liga arabă
DESCRIPTION
vdfsTRANSCRIPT
League of Arab States
League of Arab States
League of Arab States (LSA)
Negru Valentina
Neţoiu Raul
Mănoiu Alexandra Irina
Neacşu Raluca
Scurtă prezentare Liga arabă, denumită oficial Liga Statelor Arabe, reprezintă o organizaţie fondată
pe criterii teritoriale întrunind statele de origine arabă din nordul şi nord-estul Africii şi pe cele din sud-vestul Asiei.
Liga a fost formată la Cairo pe data de 22 martie 1945 de 6 membrii-Egipt, Irak, Iordania, Liban, Arabia Saudită şi Siria, la 05 mai 1945 alăturându-se şi Yemenul.
În prezent este alcătuită din 22 de membrii şi 4 observatori India, Venezuela, Brazilia şi Eritrea.
State membre
State membre Egiptul a fost suspendat din calitatea sa de membru în 1979, după ce
a semnat un Tratat de Pace cu Israelul, sediul Ligii fiind mutat de la Cairo, la Tunis. Acesta a fost readmis în Liga Arabă in 1989 , iar sediul a fost mutat înapoi la Cairo.
La 22 februarie 2011, ca urmare a folosirii forţei armate împotriva civililor, Secretarul General al Legii Arabe , Amr Moussa , a anunţat suspendarea Libiei. Statutul său de membru cu drepturi depline fiind restaurat la 25 august 2011.
La 20 septembrie 2011, Parlamentul Arab a recomandat suspendarea Siriei şi a Yemenului , ca urmare a modului violent în care au acţionat împotriva adversarilor regimului şi al activiştilor în timpul „Primăverii arabe”. La 12 noiembrie , în urma votului, s-a convenit ca Siria să fie suspendată.
Istoric
Liga Arabă a fost înfiinţată în urma unei iniţiative egiptene, prin adoptarea Protocolului de la Alexandria şi este rezultatul implementarii conceptului de Unitate a lumii arabe, fapt care reiese şi din conţinutul Cartei Ligii Statelor Arabe, adoptată în martie 1945.
Admiterea statelor in cadrul organizatiei se face prin respectarea următoarelor condiţii:
- să fie vorba de un stat arab independent
- să-şi exprime dorinţa de a adera
- solicitarea să fie acceptată de ceilalţi membri printr-o hotărâre a Consiliului.
Încetarea calităţii de membru a LSA poate avea loc prin retragere voluntară sau excludere.
Scopul principal al Ligii este acela de a încuraja relaţionarea statelor membre şi de a coordona colaborarea acestora, de a păstra independenţa şi suveranitatea lor şi de a supraveghea în sens larg activităţile şi interesele lor.
Liga Arabă este implicată astăzi în programe de ordin politic, economic, cultural şi social destinate promovării statelor membre.
Obiective
Liga utilizează politici economice şi sociale care să promoveze acţiuni comune privind dezvoltarea , securitatea, liberalizarea pieţei şi integrarea economică
Este insărcinată cu apărarea intereselor naţionale şi a cauzelor din lume arabă prin:
- punerea în aplicare a planurilor de acţiuni comune la nivel regional şi internaţional
- coordonarea cu organizaţiile regionale şi internaţionale
- examinarea şi soluţionarea litigiilor care pot apărea între membri şi adoptarea oricăror rezoluţii şi măsuri necesare pentru a soluţiona pe cale pasnică astfel de dispute
În timp ce Carta defineşte specificul Ligii, Protocolul de la Alexandria este cel care prevede obiectivele pe termen lung şi baza fundamentală privind activitatea.
Alte două documente sunt considerate ca fiind complementare la Cartă , şi anume Tratatul de Apărare Comună şi Cooperare Economică , încheiat la 13 martie 1950 şi Carta privind acţiunile economice naţionale, emisă la 26 noiembrie 1980. Toţi membrii Ligii au adoptat cele 2 amendamente.
Obiective
Liga Arabă a jucat un rol important în stabilirea programelor scolare, promovarea drepturilor femeii în societăţile arabe, încurajarea programelor sportive, conservarea patrimoniului cultural arab şi încurajarea schimburilor culturale între statele membre.
Liga încurajează măsurile împotriva consumului de droguri şi a criminalităţii şi se ocupă cu problemele legate de câmpul muncii – în special cele cauzate de emigrarea forţei de muncă arabă.
Structura instituţională a organizaţiei
1. Consiliul Ligii
Reprezintă cea mai importantă instituţie a organizaţiei, fiind compusă din reprezentanţi ai statelor membre şi funcţionând conform principiului „un stat , un vot” .
Sediul la Cairo, acesta fiind şi sediul permanent al Ligii ( art. 10 Pactul LSA) .
Consiliul se reuneste de două ori pe an ( martie şi octombrie) , iar in sesiuni extraordinare , la cererea a două state membre , oricând este nevoie ( art. 11, Pactul LSA) .
Rolul Consiliului este dea a pune în practică deciziile organizaţiei ( art. 3 Pactul LSA).
Conform art. 5 al Pactului LSA , Consiliul vegheaza la menţinerea păcii între statele membre, mediază disputele şi, de asemenea , conform art. 13 al Pactului LSA, votează bugetul organizaţiei , proiect pregătit de secretarul general şi depus pâna la începutul fiecărui an fiscal.
Deciziile Consiliului
Deciziile unanime ale Consiliului se aplică tuturor membrilor, în timp ce deciziile majorităţii sunt obligatorii numai pentru acei membri care au votat pentru ele. Rezoluţiile financiare şi administrative trebuie să fie votate doar de către două
treimi din membri pentru ca acestea să se aplice tuturor. În cazul în care Consiliul dezbate situaţia ostilităţilor între doi sau mai mulţi membri, naţiunii agresoare nu îi
este permis să voteze cu privire la rezoluţie.
2. Comitetele specializate permanente
Au rolul de a ajuta Consiliul Ligii în punerea in practică a deciziilor organizatiei şi privesc următoarele domenii :
- economic şi financiar , incluzând comerţ, taxe vamale, monedă, agricultură, industrie
- comunicaţii , incluzând căi ferate, drumuri, aviaţie, navigaţie, poştă şi telegraf
- domeniul cultural
- domenii legate de naţionalitate, paşapoarte ,vize, executarea pedepselor şi extrădarea
- domeniul bunăstării sociale
- domeniul sănătăţii
Consiliile ministeriale specializate
Sunt destinate să coordoneze politicile în rândul statelor arabe. Fiecare Consiliu ministerial are reuniuni periodice şi propune politici comune Secretariatului şi Consiliului.
Consiliul de Informare
Consiliul de Interne
Consiliul de Justiţie
Consiliul pentru Locuinţe
Consiliul de Transport
Consiliul pentru Afaceri Sociale
Consiliul pentru Tineret şi Sport
Consiliul pentru Sanătate
Consiliul pentru Mediul de Afaceri
Consiliul de Telecomunicaţii
Consiliul pentru Energie şi Electricitate
Consiliul pentru Turism
Agenţiile arabe specializate
Consiliul Unităţii Economice Arabe
Organizaţia Ţărilor Arabe Exportatoare de Petrol ( OAPEC )
Organizaţia Administrativă Arabă pentru Dezvoltare (ARADO)
Uniunea Statelor Arabe de Radiodifuziune (ABSU)
Organizaţia Araba pentru Educaţie , Cultură şi Ştiinţă ( ALECSO)
Centrul Arab de Studii pentru zone aride şi terenuri uscate ( ACSAD)
Academia Araba de Ştiinţă şi Tehnologie (AAST)
Organizaţia Arabă a Muncii ( ALO)
Organizaţia Arabă pentru Dezvoltare Agricolă (AOAD)
Organizaţia Arabă pentru Comunicaţii Satelitare ( ARBSAT)
Comitetul Arab pentru Energie Atomică ( AAEA)
Organizaţia Arabă de Dezvoltare în Domeniul Industriei şi al Mineritului ( AIDMO)
Asociaţia Arabă pentru Aviaţia Civilă
Instituţiile financiare
Fondul Arab pentru Dezvoltare Economică şi Socială
Banca Arabă pentru Dezvoltare Economică în Africa
Fondul Arab de Garantare a Investiţiilor
Fondul Monetar Arab
Autoritatea Arabă pentru Investiţii şi Dezvoltare Agricolă (AAAID )
3.Consiliul Apărării Comune
Creat in anul 1950 , prin Tratatul privind Apărarea Comuna şi Cooperarea Economică între Statele Ligii Arabe (art. 6 Tratatul APCESLA), cu scopul de a asigura colaborarea la nivel militar, între statele arabe.
Tratatul prevede, de asemenea, existenţa unui Consiliu Economico-Social.
4. Parlamentul Arab
O instituţie recentă a Ligii ( 2005) , cu sediul la Damasc ( Siria) , având ca model de constituire şi funcţionare Parlamentul European şi Parlamentul Panafrican.
Compus din câte patru reprezentanţi ai parlamentelor naţionale ale statelor membre – 88 membri .
Se discută in sesiuni bianuale , pe teme sociale, economice şi culturale.
Parlamentul Arab este mai degrabă un organ consultativ, fără o veritabila putere legislativă .
5. Secretariatul General
Organ permanent , cu sediul la Cairo , compus dintr-un Secretar General, secretari asistenţi şi alţi oficiali ai instituţiei ( art 12. Pactul LSA)
Asigură funcţionarea organizaţiei din punct de vedere administrativ .
Secretarul General este numit de Consiliul Ligii printr-un vot de două treimi al statelor, iar secretarii asistenţi sunt numiţi de către secretarul general , cu aprobarea Consiliului Ligii ( art. 12 Pactul LSA) .
Secretarul general poate fi ales din aceiaşi ţară , cu mandat de cinci ani si posibilitatea de reînoire, fapt pentru care , pană în prezent organizaţia numară doar şapte secretari generali, funcţia fiind în prezent ocupată de egipteanul Nabil El-Araby .
Acesta a fost numit la data de 15 mai 2011, fiind succesorul lui Amre M. Moussa, Secretarul General al Ligii Statelor Arabe timp de 10 ani .
Nabil El-Araby – Secretar General LSA – 2011 - prezent
Abdul Rahman Hassan Azzam (1945-1952)
Abdul Khalek Hassouna (1952–1972)
Mahmoud Riad (1972–1979)
Al Shazly Al Qleeby (1979-1990)
Dr. Ahmed Essmat Abd El Mageed (1991-2001)
Amre M. Moussa (2001-2011)
Relaţiile Ligii Arabe cu alte state şi organizaţii
Politica faţă de statele vecine – s-a convenit în urma celui de-al 22-lea Summit al Ligii Arabe , prin crearea ANP ( Politica arabă de Vecinătate) , în vederea îmbunătăţirii relaţiilor cu ţările vecine Ligii Arabe.
Ţări vizate : Turcia, Iran, Grecia, Italia, Franţa, Spania, Senegal, Mali, Niger, Ciad, Etiopia, Kenya şi Eritreea.
Relaţii multilaterale :
Uniunea Africană – relaţiile dintre cele două organizaţii au debutat oficial în 1977, atunci când a fost anunţată cooperarea lor în probleme financiare, politice, militare şi economice.
Uniunea Europeană
Liga Arabă şi Uniunea Europeană au stabilit relaţii din momentul în care UE s-a dezvoltat, ca organizaţie , mai degrabă pe plan politic , decât economic.
America Latină
Relaţiile arabo-latino-americane sunt concentrate în principal pe energie şi comerţ
Relaţiile Ligii Arabe cu alte state şi organizaţiiRelaţii bilaterale
India – a primit statut de observator în 2007 şi a devenit primul membru al ligii care nu a are o populaţie indigenă vorbitoare de arabă.
Iran - În cadrul Orientului Mijlociu, din cauza conflictelor istorice, percepţia Iranului de catre celelalte state vecine a variat. Tările arabe nord-africane s-au bucurat însa de relaţii mai strânse cu Iranul.
China - În 2008, Liga Arabă şi China au convenit să creeze un forum anual, pe probleme economice, de mediu şi politice, la care sa participle miniştrii de specialitate din cele doua tabere. In 2009, forumul s-a extins pentru a include si proiecte nucleare.
Rusia - Relaţiile ruso-arabe au inflorit în special în perioada Razboiului rece, cand Uniunea Sovietica a sprijinit mai multe regimuri socialiste arabe (in Egipt, Siria, Irak, Libia si Yemenul de Sud) în lupta împotriva capitalismului Statelor Unite. După sfârşitul Războiului Rece şi înfiinţarea Federaţiei Ruse, noi legături au fost stabilite. Rusia, profitand de relaţiile sale diplomatice puternice pe care le avea cu statele arabe in perioada sovietică, încearcă să-şi recâştige puterea, prin sprijinirea cauzelor arabe, mai ales în Consiliul de Securitate.
TurciaTurcia şi-a exprimat dorinta de a obtine un statut de observator în Liga, dar a fost refuzată din mai multe motive politice. Astăzi, Turcia şi-a îmbunătăţit relaţiile cu Egiptul, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite şi Tunisia. De asemenea, acţionează ca principal mediator în procesul de pace israeliano-sirian.
Relaţiile Ligii Arabe cu alte state şi organizaţii
De asemenea, Liga Arabă este un observator în mai multe organizații internaționale și regionale, cum ar fi Uniunea Africană, Organizația Națiunilor Unite, și a participat în calitate de observator la mai multe reuniuni la nivel înalt ale ASEAN.
Bibliografie
http://www.lasportal.org/wps/portal/las_en/home_page/!ut/p/c5/04_SB8K8xLLM9MSSzPy8xBz9CP0os3gXy8CgMJMgYwOLYFdLA08jF09_X28jIwN_E6B8JG55C3MCuoNT8_TDQXbiNwMkb4ADOBro-3nk56bqF-RGVHjqOioCAKQoUKM!/dl3/d3/L2dBISEvZ0FBIS9nQSEh/
http://www.museumwnf.org/league-of-arab-states/?page=LAS-history.php
http://news.bbc.co.uk/2/hi/middle_east/country_profiles/1550977.stm
http://en.wikipedia.org/wiki/Arab_League