licenta fonduri mutuale capitolul ii
TRANSCRIPT
CAPITOLUL IIEVOLUȚIA FONDURILOR MUTUALE ÎN ROMÂNIA
2.1 Apariția fondurilor mutuale în România
Primul fond deschis de investiții din România apare la puțin timp după intrarea în vigoare
a ordonanței nr. 24/1993 emisă de Guvernul României pe data de 25 august care reglementează
constituirea și funcționarea fondurilor deschise de investiții precum și societățile de investiții ca
instituții de intermediere financiară1: în noiembrie 1993 să ia ființă Fondul Mutual al Oamenilor
de Afaceri administrat de Societatea de Asistență Financiară și Investiții (SAFI), depozitar:
Banca Dacia Felix. Doar o lună mai târziu acest fond și-a început funcționarea și a lansat pe piață
Certificatul de Investitor tip A FMOA, cu o valoare nominală de 50.000 lei.
2.2 Evoluția fondurile mutuale românești
După înființarea FMOA apar pe rând în și: "Dacia Felix" în Cluj administrat de Proinvest
(depozitar: banca Dacia Felix) și Credit Fond în București, administrat de Certinvest SA
(depozitar: banca Credit Bank). Înființate ca societăți civile, lipsite de obligația plății
impozitelor, fondurile deschise de investiții înregistrau creșteri superioare mijloacelor deja
existente de plasament.
Deși funcționau în baza unei legi, fondurile nu erau supravegheate îndeaproape vis a vis
de politica lor de investiții2, întrucât legiuitorul a lăsat la latitudinea fiecărui administrator de
fond libertatea de alegere a modalității de calcul conform prospectului de emisiune. Astfel nu
exista clar stipulată vreo instituție care să stabilească în mod clar calculul valorii activului net
unitar și să controleze activitatea fondurilor. Singura autoritate care avea atribuții apropiate în
acest sens era Agenția de Valori Mobiliare care aparținea de Ministerul Finanțelor. Aceasta se
afla "în expectativă", iminentă fiind reorganizarea sa într-un organ administrativ independent
(CNVM) care să aibă atribuții sporite de administrare și control bine reglementate.
În lipsa unei legislații clare vis a vis de modalitatea de calcul a valorii activului net
unitar, creșterile raportate de fondurile de investiții erau cu mult peste valoarea creșterii reale ale
activului lor net.
Astfel o practică des uzitată în următorii ani a fost inițiată de SAFI Invest și anume de a
1 ”Fondurile mutuale - mijloc de atragere a investițiilor în Europa Centrală și de Est” (TD) Fusu, Călin ; Popa, Ioan, A.S.E., 2002, p. 58;2 Idem, p. 63;
13
înregistra în valoarea actuală unitară a activului net veniturile viitoare înregistrate de diversele
active în care fondul investea.
Întrucat FMOA se detașa în acest mod față de celelalte fonduri din punct de vedere al
rentabilităților obținute, această modalitate incorectă de calcul va fi ulterior preluată și de
celelalte fonduri.
Drept urmare a rentabilităților sporite ce s-au obținut, poate nu în totalitate cu o bază
reală, sume din ce în ce mai mari au fost atrase în circuitul fondurilor, concurența sporind în
acest domeniu, aparent foarte profitabil.
Astfel anul 1995 este anul în care au luat ființă o mare parte a fondurilor de investiții,
apărând pe rând3 : Fondul Național de Investiții (administrat de SOV Invest SA), Ardaf,
Armonia, Octogon, Fondul Mutual Transilvania, multe dintre ele rezistând până în prezent.
Fondul Dacia Felix își schimbă denumirea în Fondul Român de Investiții.
Agenția Valorilor Mobiliare se transformă într-un organ de sine stătător, cu drept de
reglementare și anume Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, care într-o primă fază impune
existența unei autorizări pentru fiecare fond în parte. Ulterior acest "guvern" al fondurilor
deschise de investiții începe să reglementeze din ce în ce mai mult acest sensibil sector financiar,
reglementări care vor duce ulterior la mari fluctuații în piața acestor fonduri.
Primul fond autorizat de CNVM este Credit Fond în data de 6 septembrie 1995; pe rând
toate celelalte fonduri existente își obțin autorizările, îndeplinind criteriile solicitate de către
comisie. Aceste criterii țineau în primul rând de dețineri de activ în conformitate cu
reglementările existente, de raportare numărului de investitori, etc.
În afara calculului inexact al valorii nete unitare a activului, fondurile existente mai aveau
probleme cu deținerile, multe din plasamentele lor fiind în investiții directe într-o proporție mai
mare decât cea legală, ele funcționând ca niște mici societăți bancare. Rentabilitățile "virtuale4"
obținute de plasamentele în investiții directe aveau să ducă și ele la o supraapreciere a
rentabilităților obținute.
În acest moment în piața fondurilor mutuale depozitarul avea un rol minor, neexistând
practic implicarea care exista în acest moment5. Astfel societățile de administrare își calculau
practic valorile activului net unitar și nu depozitarul.
Anul 1996, începe relativ fără turbulențe pe piața fondurilor, alte trei noi fonduri deschise
de investiții luând ființă: Investor, Fondul de Comert Exterior (FCEx) și Solidaritatea.
Din păcate pentru acest sector extrem de important al pieței financiare, începe o perioadă
3 Idem, p. 76;4 Idem, p. 88;5 ”Analiza impactului managementului asupra performanțelor Fondurilor Închise de Investiții” ; Manate, Daniel ; Gheorghiu, Alexandru,, A.S.E., 2002, p. 27;
14
neagră iar prin evenimentele care au survenit la sfârșitul lunii martie s-a creat o imagine care
încă persistă în mentalitatea investitorilor neavizați.
Pe 8 martie 1996 societățile de administrare ale fondurilor mutuale: FRI, Credit Fond,
Ardaf, Armonia, FNI, Octogon, Investor, Solidaritatea, FCEx și FMT înființează Uniunea
Națională a Organismelor de Plasament Colectiv (UNOPC), organ de reprezentare a fondurilor
de investiții.
UNOPC a fost înființat și în prezența celor 5 societăți de investiție financiară și cu o
asistență a USAID - o organizație de asistență și finanțare din Statele Unite ale Americii.
UNOPC a realizat un cod deontologic și un set de proceduri disciplinare, precum și un
sistem transparent de raportare pentru fondurile deschise de investiții, obiectivele sale principale
fiind6:
promovarea sectorului organismelor de plasament colectiv;
standardizarea principiilor și practicilor;
promovarea de standarde profesionale.
La sfârșitul lunii martie, piața fondurilor mutuale era în expansiune, activele nete totale a
celor 12 fonduri mutuale existente tinzând către 1.000 miliarde lei. Din păcate anul 1996 a adus
prima criză a fondurilor mutuale românești..
Primul șoc al fondurilor mutuale apare o dată cu aprobarea Instrucțiunii 6, cu privire la
calculul valorii activelor nete ale unui fond deschis de investiții de către CNVM.
Aceasta a provocat pentru prima dată de la apariția fondurilor mutuale în România,
scăderea valorii titlurilor fondurilor, respectiv ale titlurilor FRI, Credit Fond, Ardaf, Octogon și
Investor7.
Reglementarea CNVM a fost aprobată la inițiativa societăților de administrare a
fondurilor, acestea fiind primele interesate de o modalitate unitară de calcul din care să se poată
deduce creșterile reale înregistrate de fiecare fond în parte printr-o comparație mult mai realistă
între acestea. Imediat după intrarea acesteia în vigoare la 29 martie 1996, cele mai afectate
fonduri mutuale au fost FRI, cu o scădere a valorii titlului de la 121.000 la 72.000 lei, Credit
Fond de la 27.200 la 20.900 lei și Ardaf de la 14.300 la 11.325 lei.
De remarcat ca FMOA și-a menținut oficial valorile titlurilor de participare și chiar a
anunțat o creștere a unității de fond de 1,23%, susținând public că modalitatea de calcul a
activelor sale nete este în conformitate cu noile instrucțiuni CNVM. Un alt aspect demn de
remarcat este faptul că FMOA deținea plasamente pe termene de 10 și chiar 15 ani, care evident 6 Idem, p. 49;7 ”Fondurile mutuale - mijloc de atragere a investițiilor în Europa Centrală și de Est” (TD) Fusu, Călin ; Popa, Ioan, A.S.E., 2002, p. 98;
15
n-au putut fi lichidate.
Așa cum era de așteptat, aceste valori nu puteau rezista mult, FMOA neputând face față
valului de răscumpărări; în data de 27 aprilie valoarea certificatelor FMOA de tip A era de
446.928 (față de 814.368 lei), de tip B era de 111.732 (față de 203.592 lei), de tip C: 55.866 lei
față de 101.796 lei. Valoarea activului net a înregistrat de asemenea o scădere dramatică de la
488,5 miliarde lei la doar 281,1 miliarde lei.
Drept urmare pe 29 aprilie CNVM va suspenda dreptul de răscumparare a titlurilor
FMOA pe o perioadă de 10 zile prelungită ulterior cu inca 90 zile. Pe data de 28 mai CNVM
decide suspendarea emisiunii și răscumpărării de Unități de Investiții la Fondul Mutual Credit
Fond, pe termen de 60 zile. Decizia a fost luată ca urmare a denunțării contractului de
administrare a fondului de către Certinvest, cauza constituind-o rezilierea contractului de
depozitare cu Credit Bank. Falimentul Credit Bank a fost una din cauzele care a contribuit mult
la reducerea valorii unității de investiție la Credit Fond. Astfel banii deținuti în conturile
depozitarului Credit Bank au fost "pierduți", și s-au recuperat de la debitorii băncii după ani de
zile. Până la la găsirea unei noi societăți de depozitare, Certinvest a obținut din partea CNVM
aprobarea de suspendare a emisiunii și răscumpării de unitați de investiție la Credit Fond.
Într-un final ambele fonduri își vor relua activitatea însă la valori mult reduse ale titlurilor
de participare.
Instrucțiunea 6 impune o modalitate unitară de calcul pentru activul net stopând astfel
concurența neloială existentă în acest sector8. Principala noutate a instrucțiunii o constituie
modul de determinare a valorii activelor financiare. Noua formulă include în calcul doar banii
efectiv intrați, excluzând veniturile viitoare. Instrucțiunea precizează, de asemenea, modul de
înregistrare a obligațiunilor unui fond, definește prețul de emisiune și prețul de răscumpărare.
Articolul 12 stipulează faptul că depozitarul va stabili zilnic valoarea activelor.
Aplicarea instrucțiunilor a fost urmată de un val de retrageri la aproape toate fondurile.
Desși doar jumătate din fonduri au înregistrat scăderi, impactul psihologic a influențat
comportamentul tuturor investitorilor. CNVM a efectuat inspecții la fiecare administrator de
fond, dar rezultatele verificărilor nu au fost făcute publice.
Un factor care a dus la un val masiv de retrageri a fost și lipsa de educație investițională a
deținătorilor de unități de fond. Retragerea masivă a sumelor investite nu a dus la altceva decât la
o pierdere suplimentară din partea investitorilor și anume a comisioanelor de răscumpărare,
întrucât prăbușirea se întamplase și nu mai existau baze economice pentru ca ea să se perpetueze.
După instrucțiunea anterior menționată CNVM a revenit cu Decizia nr. 593/12.04.1996
8 ”Analiza impactului managementului asupra performanțelor Fondurilor Închise de Investiții” ; Manate, Daniel ; Gheorghiu, Alexandru,, A.S.E., 2002, p. 67;
16
prin care plasamentele financiare reprezentând contracte de finanțare persoane fizice și juridice,
precum și biletele la ordin se încadrează în categoria altor active calificate de CNVM ca
echivalente ale valorilor mobiliare. Valoarea lor se determină prin adăugarea la valoarea de
achiziție a diferenței dintre valoarea de realizare (la scadență) și cea de achiziționare, împărțită la
numărul de zile dintre momentul de achiziționare și cel de realizare. În cazul încasărilor
periodice aferente acestor titluri se ia în considerare valoarea următoarei încasări diminuată
proporțional cu numărul de zile până la încasare.
De asemenea prin această decizie se sistează și emisiunea certificatelor de investitor tip D
ale FMOA, decizie contestată de SAFI Invest SA. Obligat să se alinieze la noua modalitate de
calcul a activului net unitar FMOA își reduce valoare titlului de participare cu 45.11%
Primul șoc suferit în primăvara lui 1996 de către fondurile deschise de investiții s-a
datorat în primul rând slabei reglementări a acestui segment financiar, și a faptului că s-a permis
constituirea unor astfel de fonduri fără a exista un organ de administrare și control bine
reglementat.
De asemenea simultaneitatea crizei de pe piață de capital și a dificultăților sistemului
bancar a agravat situația unora dintre fondurile de investiții. Criza de imagine și de lichidități a
Băncii Dacia Felix și a băncii Credit Fond a dus la dificultăți suplimentare pentru fonduri, în
primul rând pentru cele cu problemele cele mai mari și anume FMOA și Credit Fond.
Fondurile de investiții și-au revenit cu mare dificultate din criza care a avut loc în
primăvara lui 1996.
După reglementarea unitară a unui sector care funcționa după propriile reguli, era
inevitabilă o reducere a valorilor unităților de fond; din acel moment, însă, piața s-a așezat pe
baze mai bine reglementate, și ar fi trebuit să-și reia trendul normal crescător, chiar dacă pornea
mai de jos.
Dezvoltarea ulterioară momentului 1996 a fondurilor mutuale a întâmpinat următoarele
obstacole9:
o criza de credibilitate care a urmat evenimentelor din primăvara anului 1996;
o volumul redus de tranzacții de pe piețele reglementate de acțiuni;
o înclinația populației către tezaurizarea valutelor și depunerile bancare;
o rata ridicată a dobânzii bancare;
o rata înalta a inflației;
9 Sursa: www.wall-street.ro;
17
Fondurile mutuale apărute în condițiile noilor reglementări ale CNVM au depășit șocul
pieței și au înregistrat un trend lent creascător. Noile instrucțiuni CNVM le-au afectat mai puțin,
pe de o parte pentru că și-au calculat activele după formule apropiate celei impuse de CNVM și,
pe de altă parte, pentru că investitorii lor se aflau în perioada de trei luni de la subscriere, deci
nu-și puteau răscumpăra investițiile fără a pierde avantajele corespunzătoare.
Anul 1997 aduce o redresare în viața fondurilor de investiții, acestea reluându-și creșterile
așa cum era și normal pentru managerii profesioniști care le gestionau. Însă neîncrederea în
aceste modalități de investiție persistă iar evoluțiile slabe ale Bursei de Valori București fac ca
investitorii să se orienteze spre alte mijloace de plasament atractive în acea perioadă cum ar fi
certificatele de trezorerie și depozitele bancare. Trendul general descrescător al economiei
precum și lipsa surselor de finanțare la care statul să poată apela a făcut ca instrumentele de
economisire prezentate anterior să aibă randamente nejustificat de mari.
Publicitatea care a apărut în piață (în special vis-à-vis de FNI) a făcut ca în anul 1998
piața fondurilor de investiții să redevină atractivă pentru investitori atrași de rentabilitățile sporite
pe care aceste instrumente de investire tocmai începuseră să le înregistreze10.
Noi fonduri de investiții încep să apară: FIDE, Stabilo, familia de fonduri Active, FNA;
altele își schimbă denumirea: fi Fondul Român de Investiții devine Fortuna, iar Credit devine
Fond Capital Plus.
Schimbarea numelui Credit Fond în Capital Plus nu a fost doar o "cosmetizare",
administratorii de la Certivest operând schimbări fundamentale în strategia de plasament, care se
vor reliefa printr-o poziționare a fondului Capital Plus în topul fondurilor deschise de investiții
chiar și până în zilele noastre.
Dacă la începutul anului 1998 activele totale nete ale fondurilor mutuale erau doar de 188
miliarde lei (de zece ori mai puțin în termeni reali față de aprilie 1996), spre sfârșitul acestui an
acestea au crescut semnificativ, ajungând la valoarea de 849 miliarde lei. Creșterea s-a datorat în
cea mai mare măsură unui singur fond de investiții: Fondul Național de Investiții, și, într-o
măsură mai mică, Fondului pentru Comerț Exterior și Fortuna Classic.
Numărul de titluri în circulație a fost, la sfârșitul anului cu 60% mai mare decât la
început, dar cu toate acestea cu 30% mai mic decât la sfârșitul lui aprilie 1996 11 (ceea ce
dovedește cât de profundă a fost criza din primăvara acelui an).
Numărul de investitori a depășit 116.000 , cu puțin peste numărul celor din primăvara lui
1996.
De asemenea numărul de titluri noi investite este cu 50% superior celor răscumpărate, 10 Sursa: www.wall-street.ro;11 Sursa: www.despreinvestitii.ro;
18
înregistrându-se o perioadă medie de investire de circa 14 luni, populația înțelegând că aceasta
formă de plasament obține randamentul maxim pe perioade medii spre lungi.
Cu toate că piața este încă în creștere din punctul de vedere al fondurilor nou create sau
care sunt încă în faza de formare sau autorizare și că numărul de investitor al multora dintre
fondurile deja existente a depășit pragul de 500, se pare că situația concurențială este sub forma
unui oligopol. Astfel FNI deține un procent de 68% din numărul total al investitorilor, iar un
număr de patru fonduri (FNI, FNA, Fortuna Classic și Credit Fond) dețin 96% din numărul total
al investitorilor.
O situație similară se înregistrează și dacă studiem activele nete ale tuturor fondurilor.
Astfel FNI concentrează 76% din totalul acestora iar FNI împreună cu Alpha 91,7% din totalul
activelor nete.
O analiza mai atentă a structurii acestor active nete ne indică faptul că fondurile sunt
absente în majoritatea lor de pe piața de capital, preferându-se plasarea celei mai mari părți a
activului (de până la 95,3%) în certificate de trezorerie12. Excepțiile sunt reprezentate de
fondurile care dețin plasamente pe piața de capital - FNI, Ardaf, Credit Fond și Armonia, o altă
categorie de activ preferată de investitori fiind depozitele bancare. Alt activ în care s-a investit
intens și care ulterior a generat probleme pentru unele fonduri a fost biletul la ordin.
Apare primul fond monetar: Stabilo, caracterizat prin plasamente exclusiv
monetare, operativitate ridicată și comisioane minime. Practic piața fondurilor se structurează în
fonduri monetare și fondurile de venit, diversificate (fondurile "clasice").
Fondurile monetare cu o lichiditate imediată, sunt recomandate plasamentelor pe termen
scurt, au comisioane mici, un risc redus și efectuează plasamente în special în instrumentele
pieței monetare: certificate de trezorerie și depozite bancare.
Fondurile de venit, diversificate sunt recomandate plasamentelor pe termen mediu și
lung, cu un risc scăzut spre mediu, au comisioane mari pe termen scurt și descescătoare pe
măsura maturității investiției și efectuează plasamante în active cât mai diversificate: instrumente
monetare dar și investiții în acțiuni listate, bilete la ordin, etc.
Anul 1999 se caracterizează printr-o creștere a numărului de fonduri de investiții și printr-
o revigorare a acestui sector financiar, încă marcat de prăbușirea valorii unităților de fond din
1996. Apar fondul Tezaur, Fondul de Investiții Gelsor, Fondul Oportunității Naționale, FDI
Galati, iar situația în piață se îmbunătățeste vizibil. Fondurile înregistrează pe lângă o creștere de
activ net și o creștere de număr de investitori, și o creștere comună a valorii titlurilor de
participare, creștere ce se situează în medie peste rentabilitățile obținute de instrumentele clasice
de economisire. Din păcate pe fondul acestor creșteri reale pe care profesionismul societăților de
12 Sursa: www.wall-street.ro;
19
administrare l-a făcut posibil, Fondul Național de Investiții planuia o fraudă de proporții.
Din păcate pentru acest segment al pieței financiare care începuse să funcționeze pe baze
mai sănătoase, frauda FNI care a urmat a generat o noua mentalitate negativă, fără o analiza reală
asupra pieței tuturor fondurilor mutuale. Fără acest fenomen negativ, piața fondurilor mutuale ar
fi ajuns la cu totul alte dimensiuni în perioada actuală.
FNI a profitat de aceste randamente pozitive ale concurenței, pe care el nu a fost capabil
să le realizeze decât "pe hârtie",și prin fraude repetate a început o campanie de imagine care i-a
adus o cotă de piață simțitoare. Sărăcia existentă a făcut ca românii să-și depună chiar și ultimile
economii în acest fond, amăgiți fiind de creșterile ireale dar mai ales de campaniile publicitare pe
care FNI le-a promovat. Campaniile de imagine care au înșelat atăția oameni au făcut referiri la
folosirea siglei CEC în materialele publicitare, asigurarea investițiilor în unități de fond FNI de
către CEC prin contractul de garantare (de fapt cu CEC-ul existând doar un contract de
fidejusiune-cauțiune, contract care are de fapt un caracter accesoriu unei obligații principale, ori
în speță nu exista o obligație principală concretizată printr-un contract de bază pe care CEC să o
garanteze prin contractul de fidejusiune). De asemena să nu uităm că CEC funcționa în baza legii
bancare și ar fi fost necesare două semnături pe contract ale conducătorilor instituției, și nu doar
una, cea a președintelui de atunci a CEC. Iar lista nu se oprește aici.
Campaniile mincinoase de promovare nu ar fi avut nici un succes dacă nu ar fi fost
dublate în primul rând de creșteri spectaculoase ale unității de fond, dar și de o vastă operațiune
de dezinfomare cu privire la evoluția reală a fondului.
Raportările unui număr de unități de fond aproape de două ori mai mic față de cel real,
plasamentele într-o proporție covârșitoare în acțiuni necotate au fost nereguli care trebuiau
sesizate de organele competente de atunci.
Orice investitor cât de cât avizat trebuia să realizeze că un fond mutual nu poate înregistra
astfel de randamente (în condițiile în care se și anunța că fondul are 30% din activ permanent sub
formă de lichidități (în casă) și că poate face față oricăror retrageri fără a-i fi afectate creșterile),
întrucât celelalte fonduri din piață investeau în același tip de active, aveau un procent al
disponibilităților în casă mult mai mic (acestea fiind sume ce nu aduc nici un fel de randament),
și obțineau randamente mult inferioare și cu costuri mult reduse față de întregul aparat
administrativ ce era angrenat în distribuția unităților de fond FNI.
În fapt în urma constatărilor parchetului s-a stabilit că la data de 30.06.98 ponderea
acțiunilor necotate în cadrul activului era de 84.48% încalcandu-se pragul maxim legal de doar
10%, pe când lichiditățile erau doar într-o pondere de 4.33%, față de declarațiile liniștitoare vis-
à-vis de lichiditățile sporite.
Multe sesizări au fost făcute vis-à-vis de neregulile care se pot întampla în cazul FNI însă
20
nici o masură nu a fost luată de către conducerea de pe atunci a CNVM care a fost și sancționată
ulterior de justiție.
Nu este posibil ca un fond de investiții să funcționeze în ultimile sale luni fără a avea
depozitar. El trebuia imediat suspendat de către autoritatea în drept, care s-a mulțumit să trimită
doar câteva adrese la FNI, adrese cărora nici nu li s-a dat curs.
Principalul vinovat în cazul acestei fraude este conducerea de atunci a CNVM care, dacă-
și îndeplinea atribuțiile legale, ar fi evitat aceasta fraudă de proporții.
Chiar în momentul în care scandalul era în toi, și fondul intrase în incapacitate de plăți,
existau declarații care susțineau că singura cauză a prăbușirii acestui fond erau retragerile
masive, continuând să sfideze realitatea din ce în ce mai vizibilă: o fraudă de proporții.
Pentru a contrazice aceste "motivări" (gen "retragerile masive au dus la prăbușirea
fondului") trebuie precizat că în primul crah al fondurilor de investiții din 1996 au fost fonduri
capabile să plătească 80% din activ în cash în doar câteva zile. De asemenea trebuie precizat
faptul că un fond monetar se poate lichida în două zile.
În ianuarie 2000 se înființează Fondul Valutar Gelsor (FVG), ce are ca societate de
administrare: Gelsor Asset management și ca depozitar: Banca Română de Scont, autorizat de
CNVM pe 19 ianuarie și având o valoare nominală a unității de fond de 50 USD13. Încă de la
înființarea acestui fond au existat neclarități cu privire la funcționarea sa, în legătură cu
necesitatea autorizării Băncii Naționale a României pentru efectuarea operațiunilor valutare.
Începând cu 11 mai 2000 încep primele zvonuri în presa din Cluj vis-à-vis de frauda FNI
iar pe 24 mai 2000 SOV Invest SA, administratorul fondurilor FNA SI FNI hotărăște, de comun
acord cu CNVM și Consiliul de Încredere al FNI, suspendarea temporară a activității FNI, printr-
o notificare semnată de Ioana Maria Vlas, până la centralizarea tuturor cererilor de răscumpărare.
Drept urmare este suspendată și activitatea FNA pentru că pe data de 5 iunie - CNVM
retrage autorizația de funcționare a SOV Invest (astfel că, cele două entități administrate intră
într-o situație critică).
FNI a provocat acestui sector important din piața investițiilor a doua lovitură sub centură
după prăbușirea fondului administat de SAFI și a creat o imagine negativă nemeritată.
Pe 14 februarie CNVM aprobă suspendarea pe o perioadă de 90 zile a activității FDI
Alpha în vederea transformării acestuia în fond închis privat de investiții.
În februarie 2001 Quadrant Asset Management preia spre administrare activele FNA
(44,087 mld lei), încercând să reabiliteze acest fond cu o imagine deteriorată, sub noul nume de
Integro.
În mai se autorizează de către CNVM și primul fond aparținând unei ramuri a unui grup 13 Nicula Petrievici-Georgescu, ”Piața de fonduri mutuale”, Editura Aldine, Sibiu, 2012, p. 99;
21
bancar: BRD, denumit Simfonia 1, având ca societate de administrare: SG Asset Management -
BRD SA, activele sale fiind plasate în totalitate în instrumente monetare.
În septembrie se înregistrează o nouă premieră în piața fondurilor mutuale, apărând
primul fond cu investiții preponderente în acțiuni listate: Fondul Deschis de Investiții Napoca
administrat de Globinvest.
Fondurile de acțiuni se caracterizează printr-o pondere a acțiunilor ridicată (50-70%) și
au un grad ridicat de risc. Acestea sunt gândite ca instrumente investiționale pe termen lung,
având o durată recomandată a investiției de minim 2 ani. Altă caracteristică a acestor tipuri de
fonduri este că pe anumite perioade ele pot înregistra și scăderi ale unității de investiție, în
funcție de evoluția acțiunilor listate, spre deosebire de restul fondurilor mutuale ce au cunoscut o
creștere neîntreruptă în ultimii ani.
Apariția fondurilor de acțiuni este un lucru benefic pentru piața fondurilor deschise din
România, ele acoperind și o necesitate a tipurilor de investitori care au o înclinație spre un risc
mai ridicat pentru a obține rentabilitățile superioare pe care Bursa le poate oferi.
În noiembrie CNVM suspendă operațiunile fondului Fondului Valutar Gelsor.
Al doilea fond de acțiuni a apărut pe piață în decembrie: fondul de acțiuni
INTERCAPITAL administrat de Certinvest.
La începutul anului 2002 alte două fonduri de investiții și-au încetat activitatea.
Astfel pe 9 ianuarie CNVM suspendă dreptul de răscumpărare la Fondul de Investiții
Gelsor (FIG), din cauza imposibilității de calcul al valorii unitaății investiționale iar în 19 aprilie
administratorul a început procedura de dizolvare a fondului FIDE.
În prezent piața fondurilor de investiții s-a așezat, urmând un trend crescător, dar cu
randamente usor inferioare anilor trecuți (acest lucru se datorează și reducerii ratei inflației, a
dobânzilor bancare și a randamentelor certificatelor de trezorerie, aflate pe un trend
descrescător)14.
Se speră că valoarea activelor totale implicate în această modalitate de investire să
sporească cu mult peste nivelul actual, extrem de mic (17,2 milioane dolari). Un rol important în
acest sens îl are atât intrarea pe piață a fondurilor de investiții aparținând marilor bănci (așa cum
este Simfonia ce deține 47.2% din activul net total), cât mai ales îmbunătățirea distribuției
societăților de administrare a fondurilor de investiții. Astfel din ce în ce mai multe fonduri s-au
orientat de la o distribuție restrânsă, locală, la o distribuție națională, efectuată prin retele extinse
bancare pe tot teritoriul României așa cum este cazul fondurilor administrate de Certinvest SA
14 ”Fondurile mutuale - mijloc de atragere a investițiilor în Europa Centrală și de Est” (TD) Fusu, Călin ; Popa, Ioan, A.S.E., 2002, p. 101;
22
(distribuite prin Banca Agricolă- Raiffesen), a fondurilor FIN si FMT (distribuite prin Banca
Transilvania) și a fondului Simfonia (distribuit prin BRD Societe Generale).
2.3 Fondurile de investiții în obligațiuni
Conform datelor publicate de Asociația Administratorilor de fonduri, în prezent, pe piața
din România activează 9 fonduri cu investiții în obligațiuni15, cu un activ net total de 122
milioane de lei și un număr total de investitori de 11 397. Două dintre acestea, BCR Clasic și
Zepter Obligațiuni, sunt mai mult fonduri diversificate, având plasamente și în depozite bancare,
acțiuni, certificate de trezorerie și obligațiuni.
BCR Clasic efectuează plasamente diversificate în instrumente cu risc scăzut (la zi,
structura de portofoliu cuprinde 34% certificate de trezorerie, 39% obligațiuni municipale și
corporative, 20% depozite și certificate de depozit).
Zepter Obligațiuni are investiții în acțiuni cu aproximativ 50% procente din portofoliu,
restul fiind împărțit între depozite bancare(2%), obligațiuni(40%) și titluri de stat(8%), conform
datelor publicate de pagina de internet a fondului.
Fortuna Gold este un alt fond de acest gen, lansat acum 8 ani de Target Asset
Management, care investește peste 56% din active în depozite bancare și în jur de 30 de procente
în obligațiuni.
Așa cum reflectă și denumirea, fondurile de obligațiuni investesc cu precădere în obligațiuni.
Obligațiunea este un titlu de valoare care se aseamană cu un împrumut16. Atunci când se
cumpără obligațiuni, banii sunt împrumutați unei companii sau municipalități, denumită emitent.
Acesta se obligă să ramburseze la scadență întreaga valoare împrumutată și să plătească anual
dobândă pe toata durata de viața a obligațiunii. Ca și acțiunile, aceste titluri pot fi listate la bursă.
Spre deosebire unitățile emise de fondurile de acțiuni, cele emise de fondurile de
obligațiuni au o valoare mult mai stabilă de la o zi la alta și oferă investitorilor câștiguri regulate.
Fondurile de obligațiuni nu sunt însă lipsite de riscuri. Unul dintre ele este riscul de
dobândă. Dacă obligațiunea este emisă în condițiile unei dobânzi fixe (așa cum se întamplă de
cele mai multe ori), atunci valoarea sa va scădea când ratele dobânzilor pe piața monetară cresc.
Invers, când dobânzile pieței scad, aceste obligațiuni îți majorează valoarea.
În schimb, dacă obligațiunea plătește o dobândă variabilă, atunci valoarea sa va evolua în
același sens cu dobânzile pieței. De regulă, cu cât durata de rambursare este mai îndelungată, cu
15 Idem, p. 103;16 Idem, p. 105;
23
atât valoarea de piață depinde într-o măsura mai mare de evoluția dobânzilor.
Un alt risc aferent obligațiunilor este cel de credit. Acesta reflectă posibilitatea ca la
scadență, emitentul să se afle în incapacitate de plată și să nu poată răscumpăra obligațiunea sau
să nu platească dobânda datorată. În aceste condiții, valoarea de piață a unității de fond scade, iar
investitorii pierd bani.
2.4 Fondurile de investiții monetare
Fondurile monetare investesc preponderent în instrumente ale pieței monetare, în
principal, depozite la bănci și titluri de stat17. Dintre toate fondurile aceste sunt cele mai sigure,
datorită investitiilor cu grad redus de risc pe care le efectuează.
Ele sunt recomandate atunci când investotorii îți stabilesc obiective financiare pe termen
scurt, de regula 1 an și urmăresc să-și mențină valoare banilor investiți și în același timp să
obțină un venit.
Riscul mic pe care și-l asumă aceste fonduri înseamnă automat că și câștigurile sunt
departe de a fi senzaționale. În Occident, obiectivul celor mai multe fonduri mutuale este de a
asigura un randament cel puțin egal cu rata inflației. Astfel, rolul fondurilor monetare este mai
mult de a menține puterea de cumpărare a banilor și nu de a produce randamente superioare.
Deși au un risc scazut, trebuie știut că fondurile monetare nu garanteză restituirea sumei
depuse așa cum se întamplă cu depozitele bancare. De exemplu, falimentul unei instituții bancare
unde fondul a plasat bani determină scăderea unității de fond, ceea ce face ca investitorul să
piardă bani. În schimb, un depozit bancar constituit de o persoană fizică este garantat prin Fondul
de garantare al depozitelor în sistemul bancar.
2.5 Fondurile de investiții mixte
Fonduri mixte (diversificate), au ca strategie utilizarea mai multor instrumente diferite,
incluzând pe lângă instrumentele în care investesc tipurile de fonduri prezentate mai sus și
acțiunile18. Prezența acțiunilor în portofoliile fondurilor diversificate aduce un plus de potențial
însă și un plus substanțial de riscuri asumate. În general acest tip de fonduri oferă investitorilor
cea mai bună combinație între câștiguri și riscuri. Fondurile mixte sunt de mai multe feluri în
17 Idem, p. 111;18 Idem, p. 117;
24
funcție de politica de investiții adoptată și de aceea trebuie acordată multă atenție alegerii
fondului potrivit nevoilor fiecărui investitor.
2.6 Fondurile de investiții în acțiuni
De frica crizei financiare, administratorii au desființat barierele existente între categoriile
de fonduri mutuale în privința construirii portofoliilor19.
Multe dintre fondurile de acțiuni au devenit fonduri diversificate, în timp ce unele fonduri
monetare au portofolii similare fondurilor de obligațiuni. Cu toate acestea, administratorii îți
vând în continuare fondurile fără a ține seama de modificările de portofoliu.
Fondurile mutuale se grupează în patru categorii după modul în care îți investesc activele
(structura de portofoliu), fiecărei categorii fiindu-i asociat un grad de risc și, implicit, un
potențial de câștig: fonduri de acțiuni, diversificate, monetare și fonduri de obligațiuni. Atunci
când un investitor cumpără o unitate la un fond de acțiuni, acesta "cumpăra" și potențialul de risc
ridicat și potențialul de câștig ridicat, iar atunci când cumpără o unitate a unui fond monetar,
acesta "achiziționează" un produs cu risc minim și cu potențial de câștig la nivelul dobânzilor
bancare.
Teoretic, fondurile de acțiuni investesc minim 66% din active în acțiuni, încadrându-se în
categoria plasamentelor cu risc ridicat. Practic, la sfârșitul lunii decembrie, multe din fondurile
de acțiuni aveau expuneri pe Bursă mult sub pragul de 66% din active, potrivit statisticilor
Asociației Administratorilor de Fonduri (AAF). Mai mult, fondurile de acțiuni Investica Altius și
Star Next au investit în depozite bancare 58,2%, respectiv 42,7% din active, ponderi similiare cu
cele ale fondurilor de obligațiuni BT Obligațiuni și BCR Obligațiuni.
Clasificarea fondurilor mutuale a fost realizată de Asociația Administratorilor de Fonduri
(AAF), folosind standardele europene, însă nu există un regulament/normă care să stabilească
oficial clasificarea fondurilor20. Astfel, clasificarea AAF este recomandată și nu impusă
administratorilor. În cazul în care nu sunt respectate pragurile de expunere, AAF nu poate
penaliza administratorii, ci doar atenționa. "Dacă administratorii de fonduri nu respectă pragurile
de expunere impuse de clasificare, Asociația nu îi poate decât atenționa. Iar în cazul fondurilor
de acțiuni care nu se încadrează în categorie timp de mai multe luni la rând, am decis să le
transferăm în categoria 'altele', până la revenirea la expunerea categoriei", a spus Adrian Tudose,
director executiv al AAF.
Proiectul de modificare a Regulamentului 15 din 2004, care stabilește modul de
19 Sursa: www. wall-street.ro;20 ”Fondurile mutuale - mijloc de atragere a investițiilor în Europa Centrală și de Est” (TD) Fusu, Călin ; Popa, Ioan, A.S.E., 2002, p. 123;
25
funcționare a fondurilor de investiții, include o clasificare a fondurilor mutuale. Acesta se află pe
masa de discuții a Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare de mai bine de un an. În absența
unei clasificări reglementate a fondurilor mutuale, administratorii pot în continuare să
"desființeze" barierele existente între categoriile de fonduri21.
Anul trecut, pentru a veni în sprijinul administratorilor și al investitorilor în fonduri,
Asociația Europeană a Administratorilor de Fonduri (EFAMA) a propus coborarea pragului de
expunere a fondurilor de acțiuni de la 90% din active pe piața acțiunilor până la 85%. Conform
acestui sistem, pe piața locală vor rămâne doar două fonduri "autentice" de acțiuni22.
21 Idem, p. 128;22 Sursa: www. wall-street.ro;
26