juridice.ro http://www.juridice.ro/177241/tutela-in-noul-cod-civil.html

Tutela in noul Cod Civil

30 November 2011 - Andreea DUMITRESCU 4,185 citiri

JURIDICE.ro vă recomandă:

Un domeniu important în care Legea nr. 287/2009 aduce modificări semnificative îlreprezintă modalitatea în care sunt abordate mijloacele legale de ocrotire a persoanei fizice.

Comparând reglementarea actuală cu cea anterioară noului Cod Civil (Codul familiei – Legea nr.4/1953, abrogat şi Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului - art.40 al.1, art. 41 şi art. 42, abrogate), constatăm că, dacă în mare mijoacele de ocrotire a persoaneifizice rămân aceleaşi – tutela, curatela şi punerea sub interdicţie-, modalitatea de aplicare aacestor măsuri comportă modificări notabile.

Pentru că în practică cele mai frecvente situaţii întâlnite sunt cele care reclamă instituirea tuteleipentru minorul lipsit de ocrotire, vom prezenta această noţiune, prin prisma noilor reglemetări aleLegii nr. 287/2009 privind noul Cod Civil.

Dispoziţiile art. 110 din Legea nr. 287/2009 statuează în mod explicit care sunt cazurile de instituirea tutelei minorului: “când ambii părinţi sunt, după caz, decedaţi, necunoscuţi, decăzuţi dinexerciţiul drepturilor părintești sau li s-a aplicat pedeapsa penală a interzicerii drepturilorpărintești, puși sub interdicţie judecătorească, dispăruţi ori declaraţi judecătorește, morţi, precumși în cazul în care, la încetarea adopţiei, instanţa hotărăște că este în interesul minoruluiinstituirea unei tutele.”

Reiterând parţial dispoziţiile art. 115 din Codul familiei, legiuitorul păstrează obligaţia de informarea instituţiei competente (în vechea reglementare autoritatea tutelară iar în reglementarea actualăinstanţa de tutelă), obligaţie care trebuie dusă la îndeplinire de către “persoanele apropiateminorului”, alături de “administratorii și locatarii casei în care locuiește minorul”, “serviciul destare civilă”, în cazul înregistrării decesului unei persoane, “notarul public”, cu ocazia deschideriiprocedurii succesorale, “instanţele judecătorești şi organele administraţiei publice locale,instituţiile de ocrotire, precum și orice altă persoană.” (art. 111 din Legea nr. 287/2009).Observăm că în noua reglementare dispare şi termenul prevăzut de art. 115 din Codul familiei ( 5zile “de la data când află de existenţa unui minor lipsit de îngrijire părintească” ), acesta fiindînlocuit de “sintagma de îndată ce află de existenţa unui minor lipsit de îngrijire părintească”.

Mergând mai departe cu analiza acestei instituţii, constatăm că, în scopul ocrotirii interesuluisuperior al minorului, legiuitorul extinde sfera situaţiilor de incompatibilitate cu activitatea de tutore.Astfel, din dispoziţiile art. 113 din Legea nr. 287/2009, reţinem că nu poate fi tutore: “ – minorul,persoana pusă sub interdicţie judecătorească sau cel pus sub curatelă; cel decăzut din exerciţiuldrepturilor părintești sau declarat incapabil de a fi tutore; cel căruia i s-a restrâns exerciţiul unordrepturi civile, fie în temeiul legii, fie prin hotărâre judecătorească, precum și cel cu rele purtărireţinute ca atare de către o instanţă judecătorească; cel care, exercitând o tutelă, a fost

îndepărtat din aceasta în condiţiile art. 158; cel aflat în stare de insolvabilitate; cel care, din cauzaintereselor potrivnice cu cele ale minorului, nu ar putea îndeplini sarcina tutelei; cel înlăturat prinînscris autentic sau prin testament de către părintele care exercita singur, în momentul morţii,autoritatea părintească.”

Aşadar, în esenţă, orice persoană fizică cu deplină capacitate de exeriţiu poate fi tutore, dacă nuse află într-una dintre celelalte situaţii amintite mai sus. Dacă vreuna dintre aceste situaţii survine peparcursul exercitării tutelei, persoana respectivă va fi îndepărtată de la exercitarea tutelei, numindu-se un nou tutore.

Noutatea absolută introdusă de Legea nr. 287/2009 se referă la modalitatea de numire a tutorelui.Dacă în reglementarea anterioară (Codul familiei – Legea nr. 4/1953), această atribuţie reveneaautorităţii tutelare, în lumina dispoziţiilor noului Cod Civil, desemnarea tutorelui se poate face decătre însuşi părintele minorului sau de către instanţa de tutelă. Reprezentând o preluare a dreptuluianglo-saxon, instituirea posibilităţii ca părintele în viaţă şi cu deplină capacitate de exerciţiu, sănumească un tutore pentru copilul său, consolidează premisele exercitării drepturilor şi aîndatoririlor părinteşti şi respectă în totalitate interesul superior al minorului.

Conform dispoziţiilor art. 114 din Legea nr. 287/2009, desemnarea tutorelui de către părinte serealizează prin “act unilateral sau prin contract de mandat”, în formă autentică. Măsura poate fistabilită şi prin testament. Părintele poate oricând revoca desemnarea tutorelui, fiind suficient unact sub semnătură privată în acest sens. Mai trebuie menţionat şi că persoana care a fostdesemnată tutore pe această cale nu poate fi înlăturată de la tutelă de către instanţa de judecată,decât (temporar) dacă se află în vreuna dintre situaţiile prevăzute de art. 113 din Legea nr.287/2009 sau dacă “prin numirea sa interesele minorului ar fi periclitate” (art.116 al.1 din Legeanr. 287/2009) .

În situaţia în care nu există un tutore desemnat de către părinte, instanţa de tutelă va numi ea însăşi tutore “o rudă sau un afin ori un prieten al familiei minorului, în stare să îndeplinească aceastăsarcină, ţinând seama, după caz, de relaţiile personale, de apropierea domiciliilor, de condiţiilemateriale și de garanţiile morale pe care le prezintă cel chemat la tutelă” (art. 118 din Legea nr.287/2009).

Cu privire la procedura de numire, precizăm că este obligatoriu acordul viitorului tutore (cu excepţiasituaţiei când tutorele este numit pe baza unui contract de mandat, caz în care viitorul tutore nupoate refuza tutela decât pentru motivele prevăzute de art. 120 al.2 din Legea nr. 287/2009).Ascultarea minorului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie. Numirea se face în camerade consiliu, prin încheiere definitivă, care ” se comunică în scris tutorelui și se afișează la sediulinstanţei de tutelă și la primăria de la domiciliul minorului” (art. 119 al. 4 din Legea nr. 287/2009).

Referitor la situaţiile în care o persoană poate refuza să fie numită tutore, faţă de fostareglementare (art. 118 din Codul familiei), prin prevederile art. 120 al. (2), noul Cod Civil restrângesfera acestora, identificându-se patru cazuri: “cel care are vârsta de 60 de ani împliniţi; femeiaînsărcinată sau mama unui copil mai mic de 8 ani; cel care crește și educă 2 sau mai mulţicopii; cel care, din cauza bolii, a infirmităţii, a felului activităţilor desfășurate, a depărtăriidomiciliului de locul unde se află bunurile minorului sau din alte motive întemeiate, nu ar maiputea să îndeplinească această sarcină.”

În scopul urmăririi şi satisfacerii interesului superior al minorului, tutela are prin esenţa sa uncaracter personal şi gratuit, exepţie făcând situaţiile enumerate de art. 122 – 123 din Legea nr.287/2009.

Pentru o gestionare cât mai eficientă a activităţii desfăşurate de tutore şi pentru a avea un controlasupra îndeplinirii de către acesta a obligaţiilor cu privire la persoana şi bunurile minorului, noulCod Civil introduce instituţia Consiliului de familie, noţiune preluată tot din dreptul anglo saxon.Consiliul de familie va fi numit tot de către instanţa de tutelă şi va fi compus din “3 rude sau afini,ţinând seama de gradul de rudenie și de relaţiile personale cu familia minorului” sau în lipsa

acestora, chiar din “alte persoane care au avut legături de prietenie cu părinţii minorului sau caremanifestă interes pentru situaţia acestuia” (art. 125 al.1 din Legea nr. 287/2009). Constituirea,funcţionarea, atribuţiile şi înlocuirea Consiliului de familie se desfăşoară sub atenta supraveghere ainstanţei de tutelă.

Referitor la regulile de exercitare a tutelei, menţionăm că principiul fundamental este că aceastatrebuie să se desfăşoare numai în interesul superior al minorului “atât în ceea ce priveşte persoanacât şi bunurile acestuia” (art. 133 din Legea nr. 287/2009).

Raportându-ne la vechile reglementări conţinute de art. 126 şi urm. din vechiul Cod al familiei,observăm că, prin dispoziţiile noului Cod Civil, legiuitorul transferă atribuţiile autorităţii tutelare şi aledelegatului acestuia către instanţa de tutelă şi Consiliul de familie (dacă acesta există). Astfel, cuprivire la exercitarea tutelei asupra persoanei minorului, hotărârile se vor lua de către tutore, “cuavizul Consiliului de familie” (art. 136 din Legea nr. 287/2009). Sunt exceptate de la aceastăregulă, măsurile cu caracter curent.

Minorul va avea domiciliul la tutore şi numai pe cale de excepţie, şi cu autorizarea instanţei detutelă, acesta va putea avea şi o reşedinţă. Cu toate acestea, în situaţiile în care educarea şipregătirea profesională a minorului reclamă acest lucru, tutorele poate decide ca minorul să aibă oreşedinţă, instanţa de tutelă fiind încunoştiinţată de îndată.

În spiritul protejării interesului superior al minorului, art. 138-139 din Legea nr. 287/2009 limiteazăputerea de decizie a tutorelui asupra schimbării felului învăţăturii sau al pregătirii profesionale pecare minorul o primea la data instituirii tutelei (şi care în cele mai multe cazuri fusese aleasă depărinte). Conform textelor de lege amintite, pentru a lua o decizie în acest sens este obligatorieîncuviinţarea instanţei de tutelă, iar în situaţia în care minorul a împlinit vârsta de 14 ani, instanţa detutelă nu poate schimba “felul învăţăturii sau al pregătirii profesionale hotărâte de părinţi” sau pecare minorul le primea “la data instituirii tutelei”. Este obligatorie ascultarea minorului care aîmplinit vârsta de 10 ani.

O a doua componentă a exerciţiului tutelei o reprezintă drepturile pe care tutorele le are asuprabunurilor minorului. Oferind o reglementare mult mai detaliată decât cea prevăzută de fostul Cod alfamiliei, Legea nr. 287/2009 încearcă să protejeze într-o modalitate cât mai eficientă patrimoniulminorului rămas fără ocrotire legală. Se dă o mai mare importanţă activităţii de inventariere abunurilor minorului şi se acordă o atenţie sporită creanţelor pe care tutorele sau membrii Consiliuluide familie le au faţă de minor.

Reţinând dispoziţiile art. 140 al. (2) din Legea nr. 287/2009, cu ocazia inventarierii bunurilorminorului, tutorele şi membrii Consiliului de familie au obligaţia de a declara în scris “creanţele,datoriile sau alte pretenţii pe care le au faţă de minor”. În caz contrar, intervine prezumţia legală căaceştia au renunţat la ele, mergându-se până la sancţionarea acestora cu înlăturarea din funcţie.Aliniatul (4) al aceluiaşi text de lege consfiinţeşte posibilitatea plăţii voluntare a creanţelor pe carela au faţă de minor, tutorele, soţul acestuia, o rudă în linie dreaptă a acestuia sau fraţii sau surorileacestora, doar cu autorizarea instanţei de tutelă.

Cu privire la administrarea bunurilor minorului, menţionăm că aceasta trebuie să se realizeze cubună credinţă, finalitatea acesteia constituind-o bunăstarea minorului. În desfăşurarea acesteiactivităţi, tutorele numit are, de plano, calitatea de administrator al bunurilor altuia, fiind ţinut derespectarea dispoziţiilor legale în această materie.

Până la împlinirea vârstei de 14 ani, minorul va fi reprezentat în actele juridice de către tutore, iardupă împlinirea vârstei de 14 ani, acesta le va putea încheia singur, cu “încuviinţarea scrisă atutorelui” sau a “curatorului” (conform art. 143 şi art.146 din noul Cod Civil), excepţie făcânddonaţiile şi actele prin care se garantează obligaţia altuia, care îi sunt total prohibite.

Legea nr. 287/2009 acordă o importanţă deosebită actelor de dispoziţie pe care tutorele ar puteasă le încheie pe numele minorului. Raportându-ne la dispoziţiile art. 144 din noul Cod Civil,

constatăm că tutorelui îi este interzis să încheie următoarele acte juridice, sub sancţiunea anulăriiacestora: donaţiile şi actele prin care se garantează obligaţia altuia (pe numele minorului); actelede înstrăinare, împărţeală, ipotecare ori de grevare cu alte sarcini reale a bunurilor minorului, actelede renunţare la drepturile patrimoniale ale acestuia și orice alte acte ce depășesc dreptul deadministrare, în lipsa avizului Consiliului de familie şi a autorizării instanţei de tutelă. Singuraexcepţie o reprezintă “bunurile supuse pieirii, degradării, alterării ori deprecierii, precum și celedevenite nefolositoare pentru minor” (art. 144 al.4), pentru a căror înstrăinare nu sunt necesareavizul Consiliului de familie şi autorizarea instanţei de tutelă.

Oprindu-ne asupra acestei dispoziţii legale, ne atrage atenţia sintagma de “bunuri nefolositoare”,expresie care, în opinia noastră comportă un grad de subiectivism ridicat, creând premiseleunei decizii incorecte din partea tutorelui, decizie care poate fi în dezavantajul minorului şi care,în lipsa avizului Consiliului de familie şi a autorizării instanţei de tutelă nu este supusă niciunei formede control. În acest context, o reformulare a expresiei sau o revenire la un plafon valoric adecvat (demaniera în care acesta era instituit de art. 129 al.4 din fostul Cod al familiei) ar remedia neregula.

Revenind asupra limitelor impuse de legiuitor asupra actelor pe care tutorele le poate încheia peseama minorului, este de observat că sunt excluse din sfera acestora şi actele juridice“încheiate între tutore sau soţul, o rudă în linie dreaptă ori fraţii sau surorile tutorelui, pe de oparte, și minor, pe de altă parte“, sub sancţiunea unei nulităţi relative (art. 147 din Legea nr.287/2009), excepţie făcând unele vânzări la licitaţia publică.

Noul Cod Civil reglementează şi situaţiile în care între minor şi tutore apar interese contrare, situaţiicare nu sunt de natură să conducă la înlocuirea tutorelui, dar care pot afecta vădit exercitarea tuteleişi pe cale de consecinţă, interesul superior al minorului. În aceste cazuri, art. 150 din Legea nr.287/2009 permite numirea unui curator special. Conform aceluiaşi text de lege, aceeaşi măsură seaplică şi atunci când “din cauza bolii sau din alte motive tutorele este împiedicat să îndeplineascăun anumit act în numele minorului ” sau “pentru motive temeinice, în cadrul procedurilorsuccesorale”.

Cu privire la modalitatea de exercitare a tutelei, menţionăm că o obligaţie extrem de importantă atutorelui este darea de seamă a acestuia. În vechea reglementare, tutorele avea obligaţia săprezinte anual autorităţii tutelare o dare de seamă despre modalitatea în care a îngrijit de persoanaminorului şi a administrat bunurile acestuia.

În actuala reglementare, atribuţia de control este preluată de instanţa de tutelă, căreia tutorele esteobligat să îi prezinte anual aceeaşi dare de seamă.

Conform art. 152 al. (2) din Legea nr. 287/2009, termenul de depunere a acesteia este de 30 dezile de la sfârşitul anului calendaristic. Termenul anual nu poate fi prelungit decât de către instanţade tutelă (fără a depăşi 3 ani) şi numai în situaţiile în care “averea minorului este de micăînsemnătate”. Finalitatea acestui demers o constituie verificarea socotelilor cu privire la veniturile şicheltuielile făcute cu minorul, şi în cazul în care acestea sunt corecte, descărcarea tutorelui.

Tot pentru o mai mare responsabilizare a celui care desfăşoară activitatea de tutore cât şi pentru aîntări garanţia respectării drepturilor minorului, noul Cod Civil reconfirmă posibilitatea de a formulaplângere împotriva tuturelui cu privire la “actele sau faptele păgubitoare pentru minor” (art. 155 al.1din Legea nr. 287/2009). Plângerea poate fi făcută de minorul care a împlinit vârsta de 14 ani, deConsiliul de familie şi de membrii acestuia, dar şi de oricare dintre persoanele amintite la art.111din noul Cod Civil. Plângerea va fi soluţionată de instanţa de tutelă în regim de urgenţă, printr-oîncheiere executorie.

Cu privire la cazurile de încetare a tutelei, Legea nr. 287/2009 identifică două tipuri de situaţii: celecare duc la încetarea propriu-zisă a tutelei (situaţia care a dus la instituirea tutelei nu se maimenţine şi moartea minorului) şi cele care duc la încetarea funcţiei tutorelui (moartea acestuia,îndepărtarea acestuia de la tutelă sau înlocuirea sa).

Referitor la încetarea funcţiei tutorelui prin moartea acestuia, noutatea o reprezintă transmitereasarcinilor tutelei către moştenitorii tutorelui decedat, până la numirea unui nou tutore (conform art.157 din Legea nr. 287/2009). Cu siguranţă că această măsură a fost introdusă tot în scopulprotejării drepturilor şi intereselor minorului pus sub tutelă. Astfel, prin preluarea temporară asarcinilor specifice tutelei de către moştenitorul tutorelui decedat până la numirea unui nou tutore,se urmăreşte înlăturarea şi minimizarea efectelor pe care decesul tutorelui le-ar putea avea asupradrepturilor şi intereselor minorului.

Reiterând dispoziţiile art. 138 al. (2) din vechiul Cod al familiei, noua reglementare prevedeîndepărtarea tutorelui de la tutelă dacă acesta ”săvârșește un abuz, o neglijenţă gravă sau altefapte care îl fac nedemn de a fi tutore, precum și dacă nu își îndeplinește în mod corespunzătorsarcina”.

Conform prevederilor art. 160 şi urm. din Legea nr. 287/2009, identificăm obligaţia tutorelui sau amoştenitorilor acestuia ca la încetarea din orice cauză a tutelei, să prezinte instanţei o dare deseamă generală. Numai după verificarea socotelilor şi predarea bunurilor, instanţa de tutelă va dafostului tutore sau moştenitorilor săi descărcare de gestiune. Această descărcare de gestiune nu îlexonerează de răspundere pe fostul tutore pentru un prejudiciu cauzat minorului din culpa sa, iarnoul tutore numit are obligaţia să ceară celui dintâi repararea pagubei. În caz contrar, noul tutore vafi obligat el însuşi la repararea prejudiciului.

Concluzionând cele prezentate, reţinem că până la intrarea în vigoare a Legii nr. 287/2009, înmateria tutelei principala instituţie implicată era autoritatea tutelară, procedura având mai mult uncarcater administrativ şi numai în cazuri extraordinare judiciar. Prin modificările aduse, şi maiales prin instituirea instanţei de tutelă, noul Cod Civil transferă practic această procedură din sferaadministrativului în sfera judiciarului, creând o nouă instituţie de drept, la nivelul căreia jurisprudenţaeste încă în fază de pionerat şi a cărei evoluţie merită urmărită.

Andreea DUMITRESCUavocat, Baroul Argeş

Articole conexeA aparut “Noul Cod civil. Note. Corelatii. Explicatii”

Divortul in noul Cod civil

Ce primavara frumoasa!

Solutiile retinute in Noul Cod Civil privind reductibilitatea clauzei penale