kfc revista liceului
TRANSCRIPT
Cuprins • Cu emoții la...• Sfaturi din vii
tor • Cel mai tare prof• Inspirație din l
iceu
Am trecut prin liceu
fluierând.
Nu mi-e rușine
să recunosc asta,
am avut norocul
să fiu stăpân pe
materiile umaniste (cele principale), iar
la matematică, fizică și celelalte științe
realiste o dregeam cumva (nici cerințele
nu erau atât de stricte). Dar cu biologia
era altă mâncare de pește. Despre
doamna Manta am mai povestit, era un
profesor pe cât de bun, pe atât de dur.
Adică era foarte bună, dar dădea cu tine
de pământ dacă nu învățai. Țin minte că
așteptam în fața laboratorului de biologie
înainte de prima oră din clasa a 9-a și am
intrat în vorbă cu niște eleve de-a 10-a,
care așteptau să intre alături, la „Chimie”.
Când le-am spus că o așteptăm pe doamna
Manta au făcut niște ochi mari și ne-au
zis că am cam încurcat-o, dar că e foarte
posibil să avem noroc și să nu o vedem
decât în primul semestru, „urmează să se
pensioneze foarte curând”.
Aveam să aflăm ulterior că se zvonea asta
de câțiva ani, însă noi am terminat liceul,
iar doamna Manta a rămas acolo. Abia
după alți 3 ani, când am venit în vizită,
se pensionase. Practic, timp de vreo
10 ani a fost „ultimul an de profesorat”
pentru profă. Nu știu dacă legenda asta
era creată de colegii mai mari ca să ne
Cu emoții la...
Cu emoții la biologie
încurajeze sau chiar știa cineva ce vârstă
are.
Dar problema nu era că se încrunta tot
timpul, așa cum fac unii bătrâni mai
ursuzi din fire, dar chiar și când era bine
dispusă îți producea teamă. Pentru că în
orice moment era posibil să se supere pe
vreun coleg venit cu lecția neînvățată și
să înceapă verificările riguroase. Ne-am
dat seama târziu de asta, după câteva
note mai mici, primite cu indulgență.
Așa că soluția a fost simplă: ne-am pus
cu burta pe carte de parcă eram elevi la
o clasă de științele naturii, nu la filologie.
Dacă aveam în ziua respectivă română și
„bio”, era clar că trebuie să învățăm la
ambele materii, altfel era panică mare.
După primul semestru n-am mai avut
nicio notă mai mică de 8 la doamna
Manta. Nu că m-ar fi interesat în mod
special materia, dar nu voiam s-o văd
supărată pe profă. Cu timpul, a început
să aprecieze că ne străduim și s-a mai
înmuiat, fix cât să trecem cu bine și peste
a IX-a. Iar apoi am scăpat de materie,
dar nu și de frică, mereu treceam în
grabă pe lângă laboratorul de biologie.
Cine știe cum ne prindea doamna Manta
să ne asculte din urmă!
Alex Ciucă, hoinaru.ro
Cum am descoperit că nu sunt praf la mate, după 12 ani de chin
Cred că totul a
început prin clasa
a cincea, odată cu
problemele cu x
pe lângă y plus z,
totul la puterea n.
Matematica nu mai
semăna deloc cu ce făceam în clasele
primare și simțeam cum intru în ceață.
Degeaba mergeam cu caietul de teme la
mama să-i cer ajutorul, timpul ștersese
din memoria ei orice noțiune de ecuații
exponențiale și logaritmice.
Proful de mate de atunci avea reputație
foarte bună legată de pregătire, dar
era și o sursă de emoții pentru noi, cei
care ne făceam mici în bancă de câte ori
știam că nu avem notă. Eu încercam să
fiu atentă la ore, dar nu prindeam decât
parțial ideea, acasă făceam ce știam din
temă, iar restul era muncă colectivă cu
colegii. În fiecare zi stăteam sub teama
unei noi note de 3.
Toate momentele astea de teamă și
frustrare m-au făcut să cred că nu-mi
place matematica și să evit cu orice preț
interacțiunile cu domnii Ganga, Niță și
Năstăsescu. Așa că nici acasă nu lucram
vreodată probleme. Mă obișnuisem cu
ideea că nu înțeleg, așa că nici nu mă
mai apucam.
Poate știi și tu cum e. Sigur ai o materie la
care nici nu-ți vine să te gândești. Fie că
e franceză, chimie sau matematică, toți
Cu emoții la...
ajungem să avem convingerea că suntem
praf la ceva și să detestăm subiectul fără
drept de apel.
În clasa a VII-a, însă, am avut primul
semn că lucrurile nu stau chiar așa cum
credeam eu și că nu era destinul meu să
am 3 pe linie la mate. Mi-am dat seama
de asta după două săptămâni de stat
acasă, cu vărsat de vânt, în care, în loc
de ore de mate, făceam maratoane de
telenovele.
Ca să nu pierd de tot contactul cu
materia, colega mea de bancă, Irina, îmi
punea în cutia poștală scrisori cu lecțiile
din fiecare zi. Eu făceam temele în ritmul
meu, fără presiunea că trebuie să fie
gata până a doua zi, ci doar cu conștiința
că după concediul meu medical urma
înfricoșătoarea teză. Ei bine, la teza aia la
care am învățat singură acasă, relaxată,
am luat 9. Nu-mi venea să cred și până
și profesorul era convins că am copiat de
undeva. Sigur, cum am revenit la ore,
m-am întors și la notele clasice.
Povestea a continuat în liceu, cu medii
de 5, 6 sau chiar 7 în lunile norocoase.
Uneori, când avea o zi proastă, profa de
mate intra în clasă, trântea catalogul pe
catedră, scotea un „Albișteanu, la tablă”
și în mai puțin de un minut aveam 3-ul.
Și ca să îți dai seama cât era de gravă
situația, au apărut chiar glume pe tema
asta. Colegii mei au făcut prin a XI-a
un fel de cântec al clasei, în rime, cu
versuri despre o trăsătură definitorie a
fiecăruia dintre noi. Era ceva de genul
„Sergiu este foarte-ncet, /n-ai să-l vezi
în ritm alert. /Cami-i bună la engleză, /
la mate-i picată-n freză”. Da, eu eram
Cami cea picată în freză la matematică,
un rol pe care mi-l asumam și cu care mă
identificam de mult.
Toate bune și frumoase până în a XII-a,
când cu fiecare zi eram tot mai aproape
de BAC și tot mai departe de a ajunge la
zi cu materia. În primul semestru nu am
făcut nimic, însă în semestrul al doilea
m-am apucat de pregătire suplimentară.
Și nu cu profesoara de la clasă, ci cu o
profesoară ieșită la pensie.
Mergeam la orele de pregătire cu o
conștiinciozitate exemplară. În casa
doamnei profesoare era mereu liniște și
mirosea a cafea, iar lecțiile luau materia în
ordine cronologică. În fiecare săptămână,
tema mea era să rezolv toate problemele
dintr-o anumită lecție din subiectele de
BAC. Așa am ajuns, în doar câteva luni,
să fac toate subiectele de BAC, pe unele
chiar de mai multe ori. Evident că la
examen am luat o notă total neașteptată
și, pentru mulți, inexplicabilă – 9,30.
Și nici măcar nu a fost greu, asta m-a
surprins. A fost nevoie doar de ceva mai
multă concentrare, interes și de doză de
încredere în mine pe care am căpătat-o
de la o profesoară care m-a luat de la
zero, care nu mă cunoștea și nu-mi
pusese eticheta de „picată în freză”.
Îi sunt pe deplin recunoscătoare doamnei
profesoare și nu pentru nota mare de la
Cu emoții la...
BAC, care nu valorează doi bani acum,
ci pentru o lecție mult mai importantă –
aceea că suntem formați de credințele
noastre. Nu am devenit as la matematică,
în niciun caz, dar mi-a dovedit că, dacă
scap de convingerea că un lucru este
imposibil, am șanse mari să-l transform
în realitate.
Ăsta e sfatul pe care vreau să ți-l dau și
ție. Indiferent dacă te crezi prost, leneș,
fricos, neînțelegător de algebră sau lipsit
de talent, te rog să repeți de 100 de ori
în fiecare zi: „E DOAR ÎN CAPUL MEU”.
Schimbă întâi ce crezi tu despre tine,
încearcă să abordezi problema cu mai
multă încredere și ai să vezi că nimic nu
e imposibil.
Și un pont bonus – relaxează-te, totul va
fi extraordinar de bine!
Carmen Albișteanu, carmenalbisteanu.ro
Sport. 117 kilograme. Voință
Dacă ar fi ceva
ce nu mi-a plăcut
deloc pe aproape
toată durata școlii,
atunci clar e vorba
de sport. Pe cât de
mult am urât eu
orele de sport, pe atât de mult mi-au
arătat ele, în cele din urmă, cât de mult
rău mi-am făcut eu mie.
Pe domnul profesor Gyozo l-am cunoscut
când am intrat în clasa a V-a. Chiar la prima
oră de sport, din cauza gurii mele mari,
domnul profesor m-a pus pe mine și pe
Alex, amic de-al meu, la fel de vorbăreț,
să facem două ture de sală de... mersul
piticului. Dacă stau bine să mă gândesc,
avea mare dreptate. Ne meritam din plin
pedeapsa, dacă o puteam numi așa.
În schimb, eu și Alex, după ce-am
terminat cele două ture, ne-am dus să
scriem un fel de cerere pe care să i-o
dăm domnului director. Tot ce ne doream
era să ne schimbe profesorul de sport.
Nu știu ce-o fi fost în capul nostru atunci,
dar bine că scrisoarea n-a ajuns prea
departe. Nu c-ar fi avut motive să fie
luată-n considerare.
Așa s-a făcut că din clasa a V-a până
prin clasa a XI-a n-am mai făcut sportul
deloc. Am profitat că aveam platfus,
așa că scutirea de la medic mi-a picat
de minune. Nu făceam nici exercițiile
care mi-ar fi rezolvat problema, dar nici
Cu emoții la...
sportul. Ușor, ușor m-am împrietenit și
cu proful, așa că eram tare bucuros să-l
ajut cu treburi organizatorice pe la orele
de sport.
Eram bucuros nevoie mare, fără să-mi
dau seama că îmi fac mie rău. Anual,
la început de semestru, trebuia să ne
cântărim și să ne măsurăm în înălțime.
De rușine și de teama cifrelor pe care
avea să le arate cântarul, făceam tot
ce puteam să nu fiu prezent la orele de
început. Până când, în clasa a XI-a, nu
mi-am mai făcut calculele bine și n-am
mai scăpat. 100 de kilograme arăta
cântarul atunci. Și aveam doar 16 ani.
„Lasă c-o rezolv eu și pe asta”, îmi
ziceam, rușinat de privirile colegilor.
Un an mai târziu, la începutul clasei a
XII-a, ajungeam la 117 kilograme. Abia
atunci am realizat că ar trebui să încep
să schimb ceva. Primul om cu care-am
povestit despre asta a fost profesorul
de sport. A fost și momentul în care am
realizat că în urmă cu 8 ani el nu-mi voia
răul, ci voia doar să-mi arate unde și cum
am greșit. Și că toți acești 8 ani în care
nu făcusem sportul erau, de fapt, câteva
dintre kilogramele care ajunseseră să mă
facă să-mi fie rușine de mine.
Următoarele luni le-am petrecut făcând
sport ori de câte ori aveam ocazia, având
grijă ce și cât mănânc și fiind mai atent
la tot ce fac. Așa am ajuns să închei clasa
a XII-a cu 30 de kilograme mai puțin și,
bineînțeles, cu toate prezențele la ora de
sport.
Am încheiat liceul cu mulțumiri față de
proful de sport și față de mine, până
la urmă. Tot răul pe care mi-l făcusem
reușisem să îl repar, într-un fel sau altul,
în ultimele luni. Totuși, mă gândesc și
acum cu teamă cum ar fi fost dacă nu mă
trezeam la timp la realitate. Așa am reușit
să învăț că voința poate fi mai presus de
orice. Cu voința poți muta, la figurat, dar
și la propriu, munții din loc. Te poți ajuta,
te poți încuraja, poți deveni mai bun și
poți reuși. Orice, oriunde, și oricum.
Atât timp cât nu renunți și cât voința e
ce te împinge de la spate întotdeauna,
indiferent de ce-ți ivește viața.
Cu emoții la...
Dragoș Asaftei, dragosasaftei.ro
Andra de acum 10 ani
Dragă Lirutzu,
Poreclele tale au
cam dispărut cu
timpul. Acum ești
doar Andra, uneori
Andrule, Andrușca,
Andrutza sau alte
diminutive. Doar câteva persoane mai
știu de porecla de mai sus, așa că nu-ți
face griji.
E o oră târzie cea la care-ți scriu mesajul
ăsta. Orele la care pui capul pe pernă
nu s-au schimbat foarte foarte mult,
ai rămas o iubitoare a nopții. Îți mai
amintești când citeai cărți direct de pe
mp4? Tot ce ai făcut este să schimbi
device-ul; obiceiul nu a dispărut. Statul
în băncile din spate începând cu clasa
a IX-a, în care te afli acum, inclusiv cititul
pe sub bănci, în timpul orelor, a literaturii
care nu e în programă, la fel și noaptea,
la o lumină difuză, te vor face acel elev
„aragaz cu patru ochi”, chiar dacă mai ai
câțiva ani de așteptat până atunci. Îți stă
bine cu ochelari, oricum.
O să te-ndrăgostești în clasa a IX-a de
unul dintre cei 3 băieți din clasa ta. Se
lasă cu scrisorele și cu tricouri și mp3-uri
de la Guns N’Roses. Cam de atunci începi
să asculți din ce în ce mai multă muzică,
iar în clasa a X-a (spoiler alert!) o să fii
backing vocals la balul bobocilor. O să fie
un pic penibil, dar o să-ți amintești cu
drag momentul ăla. Concertele din parcul
Sfaturi din viitor ...
Tineretului se vor transforma mai târziu
în festivaluri în afara orașului. Continuă
să mergi să asculți muzică. Îți place mult
asta. Iar când profa ta de muzică îți spune
cu drag că vrea să te duci la cor, nu o
refuza. Știe ea ce știe. Don’t let that go.
O să ai colegi și prieteni care fumează.
Tu o să stai departe de asta, chiar dacă-ți
place compania lor. Și nu o să-ți pară rău
deloc. Te plac și îi placi la fel de tare și
așa. Există o bancă în curtea liceului lângă
care o să stai foarte mult și un copac mare
lângă ea. Și să știi că ‘garajul’ în care se
ieșea la fumat în pauze se dărâmă la
scurt timp după ce termini liceul. O să te
întristeze, era un adăpost bun pe timp de
iarnă și ai amintiri frumoase de acolo.
În clasa a IX-a o să pierzi pe cineva drag,
care te făcea să zâmbești când îl vedeai pe
hol. O să-nțelegi ce-nseamnă ca părinții
să-și piardă unicul copil. O să te marcheze
momentul, dar o să te apropie și mai tare
de cei care îți vor deveni prieteni de-a
lungul anilor. O să mai pierzi pe cineva
drag din viața ta, doar pentru că-l lași să
plece și nu-i mai ceri explicații. Continui
să-i mai dai mesaje de Sf. Andrei, când
e ziua lui de naștere, îl mai cauți, dar
fără reușită, iar după ani buni îl vezi pe
stradă și te emoționează momentul mult
prea tare. V-ați schimbat amândoi, tu nu
mai știi nimic despre el, el cu atât mai
puțin despre tine. Ți-a fost alături mulți
ani de zile, te-a ajutat să intri la liceu, iar
legătura pe care ați pierdut-o înseamnă
mult pentru tine. E o schimbare bruscă
cu care nu te vei obișnui prea curând.
După 10 ani de zile o să-l ai încă în minte.
Încearcă să nu-l lași să plece de tot și
să-l ții aproape cumva. O să-ți pară rău
dacă nu.
Ți-aș mai spune că trebuie să ai grijă la
semne, la prime impresii, la oameni, la
detalii minore despre care o să ai senzația
că nu vor însemna nimic mai târziu, dar
ele sunt totul. Vorbește mai mult cu
profesoara de română din clasa a IX-a,
ea te ajută să descoperi o carte care te
descrie perfect; spune-i colegei din fața
ta ce zâmbet frumos are (la fel o să fie
și peste ani); împrietenește-te mai bine
cu fata de la geam, și ea o să rămână-n
viața ta mai târziu; spune-i dirigintei
tale cât de mult o apreciezi pentru că
te pune să lucrezi mai mult la engleză
și mulțumește-i că ți-a dat 8 pe un eseu
doar pentru că-i plăcea povestea, deși
nu respecta cerința. Și mai cască ochii
pe holurile liceului, nu știi cine te poate
surprinde.
Clasa a IX-a o să fie anul în care o să
realizezi că vrei să începi să scrii mai
mult decât poeziile din agendele vechi pe
care le găseai ascunse prin podurile de la
un ștrand. Începi să scrii scrisori, apoi pe
agende pe care le pasezi între prieteni,
mâzgălești la fiecare final de caiet, îți vin
idei pe care le scrii pe bilețele. Păstrează-le
și continuă să scrii. O să te descurci,
mai ales la final de clasa a XII-a când
profesoara de română îți spune că tu
Sfaturi din viitor ...
trebuie să dai admiterea la jurnalism.
Lasă, nu e de tine facultatea aia, dar o
să-ți placă să scrii mai mult decât crezi.
Un ultim sfat pentru mai târziu, de la
cineva mai în vârstă, dar nu neapărat mai
matur: Andra, îndrăgostește-te în clasa
a XII-a. O să ai o relație frumoasă pe care
o să o apreciezi până la final.
Andra Nicula, andranicula.ro
Sfaturi pentru Andra de acum 14 ani
Dear me,
Știu cât de mult îți
place limba engleză
și că ți-ar fi plăcut
să citești scrisoarea
asta în limba lui
Shakespeare, dar
vei afla că uneori merită să te străduiești
să potrivești cuvintele în română, fiindcă
lucrul ăsta îți va da o satisfacție aparte.
Îți scriu fiindcă vreau să citești direct de
la mine sfaturile de care știu că ai nevoie.
Din păcate, niciun adult din jurul tău nu
va ști să-ți dea sfaturile astea într-un fel
în care să ți se întipărească în minte și în
suflet. Iar prietenii de vârsta ta, crede-mă,
sunt la fel de neștiutori ca tine.
SO, HERE GOES:
Găsește-ți un mentor. Știu că ai emoții
și totul pare necunoscut acum și, dacă e
să fii sinceră cu tine, nu prea ai habar pe
ce lume ești. Liceul e o perioadă ciudată,
cu multe transformări și experiențe noi.
Dacă vrei să primești un sfat bun de la
cineva cu experiență, poți găsi un mentor
în persoana unui profesor preferat.
Domnul diriginte Lefter e un om tare bun
și deschis, așa că învață să-i ceri sfatul
atunci când ai nevoie. Știu că ți-e rușine,
că ești timidă, dar merită să-ți învingi
teama pentru a vorbi mai mult cu el. Vei
avea doar de câștigat.
Nu idealiza oamenii din jur. Don’t put
people on pedestals. O să ai multă vreme
Sfaturi din viitor ...
tendința de a-i idealiza pe cei din jur, de
a-i privi de jos în sus și de a crede că ei
și-au dat seama exact cum merg lucrurile.
O să-ți spun un secret: nici adulții nu știu
exact ce fac, ci încearcă să-și dea seama
pe parcurs. Îți recomand să faci la fel,
să-i privești și să-i accepți așa cum sunt,
cu bune și rele. Nu face din ei semizei
fiindcă vei fi dezamăgită.
Învață să accepți că schimbarea e
o constantă. În timpul liceului se vor
schimba multe lucruri, de la prieteniile
care crezi că vor dura o viață (dar nu
vor trece de clasa a XII-a) și până la
prima iubire (care se va termina și ea
cam tot atunci). Pentru a te scuti de
stres și durere, acceptă că schimbarea
e normală, că face parte din viață. Ești
suficient de puternică și inteligentă
încât să te adaptezi și să înveți să
faci față schimbării.
Aruncă-te cu capul înainte! O să vrei să
faci de toate în viață: să lucrezi la proiecte
care îți plac, să citești, să călătorești, să
iubești, să asculți muzica preferată. Mai
bine implică-te 100% decât să întorci pe
toate părțile ideea de a accepta să faci
ceva sau nu. Nu vei regreta că ai muncit
mai mult decât alții sau că ți-a păsat
când ceilalți erau detașați. Vei deveni
mai curajoasă și sigură pe tine dacă
vezi că poți face atâtea lucruri.
Învață mult, despre orice. Abilitatea
de a învăța nu e un dat. Învață mult,
Sfaturi din viitor ...
despre orice subiect care te pasionează și
străduiește-te să înveți chiar la materiile
care nu-ți plac (matematică, fizică,
chimie – știi tu). Știu că uneori pare că
lecțiile sunt stupide și e drept că uneori
informația va intra pe o ureche și va ieși
pe alta, dar să ai o cultură generală vastă
te va ajuta enorm. Fii curioasă și pune
întrebări. Vei învăța să faci legături rapide
între lucruri, îți vei hrăni creativitatea și
vei avea mereu un subiect de discuție.
A învăța cum să înveți e una dintre
cele mai valoroase abilități pe care le
poți deprinde.
Relaxează-te. O să-ți ia mult prea mult
timp ca să-ți dai seama cum să faci să te
relaxezi cu adevărat. Privește-i pe cei din
jur și observă cum fac să nu fie mereu
cu inima la gât. Stările de anxietate sunt
normale, dar pot fi depășite. Citește,
ascultă muzică și dă-ți voie să pierzi
vremea. Știu că pare imposibil, dar îți
promit că nu e deloc o pierdere, ci un
mare câștig.
Fă mai mult sport. Unul dintre cele mai
bune lucruri pe care le poți face pentru
tine e să faci mai mult sport. Continuă
să fii parte din echipa de majorete,
apucă-te de dans, de volei, de orice-ți
place. Știu că îți dorești să fii cea mai
bună la toate, dar uneori nu vei putea.
Asta nu înseamnă că nu te poți apuca de
sport și să-l faci parte din viața ta. Îți va
prinde mai bine decât îți poți imagina și
îți va da mai multă încredere în tine (știu
că ai nevoie de asta).
Împacă-te cu gândul că nu le poți face
pe toate. Știu că în tine zace dorința de
a face multe, prea multe lucruri deodată.
Uneori vei simți că ratezi experiențe de
viață importante fiindcă s-au suprapus
cu altceva ce voiai sau trebuie să faci.
Încearcă să privești lucrurile altfel: dă
atenție fiecărui lucru, pe rând. Fă atât cât
poți, dându-ți silința să faci acel lucru cât
mai bine. Dar nu te frustra când vei vedea
că nu le poți face pe toate (spre exemplu,
să fii elevă de nota 10 și populară în
același timp). Nimeni nu poate, oricât de
mult ar încerca.
Nu încerca să faci pe toată lumea
fericită. Vei trece prin multe momente
când vei dori să faci pe toată lumea
fericită. Asta se va întâmpla fiindcă vei
simți nevoia să fii acceptată, iubită,
admirată. Cu toții avem nevoile astea și
sunt absolut normale. Dar problema e că
nu poți face pe toată lumea fericită, oricât
de mult ai încerca. Ba chiar poate deveni
un obicei nesănătos. Mai degrabă pune-te
pe tine pe primul loc și gândește-te
că fericirea ta e cel puțin la fel de
importantă ca a lor, indiferent de cât
de mult îi iubești (pe părinți, pe prieteni,
pe iubit).
Perfecțiunea nu există. O să vrei
întotdeauna să fii mai slabă, mai
frumoasă, mai deșteaptă, mai populară,
mai eficientă etc. O să ai deseori senzația
că alții au atins perfecțiunea în timp ce
tu nu ești acolo unde vrei să fii, iar asta
te va împiedica să te bucuri de toate
realizările pe care le vei avea. Crede-mă
pe cuvânt: perfecțiunea e un mit, o iluzie.
Perfecte sunt doar momentele când
ești liniștită, fericită și te bucuri de
tot ce ai atunci și acolo. Sărbătorește
fiecare mică victorie, fiecare pas făcut
înainte și fiecare notă de zece. Știu cât
vei munci pentru ele. Acceptă-te așa cum
ești și iubește-ți laturile bune și pe cele
rele, încercând în fiecare zi să fii un om
mai bun.
E ok să nu știi ce vei face mai departe.
S-ar putea să ai senzația, observându-i
pe alții, că habar n-ai ce să faci cu viața
ta mai departe. Asta te va face să te simți
confuză și speriată. Unii vor părea că știu
exact ce urmează, că au un plan bine
definit. Nimic mai fals! O să fii surprinsă
când o să afli că nici oameni de vârsta
părinților tăi nu știu exact care le este
următoarea mișcare. O să-ți dai seama
pe parcurs ce îți place să faci și așa
îți vei construi un drum în viață. Nu
există niciun checklist pe care trebuie
să-l bifezi, așa că nu te grăbi and enjoy
the ride.
Ține un jurnal. Da, știu, sună cheesy,
dar zău că e unul dintre cele mai bune
lucruri pe care le poți face pentru tine.
Notează-ți lucrurile importante, dar și
chestii mărunte. Peste ani, se vor aduna
acolo poveștile care te-au format,
care ți-au modelat personalitatea
și concepția despre viață. Vei putea
citi propria-ți poveste și vei vedea cum
ai crescut și evoluat, iar asta îți va da
motive de bucurie.
Nu pune prea multă presiune pe tine.
Liceul e perioada în care mai poți copilări
Sfaturi din viitor ...
încă. Nu o irosi încercând să îi faci pe toți
cei din jur fericiți și nu pune atâta presiune
pe tine să te ridici la așteptările tuturor.
Uneori, așteptările astea sunt doar în
mintea ta. Străduiește-te să faci cum
poți/crezi tu mai bine fiindcă e tot ce
contează. Se va vedea când vei pune
suflet și în general vei fi apreciată mai
mult decât crezi. Ai tendința de a vedea
mai degrabă părțile negative, așa că e
bine să-ți faci un obicei din a încerca să fii
mai optimistă. Asta îți va face viața mai
ușoară.
Și încă ceva: o să fii bine. Indiferent
de cât de dificilă ți se va părea viața pe
alocuri, indiferent cât de greu îți va fi să-ți
găsești locul, vei reuși să treci peste
fiecare obstacol. Vei cunoaște oameni
care te vor inspira și motiva, vei lega
prietenii de durată, care te vor îmbogăți
sufletește, vei iubi și vei fi iubită și vei
trăi o mulțime de experiențe la care nici
nu te-ai fi gândit! O să fie bine.
Andra Zaharia, andrazaharia.ro
Nimeni nu te-a
pregătit pentru ce
urmează să găsești
în liceu. E locul pe
care îl vei urî din
suflet, dar și locul
în care vei învăța
să lași timiditatea de-o parte. Un singur
prieten îți va sta alături în timp ce toată
lumea te va numi tocilara clasei. E și
el ținta persiflărilor, așa că veți trece
împreună prin supliciul celor 4 ani și îți
va rămâne cel mai bun prieten peste ani.
Man up, Pietroșel și obișnuiește-te cu
apelativul ăsta. Nimeni nu te va striga
Andreea, cu excepția tipului care-ți va
pica cu tronc în a 10-a și îți va sta alături
până în anul 2 de facultate. Alături de
el vei învăța că prietenii apar dacă faci
click cu ei, dacă aveți interese și afinități
comune, nu dacă încerci să le cumperi
atenția cu teme făcute și alte favoruri.
Liceul e locul în care ar trebui să înveți
să tragi mai tare dacă vrei să ai alte
perspective în viitor. Nu-ți face sânge
rău că nu îți permiți distracțiile celor
mai cool tipe din clasă. Se va inventa o
chestie mișto, numită Facebook, care te
va ajuta să le radiografiezi viețile și să
îți dai seama că a ta e printre cele mai
bune. Sigur, vei avea multe joburi încă
din primul an de facultate, dar la 30 vei fi
extrem de mulțumită de tine.
Pietroșel, mergi mai departe!
Cel mai rău inamic poate deveni cel
mai bun prieten
O știi pe tipa aia înaltă de la uman care
râde de tine de fiecare dată în curtea
școlii? Va deveni una dintre cele 2 cele
mai bune prietene pe care le ai. Știu că
e enervantă acum girafa, dar ea îți va
asculta problemele și cu ea vei avea cele
mai mișto vacanțe. Uneori prieteniile
se nasc din ură maximă atunci când
ea e nefondată.
Trage mai tare în liceu și citește toată
biblioteca din garsoniera mamei tale.
Nu știi niciodată când îți vor fi de folos
informațiile pe care le găsești acolo.
Încă ceva extrem de util: în loc să urăști
mitocondrial franceza, încearcă să o
înveți cât de bine poți. Nu de alta, dar o
să ajungi să lucrezi la RFI. :)
Pietroșel, acceptă orice challenge!
Nu lăsa pe nimeni să îți spună că nu poți
și închide gura bunicilor care îți spun să
te căsătorești rapid după liceu+facultate.
Nu, masterul tău nu va fi în căsnicie, ci în
jurnalism, călătorii și viață trăită intens.
Ah, pune mâna și fă sport! Nu aștepta să
ajungi la 28 ca să faci asta; it will improve
your self esteem. Ah, și niciodată, dar
niciodată, nu pune sentimentele mai
presus de nimic. Tinzi să fii emotivă și
asta te destabilizează puțin. Trust me,
urmează-ți drumul!
Sfaturi din viitor ...Andreea Pietroșel, pietricel.ro
Sfaturi din viitor pentru Andrei din clasa a IX-a
Salutare Guliver,
Sunt eu, adică
tu, de la aproape
30 de ani. Adică tu
peste vreo 15 ani.
Mă gândesc că ți-ar
prinde bine niște tips & tricks de la mine,
deși nu le vei accepta foarte ușor, la
cum te știu. Să știi că nu te-ai schimbat
mult, nici acum. La fel de pus pe harță
și tare în glezne ești. Dar ai început să
înțelegi că au și alții dreptate și că e bine
să mai asculți și de cei din jurul tău,
uneori, pentru că o să-ți prindă bine.
O să cunoști o grămadă de oameni mișto,
de la care o să ai de învățat multe, doar
să îi lași să te învețe. Mergi cât de des
pe la clasele de fizică cu domnul profesor
Anghel. S-ar putea să îți placă și ar fi bine
să îl descoperi mai repede de clasa XII-a,
cum am făcut-o eu. O să te învețe multe,
de bine. Și poate te va ghida mai bine
decât a reușit să facă cu mine.
Vezi că prietenul tău cel mai bun, Ciprian,
nici nu va mai vorbi cu tine peste 7 ani;
nu merită să îți bați capul cu el. Fă ceva
mai bun cu timpul tău. De exemplu,
mergi mai des la baschet sau joacă șah
cu tata. Mai des decât o făceam eu. O să
se bucure.
Citește mult. Ai o bibliotecă întreagă la
dispoziție. Eu am rămas dator cu rândul
de jos, pe unde e niște Stendhal și ai și
Sfaturi din viitor ...
Portretul lui Dorian Grey acolo. Încearcă
mereu să nu te conformezi tiparelor.
Poate ți-ar prinde bine un pic mai multă
informatică. O să fie de viitor. Insistă un
pic la tata să îți ia un PC mai bun decât
cursiera aia idioată de pe care o să pici
înainte de Paște în clasa a X-a și o să-ți
faci praf fața. Adică o să-ți rupi buza,
pometele drept și mâna dreaptă. O să vezi
tu, că te mai așteaptă chestii dureroase
dacă nu o să ai grijă.
Altfel, o să fie mișto. Ah, în clasa a XII-a,
nu te duce la profii ăia de mate care
antrenează olimpici și pe care îi știe
tata. Vei pierde vreme prețioasă. Mergi
direct la Preda, profu de la mate din LPS.
Ăla e omul care te va face să îți placă
matematica.
Cam atât. Baftă multă și vezi că semestrul
ăsta o să fii la un pas de corigență la ceva
măsurători electronice din cauza gurii
mari și chefului de scandal. Dar va trece.
Și de-abia acum începe aventura.
Andrei Cismaru, andreicismaru.ro
Draga mea, Ai intrat la cel mai mișto liceu, dar deja știi asta, că altfel nu te-ai fi încrâncenat atât de tare să intri acolo.Permite-mi ca de la
înălțimea celor 38 de ani să îți dau câteva sfaturi, zic eu, destul de bunicele. Du-te repede și găsește un ortodont și pune-ți aparat dentar. Lasă la o parte orice mișto-uri, oricum ăia de fac caterincă acum de tine se vor pierde în negura timpului. Unul dintre ei este urmărit pentru delapidare… Vezi că într-a zecea, după o petrecere la școală, în care toată lumea a făcut tâmpenii și tu nimic, tu vei ieși singurul țap ispășitor și vei primi un șapte la purtare. Nu te mai chinui să te întrebi de ce te urăște diriga. Îți spun doar că într-a doișpea vei scăpa de ea. Să știi că ai niște părinți din cale afară de apropiați. Folosește-te de relația asta cu încredere. Fii lângă mama mai mult decât am fost eu. Știi, își va pierde tatăl chiar de ziua ei și îi va fi greu. Fii lângă ea, până la urmă știi și tu cât ai suferit când a murit bunica de la Cluj. Ah, uitasem, îl știi pe tipul de la admitere din ultima bancă de pe mijloc? Da, ăla cu ochii verzi și cu nume imposibil. Te vei îndrăgosti lulea de el, doar că în vacanța dintre a noua și a zecea, iubitul vieții o să te lase cu curu-n baltă și o să plângi
Scrisoare către Bogdana din clasa a IX-a
în noaptea aia, de o să rămâi fără voce a doua zi. Cu vocea te va rezolva o doamnă, care-ți va băga niște albastru de metil pe gât, dar să știi că din cauza lui, câteva zile mai târziu vei pune și prima țigară în gură. Așa că, watch out..Într-a doișpea te vor lăsa corigentă și Greceasca și Gavrilă. Pai ce, credeai că o să scapi la infinit? Surpriză, o să îl ai la filosofie pe Săndoiu, iar omul ăsta o să-ți schimbe viața, în bine; o să vezi tu. Că tot vorbim de profi, schimbă-l pe Matro la meditații și caută-ți pe altcineva, că altfel să știi că vei pica la R.E.I. Vei intra în anul următor printre primii, dar totuși, e păcat să pierzi un an.Nu te mai stresa pe subiecte de imagine, aspect, nume și altele. Vei învăța în timp că sunt exact acele lucruri care te diferențiază și care te fac unică. Și că e al naibii de mișto să fii ALTFEL. Nu e comod, dar e mișto.Fă ceva cu timpul ăla extra rămas. Dacă am regretat ceva, am regretat că nu m-am implicat mai tare în voluntariat și tot felul de acțiuni civice. Te fac să te simți nu numai util ci și foarte „alive”. Nu repeta greșeala mea.La doi pași de liceu e librăria Humanitas; te previn, o să-ți cam lași toți banii de buzunar pe acolo. Nu îți mai spun să înveți; cred că faci treabă chiar foarte bună în condițiile date.So long, girl.
Sfaturi din viitor ...Bogdana Dobre, bogdanadobre.ro
Scrisoare către mine, cea din liceu
Corina-Maria,
Ai ajuns la vârsta
când cei din jurul
tău sunt ori ignorați,
ori modele – pentru
că nu există cale de
mijloc pentru tine,
cum nu a existat nici până acum, când îți
scriu. Știu deja ce va urma în viața ta și
mai știu că nimeni altcineva nu este mai
în măsură să îți spună cum stau lucrurile,
pentru că oricum deciziile sunt la tine.
Până să îmi adun gândurile și să îți scriu
am tras câteva concluzii pe care le notez
mai jos și de care știu că vei ține cont.
Știu sigur-sigur!
- Cei din jurul tău nu gândesc fix ca tine,
acceptă asta și învață să iei ce e mai bun
de la fiecare. La un moment dat, ai vrut
să schimbi lumea – ce bine că ți-a trecut
acest gând!
- Nu cunoști un om până nu îl vezi / pui
într-o situație critică. Abia atunci poți
spune că îți place cu adevărat omul
respectiv, dacă este cazul;
- Este ok să te răzgândești. În generală
erai olimpică la matematică, dar ai ales un
liceu cu profil uman. La finalul acestuia,
vei vrea să fii medic stomatolog, dar o să
îți placă mai mult Comunicarea. Cert este
că orice ai alege să faci mai departe va fi
cu pasiune;
- Niciodată și nimic nu TREBUIE. Lucrurile
ar fi ideal să se întâmple într-un anume
Sfaturi din viitor ...
fel, dar niciodată nu TREBUIE;
- Nimic nu arde atât de tare încât să te
scoată din ale tale. Urmează-ți drumul
și acordă-ți câteva momente pentru
urgențe, dar nu face din ele o prioritate.
TU ești prioritatea;
- Dacă simți că ești nedreptățită nu
îndura, nu îi lăsa pe alții să își adune laude
pe munca ta. Luptă-te pentru lucrurile în
care crezi, indiferent de natura lor;
- Scoate din vocabular cuvântul „încerc”.
Când spui „încerc să fac X lucru” vei sfârși
prin a nu-l face, pentru că vei fi „în cerc”.
Înlocuiește-l cu „fac tot posibilul” și așa
îți mai acorzi o șansă de reușită;
- Fii OM cu toată lumea. Nu se știe prin ce
împrejurări colega din prima bancă – aia
pe care toți colegii o iau la mișto – îți va
fi șefă / colegă la viitorul loc de muncă.
De asemenea, nu știi niciodată cum o
vorbă spusă aiurea poate schimba vieți.
Sună important și grav, dar o să vezi cum
anumite impresii spuse de oamenii pe
care îi apreciezi în secret (sau nu) îți vor
schimba traseul;
- Trăiește viața ta. Ia din jur doar
idei / sfaturi, însă trece-le întotdeauna
prin filtrul propriu și decide singură dacă
te ajută sau nu. Ce vezi că este minunat
la alții se poate să fie doar o iluzie
împachetată frumos;
- Citește orice carte îți cade în mână. Din
fiecare carte mai bună sau mai slabă poți
extrage învățăminte sau măcar un pasaj
Sfaturi din viitor ...
care te va scoate din încurcături la un
moment dat;
- Dezvoltă-ți pasiunile și nu pleca urechea
la toți „experții” care îți vor spune că nu
vei reuși cu asta. Nu au ei de unde să
știe;
- Spune cu voce tare orice nu îți convine,
indiferent de statutul interlocutorului.
Oamenii nu au fost înzestrați cu softuri
care să citească gândurile și, astfel, vor
persista în comportamentul pe care nu
îl găsesc deloc greșit ... până le atragi
atenția;
- Fii la fel de respectuoasă. Deși unii îți
vor spune că cei cu prea mult bun-simț
sunt luați de fraieri, până la urmă o să
vezi că nu e așa. Cei 7 ani de acasă înving
întotdeauna;
- Iubitul din liceu nu va fi lângă tine
pentru totdeauna. Așa că trăiește intens
fiecare moment alături de el, însă nu-i
permite să intre peste programul dedicat
învățăturii. Posibil să nu evoluați amândoi
în aceeași direcție și te va abate de la
drumul tău încet și sigur;
- Călătorește, plimbă-te, descoperă
oamenii și culturile lor. O să îți placă din
ce în ce mai mult să faci asta și te vei
simții foarte bogată pe măsură ce vei ieși
din globul tău de cristal. Bogăția spirituală
este mult mai importantă și mai eficace
în fața bogăției materiale;
- Fiecare eșec este o cărămidă în plus la
ceea ce vei clădi în viață și nu regreta
nimic din ceea ce faci; învață să îți asumi
riscurile.
Orice vei face sau ți se va întâmpla în anii
următori va contribui la maturizarea ta și
sunt mândră de toate deciziile pe care le-ai
luat, chiar dacă nu au fost întotdeauna
cele mai bune. Dar o să fie bine și frumos,
crede-mă; și nu te grăbi să treci peste
etape. Fiecare are importanța și timpul
ei, trebuind să fie consumată la maxim.
Cer senin, călătorii și zâmbete pe măsură!
Corina-Maria, 27 de ani.
Corina Scheianu, korinams.ro
Dragă Cosmin Cengher din clasa a IX-a,
Știu că ești puțin
debusolat și în
curtea liceului este
prea multă lume
și te sperie asta.
O să te obișnuiești
cu asta și o să vezi
că, de fapt, oamenii o să fie cei pe care
îi îndrăgești cel mai mult în meseria pe
care urmează să o faci. Că o să urmeze
o perioadă dificilă, dar frumoasă. Mergi
la careu; acolo o să interacționezi pentru
prima dată cu o parte dintre colegii tăi. Fii
prietenos și încearcă să nu mai fi timid și
retras. Nu o să-ți folosească asta la nimic.
Nu îți poți imagina acum ce legături vei
putea avea cu unii dintre ei.
Mergi în sala de sport, o să vezi că acel
loc o să fie ceva mai mult decât o simplă
sală de sport. Mai mult, o să fie un loc în
care poți vorbi despre problemele pe care
le ai. Și nu te mai sfii să ți le faci publice,
o să câștigi cu asta.
Ține-te de sport – Fotbalul a fost în
copilărie; știu că ai trecut peste asta
și că te-a atras mai mult baschetul.
Mergi în fiecare vineri la 9 dimineața la
antrenamente, ce mai contează că ai ore
după-amiaza?! Atâta timp cât faci un lucru
din plăcere, nu o să te simți niciodată
obosit. Te las să experimentezi asta pe
propria piele. Lasă golăneala cu băieții de
după antrenamente, n-o să-ți folosească
la nimic. Și mergi la primele ore, te rog.
Sfaturi din viitor ...
N-o să faci decât să acumulezi absențe.
Nu te baza și nu profita de bunătatea
oamenilor – Că tot vorbeam de absențe,
nu profita că ai o dirigintă și, ulterior,
un diriginte care îți vor motiva toate
absențele pentru că ești „băiat bun”. Tu
știi că ești bun, nu te pierde pe drum, ești
mai bun de atât; fă ceva cu viața ta.
Actoria a fost cel mai bun lucru care
ți s-a întâmplat în anii de liceu – Din
momentul în care bărbatul acela va intra
pe ușă, nu sta pe gânduri să te bagi. Chiar
dacă nu știi în ce te bagi, aruncă-te-n
necunoscut. Actoria o să-ți ofere cele
mai frumoase clipe pe care le vei trăi.
Nici nu-ți poți imagina ce bucurie îți vor
aduce 400 de suflete care te vor aplauda
la scenă deschisă. Dar asta înseamnă
muncă, înseamnă nopți de introspecții,
zile de exercițiu, vicii proaste pe care ți
le vei însuși și multe dimineți trezite când
soarele nici măcar nu dădea semne de
viață. Să fii artist înseamnă să înveți să
renunți!
Iubește mult – Și nu-ți bate joc de
persoanele care te iubesc. O să-ți fie
foarte greu după aceea. O să te întrebi de
ce ți se întâmplă asta tocmai ție, dar nu-ți
dai seama că răspunsul la întrebarea
asta se află mai aproape decât ai crezut
vreodată. Răspunsul se află chiar în
interiorul tău.
Nu ești făcut pentru matematică,
fizică și chimie – O să-ți trebuiască doi
Sfaturi din viitor ...
ani să-ți dai seama că matematica nu s-a
legat de tine, fizica te-a marcat cu un
1 trecut în catalog, iar la chimie o să ai
promisă o corigență pentru clasa a XI-a.
E momentul să te hotărăști ce vrei să
faci în viață. E momentul în care trebuie
să schimbi colectivul și să te muți de la
D la B. Momentul în care n-o să-ți placă
oamenii, dar o să fie momentul când o
să-ți găsești drumul spre ce vrei să faci.
Deși crezi că mai e mult până acolo, ehee,
nu o să-ți dai seama cum a trecut timpul.
Ce noțiune relativă, timpul..
Fii calm și rezervat, nu e un capăt
de țară dacă eșuezi, o să fie de fapt
doar pentru binele tău – O să-ți dai
seama că nu o să fie un capăt de țară
dacă în semestrul I din clasa a XII-a o să
ai corigență la limba română, profa nu e
rea, așa cum cred toți, te pregătește de
fapt pentru viitor. O să te ajute asta. Fii
calm și rezervat; numai în felul acesta o
să câștigi.
Cosmin Cengher,cosmincengher.wordpress.com
Îți scriu acum, la
40 de ani, căci mă
gândesc la tine cu
imensă nostalgie.
Dar și cu nițică
hlizeală, mai ales
când îmi aduc
aminte de câte ori ai dat-o de gard,
deși nu era cazul chiar de fiecare dată,
dacă înțelegi ce vreau să zic. Și mă mai
gândesc la tine și cu niște oftaturi. Pentru
că of! de câte ori ai ratat niște ocazii
teribile doar pentru că ai ales să nu te uiți
cu atenție în jurul tău și să ridici, uneori,
nasul prea sus pentru a vedea ce se află
chiar sub ochii tăi…
Dacă mi-ar sta în putință (așa cum
vedem prin unele filme) să mă întorc
în trecut și să apar în fața ta, ți-aș zice
doar 3 chestiuni. Cele de mai jos. Deși, la
cum mă și te știu, ți le-aș fi zis degeaba.
Pentru că așa am fost amândoi mereu,
niște zvăpăiați, pentru care au contat și
contează în continuare lucrurile pe care
vrem să le facem, nu pe cele pe care
trebuie să le facem. Dar eu încerc, totuși.
În primul rând, ți-aș spune să nu lași
lumea să te schimbe prea mult. Oricum
te vei schimba, este inevitabil. Doar să
nu fie într-o asemenea măsură încât să îți
pierzi mult din sufletul cu care ai pornit la
drum. Pentru că o să te lovești de multe
și multe o să te lovească. Dar, de fiecare
dată, să încerci să găsești acele corzi
Sfaturi din viitor ...
ale sufletului tău, care să îți cânte acea
melodie care te va ajuta să treci peste
greutăți și să rămâi, deși puțin schimbat,
același. Va fi greu, va fi foarte greu, dar
am mare încredere în tine. :)
Îți mai spun un lucru fundamental. Pe
care, recunosc, l-am învățat în ultimii
ani. Dar pe care l-am bănuit încă de când
eram tu, cel din liceu: a trăi cu și pentru
cei din jurul tău este cea mai frumoasă
modalitate de a-ți trăi viața. Să ai mare
grijă de familie. Va fi centrul universului
tău. Va fi cel mai important lucru din
viața ta. Doar că nu trebuie să lași asta
la voia întâmplării. O să fie multă muncă,
o să vezi. Multă! Dar va fi cel mai frumos
lucru care ți se poate întâmpla. Să ai
mare grijă la prieteni. O să ai doar câțiva
prieteni adevărați. Foarte puțini. Pe care
să îi prețuiești teribil! Pentru că prietenii
adevărați sunt cei care vor fi alături de
tine și în momentele cele mai grele, dar
și în cele mai frumoase. Ai grijă de familie
și de prietenie, mare grijă. Va fi greu, va
fi foarte greu, dar am mare încredere în
tine. :)
Nu știu dacă cel mai important lucru
pe care am să ți-l spun (asta tu decizi)
este următorul. Căci și cele de mai sus
sunt tare importante. Dar o să vezi că o
să ajungi la vârsta mea de acum cu un
mare regret: că multă vreme ai încercat
să te arăți lumii altfel decât ești. Și că,
făcând asta, ai pierdut mult timp și că
Dragă Cristi - ăla care am fost în urmă cu vreo 25 de ani,
Sfaturi din viitor ...
ai dezamăgit multă lume. Încearcă să
nu faci greșeala pe care am făcut-o eu.
Arată-te lumii exact așa cum ești. Pentru
că există mulți în lumea asta care să te
aprecieze pentru exact ce ești, nu pentru
minciuna pe care vrei să o vinzi celorlalți.
Arată-te lumii exact cum ești pentru că
altfel nici lumea nu ți se va arăta ție cu
adevărat. Va fi greu, va fi foarte greu, dar
am mare încredere în tine. :)
Ar mai fi multe lucruri pe care aș vrea
să ți le spun. Aș putea scrie câte o carte
pentru fiecare dintre ele. Dar știu că nu ai
nici chef și nici răbdare să le asculți. Dar
să știi că nu te condamn nicio secundă.
Pentru că ești la vârsta la care trebuie
să îți trăiești viața. Să faci ce simți și să
simți ce faci. Dar, totuși, te rog, măcar
pentru 1 minut, să te gândești la ce ți-am
spus. Și să te gândești că, peste vreo
25 de ani, o să ajungi într-un moment
al vieții când vei vrea să dai niște sfaturi
tânărului care ai fost. :)
Cristian China Birta, cristianchinabirta.ro
Dragă Cristian Florea din clasa a IX-a B,
Probabil îți place de
mori clasa a IX-a,
chiar dacă a trecut
abia o lună de când
ești la liceu.
De fapt, sunt sigur
că-ți place, pentru
că simți că, în sfârșit, ai nimerit și tu niște
colegi super de treabă. O să vezi că unii
dintre ei chiar așa sunt. Ai o colegă care
o să-ți fie cea mai bună prietenă și acum,
7 ani mai târziu. Nu-ți zic cine, să nu stric
surpriza. Dar nu e cine crezi tu că e.
Îți scriu această scrisoare cu gândul că
am acumulat destulă experiență până la
22 de ani ca să-ți spun cum ar trebui să
faci unelele lucruri ca să iasă mai bine.
În primul rând, să știi că liceul e o
perioadă de care o să-ți fie dor. Niciodată
n-o să fii mai lipsit de griji decât în liceu,
așa că trage tare și distrează-te; o să vezi
că merită. Și nu te lua prea în serios, că
nu ești făcut pentru asta. Nu știu dacă ați
apucat să dați testul ăla la biologie. Dacă
nu, să știi că o să iei 3. Prima ta notă din
catalog va fi cea mai mică notă din toți anii
de liceu. Nu-ți face griji, că recuperezi tu.
N-o să te înțelegi cu biologia niciodată,
dar profa e chiar de treabă și nu-ți vrea
răul, o să vezi.
Faptul că faci atletism e cel mai bun
lucru din viața ta. Apoi bloggingul.
Amândouă îți vor construi o personalitate
foarte puternică și-ți vor marca (pozitiv,
Sfaturi din viitor ...
bineînțeles) tot viitorul. O să ai și zile
proaste sau momente în care simți că vrei
să renunți, dar n-o s-o faci, pentru că,
undeva, știi că numai ție îți faci rău așa.
Obișnuiește-te să citești mai mult. Știu că
rânjești acum și te gândești că ar trebui
să citești mai multe bloguri, dar nu la asta
mă refer. Deschide cărțile din bibliotecă
(că sunt foarte multe și foarte interesante)
și dezvoltă-ți vocabularul. O să-ți fie mai
ușor în anii ce vor veni, trust me.
Matematica n-o să-ți placă niciodată. Te
poți strădui s-o înveți ca să te simți tu
bine, dar la sfârșitul liceului o să ți se
pară că nu ești făcut pentru asta. Sunt
alte lucruri tehnice pentru care ești făcut,
o să vezi.
Învață să socializezi mai mult. Știu că
socializezi deja, dar poți mai mult de atât.
Ce înveți de la oamenii din jurul tău te va
ajuta enorm, chiar dacă nu-ți dai seama
acum. Pune-ți ca obiectiv să cunoști cel
puțin 5 persoane din fiecare clasă de-a
IX-a până la sfârșitul anului. O să-mi
mulțumești după.
N-o mai lungesc, știu că n-ai răbdare să
citești. Atât îți mai zic: dacă te întreabă
cineva ce vrei să fii peste 7 ani, să-i spui
că vrei să fii blogger. O să râdă, dar în
7 ani s-ar putea să-ți ceară sfaturi despre
cum se desfășoară o campanie online.
Cristian Florea, cristianflorea.ro
Sau mai bine zis
„băi, Dani,”…cum se
vorbește acum …
Eu îmi permit pentru
că sunt tu peste 21
de ani; deci am mai
mult decât dublul
vârstei tale.
Îți scriu rândurile astea ca un exercițiu
pentru mine, dar și ca un set de gânduri
pentru cei de vârsta ta. Nu vă țin o
prelegere, vă vorbesc ca unor prieteni.
Iar ție îți vorbesc ca mie.
Ești mândru că ai intrat într-a noua în cea
mai bună clasă din liceu, la cel mai bun
liceu din județ. Nu zic că nu ai ales bine.
Dar nu ai ales corect. Și asta se va mai
repeta în viață. Ai ales cu sufletul și mai
puțin cu mintea. Nu îți poți construi un
viitor pe ceva așa șubred cum e faptul
că ești în aceeași clasă cu colega de care
crezi că ești îndrăgostit. Întâmplător ea a
ales o clasă bună… dar numai întâmplător.
Ai o grămadă de complexe. Ești mai firav
decât mulți alții, ai nasul mai mare și ești
convins că din cauza asta multe fete nu te
bagă în seamă. E parțial adevărat. Fetelor
le plac mușchii brațelor, abdomenului,
feselor… dar fetele care chiar vor conta în
viața ta se uită în primul rând la mușchiul
denumit generic „creier”. Pe ăsta nu ai
timp să îl antrenezi toată viața. Pe ceilalți
da.
Colegii tăi se vor feri tot timpul să iasă
Dragă Dani Oțil dintr-a noua,
la tablă, să facă proiecte, să vorbească
în fața clasei. Tu nu te lua după ei.
Depășește-ți timiditatea. Vei avea o
meserie frumoasă în care te vei baza pe
asta.
Îndrăgostește-te! Apasă accelerația
sufletului de câte ori poți. Trăiește
orice cu pasiune: meciurile de handbal,
competițiile, cursele. Când vei crește, îți
vei pune filtre care vor diminua emoțiile…
sentimentele... trăirile.
Te rog să te distrezi azi, dar să nu uiți că
mâine ești la treabă. Cum tu mergi acum
zilnic de la 8 la școală (chiar dacă uneori
nu ai niciun chef), peste 20 de ani vei
merge la muncă. Acolo nu te lasă nimeni
să chiulești. Dacă o faci… o faci pe banii
tăi.
Am mare încredere în tine. Chiar mai
mare decât ai tu acum. Cel mai bun EU
din 2015 se poate întâmpla doar dacă TU
ești cel mai bun; TU, cel din liceu… adică
eu.
EU
Sfaturi din viitor ...
Dani Oțil, Antena 1
Scrisoare către un Malaez mai tânăr
Salut, puștiule! A
trecut o lună de
când ai început
liceul, huh? Cred
c-ai început deja să
te obișnuiești să ți
se spună Malaezu.
O să-ți placă din ce în ce mai tare, îți
zic eu. Știu că-ți place la liceu, știu că ai
colegi mișto și ți-ai făcut deja prieteni.
Ține tare de ei, c-o să treceți prin multe
nebunii în următorii patru ani; sau chiar
și mai mult, cu unii.
Încă mai vrei să dai la arhitectură, nu? O
să-ți treacă gândul ăla peste câțiva ani, dar
asta nu înseamnă că nu trebuie să-l urmezi.
N-are rost să-ți spun eu de pe-acum
ce-o să se întâmple, o să descoperi singur.
Vezi că undeva în iarnă, prin decembrie-
ianuarie, niște colegi de-ai tăi o să-și
deschidă bloguri. Știu că nu-ți surâde
neapărat ideea, dar ia-te după ei și lasă-te
dus de val; habar n-ai cât de mult o să-ți
schimbe asta viața.
Nu te chinui prea tare cu matematica,
fizica, ori altele asemenea. În final, n-o
să-ți folosească și nu vei avea treabă cu
ele. Știu că probabil acum te gândești că
vei avea nevoie de ele la bac. N-o să ai,
îți zic eu! A, și cartea aia la care lucrezi:
vezi să n-o abandonezi, ține-te de ea,
scrie acolo, n-ai idee cât de bine o să-ți
prindă. Mai lasă nopțile pierdute în fața
unui calculator, c-o să vină clasa a 11-a,
Sfaturi din viitor ...
o să fii nevoit să te trezești la șase și-o
să regreți că n-ai dormit cât trebuia, când
trebuia. Chestiile faine se întâmplă ziua,
nu noaptea!
În timp, te vei împrieteni cu profa de
română și cu cea de info, dar încearcă
să mai fii atent pe la ore, nu doar să
dormi și să râzi de glumele colegilor din
spate. Și știu că tremuri înaintea orelor
de istorie, că n-ai învățat, că sigur o să te
prindă proful cu ceva. Ascultă la mine, o
să ai media 10, iar proful ăla o să fie unul
dintre cei mai mișto oameni pe care i-ai
cunoscut în liceu. La franceză o să ai un
proiect la care vei lucra zi și noapte, o să-
ți strici calculatorul (la propriu) încercând
să-l faci perfect, dar profa o să spună
ceva de genul că „ea nu poate nota o
așa mizerie” și va trebui să-l refaci. Să
nu fii dezamăgit de tine, continuă și dă-ți
silința, o să iasă cu aplauze în final.
În final îți zic doar atât: nu ține cont de
ce ți-am povestit eu aici, tu continuă să
faci ca tine. O să ajungi la 20 de ani și
n-o să regreți nimic, o să privești în urmă
și-o să-ți dai seama că, indiferent cât de
mult ai greșit, ce prostii ai făcut și pe cine
ai supărat, viața ta arată acum exact așa
cum vrei tu să arate. „Follow your heart”,
cum ar veni!
Alexandru Ionuț, malaezu.ro
Salut! Teoretic, scriu rândurile astea pentru Marian de acum 15 ani, care intra cu bătăi zgomotoase de inimă pe poarta unui liceu din Băneasa. Practic, le scriu pentru orice
licean care este dispus să citească sfaturile unui individ de 29 de ani pe care nu l-a cunoscut și, cel mai probabil, nu o să-l cunoască vreodată.Nu cred că am cum să le dau o formă ca să se completeze armonios, așa că le pun frumos pe puncte:• Fă tot posibilul și conectează-te la Internet. Dacă ești deja conectat, deci ai calculator și acces la net, nu uita să le mulțumești din când în când celor care au făcut asta posibil. Tocmai ți-au făcut cel mai mare bine cu putință (desigur, dacă nu asculți de restul sfaturilor de mai jos, e posibil să-ți fi făcut cel mai mare rău).• Acumulează cât mai multe cunoștințe. Citește, încearcă să stai mai mult pe Wikipedia decât pe Junimea, uită-te la tot felul de documentare (e plin Internetul), ascultă muzică de toate genurile până îl găsești pe al tău, uită-te la cât mai multe filme din topul de pe IMDb (îți recomand să revezi top 50 cam o dată la cinci ani, asta pentru că observi și înțelegi alte lucruri în funcție de vârstă). De asemenea, dacă ești băiat, nu rata serialul „The Sopranos”.• Uită-te la filme și seriale în engleză fără subtitrare sau chiar cu subtitrare în engleză.• Ai grijă de unde îți iei informația pe Internet. Sunt multe „hoax-uri” și teorii ale conspirației care îți vor afecta
dezvoltarea.• Nu neglija școala. Știu, programa școlară e un haos, profesorii câștigă puțin, nu au răbdare și sunt rigizi, nu te interesează anumite materii și le consideri o povară, dar încearcă să furi cât mai multă informație pentru că îți va dezvolta modul de a gândi.• Profită de timpul liber ca să îți dai seama la ce ești bun. Dacă îți place muzica, acum e timpul să înveți și să exersezi. Dacă ești pasionat de robotică, caută pe net informații. Dacă ești pasionat de orice, dezvoltă-ți pasiunea și vezi dacă poți să o duci la un alt nivel. Asta pentru că acum, în liceu, chiar ai timp să faci de toate. Mai încolo o să vezi că o să ai din ce în ce mai puțin timp pentru tine și pasiunile tale.• Ai un defect fizic pe care poți să îl repari, gen ai nevoie de aparat dentar? Dacă rușinea e o problemă, stai liniștit că oricum se va râde cumva de tine. Important e să te repari cât mai repede. Viitorul se anunță mișto rău.• Fă sport! Ieși la fotbal, aleargă, înoată. Dacă poți să faci ceva de performanță, cu atât mai bine, te va disciplina și ăsta cică e un lucru bun (așa zice lumea, eu nu am de unde să știu:)).• Să nu îți fie frică să experimentezi lucruri (legale): să vorbești în public sau în fața unei camere video, să mergi la teatru, improvizație sau alte activități extrașcolare, să îți faci un blog sau un videoblog (atât timp cât îți folosești creierul și crezi în tine, sunt șanse mari să te ajute mult, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung).
Sfaturi din viitor ...
Sfaturi din viitor pentru Marian, bobocul de liceu
Marian Ionescu, mariciu.ro
Dani Oțil, Antena 1
Sfaturi din viitor ...
Tinere, mă bucur
să ne revedem
după atâta timp.
Dacă mai țin eu
bine minte, pe
vremea aia erai un
tip studios pentru
că făcuseși un pariu că-l bați pe tocilarul
clasei la note. Apoi te-ai plictisit, pentru
că așa era școala în acele vremuri, unul
ca Andrei Marga era considerat suficient
de bun să fie ministru.
Dar nu despre asta voiam să-ți vorbesc și
nici dacă va mai câștiga vreodată Steaua
campionatul (îți spun doar atât: va
câștiga, dar nu o să te bucuri de asta) ci
de câteva sfaturi despre cum să-ți petreci
timpul la școală, poate ultimele zile cu
adevărat libere din viața ta.
1. Învață să desenezi. E cel mai important
skill pe care îl poți dobândi pentru ceea ce
va urma. Pentru că dacă acum crezi că te
plictisește profesoara când spune ceva ce
știi sau când îl ascultă pe bâlbâitul clasei,
ei bine, asta e un fleac. Vei merge la mii
de conferințe în care vei da de oameni
care vorbesc mult și prost de plăcere! Vor
vorbi ore încontinuu fără să spună nimic
și nu vei avea nimic la tine cu care să te
distrezi. Dacă știam să desenez din timp,
acum eram al doilea Picasso.
2. Învață să dormi în picioare sau pe
scaun. Nu vreau să te dezamăgesc,
dar nu o să vezi tu multe drumuri bune
Sfaturi pentru mine, ăla de la 15 ani
sau autostrăzi în țara asta. Dar te vei
deplasa, iar deplasările alea vor fi lungi.
Profită de aceste momente să dormi
de-a-npicioarelea. Poți exersa asta la
clasă sau în drum cu autobuzul spre
școală. Cu timpul, ca un maestru Zen,
vei dobândi o formă perfectă. Nici nu-ți
închipui ce bine e când ajungi la destinație
și tu ești singurul odihnit.
3. Învață să dormi cu ochii deschiși. Eu
am observat la colegii mult mai bătrâni
și experimentați cum priveau fix în gol
în timp ce șeful își spunea teoriile despre
presă și alte scamatorii. Apoi am observat
cum, la final, ăștia trăgeau aer în piept
brusc, de parcă s-ar fi trezit din somn.
După un timp mi-au spus de tehnica asta,
o făceau și ăia din spatele lui Ceaușescu
la Congresul PCR. Mi-a luat 20 de ani să
învăț asta, pentru că nu am făcut bazele
în școală, acolo unde se pot învăța lucruri.
4. Nu scrie niciodată poezii. De fapt,
încetează să mai scrii poezii. Fetelor nu
le place asta, poeziile bune s-au scris
deja și nu este o activitate demnă de un
bărbat. De fiecare dată când vrei să scrii
o poezie, fă niște exerciții pentru mușchii
abdominali oblici. Este singurul mușchi pe
care îl observă o gagică și o să agăți mai
mult cu ăia decât cu poezii sau „simțul
umorului”.
5. Nu te apuca de fumat. O să-ți ia zeci de
ani să te lași și niciodată definitiv. Și nu,
nu o să ți se îngroașe vocea de la fumat,
Sfaturi din viitor ...
nu o să pari mai cool. Doar oamenii cool
par mai cool dacă fumează. Ceilalți nu.
6. Apucă-te de maraton. Peste 20 de ani
„sportul” ăsta o să devină brusc foarte la
modă și lumea numai despre asta o să
vorbească. N-ai vrea să fii lăsat în afara
discuției. Plus că ajută și la mușchii ăia
de care vorbeam mai sus.
7. Nu mai fi trist după gagica aia pe care
o iubeai în liceu. Or să vină altele care
te vor răni și mai rău. Ia aia ca pe un
antrenament și fii mereu cu ochii în 4.
Orice eșec trebuie să fie o lecție, nu prilej
de jelanie.
Ovidiu Eftimieeftimie.net, Timewsnewroman.ro
Am fost provocată
să scriu ceva despre
vremea anilor de
liceu sau poate
să-mi dau câteva
sfaturi, de la mine
cea matură (deși nu
m-aș baza pe asta!) pentru mine cea de
la vârsta adolescenței. M-am gândit mult
la abordare, ce mi-aș spune să fac și să
nu fac dacă m-aș întâlni cu mine, cea de
acum… hm, mulți ani!
Prima pornire a fost o listă relativ lungă
de DOs and DON’Ts, că nu e ca și cum
n-aș fi făcut și prostii, dar pe urmă
m-am gândit mai bine și am ajuns la altă
concluzie!
Greșelile mele, chiar și cele din liceu,
deciziile pripite, împotrivirile și rebeliunile
cu sau fără cauză m-au făcut ceea ce
sunt astăzi. Drumul ăsta, care n-a fost
neapărat ușor, m-a construit și m-a ajutat
să învăț. Din greșeli, poate cel mai mult.
The hard way, fără îndoială, dar nu mai
puțin eficient.
Și-atunci cum să-mi spun eu, acum,
ce să fac și ce nu, dacă fix ceea ce am
făcut m-a format, m-a educat, m-a făcut
ca eu să fiu eu? Nu c-aș fi fatalistă, să
cred în horoscop și destin predesenat,
dar fără ele, fără iluzii, naivități, prostii,
încruntări, lacrimi și scrâșnete din dinți
eu aș fi fost alt om. Și se întâmplă că
mie mi se pare destul de ok omul ăsta
Sfaturi pentru Ruxa de la liceu
„mare” în care s-a transformat liceana de
odinioară. Perfectibil, că cine nu e?; dar
ok.
Am făcut liceul la profilul real, la clasa
de bio-chimie și poate aș fi tentată să-mi
spun să mă mut la o clasă de uman,
dar chiar și așa, iată, tot cu literele am
ajuns să mă ocup! Bonus, orele de științe
exacte mi-au ordonat mintea într-un fel
pentru care sunt recunoscătoare. Și,
cândva, când am comunicat pentru un
proiect cu multă chimie, orele nesuferite
din liceu m-au ajutat să pricep mult mai
ușor și mai repede toate procesele pe
care le aveam de povestit apoi într-un
limbaj accesibil oricui.
Poate aș fi tentată să-mi spun să nu mă
îndrăgostesc atât de plenar, la finele
clasei a XII-a, fiindcă poate erau altele
prioritățile mele atunci, dar dacă nu te
îndrăgostești la 18 ani, atunci când?! În
plus, chiar dacă alții au considerat, poate,
că nu e bună sau bine, relația cu omul
respectiv s-a dovedit una dintre cele mai
calde și firești și încă e unul dintre cei
mai dragi oameni prezenți în viața mea,
chiar dacă tot ea, viața, ne-a mai risipit
pe alocuri.
Probabil ar trebui să-mi spun, totuși, să
încerc să deprind răbdarea, cu mine și cu
cei din jur, în speranța că, dacă încerc să
fiu atentă la asta mai din timp, voi avea
mai mari șanse să se prindă ceva mai
mult de mine. Asta, da, ar fi o idee…
Sfaturi din viitor ...
Sfaturi din viitor ...
Ce mi-aș spune dacă aș sta față în față cu
mine? Să mă stresez mai puțin, mda, dar
oare aș mai fi eu, altfel?! Să am mai multă
grijă de mine și să nu uit că metabolismul
ăla de-atunci o să mă trădeze cândva, să
țin mai aproape de sport și să învăț naibii
să merg pe bicicletă! Să fug în continuare
de-acasă la mare, oricum o să fac toată
viața asta, oricând o să am ocazia!
Mi-aș mai spune să nu mai las pe nimeni,
indiferent cât de apropiat, să-mi formeze
ori valideze propria părere despre mine,
dar și să nu mă mint singură, mi-aș
repeta că nu sunt responsabilă pentru
fericirea altcuiva și nici suma speranțelor
ori planurilor de viață ale altora.
Să-mi iert greșelile, dar să nu le uit, să nu
cer de la mine mai puțin decât cer de la
ceilalți și viceversa. Și nu m-aș împiedica
să fac chiar și aceleași greșeli! Din ele am
învățat o grămadă!
Ruxandra Predescu, printreranduri.eu
A trecut destul de multă vreme de când aveam proaspăt împlinite 14 ierni. Eram la jumătatea drumului de acolo până aici și nu sunt suficient
de ingrată încât să am impresia că le-am învățat pe toate.În același timp, nu m-aș arunca, totuși, cu prea multe sfaturi către mine de atunci, tocmai pentru că fiecare pas făcut într-o direcție sau alta m-a adus aici, în punctul și în locul ăsta în care sunt acum. Nu vreau înapoi și nu vreau pe altă cale, chiar dacă nu mi-a fost mereu ușor să învăț și sunt lucruri pe care refuz să învăț să le fac altfel!Poate mi-aș spune să nu mai pun la suflet atât. Oamenii sunt răi, copiii sunt răi, eu sunt rea. Toți avem părțile noastre dulci și amare. Copilă de 14 ani, nu mai plânge fără sens, pentru vorbe în vânt.Nu-ți mai duce părinții cu zăhărelul. Știu și înțeleg mai multe decât ai impresia tu acum și, mai ales, când o să primești înapoi porția mințitului în față o să fie foarte dureroasă! Și dacă tot vorbim de zahăr, serios, mai taie din calorii și nu mai ține cure de slăbire. Colega ta o să îți povestească despre cum ai abdomenul plat în două zile dacă nu mănânci nimic, nu-ți spune nimeni că le pui la loc de 3 ori. Ce spui
Ce i-aș spune Simonei de la 14 ani
dacă încerci, în schimb, să te gestionezi mai mult pe tine și mai puțin curele de slăbire.Fă sport! Te apuci, te lași, te apucă iar, și iar te lași! Începe devreme și încearcă să nu te oprești! (sfatul ăsta încă e valabil pentru mine).Nu confunda țipatul cu conflictul și nici tăcerea cu pacea!Nu-ți consuma răbdarea inutil. Dar asta e cu dus și întors. Am avut momente în care am avut răbdare (și tutun) până în pânzele albe. Am avut momente când nu am avut răbdare. Retrospectiv, fiecare inversare de situație m-ar fi dus azi în cu totul alt loc.Te uiți toată ziua la videoclipuri la Atomic și deschizi radioul la oră fixă pentru că atunci difuzează T.a.t.u. Toată pasiunea asta nu e degeaba; mai târziu, când vei crește, vei ajunge să lucrezi într-o televiziune muzicală. E bine. Ține televizorul pe muzică și citește la fel de mult!Nu renunța la cărți! De acolo toată curiozitatea și, probabil, tot de acolo și nebunia călătoriilor. Un om atât de curios nu se mulțumește până nu vede!Ai grijă, în schimb, în cine ai încredere și, mai ales, cu ce ai încredere și nu, nu îi ierta dacă ți-au greșit prima dată! O să greșească și a 2-a oară.Keep on going! (în poză aveam cam 12 – 13 ani).
Sfaturi din viitor ...Simona Stănescu, lipa-lipa.ro
Sfaturi din viitor pentru Ion aka Gai\[
Salut, Ioane, c[ a§a
\i-au zis majoritatea
pân[ pe la 8 ani.
Nu trebuia s[ fii
sup[rat, Ion nu
sun[ deloc urât,
a§a-l cheam[ chiar §i pe cel mai bogat
român în anul 2015. Asta a fost s[ fie, era
deja un Ionu\ mai mare în fa\a blocului,
de fapt un Ion care se prezentase Ionu\,
c[ suna mai frumos. Noroc cu tipul din
blocul C6 care \i-a zis Gai\[, c[ nu-\i tace
gura aia din optze§ase, octombrie 30,
mai exact.
Ar fi trebuit s[ nu cite§ti atâtea c[r\i la
lumina aia slab[ de veioz[, dar î\i pl[ceau
prea mult Aventurile lui Habarnam §i
pove§tile nemuritoare.
Aten\ie cu ochelarii, dac[ nu o s[ te ba\i
cu Andi, în fa\a blocului, o s[-i rupi la
fotbal, nuculi\a sau chiar în discotec[.
Iar cu fetele, fii §i tu mai curajos, nu
a§tepta s[ fii DJ, pe la 15 ani, ca s[ ai curaj
s[ le sco\i în ora§ pe toate care-\i plac. Or
s[ te a§tepte ele §i la Pite§ti, în facultate,
dar §i mult mai multe în Bucure§ti. O s[
ajungi s[ se fereasc[ unele de tine c[ pari
cam afemeiat, de§i tu e§ti doar foarte
sociabil. M[ rog, o s[ scapi de griji prin
toamna lui 2011, când ar fi bine s[ te
apuci de c[utat un inel fain, nu s[ alergi
Sfaturi din viitor ...
câteva zile prin prim[vara lui 2015.
Cred c[ ar fi bine s[ cite§ti mai mult,
oricând po\i §i ai timp, c[ pe mIRC §i pe
chat-ul de la Counter Strike nu acumulezi
informa\ii necesare pentru BAC. Ah,
apropo de asta, î\i zic un secret, o s[ fii al
patrulea din liceu, dar afli asta prin iulie
2005, dup[ ce se afi§eaz[ rezultatele.
Dar s[ §tii c[ po\i fi mai bun dac[ studiezi
ceva mai mult la biologie.
Auzi, §tiu c[ vorbe§ti mult, dar încearc[
s[ te mai moderezi uneori, ca s[-\i fie
bine pe viitor. Ah, §i nu fi sup[rat c[ n-ai
bani s[ te duci la facultate la Bucure§ti,
experien\a de la Pite§ti î\i va pl[cea la
nebunie, dup[ ce vor fi trecut cei trei ani.
Te pup[ John, tot ochelarist §i la 29 de
ani, deci nu te mai uita la cum se fac
opera\iile alea cu laser, c[ n-o s[ ai curaj
s[ faci vreo interven\ie nici dac[-\i vei
permite.
Ionu\ Bunescu, bunescu.ro
Scrisoare dup[ 14 ani trecu\i fix
Drag[ Bursucel,Î\i scriu aceast[ scrisoare din camera ta, cea în care ai decis în prima zi de clasa a noua c[ vei lua via\a în piept. |i-ai promis c[ vei sta în acea camer[
singur[ (chiar dac[-\i era fric[ §i de cel mai mic zgomot), c[ vei munci ore în §ir, f[r[ s[ fii deranjat[ în vreun fel, la viitorul t[u. ±i î\i spun c[ vei face asta, fiind un copil foarte ambi\ios, zile §i nop\i vei sta închis[ pentru a g[si rezolvare la diferite teme, pentru a parcurge toate operele autorilor care-\i devin dragi. Mai mult decât atât, î\i scriu aceast[ scrisoare de la calculatorul pe care l-ai primit în dar atunci când ai reu§it la liceu (vei afla dup[ ani buni acest motiv) §i de care ai avut grij[ 13 ani (mare lucru pentru tine).A§ vrea s[ pot s[ m[ întorc în timp, s[ vin lâng[ tine, s[ te iau de mân[ §i s[ te conduc pe alte drumuri, mai bune, mai frumoase, dar §tiu c[ mi-e imposibil. ±i chiar dac[ ar fi posibil acest lucru §tiu c[ ar fi în zadar. E§ti acel copil înc[p[\ânat care, chiar dac[ §tie c[ i se indic[ cea mai u§oar[ cale, nu o va urma.A§ vrea s[-\i pot închide c[r\ile §i s[ te trimit s[ te joci pe calculator sau s[ te distrezi, dar §tiu c[ §i atunci când vei cre§te vei petrece mult timp cu autorii t[i îndr[gi\i.A§ vrea s[ §tiu c[ vezi în fiecare s[pt[mân[ un film celebru, dar §tiu c[ mare fiind, vei adormi §i vei relua, seri la rând, partea v[zut[ deja.A§ vrea s[-\i pot spune c[ ai nevoie de odihn[, c[ somnul este foarte important
Sfaturi din viitor ...
pentru un copil de 14 ani care face naveta zilnic §i c[ nu este bine s[ mergi în fiecare zi cu o or[ mai devreme la liceu doar pentru a le da temele colegilor lipsi\i de pasiune pentru matematic[. Dar §tiu c[ acela§i lucru îl vei face în continuare pentru c[ a§a ai fost tu înv[\at[ s[ aju\i §i s[ nu vrei s[ prime§ti nimic înapoi.A§ vrea s[ pot s[-\i spun c[ e bine s[ plângi dac[ \i-e greu, dac[ te doare ceva, dar §tiu c[ nici atunci când vei ajunge la 28 de ani nu o vei face §i vei prefera ca toat[ lumea s[ te §tie c[ e§ti bine chiar dac[ în interiorul t[u st[ totul s[ se pr[bu§easc[.A§ vrea s[-\i pot spune c[ este mare nevoie s[ ai o doz[ sporit[ de încredere în tine, s[ fii con§tient[ c[ tu po\i face multe lucruri, dar §tiu c[ zi de zi vei spune c[ nu e§timul\umit[ de ceea ce faci, chiar dac[ \i se repet[ c[ totul este minunat.A§ vrea s[-\i pot spune c[ p[rin\ii te apreciaz[ mult chiar dac[ nu î\i spun asta, dar nu \i-o vor spune de fapt nici când vei cre§te.A§ vrea s[-\i pot spune c[ e§ti prea exigent[ cu tine §i c[ de multe ori exagerezi, dar nici când î\i vei da seama singur[ de aceste lucruri, peste ani, nu vei schimba nimic.A§ vrea s[ te-nv[\ multe lucruri, dar dac[ le-ai §ti, n-a§ mai fi eu cea de-acum §i n-ar mai fi atâtea experien\e de împ[rt[§it.A§a c[-\i spun atât, drag[ copil[ înc[p[\ânat[: fii serioas[, muncitoare, ascult[toare §i ambi\ioas[. Vei fi bine! Vei trece prin multe experien\e mai mult sau mai pu\in pl[cute, dar în toate vor fi reflectate rezultatele deciziilor tale.
Roxana Bursuc, roxanabursuc.com
Sfaturi către mine din #anideliceu
Ce faci, Laura-Balaura? (îți spun așa cum îți spune sora ta mai mare, ca să te fac atentă)Rezolvi ecuații de
gradul doi, că vine treapta-ntâi peste tine? Mai lasă-le, că ești suficient de bună la mate, n-o să ai niciodată probleme cu științele exacte, ba din contra… În plus, vei uita aproape toate formulele matematice înainte să termini facultatea…Te întrebi cine sunt? Sunt tot tu, peste 33 de ani. Stai liniștită, că ești bine! Te cheamă tot Laura și tot Davidescu (nu te-ai măritat și n-ai niciun regret), ești sănătoasă și fericită, alături de familia ta! Ştiu că nu-ți place să primești sfaturi decât atunci când le ceri tu, dar, în cazul acesta, sper să faci o excepție și să fii mai deschisă.Te pregătești pentru examenul de treaptă și bine faci: toată viața vei avea de dat examene, mai simple sau mai complicate, dar partea bună este că te obișnuiești cu stresul și cu presiunea celor din jur, la care devii imună în momentele-cheie și reușești să rezolvi subiectele, sarcinile, proiectele sau cum se vor mai chema, cu brio.Încearcă să ții minte cât mai multe din cele povestite de profesorii tăi la ore, în special la limba română și la alte materii de cultură generală, fiindcă multe informații se vor dovedi folositoare peste ani și ani. Iar cunoștințele de română vor fi instrumentul tău de lucru de zi cu zi.Ştiu că-ți place chimia, dar nu neglija materii în aparență plictisitoare sau chiar detestabile (economia politică, de
Sfaturi din viitor ...
exemplu). Va veni o vreme când te vei bucura că nu ai chiulit la aceste materii. Fiindcă nu, nu vei practica medicina, chiar dacă o vei absolvi fără probleme.Încă poți vorbi, citi și conversa bine în portugheză, după anul petrecut alături de mama ta, la Lisabona. Ar fi minunat dacă ți-ai păstra aceste abilități, deoarece România nu va fi pe veci o țară cu granițele închise și poate că într-o zi te vei gândi să lucrezi o vreme în Brazilia. Între timp, a devenit o țară foarte interesantă.Tot la Lisabona ai învățat că sportul te face să te simți bine. Caută-ți parteneri de jogging, de ping-pong, badminton și nu te feri nici de terenul de baschet – ce dacă-i ocupat de băieții de la clasele mai mari? Fiindcă nici nu vei fi slăbănoagă forever și vei descoperi și plăcerea de a schia, chiar dacă ți se pare greu de crezut în acest moment.Nu mai fi atât de ascultătoare față de părinții tăi. Chiar dacă îi vei supăra, ei tot te vor ajuta, indiferent de împrejurare. Așa că fă-ți curaj și întârzie măcar sâmbătă seara. Şi rămâi o noapte în vizită la o colegă – nu se va face gaură în cer, iar tu vei deveni poate mai sociabilă și poate că vei avea mai mult de o prietenă bună, câte numeri peste ani.Şi încă ceva: ce-ar fi să te lași de fumat chiar ACUM? N-ai idee ce economie de bani ai putea face (ca să nu mai spun de starea bună de sănătate), economii cu care ai putea călători o grămadă. Multă baftă la liceu! (chiar dacă vor urma niște ani tare grei: întreruperi de curent, mâncare pe cartelă, lipsa unor produse de bază, cum ar fi șamponul!)
Laura Davidescu, revista Unica
Cel mai tare prof...
Domnul Ciolofan
Domnul Ciolofan -
pe numele lui întreg
Nicolae Ciolofan -
zis și Ciolo, mi-a
fost profesor de
matematică la
Colegiul Național
Spiru Haret din București timp de 4 ani.
Dintr-a 5-a și până într-a 8-a de gimnaziu.
Iar acum, văzut prin ochii mei deja trecuți
prin viață, el mi-a rămas în amintire drept
un profesor model. Un fel de plăsmuire
a domnului Trandafir al lui Sadoveanu,
dacă îmi dai voie. Genul de dascăl pe
care mi l-aș dori pentru copilul meu.
Din păcate, astăzi nu mai sunt mulți astfel
de profesori prin școlile din România.
Dar haide mai bine să-ți spun pe scurt
povestea lui Ciolo, cel pe care l-am
întâlnit eu. Cel original.
L-am cunoscut în 1996, pe vremea când
eram o puștoiacă de 11 ani abia scăpată
din mâinile îngăduitoare ale doamnei
învățătoare. Notele nu fuseseră niciodată
o problemă până să-l întâlnesc pe el, pe
proful de mate. Avea vreo 40 și ceva de
ani, sau cel puțin așa am apreciat eu, cu
mintea mea de copil. Cu părul grizonat
și destul de lung pentru un bărbat. Și o
barbă scurtă.
Era mereu îmbrăcat în costum (de regulă
în carouri), iar din buzunarul de la piept
scotea oră de oră un pieptene gri cu care
își aranja șuvițele în timp ce se plimba
printre bănci și ne verifica tema.
Vorbea scurt și apăsat. Și ne striga doar
pe numele de familie. Fie, din când în
când – în semn de apreciere supremă –
adăuga câte un „domnișoară” înaintea
numelui de familie al vreunei fete. Dar
asta se întâmpla rar, să nu care cumva să
ne obișnuim.
Preda mult și ne dădea capitole întregi
din culegere ca temă pentru a doua zi...
conștient fiind pesemne că nu vom apuca
să rezolvăm mai mult de jumătate dintre
exerciții.
La clasă, umplea de câteva ori tabla cu
formule și demonstrații, apoi ștergea tot
și ne punea să reluăm ce ne învățase.
Secretul era să fi pus întrebări în timpul
lecției. Chiar și pe cele mai stupide... la
care el ne-ar fi răspuns – oricum – cu
calmul lui caracteristic.
Sâmbătă de sâmbătă ținea un cerc
de matematică. Neplătit, fiindcă așa
considera că-i de cuviință. Ba chiar
primea la orele lui de cerc și elevi de la
clasele la care el nu preda, doritori de
matematică să fie...
Da, așa este, Ciolo ne-a predat în clasa
a 5-a inclusiv câteva capitole din materia
de-a 8-a. Pe motiv că-l luase valul, dar și
amorul de și mai multe formule de calcul
în viețile noastre.
Iar năstrușnicia lui, soră cu obișnuința de
a ne da note mici, l-au făcut un profesor
prea puțin popular pentru vremea
Cel mai tare prof...
respectivă. Prea exigent ori prea grăbit
în a ne dezvălui unele teoreme mai
complexe decât prevedea programa, prea
puțin prietenos pentru a sta la palavre cu
elevii în recreație... dl. Ciolofan a fost un
profesor grozav.
Un profesor care m-a făcut să-i visez și
noaptea pe Raiski și pe Ganga și care a
reușit să facă oameni din noi, dacă ar fi
s-o citez pe bunică-mea.
Și nu, Raiski și Ganga nu mi-au fost colegi
de liceu și nici nu-s fotbaliști, ci autori de
culegeri.
Au trecut 15 ani de când nu l-am mai
văzut pe Ciolo.
Și fiindcă, inițial n-am avut curajul,
apoi n-am mai avut ocazia... n-am
reușit niciodată să-i strâng mâna și să-i
mulțumesc.
Să-i mărturisesc că datorită dânsului
matematica a fost materia mea preferată.
Pun pariu că și tu ai întâlnit cel puțin un
Ciolo în drumul tău. Nu-i așa?
Andreea Ibacka, andreeapatrascu.ro
Vasco
Am avut și eu
profesori care m-au
format, academic,
în cei mai bine
de treizeci de ani
de școală pe care
i-am făcut. De la
unul dintre ei, un prof extraordinar de
literatură universală, am învățat cine este
Gogol. M-a și ascultat la lecția „Gogol”.
Dacă nu l-aș fi plăcut atât de mult, poate
nu aș fi citit niciodată nici „Nasul” și nici
„Mantaua”, neînțelegând mare lucru
din clasicii ruși, deci din literatură. Dar
nu despre el aș vrea să scriu, ci despre
Vasco.
E posibil ca Vasco să nu fi fost chiar așa
cum mi-l mai amintesc eu, dar n-are
nicio importanță, pentru că, de fapt, toți
oamenii chiar sunt așa cum ți-i amintești.
Vasco a fost profesorul meu de istorie
din liceu. Am învățat în Liceul „Ion Luca
Caragiale” din Ploiești, liceu mare, cu
pretenții, chiar cu mofturi. Eu urmam o
clasă de profil, așa că făceam istorie de
îmi ieșea pe nas. Îmi plăcea istoria, a fost
mereu materia mea preferată, una dintre
puținele care mă interesau, în fond.
Mereu am vrut să înțeleg cum am ajuns,
noi, oamenii, aici și așa. N-am învățat
istorie de la Vasco, sau nu doar istorie sau
nu doar istorie cum ați crede, conform
rigorilor școlare. Desigur, își făcea și el
cursurile, conform programei, ca toată
Cel mai tare prof...
lumea. Dar nu despre asta e vorba.
E vorba că pe Vasco îl durea-n pălărie
de cei care nu voiau să învețe. De la el
am învățat că învață doar cine vrea să
învețe și de restul trebuie să te doară-n
pălărie. E o lecție importantă. Vasco
avea, așa credeam noi, și aveam motive
să credem, și darul paharului. Nu bea
mult, dar bea suficient cât să fie foarte
simpatic. Era miștocar, îi plăcea viața,
dar se refugiase din existență într-un fel
de sictir metafizic, pe care eu îl adoram.
Vasco era mișto.
De la el am auzit prima dată o chestie: că
omul, după cincizeci de ani, se gândește
în fiecare zi că poate să o mierlească.
Exact așa a zis omul. Era un verb care nu
se găsea în vocabularul multor profesori,
distruși de morgă. Vasco vorbea ca
un om, ca un om adevărat. Și asta îmi
plăcea la el. Aveam vreo cinșpe ani și nu
mă gândisem serios la cum se gândesc
oamenii că o vor mierli.
La banchetul din clasa a doișpea l-am
auzit spunând, cu privire la viață, o
înjurătură atotcuprinzătoare. Eram deja
absolvenți, nu mai aveam bariere între
noi. Am băut și noi cu Vasco. Am terminat
liceul la șaptișpe ani. Eram minor, dar
asta nu-l interesa, nu mă interesa. Am
băut cu Vasco. M-a luat de umăr. Era, ca
mine, minion, și mi-a zis: „Crăciune, să
te ții de treabă că draci mănânci!”. Niciun
profesor nu-mi mai vorbise așa cinstit.
Cel mai tare prof...
L-am pupat pe obraji. Am fost la banchet
și anul următor, student deja. Am fost cu
un prieten tatuat tot, Vasco s-a uitat la
el din cap până-n picioare, era abțiguit,
dar a zis așa: „Tu nu ești de la noi, dar nu
contează.”. Prietenul meu tatuat nu era
de la noi, dar nu conta. Să nu conteze
e o lecție fundamentală. Vasco o știa cel
mai bine.
Vasco m-a învățat că orice om are o
istorie și că istoria, aia mare, e de fapt
suma acestor istorii. Dacă nici asta nu e o
lecție, atunci eu nu știu ce să vă mai spun.
Vasco era bătrân, sau așa credeam noi.
La vârsta aia, toți oamenii par bătrâni.
Era și șchiop, semăna cu un diavol pitic.
Îl iubeam pentru indiferența lui, care se
vedea că ascundea totuși o profundă
înțelegere a vieții, așa cum e ea. De la
Vasco am învățat prefața la viață. E deja
enorm.
Apoi, nu mai știu cum, am aflat că a murit.
Era acum vreo trei ani. Mă gândisem că
Vasco murise de ani buni, credeam că era
foarte bătrân, obișnuiam să glumim cu el:
„Normal că știți istoria, doar ați trăit-o!”.
Adevărul e însă că n-am știut niciodată
ce vârstă avea.
Am fost la înmormântare. N-am avut
curaj să mă uit spre cruce, să nu știu
niciodată ce vârstă a avut. Vasco mi se
părea atemporal, dincolo de timp, de
convenția timpului. Cred că, în felul meu,
l-am iubit. I-am cumpărat o coroană
pe care am scris ceva ce nu se scrie pe
coroane. Am scris „RIP Vasco”. Mă amuza
ideea că s-ar putea ridica din coșciug, că
s-ar uita la mine și la prietenul meu din
liceu, Horia, și ar zice: „Crăciune, te-ai
ținut de treabă? Că draci mănânci! Ce
scrie, bă, aici? Faceți mișto de mine, a?!”.
N-am plâns la înmormântare. Vasco era
un om vesel. Ne-ar fi dat un șut în dos
cu piciorul ăla beteag dacă ne-ar fi văzut
că jelim. Scriam pe atunci liric, chiar și
în lucrările de control, la o olimpiadă
școlară am făcut totul praf cu un text
penibil, în care vorbeam despre - atenție!
- posterioritate. O confundasem, imberb
cum eram, cu posteritatea. Vasco mi-a
zis: „Posterioritate, Crăciune?!” Și a râs:
„Fii, bă, atent ce scrii!”. De la Vasco am
învățat să fiu atent ce scriu.
N-am mers la înmormântarea niciunui alt
profesor, deși au mai murit. De ce? Nu
știu de ce. Poate pentru că de la Vasco
am învățat ce importantă e moartea în
viața unui om. Și asta e istoria.
Andrei Crăciun, andreicraciun.eu
Profa de română
Am terminat Liceul
Economic Virgil
Madgearu din
București, generația
2000. Este locul de
care mă leagă poate
cele mai frumoase
amintiri din adolescență și perioada
de care îmi aduc aminte cu plăcere. Pe
vremea aceea era considerat cel mai
bun liceu economic din București și unul
dintre liceele bune ale capitalei.
Amintirile din cei patru ani de liceu sunt
multe și spumoase, dar nu vreau să vă
povestesc despre asta acum. Vreau să
vă povestesc de omul care mi-a băgat
mințile în cap într-o perioadă în care o
luasem ușor pe arătură. Nu am fost cel
mai silitor elev și nici nu mi-a plăcut
cartea, dar învățam doar cât să nu am
probleme acasă sau la școală.
În cei 4 ani petrecuți aici am avut o
mulțime de profesori buni și foarte buni.
Oameni care m-au ajutat să ajung astăzi
ceea ce sunt. Dintre toți, cei mai influenți
au fost Dirigintele Dumitrescu, profesor
de matematică și profesoara de română,
Rusu. Astăzi vă povestesc de profa de
română.
Doamna profesoară Rusu a fost cea
mai corectă profesoară cu care am
interacționat. Nu primeai niciodată o notă
nemeritată, indiferent dacă erai șeful
clasei sau cel mai slab elev. Metodele
Cel mai tare prof...
ei nu erau cele mai convenționale. Încă
din clasa a noua ne-a pus să avem un
vocabular de cuvinte. La începutul fiecărei
săptămâni ea ne dădea 10 cuvinte pe care
noi trebuia să le descriem și să facem cu
ele propoziții, apoi să facem cu cele 10
propoziții o compunere. Vocabularul era
sfânt. La fiecare oră trebuia să-l ai la
tine, iar din când în când ne controla să
vadă dacă este la zi.
Datorită acelui vocabular chiuleam mult
la orele de română. De fiecare dată
când mă întorceam la ore eram primul
ascultat. Evident că notele erau de cele
mai multe ori sub pragul de promovare.
M-am prins repede cum stătea treaba,
așa că următoarea oră mă duceam
pregătit și pentru că mă vedea de două
ori consecutiv la ora ei, mă asculta iarăși.
Pentru că aveam lecția învățată, primeam
mereu o notă care să o acopere pe cea
mică, luată cu puțin timp înainte. Așa am
ținut-o până în clasa a XI-a.
La sfârșitul clasei a XI-a ne-a anunțat
că pleacă din liceu și nu o să mai fie
profesoara noastră în ultimul an de liceu.
În acel moment ne-am bucurat că o să
scăpăm de ea, dar mai târziu am realizat
că am avut de pierdut prin plecarea ei.
Nu a plecat până nu ne-a dat o ultimă
lecție. O lecție pe cât de dură, pe atât de
folositoare. Eram în ultima săptămână de
școală și așteptam rezultatele la teză. Îmi
trebuia un 4 în teză ca să-mi iasă media
Cel mai tare prof...
și făcusem o lucrare foarte bună, așa
că nu aveam nici cea mai mică emoție.
Avea obiceiul să citească notele la lucrări
de la cele mai mici la cele mai mari.
Imediat ce a trecut de 4 și a ajuns la 5,
am răsuflat ușurat. La fel și colegul meu
de bancă, Andrei care era într-o situație
asemănătoare. Profesoara a ajuns la nota
10, iar noi jubilam de fericire deoarece nu
luasem niciodată 10 într-o teză la Limba
și Literatura Română. Nu mică ne-a fost
surpriza când ne-a ridicat în picioare și
ne-a spus că deși aveam lucrări bune, nu
o să ne dea nota care ne trebuie și o să
ne dea o notă astfel încât să rămânem
corigenți. Plini de furie am cerut explicații,
dar răspunsul pe care l-am primit ne-a
lăsat cu gura căscată: „La anul când o să
dați Bacalaureatul, o să-mi mulțumiți”.
Așa am ajuns să am prima și ultima
corigență din viața mea. A fost cea mai
urâtă vară din anii de studiu. Părinții nu
m-au lăsat să plec nicăieri, am învățat
toată vara și m-am prezentat la corigență
în ultima zi de vacanță. Norocul a fost
să se amâne începutul de an școlar cu
o săptămână și, astfel, am prins și eu
câteva zile de vacanță la mare.
În clasa a XII-a am avut cea mai slab
pregătită profesoară din viața mea. Nu
am învățat nimic de la ea, iar la ore
ne dicta tot felul de citate ale autorilor
despre care trebuia să învățăm. Citate
care nu mi-au folosit nici măcar o dată
de când am terminat liceul.
În vara anului 2000 am dat Bacalaureatul
iar notele de 8,5 la oral și 8,8 la scris
le-am luat în primul rând datorită a ceea
ce am învățat în clasele IX – XI alături
de profesoara Rusu, dar și a materiei
tocite în timpul vacanței de vară când mă
pregăteam de corigență.
În toți anii de școală pe care i-am
făcut, cred că am avut mai mult de
100 de profesori, dar dintre toți, doamna
profesoară Rusu a fost de departe cea
mai bună și mai corectă profesoară pe
care am avut-o. Aș vrea să-i mulțumesc
pentru lecția pe care mi-a predat-o în
clasa a XI-a și să-mi cer scuze pentru
toate absențele pe care le-am adunat la
orele ei.
Lucian Marin, lucianmarin.eu
Tu ce vrei să faci cu viața ta?
Când suntem mici,
ne dorim să fim
adulți, iar când
am ajuns la vârsta
maturității, am
dori să mai trăim,
măcar o dată, clipe
din minunata lume a copilăriei. Eu cred
așa: să trăim și să facem la timp tot
ceea ce trebuie, specific vârstei pe care
o avem. Să ne bucurăm pentru că timpul
este ireversibil și, oricât am vrea, unele
lucruri nu le mai putem face. Greșelile,
împlinirile, neîmplinirile vor face parte din
viața ta, viitor adolescent. Timpul trece,
și dintr-o dată... ți-ai dat seama că ai
crescut. Deschidem fila unui nou capitol.
Sunt deja adolescent. Vine o vreme
când, după dulcea protecție a părinților
care au hotărât în cea mai mare parte
ce să faci, îți dai seama că te afli la
vârsta adolescenței. O, da! Perioada
aceea tumultoasă, agitată, plină de
întrebări uneori fără răspuns. Sunt zile
în care personalitatea ta debordează,
când negarea face parte din viața ta de
adolescent, când mama și tata nu mai au
dreptate și nu sunt de acord cu ceea ce
vrei tu să faci, când nimic din ceea ce-ți
propun ei nu îți convine. Tu, pentru că
ai crescut, vrei să-ți iei viața în propriile
mâini, crezând că vei lua deciziile cele
mai bune. Ai deja grupul tău de prieteni,
Inspirație din liceu...
te sfătuiești cu ei, internetul și cărțile fac
parte din existența ta, te crezi stăpân pe
viața ta. Ba mai mult, te simți capabil să
iei decizii. Alegi școala la care să mergi,
materiile opționale, ce cărți să citești și ce
muzică să asculți. Da, știu, te simți liber,
tu adolescentule, în lumea ta minunată
în care orice adult care încearcă să intre,
fără permisiunea ta, e văzut ca un mare
dușman. Nu uita că aceasta este perioada
în care ești supus greșelilor, în care poți fi
tu însuți victima propriilor greșeli.
Alegerile tale de acum îți pot schimba
viitorul. Fără îndoială, a merge la școală
trebuie să fie preocuparea de bază a unui
adolescent. Chiar dacă tratezi uneori
superficial unele ore de curs, la unele
îți dorești să chiulești în mod repetat,
probabil nu te gândești că tot ceea ce
nu ai învățat în anii de școală te poate
afecta negativ mai târziu. Regretele însă
pot fi tardive. E drept, abia atunci când
ești matur realizezi ce bine ar fi fost să
fi învățat mai mult la școală, să participi
la mai multe competiții, să încerci să te
autodepășești.
Te-am pus pe gânduri.
Dar ai un mare avantaj, acum că ești la
vârsta la care poți să te gândești deja ce
vrei să faci în viața ta, ce carieră să alegi.
Deci, acum este momentul să fii conștient
de faptul că deciziile pe care acum le vei
lua îți vor construi viitorul. Doar de tine
Inspirație din liceu...
depinde cum va arăta el. Nu contează în
ce domeniu vei alege să-ți faci studiile, ce
meserie vei alege, important este ca ceea
ce urmează să faci să faci bine. Niciodată
nu trebuie să suferi de autosuficiență,
tot timpul vei avea ceva nou de învățat.
Așadar, mergi la școală, învață, răspunde
provocărilor, viața în sine nu este ușoară.
Educația și formarea ta ca om te vor salva.
Non-valorile agresiv promovate nu au
șanse pe termen lung, se vor cerne în
timp, se vor autoelimina.
Alege-ți, tu adolescentule, modele
pozitive, urmărește-le parcursul, vezi
cum au reușit, urmează-le. Poate că,
într-o zi, tu vei deveni la un moment dat,
un model de urmat.
Şi întreabă-te din când în când: ,,Ce
vreau să fac cu viața mea?’’ Cu siguranță
vei găsi răspunsul.
Felicia Mocanu, Radio România Actualități
Când o să fiu mare....
„Eu mă duc la
grădiniță să mă fac
(o?!) doctoriță!”.
Ăsta era un vers
dintr-o poezioară de
alegere a vocației
la preșcolari, la începutul anilor ’70, pe
care o recitam ca pe apă, fără să judec
niciun cuvințel. Nu știu dacă poezia a fost
de vină, regretele mamei mele căreia
i-ar fi plăcut să ajungă medic (dar, cum
era copil sărac, de la țară, a reușit să
intre doar la Filologie, pe care a făcut-o
„la FF”, fiindcă nu-și permitea altă formă
de învățământ superior) sau dorința mea
de a avea o meserie cu statut și bani. Cert
este că m-am pregătit pentru Medicină,
am intrat la Medicină și am și absolvit cea
mai lungă și mai grea facultate din țară.
Ba am dat și examenul de rezidențiat și
m-am mai potcovit cu încă patru ani de
studiu, pe lângă cei șase de facultate plus
unul de stagiatură.
Inspirație din liceu...
N-am ajuns însă să-mi pun parafa pe nicio
rețetă, deoarece viața m-a învățat să fac
altceva. Ca orice student, aveam nevoie
de bani, așa că am dat concurs pentru un
post de redactor colaborator la secția de
cultură a unui ziar și… l-am câștigat! Cu
o recenzie de carte pentru copii.
Laura Davidescu, revista Unica
De cele mai multe
ori ne abandonăm
dorințele. Când te
dumirești pe ce
lume ești, apar
visele și ușor-ușor
îți imaginezi cum
va decurge viața
ta. Anii trec și îți dai seama că unele
lucruri se pot îndeplini, iar altele cu mult,
mult efort. Învățăm să luptăm pentru
dorințele noastre și avem un imbold de
a găsi soluții. Renunțăm să stăm mici
și îndrăznim să facem un pas lateral.
Alteori, părea mult mai simplu. Ca în
adolescență. Nu existau atâtea temeri. Și
știam să spun articulat, în limba română,
ce îmi doresc.
În liceu, ne-am mutat într-un cartier în
care copiii de vârsta mea înjurau des
și erau agresivi. Eram mic de statură și
pricăjit, astfel că deveneam cu ușurință
ținta răutăților celorlalți colegi. Nu
neapărat din clasa mea. Mă înțelegeam
bine cu colegii mei, însă copiii mai mari
mă luau în balon.
Când cineva se lua de mine, știam să cer
ajutor la prietenul surorii mele. Îl vedeam
mare și puternic. Venea la școală și îi
amenința pe cei care își arătau colții la
mine. Sunt multe momente în care m-am
simțit neputincios în fața lor.
Mi-am câștigat liniștea în clasa a XII-a.
Pe atunci aveam câteva relații la activ cu
Am 31 de ani și încă visez
care am scris pagini întregi de fericire.
Din relațiile pe care le-am avut pe atunci,
păstrez legătura cu două iubiri. Restul nu
au contat atât de mult, ori s-au terminat
prea urât ca să ne mai dorim să ne mai
avem pe „speed dial”. De plâns, am
plâns la fiecare despărțire, deși sunt
băiat și greșiserăm amândoi. Vouă vi s-a
întâmplat să iubiți și să vă doriți să vă
visați persoana dragă, astfel încât să nu
fiți despărțiți nici în somn? Mie da. Până
când apăreau geloziile nejustificate.
Pentru că da, unii oameni au o teamă atât
de mare de a nu pierde persoana iubită
încât ajung să se isterizeze dintr-un singur
„Bună!” spus unei tipe. Nesiguranța a
pus capăt ultimei mele relații. Și mai era
ceva: lipsa afecțiunii pe care o tot clama.
Nu ne mai vorbim. Cel puțin sunt mai
liniștit. În șase luni de relație am avut un
țiuit permanent în urechi :-) .
În fiecare relație, cu o singură excepție,
mi-a fost teamă să pun punct. Mă
obișnuisem cu oamenii și îmi era greu
să îmi imaginez cum ar fi să mă trezesc
singur. Acum sunt ceva mai senin. Încă
îmi mai doresc să mă îndrăgostesc și în
fiecare zi sunt cu un pas mai aproape să
se întâmple acest lucru.
Astăzi sunt suma experiențelor din
adolescență. Încă mai caut afecțiunea
mamei și încă îmi mai doresc să mă joc și
să fiu acceptat de ceilalți.
Inspirație din liceu...Mihai-Cristian Știrbu, Radardemedia.ro
Cum am început să călătoresc
E relativ să spun dacă îmi plăcea sau nu școala, în principiu îmi plăcea, însă cel mai mult iubeam proiectele extra-școlare și, din fericire, liceul meu
inventa constant proiecte noi. Fie că era vorba de meteorologie, astronomie, revista școlii sau cursuri de engleză cu un nativ, concursuri de debate sau de poezie (unde mai și câștigam premii uneori). Îmi plăcea să fiu acolo, să știu puțin din toate!Cel mai și cel mai important proiect din viața mea de licean a fost însă proiectul SWEA (Sun, Water, Earth, Air), proiect în cadrul căruia a avut loc și un schimb de experiență. Noi am mers până în Germania și am fost găzduiți de familiile elevilor de acolo; ei au venit în vizită la noi și i-am găzduit.Vă dați seama că eram clasa a 10-a, posibilități prea multe nu erau, costa enorm să zburăm până acolo, așa că a fost închiriat un autocar. Eu, de când mă știu, am avut rău de mașină, atât de rău încât pe distanțe mici – 15 – 20 de kilometri, opream de 3 ori să dau la rațe. Eram aproape o cauză incurabilă.Știu clar că atunci când s-a pus problema excursiei a fost prima grijă a mamei mele, ce o să fac până acolo. I-am promis că mă descurc, sunt cuminte, stau în față și mă uit la drum. Cu inima strânsă m-a lăsat să merg, doar nu era să ratez asemenea experiență pentru o prostie.
Inspirație din liceu...
Mai aveam la activ și experiențele surorii mai mari din taberele extra-școlare. Mereu se întorcea acasă bronzată și cu multe povești și povestea mereu despre unele dulciuri minunate care nu se găseau încă pe la noi!Nu îmi amintesc multe din drum, știu că eram responsabilă de multe lucruri – revista proiectului (good old days), de număratul oamenilor din autocar, ceva organizare. Aveam rolul de jurnalist și de unul dintre oamenii de încredere al profesorilor și rolul era pe bune serios încât într-o pauză de dat la rațe erau să plece… da, FIX fără mine, omul care număra autocarul și dădea ok-ul.Nu îmi dau seama ce a fost. Dacă cele două zile de mers continuu, sperietura că erau să plece fără mine sau pur și simplu faptul că deja crescusem, cert este că a fost printre ultimele dăți când răul meu de mașină s-a manifestat mai violent! Ratam des excursii, chiar și cu familia, pentru că îmi era mai mult rău decât bine. Cu siguranță, azi nu aș fi putut să călătoresc la fel de mult dacă aș fi avut rău de mișcare!A fost momentul în care am descoperit cât de frumoasă și diferită e lumea, vorbisem cu elevii pe mail, păream asemănători și totuși eram atât de diferiți! Școala e minunată dacă găsești modalitățile cele mai bune să profiți de ea! Deschide uși, minți și creează mici universuri de prietenie. Niciun copil nu ar trebui să ajungă adult fără să aibă ocazia să își trăiască anii de liceu!
Simona Stănescu, lipa-lipa.ro
Pentru campania „Vreau în clasa a noua” din 2015, am propus unor oameni talentați , jurnaliști și bloggeri , să vă povestească ce a fost mai important pentru ei în anii de liceu. La invitația noastră, au retrăit emoții , visuri , amintiri pe care le credeau uitate și au scris câte o poveste pentru voi . Revista Liceului este , așadar , o colecție frumoasă de articole despre liceu , scrise cu gândul la voi și din dorința de a vă inspira.
Lectură plăcută și să aveți un an școlar împlinit!
Mul\umim pentru contribu\iila Revista Liceului:
Alex Ciuc[, hoinaru.ro
Alexandru Ionu\, malaezu.ro
Andra Nicula, andranicula.ro
Andra Zaharia, andrazaharia.ro
Andreea Ibacka, andreeapatrascu.ro
Andreea Pietro§el, pietricel.ro
Andrei Cismaru, andreicismaru.ro
Andrei Cr[ciun, andreicraciun.eu
Bogdana Dobre, bogdanadobre.ro
Carmen Albi§teanu, carmenalbisteanu.ro
Corina Scheianu, korinams.ro
Cosmin Cengher, cosmincengher.wordpress.com
Cristian China Birta, cristianchinabirta.ro
Cristian Florea, cristianflorea.ro
Dani O\il, Antena 1
Drago§ Asaftei, dragosasaftei.ro
Felicia Mocanu, Radio Rom]nia Actualit[\i
Ionu\ Bunescu, bunescu.ro
Laura Davidescu, revista Unica
Lucian Marin, lucianmarin.eu
Marian Ionescu, mariciu.ro
Mihai-Cristian ±tirbu, Radardemedia.ro
Ovidiu Eftimie, eftimie.net, Timewsnewroman.ro
Roxana Bursuc, roxanabursuc.com
Ruxandra Predescu, printreranduri.eu
Simona St[nescu, lipa-lipa.ro