liceeni in dungi nr. 21

1Liceeni în dungi, 21

Drumuri europene spre... Rai. Drumuri planificateOmul modern ştie că timpul liber, puţin cât i-a mai

rămas, trebuie exploatat la maximum. În consecinţă, am hotărât şi noi, ziaristele de circumstanţă, să profităm de ziua de grevă a cadrelor didactice şi să deschidem virtuale cufere folclorice din zona Galaţiului. Aveam tema consolidată, documentaţia studiată, prin larga generozitate a Centrului Cultural <Dunărea de Jos>, banii procuraţi din valorificarea numărului precedent al revistei, scenariul schiţat, traseul definitivat, foaia de deplasare semnată de conducerea Colegiului. Colectivul constituit: prenume consacrate, experienţe confirmate- Andreea, Mihaela, prezenţe adoptate-Beatrice (la nevoie, şi în versiune franceză), mânuitoare de condei, telefoane, carneţele, reportofoane şi Alina, poznaşa pozatoare, premiată, agreată, în plin proces de consolidare a gloriei.

Drumuri călcateAm ales comuna în care, am auzit noi, s-ar păstra

încă foarte vii tradiţiile venite din negura timpului. Cavadineştiul, căci aceasta a fost locaţia desemnată, se află la o distanţă considerabilă faţă de Galaţi. Prin urmare, am avut de suportat o călătorie lungă, de o oră şi jumătate care, să fim sincere, nu a fost prea comodă. Principala vină aparţine stării drumurilor (ca să nu dăm vina pe şofer!). Şoselele decalibrate, gropile ca pentru proba cu obstacole, pietrişul neîncorporat, frânările bruşte nu sunt tocmai ingredientele unei plimbări liniştite, pe care să o invidiaţi. Nervii şi indignarea ne-au fost atenuate, măcar parţial, de priveliştile pe lângă care treceam: diversitatea satelor care coborau cu istoria lor până către epoca medievală, animale libere în ritm moldovenesc, fără stăpân, fără direcţie, fără vestă de protecţie, lacuri mângâiate de razele soarelui. Mai presus de toate, gândul că la sfârşitul acestui calvar ne va aştepta o lume necunoscută, fascinantă., plină de informaţii utile. De reţinut, pe traseu am aflat că la oarecare distanţă de ţinta noastră se află Raiul, locul de baştină al altei cunoştinţe, actorul şi etnograful, făuritorul de măşti, Paul Buţa. Aşadar, drumul spre Rai face un scurt popas şi la Cavadineşti.

Cavadineştiul, plai de legendăOdată ajunse la destinaţie, am vizitat pentru început

Primăria Cavadineşti. Cu toate că era o oră matinală (cel puţin pentru noi), localnicii erau deja prezenţi în sala de aşteptare pentru a-şi rezolva feluritele probleme. Gazda noastră avizată din timp, domnul primar Paul Florea, a decis să ne facă şi nouă loc < pe ordinea de zi>. Am discutat, în linii mari scenariul deplasării, după ce ne-am declinat, încă o dată, intenţiile. Pe itinerariu s-au fixat câteva puncte de interes: Vădeni- satul cantonat

Vetre strămoşeşti

Trecutul perfect

încă la intersecţia unor secole (nu putem preciza care); stejarii multiseculari şi biserica din Grăpeni, punctul central- Muzeul satului din Cavadineşti precum şi spaţiul fixat/aprobat pentru viitorul centru etnografic. Cum cele mai multe informaţii le afli de la un localnic, animator cultural pe deasupra, domnul primar ne-a sugerat ca ghid, cu vechi state, pe poeta, regizoarea, actriţa, culegătoarea de folclor, învăţătoarea (la clasă) şi profesoara între multele formaţii culturale, pe doamna Lenuţa Tăune. În conversaţia pe care am avut-o cu domnul Paul Florea am identificat motivul pentru care s-au păstrat aproape intacte obiceiurile din străbuni: distanţa mare faţă de Galaţi, faţă de marile centre industriale. Au rezistat, într-o formă apropiată de varianta originară: colindele, obiceiurile de la nuntă, de la înmormântare, alte manifestări direcţionate de calendarul agricol. Modernizarea (uneori agresivă) a societăţii şi continua schimbare a achiziţiilor tehnice, şi-au pus inevitabil amprenta peste toate aceste mărturii ale trecutului. Tradiţiile din Cavadineşti sunt o comoară pentru spiritualitatea gălăţeană. Specialişti de la centru sau de la mai mare distanţă vin, plini de curiozitate, de entuziasm şi pun întrebări asupra unor realităţi care nu-i miră nicidecum pe cei din partea locului. Formaţii, trupe, echipe, individualităţi îşi înscriu numele pe foile de concurs ale competiţiilor locale, zonale sau centrale. Emisiuni televizate rămân în memorie şi sunt evocate în felurite împrejurări. Cei mici se ambiţionează, în secret, să-i concureze pe mături şi, dacă s-o putea, să-i depăşească.

Un primar de formaţie culturală: Paul Florea

Aceste mărturii ale istoriei noastre mai sunt încă în circuit şi unifică generaţiile datorită unor oameni care şi-au dedicat o parte din viaţă conservându-le sau învăţându-i şi pe alţii să le păstreze. Pentru o asemenea cauză nobilă, domnul primar a

solicitat şi a obţinut aprobare să înfiinţeze în localitate două clase cu specific popular: o clasă de iniţiere pentru dans popular şi o altă clasă de ţesături-cusături, coordonată de doamna Lenuţa Tăune. În trecut, aceste forme de pregătire erau finanţate de Centrul Cultural <Dunărea de Jos>. Criza şi-a făcut simţită prezenţa

2 Liceeni în dungi, 21

şi în acest domeniu, sufocând cu aripa-i necruţătoare bunele intenţii. Acum clasele sunt în subordinea primăriei, care face un efort considerabil să nu le desfiinţeze. De unde atâta grijă pentru perpetuarea vetrelor strămoşeşti? Cu siguranţă, cei 18 ani, timp în care domnul Paul Florea a fost director al Căminului Cultural al localităţii, i-au insuflat acestuia dragostea pentru tot ce ne identifică pe noi ca popor, ne leagă sufleteşte de acest pământ. Împreună cu doamna Lenuţa, alături de mulţi localnici, de cadrele didactice, a demarat numeroase proiecte, căutând să stimuleze interesul celor tineri pentru tradiţie. Dacă a fost nevoie, fiul Cavadineştiului a jucat în piese de teatru, a dansat, a bătut din poartă în poartă, a scotocit prin lăzile cu zestre, prin podurile bătrânilor în căutarea unui obiect secular, scos din circuit de mijloacele tehnicii moderne. Astăzi, alesul obştii are altă viziune, alte posibilităţi de a interveni. Îl interesează parteneriatele în judeţ, în ţară, în localităţile de pe malul Prutului din Moldova vecină.

Acumulează energie şi resurse financiare pentru a aşeza pe temelie sigură punctul etnografic al localităţii. E fixată locaţia, am reperat-o şi noi, aprobările (nu puţine la număr) stau îndosariate, materialul fundamental e adăpostit într-o cămăruţă a Căminului Cultural. Forţa de muncă e în comună şi se va mobiliza, în temei legal, sub forma clăcilor de odinioară. Am urcat alături de gazdele noastre în spaţiul amenajat şi, pentru minute în şir, am avut senzaţia că am plonjat în alte timpuri, pe alte coordonate. Sute de exponate au fost desferecate, curăţate, inventariate, nominalizate. În scurtă vreme îşi vor găsi locuri generoase în muzeul gândit la dimensiuni impresionante. Fascinate, mai mult am fotografiat, am ascultat, decât să mai punem întrebări.

Un folclorist fără atestat universitar -Lenuţa TăuneUn om care să fie atât de prezent în viaţa unei colectivităţi cu mult peste

jumătate de veac, care să aibă atâtea amintiri, dar mai ales atâtea proiecte la vârsta care, oricum nu i se confirmă pe chip, devine o binefacere pentru orice echipă de documentare.Ne declarăm, în continuare, încântate de farmecul doamnei Tăune ; o respectăm pentru ambiţia, puterea de dăruire, diversitatea preocupărilor şi suferinţa, care nu i-a ocolit firul vieţii. A intrat sub vraja scenei încă din fragedă copilăriei, în jurul anilor 1937-1938. Era pe atunci pasionată de lectura expresivă şi interpretarea, după propria-i imaginaţie, a textelor literare. Fiind atrasă de arta spectacolului, de cultură, în general, s-a stabilit în Galaţi pentru un timp şi a cochetat cu actoria şi regia. Vreme de 13 ani a profesat în domeniul învăţământului şi suntem convinşi că generaţiile ce au fost iniţiate de dumneaei au fost unele cu adevărat reuşite! După ce a părăsit Galaţiul şi aglomeraţia urbană, întoarsă la Cavadineşti, trăind în liniştea propice meditaţiei, doamna Lenuţa Tăune a izbutit să-şi încheie un vis: compunerea, prin forţe proprii, a unei balade istorice, pe măsura celor auzite/citite despre începuturile comunei Cavadineşti. Aşadar, prin anul 1970, poeta Lenuţa Tăune şi-a pus semnătura publică pe un text numit <Balada Horincii>. Am admirat şi noi, acasă la autoare, variante, manuscrise ediţii tipărite, toate însoţite de ecouri favorabile din partea autorităţilor, a oamenilor de cultură gălăţeni sau de pe alte meleaguri. Aveţi încredinţarea că aici se opresc drumurile prin care doamna Lenuţa a pătruns şi a rămas în amintirea consătenilor ? Eroare din necunoaştere! Ei bine, lista activităţilor continuă, spre bucuria reporterului şi mândria interlocutorului. Fiica Horincei s-a implicat în crearea de costume autentice pentru membrii trupei de dansuri populare (aranjate în perechi, pe vârste), a înfiinţat, pe vremuri, un cenaclu literar, numit iniţial <Luceafărul>, ulterior <Hyperion>. De asemenea, a întemeiat o clasă de teatru, în instruirea căreia s-a implicat cu toată fiinţa sa. Peste toate acestea, în inima doamnei Tăune, un loc discret, tainic îl ocupă poezia de factură filozofică, pe care a adăpostit-o în câteva volume. Spre finalul vizitei noastre, am fost poftiţi să vizităm locuinţa poetei din “Delta Prutului”. Uşile casei s-au deschis larg în faţa noastră, iar braţele ne-au invitat generoase, materne în modeste încăperi, frumos amenajate, împodobite cu nelipsitele lucrături în stil popular. Încurajate şi bine protejate, pretutindeni cărţi : de poezie, de istorie, de teatru şi câte altele.În camera de lucru a poetei, în faţa manuscriselor, cuprinse de farmecul poeziilor sale şi ademenite de explicaţiile dumneaei am convenit că adevărul este de partea cronicarului : <Nasc şi la Moldova oameni !>. Ne înclinăm, fie şi virtual, în faţa acestora.

Andreea Neagu , Mihaela Ropotan, Beatrice RubicăFoto : Alina Petrea

Trecutul perfect


Trecutul perfect

Căldura sufletului şi lumina gândului Domnule profesor Gh. Vasilache fascinaţia internetului diminuează bucuria unei comunicări “faţă în faţă”, dar oferă, drept recompensă, o boabă de comoditate. Tastăm, slobozim gândurile şi, dacă nu ne auzim, trăim emoţia în aşteptarea unui răspuns de la capătul celălalt. Extinzând speculaţiile asupra lumii virtuale, ce aţi nota în primele pagini ale unei monografii despre trecutul ascuns în file de cronică al comunei Ţepu, din marginea judeţului Galaţi? Trebuie să recunosc faptul că verbul aţi nota (la modul optativ) din întrebarea dumneavoastră exprimă o realitate care nu mă bucură deloc, întrucât comuna noastră nu are încă monografia aşteptată şi meritată. Se pare că în prezent un colectiv bine intenţionat încearcă să pună în pagină trecutul, dar şi prezentul localităţii noastre, care, vorba povestitorului humuleştean, nu este un sat fără căpătâi, ci un sat vechi răzăşesc, întemeiet în toată puterea cuvântului. Fără îndoială, primele pagini ale acestei monografii ar trebui să glăsuiască despre trecutul nostru „ascuns în file de cronică”. Dacă ar fi să dăm crezare legendei, am putea scrie că strămoşii noştri au fost cei care în urmă cu aproape 600 de ani îşi aveau aşezarea- numită pe atunci Româneşti, iar mai apoi Ipoteşti –pe, şesul Briheciului”. Simţind că satul lor este în calea răutăţilor care se abătuseră asupra Ţării Moldovei, sărmanii oameni, în frunte cu căpetenia lor Iapotă, au plecat într-o bună zi să-şi caute alt loc.Au luat-o prin codru şi, după o bucată de vreme, au aflat o poiană. Aici să facem sat în preajma ţăpului aistuia, şi-au zis ei, iar numele satului să fie Ţăpu, denumire care apare în documente istorice cam pe la anul 1780. Din rândul acestora s-au ridicat oameni destoinici care au ajuns până la Iaşi cu judecăţile pentru a-şi răscumpăra pământurile luate prin forţă de un oarecare boier Stupu, în vremea domnitorului Mihail Sturdza, dar şi oameni care au preţuit ştiinţa de carte, întemeind pe la 1860 o şcoală de pe băncile căreia a plecat şi vrednicul

nostru înaintaş Tudor Pamfile, cel care „a scormonit şi scos la iveală din marele suflet românesc bulgăraşi mulţi şi frumoşi de aur curat” (Alexandru Lascarov-Moldovanu). - Dau năvală, în felurite materiale informative despre străvechi tradiţii populare, câteva nume de localităţi. Între ele, spre lauda obştei, şi comuna Ţepu. Ce se întâmplă, în marile momente ale anului, în localitatea dvs., de stau specialiştii cu pixurile, reportofoanele, aparatele de filmat ţintite către această zonă?

Vă mulţumim pentru cuvintele măgulitoare cu care vorbiţi despre interesul constant pe care l-au arătat întotdeauna specialiştii pentru această zonă de la marginea judeţului Galaţi. Pentru a respecta adevărul, aş vrea să subliniez faptul că, înainte de 1989, dimensiunea spirituală a localităţii noastre a fost pusă în valoare de-a lungul aproape a douăzeci de ani de un inimos animator cultural- învăţătorul Ionel Constantinescu-cel care a condus cu competenţă o vestită formaţie corală, precum şi una de dansuri locale (căiuţii) ale căror performanţe au fost încununate cu numeroase premii şi diplome în cadrul festivalurilor organizate în acea vreme.

După 1989 atenţia oamenilor de cultură pentru viaţa spirituală a comunităţii noastre a cunoscut valenţe noi odată cu recunoaşterea de către specialiştii în domeniu a valorii incontestabile a folcloristului Tudor Pamfile, fiu al satului nostru. Momentele aniversare sau cele comemorative din 1993, reluate anual sau la o periadă de 5 ani, culminând cu cele din 2003, când se sărbătoreau 120 de ani de la naşterea ilustrului nostru înaintaş, au reunit (alături de gazetari înzestraţi cu, pixuri şi reportofoane”) înalte personalităţi ştiinţifice de la Chişinău, Bucureşti, Iaşi, Vaslui, Galaţi sau Tecuci, care au evidenţiat contribuţia indubitabilă a lui Tudor Pamfile la dezvoltarea folcloristicii româneşti. În numai 15 ani, acesta a adunat cu migală munţi de material, publicând 40 de volume ce conţin proze şi versuri populare (Feţi – Frumoşi de odinioară, Firişoare de aur, Cântece de ţară, Poveşti populare româneşti), credinţe şi tradiţii folclorice, studii despre civilizaţia materială sătească, culegeri despre credinţele poporului, informaţii despre civilizaţia rurală etc., toate însumând peste 4200 de pagini ce formează o, impresionantă arhivă de folclor şi etnografie reprezentativă pentru sudul Moldovei”.

În prezent potenţialul spiritual cu care a fost binecuvântată localitatea noastră este pus în valoare de o tânără intelectuală, înzestrată cu har artistic, bibliotecara Gina Obreja, cea care, împreună cu distinşii profesori Marcela şi Mircea Călianu, întreţine un climat de responsabilitate şi de profesionalism în cadrul ansamblului artistic Cununiţa Ţepului, înfiinţat în 2008 la iniţiativa primarului Ţuchel Daniel. - V-a pasionat, de-a lungul carierei didactice, această dimensiune spirituală a colectivităţii rurale. În ce forme concrete? După terminarea facultăţii, m-am întors – în februarie 1967-la şcoala care mi-a dat lumină, încercând să


Trecutul perfect

dau, la rândul meu, celor pe care îi aveam în faţă, căldura sufletului şi lumina gândului. Idealul meu a fost acela al unui om care şi-a iubit profesia pentru care a făcut sacrificii, trecând-o de cele mai multe ori înaintea familiei în cei aproape 44 de ani de activitate didactică - cum spuneam şi cu altă ocazie. Nu întâmplător pe cele patru lucrări ale mele am scris cunoscută dedicaţie: Elevilor mei de ieri, de astăzi şi de mâine. Ca fiu al satului, am încercat să menţin această dimensiune spirituală de care vorbiţi şi să o pun în valoare cu modestele mele puteri atunci când a fost nevoie. Am fost mereu alături de autorităţile locale cu ocazia organizării manifestărilor omagiale menţionate anterior, intervenind cu comunicări ştiinţifice referitoare la obiceiurile şi tradiţiile locale, precum şi la contribuţia lui Tudor Pamfile la dezvoltarea folcloristicii româneşti. Atât cât m-am priceput şi cât mi-a stat în putinţă, am sprijinit materializarea a două importante proiecte culturale lăudate de cei care ne-au vizitat comună. Este vorba de înălţarea în faţa şcolii, în 1993, a unui bust închinat lui Tudor Pamfile, patronul spiritual al unităţii noastre de învăţământ, cel care avea să-şi petreacă ultimii trei ani ai vieţii în Basarabia, ca inspector cultural cu misiunea de a redeştepta aici flacăra românismului, şi care acum îşi doarme somnul de veci în cimitirul din Tecuci. Cu ocazia sărbătoririi a 120 de ani de la naşterea celui pe care scriitorul Mihail Sadoveanu îl socotea un, uriaş impozant maior”, am avut iniţiativa înfiinţării unei expoziţii tematice Tudor Pamfile în localul şcolii noastre şi a unui muzeu etnografic într-un spaţiu disponibil din incinta primăriei. Pentru aceasta, m-am bucurat de sprijinul Muzeului Judeţean de Istorie, precum şi de susţinerea financiară acordată de primarul din acea vreme, profesorul Stoian Dumitru. Noua conducere administrativă a schimbat în 2004 destinaţia acestei săli cu promisiunea că muzeul se va amenaja ulterior într-un alt spaţiu mult mai adecvat.- Ce şanse acordaţi, de la faţa locului, tradiţiilor zonei în competiţia cu manelele difuzate prin boxe uriaşe, cu nunta televizată şi transmisă prin satelit, cu botezul filmat în echipe complexe de tehnicieni?

Odinioară, în vremea copilăriei mele, răsuna satul de vatale, căci fetele harnice îşi pregăteau ladă de zestre cu gândul la căsătoriile ce aveau să urmeze, iar flăcăii, adunaţi la clăci şi şezători, le însoţeau, cântând şi chiuind”, cu speranţa că acolo îşi vor putea găsi jumătatea. Duminică erau nelipsitele hore din centrul satului. S-au dus toţi s-au dus cu toate pe o cale ne-nturnată! O, tempora! O, mores!... Obiceiurile şi tradiţiile de demult se, subţiază” văzând cu ochii tinzând să dispară. Manelele lui Vijelie şi ale lui Adrian Minune sunt preferatele muzicale ale multor tineri cu un nivel cultural precar. Discotecile, unde boxele uriaşe au decibelii daţi la maximum, sunt astăzi locul de întâlnire al unei generaţii cu moravuri nu totdeauna... creştine! Aici orice îngrădire în domeniul lexical dispare pe fondul „setei de libertate” postdecembriste. Vechi cuvinte româneşti devin termeni argotici prin adăugarea unor sensuri codificate: tun, ţeapă, fiţe, marfă, haios, băiat de băiat, asociate frecvent cu naşpa, mişto, nasol, termeni care urâţesc limba noastră –limbă sfântă.

Într-un asemenea context, e un lucru minunat ceea ce fac distinşii domni Călianu şi inimoasă doamnă Gina Obreja, oameni de suflet care au încercat şi, spre mândria lor, au şi reuşit să revigoreze vechile tradiţii folclorice din satul nostru. Ansamblul folcloric Cununiţa Ţepului, despre care aminteam mai înainte, şi-a propus ca obiective: cultivarea şi promovarea valorilor morale, artistice ale comunităţii locale, conservarea specificului cultural al zonei, prezentarea unor programe adecvate intereselor şi preocupărilor sătenilor, dezvoltarea schimburilor culturale pe plan judeţean, naţional şi internaţional. Ansamblul are în componenţa sa un grup vocal folcloric, solişti vocali, un grup de rapsozi şi o formaţie de dansuri populare. E o mare satisfacţie pentru noi că spectacolele prezentate de membrii acestui ansamblu cu diferite ocazii pe diverse scene (acasă, la Tecuci, în alte comune gălăţene, la Slănic-Moldova, la Vaslui etc.) au fost deplin gustate de public şi apreciate de specialiştii care i-au răsplătit cu premii şi medalii. Este o mare onoare pentru acest ansamblu şi pentru animatorii acestuia faptul că la a V-a ediţie a Zilelor Comunei Ţepu


Trecutul perfect

(2010) maestrul Nicolae Botgros şi Orchestra Naţională de Muzică Populară din Chişinău i-au acompaniat pe membrii Cununiţei în cadrul spectacolului prezentat în localitate.. Pe plan internaţional, membrii ansamblului au fost invitaţi în 2009 şi în 2010 la Festivalul European de Muzică pentru Copii, Prichindelul” de la Nürnberg din Germania, unde s-a cântat şi dansat româneşte alături de diaspora românească şi de unde s-au întors cu diplome, medalii şi trofee.- Există vreo autoritate, formală sau informală (despre care aveţi ştiinţă), interesată în perpetuarea, promovarea sau îmbogăţirea zestrei primite de la înaintaşi?Atât administraţia locală, cât şi alţi factori din afara comunităţii noastre (instituţii judeţene, autorităţi naţionale) au manifestat interes suficient pentru perpetuarea, promovarea sau chiar îmbogăţirea zestrei spirituale moştenite de la înaintaşi. Prin grija Consiliului Local, căminul cultural, devenit Centru Cultural, Tudor Pamfile”, a fost complet reabilitat şi apare astăzi ca o instituţie modernă, înzestrată cu aparatură performantă, capabilă să asigure bună desfăşurare a activităţilor artistice. Într-un viitor foarte apropiat, formaţiile artistice locale vor fi completate cu un taraf muzical, iar instrumentele cu care acesta va fi dotat vor fi achiziţionate cu fonduri europene obţinute în urma câştigării unui proiect din componenţa 322. Repertoriul coregrafic local s-a îmbogăţit cu alte suite de dansuri specifice judeţului nostru, valorificându-se pentru aceasta sprijinul oferit de un specialist în domeniu venit de la Galaţi.

Primarul comunei intenţionează ca foarte curând să reabiliteze localul vechi al şcolii, rămas disponibil, în vederea reamenajării muzeului etnografic, în care să fie valorificate în scopuri artistice materialele colecţionate din sat în anul 2003, atunci când s-a amenajat pentru întâia dată, aşa cum spuneam mai înainte, un astfel de spaţiu cultural. Adaug la cele spuse şi grija membrilor colectivului redacţional, care, probabil, până în vara lui 2011, vor finaliza monografia comunei, lucrare aşteptată cu justificat interes din partea localnicilor. De asemenea, subliniez că există o strânsă colaborare cu Centrul Cultural, Dunărea de Jos” din Galaţi. Faptul că instituţii din afara localităţii noastre (televiziunea din Galaţi, Naţional TV, Favorit TV, TVR Iaşi ş.a.) au invitat formaţiile noastre artistice să prezinte spectacole în cadrul emisiunilor destinate iubitorilor de folclor reprezintă o reală apreciere a zestrei noastre spirituale, dar şi un interes pentru promovarea acestei moşteniri culturale de care vorbeam. - Aţi slujit şcolii, v-aţi regăsit în ea, v-a echilibrat şi v-a dat un sens existenţei. Poate atenua această instituţie senzaţia de sacrificare (voită sau întâmplătoare) a practicilor care unicizează o colectivitate, îi conferă identitate şi o fixează sub arcul eternităţii? La această întrebare îmi vine foarte greu să răspund pentru că, sincer vorbind, tânăra generaţie, pe care tot noi o formăm, este din ce în ce mai puţin interesată de fapte autentice de cultură şi artă –, acest produs dumnezeiesc al omului”. Nu-i deloc uşor să-i determini pe tinerii de astăzi să renunţe la, net” sau la butonarea excesivă a canalelor televiziunii prin cablu şi să-i convingi de adevărul că, Arta asigură zborul. Dar cu materialul clientului” (V.Ghica). Pe de altă parte, corpul profesoral al şcolii în care mi-am desfăşurat activitatea timp de aproape nouă, luştri”, se diminuează de la an la an. Cei din, vechea gardă”, despre care conducătorul învăţământului gălăţean spunea că au format, generaţia de aur”, se retrag rând pe rând. Cei care ies de pe băncile universităţilor refuză, chemarea” didactică pentru care s-au pregătit 3 sau 4 ani, preferând să se orienteze spre alte domenii, unde câştigul este incomparabil mai mare. Să nu uităm faptul că dinamica şcolară, cel puţin în cazul nostru, determină o încadrare total ineficientă: profesorii vin timp de 3 sau 4 ore, apoi pleacă la alte şcoli unde îşi completează catedră. În asemenea condiţii, mă întreb şi eu retoric, va putea oare şcoala să atenueze, senzaţia de sacrificare a practicilor” tradiţionale care dau unicitate unei colectivităţi, îi conferă, identitate şi o fixează sub arcul eternităţii”? Sper totuşi că se vor găsi oameni inimoşi care să amintească generaţiilor viitoare cine am fost şi, mai ales, cum am fost noi locuitorii acestui meleag, de la margine de judeţ”. Pe fondul acestei ultime fraze – care s-ar vrea uşor optimistă- îmi vin în minte cunoscutele versuri ale poetului Octavian Goga, care referindu-se la soarta cântecelor, a doinelor şi a baladelor româneşti, scria încrezător:Târziu odată-cine ştie? // Trecând pe-aici un călător, // Te va culege dintr-o floare,De dup-o aripă de dor... // Te-a coborî în largul văii, // Şi-o lume te va asculta, / Şi-o lume-ntreagă va începe // Să plângă cu durerea ta... (Doina)


cuptor ce te duce cu gândul la casa înroşită de flăcările focului, unde faimosul Gerilă tipa cât îl ţinea gura că moare de frig. În acest tip de casă modestă, tradiţională, locuieşte Mocanu Marcel, un om simplu, cu o voce blândă şi cu ochii jucăuşi. A început să reînvie cu calm trecutul său. Glasul trăda dragostea pentru lut, bucuria de a vedea că alţii (elevi de la şcoala din comună) îi vor continua munca. Nu s-a sfiit să adauge că este mulţumit de veniturile obţinute din practicarea acestei meserii 4. - De vorbă cu ’nea Marcel...”1) De când aţi început să deprindeţi tainele acestei meserii?R: Încă din copilărie, de la vârsta de 5 -6 ani. Am învăţat asta de la tatăl meu.2) Pentru dumneavoastră, olăritul este o meserie, aducătoare de venituri? O pasiune? Ambele?R: La început era o pasiune, dar acum, din cauza crizei, este o meserie, spre bucuria mea stabilă.3) Confecţionaţi modele doar din zona Moldovei sau şi din alte zone?R: Nu. Doar din zona Moldovei; mă consider un meşter tradiţional.4) Aveţi vreo preferinţă în alegerea culorilor sau a modelelor? Urmăriţi ceva anume?R: Nu. Nu am adăugat şi nici nu am omis vreun detaliu; facem aceleaşi modele din generaţie în generaţie.5) Vorbiţi-ne despre târgurile tradiţionale organizate în judeţ! Mergeţi şi în alte judeţe?R: Am fost la târguri în ţară, dat şi în străinătate, dar nu se compară târgurile de la noi cu cele de la ei; aceştia au învăţat să valorifice mai bine tainele acestei meserii, pe când la noi... lasă de dorit. Am participat la mai multe concursuri şi expoziţii din Iaşi, Bacău, Braşov, de unde am venit cu premii de excelentă.De Sfântul Andrei mă găsiţi la “Potcoavă de aur”, unde voi organiza o expoziţie.6) Familia va ajuta la confecţionarea ulcelelor?R: Da! Foarte mult! Chiar acum soţia frământa lutul.Şi face asta de câte ori este nevoie.7) De unde procuraţi materia primă?

Trecutul perfect

1. - Pretexte de drum Este puţin după ora nouă dimineaţă şi, pe o temperatură de peste 18 grade C, puţin neaşteptată pentru luna noiembrie, noi, Ilincuţa, Larisa şi Loredana ne pregătim să mergem într-o scurtă vizită la Braniştea, la un olar. Sună interesant de când dl prof. de lb. şi lit. română ne-a sugerat să experimentăm această activitate. Nu prea ştiam cu exactitate ce ar fi fost de văzut atât de deosebit, însă gândul de a ne rupe de la ore şi de la învăţat era foarte tentant. 2. - Puţină geografie rurală Cu ajutorul unui părinte, am ajuns la destinaţie – comună Braniştea – un sat obişnuit. Poposind pentru câteva ore bune, am constatat că aceasta comună este alcătuită din 4 unităţi: Traian, V. Alecsandri, Lozova şi Braniştea. Drumul DN25 şi răul Siret mărginesc comună la sud, vecinii săi fiind: comună Independenta către NV, Şendreni spre E şi localitatea Smârdan spre NE. Două forme de relief includ suprafaţa intravilana şi pe cea extravilana: valea Şiretului şi o zonă colinară, de la baza căreia încep să se desfăşoare locuinţele sătenilor. Principala activitate economică a oamenilor o reprezintă agricultură. Unii localnici şi-au dezvoltat mici afaceri, alţii lucrează în oraş, practicând meserii felurile. Braniştea este plină de construcţii moderne, ce se ridică graţioase, alături de cele tradiţionale. Fiecare îţi atrage privirea cu aranjamente de fel şi fel, cât şi prin multitudinea de culori din grădini. 3. - O casă pentru musafiri nepoftiţi La marginea acestui sat, în fata cimitirului, în care se odihnesc sufletele muritorilor şi-şi duce veacul o haită de câini, locuieşte, împreună cu familia sa, meşterul olar Marcel Mocanu, care realizează obiecte de ceramică utilitară. Ajunse în faţa casei lui nea Marcel, am avut senzaţia că suntem în fata odăii bunicii, cea care ne aştepta nerăbdătoare cu plăcinte rumenite şi lapte în ceaun. Împrejmuită de un gard simplu, vopsit în albastru, întreaga curte măsoară aproximativ 700mp. Această suprafaţă include o magazie, folosită ca spaţiu pentru depozitare a uneltelor, o grădină a cărei culoare era dominată de crizantemele şi tufănelele ce ne-au zâmbit îndată ce am păşit în curte. Un teren păstrează tulpinile şi rădăcinile uscate ale legumelor cultivate-n timpul verii. Câţiva pomi fructiferi, jilavi şi bătuţi de soartă, îşi leagănă crengile despuiate în adierea uşoară a vântului. Lângă porţile gărduţului, ce desparte casa de restul grădinii, se afla o cuşcă în care vieţuiesc 2 câini: un ciobănesc şi un maidanez, amândoi foarte drăgălaşi şi jucăuşi. Casa este alcătuită din două corpuri: atelierul şi locuinţa olarilor, unde se afla şi un spaţiu rezervat automobilului personal: o „Dacia” destul de veche. Ghivecele cu flori, atârnate puţin mai jos de streşini şi băncuţa din dreapta cerdacului, invita la relaxare. Primele două odăi de la stradă sunt pline de obiecte ieşite din mâna olarului, aşezate direct pe duşumea: oale, ulcele, căni, cănite, farfurii, platouri. Toate viu colorate. În sfârşit, în spatele casei, se lăfăie un cuptor pântecos pentru arderea obiectelor modelate cu iscusinţă,

LA OLAR


Trecutul perfect

R: Este un loc în Braniştea, pe care numai eu îl ştiu.8) Din ce an datează roată? Pe ce principiu funcţionează?R: Oho... de peste 2000 de ani şi funcţionează pe principiul “piciorului”. Ea e formată din două roţi: una mare şi una mică şi un ax, care uneşte cele două roţi; şi nu în ultimul rând o masă de lucru.9) Cât timp necesită confecţionarea unui vas? R: Depinde de vas. O cană, de exemplu, durează 1-2 minute, iar o oală de 5 litri pentru sarmale 5-6 minute. Norocul meu este că le meşteresc foarte repede...10) Prin câte etape trece lutul iniţial pentru a putea fi prelucrat?R: Păi...1 etapa este de a încărca lutul în remorca şi de a-l aduce acasă; 2 - adun impurităţile din el; 3 – îl calc cu picioarele de două ori, adică îl frământ, apoi îl frământ la mâna de trei ori şi îl cele din urmă confecţionez oalele. Deci... în total sunt vreo 4-5 etape.11) Am aflat că oferiţi ore elevilor din comună pentru că aceştia să cunoască mai bine tainele olăritului. Daţi-ne mai multe detalii!R: Da! Vreo 7 generaţii. O generaţie de ucenicie durează 2 ani. Am avut şi concursuri la care ucenicii mei au luat premiul I şi premii de excelentă.12) Reuşeşte această meserie să vă asigure un venit lunar pentru familie?R: Da. Cât de cât...13) Criza v-a afectat profitul?

R: Da, se cunoaşte destul de mult; lumea vine, se uită şi pleacă! De obicei negociez preţurile...14) Credeţi că aţi făcut o alegere bună practicând olăritul?R: Da! Excelenta chiar! Sunt singurul meşter tradiţional de aici din judeţ, dar şi din împrejurimi.15) Formulaţi un gând adresat tinerilor, inclusiv elevilor de la Colegiul Naţional <Costache Negri>, prin care să le stimulaţi interesul faţă de tradiţie, faţă de această veche îndeletnicire.R: Păi... ce să vă spun eu... Nu prea mă pricep la cuvinte, dar... hmm... din păcate, nu se mai practică această meserie în şcoli, doar la liceul

de Artă. Îi sfătuiesc, în schimb, pe copiii care sunt interesaţi de olărit să nu ezite să mă contacteze şi să facă întotdeauna ceea ce le place.

- Vă mulţumim pentru timpul acordat şi vă dorim să vă bucuraţi în orice moment de pe urma acestei meserii străvechi!- Mulţumesc şi eu pentru vizită!

Ilincuţa Boubătrân, Loredana Pătraşcu, Larisa Silvestru

Călătorie spre obârşiiNecesare demersuri jurnalistice

Ideea că tradiţia românească e pe cale de a se dispersa, rămânând doar prin mapele cercetătorilor, ne-a determinat să imaginăm un semnal de alarmă către tineretul din zilele noastre. În urma unei activităţi desfăşurate în cadrul şcolii, am cunoscut un om de acţiune, bine informat, care a infirmat părerile alarmante. Actorul Paul Buţa, de la Teatrul <Nae Leonard> Galaţi, a început prin a redescoperi măştile populare şi obiceiurile vechi. Domnul Paul Buta, cu un timp în urmă invitatul clasei noastre, a fost foarte receptiv la iniţiativa de a ne cunoaşte trecutul, manifestările spirituale cu caracter colectiv şi, mai ales, gradul de aderenţă al contemporanilor la valorile consacrate. Ştiindu-l ca pe o persoană extrem de ocupată, cu multiple solicitări până la nivel naţional, am insistat în câteva rânduri, am făcut uz şi abuz de pasiunea domniei sale şi, după multe rugăminţi am reuşit să stabilim o zi în care să putem demara cercetarea.

La Gârboavele: Moldova de Jos în miniaturăItinerariul nostru a început cu o vizită la Muzeul Satului, din Pădurea Gârboavele. Controversata iniţiativa gălăţeană reconstituie, la

o scară convenabilă, o vatră de sat românesc, care cuprinde patru gospodării din zona Cavadineşti, Măstăcani, Corod şi Câhul. În privinţa arhitecturii caselor a fost consultat domnul Eugen Holban care, împreuna cu domnul Buta, a ajutat la identificarea, achiziţionarea şi poziţionarea obiectelor pentru dotarea gospodăriilor. Unele din aceste exponate ating mai bine de 100 de ani vechime.

Prima casă, să-i zicem “boierească” întâlnită, cea de la Corod, avea în structura un beci, în care se cobora din interior şi o ascunzătoare pentru fete şi bătrâni, ce îi ajută să se ferească de turci în timpul invaziilor. Ascunzătoarea pentru fetele de măritat consta într-un perete fals ce era acoperit cu “levicere’’. Nelipsit era războiul de ţesut, deoarece totul se făcea în gospodărie: iţarii,<cămeşele>, cearşafurile, covoarele-obiectele de patrimoniu. Copiii purtau, până pe la 14 ani, o singură “cămăşoaie” lungă. Ceva mai târziu ajungeau să aibă, de schimb, încă una. “Levicerele”, care acopereau pereţii, aveau modele zoomorfe, antropomorfe. Pe ele apăreau, stilizate, în infinite versiuni, obiectele dragi lor, în care credeau: pasărea- suflet, soarele în variante diverse (rozetă, romb); stelele, luceferii. Odată


Trecutul perfect

cu apariţia şi răspândirea cărţilor, aria de inspiraţie s-a diversificat. Au găsit şi alte animale cu semnificaţii mitologice: calul şi cocoşul. Se dormea pe patul din lut cu salteaua din paie şi “prostirea” din pânza ce-l acoperea.

În curtea gospodăriei de la Cavadineşti existau două case: casa de locuit şi căsoaia (casa monocelulara), coşarul pentru porumb şi grajdul pentru animale, ambele făcute numai din lemn. Casa de locuit avea mult mai multe utilităţi: războiul era de rogojini, soba mult mai mare era folosită atât pentru fierberea oalelor cu sarmale (mâncarea preferată de strămoşi în zilele de post), cât şi pentru încălzirea locului unde dormeau copiii, în număr mare odinioară. Din cânepa prelucrată manual se obţinea pânza, numărată “în coţi”, din care se făceau cămeşile, mileurile, vopsite cu ajutorul cojii de ceapă. Mai târziu a apărut şi borangicul din gogoşile viermilor de mătase, găsit rar în unele

gospodarii. Fiecare fată avea o ladă de zestre în care se adăposteau coţi de pânza, necesari la întemeierea unei familii.În ciuda numelui său, ce ne-ar duce cu gândul la o dimensiune mai mare, căsoaia era mai mică decât casa de locuit, dar cam cu

aceleaşi utilităţi.Datorită trecerii timpului, oamenii au evoluat, iar materialele necesare construirii unei case erau mai uşor de procurat: apariţia sticlei

a favorizat construirea ferestrelor mai mari. Casa nu mai era monocelulară, ci era compusă din 2 cămări, pe “sala” şi încă o odaie mai mică, unde se depozitau materialele şi pe unde se urcă în pod. În această “despărţitură” se regăsea “piua” pentru pisarea porumbului,” dârmolul” din piele de capră, prin care se cernea fasolea,” putină” pentru brânză,” ciurul” pentru cernerea fainii şi “oborocul”, folosit ca măsura pentru împrumutul cerealelor între locuitorii satului (mai târziu botezat “baniţă,” confecţionată din metal). În odaia locuibilă, pe covoare şi pe “levicerele” puse pe pereţi, se regăseau mult mai multe motive sud-moldovene, preluate din cărţi: litere, cifre, crucea sub diferite forme, peşti, raci, coasta vacii, iar culorile prin care erau redate, de data aceasta, erau cumpărate de la evrei. Au născocit şi alte modele, nu pornind de la credinţă, ci pentru bucuria de a fi, în jur, mai frumos. Hainele erau ţinute pe o “culme”, prinsă sus într-un colţ al camerei, ce suplinea şifonierul de astăzi, pentru a fi protejate de şoareci şi aerisite mai bine. Mai târziu vestmintele bune şi cele pentru înmormântare erau ţinute în “sâpet”/sipet. Focul pentru încălzirea locuinţei se aprindea tot în cuptorul de făcut pâine şi, deşi apăruse plita de metal, locul de dormit rămăsese tot cuptorul, loc de care ţăranii s-au desprins cu greu. În curte, carul cu boi era făcut numai din lemn şi fier, îmbinat în nituri, deoarece nu exista sudura, nici cuie sau şuruburi.

În casa de la Cavadineşti, cea mai dragă domnului Paul Buta, fiecare obiect îşi are povestea să; nimic nu este achiziţionat întâmplător. Era obligatoriu ca fiecare casă să aibă un stâlp de rezistenţă, numit “scara mâţei”, pe care însăşi pisica urca în pod. Şi aici se regăseşte ascunzătoarea pentru fete, mascată de un perete fals. Odată cu apariţia “putineiului” pentru unt, unde deseori în post se punea brânza la închegat; “dolâia” pentru mâncare; “piua” folosită la pisarea porumbului: utilităţile erau mult mai complexe Opincile “îngruzite” erau cea mai veche forma de încălţăminte, produse din piele de viţel. Înafara casei era grajdul de vite, făcut din nuiele şi pari, roata olarului şi râşniţa. Toate detaliile, furnizate cu profesionalism şi o rară plăcere de către gazda noastră, ne-au umplut de bucurie şi ne-au creat convingerea că nu venim de nicăieri, că n-am coborât din copaci şi nu ne-am retras din păduri ieri-alaltăieri. Bunicii bunicilor noştri s-au folosit de toate aceste obiecte, inventariate şi inscripţionate, puse la dispoziţia vizitatorilor.

În privinţa acestora, parcă ne-am da cu părerea, deşi domeniul ne depăşeşte: amenajarea rurală nu este încheiată, marcajele sunt puţine, căile de acces te descurajează, punctele şi detaliile de orientare încă nu s-au definitivat, programul de vizitare este... cam la întâmplare.

<Vatra cu dor > de la SiviţaVatra cu dor reprezintă gospodăria tradiţionala rurală, construită

din iniţiativa domnului Paul Buta, în speranţa ca tineretul de azi şi de mâine va putea interacţiona cu tradiţiile folclorice de altădată din zona Covurluiului. De la intrare, am admirat troiţa făcută dintr-un salcâm bătrân.

Grădina era ca cea de odinioară: o fântână în ogradă, pomi şi straturi cu flori şi legume în curte.

Gospodăria este de-o arhitectură simplă, elegantă, casa făcută din lut, acoperită cu stuf; aşa cum arată îndeplinea cândva necesităţile elementare:


Trecutul perfect

camera de locuit şi bucătăria. Bucătăria, lipsită de frigider, aragaz şi alte aparaturi pe care noi le consideram uzuale, era dotată cu trebuitoarele coveţi din lemn, în care se frământă pâinea, tingirile, ceaunele sau tăvile tradiţionale, în care se făcea mâncarea, oalele de lut în care se punea laptele la prins (pentru obţinerea tradiţionalului chişleag), sărăriţa din lemn, fundul de lemn pe care se răstoarnă mămăligă, aţa pentru tăiatul mămăligii, castroanele şi farfuriile din lut, ulcioarele pentru apă şi linguri de lemn. Opaiţul era singura sursă de lumină; se confecţiona dintr-un fitil muiat în seu de oaie. Mult mai târziu au apărut lămpile alimentate cu gaz. Am avut ocazia să vedem câteva haine, mileuri cu adevărat deosebite. Am rămas uimite să aflăm ca femeile ţeseau la război pânza, din care apoi făceau la mâna cămeşi, îi, aşternuturi. Atelierul de ţesut are un război manual şi o ladă de zestre, pe care

o avea cândva fiecare fată de măritat, pentru a-şi dovedi hărnicia şi îndemânarea. Prin amabilitatea proprietarului am aflat că din ladă nu lipseau pernele cusute de mână, cu modelele tradiţionale din zona Covurluiului. Mare trecere între modele aveau “pomul vieţii”, “pasărea-suflet”, “rozetele solare”. Tot în ladă erau rânduite levicerele simple, covoare ţesute în alesătura sau în chişcătura.,

Vatră cu dor” este ca un muzeu funcţional, la îndemâna oricui. Domnul Paul Buta are intenţia de a scoate tinerii din betoanele de la bloc şi de a-i aduce în acest cadru natural. Să vină să încerce măcar să ţeasă şi ei la război, să-şi murdărească mâinile de lut, este invitaţia- mesaj a gazdei. Magazia este plină de instrumente, colectate de unde nu te aştepţi.În spaţiul acesta poposesc şi copiii din Şiviţa, pe care dl Buta îi învăţa să confecţioneze măşti şi să se joace.

Aflându-ne acolo, ne-am modificat reperele de receptare a frumosului şi ne-am dat seama că oamenii care trăiau odinioară au creat lucruri trainice, de bun gust, adică frumoase şi utile.

Cu oarecare părere de rău s-a încheiat itinerariul nostru. Am pornit spre casa cu gândul că vom reveni şi cu alţi colegi deoarece ştim că poarta şi uşile casei de la Şiviţa sunt deschise tuturor.

Ramona Chiriţă, Raluca Radu Florea, Ema Vârgolici

Întâlnire cu folclorul

Într-o zi călduţă de toamnă, coborâtă parcă dintr-o romanță murmurată de bunici, ne-am adunat, cu mic (XI B), cu mare (XII B), alături de domnii profesori coordonatori, Vasile Leonte şi Melu State într-una dintre sălile Colegiului, pentru a lua parte la o întâlnire inedită: o întâlnire cu folclorul românesc și cu valorile sale atât de puțin cunoscute.

În acest fel am reuşit să păşim într-o lume ce părea ireală, încărcată de mister, de lupi, cilichi (personaje mitologice asemănătoare cu larii din civilizaţia romană), strigoi, ritualuri şi spaţii sacre.Cu siguranţă, fiecare dintre noi şi-a dat seama în puţinul timp în care l-am ascultat cu atenţie, şi de ce nu cu emoţie pe domnul Eugen Holban, că folclorul reprezintă forma supremă de individualizare a unui popor, dovadă incontestabilă a continuităţii, sine qua non. Domnul Holban a studiat timp de şase ani istoria artelor şi este un respectabil etnolog şi etnograf al judeţului nostru, putând fi numit chiar un intermediar al generaţiilor, o punte de legătură între strămoşi şi tinerii din zilele noastre.

Încă din anul 1884, oamenii trăiau cu regretul că folclorul nu mai este ceea ce a fost cândva, însă elementele populare sunt prezente chiar şi în zilele noastre, iar obiectele artistice româneşti nu sunt cu nimic mai prejos decât operele de artă ale marilor creatori universali.

Arta populară nu este opera unui individ, ci este opera timpului şi descinde din marile culturi arhaice, primitive, în special Cultura Cucuteni, găsită spre sfârşitului neoliticului.După ce a realizat o scurtă introducere a culturii, domnul Holban a încercat să ne „iniţieze” în minunatele taine ale obiceiurilor strămoşeşti şi să ne prezinte, pe scurt, câteva sărbători importante ale secolelor trecute.

Între 14 şi 20 noiembrie, de Lăsatul Secului, apăreau cilichii, nişte semizeităţi sau „zei ai casei” pe care îi gestiona fiecare gospodărie, transmişi pe linie maternă. Nu există reprezentări grafice ale acestora, însă ei erau foarte importanţi, fiind prezenţi chiar şi în creaţia lui Anton Pann: „Zilele toate le-am respectat, /Cilichii toţi...”

Următoarea sărbătoare era Sf. Andrei, păzitul usturoiului, un obicei aparent banal, însă cu o bogată


Trecutul perfect

încărcătură ritualică. Atât fetele, cât şi băieţii se adunau, în noaptea Sfântului Andrei, într-o cameră specială, însă existau două registre distincte: băieţii se distrau, iar fetele păzeau usturoiul, la lumina lumânărilor, până la miezul nopţii. Ni se poate părea ridicol, dar în acea perioadă păzitul reprezenta un obicei „de prim rang”, deoarece se spune că în acea noapte strigoii, spiritele rele se întrupau în lupi şi provocau pagube sătenilor, stârnind teroare în jur. Teama oamenilor era atât de mare, încât după apusul soarelui nu mai ieşeau din case singuri, ci doar în grupuri. Ca mijloc de apărare împotriva acestor lupi, sătenii ştergeau uşile şi ferestrele cu usturoi.

A doua etapă a sărbătorilor Crăciunului era Sf. Nicolae. Se spune că în această zi sfântul pornea cu turmele de la munte spre şes, trecând prin sat, iar adolescenţii şi preadolescenţii se adunau în camere speciale pentru a-l întâmpina. Acest obicei s-a pierdut de-a lungul timpului, însă mai există în unele locuri, pe linia Tuluceşti-Folteşti. Aici, tinerii se adunau în odăi special amenajate, care deveneau spaţii sacre în timpul ritualului. De asemenea, de Sf. Nicolae se organizau aşa-numitele „ritualuri de iniţiere”, moment în care adolescenţii se transformau în flăcăi.

Apogeul sărbătorilor era reprezentat de Crăciun, întrucât se putea observa o evidentă sacralizare a satului, datorită, în primul rând, colindelor.În zona Costache Negri-Cudalbi s-au descoperit douăsprezece colinde minunate, atât ca text, cât şi ca melodie.

În această perioadă se organizau grupuri de flăcăi, conduse de un „cămăraş”, care strângea banii şi de un „colăcar”, care adună colacii. Cămăraşul răspundea de disciplina întregului grup.

De Anul Nou, mai ales în partea de sud a Moldovei, fetele nu aveau voie să colinde. În alte zone, însă, spre exemplu Cavadineşti, numai fetele puteau îndeplini această îndatorire.

Cu toate că în zilele noastre sunt puţini cei care se mai ocupă cu arta ţărănească, fiind necesară o „cantitate” destul de mare de pasiune, există, totuşi, câteva instituţii interesate de acest fenomen: Muzeul de Istorie, Muzeul de la Gârboavele, Centrul Cultural Dunărea de Jos.

Toate obiceiurile şi sărbătorile prezentate ni se par desprinse dintr-un basm, însă câte din acestea vor mai exista în timp? După cum

afirmă domnul Holban, prin intermediul entuziasmului şi al forţei extraordinare a tinerilor din ziua de astăzi, acestea se pot păstra şi transmite mai departe. Din păcate, substanţa se pierde, din cauza procesului de disoluţie care a cuprins cultura ţărănească odată cu evoluţia şi dezvoltarea societăţii.

După această întrevedere, am rămas cu o concluzie amară: niciunul dintre noi nu poate reda obiceiurilor strămoşeşti frumuseţea idilică de altădată...

Violeta Badiu, Gabriela Manole, Alexandra Tase


Trecutul perfect

Ziua arhanghelilor Mihail şi Gavriil (8 noiembrie)Se fac rugăciuni pentru morţi ca să meargă la Rai.

Toma D. NOVAC, RădeştiSfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil sunt cei care iau sufletele oamenilor când mor.

Alina BUHOCI, BăleniLa Sfinţii arhangheli Mihail şi Gavriil finii mergeau cu colăcei la naşi, iar naşii aprindeau o lumânare pentru a lumina calea în lumea veşnică. Arhanghelul Mihail, stând în dreapta tatălui, ia sufletele morţilor.

Amelian CHIRILĂ, Tuluceşti Sfinţii arhangheli Mihail şi Gavriil sunt cei care ocrotesc şi iau sufletele oamenilor când mor.

Gheorghe MIHAI, Braniştea

Sfântul loan Milostivul (11 noiembrie) Este apărătorul vitelor de rău.

Alina BUHOCI, BăleniSfântul loan Milostivul este ocrotitorul şi apărătorul vitelor de lupi şi alte jivine.

Gheorghe MIHAI, BranişteaFilipii de iarnă (14 noiembrie) Sărbătoare băbească, nu se lucrează pentru ca să nu dea lupii în oi - 3 zile, 18-21 noiembrie.

Toma D. NOVAC, RădeştiFilipii de iarnă apără gospodăriile de rele şi de pagube, nu se scoate gunoiul din casă.

Alina BUHOCI, BăleniVovidenia (21 noiembrie)Intrarera în Biserică a Maicii Domnului, nu se doarme toată noaptea, nu se scoate gunoiul din casă ca să nu apară duhurile necurate.

Toma D. NOVAC, RădeştiVovidenia, în zona noastră se mai spune Ovidenia - se dau lipii şi ouă fierte de pomană.

Alina BUHOCI, BăleniVovidenia - la această sărbătoare se aminteşte de „Intrarea în biserică a Maicii Domnului”. În această zi cerul se deschide şi este bine să nu se doarmă toată noaptea şi să se aprindă lumânări.


Sfântul Andrei, „cap de iarnă” (30 noiembrie) mai este şi ziua lupilor. Se serbează prin nelucrare în casă, ca lupii să nu atace vitele. În ziua de Sfântul Andrei lupii se adună. Andrei împarte hrana pentru fiecare lup pe timp de iarnă. Pentru apărare, oamenii ung cu usturoi uşile şi ferestrele împotriva lupilor. Fac cruce din ceară şi o lipesc la vite pe cornul din dreapta. Nu se mătură toată ziua, nu se dă afară gunoiul din casă, nu se împrumută nimic. În noaptea de Sfântul Andrei umblă strigoii. Strigoii devin periculoşi, aduc boli şi grindină. Ei călătoresc pe apă strigând şi miorlăind, călare pe mătură, pe butoi sau în butoi. Dansează pe la răspântii, iau obiecte de pe afară - topor, coasă, furcă şi se bat între ei. Se face paza usturoiului. Fetele se adună mai multe la o casă şi vin cu diferite mâncăruri. Toată noaptea stau de pază şi se aprind două lumânări care ard toată noaptea. A doua zi îşi împart usturoiul şi merg la biserică pentru sfinţire să-l păstreze că-i bun de leac pentru dragoste. În acea noapte animalele vorbesc între ele. La miezul nopţii se deschide cerul şi acompaniaţi de cântecul cocoşilor coboară îngerii din cer înarmaţi şi alungă strigoii şi duhurile necurate. Se strâng băieţi şi fete, se fac pariuri de viitor cu ocazia păzitului usturoiului.

Toma D. NOVAC, RădeştiÎn noaptea Sfântului Andrei se dau geamurile şi uşile caselor cu usturoi pentru a fi ferite de duhurile rele. În acea zi totul se mănâncă pe bază de usturoi.

Alina BUHOCI, BăleniBătrânii spuneau că Sfântul Andrei este protector împotriva lupilor. Copiii tăiau crengi de măr (păr) şi le puneau la înflorit pentru a le avea la sorcovă.

Amelian CHIRILĂ, TuluceştiÎn noaptea Sfântului Andrei se face „păzirea usturoiului”. Cei care priveghează mănâncă lipii coapte în cuptor şi grâu sau porumb fiert pişat. La miezul nopţii usturoiul se pisează şi se ung laturile geamurilor, uşilor, pentru a ocroti casa împotriva lupilor şi altor duhuri rele. Se invocă permanent numele Sfântului Andrei pentru a apăra casa, familia de toate relele. Se povestesc minuni din viaţa Sfântului. Privegherea se face la lumina lumânărilor şi candelei aprinse. Icoanele din perete şi oglinda sunt uşor acoperite de prosoape ţesute în casă.


CREDINŢE, OBICEIURI şi TRADIŢII în Brumar


Trecutul perfect

Păzitul usturoiului avea loc în noaptea Sfântului Andrei. Toţi gospodarii ungeau cu usturoi porţile, geamurile, uşile la vite şi păsări ca să nu vină lupul. Se aduna tineret într-o casă şi petreceau, jucau, mâncau (de sec), beau, contribuind fiecare. Stăteau şi păzeau usturoiul care mai era şi furat. Îl căutau până îl găseau.

Felicia MEDELEANU, GhidigeniLa Sfântul Andrei (de iarnă) făceau bătrânii urluială cu prune sau cu bostan (seara). Nu se lucra - să nu vină lupii să mănânce oile. Veneau fete şi flăcăi la casa dinainte stabilită. Flăcăii veneau cu linguri de lemn la ciubote (pentru că nu ajungeau lingurile la acea casă). Aici spuneau multe ghicitori, cântece, jucau, apoi se aşezau cu toţii la masă şi mâncau urluială, care era servită în castroane de lut.

Costina SAVA, Fundeni

Rubrică realizată de Anişoara STEGARU Materialele fac parte din Arhiva CCDJ Galaţi

Obiceiuri de Anul Nou la Priponeşti

În ultima zi a lunii decembrie, încă de la ora cinci de dimineaţă flăcăii se adunau la casa cămăraşului. După ce erau cinstiţi de către acesta, mergeau cu plugul mare din casă în casă - arnăuţi îmbrăcaţi în costume naţionale şi mascaţi („urâţi „) - cu măşti din pânză de sac, pene, boabe de fasole, cojoace îmbrăcate pe dos, în picioare opinci, cu veşcă din coajă de tei în jurul brâului, de care erau atârnate tălăncile.Ajunşi la poarta gospodarului, sunau din corn pentru a prevesti venirea „Plugului mare”, intrau în curte, muzica începea să cânte, flăcăii jucau o sârbă şi invitau fata gospodarului la joc. După ce jucau fata, flăcăii opreau muzica şi începeau plugul, după care erau omeniţi de gazdă, după cum e datina. Se mergea cu plugul până în jurul orelor opt - zece seara, când ajungeau la ultimul gospodar din sat. Fetele de măritat pregăteau fiecare câte un colac frumos şi îl ofereau flăcăilor, care veneau de Sfântul Vasile cu semănatul. Aceştia întâmpinau gazdele cu „Sănătatea Anului Nou” şi primeau ca răspuns „Şi la anul cu sănătate”. În aceeaşi zi, la ora prânzului se organiza horă, leagăn, iar seara bal. Pentru a fi primită în horă fiecare fată trebuia să contribuie cu o baniţă de porumb - că plată pentru împăcarea muzicanţilor; în caz contrar risca să fie scoasă din horă.Materialul a fost cules la Priponeşti, cu prilejul realizării unei cercetări etnofolclorice în cadrul proiectului „Pomul vieţii”. Mulţumim cu această ocazie tuturor celor care ne-au sprijinit în vederea realizării acestei cercetări.

Anişoara StegaruInformaţia se regăseşte în Arhiva CCDJ Galaţi


Trecutul perfect

Recitindu-i pe clasici

De-a lungul timpului, literatura a dezvoltat o diversitate de subiecte privind natura şi viaţa omului. Specificul românesc este cel care aduce culoarea scrierilor, prin obiceiurile şi tradiţiile respectate de popor. Privirea ne este scăldată de ritualuri, cântece, totul purtând amprenta moştenirii culturale.

Dimitrie Cantemir a fost primul nostru cărturar care a cuprins în sfera cercetărilor sale etnografia şi folclorul. “Descriptio Moldaviae” (Descrierea Moldovei), o lucrare scrisă în limba latină la cererea Academiei din Berlin. Obiceiurile sunt prezentate pe larg, ilustrând tablouri monografice ale vieţii la ţară.

Vă invit acum să luăm contact direct cu opera: “Moldovenii îşi însoară copiii la vârsta la care trebuie să se facă, după legile bisericeşti, cununia, însă se socoteşte că e ruşine dacă o fecioară cere pe un bărbat; iar obiceiul ţării a statornicit că flăcăii trebuie să-şi aleagă ei înşişi neveste şi nu să-şi aleagă părinţii fetei ginerele”. Obiceiul este foarte amplu, pornind de la alegerea fetei de către băiat, la peţitori, un grup care merge la părinţii alesei în fruntea căruia se află starostele. Acesta rosteşte după obicei următoarele cuvinte: “Moşii şi strămoşii părinţilor noştri, umblând la vânat prin codri au dat peste ţara în care locuim noi acum şi în ţara asta trăim, ne hrănim şi ne întărim cu laptele şi mierea ei. Îmboldit de pilda lor, măritul boier cutare, în vreme ce umbla după vânat pe câmpii, prin codri şi prin munţi, a dat de o ciută, care, sfioasă şi cuminte nu i-a îngăduit să-i vadă faţa, ci a luat-o Ia fugă şi s-a ascuns. Am pornit pe urmele

lăsate de copitele ei, care ne-au adus până în casa aceasta; de aceea voi trebuie sau să ne daţi sau să ne arătaţi încotro a fugit vânatul pe care l-am gonit cu osteneală şi sudoare din pustietăţi”.

Aceste obiceiuri sunt diferite, în funcţie de cultură, statut social şi economic: “Când mirii sunt copii de boieri, atunci nu se poate face nici logodna şi nici binecuvântarea preotului fără încuviinţarea domnului şi mărturia arhiereului. Prin aceasta de la urmă se caută să nu se facă vreo nuntă neîngăduită de legile creştineşti şi preoţeşti; iar prin cea dintâi, să nu se unească mai de aproape prin această legătură mai multe neamuri boiereşti fără de voia domnului”.

Pentru că orice fiinţă este condamnată la moarte din prima clipă a vieţii, Dimitri Cantemir creionează prin talent şi tabloul funerar în Moldova: Trupul mortului nu se îngroapă chiar în ziua cea dintâi, ci se aşteaptă până a treia zi, că nu cumva să se socotească mort un bolnav căzut numai în nesimţire şi să se îngroape de viu.

Înaintând pe axa cronologică a evoluţiei literaturii, îl găsim pe cel care este cel mai mare povestitor al românilor, cel care ne-a fermecat tuturor copilăria cu scrierile sale pline de ludic şi oralitate. Ion Creangă. Folclorul l-a preocupat foarte mult datorită legăturii profunde cu locurile natale: “Stau câteodată şi-mi aduc aminte ce vremi şi ce oameni mai erau în părţile noastre pe când începusem şi eu, drăgălilă-Doamne, a mă ridica băieţaş la casa părinţilor mei, în satul Humuleşli, din târg drept peste apa Neamţului; sat mare şi vesel, împărţit în trei părţi, care

se ţin lot de una: Vatra satului, Delenii şi Bejenii. Ş-apoi Humuleştii, şi pe vremea aceea, nu erau numai aşa, un sat de oameni fără căpătâi, ci sat vechi răzăşesc, întemeiat în toată puterea cuvântului: cu gospodari tot unul şi unul, cu flăcăi voinici şi fete mândre, care ştiau a învârti şi horă, dar şi suveica, de vuia satid de vatale în toate părţile; cu biserică frumoasă şi nişte preoţi şi dascăli şi poporeni ca aceia, de făceau mare cinste satului lor”.

Desigur, cu toţii cunoaştem povestea băiatului cu părul bălai, care râdea la soare pentru a se îndrepta vremea.

Ne ridicăm tot mai mult, şi ajungem la o altă capodoperă, care valorifică identitatea românească, sufletul care sălăşluieşte în tot poporul nostru, inima care pompează spre caracterul nostru tot ce a strâns mai bun şi mai frumos, folclorul. Vorbim despre romanul Ion, al lui Liviu Rebreanu, care încă din primele capitole ne ilustrează imaginea plină de bucurie a horei: “Hora e în toi... Locul geme de oameni... Nucii bătrâni de lângă şură ţin umbră. Doar câteva pete albe de raze răzbesc printre frunze gâdilând feţele aprinse de veselie. Zăduful aţâţă sângele lumii. Peste Măgura Cocorilor atârnă soarele îngălbenit de necaz că mai are o postată bună până la asfinţit. [...] De tropotele jucătorilor se hurducă pământul. Zecile de perechi bat someşana cu atâta pasiune că potcoavele flăcăilor scapără scântei, poalele fetelor se bolbocesc, iar colbul de pe jos se învâltoreşte, se aşază în straturi groase pe feţele brăzdate de sudoare, luminate de oboseală şi de mulţumire. Cu


cât Briceag înteţeşte cântecul, cu atât flăcăii se îndârjesc, îşi înfloresc jocul, trec fetele pe sub mână, le dau drumul să se învârtească singure, ţopăie pe loc ridicând tălpile, îşi ciocnesc zgomotos călcâiele, îşi plesnesc tureacii cizmelor cu palmele năduşite... Glasurile se îneacă în norul de praf ce-i îmbrăţişează pe toţi... Numai arar vreunul mai ţanţoş începe o chiuitură, în tactul zvăpăiat al jocului, cu ochii pe dos. cu gâtul răguşit. Dar după două-trei versuri o sfârşeşte într-un iuit aspru, istovit. Apoi jocul urmează tăcut, din ce în ce parcă mai sălbatic. Flăcăii îşi încolăcesc braţele mereu mai strâns pe după mijlocul felelor... Sânii acestora tremură sub iile albe şi ating din când în când pieptul flăcăilor, tulburându-le ochii şi inimă. Nu schimbă nici o vorbă. Nici nu se privesc. Doar pe buze fâlfâie zâmbete plăcute şi fugare”.

Cu siguranţă, vă gândiţi ce am ales pentru ultimul loc din aceasta axă cronologică. Maestrul penelului, cel care şi-a ridicat opera la rangul unei capodopere, Marin Preda şi Moromeţii. Romanul cuprinde pagini de aur atât pentru literatură, cât şi pentru descrierea tradiţiilor. El cuprinde descrierii ale vieţii cotidiene, ale locurilor, ale evenimentelor şi sărbătorilor, toate având acelaşi protagonist: ţăranul român. Jocul căluşarilor reprezintă o artă, coregrafia dansului tlind unică. Marin Preda alege să-l structureze într-unui din capitolele operei sale: “în timpul jocului lovea groaznic cu sabia căluşarii care oboseau sau jucau prost, iar clăuşarii erau legaţi prin jurământ să nu se supere şi să nu întoarcă loviturile, ci doar să se apere cu frumoasele lor ciomege la care aveau legaţi clopoţei. Căluşul ţinea trei zile, de Rusalii, şi istovea cumplit pe căluşari, căci era un joc cu atât mai frumos cu cât ritmul său ajungea mai încordat şi mai intens. Când speria şi stropea cu ouă clocite muierile şi copiii, mutul mormăia ca un urs sau urla ca un taur: aabreau! Purta o fustă murdară şi zdrenţuită sub care ţinea ascuns falusul de lemn. Era boroşcoit pe mâini şi pe faţă cu roşu şi arăta înspăimântător”.

Acestea sunt doar câteva exemple de pagini monografice, scriitorii noştri inspirându-se din viaţa oamenilor simpli, care trăiesc după cutume “întru veşnicie scrise”. Totul are parfumul trecutului şi este animat de firicelul de suflet românesc ce sălăşluieşte În fiecare dintre noi.

Alina Petrea

Invitaţie statornică la bibliotecă

Greu de crezut, având în vedere slabul interes al contempora-nilor faţă de cultura ţărănească, însă există unele instituţii care, deşi nu sunt specializate, se ocupă de cunoaşterea şi populariza-rea fenomenul popular românesc.

Cel mai bun exemplu este reprezentat de Biblioteca Judeţeană „V.A.Urechia”. Pentru a afla mai multe detalii ne-am adresat-ca şi în alte ocazii- doamnei Letiţia Buruiană, director-adjunct.

Gazda noastră, amabilă cum o ştiam, ea însăşi admiratoare a tezaurului naţional anonim, ne-a dezvăluit faptul că există des-tule preocupări pentru păstrarea obiceiurilor şi tradiţiilor, dar instituţia specializată rămâne Centrul Cultural „Dunărea de Jos”. În schimb, Biblioteca deţine o publicaţie în care apar articolele celor care se ocupă constant, cu rezultate memorabile, de valo-rificarea culturii ţărăneşti.La loc de aleasă preţuire este colabo-rarea cu domnul Eugen Holban, pe care noi înşine l-am avut musafir în Colegiu. În afară de articolele pe care domnia sa le trimite periodic pentru revista „Axis Libri” şi pentru „Bu-letinul Fundaţiei Urechia”, domnul Holban colaborează cu Biblioteca pentru organizarea unor festivaluri de profil.

În cadrul unei asemenea manifestări, au fost invitate ansambluri populare din judeţ, mai exact din Scânteieşti-Independenţa şi Smârdan, care au „reînviat” tradiţia prin dans, costume sau muzică.

Pe lângă festivaluri, Biblioteca Judeţeană se implică frecvent în achiziţionarea cărţilor cu valoare documentară. În plus, pe site-ul oficial există o hartă care conţine informaţii culturale, date istorice despre fiecare localitate a judeţului Galaţi, adunate cu ajutorul bibliotecilor comunale, „V.A.Urechia” având „misiunea” de a păstra şi valorifica moştenirea culturală.

O altă preocupare este reprezentată de adunarea informaţiilor cu privire la

Trecutul perfect


Trecutul perfect

Tradiţiile, obiceiurile fac parte din zestrea spirituală a unui popor, a unei comunităţi, apreciate ca o moştenire de mare preţ, un adevărat tezaur în patrimoniul cultural, o sfântă moştenire. Ele se transmit din generaţie în generaţie pe cale orală, reflectând modul de gândire, de creaţie şi de trai al omului. Tradiţiile, obiceiurile îşi au izvorul şi specificul lor în vatra de locuire a comunităţii în care s-au creat. Ele se aseamănă de la o localitate la alta, dar se pot şi deosebi ca mijloc de creaţie.Obiceiurile se întâlnesc la botez, nuntă, înmormântare, la sărbătorile de iarnă (Crăciun şi Anul Nou), la Paşte sau la marele sărbători de peste an şi Praznice Împărăteşti. Orice obicei îşi are mesajul său, primit cu bucurie de către cel care îl practică sau îl ascultă. El îşi are rădăcina într-o dorinţă, o cerinţa de viaţă, prilejuind o trăire sufletească de bucurie, de tristeţe, de speranţă. La Târgu Bujor au existat tradiţii, obiceiuri ca peste tot în satele şi comunele noastre. Din acest punct de vedere, în trecut au fost bogaţi, faţa de astăzi. Din ce a fost, astăzi se păstrează sau mai bine- zis se practică mai puţine obiceiuri. Mă refer la cele care au loc la sărbătorile de iarnă şi de primăvară. Inedite sunt obiceiu-rile care au existat cândva, într-un trecut mai îndepărtat, de care bătrânii şi-aduc aminte şi le povestesc cu mult drag. În satul Moscu (Tg. Bujor) la nuntă când mirii însoţiţi de nuni şi nuntaşi se întorceau de la cununie, se scotea dansul (în limbaj popu-lar danţul). La această horă mare jucau numai bărbaţii, iar femeile se adunau toate în cerc pentru a nu se uita la ei. De ce? Bătrâna Ma-randa Blănaru, de 90 de ani (1961) nu a putut să-mi explice... aşa era obiceiul. Tot la nuntă, la masă mare se aşezau numai bărbaţii, iar ne-

vestele stăteau în spatele lor şi-i serveau. Mâncarea trebuia să fie făcută numai de bătrâne sfinţite, care aveau o mare credinţă. Iertăciunea la nuntă, rostită de mireasă către părinţi, era ca o rugăciune peste care nu se trecea.În satele Moscu şi Golăşei (Tg. Bujor), mirele însoţit de naşi şi nuntaşi venea la casa miresii pe care o lua cu toată zestrea pusă într-un car tras de 4 boi mari şi frumoşi, şi o ducea la el acasă. Soacră mare îi întâmpina, primea zestrea, din care nu lipsea icoana şi oglinda, după care plecau la cununie. Logodna era un obicei păstrat cu multă sfinţenie. Ea avea loc după ce, în prealabil părţile, s–au înţeles cu privire la viitorul tinerilor.Petrecerea era aproape ca şi nuntă la care, de obicei, participau tinerii. Darul la nuntă era în natură: un viţel sau o viţică, un purcel, o baniţă de porumb, un sac de grâu etc. Din ceea ce era necesar pentru trai.În satul Umbrăreşti (Tg. Bujor) se obişnuia ca mireasa să fie luată cu mare alai şi dusă la mire. Alaiul îl formau 7-8 gospodari, care aveau căruţe cu cai, pe care îi împodobeau deosebit. Însoţiţi de nuntaşi, muzicanţi, în chiote de veselie, se duceau la mire, căruia îi dăruiau mireasa cu toată zestrea.

Claca era foarte frecventă. Ea se desfăşura în serile de iarnă, la o casă unde se adunau femei, copii, tineri, chiar şi bărbaţi, pentru a ajuta gazda să scarmene lână, să cureţe porumb. Alteori, fiecare venea cu lucrul său.Se spuneau glume, se povesteau întâmplări, se cânta. Era frumos! Şezătorile erau de asemenea frumoa-se, pline de veselie, unde se şi juca. Pentru

Tradiţii şi obiceiuri pe meleaguri bujorene

personalităţile care, fie s-au născut în judeţul Galaţi, fie în alte localităţi, însă au locuit şi activat în judeţul nostru. În afară de personalităţi, în secţiunea numită „Localia” sunt in-cluse şi informaţii despre obiective, evenimente şi proiecte care se desfăşoară în diferite localităţi.

Cu toate eforturile depuse de Biblioteca Judeţeană pentru valorificarea urmelor spirituale ale trecutului, există numeroase semne de întrebare în legătură cu interesul generaţiilor noi sau viitoare faţă de fenomenul popular?

În urmă cu mai mulţi ani, „V.A.Urechia” a realizat un proiect, alături de „Asociaţia Universităţilor Populare Germane”, proiect care avea ca obiective, printre altele, să rede-scopere vechile obiceiuri. În acest scop, s-au cercetat mai multe locuinţe, care deţineau atât obiecte vechi de uz casnic, cât şi obiecte de artizanat.

Din păcate, s-a constatat că mai există doar unele rămăşiţe, frânturi din impresionanta cultură românească, iar tradiţiile încep să se piardă iremediabil în cumplita competiţie cu agresiunea tehnicii.

Misiunea instituţiilor educative este de a crea, pe cât posibil, o punte între generaţii, pentru ca urmaşii să înţeleagă şi să perpetueze valorile şi moştenirea culturală, conchide dna Buruiană.

Această misiune însă, odată cu evoluţia societăţii, devine din ce în ce mai dificilă...

Violeta Badiu, Gabriela Manole, Alexandra Tase


Trecutul perfect

asemenea seri frumoase, renumită a fost Vasilica Roşca (satul Golăşei), care avea mult haz, un glas frumos şi ştia vechi cântece. Ea îşi trata oaspeţii cu poale-n brâu, 2-3 moşoaice cu vin şi floricele din porumb (berbeci în limbaj popular).Cântecul, ca formă de manifestare a trăirilor sufleteşti a fost nelipsit, din viaţa omului. Cântecul satiric a circulat mai puţin. Pentru zona Bujorului, cântecul de jale a avut o mare frecvenţă. El s-a născut dintr-o anume durere a omului.:Dimineaţa când mă scol,Mă razăm de uşar//Şi privesc aşa În zori//Cu jale şi cu mult dor, //Cum trec fraţii la suroriŞi părinţii la feciori//Numai eu singur pe lume//Ca şi mierla din pădure//Dar şi mierla tot mai are

Pe draga de privighetoare. //De străinel ce-am rămas//Mă văd negru pe obrazNegru şi pătat//De străini m-am săturat. (cules de la Maranda Blănaru-Moscu)Bocetul (jelirea morţilor sau plângerea unui necaz), ca formă de manifestare, se păstrează şi până astăzi.În satul Moscu se cânta bocetul “Dragul mamei Constantine” care are la bază o întâmplare reală. Constantin Florea, participant la Războiul din 1877-1878 a căzut eroic la Plevna, iar calul său s-a întors acasă. Mama îndurerată a început să plângă spunând: Constantine, Constantine / Tu te-ai dus şi calul vine.Acest bocet se cântă pe la cumetrii, chiar peste ani, se ştia doar refrenul.

Amărât de viaţă greaUn om aşa gândea: //-Viaţă, viaţă//Tu-i amaru’//C-am să-mi beau//Boii şi carulCarul duc c-a ruginitu//Boii la măcelăritu//Că nimic n-am mai avutu. Descântecele au o largă circulaţie şi se folosesc în vindecarea unor boli sau alungarea unor stări sufleteşti neprielnice.Descântecul are o tematică largă, fiind rostit pentru junghi, pecingină, de deochi sau beşica cea rea. Textul diferă de la o temă la alta. Autorul este anonim (omul din popor). În unele descântece este evocată Maica Domnului. De junghiStrigă Vodă în gura mare//Să-şi facă oastea mai mare//De armean, de jidanToate liftele au avut cale de încălecat//Numai unul n-a avut cale de încălecatPe cleşte s-a încălecat//Cleştele s–a plecat//Junghiul lui... s-a înecatŞi-a rămas curat şi luminat//Ca Maică din cer care l-a lăsat. Păzitul usturoiului este un obicei care se practică şi în zilele noastre. În seara de ajun a Sfântului Andrei, tinerii se adună la o casă şi păzesc usturoiul cu care se ung uşile şi ferestrele pentru a alunga strigoii (duhurile rele).Este o noapte de veghe, care se transformă într-o petrecere unde se mănâncă şi se bea din plin (găini fripte, fierte, mămăligă, usturoi, vin prin contribuţia participanţilor). La Sânziene (în ajun) se aruncă pe casă un scai şi dacă în zori a înflorit, e semn bun – fata se mărita. În noaptea de Anul Nou fetele merg la fântână cu lumânări aprinse, ele se uită în fântână şi-şi văd ursitul.Tot în această noapte, fata merge la un gard şi leagă cu o panglică un stâlp. A doua zi se duce să vadă, cum arată stâlpul, aşa va fi şi ursitul (înalt, slab, gras, urât, frumos etc). În paleta tradiţiilor trebuie incluse şi meşteşugurile artizanale practicate de unii meşteri populari. În timpul iernii, femeile ţeseau pânză, levicere, cuverturi, păretare, cerşafuri din cânepă sau în, pe care le foloseau pentru gătitul paturilor. Lâna vopsită în diferite colori, desenul geometric sau florile împodobeau deosebit de frumos aceste ţesături. Era o adevărată întrecere în folosirea unor modele cât mai frumoase şi mai atrăgătoare.Bărbaţii făceau coşuri din nuiele, ştergători şi alte obiecte necesare în gospodărie.În aceasta zonă nu s-a practicat olăritul, deci nu a fost o tradiţie. Evoluţia vieţii spre modernism a înlocuit valorile noastre tradiţionale cu bunuri realizate din materiale sintetice, care nu reflectă munca creatoare a omului din popor. În momentul de faţă străbunii ne roagă să nu ne uităm tradiţiile şi obiceiurile, să ne întoarcem la ele, să le scoatem la lumină, pentru că numai ele ne atestă trăinicia ca neam şi popor. Şi ca o parafrazare a unui cântec de demult să spunem într-un glas: “tot ce-i românesc, nu trebuie să moară, nu trebuie să piară” (vorba interpretului Jan Moscopol).

A consemnat: Ana Maria Zaharia


Trecutul perfect

„Istoria este cea dintâi carte a unei naţii. Într-însa ea îşi vede trecutul, prezentul şi viitorul” afirma cu tărie Nicolae Bălcescu. Astăzi ne-am decis să aruncăm şi noi o privire în paginile istoriei şi poate să învăţăm câte ceva din cuvintele doamnei profesoare Victoria Giurgiu. Cuvinte ce fac referire la istoria, tradițiile şi obiceiurile din zona Târgului Bujor, oraşul natal al doamnei profesoare.

Victoria Giurgiu, profesoară de istorie: „Pentru început, aş dori să spun că datorită aşezării Târgului Bujor în zona de interferență, influențată folcloric de către regiunea Vrancei şi Munteniei se naşte o problemă. Aceasta se prezintă astfel: județul Covurlui se găseşte în apropierea Brăilei, însă se deosebesc şi anumite influențe moldoveneşti pure ce a făcut ca zona Bujorului să nu dețină o continuitate în păstrarea exactă a unor tradiții. Aşa se face că există deosebiri între un mod de a face un descântec, un pluguşor, de a sărbători Paştele, ziua Bisericii. Sunt tradiții care nu au avut continuitate din acest motiv, spre deosebire de nordul Moldovei, unde deosebim foarte multe obiceiuri, mai ales în preajma sărbătorilor Crăciun. Aici s-a umblat cu capră, cu plugul cu boi. Cea din urmă are un caracter aparte datorită bradului împobodit foarte frumos ce este aşezat pe căruță sau pe plug tras de boi şi a tinerilor ce joacă un anumit dans îmbrăcaţi în costume populare. Aceştia sunt urmați de alți flăcăi mascați ce spun pluguşorul. O altă tradiție ce stârneşte interesul este următoarea: Copiii până prin anii 60-65, în cazul în care vara nu plouă, făceau un chip de lut „căluian” gătit cu coji de ouă păstrate de la Paşte. Acesta

O scurtă incursiune în filele istoriei

era apoi aruncat într-o fântână seacă pentru ca apa să izvorască din nou. În zilele noastre, de aproximativ 10 ani, căluianul este însoţit de o procesiune religioasă care are loc în fiecare an. Este vorba despre purtarea icoanei Sf. Maicii Domnului, care de multe ori, prin tradiție, a poposit la Târgul Bujor. Datorită sfințeniei şi rugăciunilor pe care credincioşii le spun în ziua sosirii icoanei sfinte, ploaia se abate într-adevăr asupra târgului.

Tot în tradiția Târgului Bujor există şi dansuri folclorice, un fel de horă numită, foarte ingenios, bujorească. Aceasta se dansează pe toată valea Horincei şi are legătură cu dansurile din zona Bereşti, Suceveni, Cavadineşti. Există şi un festival al dansurilor de la Cavadineşti care are loc de mai bine de 40 de ani. Dansurile, moştenite de la străbunici, le întâlneşti şi la nivelul țării, insă paşii şi figurile diferă în timpul dansului, fie că e hora de 12 sau 6 persoane. O altă tradiție o reprezintă bâlciul organizat de Sf Maria cea Mică, care adună foarte multe persoane şi şi la care participau trupe ambulante de păpuşari. Cele mai cunoscute personaje erau Vasilache şi Mărioara, personaje foarte îndrăgite ce satirizau viața de familie, viața de comunitate, viața din zona muncilor agricole. Copil fiind am asistat de multe ori la aşa ceva. Tot la bâlci venea scârciobul, un fel de roată cu scăunele şi cu lanțuri. Îmi amintesc şi de un rând de bărci în care te puteai da fie normal, fie peste cap. Atracția principală a bâlciului o reprezenta însă un fel de chioşcuri care făceau acadele pe loc, copiii fiind înnebuniți să se dea în roată şi să mănânce o acadea. Gustul dulciurilor, în special al turtei dulci,

încă îmi trezeşte amintiri. Un alt motiv pentru care aici se adunau multe persoane îl reprezintă vânzarea de cereale, Bujorul fiind un centru al negoțului de cereale şi vite. Totodată, zeci de negustori îşi etalau marfă pe pământ, astfel diverse lucruri precum rochițe, ceaune, crătiți atrăgeau atenția trecătorilor. Dură 2 săptămâni, timp în care cânta fanfară. Aceaste manifestații ale armatei atrăgeau, mai ales duminică, foarte multe persoane. Lumea venea de prin satele vecine cu căruțele şi se îmbulzeau pentru un loc în față. Şi în zilele noastre are loc bâlciul, însă la dimensiuni foarte reduse, poposind cel mult o duminică. Se organizează acum, ca şi în trecut, tot în preajma zilei de Sfânta Maria Mică. O altă tradiție cu implicații mai mari ar fi Sărbătoarea Hramului ce adună foarte multă lume şi în prezent. Scriind monografia Bisericii, am întâlnit printre documente, dar şi prin discuțiile cu preotul oraşului faptul că hramul era de o mai mică importanță pentru oameni decât Ziua Eroilor. De ce? Pentru că până în 1950, când a avut loc ridicarea monumentul în oraşul nostru, participau la Ziua Eroilor văduvele soldaților căzuți în primul şi al doilea război mondial. Se serbează şi astăzi, dar au o cu totul altă conotație. Până în 1950 de jur împrejurul monumentului puteai vedea parastase şi ictenii. Acum se pregăteşte o singură colivă, adusă şi citită abia după terminarea slujbei în biserică. Acest moment a devenit ca o a doua mare sărbătoare a oraşului Târgu Bujor. Ziua Eroilor şi Hramul Bisericii sunt sărbătorite diferit. De Ziua Eroilor participă uneori reprezentanți ai armatei, oficialități ale oraşului, organizându-se astfel cu acest prilej şi câte un mic spectacol. Fapt ce a devenit o tradiție în timp. La început această


Trecutul perfect

zi a fost cunoscută sub numele de 9 Mai, dedicată zilei de independență. Acum Ziua Eroilor a fost introdusă în calendar şi este sărbătorită de comunitate în ultima săptămână din luna mai sau iunie, în funcție de cum cade Paştele. (40 de zile mai târziu) Şezătorile nu mai au înţelesul anilor 30-40. Acestea nu au avut o continuitate, în prezent ele nemaiavând loc. Ce este o şezătoare? În zilele fixate pentru şezătoare un anumit număr de persoane se adunau într-o casă şi acolo țeseau, torceau sau depănau lana. Exista o anumită preocupare comună, în general, în domeniul țesutului. În cadrul acestor adunări se ascultau cântece țărăneşti, muzică populară, se spuneau ghicitori, poveşti, lucruri înfricoşătoare şi chiar se puneau la cale viitoarele căsătorii. Deoarece şezătorile aveau caracter de târg, s-a renunțat la această frumoasă tradiție, ele păstrându-se până aproape de epoca contemporană. În zilele noastre se păstrează o serie de tradiții ce au loc în unele zile de sărbătoare: de Florii şi de Sfântul Gheorghe se pune salcie la poartă şi la ferestre, de Bobotează fetele nemăritate aşază sub pernă busuioc pentru aş visa ursitul, de Sfântul Andrei se păstrează tradiția unsului ferestrelor şi a uşilor cu usturoi ca oamenii să fie păziți de rele. Se menține şi se perpetuează obiceiul ca în noaptea de anul nou, fetele nemăritate să pună într-o farfurie cu mălai verighetele părinţilor şi să-şi caute ursitul în întuneric cu ajutorul a două lumânări aprinse. A existat o tradiție a focului în noaptea de Anul Nou. Pe cele mai înalte dealuri se aşază rugi din lemn, în jurul cărora se strâng oamenii. Focul este văzut că flacăra vie a vieţii şi, în acelaşi timp, continuitatea acesteia alungă spiritele rele.”

Despre dl Ioan Avram Dunăreanu, la început, am aflat doar că îşi împarte existenţa între litera legii şi literatura originală, ca poet, romancier, eseist.<Pe surse> s-a mai adăugat amănuntul că şi-a amenajat, în Suhurluiul natal, casa părintească drept nucleu muzeistic, motiv pentru care este şi tare mândru.În urma unor investigaţii riscante am ajuns noi, trei liceene, faţă în faţă cu omul Ioan Avram. Spre regretul unanim, dialogul s-a derulat la oarece distanţă de punctul nostru de interes.REPORTER: Pentru început, ce consideraţi că trebuie să ştim despre dvs?Dl AVRAM: M-am născut într-o zi de 18, lună martie, în satul SUHURLUI de REDIU-GALAŢI Ca fiu al satului, sunt mândru că am îmbrăţişat meseria de jurist, dar sunt, în egală măsură, şi pasionat de pictură, poezie, artă şi tradiţiile populare.R: Până vom ajunge să vizităm muzeul <în direct>, ce merită să ştim despre această iniţiativă?I: Casa de la Suhurlui a fost a părinţilor mei. Este o casă reprezentativă, tipic moldovenească, veche de peste 100 de ani. Aceasta cuprinde o cameră unde locuiau copiii, chilerul unde stăteau părinţii și unde se ţineau lucruri că lada, hambarul de făină, butoiul,

Locuri de vizitat: Suhurluiul unui prozator gălăţeanși camera de curat unde, de regulă, era primit preotul.R: Dacă tot veni vorba de casa părintească, ce amintiri frumoase vă leagă de acest spaţiu al devenirii dvs?I: Hmmm... Motivele de nostalgie sunt multe. Îmi aduc aminte cu drag de tăiatul porcului, când tata separa partea din spate a pielii porcului, o băga în pământ, făcându-ne nouă copiilor opinci, pentru tot anul. O revăd pe mama care, în vremea iernii, mai toată ziua, dar mai ales noaptea, torcea şi ţesea, făcând haine pentru copii. Îmbrăcămintea era puţină pe vremurile acelea, iar pentru a cumpăra haine trebuia să dai o căruţă de cereale.R: Cum v-a venit ideea să transformaţi casa părintească într-un Muzeu, cu utilitate publică?I: Fiind cel mai mic copil din zece, după moartea părinţilor mei am văzut că se dărâmă casa şi am vrut să fac ceva cu ea, care să-i impresioneze pe cei din jur. În acelaşi timp, să le fie şi de folos. Cu zeci de ani înainte, în concediile mele plecam prin ţară și adunam lucruri pe cale de dispariţie. Achiziţiile acelea m-au ajutat să transform casă într-un Muzeu.R: Există vreun criteriu după care aţi aranjat exponatele?I: Fiind multe, a trebuit să găsesc nişte norme. Partea de sus a casei cuprinde o serie de ţesături (prosoape, aşternut, prostire de pat), ladă de zestre, icoana care ocupă un loc sacru, pe peretele de răsărit. Corpul de jos l-am rezervat pentru atelierul de fierărie. În atelier pot fi văzute foale, confecţionate din piele, nicovale, ciocane şi cleşti de diferite mărimi, marea lor majoritate provenind de la fostul fierar Costache Patrichi, sătean din Suhurlui. În atelier se puteau confecţiona sau repara potcoave pentru căi, unelte agricole, balamale şi broaşte pentru uşi, gratii sau ferestre. O altă parte a casei am rezervat-o icoanelor,


Trecutul perfect

în care domină o atmosferă de altar.R: Cum a ajuns Casa Rurală de la Suhurlui în grija Muzeului de Istorie?I: După aranjarea casei, Muzeul a început să fie din ce în ce mai vizitat, însă costurile foarte mari mi-au depăşit resursele. Trebuia să plătesc lumina, îngrijitorii ş, i din acest motiv, l-am donat Muzeului de Istorie. R: Odată cu donarea, nu a început să vă pară rău după raiul copilăriei?I: Nu. Chiar sunt bucuros că în acest fel am creat câteva locuri de muncă, începând de la paznic până la supraveghetor.R: Cum aţi defini relaţia tinerilor de astăzi cu semnele simbolice ale trecutului românesc?I: Adolescenţii ar trebui să păstreze, cu mai multă responsabilitate, identitatea naţională a acestui Pământ. Globalizarea îi va ajuta pe străini să pună sub semnul întrebării faptul că noi suntem români, că avem minunate şi adânci tradiţii, norme, atitudini şi obiceiuri proprii.

OANA ARITON, OLIMPIA LUPOAE, ANA- MARIA ZEBEGA

Casa rurală <Ioan Avram Dunăreanu>

Existăînjurulnostrulocuripestecaretimpulnu-şiaşterne,autoritar,patina.Amîntâlnitunasemeneaspaţiula“CasaruralăIoanAvramDunăreanu”dinSuhurlui,ogospodărieîncaresentimen-tulde“acasă”esteplenar,emanădinfiecarecolţişor.Delapoartăresimţispiritulautohton;fiecaredetaliureactualizeazăfărâmedinfibraneamuluinos-tru.Muzeulcuprinde locuinţatradiţionalăromânească,anexagospodăreascăprecumşiatelieruldefierărie.Incameradeoaspeţi,patul,pereţii,masapoartălăicereşiprosoape,ţesăturilucratemanual,cumulţiani în urmă.Frumoase sunt,în continuare,cele două costume româneşti:cel bărbătesc, compus dincămaşă largădepânză,ilicul cumotive florale,iţarii şi brâul ;cel femeiesc ,compusdincămaşă,fotăţesutăcufirauriuşibrâu.

Părăsescaceastăcamerăşimăîndreptspre”odaiadeşedere”,unde regăsescprosoapele şi lăicerele cumo-tivegeometricesauflorale,atâtdeplăcuteochiului.Patulacoperit cu o prostire,denumită şi margine,îmi evocăblândacamerăabunicii.Ladadezestreaveaşieaunlocspecial înviaţadeodinioară,caatarenuputea lipsidinaceastăexpoziţie.Revinînholulprincipalşiadmircul-meacuhainedesărbătoare,dupăcareintruînchilerulcuvatră,undemăsuţarotundăcuscăuneleşicastroanelede ceramică(modernismul !)par desprinse din poveştilecuhaiducirostitedebătrâni. In trecut ,orice gospodărie respectabilăavea şi un război de ţesut,transmis din generaţie îngeneraţie.Prelucrarea lânii răspundea unor trebuinţe

cotidiene,comune,asigurasocializarea încolectivitateşi…evitaplictiseala femininăpetimpul iernii.Frumuseţi,careuimescşipevizitatorulsupercivilizat,auieşitdesubmâinianonimeînnopţidene-somnşiveghe.Măîndepărtez,nupreamult,delocuinţăşifacaltpopaslaanexagospodăreascăundesealiniazăfeluritevasedinceramică,cuprecădereceramicăneagră,alteobiectedeuzcasnicachiziţionate,întimp,dintoatezoneleRomâniei.Nesofisticate,rudimentaredoarînaparenţă,toateexponatele,cuminţiacum,auavutprecisefuncţionalităţideceniilarând(saupoatesecole). Curteamaicuprindeaşiunatelierdefierărie,pede-aîntregulutilţăranului.Pentruneiniţiaţiideastăzisuntnecesaredetaliidespecialitateprivitoarelafoaleledinpiele,nicovală,cleşti,potcoave,coarbe,componentelecăruţeistrăbune.IstoriculcaseidelaSuhurlui,amaflat,afostreconstiutuit,pentrucititoriirevisteinoastre,dealţico-legi.Timpulpetrecutprintreacestemărturiialetrecutuluimi-aumplutinimadebucurie,m-aajutatsăînţelegmodulsimpludeviaţăalbunicilor.Amînchiscurecunoştinţă,cupioşeniepoartacasei-muzeu.Sicuunstropdemelancolie,numaidemineresimţit.

MădălinaLăcrămioaraPopa


Despre dansurile ţigăneşti...

Hoinărim, în aceste pagini de revistă şcolară, pentru identificarea şi reconfirmarea mărturiilor privitoare la adevăratele vetre strămoşeşti. Ne-am apropiat de locurile pe unde, odinioară, îşi făcea drum spre izbândă voievodul Petru Rareş, din osul marelui Stefan. Poposim în localitatea Rediu, la 5 Kilometri de comună Cuca şi 45 de municipiul Galaţi. Aici, ne-a atras atenţia, printre altele obiceiuri şi datini moştenite de comunitate, o mână de copii-elevi ai Şcolii gimnaziale din localitate. Aceştia, de curând, au „fiinţat” un grup de dansatori cu specific ţigănesc. De unde a venit ideea?! Îndrumătoarea lor, dna învăţătoare Mihaela Dajbog, o femeie cu „inimă mare” şi ambiţie a vrut să fie „altceva”, nu pentru că celelalte grupuri artistice din şcoală nu ar fi apreciate. De câţiva ani buni, 15 la număr, dumneaei slujeşte meseria de dascăl, şi se străduie, după posibilităţi să insufle copiilor dragostea faţă de frumos, artă, tradiţie, cântec şi joc, muncă şi mai ales oameni.” Învăţăm să trăim frumos!” ne-a spus dna învăţătoare. Printre multe alte activităţi artistice organizate cu elevii şcolii, s-au desfăşurat pro-grame prin care aceştia au fost învăţaţi să se accepte unii pe alţii, aşa cum sunt, fără a se face diferenţe legate de culoarea pielii, religie sau locul de unde provin şi astfel s-a ajuns la a cunoaşte multe dintre tradiţiile etniilor cu care convieţuim, până chiar la a le împrumuta. Formaţia de dansuri ţigăneşti” Mini gypsies” se bucură de aprecierea privitorilor chiar dacă în zonă nu sunt familii reprezentante ale acestei etnii rromii. Ritmurile săltăreţe date de piese ce umplu încă săli de spectacole în Europa sau care s-au afirmat că şi coloane sonore pentru filme artistice precum „Şatra” fac atmosferă în orice situaţie.

Dansatorii?!! 6 băieţi şi 6 fete cu ochii plini de voioşie, aleşi parcă pe sprânceană cu vârste între 11 şi 13 ani, foşti elevi ai d-nei învăţătoare.Cu fustele lor creţe, viu color-ate, cu salbe ţigăneşti şi „cocoşei” în plete, cu cămăşi roşii ca sângele şi pălării negre, mari, inundă scena de culoare, transmiţând celor ce ascultă şi privesc pofta de „voie bună”, simţindu-se adevărate vedete, chiar dacă ad-eseori tremură de emoţie. Toate aceste momente spectaculoase au necesitat, pe lângă timp. Răbdare şi unele efor-turi financiare. Costumele – nu sunt autentice, dar le imită îndeaproape pe cele tradiţionale, Şi le-au procurat prin contribuţia părinţilor şi bunăvoinţa d-nei învăţătoare care s-a ocupat

de procurarea materialelor, coaserea lor, cumpărarea celorlalte accesorii specifice fe-meilor rrome. Bineînţeles că îşi doresc foarte mult să aibă straie ţigăneşti „adevărate”, dar acestea sunt foarte scumpe pentru veniturile părinţilor lor, iar sponsori nu prea s-au oferit încă. Se ştie, „speranţa moare ultima”.Activitatea lor se desfăşoară la serbările şcolare, la serbările câmpeneşti din localitate

Trecutul perfect


Trecutul perfect

sau comunele vecine şi chiar din judeţ.Au fost invitaţi la astfel de manifestări, mai ales după ce au fost „lansaţi „la „Festivalul Bujorului”, serbare câmpenească ce a ajuns la a V-a ediţie anul acesta în comuna Rediu. Merită semnalată această activitate cu scop ecologic, care urmăreşte protejarea Bujorului românesc ce creşte în pădurea Plevna, spaţiu mirific, natural din apropierea comunei, acolo unde are loc şi serbarea. Nu le-a fost trecută cu vederea prezenţa, fiind remarcaţi şi amintiţi în articolele lor de slujitori ai cotidienelor locale precum „Viaţa liberă” sau „Adevărul de seară” său prim-ind diferite diplome. Pentru micii artişti e un palmares! Sunt foarte mândri că sunt apreciaţi şi de aceea promit să fie consecvenţi şi ambiţioşi pentru a evolua frumos.

Romina Dajbog

Pechea-vatra străbună, păstrătoare a tradiţiilor spirituale romaneşti În Pechea, locul meu de baştină, există o vestită culegătoare de folclor, cunoscută nu numai în zona Moldovei de Sud, ci şi în întreaga ţară. Este vorba de doamna învăţătoare Steriana Frigioiu.În discuţiile avute cu dânsa, a insistat să precizeze ca ţine foarte mult la titlul de ÎNVĂŢĂTOR, mai ales că este absolventa a Institutului de Învăţători “Costache Negri” din Galaţi. De tânără a îmbrăţişat munca de cercetare a folclorului local, găsindu-i acestuia largi implicaţii în toate disciplinele şcolare. Pe parcurs a început să instruiască şi tinerii în calitate de de profesor al clasei de arte “Iniţiere Folclor”. Aşa au ajuns ca grupurile vocal-folclorice “Româncuţa” de la Şcoală nr. 3 Pechea şi grupul Căminului Cultural să participe la mari concursuri republicane, aducând judeţului premii însemnate. Grupul “Româncuţa” se distinge prin acurateţea şi bogăţia repertoriului abordat. Din componenţa acestuia nu lips-esc doinele, baladele, cântecele de cătănie, de înstrăinare, joc, datini şi obiceiuri de Crăciun şi Anul Nou. S-a remarcat de-a lungul timpului prin participarea la numeroase festivaluri (faze judeţene şi republicane), obţinând numeroase premii. Imediat după revoluţie şi până în prezent, în cadrul secţiei de cercetare de la Centrul Cultural “Dunărea de Jos” figurează că referent (gradul I A). Doamna Steriana Frigioiu a contribuit la îmbogăţirea arhivei CCDJ cu materiale valoroase, reprezentând Valea Suhurlui-ului (rituri de trecere, balade, doine, obiceiuri tradiţionale) şi a sprijinit specialiştii din cadrul centrului în realizarea unui film

etnografic privind panaghia (pomenirea de 40 de zile). În 2005 a primit premiul pentru întreaga acti-vitate din partea CCDJ. În arhiva personală deţine două lucrări pregătite pentru tipar: “Clăcaşii lui Moruzi Pecheanul” (studiu de folclor comparat pe care l-a îngrijit, autor fiind prof. Alexandru Drăghici) şi “Ghid practic pentru culegătorii de folclor”, lucrare sub semnătură proprie. Din Ghid, doamna învăţătoare mi-a sugerat următorul citat: “În memoria celor de la care am cules informaţiile legate de specificul zonal al Moldovei de Sud în materie de folclor.Vin cu rugă din dor şi din recunoştinţă pentru străbunii care mi-au lăsat cântecul şi datina..., ograda cu plugul şi cu sapa, masa rotundă cu 3 picioare în jurul căreia se


Trecutul perfect

pecetluia sentimentul de frăţie în familie. Trec prezentul arzând în adevăr, frumos, bine şi iubire valori pe care ţi le-am furat din zestrea ta spirituală, OMULE, contemporan cu mine. Toate acestea le aşez cu grijă în această carte şi ţi le dăruiesc ţie, TINERIME, căci pe umerii TĂI sta viitorul nostru.” Puţini ştiu că dna Frigioiu este membră fondatoare a Asociaţiei “Pro Basarabia şi Bucovina”.În această calitate, a par-ticipat la proclamarea independenţei de stat a Republicii Moldova şi la prima sărbătoare a limbii noastre cea romană, ambele evenimente având loc acum 20 de ani. Recent, a participat la sărbătoarea limbii noastre, la Chişinău, însoţită de o delegaţie a Filialei “Cultul Eroilor” General Alexandru Cernat, Galaţi.În cadrul Uniunii Scriitorilor din Rep. Moldova trimite materiale care apar în Gazeta Literară.Din sumarele informaţii pe care vi le-am prezentat vă puteţi da seama că din liceul nostru s-au ridicat oameni de seamă, de la care avem de învăţat.Aşadar, sugerez conducerii colegiului să ne mijlocească întâlnirea cu doamna Steriana Frigioiu, pe care dorim să o avem oaspete în şcoala noastră.

Fişă de existenţă

Numele: FRUMUSANU Prenumele: BălaşaProfesiunea: - Învăţătoare pensionara, gradul didactic I.

- Profesor – Centrul Cultural „Dunărea de Jos” - secţia Cercetare, Conservare şi Valorificare a Creaţiei şi Tradiţiei Populare; clasa externă Piscu „INIŢIERE FOLCLOR”

ACTIVITATE PROFESIONALĂ: INTERPRETARE – SOLISTA:Participarea, în anul 2001, la emisiunea „DEBUT 50+”, Timişoara, avându-l ca invitat pe DAN SPATARU, cu care am interpretat cea mai cunoscută şi îndrăgită melodie a sa „Ţărăncuţa, ţărăncuţa”.Locul I, interpretare-solista cu melodia „Nunta de flori”, interpretare foarte mult apreciată şi felicitata din partea juriului, a publicului, a Orchestrei Banatului şi a numeroşilor artişti care se aflau la acel eveniment: Tiberiu Ceia, Benone Sinulescu, Daniel Iordachioaie, Constantin Măgureanu, Maria Loga. Ceea ce m-a făcut să realizez valoarea prestaţiei mele artistice pe scena Televiziunii Timişoara a fost faptul că după emisiune am fost felicitata personal de însuşi Petru Pilu Gugulanu – profesor, cercetător diplomat etnosociolog de la Asociaţia Culturală – Gugulanul – Muzeul Satului Bănăţean, care m-a asigurat că voi deveni o solistă de mare valoare.

ACTIVITATE EDUCATIV – CULTURALĂ:- Am fost totdeauna atrasă de muzică. La început am cochetat numai cu anumite genuri (muzica uşoară, folk). Revoluţia de la 1989 a marcat o cotitură în cariera mea muzicală, şi am descoperit frumuseţea muzicii populare. M-am apropiat de acest nou univers prin intermediul Colindelor.În 1991, după lansarea grupului vocal la „Festivalul de datini şi obiceiuri de Crăciun şi Anul Nou – Tudor Pamfile”, Galaţi – unde am obţinut locul I, am hotărât botezarea acestuia cu numele „Colindiţa”, deoarece el s-a născut odată cu colindele. Botezul a avut loc în biserica „Adormirea Maicii Domnului”, nas de botez fiindu-i preotul de atunci – Manea Viorel.Cu sprijinul specialiştilor de la „Şcoala de Arte” – director Vlaicu Rusalin – ideea a prins contur şi a devenit realizabilă.


Trecutul perfect

După obţinerea locului I la festivalul menţionat, mi s-a cerut să înfiinţez la Piscu o clasă de „Iniţiere folclor” – unde predau începând cu anul 1993 şi în prezent.În cei 19 ani de existenţa am participat cu grupul vocal la numeroase festivaluri judeţene, naţionale şi internaţionale, în palmaresul grupului înscriindu-se numeroase premii.

FESTIVALURI JUDEŢENE ŞI NAŢIONALE• Festivalul de Datini şi Obiceiuri de Crăciun şi Anul Nou „Tudor Pamfile” - Galaţi – Locul I la toate ediţiile perioada 1993-1999, iar din 1999 până în 2007 s-a acordat diploma de participare, festivalul desfăşurându-se fără ierarhizare;• Festivalul „Fluieraşul Fermecat” - Braniştea – 1996-200 – Locul I;• Festivalul „Cânta de răsună lunca” – Tecuci 1994- Locul II, 1995- Locul I;• Festivalul de datini şi obiceiuri – Bacău: 1995-diploma de participare;• Festivalul „Horincea” – Cavadineşti – 1997 – Locul I;• Festivalul „Sus la munte, la Muscel” – Câmpulung Muscel 1997 – diploma de participare;• Festivalul folcloric Naţional „Şezătoarea” (Fălticeni) – Suceava – 2000- premiul special al juriului;• Festivalul „Omatuta” - Tecuci- 2005- diploma de participare;• 2008- Locul I - solista Stoică Andra;• Festivalul „Perla Dunării” - Galaţi 2007 – premiul I de interpretare autentică -2008- locul I: solista Stoică Andra;• Festivalul „Sătule, mândră gradina” - Botoşani -2007 – premiul special al juriului• 2008- Marele premiu: Trofeul festivalului;• Festivalul de folclor „La porţile dorului” - Brăila – 2008- premiul special al juriului.

Filme documentare:• Colindiţa în lunca Şiretului – 1997; Legarea Suratelor.

Alte activităţi:• Spectacol: aniversarea a 30 de ani de experienţa a Şcolii de Arte, Galaţi organizat şi susţinut la Piscu de instr. Frumusanu Bălaşa; 1998;• Spectacol – Aniversarea a 10 ani de existenţa a grupului vocal „Colindiţa” – 9 nov.2002;• Concerte de Colinde de Crăciun şi colinde pascale la biserică din comună şi din judeţ şi la Episcopia Dunării de Jos Galaţi;• Înregistrarea Prohodului pentru Emisiunea „Tradiţii”: 1993-TVR;• Prezentare de colinde la TVR1 – Bucureşti – 2005; Realizare CD „Cântec pentru Satul meu”.Cercetare etnofolclorică: Am purces la culegerea din rândul sătenilor a unor piese folclorice de valoare, originale, care au consacrat grupul vocal „Colindiţa”. Colindele au fost culese de la: preotul Manea Viorel, Anton Coman, Anton Catinca, Ioniţă Neculai, Costică Munteanu, Grigoraş Marin, Morun Alexandru.Cu iubire şi mult drag m-am integrat în viaţa ţăranilor, descoperindu-le mai îndeaproape preocupările şi cunoscând cu adevărat miezul, sâmburele folclorului.Căutând din adâncul sufletului, cu multă răbdare şi migală, am găsit nestemate pe care le-am valorificat şi le transmit cu sfinţenie mai departe.


De la bătrânii satului nu numai că am cules cântece, dar i-am determinat şi i-am organizat într-un grup vocal care a prins contur în 1994, sub numele de Stefanienii, aşa cum i-a botezat Preasfinţitul Casian – Arhiepiscop al Arhiepiscopiei „Dunării de Jos”, Galaţi. În 1995, am creat Ansamblul „Colindiţa” - un ansamblu puternic, din care făceau parte bătrânii (Stefanienii), grupul de copii „Colindiţa” şi tineretul – dansuri populare.Iată, când e credinţa şi dragoste în ceea ce faci şi respect din partea celor cu care lucrezi, ai un sentiment de înaltă trăire şi-mi doresc ca aceste clipe încununate de fericire spirituală să se repete. Din atitudinea bătrânilor am simţit ca şi dânşii au trăit această satisfacţie şi mulţumire sufletească.

Grupaj şi selecţie realizate de: Silvia Radu, clasa a X-a A

Dialoguri informale în cabinetul managerial

În cabinetul managerial noi, trei intruse, reporteriţe de serviciu, (mai mult improvizate decât atestate), doamna directoare, prof. Ana Daniela Popa şi un musafir. Aflăm despre domnia sa că este doctorand în istorie, pe probleme ale perioadei comuniste. Prindem curajul, de care n-ar trebui să ne despărţim când plecăm în misiune, şi formulăm cele două întrebări. Temeleabordate înnumărul21al revistei “Liceeni îndungi “sunt relaţia tinerei generaţii cu tradiţiilepopularelocale,precumşireceptareaimaginiicomunismuluidecătrecolegiinoştri.V-amrugasăvăexprimaţiunpunctdevedereînlegăturăcuoportunitateaabordăriiceluidintâiaspect! Prof.AnaDanielaPopa: - Frumosul ocupă în viaţa noastră un loc fundamental. Ce poate fi mai frumos decât întoarcerea la tradiţii, la rădăcini, la bunici, la părinţi? Atunci când îţi cunoşti tradiţiile, te cunoşti pe tine şi îţi asumi identitatea culturală de care, astăzi, uităm parcă. Să vorbim despre tradiţii, despre ceea ce suntem noi, despre ceea ce au fost părinţii noştri e o datorie de onoare, o picătură de apă vie pusă la rădăcinile noastre.Pentru a fi un cetăţean român, un european, integrat într-o societate dinamică, trebuie să îţi asumi să ştii cine eşti.” Eşti” amestecul de tradiţie şi modernitate,” eşti” fructul alimentat de rădăcini. Iată de ce este nu bine, ci indicat să nu renunţăm la noi! BogdanCojocaru: - Iniţiativa lăudabilă, mai ales plasată în dihotomia tradiţii liceeni>, în contextul infuziei de modernism mercantil din societatea românească actuală.Ar însemna o întoarcere la trecut, la explicaţii, la nevoi, la NOI! O reevaluare necesară, prin prisma tinerilor faţă de ce a fost, raportându-ne la ce suntem, ar fi binevenită. Careesteopiniaunuispecialist,profesordeistorieşiformatordeconştiinţecuprivirelareinterpretarea/judecareacomunismului?

Prof.AnaDanielaPopa: - Istoria comunismului este un subiect nou, interesant şi... formativ. Este de datoria noastră să facem cunoscută, mai ales tinerilor, perioada comunistă, pentru ca pe viitor să evităm repetarea unui cumul de erori. Comunismul trebuie tratat unitar, ca sistem, cu bune şi cu rele. Studierea lui trebuie să conducă la formarea unui om iubitor de democraţie, a unui cetăţean care ştie că are drepturi, dar şi îndatoriri. Uneori uităm uşor că avem responsabilităţi faţă de noi, cât şi faţă de ceilalţi. Bogdan Cojocaru: -A vorbi despre comunism astăzi este similar cu a vorbi despre basmele universale, pline de mister şi de fantasme. Cunoaşterea de către tineri a ceea ce a însemnat comunismul şi a suferinţelor provocate sufletului românesc, care şi azi mai tresare convulsiv la acţiunile pseudodemocratice, se armonizează cu nevoia spiritului dinamic de a înţelege ideea de libertate.Vă doresc să aveţi încredere şi curaj în demersul vostru.

Ilincuţa, Larisa şi Loredana

Trecutul perfect


Nicolae Ceauşescu a fost artizanalul demolării şi reconstituirii satelor, a dărmării sau mutării bisericilor importante şi a întăririi securităţii.

În perioada ceauşistă, scriitorii erau îndemnaţi să compună o dedicaţie, celui mai iubit fiu al poporului”; elevii, studenţii şi muncitorii erau înghesuiţi pe stadioane şi obligaţi să defileze în spectacole grandioase care să ridice în slăvi realizările lui Ceauşescu.

Manualele şcolare îi dedicau pagini importante iar programul TV a fost redus la două ore destinate exclusiv, meritelor” familiei Ceauşescu. Când datoria externă a fost calculată la 13 miliarde de dolari a început perioada raţiilor la alimente, a exporturilor externe masive de grâne, maşini şi armament.

Ionescu Mihaela-Mimi - 38 de aniAuzeam adesea vorbindu-se, mai ales la

televizor, despre comunişti şi comunism. Îmi închipuiam că erau nişte oameni, nu prea buni, care trăiau altfel decât noi.

Bunica mea, care a trăit şi în acele timpuri, mă vedea foarte nedumerită şi de aceea mi-a povestit mai multe lucruri petrecute pe atunci. Nu pot deloc să îmi imaginez cum era să stai la coadă ca să cumperi ceva de mâncare?! Cum se putea să nu găseşti pâine sau lapte? Cum se putea aştepta ore întregi să ajungi să cumperi un kilogram de portocale?

Oare copii de pe atunci ştiau gustul bananelor sau al ciocolatei? Astăzi le găseşti oriunde şi oricând,

Bunica îmi spunea că pe vremea aceea copiii sufereau şi de frig acasă sau la şcoală, şi că de multe ori, seara, nu era lumina iar copiii învăţau şi scriau la lumina lumânărilor.

Am mai aflat că elevii primeau o cravată roşie şi o insignă şi se numeau pionieri. Când erau la grădiniţă se numeau, Şoimii patriei” şi mie încă îmi este greu să înţeleg cum puteau copiii mici să fie ca şoimii aceia atât de puternici. Mai mult decât atât ei trebuiau să salute într-un anumit fel, să poarte uniforme, să strângă maculatură, fier vechi să înveţe multe reguli şi multe altele. Nu vreau să cred că a fost atât de greu pentru copii, nu pot crede că cineva se uită cu nepăsare la suferinţă şi lipsurile oamenilor. Cred că e bine că oamenii să trăiască liberi şi să se bucure de tot ceea ce îi înconjoară.

Hagiu Nicoleta - 42 de aniÎn ciuda tuturor părţilor rele ale perioadei

comuniste au existat şi părţi bune, că de exemplu: a crescut numărul persoanelor cu studii, s-au construit spitale, şcoli şi centre speciale pentru copii.

De asemenea au fost îngrădite drepturile şi libertăţile cetăţeneşti precum libertatea de exprimare, prin cenzură aplicată, libertatea de circulaţie. Totuşi nu pot să mă rezum numai la puţinele părţi pozitive pentru că cele negative le depăşesc. Nu pot să uit desele întreruperi de curent care ne obligau să stăm la lumina lămpilor cu gaz.În ceea ce priveşte accesul la informaţie, acesta se realiza prin presa scrisă de partid şi prin cele trei ore zilnice de vizionare a emisiunilor TV despre mult prea iubitul conducător.

Cu toate că s-au construit teatre şi cinematografe şi acestea erau cenzurate de activiştii de partid. Circulaţia automobilelor era restricţionată cele care aveau număr par circulau într-o duminică, cele cu număr impar în duminica următoare. Benzină era raţionata la 30l/lună.

Cât priveşte furnizarea apei menajere şi a agentului termic, acestea erau restricţionate. Accesul la telefonie nu şi-l putea permite oricine, de aceea se spunea că ţara noastră era una dintre cele mai slab dezvoltate din acest punct de vedere.

Morun Marius - 43 de aniComunismul, din punctul de vedere al

bunicii mele, este un sistem care afişa avantaje şi dezavantaje. Printre părţile pozitive se numărau: siguranţa locului de muncă şi a propriului cămin, asistenta medicală era gratuită şi organizată la fel ca sistemul de învăţământ, copii erau atent protejaţi de autorităţi.

Părţile negative ale comunismului se regăseau în: restricţia libertăţii în ceea ce priveşte comunicarea, deplasările externe, alimentaţia, transportul sin u în ultimul rând religia.

Vlase Steluţă - 62 de aniUn lucru care nu m-a făcut să regret perioada

comunistă a fost acela că fiecare locuitor al ţării, doritor să muncească, avea unde să lucreze.

În schimb, a existat şi un motiv care m-a marcat, acela al religiei. Nu se respectau slujbele, sărbătorile religioase şi credinţa în Dumnezeu era controlată sau chiar interzisă.

Iorga Marineta - 62 de ani

Ce a fost comunismulAnchetă la clasa a IV-a,

între părinţi, bunici şi pitici

Trecutul recent


Între anii 1951-1952 am fost elevă la o şcoală tehnica din oraşul Bârlad şi am făcut acolo clasele a 8-a şi a 9-a. Fiind copil de chiabur (părinţii mei aveau peste 50 de hectare de pământ) trebuia să plătesc taxe şcolare foarte mari pe care părinţii mei le plăteau foarte greu, pentru că eram nouă fraţi.În aceeaşi situaţie erau şi copii de preoţi sau cei care aveau prăvălii. Îmi amintesc că nu aveam voie la cinematograf şi nici la orele de sport nu eram primiţi.

După ce am terminat cele două clase, m-au dat afară de la şcoală. Dacă terminăm cei patru ani de şcoală aveam calificarea de tehnician şi puteam să mă angajez... Ei spuneau că fii de chiabur nu mai au voie la şcoală, aşa că m-am întors acasă tristă pentru că eram dornică de a învăţa la fel ca surorile mele. După doi ani lucrurile s-au mai potolit şi m-am înscris la un liceu teoretic şi am reuşit să-l termin. Această întâmplare e doar una din multe altele prin care a trecut familia mea, plină de oameni gospodari, care a deranjat se pare “personajul comunist”.

Pavalasc Verginica - 75 de ani“Prin definiţie comunismul este o orânduire

socială. Acesta a urmat cronologic sclavagismului, feudalismului şi capitalismului.

Comunismul are la baza principii definite de Marx, Engels şi Lenin. Aceşti filozofi au hotărât că muncitorii (proletarii) trebuie să deţină puterea, şi nu exploratorii; dispariţia bisericii ca putere în stat, egalizare în drepturi. Aceştia considerau că ţările capitaliste erau duşmanii comunismului iar securitatea avea drepturi asupra cetăţenilor.

În România comunistă (1947-1989) a avut loc privarea de drepturi ale cetăţenilor: înlocuirea produselor de calitate provenite din Vestul capitalist cu produsele comuniste din România, Rusia-Sovietică, Republica Democrată Germana, Cehoslovacia, China, etc.; consumul limitat de alimente; nesupunerea în fata conducătorilor ducea la pedepse grele ajungându-se până la execuţie; raţionalizarea apei calde, curentului electric şi programelor de televiziune.

Totalitatea constrângerilor ce au avut loc de-a lungul anilor au dus la declanşarea unei revoluţii împotriva comunismului şi totodată şi distrugerea acestuia, precum şi înlăturarea conducătorului comunist, Nicolae Ceauşescu, care a încercat să fugă de revoltă cetăţenilor romani până când a fost prins şi executat.”

MITREA GABRIELA - 38 ani“Comunismul a fost cel care ne-a făcut să

apreciem libertatea de gândire, de exprimare şi

de circulaţie, dar şi cel care ne-a învăţat să ne respectăm aproapele cât şi valorile umane şi culturale.”

PACURARU ANCUTA - 36 ani“Că teorie, este o ideologie corectă care

propune o societate egalitaristă. Rezultatele sale asupra omenirii au fost dezastruoase datorită liderilor care au pus în practică această teorie!”

“Comunismul este o utopie! Nu a fost şi nu va fi niciodată nicăieri în lume!”

D.STRATULAT - 35 ani“Comunismul a fost o etapă în istoria poporului

nostru. Suferinţa oamenilor a început odată cu înfiinţarea Partidului Comunist.

Etapa aceasta a însemnat un calvar pentru unchiul şi mătuşa mamei mele. Unchiul a fost închis în închisoarea de la Jilava, unde era maltratat zilnic, în timp ce soţia lui era urmărită şi persecutata, până când a fost şi ea arestată şi maltratata. Dar suferinţa lor nu se opreşte aici. Persecuţiile la care erau supuşi zilnic şi-au lăsat amprenta asupra lor şi după eliberarea din închisoare. În cele din urmă unchiul a decedat. Soţia lui mai trăieşte şi astăzi şi povesteşte cu greu cele întâmplate.”

PREDA FLORINA - 42 ani“Comunismul este o ideologie utopică

care a condus fiinţă umană până în stadiul de dezumanizare şi a produs o involuţie a persoanei umane atât pe plan spiritual cât şi material.”

GIURGEA VALI LAURENTIU - 37 ani“Comunismul a fost un sistem politic avantajos,

dar prost aplicat, care datorită inexistentei proprietăţilor private a ajuns în situaţia în care toate erau ale tuturor şi ale nimănui.”

MOROSANU LUCIAN - 67 ani

“Comunismul a fost o etapă grea din viaţa poporului, însă necesară pentru prezentul în care trăim. Comunismul ne-a obligat să face sacrificii şi să trăim mai mult pentru ţară, decât pentru noi înşine.

NICOLAU MIHAELA - 36 ani“

Anchetă realizată de Eliza Pisaroc şi

Daniela Coman

Trecutul recent


COMUNISMUL - Opinia specialistului - Prof. Constantin Şe

rban

Corina Cornevici: Din punct de vedere istoric, ce a însemnat comunismul pentru România?

Prof. Constantin Şerban: Putem aprecia comunismul o perioadă pe care unii o considerau a fi de evoluţie. Astăzi, însă, cei mai mulţi

au ajuns să o judece drept o fractură a evoluţiei societăţii romaneşti. A fost o perioadă în care s-a impus principiul colectivismului, în

dauna iniţiativei individuale. Evident, societatea poate progresa sub orice regim, important este însă dacă progresele sunt durabile

şi sunt în favoarea întregii societăţi. Oricum, se pare că România nu reuşeşte să depăşească ultimele locuri în Europa privind aspectul

evoluţiei, sub orice regim.

Corina Cornevici: Care erau manifestările esenţiale ale vieţii cotidiene din acea vreme?

Prof. Constantin Şerban: Exista o singură ideologie; s-au generalizat, de asemenea, urmările colectivismului economic, egalitaris-

mul economic, transferându-se greşit în unul al valorilor. Comportamentele sociale, determinate de lipsa alternativei, putem spune că

au fost una dintre explicaţiile succesului Cenaclului “Flacăra”, bineînţeles, fără a nega importanta acestuia.

Corina Cornevici: Cum era structurat sistemul educaţional al vremii?

Prof. Constantin Şerban: Un sistem educaţional este viabil atunci când se constată progrese reale în evoluţia tinerelor generaţii.

Întâlneam două paliere: în primul rând educaţia era dominată de “idealurile” comuniste; supremaţia partidului, a conducătorului, in-

failibilitatea sistemului; din punct de vedere al instruirii tinerei generaţii putem sintetiza prin formula consacrata: “se făcea carte”.

Aceasta sintagmă determina de cele mai multe ori o selecţie naturală, normală a valorilor. Deşi existau destule condiţii pentru a urma

toate ciclurile de învăţământ, foarte mulţi se opreau după terminarea ciclului gimnazial ori liceal, simţind că atât pot, sau că nu le place

cartea.

Corina Cornevici: Puteţi realiza o paralelă, între perioada interbelică, cea comunista şi cea postrevoluţionară?

Prof. Constantin Şerban: Fiecare perioadă are atât plusuri, cât şi minusuri. Perioada interbelică şi cea postrevoluţionară oferă

posibilitatea alternativelor. Din păcate, din punct de vedere material nu toţi aveau şansă să îşi urmărească realizarea opţiunilor. În

comunism, nu existau alternativele, însă se crea o minimă posibilitate de a te realiza, evident respectând constrângerile sistemului.

Corina Cornevici: În final, din punctul dumneavoastră de vedere, ce a însemnat anul 1989. Implicit căderea regimului comunist pen-

tru societatea românească?

Prof. Constantin Şerban: Căderea comunismului putem spune că a însemnat speranţa refacerii legăturilor rupte între anii 1944

şi 1945 cu o societate pluralistă, care să pună mai presus de orice, pe lângă iniţiativa individuală şi valoarea individului. Din păcate,

România, sub toate regimurile a suferit de o corupţie endemică, de birocraţie, nepotism, neglijarea celuilalt. La noi competiţia nu a

însemnat şi nu înseamnă o întrecere autentică, în care să câştige cel mai bun; competiţia a însemnat şi înseamnă neglijarea celuilalt.

a consemnat Corina Cornevici

Trecutul recent

Apostol Gurău despre maladiile politice ale secolului al XX-lea

DomnuleprofesorApostolGurău,

Numărulînpregătirealrevistei“Liceeniîndungi”abordeazăotemărelativincomodăpentrugeneraţianoastră:“Cineestecomunismul?“Lasugestiaprofesorilorcoordonatoriapreciemcăne-arfiextremdeutileopiniiledumneavoastră

privitoarelaoepocădestuldecontroversată,inegală.Apelăm la amabilitatea omului, experienţa cadrului didactic şi talentul scriitorului pentru a

obţinerăspunsurilaurmătoareleîntrebări:1.Deces-aprodusdespărţireadecomunism(măcarşilaniveluldeclaraţiilor)?2.Ceexperienţefundamentalev-aumarcatînperioadafierbinteaRevoluţieidela1989,varianta

Galaţi?3.Cev-ardetermina/vădetermină,încalitateadumneavoastrădescriitor,săaveţinostalgiifaţă

deperioadacomunistă?


Trecutul recent

Comunism,Fascism-Nazism=Totalitarism

1.“Profesoriicoordonatori”,eiînşişiafectaţidecomunism,au despre “epocă” opiniile lor stimabile, căci trăind-o, “ininimalorafostscrisă”,casă-lcitămpeIonNeculce.Utopiile politice de felul comunismului au şi ele un

sfârşit,chiardacăs-auautoproclamatveşnice…Comunismuleuropean, spre lauda lui, nu a plecat din istorie în urmaunuirăzboidevastator(v.nazismulsifascismul),ci“paşnic”,ori lăsându-se “absorbit” mai mult sau mai puţin denoile democraţii. Epocă ideologizată si dinamică(grăbită?!),comunismul a adus şi o anumită modernizare (mulţinu acceptă ideea!) a societăţii,mai ales a acelora rurale caa noastră; noi am cunoscut dezvoltări “cincinale” (uneorireduselapatruanisijumătate).Intrebaţipebuniciivoştri,eiautrăitacelepromisiuniale“fericirii”dincinciincinciani...Inepocă,oraşelenoastreaucrescut,s-autriplatdemografic,era menţinută, de asemenea ,o rată înaltă a investiţiilorpentru “industria grea, cu pivotul ei important, industriaconstructoaredemaşini”,casăcitezunclişeualepocii.Au fost locuridemuncă“in fabricilesiuzinele,peşantierelepatriei...”.Bine,atuncidecenuamers?!Sunăaproapedenecrezut,eibine,ideologiastagna,lumeaevolua,tineretulvoialibertăţi,muzicinoi,voiasapoartehaineleepocii,săbeacafeasisăcălătoreascăliber,săsehrăneascăfărăumilinţelepropusedeunfostpuşcariaş,închis întrucât fusese dovedit agent străin, cominternistmoscovit, după Constituţia din 1923.AgenţiiImperiuluiSovietic,DejsiCeauşescu,aufostsprijiniţiatâtatimpcâtaufostfideliMoscovei;cândşi-audeclaratopţiunilenaţionaliste,aufosteliminaţifărămilă.Intretimp,incercândsăcosmetizeze“sistemulsocialist”european,MishaGorbacioffaeşuatcu

perestroika,glasnostişiafostlarândulluieliminatdin“sistem”.Aşacumsusţineau“sovietologii“,sistemulsocialistsemenţinea(şi)printeroare…orimaiales.LiniapoliticăaromânilormodernivafitotaceeaaScoliiArdelene,aluiCuza,M.Kogălniceanu,

TakeIonescu(împreunăcuregeleCarolIafinanţatPartidulNaţionalRomândinTransilvania),I.C.Brătianu,N.Titulescu,Gr.Gafencusialtii.Privindretro,“epocasocialistă”estenumaiodigresiune,o buclă tragică in evoluţia politică, puternică şi virilă a unui popor neolatin european, ce si-arecuperatpatriaantică–Dacia.Conformaspiraţiilorsale,incetinitedeimpostoriicoruptideastăzi,ţaranoastrăvafiopatrieeuropeanăprosperă,democratăînacestcontinentelitar,undene-amintegrat(maiaveammultedefăcut!).

2.Decomunismnutepoţidespărţiatâtdelesne.LaGalaţi,primiirevoltaţidin22decembrie1989aufostarestaţidearmatadinepocă,deunminoritarrromcuambiţiipolitice.Elşi-adatinpetic…siaprodusunpuci,apoiapărăsitarmataşis-aîmbogăţit.Acum,îlroadecirozaumedă…afostfidellinieisale–pradă,beţii,minciuni,sex,putere;etnialuiareînsăşialteopţiuni–şcoală,meserii,reglementareamedicala,educaţionalăanaşteriloretc.

3. Ca scriitormai am câtevanostalgii faţăde comunism,darnu raportându-mă la controlulideologicalliteraturii,cilarespectareadrepturilordeautor,orilagestionareatipăriturilorprinsistemuldestatalCentruluidelibrăriişidifuzareacărţii.

RamonaEnache,SilviaRadu


Carte de vizită: Profesor universitar doctor. Absolvent al Facultăţii de Drept, cursuri de zi, în cadrul Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, promoţia 1964. Doctor în Drept constituţional. Membru al Academiei Oamenilor de Ştiinţe din România. Membru al Academiei de Ştiinţe din New York. Membru al Academiei de Ştiinţe ale Naturii din Rusia. Menţionat în “The Contemporary Who’s Who” 2003, editată de American Biographical Institute, S.U.A. Menţionat în “The Contemporary Who’s Who” 2008, editată de American Biographical Institute, S.U.A. Cetăţean de Onoare al oraşului natal Panciu, jud. Vrancea. Din anul 1992, este şi titularul disciplinei de Drept constituţional şi instituţii politice şi Drept internaţional public, la Facultatea de Drept a Universităţii “Danubius” din Galaţi, unde îndeplineşte şi funcţia de rector. A publicat 81 de lucrări în ţară, 7 în străinătate, 31 de cărţi. Este prezent în mai multe edituri cu lucrări de drept destinate studenţilor şi specialiştilor. Totodată, este autorul mai multor lucrări literare. A scris piese de teatru: Cumpăna dreptăţii” (1977), “Ancheta din zori” (1979), Mănuşile de azbest” (1979), Un cer cu stele”, scenariu radiofonic transmis de Radio-Televiziunea Română în 1988; “Procurorul nu acuză”, scenariu radiofonic, 1982; “În pragul exploziei”, scenariu de film, 1983; “O masă pentru Hercule”, scenariu T.V., 1983.

Căutând răspunsuri la întrebarea “Cine este comunismul?”, ne-am gândit la oameni cu experienţă de viaţă, care au trăit în acea perioadă şi au avut contacte la vârf cu reprezentanţii puterii. Într-o zi de vineri, trei fete ciufulite de vânt, dotate cu aparatură reportericească, intrau emoţionate în clădirea Universităţii “Danubius” din Galaţi. Uşa cabinetului pe care scrie RECTOR se deschide şi secretara ne invită amabilă la Domnul Profesor Benone Puşcă. Toate temerile s-au risipit când l-am auzit vorbind. Omul de cultură din faţa noastră a avut generozitatea să discute cu noi, mai degrabă să ne povestească despre sine şi despre alţii, mai bine de două ore... Pregătiserăm dinainte o mulţime de întrebări: “Domnule Profesor, dacă ar fi să definim, la modul general, comunismul, cum am putea să caracterizăm pe scurt acest concept? Se putea afirma omul în

comunism? Ce a fost bun şi ce a fost rău în comunism? Cum s-a manifestat acesta în România? Este util să cunoaştem noi, tinerii, ce a fost în perioada comunistă a României? Făcând o paralelă între tinerii democraţiei şi tinerii comunismului ce ne-aţi putea spune? În general, când întrebăm părinţii despre comunism, aceştia punctează majoritar faptul că atunci există un sistem de valori mai decent, respectat de toată lumea. Dumneavoastră ce credeţi? Privind micul nostru oraş ce puteţi spune? A evoluat sau a stagnat de la înlăturarea comunismului până acum? Din punct de vedere material trăia mai bine omul în comunism sau acum? Ce a reprezentat comunismul pentru România? O perioadă de progres sau regres? Sunteţi de părere că, raportându-ne la calitatea învăţământului, perioada comunistă se afla la un standard mai ridicat decât cea capitalistă, de astăzi? Cum puteţi caracteriza, în câteva cuvinte, România de după Ceauşescu? Credeţi că România ar putea fi scoasă din actuala criză economică prin reîntoarcerea la comunism? Am aflat despre statul dumneavoastră de scriitor pasionat. Eraţi mai apreciat din acest punct de vedere atunci sau acum?” Nu am primit răspunsuri punctuale, dar am beneficiat de confesiuni şi de un punct de vedere captivant, susţinut de argumentele prestigiosului nostru intervievat. Din consideraţiile Domnului Profesor, referitoare la multele noastre întrebări, spicuim câteva, constrânşi de spaţiul tipografic limitat...

Când m-am dus la Bucureşti, la liceu...

Când m-am dus la Bucureşti, la liceu, mi-a spus secretara: - Da! Ai un dosar, cererea e de înscriere provizorie, dar trebuie să prezinţi foaia matricolă şi să aduci adeverinţă de origine socială. Când a zis asta, mi s-au înmuiat picioarele, zic: - Aici e o problemă. Şi aşa a fost... Am luat adeverinţa de la Panciu şi scria acolo: categoria “chiabur”. La liceu, s-a uitat ea, a scos dosarul şi l-a aruncat pe masă: - Pleacă, fiu de viperă exploatatare, din faţa mea! Atunci a fost o situaţie extraordinară! Mă gândeam ce să fac... Mama nu avea bani, că-i luaseră tot. Împotriva chiaburilor era o politică de decimare. Cei mai mulţi au murit la canal. Tata a murit la canal şi l-am întâlnit pe procurorul care l-a anchetat pe tatăl meu. Eram judecător la Galaţi, şi el, la apusul profesiei, a ajuns la Galaţi. A venit în prima zi de studiu al dosarelor, n-am discutat nimic cu el, de obicei judecătorul mai discută cu procurorul, când e un dosar penal, instrumentat de procuratură. Îi spun: - Vezi că aici dosarul e şubred, nu-i în ordine! Trebuie să faci dovada vinovăţiei. Într-o zi mă întreabă ceva; i-am răspuns laconic şi a tăcut. A doua oară, la fel. A treia oară, îmi spune: - Benone, îmi pare rău, dar să ştii că n-am nicio vină că tatăl tău a murit. Zic: - Ba da! Tăvi, ai o mare vină! De fiecare dată îl chemai şi-i spuneai: “Uite, chiaburule! Vezi? Am mandatul de arestare, dacă nu dai cotele, canalul te mănâncă!” Cu o zi înainte de a-l chema pe tata, murise un cumătru al lui la canal pentru acelaşi motiv: că nu avea să dea cote. El a venit acasă, i-a spus mamei că nu se simte bine, e obosit, vrea să stea puţin şi să-l lase o jumătate de oră, ca apoi să se ducă la muncă. Şi l-a lăsat o oră. Când s-a dus, l-a găsit mort. A făcut o congestive cerebrală sub presiunea nedreptăţii care i se făcea. El n-avea nicio vină. Avea 6 h de vie, pădure 20 h, nu avea acte; aş fi putut face dovada, în 2000, cu martori, dar toţi vecinii de pădure erau morţi. După moartea tatei, într-un fel am făcut presiuni asupra mamei, ca ea să semneze că se înscrie la colectivă. Altă cale nu era... Dacă nu semnai, îţi dădeau pământ la o mie de kilometri distanţă. Cum să te duci acolo să lucrezi?! Deci trebuia să renunţi! - Mamă, ne sacrificăm noi, suntem

Trecutul recent

COMUNISMUL: PUNCTE DE VEDERE Interviu cu Dl. Prof. Univ. Dr. Benone Puşcă


şapte fraţi, vom fi în stare să te ajutăm. Am terminat liceul, am intrat la facultate, muncind cu îndârjire, pentru că în comunism învăţământul universitar era elitist. La Drept se intra de la 9,50.... Acum am 1h de pădure la Soveja, pe care îl voi dona universităţii, pentru cadrele didactice şi studenţi, pentru conferinţe internaţionale.

Înainte a fost şi bine

Noi avem specialişti, dar nu sunt ascultaţi. Pe de altă parte, după 1989, s-a pornit un „elan” tineresc, cei care aveau peste 35 de ani în funcţii de conducere erau daţi afară. Tot ce s-a construit, combinate, fabrici, erau distruse. Platforma Combinatului Siderurgic de la Galaţi avea 45.000 de salariaţi, acum are mai puţin de 10.000. Şantierul Naval avea 12.000, acum are 2.000. Combinatul Avicol, cel mai mare din sud-estul Europei, a dispărut. Fabrica de Elice, unică în zonă, a dispărut. Mă întreb ce vom face peste doi ani... Vă spun eu: în 2013, nu mai primim ajutoare. Am ajuns noi să fim un fel de cerşetori ai Uniunii Europene?! De ce? Agricultura nu produce mult din punct de vedere economic. PIB-ul Galaţiului înainte de revoluţie era în proporţie de aproape 80% de la combinat şi de la şantierul naval. Mai era industria mică, şi doar 6% din agricultură. Politică ce se duce acum nu e favorizantă. După revoluţie s-a lucrat serios la distrugerea a tot ceea ce înseamnă industrie grea. Refacerea economiei! Nici vorbă! Sunt lucruri elementare de care nu s-a ţinut seamă. Înainte era greu, dar oamenii se obişnuiseră cu traiul redus, erau mulţumiţi că aveau o pensie, îşi puteau permite să meargă în staţiune de câte ori voiau, să facă plimbări. Acum, un pensionar de abia poate supravieţui. Din păcate, sunt foarte mulţi pensionari, pentru că în 1990 am pensionat şi la vârsta de 40 de ani. A fost o politică greşită! Cum?! La 40 de ani omul este tânăr, atunci poate produce mai mult, este specializat. S-a greşit! Legislaţia românească dinainte de revoluţie, dacă scoatem învelişul politic, vedem că era o tehnică juridică perfectă. După revoluţie, am făcut parte din echipă pentru alinierea legislaţiei în ceea ce priveşte protecţia muncii la cea europeană. Şi am analizat legislaţia noastră şi cea europeană şi nu am avut ce modificări să facem. Iată ce legi bune erau! Regimul comunist promova valorile. Lumea nu ştie un lucru: ei apelau la specialişti de clasă, care după revoluţie au dispărut în lume. Sigur, comunismul este acum o istorie. Dacă ne gândim cine au fost părinţii acestei doctrine: Marx şi Engels. Engels englez, Marx neamţ. Unde? Într-un capitalism în plină dezvoltare. De ce a reuşit în Rusia ţaristă? Pentru că şi Rusia ţaristă era o ţară capitalistă, dar care constituia cea mai slabă verigă din sistemul capitalist. Proletariatul era în formare, în vest era format. Şi învăţătura leninistă. Lenin a fost un geniu. Învăţătura lui era gândită pentru binele omenirii. Uneori, pot fi genii ale răului, cum a fost Hitler. Oare orânduirea capitalistă e cea mai bună? Noi suntem în criză. Crizele apar doar în orânduirile capitaliste, pentru că la baza economiei stă cerea şi ofertă.A fost şi bine, şi rău... Nici la facultate nu am putut să dau pentru că eram fiu de chiaburi. Numai după ce tatăl meu a murit în timpul unei anchete penale pentru sabotaj economic... Eu am fost primul preşedinte al Frontului Salvării Naţionale la Galaţi... aveam o motivaţie solidă. Dosarul meu s-a îmbunătăţit deoarece socrul meu a fost condamnat pentru deţinere de aur.

Nu m-a promovat în funcţia de procuror-şef! Toată lumea spunea: Domnule, e foarte bun, profesional, fără îndoială. Am fost procuror, am fost judecător, nu am fost ministru în 1983 din acelaşi motiv: DOSARUL ERA PĂTAT!!!. Şi pentru funcţia de secretar de consiliu a trebuit să treacă nişte ani, să intervină Emil Bob, despre care probabil aţi auzit, era al doilea în partid, după Ceauşescu, a fost procuror. Era un om foarte bine pregătit profesional, nu aşa cum s-a spus că era analfabet, nici vorbă! Era omul care mai intervenea pentru respectarea legilor, legile care erau atunci. Dacă vă uitaţi în legea fundamentală, Constituţia din 24 iunie 1965, puteţi constata un lucru extraordinar: forma este foarte democratică; dar ea nu s-a aplicat în practică; sub aspectul drepturilor şi al libertăţilor cetăţeneşti. Aici era semnul întrebării. Nu aveai voie să pleci în străinătate, nu aveai voie să spui ceva la adresa conducătorului de partid şi de stat, nu aveai voie să faci afirmaţii nepotrivite. Acum există această libertate, desigur, câteodată exagerată. Ceea ce este exagerat duce la haos. Rău a fost cu drepturile şi libertăţile. Bun a fost că fiecare îşi găsea un loc de muncă, era pedepsit cel care nu muncea. În 1975, a fost adoptată o lege cu privire la fiecare persoană aptă de muncă, avea obligaţia să desfăşoare o activitate utilă societăţii. Pentru mine a fost rău în comunism, pentru că în momentul în care a fost votată legea cu privire la chiaburi pe mine m-au exclus din UTM (Uniunea Tineretului Muncitor), cum era atunci, iar în a clasa a XI-a nu m-au mai primit, pentru că eram fiu de exploatator şi nu aveam ce căuta în liceu. Directorul liceului, care m-a apreciat pentru rezultatele pe care le aveam, mi-a sugerat un lucru: - Ca să te reabilitezi, trebuie să mergi pe un şantier naţional; - Dar ce faptă am făcut ca să mă reabilitez? - Dacă vrei să mă asculţi..., altfel n-ai nicio şansă . Şi m-am dus la Bicaz, unde am muncit ca brigadier, unde eram trezit dimineaţa cu goarna. Când eram brigadier, plecam la baraj cu targa, unde căram piatră. E greu să vă expun în câteva cuvinte viaţa mea. Eu sunt omul care ar trebui să fie extrem de subiectiv cu privire la orânduirea comunistă, dar au fost şi lucruri bune care s-au realizat în ţară pentru popor, însă cu sacrificiul cetăţenilor. Am în vedere perioada aceea de raţionalizare până şi a pâinii într-o ŢARĂ A PÂINII, o ţară care ocupa locul 2 în Europa ca suprafaţă agricolă (raportat la mărimea ţării). Dar ocupa locul unu în ceea ce privea sistemul de irigare în agricultură. Aveam 3.200.000 de hectare la irigat. Era fantastic! Producţia era foarte mare, ajunsese la grâu să fie de 8000 kg la hectar. După revoluţie, în ’90, lucram în guvern. Directorul de la IAS Brateş Galaţi zice: - Domnule director, ce mă fac ? Am 8000 de kg la hectar...; - Şi care-i problema?; - Păi, dacă declar că am 8000, mă acuză de ceauşism!, pentru că se minţea înainte. Zic: - Tu cât ai fost inginer-şef de fermă ai minţit?; - Nu!!! Exact cum scrie la lege, real! - Că cei de la partid înfloreau, asta era treaba lor! Noi să ne facem datoria către stat, conform legii! Deci ăsta a fost crezul meu! Unele legi erau foarte bune, cu privire la condiţia socială. Ce ?! Existau cerşetori?! Existau bătrâni care să moară de foame?! Existau tineri care să îşi pună capăt zilelor că nu au cu ce trăi?! Aşa ceva nu a fost!!! Iată lucruri bune. Repet: drepturile şi libertăţile îndiguiau personalitatea umană, au fost ucise. În rest, nu! Din punctul de vedere economic, ţara era într-un stadiu de dezvoltare înaintată. Noi acum suntem pe panta inversă, spre stadiul de subdezvoltare; am ajuns să fim în rândul ţărilor din lumea a treia. Este extrem de grav! Inadmisibil ca în România să ai atâta suprafaţă agricolă şi să nu poţi asigura producţia necesară

Trecutul recent


pentru consum. Să imporţi legume, fructe... Şi politică comercială este greşită. Balanţa comercială este deficitară. Aşa ceva nu se întâmpla înainte! Întotdeauna era cu plus! Au fost multe lucruri în defavoarea cetăţeanului. Megalomania lui Ceauşescu de a construi a dat totuşi şi rezultate: Palatul Parlamentului, Canalul Dunăre-Marea Neagră, Canalul Siret–Argeş, care urma să fie dat în folosinţă în anii ’90... Era canalul ce asigură irigarea suprafeţelor din perimetru, dar era şi navigabil pentru ambarcaţiuni mici. Erau lucruri bune, pentru că în România existau specialişti de mare clasă care erau într-o activitate continuă, cea ce nu se întâmplă azi.Am avut un crez pentru care am luptat Eu sunt un om incomod, incomod am fost şi în ’90, după revoluţie, când am fost primit în Colegiul Director al Revoluţionarilor şi am făcut nişte afirmaţii atunci deranjante pentru mulţi, că noi nu avem eroi, martiri în România, avem victime şi, dacă avem victime, trebuie să căutăm criminalul... Am fost primul preşedinte al PSM, am certificat de revoluţionar, n-am cerut nimic, nici loc de veci, nici spaţiu comercial, nimic, nimic. Eu mi-am făcut datoria de cetăţean, am avut un crez pentru care am luptat, pentru dreptul la libertate, pentru o Românie prosperă, pentru România dreptăţii, îl parafrazez pe Păunescu. L-am cunoscut personal pe Păunescu, el rămâne pentru noi, după părerea mea, ca volum de activitate, net superior lui Eminescu, ca valoare aproape egali, dar, făcând un calcul mai atent, aş putea să-i pun pe acelaşi plan. Păcat, pentru el! Revoluţia a fost un dezastru, un declin. El a încercat Şi totuşi iubirea, în Cenaclul Flacăra, nu a ţinut, pentru că tinerii aveau altă concepţie, dacă el a fost în comunism mare lider, să zicem, nu mai este bun acum. Întotdeauna am sfidat valorile şi am greşit şi am ajuns unde am ajuns, am ajuns la valoarea asta de jos, adică la nonvaloare. Da? Ăsta e adevărul. Eu în facultate am făcut socialism ştiinţific şi economie politică, un an de zile, am făcut apoi economie capitalistă, jumătate de an. În primul an am învăţat cum să combat economia politică capitalistă, ca doctrină politică. Şi economică. Noi învăţam atunci despre crizele economice că sunt caracteristice orânduirii capitaliste. De ce? Fiindcă la baza economiei sunt cererea şi ofertă. Eu anul ăsta plusez fară să ştiu consecinţele de la anul. Şi atunci, dacă am produs prea mult şi am pe stoc, arunc în ocean, nu am ce face, îmi ocupă depozitul degeaba. Aceste crize sunt ciclice, cam la 20 de ani. Am urmărit acest lucru şi este adevărat. A fost şi în ‘90 o criză, ştiaţi, nu? Aşa a fost şi în ’70, dar cea mai mare este aceasta. Asta este chiar mai mare decât criza din ’29-’33. Domnule, am acceptat să înlăturăm un regim comunist, da’ nu să distrugem economia! Iată consecinţele pe care le suportăm cu toţii şi voi în special, tinerii. Păi, economia în România era excepţională, flota ocupa locul 2 în Europa. Vă daţi seama?! Produse metalurgice... avea contracte combinatul cu 56 de ţări, nu puteam satisface cererile la export. Combinatul avicol - cel mai mare din sud-estul Europei a rămas o amintire. Toate halele alea care au fost închiriate, demolate, metro sau ce s-a mai făcut pe acolo, da? Nu trebuia să distrugem ceea ce am avut! E ca într-o familie când ai moştenit ceva, o clădire, un imobil, trebuie să îl iei, să îl conservi, să îl păstrezi, dacă e o afacere trebuie să o dezvolţi, nu? Nu să distrugi. Şi eu întâmpin greutăţi... Este foarte greu pentru noi în învăţământ, mai ales pentru că cei din ţară nu agreează învăţământul particular, deşi în facultăţile pe care le avem noi suntem superiori multor universităţi de stat. În domeniul în care îmi desfăşor activitatea, mie nu îmi place să mă uit în curtea vecinilor, mă uit în curtea mea şi atât. Şi ştiu ce trebuie să fac.Am cochetat cu literatură Înainte, aşa cum v-am spus, scriam foarte multe articole la ziarul local, la reviste de specialitate, apoi la revista Consiliilor populare; era o revistă specială, unde scriam uneori chiar două articole într-un număr. Mă sunau - Nu puteţi să ne mai trimiteţi încă unul? - Bine. Când vă trebuie? - Mâine. - Bine, mâine vă trimit! Şi îmi făcea plăcere să muncesc. Scriam până la 1-2-3 noaptea, care, de fapt, ăsta e şi acum programul meu, după 12 mă culc. Şi nu aş putea spune că simt o oboseală. Am dus o viaţă foarte echilibrată, niciodată în viaţă nu m-am îmbătat, ca să dau un exemplu, am zis că toate se iau cu măsură, niciodată nu am abuzat, în nimic, şi cred că asta explică longevitatea şi încă puterea, forţa de muncă pe care o am; pot să fiu mai mult decât un tânăr asistent sau un rector. M-am obişnuit să lucrez şi, când lucrez, nu ştiu cum trece timpul, trece foarte repede. Cum am ajuns să scriu? Ca judecător, redactam tot timpul, de dimineaţă până seara, hotărâri. După aceea, când am trecut secretar la primărie, scriam materiale pentru consiliul popular, pentru cum era atunci, pentru comitetul executiv, pentru biroul permanent, toate trebuia să le scrie secretarul. Luam câteodată un om lângă mine, eu îi dictam, altul venea şi luă o frază şi se ducea s-o bată la maşină. De dimineaţă până seara, 30 sau 40 de pagini avea materialul, care trebuia să fie analitic, pe baza indicatorului de plan, cum era atunci. Toate lucrurile astea m-au ajutat în viaţă să privesc obiectiv diferitele fenomene sociale, economice, şi nu pătimaş, nu politic, nu!

Înainte, câştigam foarte bine pentru că am cochetat cu literatură şi am scris articole la revistele Convorbiri literare şi Incandescenţe. Aici, la Galaţi, sunt nişte scriitori foarte valoroşi, l-aş aminti pe Parapiru, dar sunt şi alţii. Am început să săvârşesc şi faptele acestea literare, în dramaturgie. O piesă de teatru jucată îmi aducea un venit echivalent preţului unei maşini. Asta mi-a permis să o ajut pe mama, să se simtă bine. Mă duceam des acasă, unde mă simţeam extraordinar. Mama avea un talent oratoric nativ, de aceea, când erau adunări generale la CAP, o chemau să ia cuvântul. Era pentru dreptate, pentru muncă cinstită, corectă. Se mai fură din CAP-uri... Unii chiar au agonisit. Îşi făceau case. De fapt, eu m-am făcut judecător pentru că asta a fost dorinţa mamei, apoi şi dorinţa mea. Aşa, ca scriitor pasionat... să vă spun o treabă, mie întotdeauna nu mi-a scăpat nicio premieră până la revoluţie. Şi într-o seară, într-o sâmbătă seara, am venit acasă de la primărie, oficiasem de dimineaţă până seara vreo 150, 200 de căsătorii. Nu mâncasem nimic când am venit acasă; i-am spus soţiei: - Vreau o ciorbă. Am mâncat o ciorbă şi am spus: - Vreau să mă culc şi să mă scol pe la vreo 12 noaptea, când am să pot; să îmi laşi mâncare în bucătărie şi o cafea mare. - Da’ ce vrei să faci? - Vreau să săvârşesc şi eu un fapt literar. - Ce? Vrei să scrii încă un articol pentru revistă? - Nu, mai mult! - Ce? - O piesă de teatru. - Cum adică, într-o noapte ? - Nu într-o noapte, în 8 ore.

Daniela Boris, Daniela Luca, Alina Petrea

Trecutul recent


ÎNVĂŢĂMÂNTUL ROMÂNESC ÎN PERIOADA COMUNISTĂ

Unul dintre aspectele pozitive al perioadei comuniste se reflectă în organizarea sistemului educaţional. Mobilizat de rigurozitatea regulilor şi de o disciplină severă, învăţământul românesc ocupa o poziţie remarcabilă, tocmai prin faptul că se preocupă de formarea fiecărui copil, începând cu vârstele cele mai fragede (din timpul frecventării instituţiilor preşcolare).Ba mai mult, impunându-le un program cât se poate de dur şi aparent greu de respectat, le oferea posibilitatea de a fi educaţi din toate punctele de vedere pentru a-şi putea asuma pe deplin rolul de adulţi ai societăţii. Copiii cuprinşi în clasele II-III erau „şoimi ai patriei”, apoi deveneau, în clasa a IV-a pionieri şi în clasele superioare, VII-VIII, utc-isti. Un aspect foarte important, care în societatea contemporană se confruntă cu un sentiment rece de ignoranţa, este reprezentat de uniformă obligatorie: La grădiniţă: şorţuleţ bleu cu fundiţa albă, cămaşa portocalie şi şepcuţe; La şcoala generală (clasele I-IV): şorţuleţ pepit alb-albastru; La şcoala generală (clasele V-VIII): sarafane albastre şi cămaşa bleu; La liceu: sarafan albastru-închis spre negru şi cămaşa bleu.Elemente esenţiale, fără de care elevii nu aveau acces în şcoli, erau: şapca pentru băieţi, bentiţa albă pentru fete şi matricola în cazul tuturor. În învăţământ încă funcţionau profesori formaţi înainte de comunism, deţinând un înalt nivel moral şi profesional, premergător în formarea şi educarea corectă a elevilor. Pentru aceştia din urmă se înfăţişau că adevărate modele de viaţă, cărora la ofereau respectul lor profund. Şoimii patriei a fost o organizaţie comunistă a copiilor preşcolari şi şcolari, în vârstă de 4-7 ani, înfiinţată în 1976. Avea menirea de a contribui la „educarea moral-civică a copiilor, în spiritul umanismului, al dragostei şi respectului faţă de patrie şi popor şi faţă de Partidul Comunist”. Această organizaţie politică a fost creaţia originală a lui Nicolae Ceauşescu care reuşea astfel, prin

înfiinţarea unei noi organizaţii de masă, să-i înregimenteze şi pe copiii de vârsta preşcolara şi şcolară mică. În nicio ţară a lagărului socialist european nu există o astfel de structură. Şoimii urmau să contribuie şi ei la construcţia „societăţii socialiste multilateral dezvoltate” şi la întărirea cultului personalităţii. Organizaţia îşi desfăşură întreaga activitate sub conducerea PCR, iar sarcina îndrumării activităţii îi revenea Organizaţiei Pionierilor.În cartea „Educaţia comunistă, patriotică, revoluţionară a şoimilor patriei”, volum editat de CNOP în 1985, sunt trasate sarcinile politico-educative pentru educatorii şoimilor patriei:” Cunoaşterea Drapelului PCR, recunoaşterea portretului tovarăşului Nicolae Ceauşescu şi al tovarăşei Elena Ceauşescu, informarea copiilor asupra înaltelor funcţii pe care le îndeplinesc pe linie de partid şi de stat, prezentarea unor aspecte semnificative din copilărie şi adolescenţa, a principalelor momente

din activitatea revoluţionară din trecut şi din ultimele decenii”. Uniforme ale şoimilor: fustiţa albastră/pantalon albastru, bluza portocalie cu epoleţi, funda roşie cu tricolor, şapca/pălărie albastră, ciorapi albi, ecuson. Pionierii. Elevii de până la 14 ani deţineau statutul de pionieri. Organizaţia pionierilor-etapă obligatorie a copilăriei, pentru unii, şi trambulina în carieră, pentru

alţii. La primirea în rândurile pionierilor, onoare ce revenea copiilor de clasa a II-a, care erau primiţi în rândurile viitoarei organizaţii de cei de clasa a IV-a, şcolarii depuneau angajamentul:” Eu... (numele şi prenumele), intrând în rândurile Organizaţiei Pionierilor, mă angajez să-mi iubesc patria, să învăţ bine, să fiu harnic şi disciplinat, să cinstesc cravata roşie cu tricolor.” Drumul către pionierat era accesibil tuturor elevilor din clasa a II-a, care îşi primeau noul statut în funcţie de rezultatele şcolare. Conform acestui criteriu, ei erau împărţiţi în mai multe grupe.În prima grupă se încadrau elevii cu rezultate şcolare foarte bune. Festivitatea investirii se desfăşura, de obicei, la Mausoleul de la Mărăşeşti, unde elevii claselor a II-a erau primiţi în această organizaţie de către colegii lor mai mari din clasa a IV-a. Pionierilor le erau înmânate cravate roşii

Trecutul recent


cu tricolorul, şi insigne de merit. Fetele purtau şapca albă, cămaşă albă şi fusta bleumarin plisata, iar băieţii pantaloni în locul fustei, la care se adăugă restul ţinutei menţionate mai sus. Următoarele grupe de pionieri, cu rezultate mai slabe, participau la o festivitate patriotică ce avea loc, în cele mai multe cazuri, în sala de clasă.În cadrul acestei ceremonii se recitau poezii patriotice dedicate preşedintelui ţării. Fetele purtau bentiţe albe împletite, croşetate sau cumpărate, din plastic.De asemenea, cele care aveau părul lung erau obligate să poarte două codiţe, la care trebuia să-şi aplice fundiţe sau pampoane. După ce toţi elevii unei clase erau numiţi pionieri, aceştia erau divizaţi în trei grupe. Prin vot deschis erau aleşi: comandantul de detaşament=şeful clasei, trei comandanţi de grupă. Aceştia se distingeau de ceilalţi prin faptul că purtau fie un şnur galben (comandantul de detaşament), fie unul roşu (comandantul de grupă). Acele şnururi puteau fi ataşate doar la costumul de pionier, care era îmbrăcat la diverse serbări şi evenimente festive. Tot prin vot (la care participau toţi elevii şcolii) era numit şi comandantul de unitate, căruia i se înmână un şnur albastru. Elevul care deţinea această funcţie avea datoria de a se menţine pe postul de cel mai distins elev al şcolii, ba mai mult de atât, se angaja să-şi asume o serie de răspunderi. UTC-iştii. În general, pionieratul „se purta” până la vârsta de 14 ani, după care tinerii deveneau utc-işti. Şi pentru a intra în rândurile acestora, era nevoie de o selecţie bine gândită, care respectă anumite rigori: părinţii trebuiau să fie muncitori, să nu fie de altă credinţă decât cea ortodoxă, să fie oameni simpli. Utc-iştii au devenit, ulterior, colaboratori şi informatori ai Securităţii.

REALIZATOR: CRISTINA MIHAELA MIRON, CLASA a X-a E

FonduldevânătoareAdam,situat înnorduljudeţuluiGalaţi,esterenumit încădepevremea luiCeauşescu.Aici,dictatorulaveaamenajatăocabană,locdedestinderedupăobositoarelevizitedelucrupemeleagurileMoldovei.CabanaestesituatăperazacomuneiDrăguşeni, lângăsatulAdam, înparteadenordajudeţuluiGalaţi. Capunctedeatracţieexistente înzonăarfi demenţionat un stejar secular care ar data dintimpuldomnieiluiŞtefanCelMare,iarlacca.5kmmănăstireaAdam. AjungemînAdamîntr-odimineaţămohorâtăde noiembrie, iar amabilitatea domnului primardepăşeşte cu mult aşteptările. Maşina oferită deprimărie zboarămâncând kilometrii, şi primul popasestelaMănăstireaAdam. Situată în nordul judeţului Galaţi, într-oregiunecuvechitradiţiimonahale,MănăstireaAdama reprezentat, de-a lungul îndelungatei sale istorii,unadintrecelemaiimportantecentrecălugăreştidinîntreagazonădesudaMoldovei. Prima aşezare monahală datează la AdamdelasfârşitulveaculuialXVI-lea.Conformtradiţiilorlocale, uncălugărvenit peaceste locuri i-apropusciobanului ce stăpânea peste codrii ţinutului săîntemeiezeunschitdesihaştri.Ciobanulaacceptat,

Cabana de vânătoare Adam

elînsuşiadevenitmonah,ajutândlaconstruireauneibisericuţe din lemn cu hramul Tuturor Sfinţilor şia câtorvachilii în jurul ei. Încădepe la 1595,s-auadunataicicălugăridinmaimultepărţi.Existăoicoanăfăcătoare deminuni aMaiciiDomnului, dispărută întimpul unei invazii păgâne devastatoare şi găsită,miraculos, într-unstejardingrădinamănăstirii,dupăplecarea prigonitorilor. Întreaga activitate a fostrevigorataînurmaunorseriiderenovări,realizându-seînacestsensconsolidareabisericii,alimentareacuapăcurentăşiamenajareaanexelorgospodăreşti.De-alungulistoriei,rolulspiritualalmănăstiriiAdameste unul deprimamărime.Puţinesuntmănăstirilecare s-au bucurat de o atât de mare căutare şifaima,unelementdeosebitfiindprezenţa,laAdam,a

Trecutul recent


IcoaneiMaiciiDomnuluifăcătoaredeminuni. Ajungem,înscurttimp,laobiectivulnostru.Îlavemcainterlocutorpedl.Ocheanu,celcareînprezentadministreazăcabană. Aflăm, la început,primeledetalii.Exterioare.Cabanadevânătoarea fostconstruită înanii 1979-1980,dinelementedezidăriecumortardeciment,cuparter,unetaj,iarlasubsolopivniţă.Iniţial,erautreidormitoare,dincaredouă laetajşiunul laparter.Construcţiaeradestinatăsăserveascăpentruodihnaşefuluistatului,ainvitaţilor,laacţiuniledevânătoareorganizatepefonduldelaAdam. Desigur,apariţiaînzonaaluiN.Ceauşescuimpunealuareademăsurisporitedesecuritate.Dincolodeacestemăsuri,sătenii auavutşiprivilegii.Dacăpriviţi acestedrumuri,observaţi căaspectul lorestesuperior multor căi de acces din ţară, ne atrage atenţia interlocutorul nostru.. Erau menţinute în stareperfectă,indiferentdeanotimp.Oricând,seputeauanunţamusafirideseamă,cumobilizaregeneralăpentrutoatăsuflareazonei. Partideledevânătoareeraurealesau“truncate”pentrusatisfacereaorgoliuluiconducătoruluiiubit.Vânatuleraperfectsănătos,pentrucăulteriorsăpoatăfivalorificat.Launadintrepartide,N.Ceauşescuavânat110mistreţi.Sănucreadăcinevacavânatulaparţineacuiva,nu.SeducealaabatoruldelângăBacău,undeeraupregătiţipentruexport. Dupărevoluţie,cabanăa fostpreluatăde InspectoratulSilvicGalaţi.Aservitnevoilordecazarepentruvânătoriistrăini.Întrucâtspaţiulerarelativredus,înanul1994s-auluatmăsuriderecompartimentareinterioară,prin împărţireasufrageriei,reuşindsăseamenajeze5dormitoarecucâtedouăpaturi fiecare,toatecubaieşiWCcomun.S-arealizatacoperişuldinşindrila,s-auconstruitsobedeteracotaînfiecarecameră,iarîncurteainterioarăs-aamenajatunfoişor.Întreanii2002-2004s-auexecutatlucrăriampledemodernizare.S-aînlocuittoatătâmplăriadelemncuunadintermopan,s-aînlocuitsistemuldeîncălzirecusobecuîncălzirecentrală,s-auînlocuittotmobilierul, lenjeriaşi instalaţiadeiluminare,s-audotattoatecamerelecutelevizoare,s-amodernizatşireutilatbucătăria,s-aurecompartimentatşiutilatbăile,aşaîncât

trei camere au baie proprie.De asemenea, s-a înlocuit învelitoarea clădirii cu una tipLindab,dându-icabaneiunaspectfoartemodern.Plimbărileprinpădure,organizareaunorziledepescuitladiverşiproprietarideiazuridinzonăsuntatracţiilecurente.Îninteriorulcabaneidevânătoare,nuaufostlucruridevaloare. Totuleraextremdesimplu.Uneori,cândseanunţăovizităiminentă,seîmpodobeainteriorulcustraiepopulare.Singurăpiesăderezistenţăerareprezentatădeosobăşemineudepela1908,carepoatefiadmirataşiastăzi,înstareperfectădefuncţionare.IarîncurteacabaneiseînalţăunstejardesprecaresespunecăestedintimpulluiŞtefancelMare. Maidămîncăodatăocolcuprivireazonei,nepropunemsărevenim,cândvamaificuputinţă.Maipresusdetoatemulţumimgazdelorpentruamabilitateşipentrudisponibilitateadeaevoca,chiarşipentrunişteadolescenţi,imagineaunorzilecumultpreaîndepărtate.

AndradaTătărucă,GabrielMateiCls.AXIaI

Femei în închisorile comuniste În perioada comunismului în România, foarte multe persoane au fost arestate din motive politice. În afara închisorilor mixte au existat unele rezervate exclusiv femeilor: Mislea, Mărgineni, Miercurea Ciuc, Dumbrăveni sau Arad. Naşterea, maternitatea capătă cu totul alte dimensiuni în acel univers. De aceea prezentăm două cazuri de femei închise şi despărţite în mod tragic de copiii lor. Iuliana Preduţ a fost condamnată la 12 ani de detenţie pentru ajutorul dat partizanilor din Munţii Făgăraşului. La 28 august 1958 a născut în închisoarea Văcăreşti o fetiţă pe care a numit-o Libertatea-Justiţia. După trei luni de la naştere, copilul i-a fost luat şi transferat la orfelinatul Sf. Ecaterina. Ioana Voicu Arnăuţoiu, fiica lui Toma Arnăuţoiu şi a Mariei Plop s-a născut în 1956 la “Râpele cu brazi”, un adăpost pe versantul sudic al munţilor Făgăraş, unde se refugiase o parte din grupul luptătorilor anticomunişti din Nucşoara. Tatăl a fost executat în 1959 la Jilava, iar mama, condamnată la muncă silnică pe viaţă, a murit în închisoarea de la Miercurea-Ciuc, în 1962. Fiica a fost internată într-un orfelinat şi şi-a putut cunoaşte adevărata identitate abia în 1990.

Alina Ignat, clasa a X-a E

Trecutul recent


Gheorghe I. Brătianu (1898 – 1953) – istoric şi om politic. Profesor universitar şi academi-cian. Este fiul lui Ion I.C. (Ionel) Brătianu. A fost arestat la 6 mai 1950 („noaptea demnitarilor”) şi întemniţat la Sighet fără să fi fost judecat şi condamnat în prealabil. A murit în penitenciar la 27 aprilie 1953.

Dumitru Caracostea (1879 – 1964) – filolog, critic şi istoric literar. Profesor universitar şi membru al Academiei Române, fost elev al lui Titu Maiorescu. A fost ministru al Educaţiei Naţionale. Arestat la 5 mai 1950 în cel mai important lot de foşti demni-tari şi oameni publici ai fostelor regimuri („noaptea demnitarilor”), a fost trimis la penitenciarul Sighet. Avea 71 de ani, iar fişa de penitenciar enumera un lung şir de afecţiuni, căpătate probabil în detenţie:

„insomnii grele, bronşită cronică, tahicardie”. Ca şi în cazul celorlalţi demnitari arestaţi în acelaşi lot, rubricile privind man-datul de arestare, sentinţa judecătorească şi pedeapsa sunt goale.Corneliu Coposu (1914 – 1995) – jurist şi om politic ţărănist. Fost secretar personal şi secretar politic al lui Iuliu Maniu. În perioada 23 au-gust – 6 noiembrie 1944 a fost direc-tor de cabinet la Preşedinţia Consiliului de Miniştri, iar în 1946 a devenit sec-retar general-adjunct al P.N.Ţ. Decorat cu „Legiunea de Onoare” a Franţei, a fost preşedinte al P.N.Ţ.C.D. în perioada 1989-1995. A fost arestat la 14 iulie 1947 şi internat, asemenea întregii conduceri a P.N.Ţ. În fişa de deţinut găsim sentinţa Tribunalului Militar Bucureşti prin care este condamnat la 15 ani de închisoare pentru „activitate intensă contra clasei muncitoare”. A trecut prin închisorile militare Malmaison şi Uranus, prin penitenciarele Văcăreşti, Piteşti, Craiova, Jilava, Gh-erla, Aiud, Sighet şi Râmnicu Sărat, şi prin lagărele Ghencea, Canal şi Popeşti-Leordeni. A fost eliberat la 9 iulie 1962 şi i s-a stabilit domiciliu obligatoriu în comună Rubla, lângă Brăila.

Galeriu Constantin (1918 – 2003) – teolog, preot şi duhovnic. Paroh al bisericii Sfântul Silvestru (din 1974) şi vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor (din 1990). Autor a numeroase lucrări şi cărţi bisericeşti, părintele Galeriu a fost, între al-tele, preşedinte de onoare al Ligii Culturale a Românilor de Pretutindeni. A fost arestat mai întâi în anul 1951 pentru o perioadă de

două luni. La 15 august 1952 a fost internat pentru o perioadă de 60 de luni pe motivul că fusese membru al PNL. A fost eliberat la 23 octombrie 1953. Pe parcursul celor două perioade de detenţie a trecut prin penitenciarul Văcăreşti şi prin coloniile de muncă de la Peninsula, Galeş şi Valea Neagră.

Paul Goma (1935 -) – scriitor, disident şi militant anti-comunist. Cel mai cunoscut opozant al regimului atât cât s-a aflat în ţară cât şi după ce a fost forţat să emigreze în Franţa. Autor a numeroase volume, între care „Durerile facerii”, „Ostinato” sau „Culoarea cur-cubeului”. A aderat în 1977 la mişcarea „Charta 77”, iniţiată în Cehoslovacia, atrăgând prin gestul său mai mulţi români, motiv pentru care a fost silit să plece din ţară. În exil a rămas unul

dintre cei mai vocali critici ai regimului, devenind astfel una din ţintele denigrării şi chiar victima unei tentative de asasinat. A fost arestat prima dată la 24 noiembrie 1956, atunci când, în timpul Revoluţiei din Ungaria, a citit pasaje din romanul „Durerile fac-erii”, în care erau descrise abuzurile colectivizării. Administrativ, a fost reţinut pentru instigare publică. A fost condamnat la 2 ani corecţie, fiind depus în penitenciarul Jilava abia la 13 aprilie 1957. Ulterior a fost transferat la Codlea şi apoi la Gherla, fiind eliberat la 21 noiembrie 1958 prin rezoluţie de expirare a pedepsei. A fost trimis cu domiciliu obligatoriu în Bărăgan, la Lăţeşti. A mai fost arestat şi bătut o dată de Securitate, vreme de o lună, în aprilie 1977, după aderarea la “Charta 77”. Mircea Ionescu-Quintus (1917 -) – om politic, de profesie avocat. Membru PNL încă din anii ’30, a fost ales după Revoluţie vicepreşedinte (1990-1992) şi apoi preşedinte (1992-2001) al partidului. Între 2002 şi 2006 a fost preşedinte de onoare al PNL, funcţie din care a ales să-şi dea demisia pentru că a primit din partea CNSAS decizie de poliţie politică. A deţinut portofoliul de ministru al Justiţiei în guvernul Stolojan (1991-1992) şi funcţiile de vicepreşedinte şi apoi preşedinte al Senatului în legislatura 1996 – 2000. În calitatea sa de fost veteran de război, a primit în aprilie 2009 gradul de general de brigadă în retragere prin decret prezidenţial. A fost arestat în mai multe rânduri. La 16 august 1952 a fost internat pentru 60 de luni pe motivul apartenenţei la PNL, fiind eliberat la 30 aprilie 1954. Şi-a ispăşit pedeapsa în coloniile de la Canal şi în cea de la Valea Neagră.

Selecţie propusă de Alina Ignat, clasa a X-a E

Personalităţi arestate în timpul regimului comunist în România

Trecutul recent


LIMBAJUL DE LEMN

NICOLAE CEAUŞESCU DESPRE PARTID ŞI REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNIA,

“Este ştiut că ţelul suprem al activităţii partidului nostru este fericirea poporului, ferici-rea omului. Tot ceea ce construim azi, tot ceea ce ne propunem pentru viitor este destinat acestui scop înalt.De aici şi preocuparea partidului nostru de a perfecţiona continuu activitatea economică şi socială, de a crea condiţii că omul societăţii socialiste romane să se poată manifesta multilateral, liber şi stăpân pe destinele sale, să-şi poată făuri în mod conştient propriul viitor, viitorul României comuniste.” (Nicolae Ceauşescu, “Cuvântare în adunarea populară din Iaşi”, 1968) “Partidul nostru promovează cu fermitate principiile unei profunde echităţi sociale şi repartiţia fondurilor de consum în societate, în recompensarea materială a aportului fiecărui cetăţean la crearea avuţiei naţionale, la propăşirea patriei. S-au luat măsuri menite să înlăture sursele unor inegalităţi nejustificate în sfera veniturilor populaţiei, să asigure aplicarea consecvenţă în toate compartimentele societăţii a criteriilor socialiste de retribuţie.” (Nicolae Ceauşescu,” 120 de ani de la Revoluţia din 1848”, 1968) “În socialism masele participă la activitatea de conducere a treburilor statului.Cu cât înaintăm pe calea desăvârşirii construcţiei socialiste, participarea celor ce muncesc la rezolvarea problemelor vieţii sociale se extinde, se lărgeşte democraţia socialistă.” (Nicolae Ceauşescu,” Raport cu privire la proiectul de Constituţie a Republicii Socialiste România”, 1965)

Selecţie: Alina Ignat, clasa a X-a E

UMBRE DIN TRECUT

De-a lungul secolelor, Galaţiul s-a constituit într-o aşezare cosmopolită, în care tradiţia, multiculturalitatea, perseverenţa şi performanţele locuitorilor săi s-au îmbinat pentru a edifica unul din cele mai importante oraşe ale României şi unul din marile porturi de la Dunăre.

Sunt multe locuri frumoase în oraş. Ce ştim noi despre ele? Ce cunoaştem din istoria lor îndepărtată, nouă? Mai nimic. Iată de ce ne-am propus astăzi să vă invităm la un tur real, nu imaginar, în fosta Casa de oaspeţi a judeţului.În timpul comunismului, (în anii aceia grei, despre care noi auzim din poveştile părinţilor şi bunicilor noştri) revenea şefului statului de atunci, Nicolae Ceauşescu. Mai exact spus, era sub directa coordonare a judeţenei de partid. Domeniul a fost luat, în perioada comunismului şi a fost folosit de partid drept casă de oaspeţi pentru înalţii demnitari ce ajungeau în oraş.

Imobilul, aflat pe strada Eroilor nr.10, a fost construit la începutul secolului XX. şi a fost sediul Consulatului cehoslovac.

Intrând în proprietatea publică a judeţului Galaţi, a fost Casa de Oaspeţi pentru Nicolae Ceauşescu, preşedintele Republicii Socialiste România până în decembrie 1989. Din 1990 a purtat denumirea de “Casa Artei”, fiind sediul Inspectoratului Judeţean pentru Cultura Galaţi. Din noiembrie 2000, imobilul devine sediul Consiliului Judeţului Galaţi. Clădirea are aceeaşi structură de odinioară: subsol, parter şi etaj. La subsol se afla o centrală termică pe motorina, un grup electrogen propriu, iar în parcul împrejmuit cu un gard uriaş era un puţ de 80-100m pentru apă. Tot aici se afla punctul tehnic al clădirii.

La vremea aceea de tristă amintire, casa era administrată de Gospodăria de Partid, care avea în subordine hotelul Faleza, Casa de Oaspeţi, o gospodărie cu 1200 ha de pământ, ferma zootehnică, abator, UAP specială. Deşi dispuneau de tot ce am consemnat mai sus, aprovizionarea cu alimente se făcea de la Bucureşti.

La parter se află două săli mari de primire şi câteva birouri. Etajul are 3 apartamente, mobila este româneasca, sculptată; fiecare încăpere cu baie proprie. Aici ar fi trebuit să doarmă secretarul general şi soţia Dar, deşi pregătirile erau făcute, niciodată nu au dormit în această casă de

Trecutul recent


oaspeţi. La vizitele în judeţ, mergeau la Casa de oaspeţi de la Lacul Sărat (Brăila) sau la Cabana de Vânătoare Adam (Dăscălescu, fostul prim- secretar al judeţului, fiind şi el mare amator de vânătoare de mistreţi). Erau pregătite toate reşedinţele, Galaţi, Brăila, Adam, dar, din motive de securitate, nu se ştia cu precizie unde vor fi cazaţi. De ce atâta securitate? Spaima unor posibile atentate, ca în cazul lui Fidel Castro, determinau conducerea spre maximă vigilenta. În Galaţi, deşi casa a fost pregătită de zeci de ori, cuplul de conducători nu a dormit niciodată. Nicolae Ceauşescu avea o problemă cu oraşul Galaţi, pentru că fostul conducător, Gh. Gheorghiu -Dej era bârlădean, Bârladul aparţinuse cândva Galaţiului (Covurluiului). Iată şi motivul pentru care s-a opus unirii celor două oraşe, Galaţi şi Brăila, atunci când a fost propus acest lucru.

Casa dispunea de serviciile unui birou special de poliţie şi ale unui ofiţer de securitate. Aceştia aveau în subordine toţi angajaţii şi pregăteau evenimentul cu mare atenţie. În 24 de ore, la Promex -Brăila, în Şantierul Naval şi Combinatul Siderurgic Galaţi se puteau produce tancuri, dacă securitatea cerea acest lucru.

Curiozitatea gălăţenilor era sporită de gardurile imense, înalte, compacte, ce înconjurau parcul. Paza era pe măsură; devenea suspect oricine se apropia primejdios de mult de gardul vilei, întârzia mai mult prin zonă sau deranja cu vreo întrebare.

Iată însă că evenimentele de după 1990, determina cedarea clădirii Clubului de Artă care organizează la parter o cafenea literară, iar la etaj, Direcţia de Cultură şi Artă. În casă mică îşi găseşte sediul o editură de carte. Din 2000, Direcţia de cultură se mută la Muzeul de Artă, clădirea intra în patrimoniul Consiliului Judeţean. Nefiind revendicata de nimeni, este propusă pentru restaurări. Reparaţia capitală păstrează elementele spectaculoase (şemineul şi lambriul, scara interioară din holul principal). Au fost evitate modernismele, constructorii reuşind să păstreze dantelăria existenta în trecut pe geamuri, închizând balcoanele pentru o mai bună conservare. Administrarea unei astfel de clădiri este dificilă, casa fiind pretenţioasă, ţin să precizeze actualele gazde. La plecare, închidem uşa cu grijă, să nu deranjăm umbrele trecutului. Păşim împovăraţi de gânduri, lăsăm imaginaţia liberă şi gândim... Oare am mai fi fost liberi dacă am fi forţat intrările să vizităm casa, atunci când destinaţia ei era pentru cazarea cuplului de conducători iubiţi?????? Nuuuuuuuu... Mai bine hai să revenim în prezent, şi să admirăm clădirea, pentru frumuseţea ei arhitectonica. Vă invităm şi pe voi să veniţi pe urmele noastre. E permisă intrarea!

Andrada Tătărucă, Gabriel Matei, Cls. A XI a I

Cărţile semnate de Nicolae Ceauşescu sau cele cu “Omagii” aduse “Geniului”, sunt scoase la vânzare pentru mii de euro pe Internet. Exista şi o explicaţie a acestui fenomen. Totul pare să fi pornit de la un legendar cetăţean german, de-spre care se spune că ar fi dat sute sau chiar mii de dolari pe un volum din “Omagiu”, imediat după căderea regimului, scrie Evenimentul Zilei. Datorită acestui cetăţean german, a cărui identitate s-a pierdut printre cărţile prăfuite din anticariate, câţiva capitalişti veroşi au stabilit preţul acestor cărţi la sume fabuloase. Astfel, 2.000 de euro costa pe site-urile de vânzări on-line volumul “Omagiu lui Nicolae Ceauşescu”, publicat la Editura Politică în 1973. Scriitorul Radu Paraschivescu, “pe atunci un simplu pro-fesor de engleza, membru de partid, nu se miră ca volumele dedicate dictatorului au ajuns să coste bani buni.Uitaţi cum arată un astfel de anunţ: ‚‚Vând

“Omagiile” lui Ceauşescu, scoase la vânzare pentru mii de euro

OMAGIU Nicolae Ceauşescu ediţia 1973, stare bună, preţ 1899 euro negociabil.’’

Simona

Trecutul recent


Cu glasul ţării, la mulţi ani!

Figura-I luminată de ochi ce văd departe,Un dar frumos al harnicei naturi,Şi blândă energie ivită-n trăsături,E un model perpetuu pentru arte.

Iar forţa ce emană din nobila-i fiinţăŞi concentrarea care se aşterne în priviri,Materiei să-I afle secrete pâlpâiri,Rămâne un model pentru ştiinţă.Îngemănat efigiu, în vreme rea sau bună,Cu cel ce ne conduce fiind mereu alături,În primăvară, în iarna cu omături,Ei sunt, sub cerul ţării, împreună.

Ast neam de muncitori şi de ţăraniGăseşte-ne fapta sa un nobil înţeles,Un stalucit exemplu şi un crez,Să îi uram cu glasul ţăriiLa mulţi anI!

VIRGIL TEODORESCU

Primei femei a ţării

E datina străbună cinstirea celor care,În vreme de răscruce, au rechemat la viaţăEmblema libertăţii pe-a gliei noastre faţă –Speranţa României de veacuri muncitoare.

Această zi senină cu albe flori în braţe,Îmbracă iarăşi straiul curat de sărbătoare -Ea este ziua acelei Femei cutezătoareÎn lupta dusă pentru o nouă dimineaţă.

Un gând curat Femeii de oameni iubitoare,Şi mamei devotate, savantei de renume,Un gând visând la pace şi linişte în lume,Un gând că primăvara, că mugurul de floare.

Cinstim prin Ea voinţă şi forţa exemplară –Urcând, cu noi alături, pe culmi iubita ţară!

SANDU ŞTEFĂNESCU

Cu bucurie-naltă şi deplină

Vi-s anii culme luminoasă, vieDe luptă, muncă, vrere temerară,Viaţa – o continuă facileDe dragoste supremă pentru ţară.

În grele vremi, scrutând adâncul zării,Crezut-aţi dârză-n comunista steaŞi azi, lângă Bărbatul demn al ţării,Vegheaţi că munca rod bogat să dea.

Şi iată: trează, fapta dumneavoastrăÎnscrisă ni-i în inimi, cu ardoare,Străluminând în conştiinţa noastrăCa un sublim buchet de flori solare.

De-aceea, azi, când peste zori de ţarăNinge cu vise în superb alai,Întreaga ţară, mândră, vă-nconjoaraCu dragoste-n strămoşescul plai.

ION SEGARCEANU

* extrase din revista Femeia, anul 1986 – cu ocazia zilei de naştere a Elenei Ceauşescu

Selecţie făcută de Alina Ignat, clasa a X-a E

Respectuos omagiu tovarăşei ELENA CEAUŞESCUMILITANT DE FRUNTE AL PARTIDULUI ŞI STATULUI, EMINENTA PERSONALITATE

A ŞTIINŢEI ROMANEŞTI ŞI MONDIALE

Trecutul recent


Rafturi grele de comunism

Aşa cum timpul îşi eternizează paşii în viaţa fiecăruia dinte noi, schimbându-ne atât înfăţişarea cât şi mentalitatea, la fel şi cărţile îşi lăsă amprenta în sufletele noastre, indiferent de perioadă din care fac parte. Pentru a înţelege mai bine această cugetare, am considerat că soluţia convenabilă este să pătrund în lumea lor, a cărţilor, găzduita cu generozitate între pereţii bibliotecii. Păşesc printre rafturi şi simt cum fiecare carte îşi spune povestea adunată cu trudă, prin secole. Răsfoind la întâmplare pagini scrise de Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Mircea Eliade, dar şi de Jules Verne, Mark Twain sau J. K. Rowling, am ajuns la concluzia că toţi aceştia contribuie la îmbogăţirea imaginaţiei noastre, oferindu-ne şansă să descoperim lumea de dincolo de existenţa noastră obişnuită. Astăzi ne bucurăm de o literatură diversificată, avem posibilitatea să alegem preferenţial, din volumele expuse pe standurile aşezate la fiecare colţ de stradă. Din păcate, după părerea, mea nu ştim să profităm de această oportunitate, trecând nepăsători pe lângă standuri, limitându-ne să cumpărăm manuale la începutul fiecărui an şcolar. Brusc, în mintea mea a apărut o întrebare: Oare ce se afla pe rafturile acestei biblioteci acum patruzeci de ani? Am apelat la doamna bibliotecară care mi-a înţeles intenţia şi m-a lăsat să descopăr singura răspunsul într-un registru vechi care adăpostea titlurile numeroaselor cărţi ce constituiau sursa de cunoaştere a copiilor de altădată, a părinţilor de astăzi. Astfel, am constatat că rafturi în-tregi erau ocupate de operele nemuritoare ale lui Nicolae Ceauşescu.

Comunismul

Moto:” Fie ca urile să amorțească! Dar trebuie să rămână amintirile, pentru că atâtea nenorociri, atâtea suferințe să nu fie niciodată pierdute pentru experiența oamenilor.” (Jules Michelet).

Comunismul care s-a pretins o nouă civilizație, superioară celei capitaliste pe care a negat-o cu pasiune, a forțat sute de oameni să trăiască într-un univers închis, represiv și umilitor. Comunismul a fost o concepție utopică, înrădăcinată în visul suprimării, cu orice preț, a proprietății private și a constituirii unui univers al egalității totale. Oamenii au rezistat în diferite feluri, au existat diverse grade de opoziție, dar și mai multe feluri de complicitate. Trebuie astfel să onorăm memoria celor care au murit rezistând sistemului, de la cei care au murit în închisoare și până la cei bătuți sau încarcerați în timpul lui Nicolae Ceaușescu.De exemplu, prima victimă a regimului comunist, decedată în închisoare, a fost Mihai Cărare inculpat pentru „crime împotriva umanității”.Al doilea deces a fost al lui Ștefan Gavăt, acuzat de “crimă de dezastru al țării” și condamnat la moarte. Dintre personalitățile cu statut de deținuți politici, îi amintim pe Gheorghe I.

Pe câteva pagini de registru erau înregistrate mai mult de treizeci de volume, intitulate, Expunere/Cuvântare la Planarea Comitetului Central al Partidului Comunist Roman”. Peste alte câteva foi, vreo patruzeci de cărţi cu titlul, Raport la cel de-al 13 lea Congres”, având acelaşi autor. Nu ştiu despre ce era vorba în conţinutul lor, dar, raportându-mă la titlu, îmi dau seama că majoritatea aveau ca tematica evoluţia regimului impus cu stricteţe de dicta-torul roman. Toate aveau menirea să formeze, încă de la cele mai fragede vârste, caracterul unor cetăţeni cu înalte valori morale, care să se ridice la nivelul aşteptărilor lui Ceauşescu. În conţinutul acestora erau prezentate planurile de dezvoltare ale României, cu scopul de a deveni o ţară prosperă, multilateral dezvoltată. După 1990, odată cu sfârşitul acestui regim, volumele care constituiau o modalitate de impunere a comunismului, au încetat să fie publicate, reprezentând, probabil, surse de materii prime pentru viitoarele opera, care vor colora mai intens lumea ce abia prindea contur. Literatura reprezintă doar un criteriu de diferenţiere a celor două perioade, dar ecourile lumii “tovarăşului Ceauşescu” se aud şi astăzi în sufletele celor care au trăit în acele vremuri.

Presura Alexandra şi Pintilie Mădălina

Trecutul recent


Brătianu, istoric, profesor universitar. Nu a putut suporta torturile suferite, s-a sinucis prin strangulare în închisoarea din Sighet și Iuliu Maniu, fiind unul dintre cei mai importanți oameni de stat din istoria României, fost prim ministru, a murit în închisoarea de la Sighet. Unele crime principale comise de regimul comunist ar fi abandonarea intereselor naționale, persecuţia minorităţilor etnice, crearea de lagăre pentru copiii fără părinți sau cu handicap, reprimarea mișcărilor și acțiunilor studențești, arestarea ţăranilor oponenți colectivizării, masacrarea cetățenilor din ordinul lui Nicolae Ceauşescu și impunerea unor norme aberante privitoare la „alimentația rațională”, înfometarea populației, oprirea căldurii și starea de mizerie la care regimul a condus un întreg popor.Instaurarea comunismului în România a afectat foarte mult dezvoltarea statului. Acest regim totalitar și-a lăsat amprenta chiar până-n zilele noastre. Condițiile grele de tari din aceea perioadă au rămas ca un coșmar în mintea celor care le-au întâlnit. LAURA Sterian, Clasa a X E

În timpul regimului comunist din România, şeful statului, Nicolae Ceauşescu, cumula funcţia de preşedinte al republicii, secretar general al Partidului Comunist Roman, comandant suprem al forţelor armate, preşedinte al Consiliului de Stat şi altele. În posturile de conducere importante erau persoane din familia dictatorului sau din grupul apropiaţilor săi. Parlamentul ţării adoptă automat legile propuse de şeful statului.

S-au luat o mulţime de decizii eronate, fără să existe împotrivire din partea acestor persoane.

De pildă, printr-o lege dată, fiecare femeie avea obligaţia de a da naştere la cel puţin patru copii înainte de a avea dreptul să întrerupă legal o sarcină. Acest decret a avut drept consecinţă trimiterea în orfelinate a multor copii nedoriţi de către familii care nu aveau mijloace pentru ai creşte. Unii dintre ei au devenit copii ai străzii, fenomen rămas încă nerezolvat la mulţi ani după revoluţie.

Au fost construite fabrici care nu aveau la îndemână materie primă şi nu au produs niciodată.

Artiştii i-au închinat nenumărate opere, presa şi manualele şcolare erau pline de pozele şi de “indicaţiile”sale, propagandă de partid şi de stat îl prezentă ca pe cel mai mare erou al romanilor şi că pe unul dintre cei mai mari gânditori şi oameni politici contemporani.

Nicolae Ceauşescu nu tolera nici un fel de critici ale măsurilor sale aberante şi s-a înconjurat de un lux orbitor, în timp ce populaţia din România suferea de foame şi frig.

Unele dintre drasticile legi impuse de Nicolae Ceauşescu sunt: elevii nu aveau voie să intre în biserica să asculte slujbele religioase; cartelarea produselor alimentare, alimentele erau restricţionate de exemplu o pâine pe zi de persoană, iar întâietate aveau oamenii statului, în cazul în care se discuta ceva împotriva conducătorului se luau măsuri grave precum: violenţă fizică, închisoare. Fiecare cetăţean, după ce împlinea vârsta de 18 ani, era obligat să meargă în armată, iar apoi să muncească.

Pe termen scurt, se părea că Ceauşescu va realiza o îmbunătăţire a condiţiilor de viaţă şi o creştere economică. De fapt, a aplicat tactica “slăbirii şurubului”, pentru a diminua nemulţumirile care se acumulaseră împotriva regimului şi a propriei sale persoane.

Ceauşescu nu a făcut decât să-şi consolideze puterea personală, instaurând o dictatură cum nu a mai existat alta în istoria romanilor. Securitatea, deşi nu mai omora mii de oameni, supraveghea cu atenţie orice gest sau acţiune de împotrivire.

“Cum să reflectez eu, sau colegii mei, chiar şi cei plecaţi de curând din ţară, realitatea acestui petic de hârtie cu care un locuitor al unui oraş (Braşov), odinioară atât de înfloritor şi bogat, poate cumpăra, pe zi, 300 grame de pâine? Cum să putem noi înţelege un stat care se pretinde responsabil, dar care, după 40 de ani de pace, tipăreşte în josul cartelei avertismentul:<<pierderea ei anulează dreptul de a mai ridica pâinea>>...?”

Vlad Georgescu

Cine este comunismul? Mărturii

Trecutul recent


“De-ar şti lumea asta ce cânt”

În 1926 pe pământ luncăviţean, ţinut al teiului răsare un puiet, cuvântător al dragostei şi dorului, Puiu (Traian) Spiru. Sufletul Cântecului Dobrogean, aşa cum a fost denumit în urma numeroaselor comori ce le-a lăsat moştenire graiului dobrogean, s-a în-dreptat spre Conservator în urma chemării profunde a muzicii şi pictu-rii. Deoarece făcea parte dintr-o familie înstărită, atunci când se afla în floarea tinereţii, când vedea în faţă un viitor strălucit precum notele muzi-cale descrise de condeiul său, o veste îngrijorătoare îi ruinează speranţele. Părinţii i-au fost trimişi la Canal de către Partid, iar toate proprietăţile confiscate. Aici se deschid porţile unui destin zbuciumat, nedrept, pe care noi, imaginea zilei de mâine, nu-l vom putea înţelege pe deplin, dar mă voi strădui să vă aduc la cunoştinţă lucruri care nu le-am apucat trai şi simţi. Astfel ne putem gândi care dintre noi s-ar fi putut afla în locul celui ce noi nu am căutat al cunoaşte, deşi teiul ne-a cunoscut pe toţi culegându-i flo-rile de mai” Averea mea sunteţi voi toţi, iubiţii mei/Ce-mi ascultaţi acum Cuvântul Dragostei”. Datorită unei mari erori a Regimului Comunist, aceea de a pedepsi copii celor bogaţi, el este exmatriculat de la Conservator şi tri-mis la muncă silnică printre uriaşii Bicazului. Tot acest timp este bătut şi batjocorit de “noii” lideri de Partid, ajungând la un dezechilibru psihic. Dorul de satul natal îl determină în 1948 să scrie cântecul “La Dobrogea” în care îşi imaginează drumul plin de obstacole al întoarcerii spre casă “Să trec munţii spre câmpie, să trec Dunărea/Să văd balta argintie, ah la Dobrogea”. Cântecul, scris printre deţinuţi, a fost readaptat continuu şi s-a răspândit, dar din păcate nu în formă originală. Tot din minunatele versuri ale aceluiaşi cântec s-a născut “La Chilia-n port”, având aceeaşi linie melodică. O altă variantă este cea cântată de Ştefan Ior-dache în “Cel mai iubit dintre pământeni”. După “reeducare” i se oferă slujba de pictor în Şantierul Naval Galaţi, pictând propaganda Partidului. Af-lat pe malul celălalt al Dunării şi interzicându-i-se întoarcerea în sat, el compune 200 de cântece despre Luncaviţa şi Dobrogea, printre care:” De-ar şti lumea asta ce cânt”;” Balada Dobrogeană”;” Ghiocel de la Luncaviţa”;” Ca la Luncaviţa”;” Ah lăsaţi-mă să mor”;” Unde-mi este acordeonul meu”. Prin intermediul lor dăruindu-ne sufletul său în versuri armonioase. În unele nopţi, pe ascuns, îşi vizita satul şi foştii colegi, iar atunci când era prins era bătut de conducerea comunistă. După mulţi ani trăiţi printre străini, Puiu Spiru este regăsit de un vaporean din Luncaviţa care îl înregistrează pe un magnetofon. Aşa s-au păstrat cântecele cărora o fiinţă înzestrată cu un incredibil spirit luptător le-a dat viaţă. Sfârşitul Revoluţiei a însemnat pentru compozitor pierderea întregii averi şi refugierea într-o garsonieră din Galaţi. În 2000, actualul primar al comunei Luncaviţa, Ilie Stefan, găseşte banda de magnetofon cu melodiile lui, şi împreună formaţia Kramma renaşte de Sfinţii Petru şi Pavel odată cu “Sărbătoarea Teilor”, o veche tradiţie interzisă de conducerea ateistă. Drept urmare a acestui eveniment, compozitorul, este declarat “Cetăţean de ono-are al comunei Luncaviţa”. Sufletul său chinuit şi îndurerat, umplut cu un dor nestins de vatra mamă şi cei ce i-au dat viaţa, s-a ridicat la ceruri la fel de trist în data de 24 august 2010. Oare de ce nu i-a fost ascultată ruga ce ne-a transmis-o atât de profund în versurile sale? “De-o fi să mor prin străini nu lăsaţi/Inimioara mea, dobrogeanca mea, /Duceţi-o-n pădurea de fagi şi-o-ngropaţi, /La Luncaviţa, La Luncaviţa.” (Vaporaşul 1950). O mare valoare a comunităţii a fost înmormântată în cimitirul săracilor din Galaţi. Despre viaţa sa, sentimentele şi tristeţile generate de cei din jurul său care s-au afirmat prin el, se pot spune multe, dar Puiu Spiru ne-a încredinţat averea lui lăsându-ne mai mult decât nişte simple vorbe, ne-a făcut prietenii lui impunându-ne plăcut şi subtil să-i ascultăm durerea” Mă bucur şi de tinerii ce nu m-au cunoscut/Dar cântecele mele şi lor le-ar fi plăcut”. Prin hotărârea consiliului local al Comunei Luncaviţa s-a decis ca în 2011/2012, la Valea Fagilor să se construiască un Mausoleu în cinstea lui Puiu Spiru şi aşa cum prevăd legile Statului Român, după 7 ani de la deces, corpul său să fie adus aici pentru a se împlini profeţia unui alt cântec ‚‚ Să mă-ngroape în pădurea mea, sub bătrânii tei/Unde am căutat cândva, Floarea dragostei’’

Simona

Trecutul recent


“Remarcabilînlegăturăcuceamtrăitîmpreunăesteurmătorullucru:tatanumi-alăsatniciodatăimpresiacăecevacenuaşputeaface.”

1.Eu:Tati,carecrezicăerauavantajelepecarecasportivleaveaiînvremeacomunismuluifaţăderestulpopulaţiei?

Tati:Acesteavantaje leresimţeamcândplecămcuechipaîncantonamente:vedeamlucrurinoi,cunoşteampersoane interesante.Cândpărăseamtara,aveamocazia să aduc la întoarcere lucruri care pe aceavremenusegăseaupreauşor,cumarfiunvideosauuncasetofon.Obiectecare,acum,parcevaobişnuit,de care dispun toţi. Înainte, cineva care avea aşacevaşimaialesdeocalitatesuperioarăeragrozav.

2.Eu:Mi-aipovestitcăunuldincantonamenteafostînJaponia;deceafostnevoiepentruaputeaieşidinţarăşicumţis-apărutaceastăexperienţă?

Tati: Acel cantonament a durat trei săptămâni şia fost cu totul deosebit.Nivelul de trăi era foarteridicatfaţădecumeralanoi.Priveaiînjurşirealizaicâtdeînapoiaţierammai întoate.Pentruaieşidinţaraamavutnevoiedeviză,lucrucarenuseobţineadelocuşorpeaceavreme.Experienţaînsineafostunaplăcută,eracaşicumaifievoluatcuosutădeani.Lapăşireaînţaraamrevenitlarealitateapecarenuoputeainega.

3.Eu: Totuşi sportul era mult mai încurajat decâtesteacum.Încecondiţiişicumeraţirăsplătiţipentruefortuldepus?

Tati: Sportul era încurajat prin faptul că erau banipentru sport, antrenamentele erau serioase:dimineaţa şi seară (minim); interesul era mai mare:seveneaprinşcolişiaveaulocpreselecţii,teformaudemic.Carăsplatănueravorbadebanicaastăzi,erapurşisimplurăsplatasufletească,satisfacţiadesineşi,normal,diferitetrofee,diplomesaumedalii.

4.Eu:Nepoţidescriesentimentuldemândrieşialtelucruripecarelesimţeaidatorităfaptuluicăaijucatlanaţionalăşireprezentaiţară?

Tati:Mândriapecareosimţiatuncicândîţicântaimnulînaintedemeciesteimpresionantăsentimentuldepatriotism,faptulcăîţireprezinţiţara,iarpentruacestlucrutrebuiasăfiiprintreceimaibuni,printreelite ceea ce simţeai îţi umplea inima de bucurie

Interviu familial

faptulcănoieramsinguriicareaveauregimcomunistfaţă de celelalteechipe adverse şicu toate acesteape majoritatea; cuo singură excepţie:Norvegia, le-amînvins, se poatenumiperformanţă.

5.Eu: În ciudafaptului că hockeiuleste un sport maiagresiv, ideea deunitate, spiritul deechipăşifair-play-uleraumaidezvoltateatunci?

Tati: În primul rândhocheiul doar pareun sport agresiv. În structura sa este un sportextremdecomplex.Estelegăturatacugheaţăcarenuesteunadirectăciprinintermediulpatinelorşicupuculcareeprincrosa.Este un sport care îţi dezvolta gândirea. Spiritulde echipă era foartemult concurat de ideea de afi selecţionatprintreceimaibuni,darcând începeameciuleramcutoţiiuniţi.Şicredcăacestlucruesteşiînziuadeastăzi.

6.Eu: Consideri că în vremurile de azi gradul deimplicareşiperformanţelesuntaceleaşi?

Tati:Nu. Înmodsigur,nusunt.Dinstartsepleacăgreşit,copiiaualtepreocupări,aparnoi tentaţii iarpentruacestsportestenevoiedemultăseriozitateşisacrificiu.

7.Eu:Ceînsemnapevremeacomunismuluisăfaciunsportcuadevărat?

Tati:Însemnaimplicaremaximă:trupşisuflet.Aveamuneoricâtetreisaupatruantrenamentepezi.Eraomândrie.Înanturajşiînrelaţiilepecareleaveaicudiferitepersoane,eraiadmiratpentrufaptulcăeştisportiv,eraiprivitaltfel.Eramultdemuncă;aceastapasiune îţi făceaplăcere,decinumaiţineaicontdenimic.Eraideeadeadatotceeramaibundintine.Pentruoperformanţă,pentruechipă.

IoanaGlucas

Trecutul recent

Persoanăintervievată:GlucasMaricel(Tati)-hocheistdeperformanţă;Desprepracticareaunuisportînvremeacomunismului.


Cum am fost şi cum am ajuns...

Plouă cu stropi mari. Picăturile de apă zdrobite pe geam se preling şi formează un drum aleatoriu pe suprafaţa geamului.

Este rece. Este toamna. Acum, nimic nu ne mai incanta decât o cană de ceai fierbinte şi căldura din casă.Dar, aceeaşi părere nu o are şi bunicul meu. Acesta, la venerabila să vârsta de 71 de ani, prefera să repare câte

ceva în gospodărie sau să vadă cu ce o mai poate ajuta pe bunica.Venind în vizită, acesta ascultă cu mare atenţie, ce se mai întâmplă în ţară.- Toţi sunt nişte mincinoşi! Se revoltă bunicul. Cum pot face asemenea lucruri în propria ţară? Este de

neconceput! Unde sunt patrioţii?Pe vremea lui Ceauşescu, dacă erai suspect de vreun complot sau alte lucruri necurate, erai arestat şi interogat.

Uneori se soldă şi cu moartea, chiar dacă nu era bine lucrul acesta. Omul nu trebuie omorât.Îl pedepseşti, dar nu îi iei viaţa.

Acum... of... toţi se bat cu pumnii în piept şi tipa în gura mare:” Eu vreau binele naţiunii!” Eh... e greu cu asemenea oameni fără valoare, care vă fac pe voi, generaţia tânără, să aveţi de suferit.

Înainte ştiai: termini liceul, ai loc de muncă. Nu era concepută idea de cetăţean fără loc de muncă. Dacă te prindeau pe stradă şi aflau ca nu ai loc de muncă, te arestau şi te băgau în închisoare. Nu aveai dreptul de a alege, şi chiar era bine în privinţa aceasta, căci nu existau muritori de foame.

Acum, totul, se caracterizează printr-un singur cuvânt:” JALE”Este bine că a căzut comunismul şi oamenii nu mai sunt privaţi de anumite drepturi. S-a sfârşit cu interminabilele

cozi la magazine, cu ascunsul produselor pe unde puteau sau cu privarea informaţiilor media.Acum, televizorul vă furnizează tot felul de informaţii, din toate domeniile şi la orice oră, ceea ce era de

neconceput înainte.Era stabilit, că seară după opt fără un sfert nu mai prindeai pe afară vreun copil. Fugeau toţi în casă, pentru

că, la fără zece, începeau desenele. Chiar dacă erau departe de filmele de acum, animaţiile alb-negru, de genul,” MIHAELA”;” MIAUNEL ŞI BĂLĂNEL”; sau” PĂTRĂŢEL” difuzate înaintea telejurnalului de la ora opt seara erau singura “distracţie” rezervată copiilor.

Dar... ştii cum se spune tataie... vremurile se schimbă. Dar cum ar trebui să se schimbe? În bine sau în rău?Norina

Trecutul recent

“CU PUMNII STRÂNŞI, TĂCEM DIN GURĂ...”-Radu Gyr

Prin închisoare au trecut sub comunism, fără deosebire, oameni de ambele sexe şi de toate nuanţele politice, de toate stările sociale, de toate religiile, cultele, profesiile, etniile, vârstele şi opiniile. Poeţii nu puteau să lipsească, ei fiind întot-deauna un ghimpe în ochii dictatorilor, atunci când nu se prostituează în mod servil (au fost şi din aceştia din nefericire) Virgil Vasiliu, Ştefan Vlăjgani, Vasile Voiculescu şi Sandu Tudor, sunt doar câteva dintre zecile de nume care stau pe lista victimelor comunismului. În ciuda riscurilor incomensurabile, în închisori se scria poezie. Ion Caraion:”Care în gând, care pe o bucată de sticlă, care pe o tăbliţă de lemn, pe un papuc, pe o pingea, pe o coajă de săpun sau pe spatele gamelei. Hârtie nu era, hârtia era prohibita. Pentru un simplu petec de sac de ciment sau pentru o gămălie de vârf de creion, obţinute şi acelea câine-câineşte, cine ştie cum, rar, prin curajul demenţei, s-a întâmplat să fie omorâţi oameni.Şi totuşi lumea scria şi nu toată lumea era numai din poeţi alcătuită.”Practic, mai înainte de orice arestare, a fost cea a gândirii libere.Şi rămâne în istorie care l-a găsit în temniţă pe Dumnezeu. Cel mai dureros lucru este ca şi astăzi unii oameni continua să înăbuşească spiritul autonom, că o prelungire la ceea ce a reprezentat ieri comunismul.V.Micle afirma că:”Ce poate fi mai nobil şi mai frumos decât dorinţa nevinovată a poetului care moare întrezărind viitorul<strălucit>al patriei sale.” Teamă pe care unii oameni o aveau pentru simplu fapt că puteau fi ascultaţi, iar a doua zi daţi pe mâna securităţii, deci, trădarea, stricteţea, armele cu care luptai pentru a supravieţui, toate acestea ne fac să ne dăm seama cât de uşor putem concluziona că acest COMUNISM-A FOST FIECARE DINTRE NOI.


Elena îi spune într-o zi lui Nicu:- Auzi, Nicule... Ce-ar fi să mă pui şi pe mine prim-ministru, ca Dăscălescu?- Eşti nebună, Leano? Unde ai mai văzut tu ţară cu doi prim-miniştri?- Păi cum nu? În Franţa: Jac şi Rac.

Ceauşescu şi nevasta, în elicopter. Elena îi zice:

- Uite, Nicule, se văd râurile!

- Nu tu, astea nu sunt râurile, astea sunt şoselele!

Pilotul intervine:- Nu, astea sunt cozile!

În vizită la Scorniceşti, la părinţi, Ceauşescu găseşte televizorul spart.Supărat, îl ia la rost pe tatăl său, de ce n-a chemat pe cineva să-l repare. Tatăl îi răspunde în doi peri:- Păi de ce, tată?

- Vezi tu, când erai mic şi spuneai câte o prostie, îţi dădeam câte una peste gură, şi acum am rămas cu obiceiul ăsta.Iese un timbru cu chipul lui Ceauşescu. Se duce el, deghizat, la un oficiu poştal, să vadă cum se vinde timbrul.- Nu se vinde, spune funcţionarul.- De ce?- Nu se lipeşte.Cere Ceauşescu un timbru, scuipă pe lipici, îl pune pe un plic şi-i arată funcţionarului:- De ce spui că nu se lipeşte? Uite se lipeşte!- Da, spune funcţionarul, dar toţi scuipă pe partea cealaltă.

Bancuri celebre din perioada comunismului

După discuţia cu Prunariu, primul roman trimis în spaţiu, nedumerit

Ceauşescu o ia deoparte pe Elena:

- Lenuto, Prunariu zice că a avut probleme cu legea gravitaţiei. Nu ţii tu

minte când am dat eu legea asta?

- Ce mă întrebi pe mine, Nicule? Eu sunt cu ştiinţa, tu eşti cu legile!

Trecutul recent

Norina

“Am îndreptat două degete Al doilea şi al treilea De forma literei V, V de la VICTORIE Am ridicat mâna Mi-au răspuns Alte milioane de mâini. E oare ecoul? Nu. E LIBERTATEA!

Bogdan Adriana-Greta, clasa a X-a E

liceeni in dungi nr. 21

Documents