istoria tehnicii colocviu

Grupa II

Ştiinţa şi tehnica în epoca Renaşterii

Renaşterea.

Caracterizare

Grupa II

Renaşterea. Caracterizare

Renaşterea timpurie

Sec. XV- un secol al asimilării cunoştiinţelor clasicilor şi al adoptării matematicii arabe; Schimbările au avut loc mai mult în artă decât în ştiinţă; Renaşterea a debutat în Italia şi a ajuns în nordul Europei în

secolul al XVI-lea; Renaşterea a adus şi o serie de transformări în plan economic: pieţele economice s-au internaţionalizat, activităţile economice

orăşeneşti au înflorit; 1603- Francis Bacon spunea că noua eră se distinge prin

“deschiderea lumii datorită navigaţiei, comerţului şi viitoarelor

descoperiri ştiinţifice”. El s-a numărat printre cei care au văzut în ştiinţă o unealtă puternică de cucerire a naturii.

Grupa II


Revoluţia ştiinţifică

1543 - publicată teoria heliocentrică a lui Copernic şi anatomia lui Vasalius- debutul revoluţiei ştiinţifice; Apar societăţile ştiinţifice – Academia Secretelor naturii (1560, desfiinţată de Inchiziţie) şi Academia dei Lincei (1603); Biserica catolică şi cea protestantă s-au opus punctelor de vedere

susţinute de Copernic; Lucrarea sa De revolutionibus se afla în 1616

indexul Bisericii catolice a cărţilor interzise

1600- Inchiziţia l-a ars pe rug pe Giordano Bruno pentru ereziile sale; Galileo Galilei – Dialog referitor la cele două sisteme de bază ale lumii – a fost privită ca o încercare de mascare a unora dintre ereziile lui Copernic şi de evitare a anatamei aruncate asupra celor care ce

promovau punctele de vedere coperniciene;

Grupa II


Revoluţia ştiinţifică

Matematicienii au introdus o serie de simboluri şi convenţii - crucea ca semn multiplicativ, literele pentru

desemnarea constantelor sau variabilelor şi exponenţii. Toate acestea au simplificat comunicarea

ideilor matematice şi, pe măsură ce au fost acceptate, au transformat matematica într-un limbaj universal; Ramuri ale matematicii care s-au dezvoltat în această

perioadă – algebra simbolică, geometria analitică, probabilităţile şi logaritmii

Grupa II

Renaşterea. Realizări ştiinţifice

Astronomie

Odată cu traducerea operei lui Ptolemeu în limba latină, astronomia vest-europeană a devenit din nou ştiinţă, dar o

ştiinţă fundamentată pe principii incorecte; Puţini savanţi ai Renaşterii au pus la îndoială concepţiile lui Ptolemeu, deşi Nicholas din Cusa, a cărui gândire era în

general cu mult înainte de vremurile sale, l-a devansat pe

Copernic, susţinând în 1440 că Pământul se învârte în jurul Soarelui 1609 - Galileo Galilei a introdus telescopul care a revoluţionat astronomia. Kepler a mers pe urmele lui Copernic, întocmind

planul detaliat al mişcărilor planetelor.

Grupa II


Ştiinţele naturale

Medicina - a înregistrat un mare progres favorizat de inventarea

tiparului (cărţi de medicină, chirurgie); Anatomia - se baza pe lucrările lui Galenus, la începutul perioadei renascentiste. Practica italienească a disecării trupurilor în faţa studenţilor a dus, spre sfârşitul perioadei, la

respingerea metodelor lui Galenus; Sculptorii şi pictorii au studiat musculatura umană ce a

favorizat o mai bună înţelegere a anatomiei (Leonardo da

Vinci); Desoperirea circulaţiei sangvine, datorate lui Harvey a dus la

perfecţionarea tabloului general al trupului uman ca ansamblu

de canale, vase şi valvule;

Grupa II


Ştiinţele naturale.

Botanica- a beneficiat de cuceriri notabile

Otto Brunfels şi Leohard Fuchs – au publicat cărţi care ilustrau diferite tipuri de plante; Konrad Gesner a redactat un compendiu în care

erau prezentate toate plantele şi animalele

cunoscute; Gerard - Ierbar (finele sec. XVI) care cuprinde numai plantele reale dar cărora le atribuia proprietăţi aproape magice.

Grupa II


Matematica

Apar diferite manuale al căror scop era să-i înveţe pe oameni cum

trebuie folosite noile simboluri; Se introduc logaritmii standard şi metodele contabile; S-au tipărit tabele de funcţii trigonometrice, care şi-au găsit aplicabilitatea în tehnicile topografice; Militarii au început să utilizeze matematica în domeniul balisticii şi al îmbunătăţirii fortificaţiilor; S-a perfecţionat simbolistica matematică; Napier a descoperit logaritmii, în timp ce numerele iraţionale au

câştigat dreptul de a fi considerate numere, nu numai mărimi. După

înţelegerea iraţionalelor, a venit rândul numerelor negative;

Grupa II

Matematica

Realizarea majoră în domeniul matematicii a fost soluţionarea

pe cale algebrică a cubicei generale şi a ecuaţiilor cuartice –

adică a ecuaţiilor polinome în care variabila necunoscută este

ridicată cel mult la puterea trei sau patru; Fermat şi cei din jurul său au început să exprime teoria

numerelor pare. Multe din scrierile lor n-au fost publicate. Aceaşi soartă a avut-o şi teoria probabilităţilor , care a fost inventată pe parcursul unui schimb de scrisori între Fermat şi Pascal. Geometria analitică a fost dezvoltată tot de Fermat, care nu şi-a

publicat descoperirile, şi de Descartes, care şi-a tipărit constatările în apendicele unei lucrări de filosofie, Discurs

asupra metodei.

Grupa II


Ştiinţele fizico-chimice

Multe din progresele făcute de ştiinţele fizice în

perioada Renaşterii au avut un fundament practic

(minerit, analiză metalografică, distilare, balistică);

Descoperirile în afara domeniilor de aplicabilitate

practică au fost izolate;

Galileo Galilei- a făcut o serie de experimente în

legătură cu mişcare corpurilor, el a transformat fizica

într-o ştiinţă experimentală şi a pus bazele dinamicii.

Grupa II


Tehnologie

Cea mai importantă invenţie a perioadei - matriţa

mobilă (chinezi- sec. XI) - 1440; Au fost completate hărţile, au fost introduse globurile

pământeşti, au fost montate şi perfecţionate

ceasurile cu greutăţi suspendate şi regulatoare

dinţate, Leonardo da Vinci - elicopter, paraşută, submarin şa; Dezvoltarea instrumentelor de măsurare şi observare

(pompele de vacuum).

Grupa II

Ştiinţa şi tehnica în secolul XX

Ştiinţa secolului XX

până la sfârşitul celui de-al doilea război mondial

Grupa II Ştiinţa secolului XX, până la sfârşitul celui

de-al doilea război mondial

Chiar înainte de începutul secolului XX, o serie de

progrese conexe fizicii - descoperirea razelor X, a

radioactivităţii, a particulelor subatomice, a

relativităţii şi a teoriei cuantice - au condus la o nouă

percepţie asupra materiei şi energiei de către

oamenii de ştiinţă. Aceste progrese au influenţat, mai mult sau mai puţin, chimia, astronomia, geologia, biologia,

medicina, tehnologia şi, în final, destinul planetei,

prin realizarea şi folosirea armei nucleare (1945).

Grupa II

Ştiinţa secolului XX, până la sfârşitul secolului celui de-al doilea

război mondial

Dacă în secolul al XIX-lea ştiinţa a constituit apanajul unui număr restrâns de persoane, în secolul XX

numărul oamenilor de ştiinţă a crescut simţitor. În acelaşi timp ştiinţa avea să devină rezultatul unor

eforturi colective. Progresul nu a fost determinat doar

de descoperirile unor genii, ci şi de numeroşi paşi mici, făcuţă de lucrători specilizaţi. De asemenea,

multe din progresele ştiinţifice s-au datorat unor

echipe de cercetători ale căror membri au contribuit,

fiecare pe bucăţica lui, la succesul final.

Grupa II Ştiinţa secolului XX, până la sfârşitul

secolului celui de-al doilea război mondial

În secolul XX a sporit nu numai amploarea activităţilor ştiinţifice, ci şi influenţa acestora asupra societăţii. Pe parcursul acestui secol, cercetarea ştiinţică a devenit o componentă solid

ancorată atât în universităţi, cât şi în societăţi industriale. Multe din metodologiile puse la punct de oamenii de ştiinţă în

secolul XIX au început să dea roade în secolul următor

(tehnicile de colorare a probelor de microscop, dezvoltat la

sfârşitul secolului trecut, au dus la descoperirea multor

microorganisme noi, generatoare de diferite boli; sintetizarea

unor compuşi chimici a devenit practic o obişnuinţă).

Grupa II

Ştiinţa secolului XX, până la sfârşitul secolului celui de-al doilea război mondial

Dacă în sec. XIX, tehnologia a transformat societatea, în secolul XX ştiinţa a avut un impact

direct asupra societăţii. De exemplu, perioada dintre

descoperirea unui fenomen şi aplicarea sa în tehnică

s-a scurtat. Descoperirea electronului a făcut ca, în

mai puţin de 20 de ani, să apară tuburile electronice,

care, la rândul lor, au dus la revoluţionarea

sistemelor de comunicaţii, inclusiv a legăturilor radio

şi telefonice la mare distanţă.

Grupa II Ştiinţa secolului XX, până la sfârşitul

secolului celui de-al doilea război mondial

Primul război mondial a evidenţiat faptul că

ştiinţa poate juca un rol important în

rezultatul acestei dispute. În Germania, mai mult de 100 de laboratoare au prestat

activităţi de cercetare în beneficiul armatei.

De aceea, în perioada interbelică, guvernele

au început să finanţeze activ ştiinţa, ceea ce

a contribuit mult la dezvoltarea acesteia.

Grupa II

Progrese importante în ştiinţă şi

tehnologie

Antropologie

şi arheologie

1895- Eugène Dubois a adus în Europa fosilele

javaneze ale speciei – Homo Erectus, omul maimuţă

din Java, primul hominid care face parte dintr-o specie

diferită de Homo Sapiens. La începutul sec. XX au mai fost găsite fosile ale lui Homo erectus în China şi Africa, prezenţa lor confirmând existenţa unei noi specii. Din păcate, una din cele mai mari colecţii de fosile din

această categorie, specimenele “omului din Pekin”, s-

a pierdut în timpul celui de-al doilea război mondial.

Grupa II


tehnologie

Raymond Dart – a primit spre cercetare capul fosilizat al unui aşa numit “copil Tang”, o nouă specie, în strânsă legătură cu

Homo, pe care a numit-o Australopitec. 1879 - o tânără a observat pentru prima dată picturile murale

din peştera Altamira. Multă vreme descoperirea a fost considerată o simplă escrocherie. 1895- descoperite picturile din peştera La Mouthe; 1896 -1901, alte descoperiri similare care au transformat arta

paleolitică într-o realitate indubitabilă. 1940 - picturile murale din peştera Lascaux.

Grupa II


tehnologie

Arheologia

1900- Arthur Evans -descoperirea civilizaţiei minoice. În descoperirea sa Evans s-a bazat

pe legende şi literatură.

1911- Hiram Bingham – Machu Pichu (Anzii Cordelieri- Peru);

1922- Howard Carter - mormântul lui Tutankhamon

Grupa II


tehnologie

Astronomie

La începutul sec. XX, astronomii au susţinut că Soarele nu este decât una din multele stele componente ale imensului sistem care este

Caleea Lactee, care umple întreg Universul. Multe din formele neclare observate în ultimii 200 de ani, au fost considerate “obiecte” ale galaxiei Caleea Lactee. Edwin Powel Hubble a descoperit că nebuloasa Andromeda se află la o

distanţă enormă faţă de galaxia noastră şi că, de fapt, ea este un

sistem galactic comparabil cu sistemul nostru atât din punct de vedere

dimensional, cât şi al formei. 1920- Hubble a constat că viteza cu care o galaxie se îndepărtează de

noi este proporţională cu distanţa la care se află faţă de Pământ. Această descoperire a constituit baza de observaţie a modelului prin

care s-a încercat explicarea structurii universului şi a teoriei Big- Bang- ului.

Grupa II


tehnologie

Biologie

Bazele biologiei experimentale au fost puse în sec. XIX. 1900 - a început cercetarea fundamentală în domeniul eredităţii. Conceptul de “genă”- o unitate a caracteristicilor moştenite - cum ar fi culoarea unei flori, culoarea ochilor – a făcut posibilă înţelegera

modului în care se transmit aceste caracteristici de la o generaţie la

alta. -Începutul anilor 40 ai secolului trecut au adus descoperirea ADN- ului, substanţa care conţine informaţia genetică. -A devenit clar rolul mutaţiilor- modificări bruşte survenite în procesul de transfer al caracteristicilor moştenite – în mecanismul evoluţiei.

Grupa II


tehnologie

Chimia

Înţelegerea structurii atomului le-a permis chimiştilor să explice

proprietăţile chimice ale elementelor şi compuşilor. 1930- Linus Pauling a formulat teoria legăturilor chimice, lămurind rolul electronilor în formarea moleculelor

Cercetarea reacţiilor de polimerizare a dus la dezvoltarea

multor compuşi chimici realizaţi din macromolecule, cun ar fi fibrele artificiale şi primele materiale plastice. Chimia siliconului, care poate forma compuşi complecşi. Similari cu carbonul, a

dus la dezvoltatea procesului de sinteză al acestuia.

Grupa II


tehnologie

Matematica

Încă de la finele sec. XIX matematicienii s-au angajat într-un efort de

dezvoltare a bazelor pur logice ale matematicii; David Hilbert – a încercat să găsească o bază axiomatică pentru

matematică susţinând ideea că un sistem de principii matematice

fundamentale trebuie să satisfacă trei condiţii: să fie coerent, complet şi detrminat; Logica simbolică

Un grup de matematicieni germani a dezvoltat algebra abstractă, prin

care se poate reprezenta orice tip de sistem; 1902- Henri Lebsgue a formulat teoria măsurii. Rezultatele obţinute de

Lebesgue, combinate cu teoria mulţimilor şi noţiunile de topologie au dus

la apariţia analizei funcţionale, o nouă disciplină care, în secolul XX a

reprezentat principalul subdomeniu al analizei studiat de matematicieni.

Grupa II


tehnologie

Medicina

Activitatea de identificare a microorganismelor cauzatoare de boli a

debutat în secolul al XIX-lea şi a continuat pe parcursul secolului XX. Au fost identificate mai multe toxine secretate de microorganisme, deseori acestea fiind de fapt cele care duc la declanşarea bolii; Alexander Fleming – a obţinut penicilina, obţinută dintr-o ciupercă de

mucegai cu proprităţi antibiotice; 1940 – microscopul electronic care a permis fotografierea viruşilor. Primul virus care a putut fi izolat a fost virusul care provoacă boala

tutunului, numit mozaic; S-a descoperit, în prima decadă a sec. XX, că absenţa vitaminei B1, este cauza bolii beri-beri, iar insuficienţa secreţiei de insulină duce la

declanşarea unui anumit tip de diabet. Astfel, s-a putut trata diabetul, prin administrarea insulinei extrase din organismele plantelor.

Grupa II


tehnologie

Fizică

Până la finele sec. XIX, fizicienii au presupus că toate fenomenele fizice pot fi explicate prin mişcarea particulelor potrivit legilor lui Newton; 1900- Max Planck a enunţat un postulat care a revoluţionat ştiinţa- energia poate fi eliberată de materie numai sub forma unor pachete mici, numite cuante. Ce erau exact aceste cuante s-a putut afla după 1905, când Eistein a introdus noţiunea de foton; Einstein – a explicat efectul fotoelectric pornind de la ipotezele că un electron este expulzat numai atunci când este lovit direct de un foton şi că energia unui foton nu depinde de intensitate luminii, ci de lungimea ei de undă. 1905 – Einstein a publicat teoria relativităţii restrânse, potrivit căreia fenomenele mecanice sunt compatibile cu cele electrodinamice. 1915- Einstein a publicat teoria relativităţii generalizate, care a soluţionat problemele în legătură cu gravitaţia pe care nu le explica teoria restrânsă. Otto Hahn şi Fritz Strassman – au realizat primele reacţii nucleare artificiale, cu puţin înainte de cel de-al doilea război mondial.

Grupa II


tehnologie

Tehnologie

În sec XX, dependenţa tehnologiei de ştiinţele fundamentale a devenit evidentă. Descoperirea electronului a dus la apariţia unei tehnologii complet noi: electronica. Invenţa ce a determinat cea mai profundă transformare a societăţii în această perioadă a fost tubul electronic vidat, care a devenit inima electronicii în prima jumătatea a sec. XX Prima aplicabilitatea a acestui sistem de tuburi a fost utilizarea lor în sistemele de amplificare a semnalelor telefonice, lucru care a dus la realizarea primelor conexiuni telefonice la mare distanţă. Tubul vidat a fost folosit la dezvolatarea sistemului de radio din anii 1920-1940 şi a reţelei de televiziunee din anii 1940-1950; Automobilele- mijloace de transport populare şi sigure Războaiele mondiale au contribuit la dezvoltarea tehnologică (avionul cu reacţie, comunicaţiile prin intermediul aparatelor radio, radarul, computerele electronice); John Atanasoff şi Clifford Berry – primul computer electronic digitat (sfârşitul anilor 30 şi începutul anilor 40 ) – ABC 1945- a devenit operaţional primul computer electronic digital cu destinaţie generală.

Grupa II

Ştiinţa medievală

Declinul ştiinţei europene

Grupa II

Declinul ştiinţei europene

Ultimele centre de învăţământ ale antichităţii –

Academia şi Liceul din Atena (529, Iustinian);

Muzeul din Alexandria (641, arabi);

Sec. XII - firavă revigorare a ştiinţei înăbuşită de

deruta generală care a urmat după Moartea Neagră;

Sec. XV (după 1453) - renaşterea ştiinţei determinată de circulaţia manuscriselor greceşti în

spaţiul apusean dar şi de apariţia tiparului care a

adus o schimbare în posibilităţile de comunicare a

ideilor ştiinţifice;

Grupa II


Ştiinţa arabă

Cultura islamică (700-1300) a avut un rol-cheie în construirea unui pod

peste neantul existent între

Renaştere; Rolul culturii islamice în dezvoltare sau ştiinţă

era elenistică şi

este demonstrat de numărul mare de termeni ştiinţifici de provenieţă

arabă - azimut, algebră ş.a. Cultura arabă a fost rezultatul contactului lumii arabe cu alte culturi (indiană, chineză, evreiască, a creştinilor ortodocşi şi nestorişti şi cea

cea gnostică);

Lucrările anticilor au fost conservate

în limba arabă;

Grupa II

Ştiinţa medievală. Ştiinţa arabă

Centre culturale în limba arabă : Bagdad

[ Al Ma mun (786-833)– a fondat “Casa

Înţelepciunii” care avea şi un observator

astronomic. În această “Casă a Înţelepciunii”

au fost traduse multe din tratatele majore ale

grecilor].

Grupa II


Cordoba islamică (Spania) – bibliotecă

cu 400000 volume;

Arabii au reînviat astronomia studiind lucrările

anticilor şi repetându-le observaţiile;

Matematica arabă a înflori datorită cunoştiinţelor

moştenite de la greci şi indieni. Introducerea

numerelor indiene, numite adeseori şi numere

arabe, cu sistemul lor zecimal, a simplificat

calculele.

Grupa II


Chimia s-a dezvoltat ca ştiinţă experimentală tot în

sânul lumii arabe (boraxul, sarea de amoniu);

Medicina- dezvoltată, infrastructura necesară

îngrijirii sănătăţii era foarte bine pusă la punct

(Bagdad- practicau medicina 1000 de medici cu

licenţe guvernamentale);

Ştiinţa arabă s-a extins în Europa creştină prin

intermediul traducerilor făcute în secolul al XII-lea,

din arabă în latină.

Grupa II Ştiinţa medievală. Renaşterea ştiinţei

europene

Sec. XII – biserica revitalizează ştiinţa europeană,

datorită faptului că conservase multe din cunoştiinţele

acumulate de antici. Membrii clerului şi a ordinelor

monahale erau singurii ştiutori de carte,

787- Carol cel Mare a decretat ca fiecare mănăstire să

bună bazele unei şcoli. Aceste şcoli au devenit

precursoarele primelor universităţi. Cel mai important factor care a favorizat renaşterea

ştiinţei europene a fost stabilirea contactului cu

lumea islamică;

Grupa II Ştiinţa medievală. Renaşterea ştiinţei

europene

1150-1270 - erudiţii europene au intrat în contact cu un

număr mare de lucrări greceşti. Unii dintre ei au învăţat araba pentru a putea traduce scrierile anticilor din arabă

în latină; Scolasticii au fost filozofii creştini ai secolului al XIII.lea,

care au hotărât să absoarbă învăţătura anticilor şi s-o

reconcilieze cu învăţămintele Bisericii; Sfântul Toma d Aquino, unul din fondatoriii şcolii scolastice, a susţinut că atât credinţa religioasă, cât şi judecata raţională, pot duce la acumularea de cunoştiinţe. El credea că atât Platon cât şi Aristotel sunt compatibili cu

religia creştină. Alţi scolastici (Boethius din Dacia, Siger

din Brabant) l-au contrazis;

Grupa II

Ştiinţa medievală. Astronomie

În Evul Mediu târziu- Almagest-ul lui Ptolemeu a

fost modelul astronomiei. Pe atunci, astronomia

se baza pe principiul lui Platon, conform căruia

mişcările observabile ale corpurilor cereşti trebuie

explicate în termenii unei mişcări circulare

uniforme.

Arabii au acceptat sistemul ptolemeic de cicluri şi epicicluri, au îmbunătăţit mult tehnicile de

observare şi au dezvoltat trigonometria ca parte

componentă a astronomiei.

Grupa II

Ştiinţa medievală. Ştiinţele naturale

Biologia a fost puternic influenţată de metoda de

investigare a lui Aristotel; Botanica şi zoologia au devenit discipline separate. Interesul botanicii era de natură medicală, în timp

ce zoologia juca mai mult un rol moralizator şi didactic, punând mai mult accentul pe fabule decât pe obţinerea

informaţiilor de interes ştiinţific; Mănăstirile au conservat moştenirea medicală a Greciei şi Romei, aşa încât, în Evul Mediu, medicina a devenit ştiinţa

practică cea mai de succes. Centre medicale- Salerno

(sec. XI), Montpellier (sec. XII), Bologna, Padova, Paris

(sec. XIII):

Grupa II


Matematica

Nivel foarte scăzut în perioada evului mediu

timpuriu. Majoritatea calculelor se realizau cu

abace din cauză că, înainte de apariţia cifrelor

indo-arabe, operaţiile erau greu de făcut.

Leonardo Finobacci – a introdus în Europa cifrele

indo-arabe;

Nicolas Oresme a introdus noţiuni care corespund

ideii de exponenţi raţionali (fracţionali), ca şi un

concept similar celui de funcţie. A introdus sistemul grafic pentru studierea curbelor matematice

Grupa II Ştiinţa medievală. Ştiinţele fizico-chimice

Ştiinţele fizice au fost dominate de ideile lui Aristotel despre mişcare (mişcare era posibilă numai dacă

obiectul în mişcare este împins continuu de ceva

anume);

William Ockham- a introdus conceptul de impuls şi a

respins ideea de “forţă motrice primară”;

Petrus Peregrinus – “Epistola de magnete” a prezentat

o metodă experimentală de studiere a magnetismului.

Roger Bacon – vedea în experiment un mijloc

importantant de sporire a cunoştiinţelor;

.

Grupa II Ştiinţa medievală. Ştiinţele fizico-

chimice

Chimia a fost dominată de alchimia preluată de la arabi.

Alchimiştii au căutat o metodă de fabricare a aurului.

Biserica creştină s-a opus alchimiei, dar şi în rândurile

sale au existat destui care practicau alchimia;

Alchimia a condus la experienţe, în urma cărora au

apărut substanţe chimice noi( acizii minerali)

Perfecţionat metode noi de distilare (metoda de răcire a

apei într-un tub de condensare);

Prima distilare a alcoolului – sec. XII, iar aqua vitae –

96% alcool- a fost obţinută prin redistilare în sec. XIII. Spre sfârşitul sec. XIII au fost obţinute vopsele pe bază

de ulei

Grupa II

Tehnologie

În această epocă tehnologia a făcut

progrese remarcabile;

au început să fie folosite pe scară largă

dispozitive precum: roţile hidraulice,

angrenajele cu roţi dinţate şi morile de vânt;

1086- Anglia existau circa 5000 de mori acţionate de apă;

Grupa II

Tehnologie

Tehnologia de fabricare a hârtiei – preluată de arabi din

China, a intrat în Europa în cursul sec. al XII-lea (au apărut fabrici de hârtie în tot mai multe oraşe europene); 1440 - matriţa mobilă şi cea dintâi roată de tors; Agricultura - avea să cunoască un avânt deosebit după

introducerea brăzdarului de fier şi a gurii de ham; Multe din aceste progrese ale tehnologiei europene din

perioada evului mediu erau cunoscute chinezilor cu mult înainte de a ajunge în spaţiul european; Construcţiile au progresat în condiţiile găsirii unor noi modalităţi de înălţare a unor edificii de piatră de mari dimensiuni ( catedrale, primării, poduri).

Grupa II

Tehnologie

Agricultura - avea să cunoască un avânt

deosebit după introducerea brăzdarului de fier şi a gurii de ham;

Multe din aceste progrese ale tehnologiei europene din perioada evului mediu erau

cunoscute chinezilor cu mult înainte de a ajunge

în spaţiul european;

Construcţiile au progresat în condiţiile găsirii unor

noi modalităţi de înălţare a unor edificii de piatră

de mari dimensiuni ( catedrale, primării, poduri).

Grupa II

Tehnologie

Roţile hidraulice - folosite pentru punerea

în mişcare a ciocanelor mecanice folosite la

tăbăcirea pieilor sau la argăsirea acestora.

Ulterior vor fi folosite pentru acţionarea

ciocanelor de forjat şi a foalelor de forjă;

Mărimile cuptoarelor de reducere a

minereurilor de fier au crescut cu timpul şi au început mai multe tipuri de oţel şi fontă;

Grupa II

Învăţământul în evul mediu

tradiţia pedagogică a antichităţii – revigorată – Franţa şi Italia, în ultimii ani ai sec. al XI-lea. şcolile monastice

şcolile – catedrale (écolâtres) – se predau artele liberale şi Sfânta Scriptură. şcolile înfiinţate de noile ordine ale canonicilor, mănăstiri; Şcolile private – artele liberale (Paris)

- apariţia şcolilor private a neliniştit Biserica care avea să

obţină monopolul asupra sistemului de învăţământ – sistem

licentia docendi. - de mai multă libertate au beneficiat şcolile de drept şi medicină ( nordul Italiei- Bologna- drept, Salerno- medicină).

Grupa II Învăţământul în evul mediu. Reforma

învăţământului

Cauze

1. dezvoltarea economică;

2. dezvoltarea oraşelor;

3. accelerarea schimburilor;

4. biserica, clasele conducătoare au simţit

nevoia nevoia de a face apel la persoane

competente pentru a le conduce afacerile.

Grupa II

Universităţile în evul mediu

Primele universităţi – începutul sec. al XIII-

lea (Bologna, Paris, Oxford);

Discipline

– artele liberale (gramatică, retorică, logică,

aritmetică, muzică, astronomie, geometrie);

- ştiinţa sacră- teologie

- disciplinele practice – dreptul şi medicina.

Grupa II


Primele universităţi nu se supun unui model unic.

Au existate două sisteme pedagogice şi instituţionale distincte:

1.Ţările din jumătatea de nord a Europei –

Paris, Oxford.

Universităţile - asociaţii de profesori sau federaţii şcolare;

Disciplinele de bază – artele liberale şi teologia.

Amprenta religioasă era puternică, studenţii erau

tineri.

Grupa II


2. În ţările mediteraniene, universităţile

reprezentau, în primul rând, asociaţii de

studenţi din care profesorii erau mai mult

sau mai puţin excluşi.

Disciplina de bază- dreptul şi, secundar

medicina;

Studenţii – mai în vârstă şi proveneau din

păturile sociale mai înalte ale societăţii.

Grupa II

Ştiinţa secolului al XIX-lea

Natura ştiinţei

Grupa II


A suferit unele modificări în urma cărora a dobândit forma sub

care o cunoaştem astăzi. Ştiinţa s-a diversificat, au apărut ramuri noi: antropologia

arheologia, biologia celulară, psihologia sau chimia organică; În sec XIX ocupaţia de om de ştiinţă a devenit profesie plătită

(Germania, universităţile centre ştiinţifice înfloritoare, legătura

dintre învăţământ şi cercetare); Universităţile şi societăţile ştiinţifice au început să publice

reviste de informare ştiinţifică; 1822 - la iniţiativa lui Lorenz Oken, oamenii de ştiinţă au

început să organizeze congrese ştiinţifice naţionale.

Grupa II

Grupa II


În primele decade ale sec. al XIX-lea Franţa a jucat un rol de lider în cercetarea ştiinţifică;

1809- Wilhelm von Humboldt, directorul Departamentului prusac al Educaţiei a început

procesul de reorganizare a învăţământului superior

în Germania şi a pus bazele Universităţii din Berlin

care avea să devină modelul universităţilor prusace.

Grupa II


Ştiinţa

şi tehnologia

La finele sec al XVIII-lea, descoperirile lui Antoine

Lavosier şi NIcolas Leblanc în Franţa au determinat dezvoltarea unei industrii chimice de proporţii restrânse. În Germania, care a devenit lider în

domeniul chimiei teoretice, cercetarea a avut un

impact major asupra industriei. Pe la sfârşitul sec. XIX, ea a devenit cel mai mare producător de

vopseluri, îngrăşăminte şi acizi folosiţi în procesele

industriale.

Grupa II


Relaţia dintre ştiinţă şi tehnică a fost bine înteleasă

în decursul sec. al XIX-lea. Urmând exemplul Şcolii Politehnice din Paris (1794), Germania şi apoi SUA

au înfiinţat şcoli tehnice bazate pe ideea aplicării cuceririlor ştiinţifice în tehnologie.

Universităţile tehnice germane au jucat un rol esenţial în expansiunea rapidă industriei germane.

Ele au format ingineri cu diferite profiluri, care au

utilizat ştiinţa pentru a soluţiona problemele

tehnologice mai degrabă decât pentru a realiza noi cuceriri în domeniul cunoaşterii

Grupa II


Metoda

ştiinţifică

1883 - Cambridge, William Whewell a sugerat Asociaţiei Britanice pentru Progresul Ştiinţei ca

membrii ei să fie denumiţi “oameni de ştiinţă”, aşa

cum cei care practicau arta se numeau “oameni de

artă”. Treptat, termenul propus de Whewell s-a

impus, înlocuindu-l pe cel de “filozofi ai naturii”, deşi mulţi din oameni de ştiinţă nu erau de acord cu noua

terminologie.

Grupa II


Omul De ştiinţă - observă, formulează

ipoteze, conduce experimente pentru a-şi verifica ipotezele şi, în final, formulează o

teorie.

Conceptul de metodă ştiinţifică s-a

dezvoltat ducand la schimbarea modalităţii de instruire a studenţilor în studiul ştiinţelor.

Grupa II


S-au înfiinţat laboratoare, iniţial la

Universitatea din Edinburgh, apoi şi la alte

instituţii de învăţământ superior.

William Thomson a fost primul profesor care

şi-a lăsat studenţii să facă experimente, la

Universitatea din Glasgow.

Grupa II


Antropologie şi arheologie

Interesul faţă de arheologie a crescut după

expediţia lui Napoleon în Egipt, în 1798.

Lespedea Rosetta - obiect care avea să

influenţeze viitorul arheologiei;

Grupa II


1822- Jean Champollion reuşeşte să traducă

hieroglifele egiptene;

Georg Friedrich Grotefend şi Henry

Rawlinson au interpretat primele texte cu

cuneiforme utillizat în Mesopotamia.

1839 – John Lloyd Stephens şi Frederick

Catherwood au descoperit civilizaţia maiaşă;

Grupa II


Antropologie şi arheologie

Antropologia este ştiinţa sec. al XIX-lea.

Până atunci numai câtorva oameni le trecuse

prin cap că umanitatea ar fi putut exista cu

mult înainte de primele civilizaţii cunoscute.

Charles Darwin- teoria evoluţiei speciilor

1879 - picturile murale de la Altamira

(Spania)

Grupa II


Astronomie

Progresul astronomiei este marcat de două

descoperiri tehnice care au dus la realizări neaşteptate.

Prima – descoperirea că lumina poate fi reţinută pe hârtie prin intermediul unor

substanţe chimice (fotografierea);

Grupa II


A doua - razele luminoase provenite de la diferite

elemente încălzite diferă de la un element la altul;

Prima descoperire a avut drept consecinţă faptul că

astronomii nu mai depindeau de telescop, în timp ce

a doua descoperire a facilitat determinarea

elementelor componente ale unei stele.

Treptat, fotografierea şi spectografia s-au

combinat, devenind un proces de rutină;

Grupa II


Astronomie

Localizată a 8 planetă a sistemului solar – Neptun; Asaph Hall a descoperit lunile lui Marte; Edward Barnard a localizat al cincilea satelit

cunoscut al lui Jupiter; 1887- Observatorul Lick pe muntele Hamilton, din

California. De atunci toate observatoarele aveau să

fie amplasate pe vârfurile munţilor.

Grupa II


Biologia

1858 - Darwin şi Wallace au expus teoria

evoluţiei care a reprezentat punctul de

cotitură în dezvoltarea biologiei;

1838-1839 Sxhreidn şi Scwann au

formulat teoria celulară a plantelor şi animalelor.

Grupa II


Louis Pasteur a făcut importante descoperiri în domeniile chimiei, biologiei şi medicinei. El arătat că fermentaţia nu este un proces pur

chimic, ci provocat de enzime.

Au fost descoperiţi viruşii, agenţi microbieni care treceau prin cele mai fine filtre.

Pasteur, Koch şi alţi oameni de ştiinţă au

introdus vaccinuri – holeră, tuberculoză,

tetanos, difterie, turbare.

Grupa II


Tehnologia

Impactul electromagnetismului asupra

tehnologiei comunicaţiilor şi asupra vieţii de

zi cu zi a fost deosebit de mare (telegraf,

telefon);

Curentul electric a avut un impact major

asupra asupra vieţii;

Grupa II


Revoluţia a cuprins şi transporturile. La

începutul secolului canalul era considerat cea

mai bună cale de transport a mărfurilor, iar

vasele cu mărfuri le-au înlocuit pe cele cu

pânze;

1825 – prima locomotivă

Cimentul de Portland, oţelul cu nivel scăzut de

carbon, podurile suspendate şi zgârie norii.

Grupa II


1808 – Humphry Davy – arcul electric

1879- inventarea lămpii cu filament- Thomas

Alva Edison în SUA şi Joseph Swan în

Anglia.

Grupa II

Ştiinţa şi tehnica după cel

de-al II-lea război mondial

Caracteristici generale

Grupa II Caracteristici generale

În timpul celui de al II-lea război mondial dezvoltarea ştiinţifică a fost accelerată de

eforturile de razboi. Dintre descoperirile şi invenţiile care şi-au găsit aplicaţii practice

datorită războiului s-au aflat: cauciucul sintetic,

radarul, DDT-ul, penicilina, fisiunea nucleară,

avioanele cu reacţie, elicopterele, rachetele

balistice şi computerul electronic digital. În tările

dezvoltate, aceste tehnologii au fost

popularizate. De la Revoluţia Industrială nu a

mai existat o perioadă de modificări tehnologice

atât de rapide.

Grupa II Caracteristici generale

Invenţiile sau descoperirile care n-au avut

legătură directă cu efortul de război au

fost frânate (televiziunea).

Nimeni nu a anticipat impactul acestor

invenţii şi descoperiri în perioada

postbelică.

Grupa II Reorganizarea ştiinţei

În perioada şi după cel de al II-lea război mondial s-a modificat şi modul de organizare a ştiinţei. Dacă până atunci toate progresele

erau rodul muncii unei singure persoane sau a unei persoane

ajutată de un partener sau de un mentor, în epoca postbelică

situaţia se schimbă. Realizările din toate domeniile ştiinţei vor fi rezultatul muncii în

echipă. Matematică a rămas singurul domeniu rezervat individualităţilor. După cel de al II-lea război modial a sporit şi implicarea statului în

acest domeniu, concomitent cu creşterea numărului de oameni de

ştiinţă. Creşterea volumului de cunoştiinţe a condus la introducerea

specializării pe subdomenii sau chiar pe nişe mai înguste de

cercetare.

Grupa II Categoriile de specializare

Începând din perioada Renaşterii, oamenii de ştiinţă s-au specializat din ce în ce mai

mult.

Specializarea a condus şi la

întrepătrunderea ştiinţelor, la apariţia

interdisciplinarităţii (chimia, biologia, fizica)

Grupa II Progrese majore

Antropologie

Antropologii au descoperit două noi specii anterior necunoscute de hominizi, una aflată cu

certitudine pe linia care a dus la dezvoltarea

oamenilor moderni (homo habilis), celălalt un

posibil strămoş al acestei linii (australopithecus

afarensis)

La mijlocul anilor ’ 80 ai secolului trecut au fost

reconstituite aproape complet scheletele celor

două specii De asemenea, au fost găsite resturi scheletice

ale oamenilor moderni de acum 100000 de ani


Arheologia

Arheologii au făcut câteva descoperiri interesante, printre care un sanctuar religios din

epoca glaciară, bărci destinate să ducă în ceruri sufletul unui faraon egiptean şi armatele de statui care păzesc mormântul primului împărat al Chinei.

Echipamentele mai bune de scufundare au dat

posibilitatea arheologilor să-şi lărgească zonele

maritime de acţiune, unde s-au conservat zone

vestigii antice importante şi chiar oraşe întregi.


Astronomie

1940- Mount Palomar, în California, a fost pus în

funcţiune telescopul Hale.

1950 – radioastronomii au început să scruteze

universul, constatând că este de două ori mai mare decât crezuseră oamenii de ştiinţă

În anii 60 ai secolului trecut s-a trecut la

explorarea cu ajutorul sateliţilor şi a sondelor a

spaţiului din imediata noastră apropiere. Totodată

au fost descoperiţi quasarii şi pulsarii.

În anii 70 fizica teoretică şi astronomia şi-au

focalizat atenţia supra găurilor negre.


În anii 80- telescoapele cu radiaţii infraroşii,

instabile în spaţiu.

Nava Voyager a extins cunoaşterea sistemului solar . Noţiunea de univers expansibil ne-a ajutat

să înţelegem ce este Big-Bang-ul.

1987 – urmărirea unei supernove.

Diferite studii au condus la descoperirea unor

planete sau a altor obiecte care se rotesc pe

orbite în jurul unor stele.


Călătoria spaţială

1957 – a fost lansat pe orbita Pământului primul satelit artificial .

1969- americanii au ajuns pe Lună

Sovieticii au realizat o staţie permanentă pe o

orbită în jurul Pământului.

Tehnologia spaţială aduce numeroase beneficii,

facilitând comunicaţiile, informaţiile

meteorologice, localizările geologice, forestiere,

maritime.


Biologie

A făcut progrese semnificative, în special biologia la nivelul comportamentului moleculelor

individuale.

Au fost parcurse etape noi în procesul de

înţelegere a comportamentului animalelor, în

special a primatelor.

Apariţia ingineriei genetice favorizată de

înţelegerea modului în care lucrează legile

eredităţii.


Chimie

Cea mai importantă realizare – obţinerea de

compuşi ai gazelor nobile, considerate a nu putea

intra în structura nici unui tip de moleculă.

Au fost create noi pesticide şi ierbicide

Au fost concepuţi aditivii alimentari care

prelungesc durata de valabilitate a alimentelor, le

reduc preţul şi le modifică culoarea.

Tehnologiile chimice utilizate în producerea unor

tipuri îmbunătăţite de teflon duc la emanarea unor

gaze de spray şi de refrigerare care distrug stratul de ozon.


Ştiinţa pământului S-a reuşit înţelegerea structurii scoarţei terestre,

compusă dintr-un număr de plăci care se mişcă una

faţă de alta

Meteorologia –subdomeniu al ştiinţei pământului, avea să conducă la îmbunătăţirea prognozelor,

datorită computerelor perfecţionate şi modelelor

computerizate.

Edward Lorentz a ajuns la concluzia că mici modificări ale condiţiilor iniţiale duc la modificări substanţiale ale vremii. În consecinţă, prognoze pe

termen mediu, de la peste o săptămână la sub un an, nu vor fi niciodată sigure


Matematica

A devenit atât de abstractă încât neprofesioniştii întâmpină mari greutăţi în urmărirea rezultatelor.

A furnizat demonstraţii ale unor probleme vechi,

nesoluţionate.

Demostrarea conjecturii, potrivit căreia, pentru a

colora orice hartă, nu sunt necesare decât patru

culori.

Teoria catastrofei probabile – Rene Thom,

tratatează evenimente de genul “ultimei picături”,

care modifică fundamental starea sistemului.


Medicină

Influenţe reciproce medicină - biologie, fac dificil de determinat unde se termină o disciplină şi unde începe cealaltă

Inovaţii medicale – transplanturi de organe,

endoscopia, sisteme de mânuire a ovulelor

umane fertilizate,amniocenteza şi alte metode de

diagnosticare şi tratatre a fătului, substituenţi artificiali pentru piele, dializa rinichilor, scanări cu

ultrasunete, varietate de vaccinuri.


Fizică

Subvenţionarea unor proiecte de fizică

nucleară şi fizica particulelor elementare

Tranzistorul şi descendenţii săi Teoria electrodinamicii cuantice

Particla omega-minus

Gell-Mann – ultilizând o teorie matematică

a ajuns la modelul quarcului.

Grupa II

Progrese majore

Tehnologie

- laser

Computer digital Microprocesoare

Inginerie genetică (agricultură)

Grupa II

Iluminismul şi

revoluţia industrială

Iluminismul

Grupa II

Iluminismul şi revoluţia

industrială

Termenul de iluminism a fost folosit pentru a

reflecta schimbarea survenită în abordarea

filosofică faţă de trecut, când credinţa în Dumnezeu

şi în clasici a fost predominantă.

În perioada iluminismului, convingerile anterioare au

fost examinate critic, prin prisma raţionalismului.

Paternitatea termenului de iluminism - Immanuel Kant

Începuturile iluminismului - sfârşitul secolului al XVIII-lea, debutul fiind marcat de lucrările lui Gotthold Ephraim Lessing (1729-1781) şi ale

francezului Denis Diderot (1713-1784).

Grupa II Filosofie şi ştiinţă

În secolul al XVIII concepţia filosofică a fost influenţată

de credinţa că natura presupune raţiune şi că, de aceea, legile naturii ar fi nişte legi raţionale. În sec. XVII – două metode de abordare a filosofiei:

1) empirismul – ideea că la cunoaştere se poate ajunge

numai pe cale experimentală;

2) raţionalismul – ideea că judecata stă la baza

cunoaşterii.

Immanuel Kant – a reconciliat empirismul cu

raţionalismul spunând că se pot dobândi cunoştiinţe nu

numai prin experienţe, ci şi folosind capacitatea de a

acţiona, amândouă metodele merg mână în mână.

Grupa II Filosofie şi ştiinţă

Kant a lansat conceptul de cauzalitate - conform

căruia un eveniment îl determină pe altul - şi care a devenit pentru Kant un concept a priori,

un principiu general care nu poate fi dovedit, dar

care trebuie acceptat ca existând în afara

posibilităţilor noastre de percepţie. Pentru el,

spaţiul şi timpul sunt tot concepte a priori,

insesizabile prin intermediul simţurilor, dar care

condiţionează felul în care percepem lumea

fizică

Grupa II Enciclopedia

Publicaţia de căpătîi a Iluminismului a

Enciclopedia, lucrare edidată de Denis Diderot

şi Jean Rond d’ Alembert, în 17 volume de text şi 11 de ilustraţii, publicate între 1751 şi 1772.

Enciclopedia a devenit importantă pentru

democratizarea cunoaşterii ştiinţifice. Tehnologiei i se dă o importanţă la fel de mare ca ştiinţelor pure

sau filosofiei. Encicopedia a permis filosofilor

iluminişti să-şi comunice ideile unui public cât mai larg.

Enciclopedia a adoptat un puternic punct de vedere

editorial, opunându-se atât Bisericii, cât şi statului.

Grupa II Revoluţia industrială

În sec. XVIII, în unele ţări europene, în special în Anglia, a

avut loc un proces de concentrare a atenţiei asupra

dezvoltării mecanismelor care să sporească viteza şi eficienţa muncii. Unele schimbări au fost determinate de împuţinarea

resurselor naturale . De asemenea, comerţul a fost un alt factor de influenţă (introducerea bumbacului din India şi Statele Unite). Treptat, a apărut o nouă clasă socială, capitaliştii care au fost primii care au început să

construiască fabrici. Dezvoltările tehnologice au condus la apariţia Revoluţiei Industriale care şi-a pus amprenta asupra ştiinţei. Termenul de revoluţie industrială îl datorăm francezilor, care l-au

introdus în vorbirea curentă, în secolul al XIX-lea, ca o

analogie la revoluţia lor politică.

Grupa II Revoluţia industrială

Interesul faţă de termodinamică s-a născut ca

urmare a apariţiei motorului cu aburi. Au început

să fie formulate concepte noi, ca cel de lucru

mecanic sau putere.

Pe de altă parte a luat naştere, treptat, o industrie

chimică bazată pe reacţii chimice şi nu atât pe

procese organice de genul fermentaţiei.

Efectele asupra ştiinţei n-au fost mari, dar

industrializarea a ridicat totuşi nişte probleme

importante, de ordin medical, de exemplu, legat

în principal de condiţiile de muncă şi aglomeraţie.

Grupa II Tehnologie

Începutul sec. XVIII- Abraham Darby a descoperit cum se obţine oţelul

utilizând cărbune în loc de lemn- consecinţa, oţel mai ieftin; John Kay – suveica zburătoare, producţia a crescut; James Hargraves- maşina de filat; Richard Arkwrigt- războiul de ţesut hidraulic; Thomas Newcomen- a îmbunătăţit motorul cu aburi şi l-a folosit la

drenarea apelor din mine; 1765- James Watt – condensatorul de aburi care a sporit eficienţa

motorului lui Newcomen; 1781-James Watt a realizat un motor cu aburi care putea acţiona un

alt mecanism; 1794- École Polytechnique din Paris.

Grupa II Astronomia

Telescoape mai bune au condus la dezvoltarea

astronomiei poziţionale, la studierea stelelor îngemănate

şi la descoperirea lui Uranus şi a câtorva sateliţi planetari. William Herschel a fost primul care a emis

ideea că Soarele n-ar fi decât o stea care aparţine unui vast sistem stelar cunoscut sub numele de Calea Lactee.

Calculând numărul de stele existente pe diferite direcţii,

el a încercat să determine forma galaxiei şi a ajuns la

concluzia că seamănă cu o piatră de moară cu Soarele în

centru.

De asemenea, Kant a emis ipoteza că nenumăratele pete

pestriţe care se văd prin telescop ar putea fi sisteme

similare cu cel solar, ipoteză confirmată în sec.XX.

Grupa II Astronomia 1

Astronomia a profitat de pe urma teoriei gravitaţionale a lui Newton, începând de la progresele în domeniul matematici şi până la precisele telescoape reflectoare.

Pierre Simon Laplace – a soluţionat o serie de probleme

mecanice şi a demonstrat stabilitatea sistemului solar. Astronomii au abandonat ideea aristoteliană potrivit căreia

totul este static în univers, adică, de la crearea universului,

până în prezent, acesta n-a suferit nici o schimbare. Kant şi Laplace au introdus conceptul de evoluţie a

universului şi au formulat independent unul de altul, o teorie

referitoare la originea sistemului solar, cunoscută sub numele

de ipoteza nebulară.

Grupa II Biologia

În sec. al XVIII-lea, clasificarea plantelor şi animalelor era

încă văzută ca parte a istoriei naturale, o ştiinţă care

includea şi studiul mineralelor. Pe de altă parte, fiziologia

animalelor şi plantelor aparţinea fizicii. În Enciclopedie,

zoologia, botanica şi medicina erau menţionate la

categoria “domenii ale fizicii” şi trecute la capitolul raţiune.

Carl von Linné a început să modernizeze sistemul de

clasificare a organismelor şi a introdus sistemul binar

pentru desemnarea speciilor – sistem în uz şi astăzi. Georges Cuvier a început clasificarea speciilor dispărute,

în timp ce Jean Baptiste Lamarck a studiat anatomia

nevertebratelor.

Grupa II Chimie

În sec. XVIII realizările din domeniul chimiei au

fost relativ modeste. Revoluţia ştiinţifică în acest

domeniu a debutat abia la finele sec. XVIII odată

cu apariţia lucrărilor lui Antoine-Laurent Lavoisier,

Henry Cavendish şi John Dalton.

Lavoisier a propus o nouă teorie a combustiei,

deschinzând drumul către o rapidă dezvoltare a

chimiei în primii ani ai sec. XIX.

În acelaşi timp, John Dalton şi-a expus teoria

atomică, devenită apoi baza noii chimii.

Grupa II Ştiinţa pământului

Unul din rezultatele Revoluţiei Industriale a fost

sporirea efortului de prospectare a resurselor de

cărbune şi minereuri. Aceasta a stimulat interesul oamenilor pentru studiul fosilelor şi rocilor, dând

naştere unei noi ştiinţe, geologia.

Până către mij. sec. XVIII, s-a crezut că fosilele şi rocile s-au depus ca urmare a potopului lui Noe

care, aşa cum se credea, acoperise întreaga

planetă. Totuşi au fost şi oameni de ştiinţă care au

atras atenţia asupra imposibilităţii depunerii unor

straturi atât de groase de fosile în cele 150 de

zile, cât se presupune că a durat Potopul

Grupa II Ştiinţa pământului

Naturalistul francez Buffon credea că Pământul avea 80000 de ani în loc de 6000, cifră rezultată totuşi din Vechiul Testament şi general acceptată. De asemenea, Buffon a respins ideea că potopul lui Noe ar fi responsabil de existenţa fosilelor, dar a

trebuit să-şi retragă scrierile pe această temă din cauza reacţiei negative a Bisericii. Abraham Gottlob Werner, profesor de mineralogie la Freiberg, a fost primul care a

introdus cercetarea sistematică în mineralogie. El a arătat că rocile se formează strat cu strat, cele mai vârstnice aflându-se la bază, iar cele mai tinere, deasupra. El a

susţinut că, în trecut, suprafaţa Pământului a fost acoperită de o mare nămoloasă şi a

afirmat că crusta Pământului a luat naştere prin depozitarea materiilor aflate în

suspensie în apă (teoria neptunistă). Teoria vulcanistă- susţinea ideea că straturile de roci de la suprafaţa Pământului erau rezultatul exclusiv al activităţii vulcanice. Teoria Plutonistă- formulată de James Hutton, care a acceptat natura vulcanică a

unor roci, dar a susţinut şi ideea sedimentării ca proces de formare a altora. Hutton a lansat ideea că Pământul s-a format de către aceleaşi forţe active şi a stăzi, în principal, cele vulcanice şi cele de eroziune.

Grupa II Matematică

Matematica sec. XVIII a stat sub semnul metodelor de

calcul introduse de Isac Newton şi Gottfried Wilhelm

Leibniz. Fraţii Bernoulli – sistemele de calcul în domeniul fizicii; Euler şi Lagrange – au conceput calculul diferenţial; Lagrange – a introdus ecuaţiile diferenţiale care puteau fi utilizate pentru a reprezenta legile newtoniene de mişcare

într-o formă generalizată; Laplace – a aplicat în astronomie teoria gravitaţională a lui Newton şi metodologiile de calcul nou dezvoltate, propulsând astfel domeniul mecanicii cereşti; Jacques Bernoulli – a pus bazele statisticii, o ramură a

matematicii, perfecţionată de Abraham De Moivre şi Laplace.

Grupa II Fizică

Fizica newtoniană a fost acceptată şi în Franţa

deoarece prevăzuse corect atât forma Pământului,

mai teşit la poli, cât şi întoarcerea cometei Halley;

Leonhard Euler a fost primul care a introdus

noţiunea de coordonate ale unui corp, un sistem

matematic care permite analiza mişcării complexe a

acestuia, cum ar fi căderea unei foarfeci în spaţiu;

Lagrange a îmbunătăţit sistemul de coordonate al lui Euler, făcându-l să poată fi aplicat unor grupuri de

mai multe corpuri aflate simultan în mişcare.

Grupa II Medicină

În domeniul ştiinţelor medicale s-au făcut paşi importanţi. Pentru fiziologie, un progres semnificativ

s-a făcut prin publicarea, în 1775, a enciclopediei medicale Elementa psysiologicae de Albrecht von

Haller. Acesta a fost începutul dezvoltării fiziologiei moderne ca ştiinţă independentă. Prin 1800,

Francois-Xavier Bichat a pus bazele histologiei -

studiul ţesuturilor organismelor vii.

La finele sec. XVIII, Edward Jenner a introdus

vaccinul preventiv contra variolei, prima metodă

medicală reuşită de luptă pe scară largă împotriva

molimelor.

Grupa II

Istoria creaţiei ştiinţifice şi tehnice

româneşti

1.Epoca antică

Grupa II

1.Epoca antică

Pe teritoriul României – descoperiri arheologice – cuptoare pentru reducerea minereurilor de fier (Bezid-MS; Doboşeni-CV, Grădiştea MUncelului-HD, Cireşu- MH, Baia de Fier –GJ, Teiu, Burdea-AG, Bragadiru- BUcureşti, Histria-CT); Specializarea a meşteşugurilor (lemnari, giuvaergii, olari) Agricultura – ocupaţie de bază, împreună cu creşterea vitelor. Se introduc în cultură ovăzul (400 î. Hr.) şi secara (c. 200 î. Hr.). Se introduce roata olarului rapidă (de picior). Arderea produselor ceramice se făcea în cuptoare cu reverberaţie Din sec. V-III î.Hr. sunt atestate monedele pe teritoriul României (Hristria, Callatis, Tomis). Din sec. III î. Hr. Apar primele monede daco-getice, imitate după cele macedoniene emise de Filip al II-lea. Începând din sec. II î. Hr. Se introduce pe teritoriul actual al Dobrogei sistemul roman de greutăţi, sistemul duodecimal a cărui unitate de măsură este livra (c. 327 g.), împărţită în 12 uncii. Din perioada statului dac condus de Burebista – instalaţii de captare şi păstrare a apei de băut – cisterna de la Blidaru, sistemul de conducere şi de decantare a apei de băut de la Sarmisegetusa); Murus Dacicus- zid fără mortar, de mare rezistenţă, gros de circa 3 m, cu paramente din blocuri de piatră legate prin bârne de lemn. Între cele două paramente se adăuga umplutură de pământ şi piatră nefasonată

Grupa II

1.Epoca antică

C. 100- Grădiştea Muncelului- trusă chirurgicală cu instrumentar apărţinând unui vindecător dac; Sec. I-II – Tomis – ateliere de sticlărie şi trei cuptoare pentru topit sticla. Obiecte de sticlărie s-au găsit pe teritoriul Daciei şi mai înainte, dar nu erau produse locale După ocuparea Daciei, romanii au folosit în scopuri medicinale apele termale de la Băile Herculane; Sec. II-III- la Tomis şi la Sucidava s-au descoperit în morminte ulcele cu urne de smoală, dovadă a cunoaşterii ţiţeiului oxidat; Mori de apă – fie realizate de localnici, fie introduse de colonişti; 102-105- Apolodor din Damasc construieşte podul de la Drobeta, lung de 1135 şi lat de 18 m, din care 14 m lăţime carosabilă. Podul a fost executat din zidărie de piatră 109 - inaugurat, la Adamclisi, Tropaum Traiani, unul din cele mai vechi monumente de pe teritoril ţării; C. 200 – sunt atestaţi, în Dacia, medici militari şi oculişti romani; 246- împăratul Marcus Iulius Philippus (Filip Arabul) acordă Daciei dreptul de a emite monedă proprie de bronz; emisiunile au durat pănă în 256.

Grupa II

1.Epoca antică

284-305 – în timpul lui Diocleţian a fost redactată, după o hartă

din vremea lui Caracalla (211-217), lucrarea Itinerarium

Antonini, în care sunt amintite drumurile din Dacia, precum şi cetăţile de pe malul drept al Dunării şi de pe ţărmul M. Negre, distanţa dintre aceste fiind indicataă în mii de paşi romani. 525 – Dionisie cel Mic, originar din Dobrogea, călugăr la Roma

între 500 şi 545, propune patriarhului din Constantinopol calcularea erei noastre începând simbolic cu naşterea lui Isus

Hristos, separând anii de dinaintea erei creştine de cei din era

creştină.

Grupa II

2. Perioada medievală

860- Chiril şi Metodiu au creat, pe baza alfabetului grecesc, alfabetul chirilic. Sec. XI-XII- este construită biserica din comuna Gurasada (HD), care iniţial avea o singură încăpere, formată din 4 abside, dar căreia i s-au adăugat, în jurul anului 1250, s-au adăugat alte încăperi şi un turn-clopotniţă de factură romano-gotică. Este considerată una din cele mai reprezentative opere ale arhitecturii româneşti de zid. Sec. XIV- primele indicii despre exploatarea sării la Ocna Mureş (AB). Tot în acest secol sunt introduse roata de tors şi cea de depănat, bazate pe principiul bielă-manivelă. Este cunoscută construcţia morilor de apă româneşti, numite “Mori cu roţi cu făcaie (căuşe)”, considerate ca un strămoş al turbinei hidraulice, inventată în 1884 de ing. american Lester Allen Pelton. 1349 – începe construirea bisericii romano-catolice Sf. Mihail din Cluj, terminată către anul 1500, îmbănând stilul gotic matur cu cel târiu, edificiul reprezintă unul din cele mai valoroase edificii de acest stil din ţara noastră. 1373- sculptorii clujeni Martin şi Gheorghe execută statuia “Sf. Gheorghe în luptă cu balaurul”, aşezată în piaţa domului Sf. Vitus din Praga

Grupa II

2. Perioada medievală

Finele sec. XIV- în centrele minere din Transilvania era folosit un

vagonet de lemn, pe şine de lemn. Este unul din primele vehicule pe

şine din istoria transporturilor, cuprinzând primul macaz. Tot din această perioadă se pomeneşte de utilizarea explozivilor în

lucrările miniere. Tot din această perioadă sunt şi o serie de realizări hidrotehnice. Astfel, în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, la Nucet (DB), s- realizat un lac artificial, în lungime de 15 km, cu adâncimi între 3-8m. În timpul domniei lui Alexandru cel Bun, construcţia unei estacade pe

braţul Chilia, menită să bareze pătrunderea pe fluviu a unor vase

duşmane. În timpul domniei lui Ştefan cel Mare s-a realizat o abatere de

amploare a apelor Siretului, în scopuri strategice.

Grupa II

Perioada medievală

O remarcabilă realizare tehnică a perioadei o

reprezintă coloranţii folosiţi la pictarea frescelor

exterioare ale bisericilor medievale din Bucovina şi nordul Moldovei. Bisericile înalte de lemn din MM şi BH, construite

fără nici un cui de fier, cu bolţi semicilindrice din

panouri curbe şi chiar cupole cu nervuri-performanţe

de excepţie ale mecanicii şi ştiinţei constructive

populare .

Grupa II

Perioada medievală

Sec. XV aduce primii creatori identificaţi, pe diferite construcţii şi obiecte apar primele “semne de meşter”, care marchează ieşirea din anonimat Orban “dacul” – a construit primele tunuri de mari dimensiuni, care au contribuit decisiv, prin sfărâmarea zidurilor, la căderea Constantinopolului, în 1453. Ioan Vitez (1408-1462), episcop de Oradea – creatorul primului observator astronomic de pe teritoriul României.. Israel Hubner – a elaborat la Sibiu un sistem al Lumii, care conţinea o serie de idei valoroase ale timpului său: universul este conceput a nu avea nici un centru şi a se afla în extindere continuă; soarele şi sitemul solar erau considerate a parcurge orbite “ovale” (eliptice) şi nu circulare, cum considerase Copernic. Conrad Haas –pirotehnician din Sibiu (1509-1579), precursor al astronauticii, care a conceput cel dinâi racheta cu două sau cu trei trepte de aprindere, dotate cu mecanisme de ghidare şi aripioare de stabilizare în forma delta în coada vehiculelor, specifice radiotehnicii contemporane. Drept combustibil indica diferite tipuri de pulberi, dar şi alcool.A fost şi autorul unor studii de balistică.

Grupa II

Perioada medievală

Sec. XVI - episcopul Siluan (mănăstirea Putna)- pentru

a a calculat căderea sărbătorilor pascale pe mai multe

secole, a întreprins complicate calcule astronomice. La puţin timp după ce William Harvey a descoperit circulaţia sângelui (1628), mai mulţi învăţaţi difuzează

descoperirea în Ţările Române – Alexandru

Mavrocordat Exaporitul (1641-1709) – mănăstirea

Neamţ. Călugărul Teodosie execută schiţe anatomice foarte

precise, pentru lucrări medicale.

Grupa II

Perioada medievală

O serie de cărturari îşi desfăşoară activitatea în cadrul academiilor domneşti de la Iaşi şi Bucureşti, printre ei numărându-se şi Nicolae Chiriac-Cercel, matematician, fizician şi filozof, cel care a introdus în Ţările române principiile mecanicii newtoniene. Importante observaţii geografice despre spaţiul carpato-

danubiană-pontic le găsim în operele iluminisţilor transilvăneni Nicolaus Olahus (1493-1568) şi Johannes Honterus (1498-

1549), ultimul fiind autorul unui manual de astronomie în versuri, foarte răspândit în Europa. Sec. XVI- este înfiinţată la Braşov cea dântâi fabrică de hârtie din

sud-estul Europei, din a cărei producţie ne-au rămas primele foi cu filigran.

Grupa II

Perioada medievală

Nicolae Milescu (1636-1708) – geograf,

matematician şi naturalist, explorator al Siberiei şi călător în China, care a elaborat

opere de mare valoare cartografică,

etnografică şi descriptivă în cercetarea Asiei,

cu descoperiri geografice în Siberia, autor al primei cărţi de aritmetică scrisă de un român

(1672).

Grupa II

Perioada medievală

Constantin Cantacuzino (1650-1716) –

istoric, diplomat şi geograf. A tipărit, în 1700,

la Padova harta Munteniei şi care cuprindea

preţioase elemente de geografie fizică,

economică, politică şi arheologică. Este

prima realizare românească de geografie

istorică.

Grupa II

Perioada medievală

Dimitrie Cantemir (1673-1723) – autorul primei monografii geografice româneşti, privitoare la

Moldova, însoţită de o hartă detaliată, precum şi al unor hărţi amănunţite ale Constantinopolului şi ale

câtorva regiuni caucaziene.

Are lucrări şi observaţii de chimie, mineralogie şi fizică, ştiinţe în care s-a situat pe poziţiile înaintate

ale vremii. A susţinut alcătuirea materiei din atomi şi a elaborat cea mai veche lucrare românească de

chimie, 1701. Cunoştea 11 limbi străine şi a inventat

un original sistem de notare a muzicii turceşti.

Grupa II

Epoca modernă

Primele forme ale industrializării

Topitoarele de aramă de la Baia de Aramă (MH), descrise de arhidiaconul Paul de Alep, care le-a vizitat la mij.sec. al XVII-lea. Primele mori de hârtie apar în Ţările Române în sec. al XVI-lea, în acelaşi veac

când începe producţia de hârtie în Olanda, Danemarca, Suedia şi Austria. Primele sticlării ajung să producă, în Muntenia, în sec. XVII. Se folosea, ca forţă

motrice, energia apei, captată prin instalaţii ingenioase, de producţie locală. În prima jumătate a sec. al XVIII-lea, este iniţiată producţia industrială a fierului prin construirea primelor furnale (cu mangal) la Oraviţa (1718) şi Bocşa (1719), în Banat. În a doua jumătate a sec. al XVIII-lea, în Moldova şi Muntenia, apar o serie de

întreprinderi producătoare de postav, la Chipereşti (1764) şi Pociovalişte

(1766). Dezvoltarea activităţii miniere, în zona Banatului, a dus la organizarea unei şcoli de mine şi metalurgie, în 1729 la Oraviţa, transferată în 1789 la Reşiţa.

Grupa II

Epoca modernă

Creaţia tehnico-ştiinţifică în sec. XIX

Progresul tehnic în acest secol este mai mult decât evident, prin

introducerea unor înnoiri fundamentale. Este introdusă maşina cu

aburi (c.1838, în Muntenia şi Transilvania, şi din 1846, în Moldova). Tot în această perioadă începe exploatarea pe scară largă (c.1848) a

marelui bazin carbonifer al Văii Jiului. 1844 – Bucureşti-începe să funcţioneze prima turnătorie de fontă

1845- se introduce pentru prima dată la noi, procedeul laminării iar, în

perioada 1857-1861, se construiesc primele furnale înalte de mare

capacitate

1868 – introduse convertizoarele Bessemer, la numai 12 ani de la

apariţia acestui agregat pe plan mondial. 1831 – statistică – menţiona existeaţa, în Bucureşti, a 100 de fabrici. 1832 – Moldova – consemnate 887 de înreprinderi

Grupa II

Epoca modernă


Dezvoltarea căilor ferate (C.F.)

Construirea reţelei de C.F a fost impusă de nevoi economice. 1847-1856 – linia Oraviţa- Baziaş. 1869 – liniile Bucureşti – Giurgiu, Suceava-Roman. La finele sec. XIX, reţeaua de căi ferate număra nu mai puţin

de 2300 de KM. Paralel cu acţiunea de construire a reţelei de CF au fost realizate şi alte lucrări de înaltă calificare – viaducte, poduri, tunele. 1890 – se introduce prima instalaţie de centralizare mecanizată

a semnalizărilor

Grupa II

Epoca modernă


Realizări în domeniul aviaţiei 1875- profesorul de gimnastică Spinzi realizează un planor

construit după proiectul principelui Grigore Sturdza

1884 – ţăranul Ion Stoica din Ormindea-Zarand realizează o

serie de aeromodele. 1880 – Mihail Brăneanu, realizează un proiect de dirijabil propulsat de două roţi cu palete laterale

1883- căpitanul Gh. Ferechide concepe un dirijabil de formă

lenticulară propulsat de zbaturi. 1886 –Alexandru Ciurcu împreună cu francezul Just Buisson

concep şi construiesc primul motor termic cu reacţie destinat aviaţiei civile

Grupa II

Epoca modernă


Alte progrese tehnice

1853- telegraful electric 1882 – generatorul electric pentru iluminat 1827 –Petrache Poenaru obţinea de la guvernul francez cel dintâi brevet românesc de invenţie, pentru un instrument precursor tocului cu rezervor, dotat cu un rezervor de cerneală şi piston 1836 -Ion Irimie-Irinyi, din Bihor, realizează primele chibrituri cu fosfor şi ulterior întemeiază o fabrică de chibrituri. 1842- Ruşchiţa – concepută şi pusă în funcţiune o instalaţie pentru zdrobirea minereului denumită “motorul cu coloană de apă”. Forţa apei punea în mişcare 24 de săgeţi, îngenios cuplate, care loveau minereul. 1857 – Ploieşti – a intrat în funcţiune cea dintâi rafinărie de petrol din lume. Procedeul de producţie a fost pus la punct de trei români, printre care chimistul Alexe MArin. 1857 – Bucureşti – primul oraş din lume iluminat cu petrol lampant . 1884 – Timişoara – primul oraş din Europa cu străzile iluminate electric. 1895 - Anghel Saligny – Cernavodă, cel dintâi pod din oţel acid, al treilea ca lungime din lume şi cel mai lung din Europa continentală la acea vreme. 1895 – Dragomir Hurmuzescu – realzează un dinam de tensiune ridicată (3000 de volţi, în condiţiile în care dinamurile nu treceau de 1500 de volţi).

Grupa II

Epoca contemporană

1919- Reşiţa – începe fabricarea maşinilor electrice

1919 – ing. Ion Constantinescu inventează şi brevetează, la

Paris aparatul teletipografic, care stă la baza

teleimprimatoarelor moderne. 1919-1922- Traian Vuia construieşte, în Franţa, elicopterele

Vuia-1 şi Vuia – 2 care experimentează rotoarele portante şi stabilitatea acestor aparate. În primul caz foloseşte pentru

antrenarea motorului forţa musculară imprimată prin pedalare, iar în al doile caz, în 1922, un motor cu abur de 16 CP. 1921-1923 – ing. George de Bothezat, inventator american de

origine română, construieşte la Dayton, un elicopter cu patru

rotoare portante, fiecare cu 6 pale, antrenate de un motor de

170 CP.

Grupa II

Epoca contemporană

Perioada interbelică

1922- Bucureşti începe construirea uzinelor N. Malaxa, pentru repararea materialului rulant, potrivit planurilor arhitectului Horia Creangă, care, prin această lucrare a pus bazele unei arhitecturi industriale româneşti. 1922-1923 – Floreşti (PH)- construită şi dată în exploatare o termocentrală electrică, cu turbine de abur în condensaţie, alimentate cu gaze şi păcură, proiectată pentru o putere de 6300 de kW. 1923 – Ing. Aurel Persu realizează primul automobil cu forme aerodinamice corecte (avea caroseria de forma unei picături de apă în cădere), pe care îl brevetează, în 1924 în Germania şi apoi în alte ţări. 1923- fizicianul Hermann Oberth îşi publică teza de doctorat, avâd ca subiect racheta pentru pasageri care funcţiona cu combustibil lichid. 1925 – Ing. Radu Stoika realizează primul hidroavion românesc, construit pentru mări cu valuri toroidale (scurte, de formă concavă), cum este M. Neagră. 1926- se inaugurează prima linie aeriană internă, Bucureşti- Galaţi. 1927 – prima fotografie aeriană a Bucureştiului. 1929 – ing. Emil Prager iniţiază introducerea mecanizării construcţiilor prin folosirea de macarale mobile, de pompe de beton, de aparate de torcreatat (1933), de previbratoare electrice (1936).

Grupa II

Epoca contemporană


1929 - Anastase Dragomir, inventează şi experimentează, la Paris-Orly, apoi la Bucureşti, celula paraşutată, prima cabină catapultată. 1932 – Henri Coandă definitivează cercetările asupra efectului care-i poartă numele, intuit încă din 1910 şi care constă în devierea unui plan de fluide ce pătrunde în alt fluid în vecinătatea unui perete convex. Bazat pe acest efect, în 1933, realizează şi experimentează primul model de disc zburător. 1932- în baza încercărilor efectuate de un grup de tehnicieni români, s- a realizat în SUA un perforator de sondă cu gloanţe, aprinderea explozibilului făcându-se de la suprafaţă prin cablul electric prin care era suspendat perforatorul. Prima perforare prin acest dispozitiv a avut loc la Montebello (California), în decembrie 1932. 1933 – inginerul Dorin Pavel elaborează planul general al amenajării forţelor hidraulice din România, în cadrul căruia se prevedea costruirea a 570 de hidrocentrale. 1934 – ing. Ion Basgan brevetează un nou sistem de foraj, care folosea transmiterea energiei sonice la distanţă prin utilizarea prăjinilor grele proporţionale şi forajul rotativ simultan percutant, asigurând amortizarea presiunilor. În 1937, invenţia a fost brevetată şi în SUA.

Grupa II

Epoca contemporană


1935 – Alexandru Papană, folosind un aparat IAR-16 a zburat la 11631 m, realizând primul record aviatic mondial românesc. 1936 – sub conducerea ing. Cornel Micloşi, se realizează în atelierele societăţii de tramvaie din Timişoara, pentru prima dată în ţara noastră, o maşină de

încercat materiale la tracţiune şi mai multe variante de maşini de încercat la

încovoiere cu momentul variabil. 1936 – se introduce consumul de gaze lichefiate transportate în butelii. 1937 – se introduce, pentru prima dată, havezele pentru tăierea sării, folosite

atunci numai în minele de cărbuni. Utilizarea acestor maşini a ridicat producţivitatea muncii de la 1-1,5 tone pe ciocănaş la minim 25 de tone pe

lucrător. 1937 – IAR Braşov fabrică primul motor românesc pentru avioane (K-9). 1938 – intra în funcţiune Fabrica de cauciuc din Băicoi, prima întreprindere de

anvelope din ţara noastră.

Grupa II

Epoca contemporană


1938 – se înfiinţează, la Bucureşti, Biblioteca centrală universitară, cu filiale în

centrele universitare din ţară. 1938 – în cadrul publicaţiilor asociaţiei inginerilor Şcolii politehnice din

Bucureşti, apare prima ediţie prescurtată, în limba română a clasificării zecimale universale (CZU), imaginată în 1874 de bibliotecarul american Melvill Deweg şi adptată necesităţilor internaţionale în 1895 de belgienii Henri Lafontaine şi Paul Otlet. 1941-ing. Alexandru Rău obţine, pentru prima dată în ţara noastră, permangan

electrothermic din minereul de mangan extras la Iacobeni(SV). 1941- Uzina chimico-metalurgică din Copşa Mică a produs, pentru prima dată

în lume, formaldehidă prin oxidarea directă a metanului. 1943- se dă în folosinţă linia de CF Bucureşti-Urziceni-Făurei (139 de KM), pe

traseul căreia se găseşte un aliniament de 55 de KM, al doile ca lungime după

cel de pe linia Bucureşti- Feteşti (77 km). 1943-1944 –este cconstruită şi dată în funcţiune uzina metalurgică de la

Colbaşi.

Grupa II

Epoca contemporană

Epoca postbelică

Septembrie 1944 – a intrat în funcţiune uzina mecanică constructoare de maşini, din Câmpulung (AG), care din 1957 începe să autovehicule proiectate şi construite integraş la uzina argeşeană (IMS, ARO); 1947 – se produc primele tractoare româmeşti, la uzina “Tractorul” din Braşov (fostă IAR); 1947-1950 – ing. Gh. Cartianu realizează prima instalaţie românească de emisie radio cu modulaţie de frecvenţă; 1948 – reforma învăţământului; 1949 – Bucureşti- uzina de maşini agricole “Semănătoarea” 1949 – Craiova – Uzina “Electroputere, care producea motoare electrice sincrone şi asincrone, aparate electrice de înaltă tensiune, transformatoare electrice de mare putere, locomotive diesel electrice (din 1961) şi locomotive electrice (din 1967); 1949 – Bucureşti – prima fabrică de radioreceptoare din ţara noastră (“Radio popular, ulterior “Electronica”); 1949 – ing. Dorin Pavel realizează, pe râul Bârzava, barajul Gozna. Primul mare baraj cu ancoramente din ţaa noastră, de 48 m înălţime, care a format un lac cu un volum total de 11,5 milioane metri cubi, cea mai importantă acumulare de apă la timpul respectiv.

Grupa II

Epoca contemporană

Epoca postbelică

Începând din 1949 încep să se construiască o nouă serie de avioane: 1949 – avioane de sport şi turism

1950 – avioane de şcoală, antrenament şi acrobaţie

1953 – sanitare

1955 – de transporturi uşoare

1956-1957 – avioane cu reacţie, de şcoală şi antrenament 1967- avioane utilitare; 1970 – avioane pentru misiuni agricole; 1974 - elicoptere, hidroavioane; După 1980 – AVIOANE MARI DE PASAGERI, ROMBAC 1-11

Grupa II

Epoca contemporană

Epoca postbelică

1950-1952 – începe la Ocna-Mureş exploatarea sării în soluţii prin sonde săpate de la suprafaţă sau din

goluri subterane ale salinei (metoda, invenţie

românească a unei echipe conduse de ing. Vasile

Dima, avea să fie extinsă şi la salinele Ocnele MAri (VL) şi Tg. Ocna (BC). 1951 – i-a fiinţă Institutul Politehnic din Galaţi, în

vederea pregătirii de ingineri pentru construcţiile

navale, CM, frigotehnie, tehnologia produselor

alimentare, piscicultură şi stuficultură. În 1974, împreună cu Institutul pedagogic au format Universitatea din Galaţi.

Grupa II

Epoca contemporană

Epoca postbelică

1952- Şcoala superioară de arhitectură, înfiinţată în 1904, se

transformă în Institutul de Arhitectură “Ion Mincu”. 1953 – ia fiinţă fabrica de rulmenţi din Bârlad. Rulmenţi se

produceau în românia din 1949, în cantităţi reduse, la uzina “

Steagul Roşu”, din Braşov, care funcţiona din 1928 sub numele

de “Astra”. În 1973 este înfiinţată o fabrică similară la

Alexandria. 1953 – a intrat în funcţiune uzina “Autobuzul” care în primii ani a fabricat batoze iar din 1956 autobuze şi troleibuze. 1954 – Uzina “Metalotehnica” din Tg. Mureş se produc, pentru

prima dată în ţara noastră, maşini de cusut de tip industrial.

Grupa II

Epoca contemporană

Epoca postbelică

1954- uzina “Steagul roşu” din Braşov, se fabrică primele autocamioane româneşti de 4 t (SR-101), realizate după autocamionul sovietic ZIS-150 (SR- 131- Carpaţi, SR-113 – Bucegi, autobasculanta DAC). 1954-1960- se realizează sistemul energetic naţional unic, prin interconectarea sistemelor regionale, care funcţionaseră izolat. 1955 – intră în funcţiune Fabrica de antibiotice de la Iaşi; 1957 – este pus la punct şi intră în funcţiune primul calculator electronic românesc, CIFA 1, construit la Institutul de fizică atomică, sub conducerea ing. Victor Toma. Era prevăzut cu 1500 de tuburi electronice şi 250 de diode de germaniu. Era un calculator universal de tip paralel, care lucra în sistem de calcul binar şi executa aproximativ 50 de operaţii pe secundă. În 1969 – calculatorul “Sembau”, construit în colaborare cu Bulgaria, a fost prezentat la expoziţia economică de la Sofia. 1958 – intră în funcţiune primul accelerator de particule din ţara noastră, la Institutul de fizică atomică. 1958 – Justin Capră concepe şi experimentează, pentru prima dată în lume, la Băicoi (PH), un aparat de zbor individual (rucsacul zburător).

Grupa II

Istoria ştiinţei şi tehnicii

Ştiinţa greacă şi elenistică

Grupa II Ştiinţa greacă şi elenistică

Primele observaţii cu caracter ştiinţific

datează dinainte de apariţia scrisului şi au constat în picturile rupestre şi scrijeliturile regulate făcute pe oase şi coarne de animal.

Scopul lor viza ciclicitatea

anotimpurilor şi principalele momente

ale anului


Activităţile cu caracter pseudo-

ştiinţific al omului preistoric au fost

numeroase şi s-au păstrat sub forma

vestigiilor megalitice (Stonehenge-

Marea Britanie).

Poziţionarea blocurilor de piatră ,

circulară la Stonehenge, sugerează

că cei care le-au aşezat aveau

cunoştiinţe matematice .


Zorii ştiinţei au legătură cu filosofia

presocratică a naturii, teorie care

reprezintă una din primele încercări ale omului de a aborda raţional

natura.

Grupa II


Ştiinţa care prezintă o imagine organizată a

universului s-a dezvoltat odată cu naşterea

civilizaţiei greceşti. Grecii au perfecţionarea unor

instituţii cum ar fi Academia, Liceul şi Muzeul;

aceste instituţii au prestat activităţi de cercetare

ştiinţifică. Cum Academia şi Liceul au fost închise

în 529 d.Hr., iar Muzeul a fost distrus cam în

aceeaşi perioadă, din acel moment era grecească

în istoria ştiinţei a luat sfârşit. Totuşi, timp de o mie

de ani sau chiar mai mult, scrierile greceşti au

continuat să aibă o mare influenţă asupra omenirii.

Grupa II


Originea ştiinţei

Ştiinţa greacă ar putea să fie o continuare a

ideilor şi practicilor dezvoltate de egipteni şi babilonieni, însă grecii au fost primii care au

încercat să găsească, dincolo de simplele

observaţii, principiile generale care stau la

baza universului. Până la ei, ştiinţa, aşa cum

era practicată în Babilon şi în Egipt, consta

în special dintr-o colecţie de observaţii şi recomandări necesare aplicaţiilor practice.

În sec. VI î.Hr., primii filosofi ionieni - Tales,

Anaximandros şi Anaximenes - au început

să facă speculaţii referitor la natură.

Grupa II


Originea ştiinţei

Filosofia speculativă a fost elementul nou adus

de gândirea greacească. Grecii s-au detaşat de

observaţii, încercând să formuleze teorii generale

care explicau universul. Căutările filosofilor de a

înţelege nu au izvorât din religie sau din

necesitatea unor aplicaţii practice; ele s-au bazat în

totalitate pe dorinţa de a şti şi de a pricepe. Grecii au fost primii care au introdus metodologia

ştiinţifică, deşi atunci ea se baza pe constatări şi raţionamente, fără a face apel la experimentarea

sistematică. (Pitagora -a făcut testul corzilor de arc, investigând influenţa lungimii corzii asupra distanţei de aruncare a săgeţii; Empedocle a demonstrat că

aerul este materie prin afundarea unui tub închis la

un capăt).

Grupa II


Originea ştiinţei

De ce a luat naştere ştiinţa în Grecia? În primul rând, pentru că grecii au colonizat alte teritorii unde au întâlnit mituri care explicau fenomenele naturale altfel decât ale

lor. În al doilea rând, deşi erau credincioşi, grecii nu au

avut un cler bine organizat şi o ierarhie monahală

monolitică. Ştiinţa, care în Egipt şi Babilon era, în

special în mâinile preoţilor, în Grecia era o mişcare

laică. Religia grecească nu formulase o teorie a creaţiei, de aceea, într-un fel, ştiinţa a jucat rolul religiei, lansând

teorii asupra originii fenomenelor. Cu toate acestea, în

decursul secolului V î. Hr., Când atitudinea ateistă a

filosofilor a devenit un punct de litigiu, între religie şi filosofie au apărut conflicte. Acestea s-au materializat în

condamnarea lui Anaxagora, care a fost exilat din

Atena, în condamnarea la moarte a lui Socrate şi chiar

în atacuri la persoana lui Aristotel.

Grupa II


Dezvoltarea şi declinul ştiinţei greceşti

Cultura grecească şi gândirea ştiinţifică s-au

dezvoltat mai întâi pe coasta ioniană a Asiei mici,

pentru ca apoi să să se răspândească în insulele

din Marea Egee şi în coloniile greceşti din sudul Italiei. Ştiinţa ioniană timpurie a fost materialistă. Atomiştii ( Leucip şi Democrit) au fost convinşi de

faptul că realitatea este formată numai şi numai din materie. Pentru pitagoricieni însă, universul se

regăsea în formă şi număr. Ideile pitagoreice au

influenţat puternic şcoala lui Platon, iar gândirea

ştiinţifică a devenit metafizică.

Grupa II



Începând din sec. IV î.Hr. Atena a devenit centru activităţii intelectuale greceşti. Aristotel, care a condus Liceul din

Atena, a fost cel mai important om de ştiinţă al Greciei antice. El a fost primul filosof al ştiinţei, introducând metoda

inductiv-deductivă, o metodă ştiinţifică care joacă încă un rol în gândirea ştiinţifică actuală. Aristotel susţine că un

cercetător al naturii ar trebui să deducă principiile generale

din observaţii – faza inductivă; apoi să explice observaţiile

deducându-le din principiile generale - faza deductivă. Cucerirea romană a lumii greceşti a dus la declinul ştiinţei. Un al factor care a contribuit la declinul ştiinţei a fost apariţia

şi dezvoltarea Bisericii creştine.

Grupa II



Învăţămintele Bisericii nu favorizau cunoaşterea empirică din

mai multe motive. În timpul primului mileniu al creştinătăţii, mulţi credeau că sfârşitul lumii este foarte aproape, astfel că

cercetarea sistemului de funcţionare a universului avea să

fie descurajat. Biserica creştină timpurie a preluat şi perfecţionat ideile lui Platon şi Aristotel, astfel că perspectiva

platoniciană asupra lumii, metafizică şi idealistă, care se

găse ala hotarele misticismului, lăsând puţin loc observaţiilor

şi experimentărilor concrete, a devenit un mod de gândire

impus de teologia creştină. Punctul de vedere creştin asupra

vieţii descuraja seculara dorinţă de cunoaştere a grecilor din

cauză că se considera că această cunoaştere nu ajută în

viaţa de apoi. Cunoaştearea şi ştiinţa au ajuns să fie

asociate cu păgânismul.

Grupa II


Astronomia

Grecii, spre deosebire de babilonieni, care

credeau că corpurile cereşti sunt zei, au încercat

să dea explicaţii fizice fenomenelor cereşti observate. În cultura greacă, astronomia nu a

ocupat o poziţie centrală, ca în cultura

babiloniană.Grecii au fost mai puţin practici şi observaţiilelor astronomice iniţiale au fost mai puţin precise decât ale astronomilor

mesopotamieni. Abia mai târziu astronomii greci au adus îmbunătăţiri rezultatelor obţinute de

mesopotamieni. Lipsa de interes în observarea

atentă a fenomenelor s-a reflectat în confuziile

calendaristice: fiecare oraş grecesc socotea timpul în alt mod.

Grupa II


Astronomia

Interesul grecilor s-a concentrat asupra cosmologiei, astronomii lor creând o multitudine de modele cosmologice. Tales a presupus că Pământul plutea pe apă; Anaximandros a crezut că Pământul este un disc suspendat în spaţiu; Pitagoricienii au lansat ideea că Pământul se roteşte în jurul unui foc central, pe care nu-l identificau cu Soarele. Parmennide din Eleea şi Pitagora din Samos au presupus că Pământul este sferic. Aristotel a fost convins că Pământul este centrul Universului. Aristarh din Samos a contestat ideea lui Aristotel şi a altor susţinători a acesteia şi apropus un model în care Soarele era în centrul Universului, celelalte planete rotindu-se în jurul lui.Ideea lui Aristarh nu a fost îmbrăţişată de toţi, universul geocentric al lui Aristotel, adoptat de astronomul alexandrin Ptolemeu, a rămas valabil până în epoca renascentistă. Astronomii elenişti au calcualat corect mărimea Pământului şi distanţa până la Lună. au reuşit să stabilească poziţiile pe care urmau să le ocupe planetele la un Sistemul de mişcare planetară, dezvoltat de Hiparh şi perfecţionat de Ptolemeu, a constituit realizarea astronomică dominantă pentru o perioadă de peste 1000 de ani, când a fost înlocuit de sistemul lui Copernic, Kepler şi Newton.

Grupa II



Aristotel – părintele ştiinţei vieţii. A inaugurat direcţii noi în domeniul ştiinţelor (geografie, biologie, logică, fizică). Are meritul de a fi susţinut ideea că orice fenomen natural are o cauză care poate fi explicată raţional. Pentru el observaţia sistemică a reprezentat metoda de

bază în ceea ce priveşte investigarea naturii. A realizat o primă clasificare a plantelor şi animalelor. Animalele le-a clasificat în animale cu şi fără sistem

circulator. Astfel, Aristotel a clasificat organismele, ierarhizându-le

începând de la cele imperfecte (plantele) la cele perfecte

(oamenii). A studiat peste 540 de specii şi a comparat, prin

disecţie, anatomia a 48 de specii.

Grupa II



Aristotel - fondatorul embriologiei comparate. Principala sa contribuţie

constă în faptul că a fost primul care a

susţinut că, în procesul procreaţiei,

contribuţia mamei este la fel de

importantă ca cea a tatălui. Înainte de el,

părerea generală acceptată a grecilor era

că bărbatul furniza sămânţa care se

transforma într-o nouă fiinţă, iar rolul femeii în raport cu sămânţa era similar celui jucat

de sol în raport cu sămânţa unei plante.

Grupa II



Teofrast, succesorul lui Aristotel la

conducerea Liceului, a continuat

metoda de observare şi clasificare a

predecesorului său, însă numai pentru plante.

El a descris şi catalogat un număr

mare de plante, inventând numeroşi termeni în domeniul botanicii.

Grupa II


Medicină

Mulţi filosofi greci erau fie medici, fie interesaţi de

medicină. Alcmeon este considerat de mulţi adevăratul fondator al medicinii; el este cel care a

descoperit că întreaga activitate a corpului uman

este coordonată de către creier. Hiprocrat din Kos este cel mai cunoscut medic,. Hipocrat şi discipolii săi au explicat stările de

sănătate şi boală printr-o balanţă a “dispoziţiei”, teorie care a rămas neschimbată timp de mai multe secole şi care, în cele din urmă, a împiedicat

dezvoltarea.

Grupa II



Observarea atentă a cursului unei boli, ca

şi puterea vindecătoare a naturii au căpătat

importanţă. Se prescriau ierburi, masaje,

diete şi băi cu tratamente ale diferitelor

boli, fără a se renunţa la tratamentele

psihomatice.

Herofilos din Chalcedon a studiat funcţiile

creierului şi ale nervilor şi a fost primul care

a făcut distinţia între artere şi vene.

Grupa II


Matematica

Matematica a fost cea mai importantă ramură a

ştiinţei pentru greci. Motivaţia se află în faptul că

ea se bazează în totalitate pe raţionamente -

activitate ştiinţifică preferată de greci - fără a

necesita observaţii şi experimentări, ca medicina.

Tales, familiarizat cu matematica egipteană, a fost primul care a formulat legile matematice

generale care stau la baza măsurătorii şi care a

demonstrat teoremele geometriei, motiv pentru

care este considerat fondatorul acesteia. A încercat să explice toate fenomenele observate

prin schimbările unei singure substanţe, apa.

Grupa II


Matematica

Şcoala lui Pitagora (sec. V î.Hr.) – a

fost dedicată ştiinţei, matematica ocupând un loc

central (teoria numerelor și a armoniei . Pitagora a

fost convins că “ordinea naturală” poate fi exprimată prin numere

Platon, deşi nu era matematician, considera că

geometria stă la baza studierii oricărei ştiinţe. Elevii lui Platon, Theaetetus şi Eudoxus, au

dezvoltat teoria măsurilor incomensurabile,

respectiv teoria proporţiilor. De asemenea, Menechmus a făcut primul studiu al secţiunilor

conice – elipse, parabole şi hiperbole- o clasă de

curbe care mai târziu s-a dovedit de maximă

importanţă pentru astronomi şi fizicieni.

Grupa II


Matematica

Geometria a atins culmea dezvoltării odată

cu alexandrinul Euclid. El a fost autorul Elementelor, un set de 13 cărţi care

însumau şi organizau gândirea greacă

asupra geometriei. Elementele sunt o

construcţie matematică coerentă, bazată

pe un număr mic de axiome din care, prin

aplicarea unei legi pur logice, derivă o

mulţime de propoziţii. Aceste volume au

stat la baza predării geometriei în şcoli până în cursul sec. XX.

Grupa II


Matematica

Arhimede – a fost atât un mare fizician cât şi

unul dintre cei mai mari matematicieni ai antichităţii (mecanica fluidelor şi geometria).

Dintre realizările sale amintim:demonstrarea

faptului că orice număr, oricât de mare, poate fi scris; găsirea proprietăţilor spiralelor; utilizarea

metodei eliminării succesive a ipotezelor; găsirea

raportului dintre volumele diferitelor corpuri geometrice ( a demonstrat că volumul unei sfere

este egal cu 2/3 din volumul unui cilindru a

cărei înălţime este egală cu diametrul sferei şi a

cărui rază este egală cu raza sferei).

Grupa II



Natura substanţei sau substanţelor care stau la baza

materiei a fost una din primele probleme ale filosofilor greci din perioada timpurie. Tales credea că apa este constituentul principal al materiei în general, în timp ce alţii considerau că acest constituent este focul sau aerul. Democrit este cel care a susţinut că materia este făcută

din atomi. Empedocle a introdus noţiunea de elemente. Ideile pe care le-au introdus grecii cu privire la materie s-au

bazat mai degrabă pe speculaţii filosofice decât pe

observare şi experiment. Cu toate acestea, descoperirile din domeniul fizicii şi chimiei, făcute pe parcursul secolului XIX şi începutul secolului XX au demonstrat că acestea nu erau departe de

adevăr.

Grupa II



Arhimede este primul care a stabilit

legile matematice de mişcare a

pârghiilor. Totodată, el a dezvoltat

primele aplicaţii ale hidrostaticii,

arătând că un corp scufundat într-un

lichid dislocă o cantitate de lichid

egală cu propria sa masă.

Grupa II


Tehnica

Societatea antică, bazată pe sclavie, nu a stimulat dezvoltarea tehnicii pentru uşurarea muncii. Ctebios – fondatorul şcolii alexandrine de inginerie a

realizat o serie de invenţii despre care avem

cunoştiinţă prin intermediul lui Filon din Bizanţ (pompă de presiune, un ceas mecanic şi o orgă, ambele acţionate hidraulic). Heron din Alexandria a descris o serie de automate

şi a făcut experienţe cu motoare – machetă cu aburi. Arhimede a aplicat principiile ştiinţei în domeniul tehnicii (şurubul arhimedic- un dispozitiv necesar

ridicării apei în sistemele de irigaţii). Epalinos din Megara – a realizat primul tunel de

transportare a apei printr-un munte.

Grupa II

Arhimede din Siracuza

Grupa II

istoria tehnicii colocviu

Documents