Isus din Nazaret sau Iisus Hristos (în aramaică ישוע, Ieșu, în ebraică

שוע� Ieșuaarhaic Iehoșua, grecizat Ἰησοῦς, Iesous, latinizat Iesus; n. ca. 4 î.e.n.,[1][2][3]conform ,י�

Bibliei la Betleemul Iudeei,[4] ca fapt istoric probabil laNazaret[4][5][6][7][8][9] — d. ca. 30 e.n.[1], Ierusalim) este fondatorul și figura centrală a creștinismului, și unul din cele mai importante

simboluri ale culturii occidentale, majoritatea bisericilor creștine considerându-l Fiul lui

Dumnezeu[10]sau Mesia cel vestit de Vechiul Testament iudaic, ce în timp a devenit al doilea

personaj al Trinității creștine.

Isus a fost[11][12][13][14][15][16] un predicator iudeu[17] din Galileea, Iudeea, ce a trăit în timpul ocupației

romane a Israelului, a fost botezat de către Ioan Botezătorul, și a fost crucificat la Ierusalim în

jurul anului 30, sub guvernarea luiPonțiu Pilat.[18][19][20]

Conform tradiției creștine, căreia i se datorează în mare măsură ceea ce se cunoaște despre

Isus,[21] principalele texte sursă care discută despre Isus sunt cele patru evanghelii

canonice (Matei, Marcu, Luca și Ioan) la care se adaugă celelalte cărți ale Noului Testament.

Trăsăturile fundamentale ale imaginii sale în creștinism se datorează anumitor evenimente

majore ale existenței sale relatate în Biblie: Naşterea, Minunile

săvârșite, Crucificarea și Învierea, precum și învățăturii și retoricii discursului său.

Cu numele Isa ibn Maryam (Isus fiul Mariei), Isus este considerat de Islam unul dintre principalii

profeți ai lui Allah.[22][23][24] De asemenea Coranul menționează și o a doua venire a lui Isus, în

strânsă legătură cu sfârșitul lumii sau judecata ei[25] și anume Isus se va reîntoarce drept ajutor al

lui Mahdi.[26]

Dezvoltarea reprezentărilor lui Isus Hristos, fără luarea în seamă a chipului său real sau

presupus istoric, a dominat din antichitatea târzie până în prezent. Formele de expresie centrale

ale acestei imagini îl reprezintă pe Hristos tronând ca Atotțiitor în Biserica Răsăritului, iar în

Biserica Occidentului pe Hristos răstignit ca Mântuitor.

Conform tradi ț iei , acceptată în general ca adevăr istoric, Isus s-a născut în jurul anului 4 î.e.n.[1] și a murit în jur de 30 e.n.,[1] fiind martirizat prinrăstignire. Evangheliile lui Matei și Luca,

precum și Evanghelia după Toma menționează ca loc al nașterii orașul Bethleem Efrata (Mt 1-2,

Lc 1-2). În general, istoricii consideră așezarea Nazaret ca locul nașterii sale,[5][6][7][8] aceasta fiind

localitatea prezentată de autorii evangheliilor sinoptice drept „domiciliu al familiei sale” (Mc 6,1;

Mt 13,54; Lc 2,39). Nazaretul pare cea mai bună aproximare a locului nașterii lui Isus. Ca

alternativă unii numesc Betleem de Galileea [7] [27] , o așezare la 10 km de Nazaret,

deoarece Betleemul Iudeei nu poate fi luat în seamă din lipsă de dovezi arheologice că ar fi fost

locuit în timpul lui Isus.[28]

Conform unei doctrine ontologice, Iisus ar fi preexistat în ceruri, înainte de concepția sa, concept

legat de Sfânta Treime.[29]