nu-l lipsi de marea speranţă...”.

Şi încă atâtea era gata omul nostru bun să ceară Domnului pen-tru ghiftuit, dar… leşină.

Raisa CIOBANUEpigrame la zi

Să vă spună Gheorghe Postolache

Un banc realTrăia în vecinătate cu mine un saşiu.Îl chema Constantin. Odată, coborând la vale spre staţia de autobuze, la o bifurca-

ţie de drumuri, se întâlneşte cu un drumeţ, care-l întreabă: – Om bun, spune-mi, te rog, care drum duce spre Scoreni?Constantin se întoarce cu faţa spre drumuri şi cu dreapta îi

arată că, iată, acest drum duce spre Scoreni, în timp ce privirile îi erau îndreptate spre drumul din stânga. Drumeţul, vrând să-l ia peste picior, îi zice:

– Nu înţeleg, îmi arăţi un drum, dar te uiţi la altul. Pe care s-o apuc?

– Apucă pe drumul pe care ţi-l arăt, fiindcă dacă vei apuca pe cel spre care mă uit, vei nimeri în pitpalac la mă-ta pe cup-tor!, a rostit Constantin supărat şi s-au despărţit.

Simion DAMASCHIN

Fraţii (Fabulă de azi)

Un câine și un lup sunt frați,Așa le spun bărbații luminați,Dar când au apărut aceștia și de unde,Nu ştiu exact, doar știu că-s rude.

Ei ambii în aceeași curte au crescut, Dar lupul de mic s-a distanțatDe cei din casă și s-a prefăcutÎn fiara cea feroce, s-a schimbat.

Lupu-ntre timp cu forță își marcaseMari teritorii, precum e la jivine,Trăindu-și viața-n tihnă și uitaseDe ruda sa cu numele de câine.

Trecut-au anii și într-o zi, deodată, Cu lupii-rude se trezi la poartă,Căci „frații” cei rămași aveau dorință Lor să le dea această locuință.

Câinele-un tip deștept, cu multă minte,S-a angajat cu frați-ntr-o discuție febrilă,Gândind că va găsi măcar un lup cuminteCa să-nțeleagă că a lor idee e sterilă.

Acei frați hrăpăreți din firea lorL-au întrerupt, stârnind un cioroborÎn loc ca să-l asculte, să cedezePrin compromisuri să negocieze.

Fratele fiind amenințatPe-ai săi ortaci grăbit i-a adunatSă pună lupii lacomi la respectȘi de atunci cu ei se luptă piept la piept.

Văzând obrăznicia lupilor, veciniiLe-au zis că ce fac ei deloc nu-i bine,Dar lupii cruzi și agresivi, mișeiLe-au spus că, de nu tac, vin și la ei.

Morala fabulei? Așa-i cin’n-a-nțeles Sau nu a reținut povața Că numai cu-n discurs ales Faci pașnică, frumoasă viața.

Andrei ROȘCA, profesor universitar

O întîmplare haioasăZorii zilei și de acea dată înfrumusețau atît Chișinăul, scăldat în verdeață,

cît și împrejurimea. Noi, printre care eu, fiica Nătălița, nepoțeii Adelina și Daniel, două tinere vlăstare Mariana și Victorița ne pregăteam intens de a pleca la Zatoka. Una, zic eu, din cele mai reușite zone de odihnă din regiune. Plajele acestei zone, grijuliu amenajate, fac să te odihnești din plin și să fii totalmente satisfăcut.

Am aranjat noi toate cele necesare în vehicul. Ne-am urcat în el și la drum, băieți. În cale am făcut un mic popas la Izvorul de pe traseul Muncești, din apropierea stației Revaca. Acolo nepoții Adelina și Daniel ne-au rugat să facem o plimbare prin parcela de codri, megieșă cu un lan de grîu de o rară frumusețe. Admirînd acel lan, i-au impresionat și cele cîteva tulpini de cînepă de pe marginea lui. Inflorescenţele lor împrospătau împrejurimea cu o miroznă uimitoare.

Albinele și bondarii se îndulceau necontenit din nectarul acelor plante. Nepoții au încropit din ele un buchet de flori. L-au completat cu cîteva crenguțe de arțar. Eu, din păcate, nu-mi dădusem seama că cînepa e un narcotic. După ce ne-am aprovizionat și cu apă rece de la izvor, ne-am pornit din nou la drum. Vama de la Bender am trecut-o fără peripeții, slavă Ție Doamne! În cîteva clipe am traversat Tiraspolul și am ajuns la vama de la Cuciurgan, unde au și început toate nevoile. Vameşilor nu le-a plă-cut buletinul meu de identitate. După multe dezbateri, l-au acceptat. S-au apropiat de vehicul să verifice cîte ceva. Unul din ei, cînd a deschis ușa, a fost surprins de mirosul de cînepă. Cu un țipăt îngrozitor a ordonat să fim înconjurați. Cîteva persoane, înarmate cu pistoale, ne-au scos din vehicul și ne-au aranjat cu mîinile în sus. Am fost controlați amănunțit noi, apoi și vehiculul. Văzînd, în cele din urmă, la fetița de cinci anișori buchețelul de flori cu cîteva măciulii de cînepă, au chemat imediat doi colaboratori de poliție din Tiraspol. Ei au smuls de la fetiță buchețelul, pe care ea, plîngînd, nicidecum nu voia să-l cedeze. Acel buchețel l-au trimis la exper-tiză. După cercetări, care au durart cîteva ore, ne-au luat automobilul. Pe toți ne-au dus la Tiraspol, unde trei zile și trei nopți au urmat cercetările. Au adus și o profesoară, care a luat explicații de la copii. Fiind mereu torturați, le-am propus polițiștilor să încarce în vehiculul nostru sau în cele de patrulare muniții de care doresc și să venim în apropierea Chișinăului, unde să se încredințeze de explicațiile date de noi. După o bună tăcere unul din ei a zis că nu o vor face.

A patra zi, pe la orele două de noapte, ne-a eliberat cu condiția să așteptăm judecata, care ziceau că ne va da puțin de tot, pînă la douăzeci și cinci de ani de detenție, adică o nimica toată...

Chinuiți și nedormiți, eu împreună cu nepoțeii ne-am adăpostit la tulpi-na unui copac să ne odihnim. Fiica Nătălița, îngrijorată ca copiii să nu fie atacați de cîinii vagabonzi din împrejurime, s-a înarmat cu un băţ mai mare.

Cu el a stat de veghe pînă în zo-rii zilei. Mariana și Victorița au dormitat și ele pe bordură. Spre dimineață au trecut pe alături cî-teva persoane de vîrsta a doua, care l-a început își făcuseră im-presia că sîntem o șatră de țigani, apoi au înțeles că nu e adevărat. A doua zi a fost judecata, care ne-a achitat. Disperați și necăjiți cum eram, am ajuns și la mare. Ea ne-a primit cu brațele des-chise. Acolo și pescărușii, care „zburdau” pe valurile ei, ne-au făcut fericiți...

Gheorghe BÂTCĂ

Verde-n ochiAni la rând am învăţat eu carte, Ca de-o viaţă bună să am parte; Dar într-o zi mi-a spus codaşul fost Că azi şi fără carte-un prost e-n post.

La vârsta a treia pe plajă

Pe nisipul de la mare, Se-ntind fetele la soare; Stau şi eu şi-aştept chitic, Şi mai văd câte-un buric.

În concediuLa mare-am mers cu bucurie, Şi-am stat la umbră liniştit, Căci biletul de la agenţieŞi fără soare m-a pârlit.

Verde-n ochiI-am spus în faţă adevărul pur, Că şeful e cu subalternii dur, Şi dânsul mi-a răspuns cam răspicat; C-aşa e lumea astăzi, s-a stricat.

Ion CUZUIOC

Cu Teodor Popovici despre politicieni

CU TUNU-N SPATEPe Ivan nu-l supăra,El se poate enerva.Şi cu tancuri şi războiFace ţărişoare noi.

PACIFICATORII Lumea azi e agitată Cum n-a fost ea niciodată.Cineva zău, nu glumeşte Noi cnezate construieşte,Cât mai multe şi mai mici,Pentru nepoţii lui ilici.

RusulDacă nu mă laşi pe mine Nepoftit să vin la tine,Altădată eu, îţi spun,Călare îţi vin pe tun.

CU TUNU-N SPATEPe Ivan nu-1 supăra,El se poate enerva.Şi cu „tancuri” şi război Face „ţărişoare” noi

George PETREA

O porţie estivală de râs!

1) – Până la cat ai stat în cârciumă, nemernicule? - întreabă nevasta ner-voasă.

– Până la miezul nopţii.– Până la miezul nopţii? Atunci de

ce ai venit la ora 3 dimineaţa?– Păi m-ai întrebat doar de cârciu-

mă!2) Un poliţist este la pescuit. Pes-

cuieşte vestitul peştişor de aur, dar, fiind prea mic, îl aruncă înapoi în apă. La care peştişorul.

– Mi-ai salvat viaţa; poţi să-mi ceri trei lucruri!

Poliţistul cugetă ce cugetă şi zice:–Buletinul, permisul şi talonul.

3) Eram la restaurant cu prietena mea şi imediat după desert m-am aşe-zat în genunchi.

„Vai, Cristi...” mi-a spus cu la-crimi în ochi, „Nu pot să cred că în sfârşit se întâmplă!”

„Taci!”, i-am spus, în timp ce mă băgam sub masă, „tocmai a intrat ne-vastă-mea!”

Gastronomică„Un deal, o pădure, un iaz

A ochilor mei mângâiere..."„Mă uit la un deal cu fânaţ..."

Titus ŞtirbuDau totPe-o privelişte rară... Pe-o brânză de oi de la ţară. Dau dragostea cea mai fierbinte Pe-un clit aburind de plăcinte. Cum spune Cărare, mă-nchin La sticlele pline cu vin. Mă uit cu atâta nesaţ Atunci când se coace cârnaţ Pe-aceste câmpii cu fânaţ... Îmi iese saliva din gură Când văd un ceaun cu friptură La margine de iezătură, Dar am cel mai mare extaz Atunci când ajung la un iaz, Atunci când ajung la un râu Cu sculele toate la brâu... Uite asta-i, pe semne, măi vere, A ochilor mei mângâiere...

Dumitru MARIAN

Am 78 de ani şi mă numesc Afanasie Globa. M-am născut în cartierul Slobozia Doamnei din oraşul Orhei.

În 1957 am absolvit Cole-giul de Medicină din Orhei. Am lucrat ca felcer în sat.

Nu sunt indiferent de soarta plaiului natal, de tot ce se petre-ce în jur. Dar poate prea tare îl ocărăsc, dar adevărul e unul şi numai unul, cu toate că mai mult merită ocară demnitarii de stat, din fruntea acestui popor, că tare des calcă prin străchini, uitând că trebuie să servească ţara.

Cu stimă şi respect,

Afanasie GLOBA

La umbra nucului bătrânIzvoraş cu apă rece La umbra nucului bătrân,Totul în lumea asta trece, Numai tu curgi mereu şi lin.

Tu pe toţi ce vin la tine Îi serveşti la nesfârşit,Făcându-le voie bună Chiar şi de sunt obosiţi.

Apa ta e o comoară, Ce ne-a dat-o Domnul Sfânt,Cu dulceaţa ta cea rară, Tu dai viaţă pe pământ.

Apa ta zahăr nu are, Căci izvorăşte din pământ, Dar e dulce aşa de tare –Cum o beau, putere simt.

Pagina debutanţilor

Căutaţi-vă de sănătate

Doi şomeri se plimbau pe o stradă.

La un moment dat ajung la un cabinet medical pe care scrie „Medicina Muncii”.

- Vezi, ce ţi-am spus eu, că munca e o boală!

NeatenţieLa ce duce neatenţia?Cu 20 de ani în urmă am

dezbrăcat din neatenţie o fe-meie şi de atunci o tot îmbrac!

Ploaie de vară