licenta tuhut 2
TRANSCRIPT
MINISTERUL EDUCAŢIEI CERCETĂRII ŞI INOVĂRII
UNIVERSITATEA „1 DECEMBRIE 1918” ALBA IULIA
FACULTATEA DE DREPT ŞI ŞTIINŢE SOCIALE
SPECIALIZAREA ASISTENŢA SOCIALĂ
CONSUMUL DE ALCOOL ÎN RÎNDUL
LICEENILOR: DIMENSIUNI, CONSECINŢE ŞI
FACTORI DE RISC
Coordonator ştiinţific:
Profesor univ. dr. LIVIU STOICA
Absolvent:
TUHUŢ (BOBOC) IRINA
ALBA IULIA
2010
CUPRINS
Introducere...........................................................................................................................3
Capitolul I. Aspecte teoretice privind consumul de alcool………………………….......6
1.1. Ce este alcoolismulul?........................................................................................6
1.2. Formele clinice ale alcoolismului.......................................................................7
1.3. Stadialitatea alcoolismului..................................................................................7
1.4 Clasificarea alcoolicilor…………………………………...................................9
1.5. Teorii explicative şi factorii predispozanţi ai alcoolismului.............................10
1.6 Motivaţii în justificarea consumului de alcool………………...........................27
1.7 Efectele consumului de alcool asupra raporturilor sociale ale individului....…28
1.8 Efectele consumului de alcool asupra personalităţii..................................……29
1.9. Practica asistentului social cu persoanele dependente de alcool……………...31
Capitolul II. Consumul de acool în rândul liceenilor: dimensiuni, consecinţe şi factori.
Studiu la liceul HCC Abrud.................................................................................33
2.1. Consideraţii de bază..........................................................................................33
2.2. Tema cercetării..................................................................................................34
2.3. Scopul, ipotezele şi obiectivele cercetării.........................................................34
2.4. Întrebările cercetării..........................................................................................36
2.5 Sursele datelor, forme şi tipuri...........................................................................36
2.6. Operaţionalizarea conceptelor...........................................................................37
2.7. Metodologia cercetării......................................................................................37
2.8. Rezultatele cercetării.........................................................................................40
2.9. Concluzii şi recomandări...................................................................................61
Capitolul III. Planul de intervenţie...................................................................................63
Concluzii..............................................................................................................................69
Anexe...................................................................................................................................71
Bibliografie..........................................................................................................................75
2
INTRODUCERE
În ultima vreme, interesul pentru abordarea problematicii consumului de alcool în
rândul tinerilor a sporit considerabil, concretizându-se în derularea a numeroase programe
de prevenire a consumului de alcool, dezvoltarea serviciilor de asistenţă destinate
consumatorilor, a politicilor antialcool, şi nu în ultimul rând dezvoltarea, modificarea sau
completarea cadrului legislativ. Există o multitudine de modele explicative ale adicţiei, de
patternuri de consum, de abordare a consumatorului, de modele de tratament mai eficiente
sau mai puţin eficiente, însă un singur lucru nu trebuie pierdut din vedere, şi anume că, cel
mai adesea consumul apare pe un teren vulnerabil, fie că este vorba de o comunitate
dezorientată cultural, spiritual, fie că este vorba de o familie dezintegrată, fie că este vorba
de însăşi persoana care se află în ipostaza de a-şi căuta identitatea sau de a refuza o
realitate în care nu se simte integrată. Acest lucru se explică prin faptul că avem de-a face
cu o dinamică a patternurilor de consum şi a factorilor biologici, psihologici şi
socioculturali, care generează noi modele de consum, comportamente şi atitudini care deja
nu mai pot fi explicate integral prin prisma teoriilor existente. Cu siguranţă iniţierea
consumului ţine de o serie de factori predispozanţi, genetici, psihologici, socioculturali şi
de interacţiunea dintre mediu, procesul de învăţare, procesul de socializare şi expectanţe.
Aceşti factori au fost abordaţi în teorii, fie individual, în teorii şi modele parţiale,
fie integrat, în teorii şi modele integrative, comprehensive. Cert este că toate aceste teorii şi
modele se referă la cauzalitate, ceea ce sugerează că fenomenul este destul de complex ca
să poată fi explicat prin puţine teorii. Numeroase studii au identificat o varietate de factori
care explică consumul de alcool, de la un nivel micro-psihologic, la un nivel socio-
psihologic, sau macro-sociologic. Variabilele psihologice asociate cu consumul de alcool
includ valori şi expectanţe, controlul perceput, depresia, impulsivitatea, stima de sine,
atitudinile, devianţa, dependenţa, anxietatea şi alte trăsături cognitiv-emoţionale. La nivel
socio-psihologic s-au identificat câţiva factori care corelează cu motivaţia de a consuma
alcool: compatibilitatea valorilor dintre părinţi-prieteni, relativa influenţă a persoanelor
semnificative, suportul şi controlul parental, aprobarea prietenilor, modele de devianţă,
consumul în familie sau între egali. Ideal este un cadru teoretic care să ofere integrarea
sistematică a mai multor teorii şi rezultate privind motivaţia de a consuma alcool.
3
Cercetarea fenomenului consumului de alcool în rândul tinerilor şi a motivelor care
stau la baza acestuia constituie o temă de cercetare prioritară în România, din puţin două
motive: în primul rând creşterea numărului de consumatori într-o perioadă relativ scurtă de
timp, în al doilea rând insuficienţa cercetărilor realizate în acest domeniu la noi în ţară,
ţinând cont de complexitatea unui fenomen pentru care datele epidemiologice nu sunt
suficiente pentru adoptarea unor politici adecvate contextului socio-cultural al ţării noastre.
Scopul acestei lucrări este de a investiga relaţia dintre atitudinea faţă de consumul
de alcool (consecinţele consumului de alcool şi a modelelor de consum), norme subiective,
percepţia controlului comportamental şi intenţia de a consuma alcool, precum şi
investigarea factorilor care favorizează trecerea de la intenţia de a consuma alcool, la
comportamentul de consum. O modalitate de a reduce costurile consumului de alcool în
rândul tinerilor este de a dezvolta programe educaţionale eficiente, însă, pentru acesta este
important să se cunoască determinanţii care angajează oamenii în decizia de a consuma
alcool (cunoştinţe, credinţe specifice, atitudini, etc.)
Astfel se va ţine seamă de:
- testarea eficienţei teoriei comportamentului planificat în ce priveşte explicarea
intenţiei comportamentale şi a hotărârii de a acţiona, în relaţie cu consumul de alcool.
- investigarea componentelor multiple în cadrul unul model complet pentru
predicţia intenţiilor şi comportamentului.
- identificarea atitudinilor despre consumul de alcool pentru a furniza o bază pentru
intervenţiile ulterioare.
Motivul alegerii acestei teme sa bazat pe identificarea aspectelor caracteristice, a
cauzelor care generează o anume situaţie, a acţiunilor care o intensifică, a aspectelor
pozitive şi a celor negative a factorilor implicaţi, a actorilor responsabili cu acţiunea şi a
motivaţiilor acestora, sunt doar o mică parte a ceea ce reprezintă rezolvarea cu succes a
problemelor sociale sau de orice altă natură pe care societatea actuală le pune în faţa celor
desemnaţi să o guverneze, a celor responsabili cu radiografierea şi diagnosticarea anumitor
fapte sociale mai mult sau mai puţin generale şi, chiar în faţa fiecărui membru – cetăţean,
prin rolul pe care fiecare îl are în acest sistem complex. Fenomenul consumului de alcool a
devenit o problemă din ce în ce mai acută pentru societatea românească. În plus, s-a
constatat o creştere alarmantă a consumului în rândul populaţiei tinere, pragul de vârsta la
care începe consumul de alcool scăzând din ce în ce mai mult, ajungând în jurul vârstei de
11-12 ani. Toate aceste lucruri arată amploarea fenomenului ce se desfăşoară în România şi
de aceea este foarte important să se acţioneze cât mai rapid şi mai eficient posibil în găsirea
4
şi implementarea unor acţiuni concrete împotriva consumului de alcool, şi în special
consumului în rândul adolescenţilor care sunt cei mai vulnerabili şi mai predispuşi să
experimenteze lucruri noi fără să cunoască consecinţele acţiunilor lor. În perioada
adolescenţei, cuprinsă între 14 si 18 ani, în viaţa oamenilor se manifestă cele mai mari şi
mai semnificative schimbări atât la nivelul fizic cât şi la cel intelectual şi emoţional
caracterizate printr-un mai mare sentiment de independenţă faţă de familie, dar şi de
apartenenţa la un grup de prieteni. De asemenea, în acest interval se manifestă şi primele
acţiuni de rebeliune şi de neacceptare a normelor sociale, printre aceste fapte de
contestatare găsindu-se şi consumul de alcool.
Lucrarea este structurată în trei capitole:
În capitolul I sa definit noţiunea de alcoolism şi s-au prezentat cauzele care
determină apariţia acestui fenomen precum şi factorii care îl influenţează.
În capitolul II este prezentat proiectul de cercetare ce cuprinde scopul, ipotezele,
obictivele cercetării, precum şi prezentarea lotului de cercetare. Tot în acest capitol mai
este prezentată metodologia de cercetare adică prezentarea metodei folosite pentru
culegerea de date, şi prezentarea rezultatelor cercetării şi interpretare lor.
În capitolul III sunt prezentate modalităţile de intervenţie realizate, activităţile
desfăşurate precum şi rezultatele aşteptate.
În final lucrării sunt prezentate concluziile la care s-a ajuns în urma realizării
acestui studiu prin detalierea şi argumentarea conţinutului întregii lucrări şi răspunde astfel,
prin soluţii în urma relizării investigaţiei şi intervenţiei, îmi sugerează noi direcţi de
cercetare precum şi opinile personale cu privire la derularea acestei lucrări.
În sensul acesta, lucrarea îşi propune ca obiectiv:
a) să contureze o imagine cât mai clară privind factorii care duc la apariţia
alcoolismului în rândul tinerilor;
b) să propună soluţii pentru dezvoltarea unor programe care să contribuie la
prevenirea evitarea şi reducerea fenomenului de alcoolism în rândul tinerilor.
5
CAPITOLUL I
ASPECTE TEORETICE PRIVIND CONSUMUL DE ALCOOL
1.1. Ce este alcoolismul?
“Termenul ‘alcohol’ e de origine arabă, fiind compus din articolul ‘al’ şi cuvântul
‘cohol’care înseamnă praf foarte fin. Cuvântul ‘alcohol’ desemna substanţe sub forma
celei mai fine pudre. La mijlocul secolului al XVII-lea a căpătat semnificaţia de lichid
spirtos, păstrându-şi în acelaşi timp şi sensul de materie extrem de fin pulverizată. Apoi în
1877, în cea de-a 6-a ediţie a dicţionarului Academiei Franceze, cuvântul alcohol capătă
forma pe care o cunoaştem astăzi (alcool) prin suprimarea literei ‘h’.”(Vladimir Beliş,
1988)
“Alcoolicii sunt băutori excesivi, a căror dependenţă faţă de alcool a atins un
asemenea grad, încât antrenează sau este pe cale de a antrena tulburări psihice şi
somatice, precum şi alterarea relaţiilor sociale.”(Iolanda şi Nicolae Mitrofan, 1991)
Termenul de alcoolism e folosit pentru prima dată de Majmis Huss în 1859, pentru
a desemna abuzul de băuturi alcoolice. Cu toate acestea el nu are nici până azi o definiţie
unanim admisă. Definiţia dată mai sus, a fost formulată în 1951, de către Organizaţia
Mondială a Sănătăţii şi tinde să fie acceptată tot mai mult. Alcoolismul este considerat de
către Organizaţia Mondială a Sănătăţii a treia problemă de sănătate publică, o dovadă în
plus a interesului ştiinţific mondial manifestat faţă de acest fenomen constându-l
organizarea unui număr important de congrese internaţionale anuale.
Pentru a putea defini alcoolismul trebuie avute în vedere următoarele fapte:
- sunt persoane care consumă în mod repetat şi succesiv alcool;
- persoane ce ajung la dependenţă faţă de alcool;
- se instalează modificări psiho-somatice ce perturbă relaţiile individului cu mediul
social;
- apare dezorganizarea individului atât în plan biologic cât şi în plan psiho-
comportamental.
Înaltul Comitet de Studii şi Informare despre Alcoolism (H.C.E.I.A.) a definit
consumul de alcool ca fiind generat de anumite maladii sau perturbări psihice.
6
Toleranţa e proprietatea pe care un organism o posedă, de a suporta absorbţia de
alcool fără să apară simptome patologice susceptibile, să-l afecteze pe el sau anturajul său.
Dependenţa fizică sau toleranţa sunt consecinţe şi nu cauze ale alcoolismului.
1.2. Formele clinice ale alcoolismului
Alcoolismul e o categorie greu de clasificat datorită parametrilor bio-psiho- sociali
pe care îi afectează în mod diferit.
În cuprinsul generic al noţiunii de alcoolism se diferenţiază următoarele categorii
clinice, cu implicaţii medico-sociale diferite:
1. Beţia alcoolică obişnuită “ebrietas vulgaris” – pe care şi-o provoacă voluntar în
mod episodic unele persoane în scopul creerii unei stări agreabile, fără a se ajunge la
dependenţa de alcool.
2. Alcoolofilia – reuneşte aspectele psihopatologice caracterizate prin înclinarea
deosebită pe care o resimt unele persoane faţă de euforizarea prin consumul băuturilor
alcoolice, apetenţă care conduce în timp la instalarea dependenţei şi alcoolismului cronic,
indiferent de cantitatea de alcool ingerată sau de ritmul cronologic al ingestiei.
3. Alcoolomania. Sub această denumire reunim totalitatea aspectelor psihotice
caracterizate prin alterarea discernământului asupra propriei persoane şi interrelaţiilor
sociale, dezvoltate pe fondul consumului cronic de băuturi alcoolice, stările periodice de
apetenţă dipsomaniacă inductibilă, cât şi fenomenele psihotice supraacute apărute în mod
excepţional la consumul unor cantităţi mici sau moderate de băuturi alcoolice (criza de
beţie patologică).
1.3. Stadialitatea alcoolismului
“Stadialitatea beţiei alcoolice obişnuite decurge prin succesiunea fazelor de
excitaţie, depresiune şi inhibiţie supraliminară care se produc în cursul narcotizării
structurilor cerebrale. Stadiile ebrietăţii apar mai mult sau mai puţin manifestate de la o
persoană la alta, cât şi la aceeaşi persoană în momente diferite. Diversitatea individuală a
unui adult sănătos la intoxicaţia alcoolică este în funcţie de alcoolemie, toleranţă, tip de
sistem nervos şi starea iniţială a organismului în momentul ingerării respective.
Primul stadiu de intoxicaţie alcoolică acută se caracterizează în general, prin
excitaţie psihomotorică de tip hipomaniacal şi corespunde unei alcoolemii care variază, de
7
la caz la caz, între 0.30-1.50 la mie. În funcţie de personalitatea premorbidă şi starea
ideo-afectivă premergătoare îmbătării, pe lângă starea hipomaniacală pot apare şi alte
variante morbide cu predominanţă excitaţii triste, delirante sau confuzionale.
Al doilea stadiu de intoxicaţie alcoolică acută (hipnoid-ebrietos sau medico-
judiciar) se caracterizează prin depresiunea activităţii neuro-psihice şi corespunzătoare
unei alcoolemii care variază între 1.5-3 la mie.”(Alexandru Olaru, 1990)
În cursul acestui stadiu apar o suită de tulburări psihomotorii corespunzător
deconectării de la mozaicul funcţional al structurilor neuronale corticale intrate în narcoză;
ideaţia şi limbajul devin tot mai incoerente, tendinţa megalomaniacă, reducerea manifestă
şi progresivă a capacităţii de percepţie şi creşterea fazei latente între stimularea senzorială
şi reacţia psihomotorie, reacţii fazice paradoxale şi tendinţa la somn, discernământul
situaţiilor devine tot mai precar, ajungând până la un stadiu hipnoid, care-l expune pe
subiect, în raport cu situaţia în care se află, la o diversitate de incidente şi accidente.
“Al treilea stadiu de intoxicaţie alcoolică acută (paralitic) se caracterizează prin
narcotizarea scoarţei cerebrale şi corespunde unei alcoolemii de 3-4 g la mie.”(Alexandru
Olaru, 1990) Reflexele condiţionate sunt abolite, limbajul ininteligibil, coordonarea
motorie profund perturbată, nu-şi mai controlează sfincterele, somn profund de câteva ore.
“Al patrulea stadiu de intoxicaţie alcoolică acută (comatos), corespunde unei
alcoolemii de 4-5 g la mie.”(Alexandru Olaru, 1990) În acest stadiu, alcoolicul se
caracterizează prin abolirea reflexelor spinale, pupile imobile în midriazis, anestezie,
hipotensiune, puls deprimat, cianoză, hipotermie, transpiraţie vâscoasă. Moartea se
produce în general la o alcoolemie de 5-6 g la mie prin aspirarea respiraţiei.
“Intoxicaţie alcoolică supracută – se produce prin consumarea rapidă a unei mari
cantităţi de alcool sau la persoane foarte sensibile la alcool şi îndeosebi copiii. În această
situaţie, faza de excitaţie trece aproape neobservată, persoana în cauză intrând repede în
stadiul comatos. Criza de beţie patologică acută constituie o stare excepţională ca
frecvenţă în clinica alcoolismului, care se instalează repede după consumarea unei
cantităţi reduse de alcool (alcoolemie până la 1 g la mie) caracterizându-se printr-o
accentuată agitaţie confuzional-halucinatorie cu agresivitate, automatism ambulator şi
nivel de conştiinţă anulat, stare care se poate menţine câteva ore şi se termină de obicei
prin somn. Dipsomania este ‘setea nebună’ pentru consumul de băuturi alcoolice şi care
apare în mod periodic (la câteva săptămâni luni sau ani şi durează un timp scurt –ore sau
zile. Alcoolismul cronic – consumarea frecventă a unor cantităţi variabile de băuturi
8
alcoolice timp mai îndelungat, poate determina dependenţa narcomaniacă şi dezvoltarea
diferitelor tulburări neuropsihice.”(Alexandru Olaru, 1990)
Prin consumul cronic de băuturi alcoolice este determinată scăderea funcţiilor
superioare de analiză şi a capacităţii de stăpânire asupra pornirilor instinctiv-emoţionale,
favorizând astfel apariţia comportamentului aberant. Alcoolicul nu sesizează diminuarea
capacităţii sale productive, devine iritabil, devine predispus la acte de violenţă.
Alţi autori clasifică alcoolismul în cronic şi acut.
Alcoolismul acut “este forma clinică în care tulburările psihice se pot manifesta
sub aspectul intoxicaţiei alcoolice acute (beţia alcoolică, beţia patologică), sau al delirului
alcoolic acut sau subacut.
Alcoolismul cronic se caracterizează prin continuitate, intoxicaţie sistematică,
centrarea psihotică a vieţii pe consumul de alcool.”(Petre Brânzei, 1979)
1.4. Clasificarea alcoolicilor
Clasificarea alcoolicilor este o problemă care se loveşte de dificultăţi, rezultând din
latenţa sau caracterul efemer al semnelor de intoxicaţie. Dacă privim lucrurile din punct de
vedere medical, distingem bolnavi spitalizaţi în primul rând pentru simptome caracteristice
de alcoolism şi bolnavi prezentând un teren alcoolic, peste care se suprapun diverse
afecţiuni.
Unele statistici disting:
- alcoolismul latent caracterizat prin moderate tulburări de caracter şi alte activităţi;
- etilismul constituit, cu leziuni viscerale şi absenteism la serviciu;
- etilismul grav, cu leziuni viscerale şi lezarea profundă a sistemului nervos,
bolnavi incapabili de muncă.
După o altă clasificare (Yellnick, 1952) se pot distinge:
- persoane care folosesc alcoolul pentru calmarea unor suferinţe fizice sau morale,
la care dependenţa nu se dezvoltă obligatoriu;
- alcoolismul constituit după o lungă perioadă de abuz, la care se adaugă
complicaţiile somatice comune;
- alcoolicii cu fenomene de toleranţă şi dependenţă fizică la care se suprapun grave
tulburări comportamentale, generatoare de acte antisociale.
Această clasificare poate corespunde de fapt fazelor prin care trec alcoolicii,
începând de la consumul intermitent, apoi zilnic de alcool, până la apariţia gravelor
9
fenomene de dependenţă şi a afectărilor psihosomatice ce caracterizează ultima fază a
alcoolismului cronic. Cunoştinţele actuale privind alcoolismul cronic se datoresc în mare
măsură progreselor realizate asupra consecinţelor metabolice ale consumului de alcool.
1.5. Teorii explicative şi factori predispozanţi ai alcoolismului
A. Teorii explicative ale alcoolismului
“Printre teoriile formulate ce caută să explice alcoolismul se află şi teoria
“puterii” formulată de McClelland (1972), în sensul că acei bărbaţi ce dovedesc o
accentuată nevoie de a-şi manifesta forţa, beau excesiv.” (Vladimir Beliş, 1988)
Manifestările antisociale şi agresiunile constatate ca stări premorbide în alcoolism
sunt argumente în sprijinul acestor concepţii, aceste manifestări fiind săvârşite pentru a-şi
proba propria forţă, dorinţa de dominare. Lumea e concepută ca o competiţie în care aceste
personalităţi morbide trebuie să câştige glorie să domine. Această structură psihică ar
predispune la alcoolism. După opinia specialiştilor, teoria este lipsită de consistenţă
întrucât cazuistica avută la dispoziţie şi testele psihologice au demonstrat că devin alcoolici
şi personalităţi refulate, slabe, lipsite de voinţă, chiar diametral opuse tipului propus ca
fiind predispus spre alcoolism.
Teoria “dependenţei” se explică prin tendinţele agresive şi de afirmare a forţei şi
sunt o reacţie sub care se ascunde de fapt necesitatea de a fi dependent de cineva, iar
consumul de alcool ar răspunde unei dorinţe de căldură, confort şi siguranţă care înlătură
sentimentul de dependenţă. Indiferent de caracterul mai mult sau mai puţin speculativ sau
contradictoriu al acestor teorii, ele trebuie privite ca încercări de lămurire a etiologiei şi
premiselor alcoolismului. Agresivitatea şi impulsivitatea sunt frecvente printre alcoolici;
impulsivitatea care corespunde conceptului de pierdere a activităţii inhibitorii, a fost găsită
prezentă în numeroase studii şi caracterizează personalitatea alcoolicului. Comportamentul
antisocial, tendinţa de a ‘depăşi limita” apare ca principală caracteristică a personalităţii
alcoolicului, în numeroase studii. Alcoolicii apar de asemenea, ca având o comportare
specifică în relaţiile cu persoanele din jur, observabilă şi în stadiile prealcoolice la tineri:
tendinţele de extravertire, sociabilitate de tip exhibiţionist apar frecvent semnalate în aceste
stadii, ca de altfel şi pierderea sentimentelor de afecţiune şi preţuire pentru cei din jur, în
pofida unei sociabilităţi aparente, pe care o manifestă cei mai mulţi dintre alcoolici.
10
“Chiar dacă apar schimbări ale personalităţii în stadiul de alcoolism faţă de
stadiile de prealcoolic, semnificaţia etiologică a dimensiunilor personalităţii ce
caracterizează pe alcoolic este încă neclară. Spre exemplu nu se poate conchide că
aspectele de dependenţă implicate în alcoolism îşi au explicaţia în constatările că
alcoolicii sunt independenţi în copilărie şi devin dependenţi ca adulţi.” (Vladimir Beliş,
1988)
Alcoolicii au fost găsiţi în multe studii de psihologie ca fiind puternic atraşi de
mamă, ceea ce după unii ar constitui un argument pentru teoria dependenţei, iar după alţii
pentru teoria “puterii“, aceasta deoarece în ambele teorii alcoolicul ar avea o identitate
masculină inadecvată. Teoria dependenţei pare totuşi să explice mai bine de ce consumă
alcool un individ cu o personalitate caracterizată de aspecte de masculinitate exagerată.
Alcoolul rezolvă conflictul legat de dependenţă, reduce anxietatea, produce satisfacerea
unor tendinţe infantile, sentimentul de confort, securitate şi putere. Adepţii teoriei “puterii”
se întreabă de ce tendinţele agresive şi comportamentul antisocial, trăsături de personalitate
caracteristice în alcoolism şi prealcoolism trebuie legate motivaţional de fenomenul psihic
al dependenţei şi nu ca expresie a punerii în valoare a unor tendinţe reale spre forţă, spre
putere. O altă teorie care încearcă să explice alcoolismul, fiind şi cea mai cunoscută şi
înţeleasă, care este teoria reducerii tensiunilor psihice, care însă s-a constat adesea că nu îşi
găseşte aplicabilitate în toate cazurile de alcoolism, aspect verificat în diferite tipuri şi
moduri de viaţă. Anxietatea pe care o are alcoolicul apare a fi mai degrabă efect decât
cauză. Studii asupra gemenilor uni- şi bivitelini, asupra unor sugari, a unor copii adoptaţi
au pus în evidenţă rolul factorilor genetici.
“Transmiterea ereditară ar fi evidenţială pentru următorii parametri ai abuzului
de alcool şi ai alcoolismului cronic; apetenţa patologică pentru alcool, dependenţa
fiziologică şi alterarea conştiinţei în stare de beţie.” (Vladimir Beliş, 1988)
Numeroase teorii care încearcă să explice etiologia alcoolismului se referă în
special la factorii fiziopatologici şi mai ales la cei psiho-sociologici. Rolul carenţelor
alimentare, a subnutriţiei a fost demonstrat experimental la şobolani, care în condiţii de
post preferau soluţii alcoolice, apei. Acelaşi rol poate să-l joace şi carenţa în vitamina B 1.
Existenţa unor familii de alcoolici, sau a gemenilor univitelini alcoolici, aduce în discuţie
posibila etiologie genetică. A fost demonstrată şi existenţa unei toleranţe înnăscute la
alcool, iar fenomenul de dependenţă a putut fi transmis la generaţii succesive,
experimental. În ceea ce priveşte factorul psihic, teoria reflexelor condiţionate, deşi explică
repetarea consumului după obţinerea satisfacţiei, nu lămureşte de ce oricine care consumă
11
ocazional alcool pentru reducerea temporară a unei stări tensionale sau conflictuale, devine
neapărat un alcoolic. În timpul curelor de dezintoxicare, alcoolomania ar trebui să dispară,
dacă am admite etiologia reflex-condiţionată. Cercetări extinse au dovedit existenţa unei
personalităţi psihopatologice a băutorilor, caracterizată prin deficit moral sau caracterial,
fenomene de inadaptabilitate la mediul social sau familial, precum şi tulburări în viaţa
sexuală, toate determinând un dezechilibru psiho-afectiv de intensitate diferită. Majoritatea
alcoolicilior sunt persoane lipsite de voinţă, cu labilitate afectivă marcată. Un rol important
în etiologia alcoolismului îl au o serie de factori sociali care trebuie consideraţi cel puţin
favorizanţi; uşurinţa cu care pot fi procurate băuturile alcoolice, obiceiurile consumării în
grup şi în diferite ocazii a băuturilor alcoolice.
Concepţiile potrivit cărora ar exista o legătură între nivelul de trai şi alcoolism nu
trebuie absolutizate, alcoolicul nefiind neapărat un individ cu posibilităţi financiare reduse.
Faptul că alcoolismul apare în majoritatea cazurilor la oameni de vârstă medie afectaţi mai
mult de traume psihice şi stări stresante, comparativ cu tinerii, este relevant pentru rolul
jucat de factorii sociali în geneza alcoolismului dar şi pentru nivelul ridicat pe care-l are
orice dorinţă la această vârstă. Cu cât consumul de alcool începe mai târziu cu atât mai
repede se instalează toleranţa şi dependenţa, indicând rezistenţa mai mare a organismului
tânăr faţă de alcool. Variatele reacţii somato-psihice, care scad rezistenţa şi facilitează
apariţia alcoolismului ca boală, trebuie avute în vedere, prin analogie cu orice afecţiune
posibilă.
I. Teoriile psihologice explică comportamentele adictive prin intermediul
proceselor care au loc în mintea persoanei, în opoziţie cu cele care au loc în structurile
biologice cu ar fi creierul. Mc Murran (1994), subliniază şase astfel de teorii care satisfac
criteriile de ştinţificitate şi care au relevanţă pentru dependenţa de alcool şi droguri:
Condiţionarea clasică
Condiţionarea operantă
Teoria proceselor de opunere
Teoria expectanţei
Teoria învăţării sociale
Teoria problemelor comportamentale
a) Condiţionarea clasică
12
Teoria condiţionării clasice a fost dezvoltată de medicul rus Ivan Pavlov (1849-
1936). Pavlov a descoperit că câinii salivau în momentul în care vedeau că li se pune
farfuria pentru mâncare în aşteptarea hranei care urma să vină. Producerea salivei era un
comportament care se producea în momentul în care animalul era capabil să asocieze un
stimul (farfuria pentru hrană) cu un altul (hrana). Această asociere poate fi învăţată. Pavlov
a repetat experimentul utilizând ca stimul sunetul unui clopoţel pentru a vedea dacă
asocierea se mai produce. Acest lucru s-a confirmat însă, chiar şi în cazurile în care hrana
nu a mai venit. Hrana a fost stimulul necondiţionat iar salivarea iniţială ca răspuns la hrană
este răspunsul necondiţionat. Sunetul clopoţelului este stimulul condiţionat iar salivarea ca
răspuns la sunetul clopoţelului este răspunsul condiţionat. Condiţionarea clasică este
relevantă pentru iniţierea răspunsului şi anticiparea abuzului de alcool şi droguri.
b) Codiţionarea operantă
Multe din activităţile pe care le realizăm sunt învăţate. Condiţionarea operantă, se
concentrează asupra modului cum se realizează această învăţare. Probabilitatea ca un
comportament să fie întărit depinde de recompensele şi pedepsele care sunt primite în
relaţie cu acesta. Întărirea poate fi pozitivă (obţinerea stării de „bine” căutate ) sau negativă
(evitarea senzaţiilor neplăcute produse de fenomenul de sevraj). Pedeapsa poate descuraja
comportamentul. Reîntărirea este subiectivă, ceea ce plăcut pentru o persoană poate fi
neplăcut pentru alta. Frecvenţa, promptitudinea şi regularitatea reîntăririlor acţionează ca
factori mediatori.
c) Teoria proceselor antagoniste
Teoria proceselor antagoniste (Solomon, 1980) porneşte de la premisa că indivizii
temperează în mod automat plăcerile şi neplăcerile extreme. Mintea caută să restabilească
homeostazia (o stare stabilă) prin producerea unor stări opuse, contrarii. În timp răspunsul
la un stimul va diminua şi în cele din urmă starea de sevraj se va produce astfel încât
efectul de echilibrare va devenii dominant şi răspunsul persoanei va fi opus celui
experimentat în momentul în care a desfăşurat acţiunea. Cineva într-un bar poate
experimenta plăcerea ca răspuns la ingestia de alcool dar creierul său, în încercarea de a
echilibra această tendinţă va produce o stare opusă astfel încât acesta va înceta să mai
13
simtă plăcerea şi va resimţi o stare disconfort sau de sevraj. În timp individul poate ajunge
să recunoască acesta şi să mărească consumul în încercarea de a retrăii plăcerea sau pentru
a evita neplăcerea (şi astfel ne întoarcem la conceptul de întărire negativă). Rezultatul va fi
o şi mai puternică reacţie de echilibrare şi o stare de sevraj mai puternică.
d) Teoria expectanţei
Capacitatea de a prognoza rezultatele potenţiale ale unui comportament este
preocuparea majoră a teoriei expectanţei (Tolman, 1932). Aceasta porneşte de la premisă
că oricine posedă ceva cunoştinţe despre consecinţele probabile ale unui comportament în
baza observaţiilor proprii şi a experienţei. Aceste rezultate aşteptate nu trebuie neapărat să
aibă o legătură cu efectele reale ale consumului de alcool şi droguri. De exemplu
observarea utilizării consumului de alcool ca mijloc de relaxare va conduce la apariţia
convingerii că alcoolul induce calmul şi combate stresul. Această convingere poate fi
temperată de diferite circumstanţe, context şi stimuli interni. Atunci când venim de la
serviciu agitaţi şi obosiţi, alcoolul poate fi utilizat ca mijloc de relaxare acasă. Dimpotrivă
atunci când ni se oferă o băutură la o petrecere ne aşteptăm să ne simţim energici şi
binedispuşi şi în general alcoolul este asociat cu o gamă largă de aşteptări legate de
creşterea încrederii în sine şi vioiciune.
e) Teoria învăţării sociale
Dezvoltată de Bandura (1977), teoria învăţării sociale prezintă trei aspecte
referitoare la consumul de alcool şi droguri:
• Comportamentul este modelat de acele rezultatele pe care o persoană se aşteaptă
să fie produse de o anumită acţiune. Efectele de gratificaţie pe termen scurt ale unei
substanţe include sentimentul de bunădispoziţie ori de îndepărtare a senzaţiilor neplăcute
provocate de starea de sevraj. Beneficiile pe termen lung ale încetării consumului pot fi
mai puţin motivante decât recompensele pe termen scurt ale consumului.
• Modelarea –individul poate învăţa că un anumit comportament are anumite
rezultate particulare prin intermediul observării comportamentului altora în mod direct şi
indirect. Aceasta poate include imagini media şi comportamentul parental.
14
• Auto-eficienţa -capacitatea percepută a individului de a schimba un
comportament este importantă. Chiar şi atunci când efectele negative ale consumului de
alcool sunt recunoscute, dacă persoana în cauză nu se simte ea însăşi capabilă să schimbe
comportamentul este improbabil să încerce.
f) Teoria problemelor comportamentale
Problemele comportamentale cum sunt consumul de droguri sunt văzute ca fiind
legate în cazul indivizilor. Teoria se concentrează asupra a trei domenii de interes:
personalitatea, mediul şi comportamentul. Fiecare din acestea dispune de declanşatori şi
mecanisme de control în relaţie cu diferite probleme de comportament din a căror acţiune
combinată rezultă un anumit nivel de dispoziţie. Această teorie argumentează că este
neobişnuit să întâlnim indivizi cu probleme legate de consumul de alcool fără ca această
problemă să nu fie parte dintr-o problemă comportamentală mai amplă.
Printre teoriile psihologice cu relevanţă pentru problematica dependenţei de alcool
şi droguri mai putem include:
g) Teoria acţiunii întemeiate (reasoned action)
O altă teorie cu caracter integrativ, întemeiată de Azjen şi Fishbein (1980),
sugerează faptul că acţiunea este rezultatul atitudinii cuiva faţă de un comportament,
convingerile sale vis a vis de acesta şi de forţa acestor convingeri. Convingerile personale
ale unui individ pot fi influenţate de percepţia modului în care gândesc alte persoane
semnificative pentru individul în cauză.
h) Locus control
Conceptul de locus control este teoria unei singure trăsături a personalităţii. Ea se
centrează asupra credinţei individului asupra controlului personal. Acesta poate fi perceput
ca fiind extern, individul percepe circumstanţele personale ca depinzând de acţiuni ale altor
oameni, altor factori ori destin; sau intern, individul le percepe ca fiind sub controlul său.
Persoanele dependente au o mai mare probabilitate de a avea un locus control extern,
simţindu-se fără putere asupra circumstanţelor vieţii lor şi fără puterea de a-şi schimba
15
comportamentul de consumatori de alcool şi drog. Literatura din acest domeniu este
contradictorie, în anumite cazuri dependenţii de alcool şi droguri apar ca având mai
degrabă un locus control intern. Martin şi Otter (1996) au abordat implicaţiile şi potenţialul
conceptului de locus control în relaţie cu dependenţele de substanţe.
II. Teorii sociologice sugerează faptul că societăţile care produc nivele ridicate de
tensiune internă ca vinovăţia, stresul, suprimarea agresiunilor, conflicte şi tensiuni sexuale
au rate ridicate de consumatori şi dependenţi de alcool şi droguri. Acest lucru sugerează
faptul că rolul primar al alcoolului şi drogurilor este acela de a reduce anxietatea. Altă idee
cuprinsă în cadrul acestui model este aceea că societăţile care sunt permisive şi încurajează
consumul de alcool şi droguri înregistzrează rate mai mari de dependenţi. Aceste teorii
examinează de asemenea rolul actorilor sociali care sunt producători de alcool şi droguri.
Este de asemenea luată în considerare influenţa mass-media asupra comportamentului de
consumator. Conform acestei abordări reabilitarea şi reintegrarea socială a dependenţilor
implică schimbarea societăţii. Impactul acestui tip de intervenţie este modest, schimbarea
socială se produce foarte lent. Pentru o persoană care are probleme cu alcoolul acest gen de
schimbare este un proces prea lent pentru a fi de ajutor. Impactul factorilor sociali asupra
consumului de alcool a fost prezentat şi în prima parte a capitolului, iar recunoaşterea
rolului factorilor de mediu în iniţierea şi menţinerea consumului de alcool ne ajută să
vedem teoriile într-un context mai larg. Deprivarea socială este un termen cuprinzător ce
cuprinde: sărăcia, condiţiile grele de viaţă, accesul restricţionat la educaţie, transport,
muncă, recreere.Deşii cel mai adesea a fost asociată cu mediul urban, deprivarea socială
poate fi considerată un aspect al vieţii rurale. O familie de patru persoane locuind într-o
căsuţă modestă în Ţara Galilor poate suferii la fel de multă”deprivare” ca şi un tânăr ce
locuieşte la periferia unei mari metropole. Potrivit Consiliului Consultativ în Dependenţa
de Droguri deprivarea este: Relaţionată mult mai subtil cu vârsta la prima utilizare,
evoluţia spre dependenţă, administrare cu risc a drogului, complicaţii cu sănătatea şi
socialoe.
Teoriile sociologice consideră că dependenţa faţă de drog şi alcool este un proces
social mai degrabă decât o relaţie între proprietăţile fizice ale alcoolului şi drogului şi
impactul lor asupra organismului uman. Consumul de droguri ilicite a apărut ca un
fenomen cu dimensiuni sociale in anii 1950-1960, în cursul masivelor şi dramaticelor
mutaţii culturale ale lumii occidentale. Comunităţile în care se instalează consumul de
droguri se găsesc, de regulă, într-o stare de "dezorientare culturala", cultura înţeleasă într-
16
un sens larg, ca un ansamblu de concepte funcţionale sau valori prin care individul se
integrează într-o comunitate. Această stare de dezorientare este mai pronunţată la tineri,
care în mod firesc se află la vârsta căutării propriei identităţii şi a identităţii lor sociale,
căutare care poate avea un efect destabilizator. Consumul de droguri şi alcool apare
frecvent asociat cu o cultura alternativă, atractivă, care este opusă comunităţii în care
tinerii nu se simt integraţi (Ferreol, G., 2000).
În acest sens, este tipica extinderea consumului de droguri ilegale in SUA, care s-a
produs în anii 1960, odată cu apariţia fenomenului hippie, ca semn de protest împotriva
unei "societăţi tehnocratice, dominate de convenţii şi structuri burgheze, în mare parte
ipocrite". Tinerii aparţinând acestei mişcări s-au distins de la bun început printr-un
comportament sfidător, caracterizat prin: trai în comun pe strada, un aspect exterior
particular (plete, purtarea de tunici indiene, mers desculţ), amor liber, cerşetorie şi, mai
ales consum de droguri, în special halucinogene, în cadrul unor ceremonii care imitau
religiile orientale. Timothy Leary, psiholog american, a fost considerat un fel de "papa
hippie"; el era promotor al drogării cu LSD şi, el însuşi, toxicoman. Timothy Leary
propunea adepţilor săi o mistică psihedelică bazată pe tranşe artificiale obţinute cu ajutorul
drogurilor. Ţigara de marijuana, alături de consumul altor droguri, a devenit un simbol al
unei mistici psihedelice bazata pe transe artificiale şi pe o subcultura a dropout-ului, adică
a evaziunii din sistemul social, mişcarea hippie apărând ca o forma de inadaptare la
exigentele unei societăţi dezumanizate de raţionalizare. În sensul promovat de mişcarea
hippie, marijuana a devenit un simbol al conflictului dintre generaţii, al solidarităţii între
tineri, o formă de evaziune dintr-o societate dominată de adulţi (Ferreol, G., 2000, 30).
Fenomenul hippie s-a extins rapid în lume, prin imitaţie, dar şi în semn de protest al
tinerilor fată de societatea în care trăiau. Apogeul nemulţumirilor sociale a fost atins în
perioada 1968-1970, fiind marcat în unele ţări occidentale de revolte ale tinerilor. După
aceasta perioadă de apogeu, mişcarea hippie a căzut în desuetudine, dispărând treptat. În
urma sa au rămas, însă, o serie de obiceiuri nocive, dintre care consumul de droguri şi
alcool s-a manifestat cel mai pregnant, fiind caracterizat prin creşteri alarmante de la an la
an şi prin afectarea unui număr din ce în ce mai mare de persoane, din cele mai diverse
categorii ale populaţiei, iar tipurile de droguri consumate s-au diversificat din ce în ce mai
mult (Ferreol, G., 2000).
John Clausen susţine ca dependenţa fată de opiacee şi, în special, faţă de morfină şi
heroină reprezintă consecinţa unui proces de învăţare socială, rezultat al interacţiunii sau
asocierii individului cu alţi indivizi dependenţi. Iniţierea în consumul de droguri şi alcool şi
17
adoptarea, în timp a unei conduite caracteristice toxicomanului, se derulează în mod
aproape identic în marea majoritate a cazurilor. Drogul este oferit iniţial de către un grup
de prieteni, ei înşişi consumatori de drog; tânărului i se propune să încerce drogul în cadrul
unei reuniuni, caracterizată printr-o atmosferă de grup favorabilă acestui gen de experienţe.
Alteori, tânărul învaţă să consume droguri şi alcool de la alţi adulţi sau chiar de la unii
membri ai familiei sale. Doar o mică parte dintre indivizi, circa 10%, caută ei înşişi, în mod
voluntar, o ocazie de a consuma drogul şi doar câţiva încep consumul de drog la
îndemnurile traficanţilor. La început, drogul are doar rolul de a oferi căutarea unei
experienţe inedite, utilizarea acestuia de către consumatorul "ocazional" fiind în funcţie de
disponibilitatea sa în cadrul grupului. Din momentul în care consumatorul "ocazional" se
transformă într-un consumator "de carieră", el descoperă o sursă de aprovizionare cu drog
mai stabilă decât cea oferită de grupul de prieteni.
El îşi creează o serie de legături prin intermediul cărora îşi poate procura oricând,
cu uşurinţă, drogul, dar realizarea acestor legături presupune ca individul să fi fost
identificat ca un consumator de droguri prin preluarea unor modele de conduită de la alţi
consumatori de droguri şi prin asimilarea experienţei acestora şi, nu mai puţin important,
să fie prezentat unor persoane potrivite de către persoane potrivite. Se poate concluziona
că, din nefericire, de cele mai multe ori, mirajul drogurilor este oferit tocmai de către
prieteni, care deja au cunoscut experienţe legate de drog şi care o pot face chiar pentru a
obţine profituri din traficul de droguri. Robert R. Bell arata faptul că există o relaţie între
sărăcie şi consumul de droguri şi alcool, dependenţa fiind mai frecvent întâlnită în
comunităţile caracterizate prin multe probleme sociale, cum ar fi: delincvenţa, abandonul
şcolar, vagabondajul, şomajul, dezorganizarea familiei, iar majoritatea indivizilor
dependenţi sunt adulţi.
Sociologul englez Jock Young a subliniat faptul că nu există un model unic al
procesului de dependenţă faţă de droguri şi alcool, valabil pentru toate ţările sau pentru
toate zonele geografice. Există o bază socială a consumului de droguri şi alcool care constă
din reacţiile sociale îndreptate împotriva consumatorilor, care au ca scop controlul
drogurilor şi se regăsesc în rolul pe care şi-l asuma consumatorul de droguri. De pildă, în
ţările în care consumul de droguri este considerat infracţiune, consumatorul este privit ca
un criminal, el este forţat să comită o serie de delicte pentru a-şi procura drogul şi pentru a
obţine banii necesari cumpărării acestuia. În aceste tări, consumatorul este supus unor
puternice presiuni ale unei adevărate subculturi a drogurilor, formată ca urmare a
exploatării exercitate de către organizaţiile criminale care monopolizează drogurile, dar şi
18
presiunii exercitate de hărţuiala poliţiei, de tratamentele specifice la care este supus
periodic şi, de ce nu, stigmatizării sale de către restul populaţiei. Se poate conchide ca
această veritabilă subcultura a consumatorilor de droguri şi alcool are, pe de o parte, un rol
protectiv care derivă din necesitatea protejării faţă de toate presiunile legale sau ilegale la
care este supus consumatorul, iar pe de altă parte un rol adaptativ, care constă din
acceptarea şi ajustarea în raport de existenţa sa. Se desprinde, astfel, ideea ca semnificaţiile
sociale atribuite consumului de droguri într-o societate sau într-o cultură, au o importanţa
covârşitoare, stilul de viaţă al consumatorului de droguri şi efectele ce derivă din acest
obicei, fiind strâns legate de valorile, normele şi aşteptările mediului social (Radulescu,
M., 1999).
Dependenta faţă de droguri şi alcool ca formă de evaziune - Robert Merton, autorul
teoriei anomiei sociale, propune ca, prin prisma acestei teorii, dependenţa faţă de droguri
şi alcool să fie pusă în relaţie cu formele de adaptare la condiţiile sociale. El arata ca
individul dependent de droguri, de cele mai multe ori membru al unor clase sociale
defavorizate, a încercat să urmărească în mod irealist scopuri culturale înalt valorizate de
către societatea în care trăieşte, dar pe care nu le poate atinge ca urmare a unor blocaje
existente în folosirea unor mijloace legitime. Ca urmare, el este nevoit să recurgă la
mijloace ilegitime (ilicite). Datorita faptului că nu are acces nici la scopurile propuse de
către societate şi nici la mijloacele legitime necesare atingerii acestora, individul se va
adapta la această stare de discrepanţa între scopuri şi mijloace (stare de anomie) prin
evaziune sau retragere din viata socială, care îi permite să facă abstracţie de scopurile
culturale şi de mijloacele legitime. Abordarea lui Merton a fost supusă unor critici,
exprimate mai ales de către Marshall Clinard si Robert Meier, care arată că evaziunea nu
poate fi aplicată întotdeauna consumatorilor de droguri, care nu sunt numai persoane
asociale ci pot fi persoane active, integrate în societate, cu responsabilităţi sociale şi
profesionale (de exemplu, medicii, care prin natura profesiei vin în contact nemijlocit cu
drogurile). De asemenea, consumul de droguri şi alcool poate fi şi expresia unui
comportament inovator, desfăşurat în scopul căutării unor experienţe noi şi incitante, poate
exprima unele ritualuri în anumite culturi tradiţionale sau o atitudine de răzvrătire
împotriva adulţilor exprimata de către adolescenţi şi tineri.
Teoria "dublului eşec" al consumatorului de droguri şi alcool - Richard
Cloward şi Lloyd Ohlin
Richard Cloward şi Lloyd Ohlin au reluat concepţia lui Robert Merton privitoare la
evaziunea (retragerea) consumatorului de droguri şi alcool, subliniind că aceasta conduita
19
nu semnifică doar incapacitatea individului de a avea acces la mijloace legitime, ci este un
"dublu eşec" şi anume acela de a avea acces atât la mijloace legitime, cât şi ilegitime şi de
a eşua în încercările de a le utiliza, în ambele situaţii. Individul recurge la evadare
(retragere) fie pentru că nu este capabil să utilizeze mijloace ilegitime pentru realizarea
scopurilor datorită prohibiţiilor pe care le-a internalizat în structura personalităţii sale, fie
datorită blocării mijloacelor legitime de atingere a scopurilor. Se ajunge, astfel, la un dublu
eşec, care va duce la retragerea individului din societate, asocialitatea sa, şi implicit,
recurgerea la consumul de droguri (Radulescu, M., 1999).
În opinia lui Alfred Lindesmith şi John Gagnon, consumul de droguri şi alcool nu
semnifica întotdeauna o conduită deviantă, având în vedere faptul că noţiunea de devianţă
este relativă, dependenţa de condiţii de loc, de timp şi de cel care o defineşte, înţelegând
prin aceasta că ceea ce pentru o anumită clasă socială, categorie ocupaţională sau religioasă
înseamnă deviantă, pentru o alta reprezintă o conduita normală (de exemplu,îin Jamaica,
marijuana este considerată un remediu important pentru o serie de afecţiuni, în special
respiratorii, dar şi obiect de cult, fiind folosită în ceremoniile religioase). O mare parte din
consumul de droguri şi alcool a fost facilitat de existenţa unui context legitim, nondeviant,
ceea ce pune sub semnul întrebării teoria anomiei şi a devianţei a lui Merton. Lindesmith şi
Gagnon arată că starea de anomie poate fi prezentă înainte ca individul să devină
dependent de droguri, afirmaţie exemplificata prin situaţia existentă în SUA. în această
ţară, în secolul al XIX-lea, dependenţa de droguri caracteriza mai degrabă indivizii albi şi
mai puţin pe negri, femeile mai mult decât bărbaţii şi reprezentanţii claselor cu statut
socio-economic mijlociu şi ridicat decât pe cei din clasele defavorizate. În concepţia celor
doi autori, factorul principal care a determinat schimbări radicale în distribuţia consumului
şi dependenţei faţă de droguri a fost schimbarea politicii oficiale care a determinat trecerea
la consumul de droguri în ilegitimitate. Ca urmare a acestui lucru, a luat naştere comerţul
ilicit cu droguri, efectuat de cei care aveau legături cu lumea interlopa, persoane dispuse
să-şi asume unele riscuri pentru a obţine profituri materiale substanţiale. Apare astfel ideea
că nu starea de anomie, care era prezentă şi în secolul al XIX-lea, a determinat fenomenul
de dependenţă faţă de droguri, ci efectele unei politici oficiale represive şi disponibilitatea
drogurilor în anumite arii, deci, schimbarea în oportunităţile utilizării drogurilor. Autorii
lansează ideea că accesul la droguri este o cauză mai importanta a consumului şi
dependenţei decât starea de anomie, aducând ca argument faptul că în rândul medicilor,
asistentelor, farmaciştilor, se înregistrează rate înalte de dependenţă faţă de droguri. De
asemenea, numărul mare de consumatori si dependenţi de droguri din ghetourile negrilor
20
din SUA este consecinţa traficului mai intens de droguri în aceste arii urbane, politicii
represive mai slabe şi presiunilor exercitate asupra populaţiei din aceste zone de a găsi
surse de venit prin manipularea drogurilor. Lindesmith şi Gagnon aduc o serie de critici,
concepţiei avansate de către Cloward şi Ohlin, punând sub semnul îndoielii ipoteza
conform căreia dependenţa de droguri este un "dublu eşec". Ei arată faptul că mulţi dintre
indivizii dependenţi de droguri erau delincvenţi înainte de a deveni dependenţi, datorita
accesului legitim la droguri. De asemenea, trebuie făcută o distincţie între indivizii care
sunt rataţi pentru că sunt dependenţi de droguri şi cei care sunt dependenţi de droguri
pentru că sunt rataţi. În opinia autorilor, ipoteza "dublului eşec" confunda cauzele cu
efectele. În realitate, cea mai importantă cauza a eşecului este chiar consumul de droguri,
iar starea de dependenţă mai degrabă intensifică starea de anomie decât o determina
(Radulescu, M., 1999).
Teoria lui Alfred Lindesmith privind raportul dintre dependenţa faţă de droguri şi
alcool şi simptomele sindromului de abstinenţă. Alfred Lindesmith propune explicarea
procesului de dependenţă faţă de opiacee prin asocierea sa cu credinţa individului ca în
momentul întreruperii administrării drogului, starea sa se va înrăutăţi datorită instalării
sindromului de abstinenţă. Aşadar, individul continuă să consume drogul şi devine
dependent pentru a evita apariţia simptomelor sindromului de abstinenţă. Pentru ca
instalarea procesul de dependenţă să poată fi explicata în acest mod, este necesar ca
individul să fi trecut prin starea extrem de penibilă indusă de sindromul de abstinenţă la
opiacee şi, mai mult, să conştientizeze această stare, deci să intervină un element de natura
cognitivă. Concepţia lui Lindesmith conform căreia motivaţia principală a consumului de
droguri şi alcool pe termen lung o constituie nu obţinerea euforiei, ci teama de simptomele
sindromului de abstinenţă, nu a fost scutită de critici. Astfel, unii autori afirmă că starea de
euforie ar putea fi obţinută şi de indivizii dependenţi, chiar dacă nu la acelaşi nivel ca
indivizii care folosesc de mai puţin timp drogul, dar ei nu dispun de mijloacele materiale
necesare pentru a-si procura dozele semnificativ mai mari de care au nevoie pentru a obţine
această stare. Alţi autori arată că, deşi Lindesmith a pus accentul în teoria sa pe procesul de
învăţare socială şi în mod particular pe "rolul de dependent" pe care trebuie să-l înveţe
individul, el nu prezintă în mod clar mecanismele acestui proces, motiv pentru care ele nu
pot fi operaţionalizate şi nici verificabile în mod empiric (Radulescu, M., 1999).
O altă teorie asupra căreia ne oprim este teoria etichetării sociale a lui Erving
Goffman - subculturile consumatorilor de droguri. Conform teoriei învăţării sociale,
efectele consumului de droguri şi alcool sunt modelate de o anumită subcultură şi sunt
21
învăţate de către noul iniţiat de la consumatorii mai vechi de droguri, fiind cunoscut faptul
că, de cele mai multe ori, individul devine dependent la îndemnurile unor prieteni
consumatori. În acest mod, raţionalizările utilizate pentru a justifica consumul de droguri şi
alcool precum şi senzaţiile care trebuie să decurgă din acest consum, sunt învăţate de la
alte persoane. Erving Goffman considera că indivizii dependenţi de droguri şi alcool sunt
"devianţi sociali", "eşecuri în scenele motivaţionale ale societăţii", "indivizi care par
angajaţi într-un refuz colectiv al ordinii sociale". Atribuirea unui asemenea rol puternic
stigmatizat toxicomanului, îl obligă pe acesta să se asocieze cu alţi indivizi aidoma lui,
pentru a putea adera la normele şi valorile create de subcultura consumatorilor de droguri
şi pentru a putea găsi un sprijin în aceste norme şi valori. Includerea individului în
subcultura drogului va determina, de asemenea, schimbarea concepţiei de sine, facilitând
acestuia să se transforme într-un dependent de "carieră". Este vorba despre un proces de
stigmatizare, etichetare, a dependentului de droguri şi alcool. "Cariera" unui individ
dependent de droguri se derulează în stradă, în special în cartierele periferice ale oraşelor,
în compania altor indivizi dependenţi, care aderă la acelaşi sistem de norme şi valori
sociale şi care îşi petrec majoritatea timpului în căutarea unor noi doze de drog, în
desfăşurarea unor activităţi ilegale (prostituţie, furt, spargeri, jocuri de noroc), activităţile
convenţionale ocupând doar o mică parte din timpul lor.
Jock Young a formulat o serie de postulate care caracterizează subcultura
consumatorilor de droguri şi alcool: diferite grupuri din societate se confruntă cu diverse
probleme sociale; drogurile şi alcool reprezintă un mijloc obişnuit de rezolvare a acestor
probleme; grupurile aleg acele droguri care au proprietăţile adecvate pentru rezolvarea
problemelor lor; efectele determinate de administrarea drogului sunt interpretate în
termenii culturii căreia îi aparţine consumatorul; dacă drogul este considerat inadecvat,
periculos sau necontrolabil în raport cu obiectivele grupului, el va fi abandonat; indivizii
învaţă diverse lucruri legate de consumul de droguri, cum ar fi dozele necesare, modul de
administrare, interpretarea efectelor drogului, de la alţi indivizi care sunt deja consumatori
de droguri; în acest sens, este cunoscut faptul că doar o mică parte dintre indivizi devin
dependenţi datorită unor tratamente medicamentoase urmate, majoritatea "învaţă" acest
lucru de la dependenţii mai vechi; în cazul în care nu există nici o normă privitoare la
consumul de droguri, indivizii se găsesc într-o situaţie anomică; situaţiile anomice
determinate de lipsa normelor apar în mai multe circumstanţe, cum ar fi: individul este
izolat de o subcultură a drogului; drogul este introdus recent în ţara în care trăieşte
individul; creşterea rapidă a numărului consumatorilor de droguri, fără ca această creştere
22
să fie susţinută de o transmitere corespunzătoare a normelor subculturii drogurilor; reacţii
sociale incisive care determină dizolvarea unei culturi viabile (cum ar fi dezintegrarea
mişcării hippie din San Francisco)( Radulescu, M., 1999).
O ilustrare adecvata a celor de mai sus este situaţia în care se află în prezent
România, în ce priveşte consumul de droguri. ţara noastră a fost multa vreme izolată, chiar
dacă prin constrângeri de ordin politic şi economic, de astfel de anomii sociale; în plus,
România nu are în cultura sa tradiţională modele de comportament care să includă
consumul de droguri, factori care au determinat fragilitatea şi vulnerabilitatea deosebită la
adevărata "invazie" a drogurilor. Fragilitatea este agravată de creşterea incisivă a
fenomenului ca urmare a deschiderii brutale a societăţii româneşti spre ţările în care
flagelul era deja la apogeu (Ferreol, G., 2000). La aceşti factori se adaugă starea de anomie
în care se află societatea romanească, dar şi lipsa pentru o bună perioadă de timp a unor
reglementări legislative adecvate importanţei fenomenului de trafic şi consum de droguri.
Anomia microsocială şi dependenta faţa de droguri şi alcool este o altă teorie. Erich
Fromm caracteriza familia ca fiind "agenţia psihologică a societăţii", mediul prin care
societatea imprimă structurile specifice copilului şi, astfel, adultului. Dinamica
circumstanţelor sociale, personalitatea părinţilor şi relaţiile dintre ei sunt deosebit de
importante în dezvoltarea copilului şi în cursul pe care îl ia procesul său de dezvoltare
(Klostermann, P., 1996).
În privinţa legăturii existente între dependenţa de droguri şi relaţia intrafamilială, se
constată frecvent amestecul mamei în spaţiul psihic al copilului, ceea ce are ca efect lipsa
de autonomie a acestuia din urmă. Lipsa de autonomie a copilului este rezultatul eşecului
interiorizării precoce ca urmare a împiedicării tendinţei de separare individualizare a
acestuia, proces care, în mod normal, are loc în cursul primilor trei ani de viaţă, dar
efectele acestui lucru vor apărea evidente în adolescenţă. De asemenea, se apreciază că
persoanele vulnerabile la consumul de droguri au prezentat, în cursul primilor ani de viaţă,
o intoleranţă la solitudine, ca rezultat al unei dificultăţi a relaţionării apropiate. Prin
urmare, copilul poate fi considerat, în unele cazuri, un supliment narcisic, un obiect
complementar al mamei, motiv pentru care acesta nu are posibilitatea realizării unui proces
de individualizare. În funcţie de vicisitudinile trăite de către mamă, copilul poate fi ejectat
sau incorporat de aceasta, în ambele situaţii el neavând o existentă proprie. Individul care
trăieşte asemenea relaţii intra-familiale va putea atinge un anumit grad de autonomie, o
pseudoindividualizare, utilizând un drog euforizant şi anxiolitic, care va avea rolul unui
liant narcisic în relaţiile sale interpersonale. Toxicomanii pot proveni fie din familii
23
organizate, fie din familii dezorganizate. În cazul familiilor organizate structural, se
constată de multe ori existenta unor disfuncţionalităţi care constau, cel mai frecvent, din
relaţii perturbate cu unul dintre părinţi, cel mai adesea cel de sex opus, în timp ce celalalt
părinte manifesta o atitudine distantă, punitivă sau absentă. Dar, disfuncţionalităţile
familiale pot consta şi din relaţii conflictuale între părinţi, ceea ce creează premise
nefavorabile unei socializări primare adecvate şi încorporării normelor morale ale
societăţii. Consumatorii de droguri pot proveni şi din familii exagerat de tolerante faţă de
comportamentele descendenţilor. Părinţii se pot amăgi că este vorba doar despre o
problema trecătoare şi acest lucru să-i determine să se autoliniştească, lăsând astfel ca
situaţia să scape treptat de sub control (Porot, A., 2000).
Un aspect deosebit de important este existenţa unor cazuri de drogo-dependenţă în
familiile de origine ale toxicomanilor.Un studiu efectuat la Berlin, în anul 1995, care a
vizat familiile de origine ale toxicomanilor, a scos în evidenţă faptul că dintr-un număr de
81 de familii luate în studiu, în 52 dintre ele (64%), au existat cazuri de alcoolism patern
şi/sau dependenţa de droguri la fraţi sau surori, în unele dintre cazuri, existând în familie
decese cauzate de droguri. Modul în care modelul existent în familie se transmite şi la alţi
membri (alţi copii din familie), depinde de sexul acestora şi de tipul de adicţie. Pentru
femei, de exemplu, este mai frecventă situaţia în care părinţii le oferă un exemplu de
rezolvare a momentelor de criză prin consumul de alcool şi medicamente psihotrope.
Pentru bărbaţi, modelul este oferit mai frecvent de către fraţi sau surori, de multe ori ei
înşişi dependenţi de droguri. De asemenea, trebuie subliniat faptul că abuzurile sexuale în
familie se asociază frecvent cu consumul de droguri la membrii acesteia (Klostermann, P.,
1996).
Coadicţia (codependenţa) este o noţiune care a căpătat popularitate în ultimii ani,
deşi unii specialişti nu o accepta. Este vorba despre cupluri bazate pe o relaţie ce este
responsabilă de menţinerea conduitei adictive a cel puţin unuia dintre cei doi membri.
Fiecare dintre cei implicaţi intr-o astfel de relaţie poate avea un comportament permisiv,
care ajută la perpetuarea situaţiei şi un element de bază este însăşi negarea situaţiei reale.
În recuperarea acestor cazuri, o importanţă deosebită revine psihoterapiei care trebuie să se
adreseze, cu precădere, elementelor nocive de comportament şi atitudinii de negare a
situaţiei de către membrii cuplului (Kaplan and Sadock, 1998).
24
B. Factori predispozanţi ai alcoolismului
Factorii predispozanţi presupuşi în a favoriza alcoolismul ar putea fi grupaţi în:
a) Factori ocazionali – “prin consum repetat sub influenţa unor factori şi condiţii
de mediu se poate ajunge cu timpul la dependenţă de alcool. Adesea acest gen de
alcoolism se produce prin imitaţie.
b) Factori legaţi de personalitatea alcoolicului – alcoolismul poate apărea pe
fondul unei personalităţi normale dar şi pe fondul unor tulburări de personalitate, balanţa
înclinând net în favoarea celei de-a doua categorii. În acest sens Deshaies descrie trei
modele de alcoolici: alcoolici nepsihopaţi, alcoolici psihopaţi şi alcoolici deveniţi
psihopaţi prin alcoolism.
c) Ereditatea – în sensul că descendenţii proveniţi din părinţi alcoolici prezintă
tare diverse, de tipul encefalopatiilor frustre, cu deficienţe de intensitate variabilă în sfera
cognitivă şi caracterială, cu intelect de limită şi tendinţa la structurare disarmonică sau
neurotică a personalităţii. Importanţa factorului ereditar creşte însă prin aceea că
descendenţii, trăind în condiţii similare cu părinţii, preiau o parte din concepţiile şi modul
lor de viaţă.
d) Factorii socio – culturali joacă un rol considerabil prin nivelul economic,
pregătirea profesională, atitudinea de acceptare sau refuz a consumului de alcool,
obiceiuri şi tradiţii proprii fiecărei comunităţi.”(Vladimir Beliş, 1988)
Alcoolicul apare ca o personalitate psihopatică, în general depresivă, stăpânit de
dorinţa căreia nu i se poate opune de a consuma excesiv băuturi alcoolice. Lipsa sa de
voinţă, o anumită imaturitate afectivă, uneori un complex de inferioritate, instabilitate
psihică şi caracterială sunt trăsături ce pot explica tendinţa toxicomană. Chiar dacă, iniţial
poate unele eşecuri suferite în viaţă pot crea un cadru favorabil pentru apariţia
alcoolismului, în final se va ajunge la o adevărată toxicomanie generatoare a unei
personalităţi morbide, degradante, deşi conştient de starea în care se află. Anxietatea şi
depresia, lipsa simţului critic sunt elemente care conturează personalitatea labilă a
alcoolicului, condus uneori de instincte şi impulsivitate dar sfârşind în descurajare, care-l
împinge continuu pe calea absorbţiei toxicului. Istoria, simptomele şi semnele asociate
alcoolismului sunt în mare măsură cele ce definesc dependenţa fizică la orice substanţă cu
efect sedativ: tulburările de caracter, diminuarea potenţialului lucrativ şi al abilităţii,
scăderea puterii de concentrare şi a atenţiei, tremurături, insomnie, oboseală, tulburări
digestive, spasme musculare, palpitaţii şi scăderea capacităţii de apărare a
25
organismului.Toate aceste tulburări au răsunet în sfera relaţiilor sociale, economice,
familiale şi interpersonale, stând la baza majorităţii actelor antisociale.
Alcoolismul la femei
Cercetările privind personalitatea alcoolicului trebuie corelate cu discuţii privind
frecvenţa mult mai mare a alcoolicilor printre bărbaţi decât printre femei. Cercetătorii sunt
însă de acord cu părerea că femeile beau pentru aceleaşi motive ca şi bărbaţii. Adepţii
teoriei forţei sau a puterii, cred că devin alcoolice femeile care au tendinţe de dominare, în
timp ce partizanii teoriei dependenţei argumentează că femeile devin mai rar alcoolice
decât bărbaţii, deoarece în viaţa nu încearcă stări conflictuale legate de fenomenul de
dependenţă (sunt condiţional mai dependente). Explicaţia alcoolismului la femei ar putea fi
legată de existenţa unor tulburări obstretico-ginecologice, cum ar fi spre exemplu
sterilitatea, precum şi existenţa unor tulburări ale vieţii conjugale sau divorţ. Conceperea
copiilor sub influenţa alcoolului duce la apariţia unor descendenţi cu mari defecte de ordin
fizic şi mai ales mintal sau predispuşi la multe boli. Copiii născuţi sunt diagnosticaţi cu
sindrom alcoolic fetal, care este o afecţiune din naştere. Copiii născuţi şi crescuţi în
familiile alcoolicilor pot avea la vârsta maturităţii anumite tulburări psihice. Mai ales din
părinţi alcoolici se recrutează copiii cu tendinţa de vagabondaj şi criminalitate. Asocierea
celor două cuvinte, femeia şi alcoolul, pare ciudată şi totuşi, alcoolismul nu mai este un
privilegiu exclusiv al sexului tare.
“Statisticile din Franţa, arată că din 100 de alcoolici cel puţin 25 sunt femei. Ceea
ce este mai grav constă în aceea că femeile preferă … băuturi tari, 19 % faţă de 1.3 %
bărbaţii.”(Vladimir Beliş, 1988)
Alcoolul consumat de către femei este un factor de dezechilibru psihic şi fizic, el
compromite sănătatea femeii şi distruge frumuseţea nativ feminină. Consumul de alcool
creşte vertiginos pe tot globul: cauzele economice şi sociale; fenomenele de insecuritate
privind existenţa cotidiană; şomajul; criteriile valorice, arbitrare sau prea pretenţioase în
promovarea cadrelor; imposibilitatea economică de calificare prin studii superioare;
alimentaţia neraţională şi insuficientă; abuzul de droguri, toate acestea fac ca într-o lume
cu un sistem inechitabil, unde bogatul nu-şi recunoaşte semenul, acesta încearcă să îşi
caute prin alcool o evadare, un refugiu unde devine puternic şi obţine tot ce şi-a dorit şi
visat, confundând visul cu realitatea, singura speranţă ce i-a mai rămas.
“În SUA, alcoolismul ocupă locul 4 după bolile cardiovasculare, bolile psihice şi
cancer. În Franţa în ceea ce priveşte cauzele de mortalitate, locul 3. Consumul de alcool
etilic a crescut cu 32 % faţă de acum 20 de ani, pe întreg globul. Franţa ocupă primul loc
26
în lumea occidentală în privinţa consumului de alcool, urmată de Italia, Elveţia, Australia,
Belgia, etc. În 1990 statisticile publică următoarele cifre privind consumul mediu pe
locuitor exprimat în litri, în cantităţi echivalente de alcool pur: Franţa-16 litri, Spania-15
litri, Portugalia-13 litri, Germania-13 litri, Ungaria-10 litri, Polonia-12 litri, România-14
litri. În anul 1990 cantitatea de vin băută în ţara noastră a fost de 2005,5 mii tone, iar în
1989 o cantitate de 1979,5 tone. Consumul de vin pe an fiind în medie de 38 de litri.”
(Vladimir Beliş, 1988)
“O anchetă printre consumatori ne arată motivaţiile exprimate procentual astfel:
42 % beau pentru a scădea tensiunea psihică;
21 % pentru a uita ceva neplăcut;
12 % pentru a se distra cu amicii;
4 % din motive de boală şi conflicte familiale;
10 % pentru a-şi face curaj;
10 % pentru creşterea apetitului alimentar sau sexual;
1 % din politeţe.
Motivaţiile ar putea fi grupate după cum urmează:
1. Motivaţii festive (cu ocazia unor evenimente ca: naştere, botez, căsătorie, anul
nou, sărbători pe parcursul anului, zile onomastice);
2. Motivaţii teologice (se bea la un deces şi se continuă cu aşa zisele “pomeni”);
3. Motivaţii psihologice (după un eşec neaşteptat, decepţie sentimentală, afaceri
nereuşite, etc.);
4. Motivaţii filozofice (se bea pentru a fi mai inspirat sau pentru că viaţa este grea
iar individul nu este înţeles de nimeni);
5. Motivaţii sociale (se bea din cauza conflictelor familiale, divorţ, în curs de
divorţ, pierderea serviciului, etc.).”(Vladimir Beliş, 1988)
1.6. Motivaţii în justificarea consumului de alcool
Alcoolismul se poate rezuma la două categorii:
Prima - a băutorilor nepasionaţi, ocazionali, mai puternici decât băutura , uneori
căzând victime ale intoxicaţiei acute alcoolice, denumită stare de ebrietate;
A doua categorie – a băutorilor pasionaţi, mai slabi ca băutura, faţă de care sunt
dependenţi psihic şi fizic, ei consumă frecvent şi pe durată lungă de timp, iar efortul de a
renunţa nu este posibil; aceştia sunt alcoolicii iar problema pe care o ridică este
27
alcoolismul. Alcoolicul este un bolnav ce prezintă tulburări organice sau psihice
permanente.
“ Deşi alcoolicul îşi dă seama, în unele momente de luciditate, că este victima unei
obişnuinţe rele, în urma căreia este agresionat, el angajează bătălia în cealaltă parte a
tiranului, în aceea în care încearcă să motiveze consumul.”(C. Stavros, 1989)
Indiferent de cât de legitime sunt aceste motivaţii, el susţine că bea pentru a
compensa, numai iluzoriu, unele complexe, frustraţii pe fondul unor carenţe ale propriei
sale personalităţi. Dar nici unul din potenţele cu care se caută să se justifice alcoolismul, la
o analiză ştiinţifică nu rezistă.
1.7. Efectele consumului de alcool asupra raporturilor sociale ale individului
Efectele consumului de alcool, ca produs de consum periodic sau permanent se
manifestă negativ prin aceea că duce până la dezagregarea personalităţii individului,
atingerea funcţională şi organică a unor sisteme sau aparate ale corpului omenesc, perturbă
relaţiile dintre indivizi, el are deci o componentă socială, degradează nucleul de bază al
societăţii, familia, scade cota spirituală şi materială a eforturilor umane, fiind un aspect al
subculturii şi subcivilizaţiei. Alcoolismul e un obicei degradant pentru individ, o
infirmitate psiho-fizică şi educaţională, un gest de refuz la integrarea în aspectele
civilizaţiei şi culturii contemporane, o privelişte deprimantă care lasă o amprentă
condamnabilă atât pe individ cât şi pe societatea din care face parte. În ceea ce priveşte
relaţia alcool-capacitate de muncă, aceasta este influenţată negativ. S-a observat că
alcoolul nu ţine seama de vârstă dar că atinge muncitorii ce execută munci grele şi al căror
nivel socio-cultural este mediocru. O altă categorie predispusă la alcoolism este cea a
indivizilor cu profesii ce reclamă relaţii cu publicul. Noţiunea de personalitate, indiferent
de domeniul de activitate, o exclude pe cea de alcoolism. Intoxicatia etilică, cu multiplele
ei aspecte determină un comportament dezadaptat cu implicaţii pe plan delicto-judiciar.
Marea accesibilitate faţă de băuturile alcoolice şi efectele acestora asupra
comportamentului social şi interpersonal explică variatatea, numărul şi gravitatea actelor
antinormative produse sub influenţa alcoolului. Orice formă de violenţă, de la vătămări
fizice până la omucidere, atestă relaţii caracteristice alcoolismului şi comportamentului
antisocial. Chiar dacă nu orice alcoolic nu este implicit şi infractor, potenţialul infractogen
al alcoolicului apare evident, alcoolul intervenind ca factor agravant al structurilor
28
disarmonice ale personalităţii, făcând astfel ca incidenţa delicto-judiciară prin alcoolism să
aibă o mare însemnătate pe plan social şi juridic.
1.8. Efectele consumului de alcool asupra personalităţii
“Deşi este greu de apreciat ce caracteristici individuale sunt implicate în apariţia
şi dezvoltarea alcoolismului ca boală, majoritatea autorilor sunt în general, de acord în a
considera că o anumită structură psihică este necesară, dar nu şi suficientă pentru
aceasta. Cercetările efectuate în această direcţie nu pot releva anumite caracteristici
psihologice, alcoolicii având personalităţi diferite, în timp ce, pe de altă parte, alcoolismul
a fost găsit în numeroase afecţiuni psihice.”(Vladimir Beliş, 1988)
Există numeroase diferenţe între alcoolici. O altă presupoziţie este aceea că alcoolul
exercită o anumită influenţă asupra celui ce devine alcoolic, cantitativ sau calitativ, diferită
faţă de efectele asupra indivizilor normali, fiindcă astfel nu se poate explica de ce acesta
consumă tot mai mult alcool, ignorând efectele negative ce se asociază acestui consum.
Pentru a observa ce trăsături ale personalităţii se modifică după lungi perioade de
sobrietate, cercetarea a fost făcută pe foşti alcoolici, acestea putând fi puse în legătură cu
alcoolul. O altă tehnică de investigare ar putea fi compararea alcoolicilor tineri şi vârstnici,
la primii, consecinţele alcoolismului putând fi mai evidente; se mai pot investiga
preferinţele dinaintea perioadei de alcoolic. S-au efectuat studii asupra efectelor
emoţionale produse de alcool. Important este a şti ce fel de efecte şi asupra căror persoane,
pot duce la alcoolism. O tehnică simplă este aceea de a întreba alcoolicul, când este sobru,
de ce bea, la ce schimbare se aşteaptă să apară atunci când este sub influenţa alcoolului. S-
au efectuat cercetări privind comportamentul diferiţilor indivizi înainte ca aceştia să devină
alcoolici. Cercetările au arătat că în copilărie aceştia erau înclinaţi spre comportament
agresiv, sadism, nelinişti sexuale, comportament antisocial, stări conflictuale, vagabondaj,
delăsare. S-au pus în evidenţă unele trăsături de caracter mai frecvent întâlnite ca: frustrare,
labilitate afectivă, impulsivitate. Au fost cercetate comportări cum ar fi: consumul de
băuturi alcoolice de dimineaţă, consumul de unul singur, consumul pe ascuns. Unele dintre
trăsăturile relevante ale alcoolicilor sunt pierderea interesului pentru problemele celor din
jur, predispoziţia pentru conflictele conjugale şi familiale şi tendinţa spre o recompensă
imediată.
“Sub influenţa alcoolului apare adeseori o expansivitate şi o vioiciune nestăpânită,
individul devine comunicativ, face confidenţe, este elocvent dar reacţiile temperamentale
29
sunt necontrolate, uneori violente. Individul se crede destul de puternic pentru a trânti mai
mulţi oameni voinici, chiar atunci când are nevoie de toţi aceştia pentru a-l ţine în
picioare.(Goodman & Gilman) Curajul apare ca o imposibilitate de apreciere a
pericolelor. Trei factori pot influienţa comportamentul celui aflat sub influenţa alcoolului:
propria personalitate, anturajul şi toleranţa la alcool.”(Vladimir Beliş, 1988)
"Cauzele consumului de alcool nu sunt predefinite sau pre-existente în psihologia
individului. Dimpotrivă, motivele de acest tip sunt construite prin însăşi experienţa
individuală a consumului. Mai mult, nu motivaţiile deviante (cum ar fi nevoia de evaziune
din faţa unor situaţii stresante sau oprimante…) determină comportamentul deviant
(consumul de alcool în cazul nostru), ci comportamentul deviant însuşi produce treptat,
de-a lungul timpului, motivaţii deviante”.(Vasile Miftode, 1979)
Psihozele dezvoltate în cursul evoluţiei alcoolismului cronic
În cadrul alcoolismului cronic se dezvoltă diferite aspecte psihotice, nuanţarea
acestora aflându-se în interdependenţa atât cu starea generală a organismului alcoolizat, cât
şi cu structura psihică premorbidă. Psihozele ce se dezvoltă în cursul evoluţiei
alcoolismului cronic sunt incluse în primul rând de neurodistrofia toxemică carenţială, al
cărei model principal îl constituie psihopolinevrita descrisă de Korsakov în 1889.
1. Psihoza Korsakov alcoolică – se diferenţiază prin următoarele simptome
fundamentale: amnezie sau dismnezie de fixare şi confabulare compensatorie; dezorientare
temporo-spaţială şi euforie; sugestibilitate crescută şi reacţii oniroide cu tematică delirantă.
În situaţii favorabile, remisiunea bolii se produce în 3-6 luni, rămânând adeseori
sechele neurologice şi deficit mnezic. În caz nefavorabil, evoluţie lent progresivă spre
demenţa globală ireversibilă prin atrofie cerebrală evolutivă.
2. Delirum tremens (delirul alcoolic tremurător, Sutton 1813)
Simptome fundamentale: stare hipnoid-confuzională cu zoopsii terifiante;
tremurături generalizate şi dureri manifestate la compresiunea nervilor; agitaţie
psihomotorie care se accentuează în cursul nopţii, bolnavul comportându-se ca un
somnambul ce-şi trăieşte starea fantasmică predominată de stereotipii profesionale;
evoluţia scurtă, 2-12 zile, cu remisiune completă sau exitus prin complicaţii viscerale. În
prezent mortalitatea prin delirum tremens a scăzut foarte mult prin aplicarea unei terapii
foarte eficiente.
3. Psihozele delirante alcoolice – denumite impropriu ‘halucinoze alcoolice’ – se
caracterizează în primul rând, prin delir de persecuţie, de gelozie şi de prejudiciu, rău
sistematizat datorită elementelor oniroid-confuzionale. Alcoolicii cu delir de gelozie ajung
30
să fie convinşi că sunt ‘înşelaţi’ deoarece ‘văd’ şi ‘aud’ scene obscene, extraordinare prin
absurditatea lor. Delirul alcoolic se structurează uneori prin halucinaţii înspăimântătoare şi
în consecinţă bolnavii se luptă cu vedeniile în aşa măsură încât pot să ajungă în situaţii de
auto- sau heteropericulozitate. Conţinutul şi desfăşurarea delirului alcoolic este indus de
bagajul de cunoştinţe, structura premorbidă şi împrejurările în care se află persoana în
cauză. Remisiunea psihozelor delirante alcoolice subacute şi cronice se produce în
săptămâni sau luni şi poate fi mult scurtată prin tratament corespunzător.
4. Sindromul datorat întreruperii administrării de alcool
Alcoolicii au nevoie după dezintoxicare de un tratament care să le stingă apetitul
etanolic. Datorită doctrinei pavloviene despre reflexele condiţionate, începând cu deceniul
al treilea s-a deschis perspectiva psihofiziologică a condiţionării repulsive la alcool.
Reflexul repulsiv la alcool se stinge de regulă, ca orice reflex condiţionat, în decurs
de 3-6 luni. Din cifrele de mai sus reiese faptul că alcoolismul nu are graniţe sociale.
Prognoza pare a fi gravă: absenteism, pagube imense în economia ţărilor din cauza
cheltuielilor imense cu asistenţa medicală şi socială a bolnavilor.
“Alcoolul ca factor de risc şi favorizant în acelaşi timp, se reflectă şi în alte boli
ca: bolile pancreatice cu indice de morbiditate 11,2 la 100.000 de locuitori; boli digestive
cu indicele de 181,7 la 100.000 pentru gastrite şi duodenite; ulcer gastric 50,9 % şi
pentru ulcerul duodenal 265 la 100.000 .”(Vladimir Beliş, 1988)
1.9. Practica asistenţei sociale cu persoanele dependente de alcool
Potrivit Asociaţiei Naţionale a Asistenţilor Sociali din Statele Unite (NASW),
practica asistenţei sociale reprezintă: „Aplicarea profesională a valorilor , principiilor şi
tehnicilor asistenţei sociale pentru unul sau mai multe din scopurile următoare:
Asistarea clienţilor pentru obţinerea unor servicii sociale,
Oferirea de consiliere şi psihoterapie indivizilor, familiilor şi grupurilor,
Ajutarea comunităţilor sau grupurilor de a obţine servicii de îngrijire a
sănătăţii sau de îmbunătăţire a acestora,
Participarea la procese legislative semnificative”
În raport cu această abordare generală, practica asistenţei sociale cu persoanele
dependente de alcool reprezintă o aplicare selectivă a unor cunoştinţe, metode şi tehnici în
concordanţă cu cerinţele specifice ale acestei categorii de clienţi. Munca socială cu
persoanele dependente de alcool necesită posedarea de către asistentul social a unor
31
cunoştinţe specifice. Cunoştinţele la care asistentul social poate face apel în munca sa cu
persoanele dependente poate varia în funcţie de rolul pe care acesta îl poate juca, formarea
sa profesională, experienţa de care dispune. În general se consideră că un asistent social
care lucrează în domeniu trebuie să dispună de cunoştinţe de sănătate, inclusiv sănătate
mentală, modalităţi de tratament, legislaţia şi politicile în domeniu. În munca de asistare
socială a persoanelor dependente de alcool, asistentul social trebuie să facă dovada unor
competenţe şi abilităţi specifice. El trebuie să fie capabil să furnizeze o gamă largă de
servicii pentru persoanele dependente. Asistentul social va lucra atât direct cu indivizii dar
şi cu grupurile şi comunităţile în anumite situaţii. El va trebuii să cunoască şi să înţeleagă
cultura comunităţii în care îşi desfăşoară activitatea background-ul cultural al clienţilor săi
pentru a putea intervenii la nivelul mediului social al clienţilor săi.
În funcţie de specificul mucii în care este angajat , de tipul agenţiei, capacităţile
clientului, problemele cu care se confruntă clientul şi resursele disponibile, asistentul social
trebuie să dispună de o serie de competenţe şi abilităţi specifice. Competenţele şi abilităţile
de care dispune un asistent social generalist (licenţiat în asistenţa socială) îi permit să
realizeze o serie de sarcini specifice dar specializarea în practica profesională cu o anumită
categorie de clienţi face necesară existenţa unor competenţe şi abilităţi suplimentare. Astfel
potrivit Asociaţiei Naţionale a Asistenţilor Sociali din Statele Unite (NASW) practica
asistenţei sociale cu persoanele dependente necesită următoarele competenţe : cunoştinţe
despre teoriile personalităţii, comunicare interpersonală, relaţiile de grup şi dezvoltare
comunitară, cunoaşterea unor metode de lucru specifice asistenţei sociale, cunoaşterea cel
puţin a unei tehnici psihoterapeutice, cunoştinţe specializate despre cel puţin una din
domeniile de cunoaştere de mai sus, cunoştinţe teoretice şi abilităţi practice de realizare a
supervizării profesionale şi a muncii administrative, cunoştinţe de bază despre
administrarea serviciilor sociale, cunoştinţe despre metode şi tehnici de cercetare şi abilităţi
de lucru.
32
CAPITOLUL II
CONSUMUL DE ALCOOL ÎN RÂNDUL LICEENILOR:
DIMENSIUNE, CONSECINŢE ŞI FACTORI.
STUDIU LA LICEUL HCC ABRUD
2.1. Consideraţii de bază
Importanţa recurgerii la diferitele metode de cercetare a socialului în diversele faze
ale unei cercetări este un fapt bine stabilit, sublinindu-se oportunitatea unor metode
cantitative şi calitative, dată fiind complementaritatea lor, pentru a obţine un cadru mai
fidel a situaţiei ce trebuie examinate pentru a evita limitările pe care le presupune utilizarea
unei simple metode. O caracteristică distinctivă a celor două tipuri de metode rezistă în
faptul că metodele cantitative au fost dezvoltate mai ales pentru verificarea sau
confirmarea unor teorii, în timp ce metodele calitative au fost elaborate special pentru
descoperirea şi lansarea unor noi ipoteze. Orice cercetare socială are trei faze: planificarea
(designul), execuţia şi raportul; în unele tipuri de cercetare aceste faze sunt distincte şi
secvenţiale; în alte tipuri cele trei faze se pot amesteca. Planificarea este vitală, eşecul
acesteia implicând riscul de a pierde controlul proiectului şi, evident, eşecul împlinirii cu
succes al acestuia; designul cercetării se referă la procesul care leagă întrebările cercetării,
datele empirice şi concluziile cercetării şi reprezintă procesul de a lua decizii legate de
proiectul cercetării înainte ca acesta să fie dus la bun sfârşit implicând anticiparea tuturor
aspectelor, iar apoi planificarea lor pentru ale executa într-o manieră integrată (Agabrian,
2004).
Metodologia cercetării pentru lucrarea de faţă a inclus o componentă cantitativă. În
cadrul acestei componente am folosit ca metodă de cercetare ancheta, cu tehnica anchetei
orale faţă în faţă. Definim designul cercetării ca lanţ logic ce leagă datele care vor fi
colectate şi concluziile care vor fi trase în raport cu întrebările iniţiale ale studiului: este
esenţialmente un plan de parcurgere a drumului de la începutul la sfârşitul studiului;
reprezintă modul prin care se realizează controlul în cursul procesului de cercetare
(Agabrian, 2004). Însuşirile obiectelor suport care constituie indivizi statistici pot fi
exprimate (evaluate) în forme extrem de diferite, forme în care se evidenţiază cum, în
vederea empirică, aceste unităţi apar percepute ca fiind diferite unele de altele, în raport cu
33
o aceeaşi caracteristică. Într-adevăr numai diversitatea formelor de manifestare a unei
însuşiri îi conferă acesteia un interes din partea cercetătorului. Dacă toate obiectele ar fi
identice, după o însuşire, aceasta n-ar mai reclama, practic nici un fel de investigaţie,
nemaifiind nevoie să se analizeze cum se manifestă unii sau alţii în alt fel. Cu alte cuvinte,
nici descrierea, nici explicaţia nu ridică probleme, mai exact, nu se pun; cu cât o
caracteristică îmbracă forme mai diverse, cu atâtea capătă o valoare de cunoaştere mai
ridicată.
Profesorii americani G. King, R. Keohane, S.Verba au arătat în „Fundamentele
cercetării sociale” că cercetarea în ştiinţele sociale este un proces creativ de cunoaştere,
care presupune intuiţie, şi care se desfăşoară într-un cadru bine stabilit de investigaţie
ştiinţifică. Designul cercetării nu trebuie considerat drept un proces mecanic de colectare a
datelor şi de evaluare. Din contră, cercetătorul trebuie să dea dovadă de flexibilitate în
gândire pentru a putea răsturna vechi modalităţi de conceptualizare a lumii, pentru a putea
adresa noi întrebări, pentru a putea revizui modelele existente de organizare a cercetării şi
pentru a colecta, eventual, alte tipuri de date decât cele prevăzute iniţial. Totuşi, pentru ca
rezultatele să fie valide şi acceptate de alţi cercetători, toate aceste revizuiri şi reconsiderări
trebuie să se desfăşoare conform unor proceduri explicite şi în concordanţă cu regulile
inferenţei.
2.2. Tema cercetării
Cercetarea de faţă are ca temă „Consumul de alcool în rândul liceenilor:
dimensiune, consecinţe şi factori de risc”. Cercetarea s-a realizat cu elevi care frecventează
liceul HCC Abrud, judeţul Alba..
2.3. Scopul, ipotezele şi obiectivele cercetării
a) Scopul cercetării
Evaluarea dimensiunii fenomenului consumului de alcool în rândul liceenilor, a
consecinţelor consumului precum şi a fenomenului de risc asociat consumului.
34
b) Ipotezele cercetării
Ioan Mărginean (2000) definea ipoteza ca un enunţ referitor la relaţia dintre două
sau mai multe fenomene. Deci ipoteza reprezintă o explicaţie plauzibilă, un sistem de
relaţii ce se presupune că ar guverna universul de fenomene cercetat (Rotariu şi Iluţ, 2001).
Ipotezele sunt tentative de răspuns la întrebările cercetării. Ele sunt în mod frecvent
expuse în forma particulară a relaţiei dintre două concepte. Testarea acestora implică să
vedem dacă variabilele asociate au unele relaţii de felul celei anticipate în ipoteză
(Agabrian, M. 2004, p. 37). O ipoteză de cercetare înseamnă de fapt încercarea de a
rezolva mintal problema supusă cercetării, de a întrevedea posibilitatea cea mai adecvată
de soluţionare. Odată emisă, ea dirijează întreaga cercetare şi, dacă bănuiala exprimată prin
ea se dovedeşte întemeiată, se cheamă că întreaga cercetare va fi încoronată de succes. Aici
intră în joc personalitatea cercetătorului, pregătirea, experienţa, creativitatea şi intuiţia lui
ştiinţifică (Herseni, T., 1982, p.192).
L. Marina specifică faptul că o ipoteză este o explicaţie plauzibilă care devine
teorie dacă cercetare o confirmă. Ipotezele au rolul de a orienta întreaga activitate de
cercetare în sensul că aceasta din urmă este astfel concepută încât să permită testarea
ipotezelor în vederea ajungerii la explicaţii satisfăcătoare ale domeniului studiat (Marina,
L. 2003, p.92).
Ioan Mărginean îl citează pe J. Galtung care tratează zece cerinţe ale unei ipoteze:
generalitatea, complexitatea, specificitatea, determinarea, falsificabilitatea, testabilitatea,
predictibilitatea, comunicabilitatea, reproductibilitatea şi utilitatea (Mărginean, I., 2000).
În cercetarea de faţă am conturat următoarele ipoteze:
Cea mai mare parte a liceenilor sunt abstinenţi sau consumatori sociali de alcool.
Elevii posedă cunoştinţe suficiente privind efectele consumului de alcool.
Elevii au deprinderi comportamentale cu risc de iniţiere şi susţinere a consumului
de alcool.
Consumul de alcool se asociază pozitiv cu producerea de alcool în gospodărie şi
obiceiul de consum al părinţilor.
c) Obiectivele cercetării
Împreună cu scopul şi întrebările cercetării, obiectivele cercetării dau o direcţie
clară acesteia. În contrast cu scopurile şi motivele personale ale cercetătorului pentru
întreprinderea unui proiect de cercetare particular, obiectivele cercetării vizează tipurile
cunoaşterii care va fi produsă. Cercetarea de bază (fundamentală) este concentrată pe patru
35
tipuri de obiective, şi anume de explorare, descriere, explicaţie, înţelegere şi predicţie
(Agabrian, 2004).
În această cercetare mi-am propus următoarele obiective:
Estimarea nivelului consumului de alcool în rândul liceenilor din oraşul Abrud.
Evaluarea cunoştinţelor pe care le au elevii de liceu despre efectele consumului de
alcool .
Estimarea măsurii în care tinerii se angajează în comportamente de risc pentru
iniţierea consumului de alcool .
Estimarea măsurii în care producerea de alcool se asociază cu consumul de alcool.
2.4. Întrebările cercetării
1. În ce măsură elevii de liceu consumă băuturi alcoolice? Care este ponderea
diferitelor tipuri de consumatori ?
2. Care este vârsta debutului consumului de alcool ?
3. Care sunt consecinţele consumului de alcool ?
4. Ce factori sunt asociaţi consumului de alcool ?
5. Care este contextual social al consumului ?
2.5. Sursele datelor, forme şi tipuri
Datele cercetării sunt primare, iar ca formă cantitative (variabilele chestionarului),
culese cu ajutorul chestionarului. În ceea ce priveşte cadrul / contextul social din care se
colectează datele, în această cercetare actorii sociali vor fi studiaţi în cadrul lor natural de
viaţă, adică datele vor fi studiate în contextul în care se produc activităţile care fac obiectul
cercetării, respectiv vor fi studiate aşezările sociale naturale; apoi se va face studiul în
contextul semistructural, adică oamenii vor fi chestionaţi. În cercetare s-a urmărit atingerea
unei reprezentativităţi crescute pentru relevanţa rezultatelor anchetei; prin modul de
eşantionare s-a încercat acoperirea segmentelor semnificative de elevi pentru a fi reflectată
în analiză percepţia la nivel individual cu extrapolare spre general asupra problematicii în
cauză.
36
2.6. Operaţionalizarea conceptelor
Conform lui Voiculescu F. şi Luduşan N. (1997) operaţionalizarea reprezintă
ansamblul etapelor, procedurilor şi tehnicilor prin care un concept este pus în relaţie directă
cu relaţia empirică şi pe baza cărora diferitele manifestări ale acestei realităţi dobândesc
statutul de referinţe empirice ale conceptului respectiv. Operaţionalizarea este demersul
prin care devine posibilă conexiunea teoriei cu realitatea fenomenelor studiate.
Operaţionalizarea nu se aplică doar conceptelor care nu permit alt tip de definiţie, ci
oricărui concept, în măsura în care este necesar şi posibil ca acesta să fie utilizat în
investigaţia concretă a realităţii. A operaţionaliza înseamnă nu numai a defini operaţional
un concept, ci şi a face conceptul respectiv definibil în mod operaţional (Voiculescu, F.,
Luduşan, N., 1997). Tema lucrării de faţă impune cu precădere un concept majore şi
anume conceptul de alcool . Acest termen au fost larg analizat în partea alocată cadrului
teoretic al cercetării. În cadrul cercetării cantitative acest concept a fost operaţionalizat în
chestionar prin abordarea aspectelor pe care aceste concept le implică în întrebările
chestionarului. Conceptul de alcool implică aspecte conexe şi anume consumul acestuia şi
efectele pe care alcoolul le pot avea asupra sănătăţii omului.
2.7. Metodologia cercetării
a) Eşantionarea
Prezenta cercetare îmbină fundamentul teoretic cu cercetarea de teren, de tipul
anchetă prin chestionar. Ancheta prin chestionar este una dintre cele mai cunoscute şi utile
metode de cercetare a relităţii sociale, ea oferind multiple avantaje: surprinderea în
parametri statistici a opiniei subiecţilor faţă de tema de cercetare, eliminând în mare
măsură subiectivismul şi neajunsurile metodei observaţiei sau cele ale interviului. A existat
un singur tip de chestionar care a fost aplicat tuturor subiecţilor. Fiecare dintre întrebările
din chestionar s-a adresat uneia dintre problemele pe care urmărim să le lămurim cu
ajutorul studiului. Studiul din această lucrare se referă la existenţa, percepţia şi
indentificarea modalităţilor de reducer a problemelor care pot apărea în urma consumului
de alcool a elevilor, precum şi a metodelor de intervenţie pentru stabilirea unei relaţii de
comunicare deschisă, bazată pe încredere reciprocă, respect, întelegere faţă de toate
problemele şi dificultăţile pe care le întâmpină elevul în cadrul şcolii. Metoda de aplicare a
chestionarului a fost directă, după ce li s-a prezentat şi explicat fiecare întrebare din
37
chestionar, cadrele didactice au fost lăsate să răspundă individual la întrebări. Studiul care
a fost propus sa realizat prin interacţiune directă cu populaţia. Documentarea prealabilă a
cercetării a avut în vedere atât literatura de specialitate, cât şi documentarea de teren. În
această documentarea, am putut apela la trei surse de informare: populaţia, realitatea
socială şi documentele sociale. Ancheta, ca metodă interactivă de cercetare a socialului
presupune un schimb de informaţii într-o situaţie de comunicare directă între cercetători şi
indivizii umani din universul cercetării, selectaţi de regulă după principiul
reprezentativităţii (Marina, 2003). Prin definiţie, ancheta se realizează strângând informaţii
de la persoane luate în mod individual şi, de regulă pe eşantioane mari, relevând aspecte
generale la nivel de eşantion prin producerea de date cantitative şi fiind, astfel o metodă de
tip extensiv.
Ancheta s-a desfăşurat în perioada noiembrie 2009 - aprilie 2010, , pe un eşantion
reprezentativ de 200 de persoane cu vârsta de 14 şi 18 ani. Cei 200 de subiecţi au fost
selectaţi din liceul HCC Abrud, utilizându-se în acest scop cataloagele în care sunt înscrişi
elevii, iar culegerea datelor s-a realizat pe baza unui chestionar de opinie multidimensional,
aplicat subiecţilor folosind ancheta indirectă, prin autoadministarea chestionarului, după o
instruirea prealabilă a elevilor. Eşantionarea subiecţilor a fost una simplă aleatoare.
b). Colectarea datelor şi planificarea în timp a activităţilor
Pentru colectarea datelor cantitative s-a ales tehnica chestionarului (a se vedea,
ANEXA I). Chestionarul este un ansamblu de întrebări întocmite şi realizate după reguli
bine precizate, standardizate prin practica ştiinţifică sociologică, care îşi propune să
capteze informaţii după itemi identici de la o mulţime de cazuri sau suspecţi în aşa fel încât
prelucrarea datelor obţinute să ofere răspunsuri la tematica de cercetare, care adesea poate
fi subsumată soluţionării unor probleme sociale (Marina, 2003, p.21).
Conform lui P.Iluţ şi T. Rotariu (2001) construcţia oricărui chestionar trebuie să
înceapă cu specificarea foarte clară şi detaliată a problemei de cercetat. Problemele sociale
au un grad de complexitate care impune descompunerea lor în mai multe dimensiuni, care
la rândul lor se cer descompuse în indicatori, deci în modalităţi empirice de detectare a
prezenţei / absenţei, a stării sau a intensităţii unor caracteristici. Chestionarul a fost
pretestat în două clase (o clasă de la un liceu teoretic, iar cealaltă de la un liceu cu profil
tehnic), după care a fost modificat luându-se în considerare observaţiile elevilor legate de
forma şi conţinutul întrebărilor puse. Chestionarul a fost aplicat prin autoadministrare şi
după o instruirea prealabilă a elevilor. Scopul respectării cerinţelor metodologice de
38
elaborare a chestionarului este diminuarea posibilităţilor de eroare, care pot fi generate de
utilizarea necorespunzătoare a acestei tehnici.
Studiul a fost realizat în perioada noiembrie 2009 – aprilie 2010 după următorul
plan calendaristic.(Tabel 1.)
Tabel 1. Calendarul cercetării
Nr.
crt.Activitatea
Luna
1 2 3 4 5 6
A.1Stabilirea scopului, a obiectivelor
proiectului de cercetare.X
A.2 Aplicarea chestionarului. X X X X
A.3
Dezbateri cu consilierul şcolar
privind cauzele consumului de
alcool şi modalităţile de prevenire
a acestuia în rândul elevilor.
X X
A.4Întocmirea planurilor de
intervenţieX X
A.5Evaluarea rezultatelor proiectului
de cercetare.X
c). Prelucrarea şi analiza datelor
Pentru prelucrarea şi analiza datelor cantitative am utilizat programul Excel , care
conţine multe opţiuni de calcul al indicatorilor de poziţie, dispersiei şi formei distribuţiei
variabilelor, oferind şi câteva posibilităţi grafice de expresie a acestor valori într-o manieră
sugestivă. Accentul a fost pus pe estimarea nivelului consumului de alcool în rândul
liceenilor din oraşul Abrud, evaluarea cunoştinţelor pe care le au elevii de liceu despre
efectele consumului de alcool, estimarea măsurii în care tinerii se angajează în
comportamente de risc pentru iniţierea consumului de alcool, estimarea măsurii în care
producerea de alcool se asociază cu consumul de alcool.
39
Prezentul studiu reprezintă o analiză a datelor şi informaţiilor rezultate din ancheta
indirectă, care au fost, uneori, corelate cu indicatorii care au stat la baza construirii
eşantionului.
2.8. Rezultatele cercetării
Explicaţiile timpurii asupra problemelor dependenţei faţă de alcool se concentrează
asupra aspectelor morale, considerând individul care a dezvoltat o dependenţă o persoană
slabă, lipsită de voinţă şi „păcătoasă”. Asemenea explicaţii au predominat până la începutul
secolului al-XIX-a. Din perspectiva unor asemenea înţelegeri, reabilitarea persoanelor
afectate de asemenea „căderi morale” se bazează pe pedeapsă variind de la dezaprobarea
socială la încarcerarea acestora şi pe convertirea religioasă. Astăzi, putem privi asemenea
interpretări ca fiind demodate dar ele rămân încă larg răspândite în rândul nespecialiştilor
şi a unei minorităţi din rândul specialiştilor din domeniul profesiunilor sociale.
Acest studiu privind cunoştinţele, atitudinile şi practicile tinerilor cu privire la
consumul de alcool a fost realizat în cadrul unui proiect pilot. Scopul studiului a fost
evaluarea cunoştinţelor, atitudinilor şi practicilor elevilor din liceul HCC Abrud cu privire
la comsumul de alcool. Acest studiu este un instrument de lucru pentru instituţiile de
sănătate publică, autorităţile locale şi centrale şi pentru organizaţiile neguvernamentale
care activează în aceste domenii, în vederea elaborării programelor de prevenire a
consumului de alcool în rândul elevilor de liceu.
Chestionarului cuprinde itemi care fac referire la consumul de alcool în rândul
adolescenţilor din liceu:
Care este nivelul consumului de alcool?
În ce măsură elevii de liceu au cunoştinţe despre efectele consumului de alcool?
În ce măsură tinerii se angajează în comportamente de risc pentru iniţierea
consumului de alcool?
În ce măsură producerea de alcool în gospodărie se asociază cu consumul de
alcool?
40
Am încercat printr-o întrebare din chestionar să estimăm măsura în care elevii au
consumat vreodată alcool. După cum se poate observa în Diagrama 1, 65,5% dintre cei
chestionaţi au răspuns că au consumat alcool, în timp ce 19,5% nu au consumat niciodată
alcool. De menţionat este că 15% dintre ei nu au răspuns la această întrebare.
Diagrama 1. Estimarea consumului de alcool în rândul elevilor de liceu
Un procent de 82,5% dintre fete şi 94,2% dintre băieţi au consumat cel puţin o dată
alcool. Mai des, fetele au consumat prima dată alcool între 15-18 ani, 56%, iar băieţii
între 14-16 ani, 72,4%. Începutul consumului la 17 ani sau mai mult este mai frecvent la
băieţi decât la fete cu 2 procente. La vârste sub 14 ani, consumul de alcool a început mai
frecvent la băieţi faţă de fete, cu 6,7 procente.
41
Tabelul 2. Distribuţia procentuală a tinerilor în funcţie de vârsta la care au
consumat prima dată băuturi alcoolice
Răspuns F
%
M
%
Nu am consumat alcool niciodată 17,50 6,50
17-18 ani 28,80 30,80
15-16 ani 37,20 40,20
12-14 ani 16,50 23,20
Diagrama 2. Distribuţia procentuală a tinerilor în funcţie de vârsta la care au
consumat prima dată băuturi alcoolic
42
Deşi 65% dintre subiecţi s-au declarat consumatori de alcool, aceştia consumă
alcool, „mai rar, sau ocazional”, adică 85%, 9,5% nu consumă deloc, iar doar 2%
consumă o dată pe lună. După cum reiese din Tabelul 3, există şi tineri care s-au
abţinut de la un răspuns şi anume 3,5% dintre cei chestionaţi.
Tabelul 3. Estimarea frecvenţei consumului de alcool
Frecvenţa %
O dată pe lună 4 2,0
Mai rar, ocazional 170 85,0
Deloc 19 9,5
NS/NR 7 3,5
Total 200 100,0
Diagrama 3. Estimarea frecvenţei consumului de alcool în rândul liceenilor
43
Atunci când tinerii consumă alcool, cantitatea nu este mare, cei mai mulţi
consumând doar „un păhărel” (82%, adică în jur de 100 ml). În timp ce 6,5% consumă
„două păhărele”, adică în jur de 200 ml, 11% declară că nu consumă deloc alcool.
Rezultatele sunt reflectate în Diagrama 4.
Diagrama 4. Estimarea cantităţii consumului de alcool
Diagrama 4. Estimarea cantităţii consumului de alcool
Consumul de alcool este perceput ca un fenomen dăunător sănătăţii de 67% dintre
respondenţi, fapt care poate fi valorificat pozitiv în campaniile de informare-educare-
conştientizare cel puţin din două motive:
În primul rând, boala este asimilată de cele mai multe ori cu suferinţa şi de aici
rezultă şi o posibilă reţinere/teamă a elevilor faţă de consumul de alcool şi consecinţele pe
care acesta le-ar putea avea asupra propriei lor stări de sănătate;
În al doilea rând, consumul de alcool asimilat ca o boală sugerează o oarecare
toleranţă sau compasiune din partea respondenţilor faţă de persoanele care sunt dependete
de alcool. Acest indicator poate fi valorificat în campaniile de care au ca scop reintegrarea
socio-profesională a consumatorilor de alcool.
44
25% dintre elevi consideră consumul de alcool un fenomen social negativ, prin
urmare o abatere de la normele sociale ale cărei consecinţe pot fi marginalizarea şi
excluderea socială.
Faptul că 8% dintre respondenţi declară că alcoolul reprezintă un refugiu din faţa
problemelor personale constituie un factor de risc care trebuie avut în vedere de părinţi,
educatori şi alţi factori responsabili de educaţia şi confortul psiho-afectiv el elevilor, a se
vedea Diagrama 5. De menţionat aici, este, faptul că nici un tânăr nu consideră consumul
de alcool ca un oarecare mod de a-şi petrece timpul liber şi nici o modalitate de distracţie
cu prietenii.
Diagrama 5. Semnificatia consumului de alcool
45
Spaţiile în care se consumă de obicei alcool sunt discotecile şi cluburile, în procent
de 20% şi la petreceri în procent de 24%. Liceeni nu declară că ar consuma alcool în incinta
şcolii sau pe stradă.
Diagrama 6. Locul unde tinerii consumă băuturi alcoolice
Tabelul 4. Distribuţia procentuală a tinerilor în funcţie de locul unde consumă băuturi
alcoolice
Răspuns F
%
M
%
Acasă la un prieten 17,50 12,30
Într-un cerc restrâns de prieteni 23,60 22,60
La un bar sau la o terasă 18,30 22,50
În discotecă 18,00 22,60
La o petrecere intimă 22,60 20,00
46
Cel mai des se consumă băuturi alcoolice în discotecă, bar, restaurant, la petreceri
de către 59% dintre fetele consumatoare şi 65% dintre băieţii consumatori. Consumul de
băuturi la altcineva acasă este indicat de 17,5% dintre fete şi de 12,3% dintre băieţi.
Un alt obiectiv al cercetării a fost şi estimarea măsurii în care elevii au fost vreodată
sub influenţa alcoolului. Astfel, aproximativ 50% dintre elevi au declarat că au fost destul de
des, în timp ce 40% au declarat foarte rar.
Diagrama 7. Estimarea măsurii în care elevii de liceu au fost vreodată sub
influenţa alcoolului.
În urma analizării acestor întrebări referitoare la consumul de alcool, putem spune că
se verifică prima ipoteză a cercetării : „Cea mai mare parte a liceenilor sunt abstinenţi sau
consumatori sociali de alcool”.
Un alt obiectiv al cercetării a fost, evaluarea cunoştinţelor pe care le au elevii de
liceu despre efectele consumului de alcool. Elevii de liceu declară că au cunoştinţă „în
foarte mare măsură” de efectele consumului de alcool (74%), „în mare măsură” (12%), în
timp ce 3% spun că au cunoştinţă „nici în mare, nici în mică măsură” de efectele
consumului de alcool. Rezultatele pot fi observate în Diagrama 8.
Cât de des ai fost sub influenţa alcoolului?
Foarte des20%
Des30%
Rar 23%
Foarte rar17%
Niciodată10%
47
Diagrama 8. Estimarea măsurii în care elevii de liceu cunosc efectele consumului
de alcool asupra sănătăţii
Diagrama 9. Distribuţia procentuală în funcţie de sortimentele de băuturi alcoolice
consumate
48
Berea este consumată de peste două ori mai frecvent de către băieţi comparativ cu
fetele, 48% respectiv 35,8%. Vinul este pe primul loc între preferinţele fetelor cu 30,6%, şi
pe locul doi la băieţi cu 24,00%. Băuturile tari sunt pe locul al treilea ca preferinţă la
ambele sexe şi sunt consumate mai frecvent de către băieţi, 6,5%, comparativ cu fetele,
3,6%.
Tabelul 5. Distribuţia procentuală a tinerilor în funcţie de sortimentele de băuturi
alcoolice consumate
Sortimente de băuturi alcoolice
consumate
F
%
M
%
Nu consum alcool 30,00 21,50
Bere 35,80 48,00
Vin 30,60 24,00
Băuturi tari 3,60 6,50
Print-o altă întrebare a cercetării, am urmărit estimarea măsurii în care elevii de
liceu consideră că în urma consumului de alcool pot survenii anumite comportamente
deviante. Astfel subiecţii estimează „în mare şi foarte mare măsură” că în urma
consumului de alcool pot apărea certuri cu părinţii (91%), implicarea în scandaluri (83%),
spitalizări (78,5%). Majoritatea liceenilor apreciază că alcoolul pot conduce la comiterea
de infracţiuni, adică 53,5%. De asemenea într-o proporţie destul de mare elevii de liceu
spun că sub influenţa consumului de alcool pot avea contacte sexuale neprotejate (46,5%)
şi relaţii cu prostituate (34%). Aproape 45% dintre subiecţi consideră că ar putea fi
responsabili atunci când au contacte sexuale deşi ar fi sub influenţa consumului de alcool şi
peste 50% dintre ei declară că nu se lasă influenţaţi de consumul de alcool pentru a hotărî
dacă să aibă sau nu relaţii cu prostituate. Aceste rezultate reies din Tabelul 6, şi putem
menţiona că prin analiza lor se verifică a treia ipoteză a cercetării şi anume: „Elevii posedă
cunoştinţe suficiente privind efectele consumului de alcool şi droguri”.
49
Tabelul 6. Estimarea măsurii în care consumul de alcool poate conduce la
comportamente deviante
Efectele 1. în mare şi
foarte mare
măsură
2. în mică şi
foarte mică
măsură
3. deloc 99.
NS/NR
Total
% % % % %
Certuri cu părinţii 91,0 5,0 0 4,0 100,0
Implicarea în
scandaluri
83,0 12,0 5,0 0 100,0
Comiterea de
infracţiuni
53,5 25,0 21,5 0 100,0
Contacte sexuale
neprotejate
46,5 16,0 27,5 10,0 100,0
Relaţii cu
prostituate
34,0 49,0 16,5 0,5 100,0
Spitalizări 78,5 21,5 0 0 100,0
Pentru a estima în ce măsură tinerii se angajează în comportamente de risc pentru
iniţierea consumului de alcool, am introdus în chestionar o întrebare privind modul de
petrecere a timpului liber de către elevii de liceu.
Am obţinut următoarele răspunsuri: 68% dintre elevi îşi petrec timpul liber destul
de des la discotecă, în timp ce 31% frecventează destul de rar discotecile, Diagrama 10.
26% frecventează aproape zilnic barurile, 68%, destul de des, iar 31% destul de rar;
majoritatea elevilor petrec timpul liber prin oraş (57% aproape zilnic şi 43% destul de des);
82,5% accesează aproape zilnic internetul, iar 17,5% destul de des; liceeni nu consideră o
modalitate prea mare de relaxare petrecând timpul liber în drumeţii sau excursii, de aceea
doar 14% merg în excursii şi drumeţii, destul de des, majoritatea preferând acest mijloc de
relaxare destul de rar, adică 78%, iar 8% dintre subiecţi nu merg niciodată în excursii sau
drumeţii Diagrama 11.
Majoritatea celor chestionaţi îşi petrec timpul liber făcând sport: aproape zilnic
(27,5%), destul de des (35,5%); jocurile de table, şah şi cărţi nu sunt preferatele modalităţi
de petrecere a timpului liber deoarece majoritatea elevilor, adică 66% le folosesc destul de
50
rar, iar 10% chiar deloc; o modalitate de petrecere a timpului liber foarte des întâlnită în
rândul elevilor de liceu, este ascultarea muzicii şi vizionarea de filme, pe care aceştia o
practică în procent de 84,5% aproape zilnic şi restul de 15,5% destul de des (a se vedea
Diagramele 15, 16, 17).
Prin analiza rezultatelor privind modul de petrecere a timpului liber, se verifică a
patra ipoteză şi anume: „Elevii au deprinderi comportamentale cu risc de iniţiere şi
susţinere a consumului de alcool”.
Diagrama 10. Măsura în care liceenii îşi petrec timpul liber la discotecă
51
Diagrama 11. Măsura în care liceenii îşi petrec timpul liber mergând în excursii, drumeţii
Diagrama 12. Măsura în care liceenii îşi petrec timpul liber în baruri
Petrecere timpului liber în excursii, drumeţii
Niciodată8%
Destul de rar78%
Destul de des14%
Petrecerea timpului liber în baruri
Niciodată2%
; Destul de rar28%
Destul de des44%
Aproape zilnic26%
52
Diagrama 13. Măsura în care liceenii îşi petrec timpul liber prin oraş
Diagrama 14. Măsura în care liceenii îşi petrec timpul liber la internet
Petrecere timpului liber prin oraş
Destul de des43%Aproape zilnic
57%
Petrecere timpului liber la internet
Destul de des 17%
Aproape zilnic83%
53
Diagrama 15. Măsura în care liceenii îşi petrec timpul liber făcând sport
Diagrama 16. Măsura în care liceenii îşi petrec timpul liber jucând table, şah, cărţi
Petrecerea timpului liber făcând sport
Destul de rar 37%
Aproape zilnic 27%
Destul de des 36%
Petrecere timpului liber jucând table, şah, cărţii
Niciodată
; 10%
Destul de rar
66%
Destul de des
16%
Aproape zilnic8%
54
Diagrama 17. Măsura în care liceenii îşi petrec timpul liber ascultând muzică şi
vizionând filme
Diagrama 18. Consumul zilnic de alcool poate crea dependenţă?
Petrecere timpului liber vizionând filme, asculţând muzică
Destul de des
15%
Aproape zilnic85%
55
Referitor la întrebarea „Consumul zilnic de alcool poate crea dependenţă?”, 95%
dintre elevii chestionaţi au răspuns afirmativ, în timp ce numai 4,5% consideră contrariul, a
se vedea Diagrama 18. Acest lucru înseamnă că ei sunt conştienţi de efectul acestora asupra
sănătăţii lor.
Un alt obiectiv al cercetării a fost şi cunoaşterea efectelor pe care consumul de
alcool le poate avea asupra activităţii şcolare. Astfel, 28% din cei chestionaţi consideră că
consumul de alcool duce la abandon şcolar, 23% la eşec şcolar, 18% la inadaptare şcolară-
10% la corigenţe şi nota la purtare scăzută iar 9% la absenţe.
Diagrama 19. Efectele pe care consunul de alcool le are asupra activităţii şcolare?
Care sunt principalele efecte pe care consumul de alcool le
poate avea asupra activităţii şcolare
Inadaptarea şcolară; 18%
Eşecul şcolar
23%
Abandonul şcolar; 28
Absenţe; 9%
Corigenţe; 1
10%
Nota la purtare scăzută
10%
NS/NR2%
56
Diagrama 20 Estimarea consumului de alcool de către prietenii elevilor
Diagrama 21 Estimarea consumului de alcool de către părinţii elevilor
Câţi din prietenii tăi consumă băuturi alcoolice?
Toţi9%
Nici unu17
Puţini24%
Câţiva29%
Majoritatea19
NS/NR2%
Părinţii dvs obişnuiesc să consume alcool?
NS/NR8%
Deloc; 3%
Mai rar/ocazional;52%
Zilnic2%
De câteva ori pe săptămâmă;
16%
O dată pe lună19%
57
Un obiectiv important al acestei cercetări a fost estimarea măsurii în care părinţi şi
prietenii elevilor celor chestionaţi sunt consumatori de alcool şi cât de mult se asociază
aceasta cu producerea de alcool în gospodăriile proprii. Ca urmare a acestei întrebări am
constatat că majoritatea părinţilor sunt consumatori de alcool, adică 89% : cei mai mulţi
sunt consumatori ocazionali de alcool (52%), 15% consumă alcool o dată pe săptămână,
altă categorie de 14%, consumă alcool o cam o dată pe lună, de câteva ori pe săptămână
consumă 5,5% dintre ei. Există şi părinţi care consumă zilnic într-un procent de 2% şi care
nu consumă deloc 3%. Răspunsurile reies din Diagrama 21 De asemenea am constatat că
majoritatea prietenilor celor chestionaţi consumă alcool adică 57% şi doar un procent de
17% consideră că pretenii lor nu consmă alcool. Diagrama 21.
În ceea ce priveşte producerea alcoolului în gospodării, subiecţii au răspuns
majoritatea dintre părinţii lor îl produc 59%, 29% au răspuns că părinţii lor nu obişnuiesc
să producă alcool, iar 12% nu ştiu dacă părinţii lor produc alcool sau nu doresc să declare
acest lucru, a se vedea Diagrama 22
Diagrama 22 Producerea alcoolului în gospodăriile proprii
În gospodăria dvs. se produce alcool?
Da59%
Nu29%
NS/NR12%
58
Tabelul 7. Estimarea consumului de alcool al elevilor / Producerea de alcool în
gospodăriile proprii
Producerea alcoolului în
gospodăriile proprii
Total
Da Nu NS/NR
Estimarea
consumului
de alcool al
elevilor
Da Frecvenţa 68 38 25 131
% 34,0 19,0 12,5 65,5
Nu Frecvenţa 19 20 0 39
% 9,5 6,0 0 19,5
NS/NR Frecvenţa 30 0 0 30
% 15,0 0 0 15,0
Total Frecvenţa 117 58 25 200
% 58,5 29,0 12,5 100,0
Ca urmare a răspunsurilor primite, am adresat elevilor întrebarea privind tipurile de
alcool produse în gospodării. Cei mai mulţi dintre ei au declarat că părinţii lor produc ţuică
(85%) şi doar 14,5% produc vin (a se vedea Diagrama 23. Analizând rezultatele obţinute
am constatat că consumul de alcool al părinţilor (89%) se asociază pozitiv cu consumul de
alcool al copiilor (65%, a se vedea Tabelul 8).
Una dintre ipotezele cercetării a fost asocierea pozitivă a consumului de alcool al
elevilor cu producerea de alcool în gospodării şi cu consumul de alcool al părinţilor.
Din rezultatele reflectate în Tabelul 8 reiese că consumul de alcool al părinţilor
(89%) se asociază pozitiv cu consumul de alcool al copiilor (65%). De asemenea se poate
observa în Tabelul 7 că producerea de alcool în gospodăriile proprii (58,5%), se asociază
pozitiv cu consumul de alcool în rândul elevilor. Ca urmare, putem spune că ipoteza
menţionată mai sus este verificată, în urma analizării acestor rezultate.
59
Diagrama 23Tipurile de alcool produse în gospodăriile proprii
Tabelul 8. Estimarea consumului de alcool al copiilor / părinţilor
Est
imar
ea c
onsu
mul
ui d
e al
cool
al e
levi
lor
Estimarea consumului de alcool al părinţilor Total
Zilnic De câteva
ori pe
săptămână
O dată pe
săptămână
O dată
pe lună
Mai rar,
ocazional
deloc NS/
NR
Da Fr
.
4 11 31 28 35 6 16 131
% 2,0 5,5 15,5 14 17,5 3,0 8,0 65,5
Nu Fr
.
0 0 0 39 0 0 0 39
% 0 0 0 19,5 0 0 0 19,5
NS/
NR
Fr
.
0 0 0 0 30 0 0 30
% 0 0 0 0 15,0 0 0 15,0
Total Fr
.
4 11 31 28 104 6 16 200
% 2,0 5,5 15,5 14,0 52,0 3,0 8,0 100,0
Tipurile de alcool produse în gospodăriile proprii
NS/NR1% Vin
14%
Ţuică85%
60
Chestionaţi cu privire la destinaţia banilor de buzunar, marea majoritate (67,3%) au
declarat ca îi folosesc pentru procurarea produselor alimentare, iar 28,7% achiziţionează
alte produse (haine, accesorii vestimentare, cărţi etc.). Numai 4% dintre respondenţi
utilizează banii de buzunar pentru cumpărarea băuturilor alcoolice.
Diagrama 24 Modul cu îşi cheltuiesc liceenii bani
4%
67,30%
28,70%
0%
10%
20%
30%
40%
50%
60%
70%
Băuturi alcoolice Alimente Alte produse
Cum obişnuieşti să îţi cheltui banii de buzunar?
2.9. Concluzii şi recomandări
a) Concluzii
Rezultatele cercetării indică faptul că cea mai mare parte a liceenilor sunt
consumatori sociali de alcool. Chiar şi cei care s-au declarat consumatori, nu consumă
decât mai rar, ocazional, ceea ce verifică prima noastră ipoteză. Datele cercetării indică
faptul că liceenii posedă cunoştinţe destul de solide referitoare la efectele pe care le pot
avea consumul de alcool. Acest lucru se datorează şi faptului că în cadrul orelor de
dirigenţie şi educaţie pentru societate, diriginţii şi profesorii încearcă o cât mai bună
61
informare/educare a elevilor. Alte surse de informare ale elevilor referitoare la efectele
consumului de alcool sunt reprezentate şi de discuţiile cu prietenii şi de colegii de clasă, iar
anturajul are o influenţă puternică asupra comportamentului tinerilor. De aceea, se
recomandă ca programele de informare să se deruleze pe princpiul educaţiei între egali. De
aici putem trage concluzia că s-a verificat şi a treia ipoteză a cercetării. Măsura în care se
produce alcool în gospodăriile părinţilor celor chestionaţi 58,8% se asociază pozitiv cu
consumul de alcool în rândul elevilor (65,5%) şi al părinţilor (89%).
Începutul consumului de alcool este mai des între 15-16 ani. Băieţii încep să
consume alcool mai devreme decât fetele. Fetele consumatoare preferă vinul şi berea în
procente apropiate; băieţii preferă de peste două ori mai mult berea. Consumul curent şi
frecvent de alcool sunt menţionate de ambele sexe, mai des la băieţi, 53,50%, faţă de fete,
30.30%. Consumul de alcool „de petrecere” este o altă realitate la tineri. Acest
comportament este de patru ori mai frecvent la băieţi faţă de fete. Beţiile sunt prezente mai
des în cazul a 1-2 ori de-a lungul vieţii, şi la băieţi comparativ cu fetele. Locurile de
consum indicate mai frecvent sunt discotecile şi barurile, apoi locuinţele proprii sau ale
prieteniior consumatori.
b) Recomandări:
Derularea de campanii de prevenire a consumului de alcool în rândul elevilor,
insistându-se asupra creării abilităţilor tinerilor de a conştientiza efectele negative ale
acestuia.
Dezvoltarea de parteneriate viabile, pe termen lung, între instituţiile de învăţământ
şi alte instituţii publice sau ONG-urilor active în vederea derulării campaniilor de
informare pentru elevi.
Organizarea de cursuri de instruire, seminarii şi mese rotunde pentru cadrele
didactice pe tematica integrării tinerilor dependenţi de alcool în şcoală şi în comunitate;
Alocarea în continuare în planul de învăţământ a orelor de educaţie pentru sănătate.
Elaborarea unor materiale informative (pliante, broşuri, ghiduri etc.) pentru
desfăşurarea orelor de dirigenţie.
Organizarea unui curs opţional pe această temă care să poate fi predat la orice
clasă, indiferent de profilul liceului.
Extinderea aplicării acestui chestionar în toate şcolile şi liceele pentru a colecta cât
mai multe opinii în legătură cu problematica discutată.
62
CAPITOLUL III
PLAN DE INTERVENŢIE
Consumul de alcool în rândul adolescenţilor a devenit în România o problemă
socială, iar tinerii au fost surprinşi într-o situaţie destul de vulnerabilă, pentru că alcoolul
este o provocare la adresa curiozităţii. S-a observat că de la o zi la alta numărul
adolescenţilor consumatori de alcool şi chiar dependenţi de acestea creşte. Deoarece
aproximativ 50% din părinţii elevilor chestionaţi consumă alcool, elevii liceul din oraşul
Abrud sunt tot mai tentaţi să-i imite pe adulţi, începând să consume alcool de la vârste din
ce în mai mici (chiar şi de la 10 ani). Această situaţie se datorează în primul rând unei
slabe educaţii primite de către minori în familie şi a tuturor frământărilor intrafamiliare
existente, stării de sărăcie şi şomajului (oamenii fără ocupaţie îşi petrec tot mai des timpul
liber în barurile existente în oraş), dar şi a unei slabe reacţii din partea comunităţii privind
aceste fenomene. Am identificat problema consumului de alcool în principal prin discuţiile
cu elevii şi cu părinţii care ne-au indicat elevi care consumă alcool. Totodată şi în presă se
vorbeşte din ce în ce mai mult despre situaţiile în care elevii devin consumatori de alcool
de la vârste din ce în ce mai mici.
Una dintre cele mai importante etape privind prevenirea consumului de alcool este
prevenirea prin educaţia de lungă durată. Educaţia antialcool trebuie să înceapă de la vârste
fragede, deoarece de mici se dobândesc obiceiuri care sunt relevante pentru consumul
ulterior de alcool. Tinerii sunt supuşi la un risc crescut în ceea ce priveşte consumul de
alcool şi a problemelor generate de acestea. În consecinţă, activităţile cu aceste grupuri pot
avea un efect semnificativ asupra sănătăţii întregii comunităţi. Instituţia şcolară este printre
cele cu influenţă în rândul comunităţii locale şi poate aduce o nouă viziune în ceea ce
priveşte un stil de viaţă sănătos, nu numai în rândul elevilor şcolii, dar şi în rândul întregii
comunităţi. Cadrele didactice sunt bine informate şi, cu ajutorul conducerii, pot multiplica
şi distribui materiale informative în localitate privind riscurile pe care şi le asumă orice
consumator de alcool . Putem afirma cu certitudine că, dacă se vor desfăşura activităţi
pentru prevenirea şi combaterea consumului de alcool, la nivelul liceului, numeroşi tineri
vor renunţa la dorinţa de a-şi satisface curiozitatea în această privinţă, sau vor renunţa
definitiv la consumul de tutun, alcool şi cafea. Dacă se vor lua măsuri la nivelul şcolii,
63
elevii, din lipsă de informaţie, curiozitate şi din teribilismul specific vârstei, vor începe în
număr mult mai mare să fumeze şi să bea alcool, devenind, astfel, dependenţi.
De aceea se impune adoptarea unor acţiuni energice, continue şi comune îndreptate
împotriva acestor fenomene, constând în informarea permanentă a tinerilor pentru a nu
deveni consumatori de alcool. Programele pentru educaţia pentru sănătate nu se
concentrează numai pe comunicarea informaţiei, ci şi pe implementarea motivaţiei,
obiceiurilor şi încrederii necesare pentru a acţiona în scopul îmbunătăţirii sănătăţii.
Metodele de lucru folosite includ intervenţia familiei, programele şcolare şi educaţia
cadrelor didactice. Trebuie să fie utilizate o varietate de metode pentru a-i face pe oameni
să înţeleagă problemele care sunt esenţiale pentru îmbunătăţirea sănătăţii individului şi
comunităţii. Principalele capitole legate de consumul de alcool, tutun, solvenţi şi alte
substanţe psihoactive, sunt incluse în toate activităţile de educaţie pentru sănătate, în
special cele adresate copiilor şi adolescenţilor. Programele de educaţie pentru sănătate
privind consumul de alcool, implică participarea responsabilă a consumatorilor şi
neconsumatorilor. Activităţile programului îşi propun să facă cunoscută informaţia şi să
promoveze mijloacele pentru grupurile ţintă specifice, cu scopul de a schimba atitudinile şi
comportamentele, pentru adoptarea unui stil de viaţă sănătos. Acest ţel poate fi atins cel
mai bine dacă educaţia îndreptată asupra abuzului de alcool este combinată cu iniţiative
având drept scop creşterea calităţii vieţii şi de asemenea integrarea armonioasă a
participanţilor în familie şi societate.
Pentru partea aplicativă a lucrării mele am optat pentru una dintre metodele de bază
în practica asistenţei sociale şi anume metoda de lucru cu grupul care mi s-a părut ceea mai
indicată pentru asistarea socială a elevilor de liceu care sunt consumatori de alcool . În
practica asistenţei sociale grupurile pot fi folosite cu scopul de a ajuta persoanele să
dezvolte noi modalităţi de relaţionare sau să le întărească şi să le îmbunătăţească pe cele
deja dobândite. Grupul facilitează oportunitatea de a da şi a primi ajutor de la ceilalţi
membrii, o mai bună comunicare, deprinderea de comportament asertiv etc. Acestea pun în
contact oamenii diferiţi, cu valori diferite aducând şi un beneficiu la nivel informaţional şi
oferă, deci, modele cognitive şi comportamentele noi, inclusiv noi modalităţi de rezolvare
de probleme. Dintre principalele tipuri de grupuri utilizate în asistenţa socială, am ales
grupul de consiliere, care se focalizează de obicei asupra unei probleme specifice care
poate să fie de natură educaţională, socială, legată de profesie, carieră sau probleme
personale ale membrilor. Grupul de consiliere are atât scopuri de prevenire cât şi de
intervenţie adică de rezolvare de probleme. Grupul presupune un proces de interacţiune
64
interpersonală punând accentul pe gânduri, sentimente, comportamente de la nivelul
conştientului. Grupul este orientat înspre autodezvoltare, maturizare şi înspre descoperirea
resurselor interne cât şi înspre ajutorarea membrilor pentru a face faţă în mod constructiv
problemelor ce împiedică funcţionarea lor la parametrii acceptabili. Grupul oferă
oportunitatea unei autoobservări veritabile.
Scopul intervenţiei este conştientizarea şi implicarea întregii populaţii, în special a
copiilor şi părinţilor, în programe de prevenire a consumului de alcool, în vederea întăririi
influenţei factorilor de protecţie şi al reducerii influenţelor factorilor de risc.
OBIECTIVE GENERALE:
Dezvoltarea unor atitudini şi practici la nivelul tuturor elevilor, prin intermediul
programelor şcolare şi de petrecere a timpului liber, în vederea adoptării unui stil de viaţă
sănătos;
Sensibilizarea şi educarea elevilor în scopul evitării consumului experimental/
recreaţional de alcool şi trecerii de la acesta la cel regulat;
Sensibilizarea, conştientizarea şi motivarea părinţilor în vederea implicării active,
obiective şi corelate a acestora cu celelalte arii de intervenţie preventivă;
60% din elevii cu vârsta cuprinsă intre 14-19 ani din liceele pilot vor fi informaţi şi
educaţi despre efectele şi consecinţele consumului de alcool.
Organizarea de evenimente speciale cu tinerii beneficiari ai proiectului.
GRUP ŢINTĂ: Direct: Elevii claselor IX - XII, în număr de 50, deoarece se află la vârsta când sunt
tentaţi de droguri (cafea, alcool şi tutun).
Indirect: părinţi ai acestora (fumători şi consumatori de cafea), pentru a disemina
informaţia; toţi elevii şcolii
FACTORI IMPLICAŢI: -diriginţi, elevi, părinţi, conducerea unităţii şcolare,
consilierul educativ, poliţia locală, unitatea sanitară locală.
PARTENERI:
Postul local de Poliţie
Spitalele locale
PERIOADA DE DESFĂŞURARE: anul şcolar 2009-2010
LOCUL DE DESFĂŞURARE: Liceul HCC Abrud
65
Având în vedere problemele şi nevoile elevilor de liceu obţinute în cadrul
procesului de investigaţie am întocmit un plan de intervenţie prin intermediul căruia
acestea să fie rezolvate sau ameliorate iar nevoile împlinite. Perspectiva teoretică care mi-a
ghidat intervenţia a fost modelul rezolutiv (problem solving) utilizat în mod frecvent în
intervenţiile de asistenţă socială datorită valorii sale aplicative ridicate. Acest model de
abordare a muncii de asistenţă socială a fost iniţiat de Helen Harris Perlman iar lucrarea sa
„Social casework” a avut o influenţă puternică asupra practicii asistenţei sociale. Helen
Perlman a conceput modelul „problem solving” ca pe un proces şi totodată ca pe o metodă
de a acorda ajutor. Procesul permite utilizarea unei game variate de metode de ajutor fiind
el însuşi o metodă de intervenţie propriu-zisă. Abordarea de tip rezolutiv presupune
parcurgerea în cursul procesului de ajutorare a mai multor faze fiecare având obiective
proprii şi solicitând îndemânări specifice asitenţei sociale. Odată obiectivul atins, se trece
la faza următoare. Aceste activităţi principale pe care le-am avut în vedere în cursul
intervenţiei mele sunt:
1. Recunoaşterea sau definirea problemei clientului şi angajarea împreună cu acesta în
rezolvarea ei;
2. Stabilirea obiectivelor;
3. Adunarea datelor;
4. Inventarierea (evaluarea) situaţiei şi planificarea acţiunii;
5. Intervenţia, sau îndeplinirea acţiunii;
6. Evaluarea,
7. Încheierea
Astfel, împreună cu membrii grupului am decis care este problema asupra căruia
trebuie să lucrăm, care sunt rezultatele dorite ale activităţilor desfăşurate împreună, cum să
înţelegem (conceptualizăm) aceste rezultate în condiţiile în care problemele membrilor
grupului persistă deşi ei îşi doresc schimbarea. De asemenea am convenit ce proceduri
trebuie aplicate pentru a schimba situaţia, ce acţiuni specifice trebuie derulate pentru a
aplica procedurile stabilite şi cum să fie desfăşurate acţiunile. Pe scurt planul de intervenţie
poate fi schematizat în felul următor:
66
EVALUAREA PROIECTULUI:
Metode de
evaluare
Produse ale
activităţilorRezultate calitative Obstacole
o Observare
directă
o Procese
verbale
o Referate
o Spectacol
artistic
o Chestionare
o Planşe
o Afişe
o Desene
o Pliante
o Renunţarea la
consumul experenţial
de alcool
o Cunoaşterea
drogurilor licite şi
ilicite
o Cunoaşterea
efectelor alcoolului
o Consumul alcoolului în
majoritatea familiilor
o Dezinteresul unor
părinţi
o Dezinteresul unor cadre
didactice
o Situaţiile familiale ale
unor elevi
o „Fuga” la autobuz a
unor cadre didactice care
fac naveta
o Neadaptarea în colectiv
a unor elevi
ACTIVITĂŢILE DE PREVENIRE ŞI COMBATERE A CONSUMULUI ŞI
ABUZULUI DE ALCOOL
„Ce ştim despre alcool”- concurs de referate.
Moralia”- ample activităţi privind prevenirea şi combaterea delincvenţei
juvenile, a consumului şi abuzului de alcool , acţiuni de cunoaştere şi respectare a legilor
ţării, a Regulamentului şcolar şi a celui de Ordine interioară.
„Alcoolul- stimulent sau inhibator?”- masă rotundă cu invitaţi.
Dezbatere pe tema: „Droguri licite şi ilicite” în cadrul Consiliului Elevilor,
cu invitaţi din partea Poliţiei locale şi din rândul elevilor şcolii.
„Care sunt efectele alcoolului?”- aplicare de chestionare.
„Sănătatea noastră depinde de deciziile noastre”– concurs pe tema
combaterii consumului de alcool.
Seminar pe tema „ Alcoolul şi efectele lui” cu ocazia Zilei Mondiale a
Sănătăţii.
67
Discuţii pe marginea consumului de alcool: „Obiceiuri nesănătoase”
„Consumul de cafea, alcool şi de tutun – vicii periculoase ” – discuţii.
Crearea şi distribuirea materialelor informative (pliante, postere şi
prezentarea romanului tematic "Lebăda cu ochii verzi" de Elisaveta Bunescu). Distribuirea
materialelor informative şi prezentarea romanului tematic "Lebăda cu ochii verzi"de
Elisaveta Bunescu au ca scop cunoaşterea mai exactă a fenomenului consumului de alcool.
Vor fi făcute 4 sesiuni de informare şi educare a elevilor din liceele pilot
despre efectele şi consecinţele alcoolului. Această activitate va duce la conştientizarea de
către tineri a fenomenului consumului de alcool şi la participarea lor la grupuri de
autocunoaştere prin tehnici psihodramatice. Sesiunile de informare vor fi făcute de către
consilieri educativi.
Realizarea unei expoziţii de artă plastică cu tema "Iată ce aleg".
Lucrările care vor fi expuse în cadrul expoziţiei vor fi efectuate atât de către tinerii
beneficiari ai proiectului cât şi de către alţi tineri care doresc să participe cu lucrări.
Scopul acestei expoziţii este conştientizarea tinerilor în ceea ce priveşte asumarea
deciziilor "sănătoase".
Realizarea de către fiecare grup a unei piese de teatru lansată cu ocazia zilei
de 26 iunie - "Ziua Internaţională a Luptei Împotriva Traficului si Consumului Ilicit de
Droguri". Prin intermediul acestor piese de teatru, tinerii vor putea să-şi exprime atitudinea
vis-a-vis de consumul de droguri. Piesele de teatru vor duce la sensibilizarea opiniei
publice şi la luarea de "poziţie" în ceea ce priveşte consumul de droguri.
PARTICIPANŢI LA ACTIVITĂŢI: elevi, diriginţi, cadre didactice, părinţi,
consilieri educativi, Poliţia locală, Unităţile sanitare.
Rezultate aşteptate:
Activităţile de prevenire a consumului ilicit de droguri din cadrul
proiectului vor duce la alegerea unor alternative sănătoase de viaţă în detrimentul
consumului de droguri.
Şcoala se va implica mai mult în activităţile de prevenire.
Elevii care participă la acest program pilot vor putea constitui grupuri de
discuţii cu alţi tineri care să vizeze prevenirea consumului de alcool.
Efecte multiplicatoare:
Replicarea proiectului ar putea fi implementată şi de către alte şcoli sau ONG-uri
de la nivel local.
68
CONCLUZII
În concluzie putem aprecia că mediul familial are o influenţă deosebită asupre
activităţii şcolare. Pentru a obţine mai mult sprijin din partea familiei, cadrele didactice ar
trebui să-şi mediatizeze mai bine iniţiativele şi să le prezinte părinţilor, încercând să-i
convingă de eficenţa şi utilizarea acestora. Pentru reuşita activitătii instructiv-educative
este necesar o strânsă colaborare între şcoală şi familie. Raportându-ne la faptul că
fenomenul de consum de alcool este unul cu puternice implicaţii nu doar în plan personal,
ci şi în plan social, afectând toate păturile sociale, fără excepţie, lucrarea de faţă îşi
propune să demonstreze faptul că la elev consumul de alcool generează traume greu de
reparat. Deşi realizat la scară mică, studiul prezentat în această lucrare este o demonstraţie
a specificului contextual pe care fenomenul de consum de alcool îl are în zona vizată, şi
implicit o confirmare a ipotezei care îi stă la bază. Din analiza şi prelucrarea datelor
obţinute prin chestionare, reiese faptul că consumul de alcool se petrece în cea mai mare
parte a cazurilor în intimitatea spaţiului privat, ci şi faptul că ea este o consecinţă indirectă
a condiţiilor social economice în care trăiesc cea mai mare parte a copiilor şi familiile lor.
Rolul central în educarea elevului îi revine familiei care ar trebui să-i ofere un climat
propice creşterii şi dezvoltării sale, stabilitate psiho-afectivă precum şi ocazii pentru
însuşirea deprinderilor sociale de care are nevoie în vederea unei bune integrari în
societate. De fapt această cercetare a avut drept scop evidenţierea cauzelor care duc la
apariţia consumului de alcool în rândul liceenilor din cadrul şcoli studiate. Sa încercat în
cadrul acestei cercetări să se indentifice influenţa factorilor familiali, şcolari şi de grup care
influenţează conduita elevului. De asemenea s-a constatat că dacă elevul trăieşte într-o
familie cu probleme sociale, acesta se reflectă şi în modul de percepere a responsabilităţilor
lui faţă de şcoală. În urma programelor de intervenţie aplicate în şcoală am avut
posibilitatea să observ cât de necesar este un asistent social în şcoală şi de aceea, pledez
pentru nevoia unui asistent social în fiecare şcoală alături de psihopedagog, psiholog,
medic, sociolog care să lucreze într-o echipă multidisciplinară. Prezenţa unui asistent
social în şcoală ar permite depistarea precoce a copiilor aflaţi în dificultate şi ar interveni în
aceste cazuri asigurând liantul între şcoală şi Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi
Protecţie a Copilului cu care ar colabora. Acesta ar asigura principala punte de legătură
între familie-copil-cadru didactic şi ar preveni efectele negative de ordin socio-şcolar şi
familial ce pot determina eşecul şcolar, abandomul şcolar şi familial al copilului.
69
Acest serviciu ar asigura sprijin pentru elev şi familiile acestora în cazurile în care
tulburările emoţionale, comportamentale, sociale ale copilului provoacă nelinişte pentru
membri familiei sau şcolii şi frânează dezvoltarea copilului. O relaţie pozitivă familie-
şcoală, bazată pe comunicare , încredere şi într-ajutorare, are numai efecte benefice asupra
procesului instructiv-educativ. La ora actuală, în şcoala românească, relaţile cu familia
elevului este una „de suprafaţă”. Acest lucru se datorează atât şcolii cât şi părinţilor.
Relaţionarea actuală a şcolii cu familia elevului se rezumă doar la şedinţe cu părinţii (unde
procentul de prezenţă este foarte scăzut) şi la întâlniri ocazionale între părinţi şi profesori
pe stradă. Şcoala, fiind o instituţie specializată, are datoria să acţioneze prin orice mijloc
pentru a restabili relaţii pozitive cu familile şi elevii. Pentru că profesorul este doar un
educator specializat apare nevoia unui specialist în probleme sociale ale şcolii. Acestea nu
poate fi decât asistentul social şcolar. Una dintre sarcinile majore ale asistentului social
şcolar este de a contribui la identificarea elevilor sau a grupurilor de elevi care manifestă
dificultăţi de şi de a le oferi ajutor. De aceea, identificarea precoce a acestei categorii de
elevi se poate baza pe observaţiile cadrelor didactice care lucrează direct cu elevii sau pe
relatările altor membri ai personalului şcolii. O serie de indicii cu privire la riscul de
consum de alcool pot fi furnizate şi de către părinţi, în urma observării conduitei lor acasă:
dacă elevul nu-şi îndeplineşte sistematic obligaţiile şcolare, dacă îşi dezinformează părinţi
cu privire la rezultatele şcolare, activităţiile sau sarcinile de realizat, dificultăţile sau
conflictele pe care le trăieşte la şcoală.. Orice cadru didactic cu experienţă sesizează relaţia
dintre scăderea bruscă a rendamentului şcolar al unui elev şi evenimentele familiale;
divorţul părinţilor, violenţele intrafamiliale, o boală cronică, un accident, alcoolismul
parental sunt fenomene care afectează adaptarea elevilor şi la vârste mai mari. Posibilităţile
etiologice, relative la socializarea familială, fiind nenumărate, asistentul social şcolar va
explora particularităţile mediului social de provenienţă al elevului ca bază pentru
programul său de intervenţie.
70
ANEXE
71
ANEXA I
CHESTIONAR
PreambulPrin intermediul acestui chestionar dorim să efectuăm o cercetare socială pentru a
cunoaşte opiniile elevilor despre consumul de alcool. Acest chestionar este anonim, iar părerile fiecăruia dintre voi sunt confidenţiale şi nu vor fi transmise altor persoane. Reuşita cercetării se bazează pe sinceritatea şi responsabilitatea dvs.!
1. Aţi consumat vreodată alcool ?1. Da 2. Nu 99. NS/NR
2. Dacă Da, la ce vârstă ai consumat prima dată alcool ?1. Niciodată 3. 15-16 ani2. 12-14 ani 4. 17-18 ani
3. Cât de des consumaţi, în mod obişnuit, alcool ?1. Zilnic 3. O dată pe săptămână 5. Mai rar, ocazional 99.
NS/NR2. De câteva ori pe săptămână
4. O dată pe lună 6. Deloc
4. Atunci când consumaţi alcool, cam ce cantitate obişnuiţi să beţi ?1. Deloc
2. Un păhărel (100 ml)
3. Cam două păhărele (200ml)
4. 3-5 păhărele (300-500 ml)
5. Mai mult de o sticlă (peste 500 ml)
5. Care sunt sortimentele de băuturi alcoolice pe care le consumaţi ?1.Bere 2. Vin 3. Băuturi tari 4. Nu consumă
6. Cât de des ai fost sub influenţa alcoolului ?1. Des 2. Foarte des 3. Rar 4. Foarte rar 5. Niciodată
7. Pentru tine consumul de alcool şi reprezintă:1. Un mod oarecare de a-ţi petrece timpul liber
4. Un fenomen social negativ (delincvenţă)
2. O modalitate de distracţie cu prietenii 5. Un lucru dăunător sănătăţii (o boală)3. Un refugiu din faţa problemelor personale6. Altceva. Ce anume ?...........................................................
8. Care sunt spaţiile în care obişnuiţi să consumaţi alcool ?1. Acasă la prieteni 5. În incinta şcolii2. La o petrecere intimă 6. În discoteci sau cluburi3. La un bar sau la o terasă Altele. Care ?................................................4. Într-un cerc restrâns de prieteni
9. În ce măsură aveţi cunoştinţă despre efectele consumului de alcool asupra sănătăţii?
72
1. În foarte mare măsură 3. Nici mică, nici mare măsură 5. În foarte mică măsură2. În mare măsură 4. În mică măsură 99. NS/NR
10. În opinia dvs., consumul zilnic de alcool poate crea dependenţă ?1. da 2. nu 99.NS/NR
11. În opinia dvs., în ce măsură, consumul de alcool poate conduce la:Efectele 1. în mare şi
foarte mare măsură
2. în mică şi foarte mică
măsură
3. deloc 99. NS/NR
Certuri cu părinţii 1 2 3 99Implicarea în scandaluri 1 2 3 99Comiterea de infracţiuni 1 2 3 99Contacte sexuale neprotejate 1 2 3 99Relaţii cu prostituate 1 2 3 99Spitalizări 1 2 3 99
12. În general, în ce fel obişnuiţi să vă petreceţi timpul liber ?1. Aproape
zilnic2. Destul de
des3. Destul
de rar4. niciodată 99.
NS/NRLa discotecă 1 2 3 4 99Prin oraş 1 2 3 4 99Prin baruri 1 2 3 4 99La internet 1 2 3 4 99În drumeţii, excursii 1 2 3 4 99Fac sport 1 2 3 4 99Joc table, şah, cărţi 1 2 3 4 99Vizionez filme sau ascult muzică
1 2 3 4 99
În alte locuri. Care anume? ................................................................................................
13. Consumul zilnic de alcool poate crea dependenţă?1. Da 2. Nu 99. NS/NR
14. Care sunt principalele efecte pe care consumul de alcool le poate avea asupra activităţii şcolare ?1. Eşecul şcolar 3. Inadaptarea şcolară 5. Absenţe 99.
NS/NR2. Abandonul şcolar 4. Corigenţe 6. Nota la purtare scăzută
15.Câţi din prietenii tăi consumă băuturi alcoolice?1. Nici unu 3. Câţiva 5. Toţi2. Puţini 4. Majoritatea 99. NS/NR
16. Părinţii dvs. obişnuiesc, sau obişnuiau să consume alcool ?1. Zilnic 3. O dată pe săptămână 5. Mai rar, ocazional 99.
73
NS/NR2. De câteva ori pe săptămână
4. O dată pe lună 6. Deloc
17. În gospodăria dvs. se produce alcool, în mod obişnuit ?1. Da 2. Nu 99. NS/NR
18. Dacă Da, ce anume?1. Vin 2. Ţuică 99. NS/NR
19. Cum obişnuieşti să îţi cheltui bani de buzunar. ?1. pentru procurarea produselor alimentare
2. pentru achiziţionarea de alte produse(haine, accesorii vestimentare, cărţi etc)
3. pentru cumpărarea de băuturi alcoolice
La final câteva date socio-demografice:
Vârsta1. 14 ani 3. 16 ani 5. 18 ani2. 15 ani 4. 17 ani 6. 19 aniSex: 1. Masculin 2. Feminin
Clasa:1. a IX-a 2. a X-a 3. a XI-a 4. a XII-a
Domiciliul stabil: 1. Urban 2. Rural
BIBLIOGRAFIE
74
1. Agabrian, M. (2004), Cercetarea calitativă a socialului, Iaşi, Institutul European
2. Alexandru, O., (1990), Introducere în psihiatria practică, Ed. Scrisul Românesc,
Craiova, pag 417-434.
3. Cheng L.S., Swan G.E., Carmelli D., A genetic analysis of smoking behavior in
family members of older adult males, Addiction, 95, 427-435, 2000.
4. Claridge G., Drugs and human behavior, Pelican Books, 1970.
5. Comisu M., Luchian M., Boisteanu P., Exista o personalitate premorbida la
pacientii cu dependenta fata de droguri?, Psihofarmacologie Clinica, Ed. Psihomnia, Iasi,
1998.
6. Crabbe J.C., Genetic contributions to addiction, Annual Revue of Psychology,
53: 435-462, 2002.
7. DSM Diagnostic and Statistical Manual of Mintal Disorder în Petersen, T., 2002
8. Egleton R.D., Abbruscato T.J., Thomas S.A., Davis T.P., Transport of opioid
peptides into the central nervous system, Journal of Pharmaceutical Science, 87, 1433-
1439, 1998.
9. Engel J., Oreland L., Brain Reward System and Abuse, Raven Press, New York,
1987.
10. Ferreol G., Adolescentii si toxicomania, Ed. Polirom, Colectia Collegium, Iasi,
2000.
11. Gelder M., Gath D.,(1994), Mayou R., Tratat de Psihiatrie, Oxford, ed. a II-a;
12. Grove W.M. si colab, Heritability of substance abuse and antisocial behavior:
a study of monozygotic twins reared apart, Biological Psychiatry 27: 1273, 1990.
13. Hall G.W. si colab., Pathological gambling among cocaine-dependent
outpatients, The American Journal of Psychiatry, 157:7, 1127-1132, 2000.
14. J. Molto, C. Radel (1995) „Drogues”, în Impact –Internat. Sante Publique. Nr
21, p. 115 în I. Lupu, I Zanc, „Sociologie medicală” Editura Polirom, 1999, p. 185.
15. Jacobsen L.K. si colab., (2001), Substance use disorders in patients with
posttraumatic stress disorder: a review of the literature, The American Journal of
Psychiatry, 158:8, 1184-1189;
16. Kaplan and Sadock?s, Synopsis of Psychiatry - Behavioral Sciences/Clinical
Psychiatry, 8th edition, Ed. Williams & Williams, Baltimore, USA, 1998.
75
17. Klostermann P., Rotschild M.A., Schneider V., (1996), Aspecte morfologice,
sociologice si criminologice la consumatorii de cocaina si heroina, Revista de Medicina
Legala, vol.4, nr.2;
18. Mathias R., (1995), Daughters of mothers who smoked during pregnancy are
more likely to smoke, NIDA Notes;
19. Mathias R., Rate and duration of drug activity play major roles in drug abuse,
addiction and treatment, NIDA Notes, 1997.
20. Marina, L. (2003), Investigaţia socialului, Deva, Editura Emia
21. Mărginean, I. (2000), Proiectarea cercetării sociologice, Iaşi Editura Polirom
22. National Institute of Drug Abuse, Narcotics, 1998.
23. Nesse R.M., Berridge K.C., (1997), Psychoactive drug use in evolutionary
perspective, Science, 278:5335;
24. Nestler R.M., Aghajanian G.K., (1997), Molecular and cellular basis of
addiction, Science, 278:5335;
25. Petre, B (1979), Itinerar psihiatric, Ed. Junimea, Iaşi, pag 371-383.
26. Porot A., Porot M., (1999), Toxicomaniile, Ed. Ştiintifica, Bucuresti;
27. Radulescu R.M., (1999), Devianta, criminalitate si patologie socială, Ed.
Lumina Lex;
28. Ruthe, R., (1999), Alcoolul şi familia, Ed. Hora, Sibiu, pag 12-35
29. Stoker S., (1997), Studies link stress and drug addiction, NIDA Notes;
30. Stolerman I., (1992), Drugs of abuse: behavioral principles, methods and
therms, Trends of Pharmacological Science, 13:170;
31. Selaru M., (1998), Drogurile, Ed. Semne, Iasi;
32. Turlea S., (1991), Bomba drogurilor, Ed. Humanitas, Bucuresti;
33. Vladimir, B., (1999), Riscurile consumului de alcool, Ed. Ştiinţă pentru toţi,
Bucureşti, pag 7-83.
34. http://www.rostonline.org/alcoolismul.html.
76