1© Institutul European din România, 2012

Cum apreciaţi eforturile întreprinse în cadrul UE, atât la nivelul statelor membre, cât şi la nivel comunitar, de contracarare a crizei datoriilor suverane? În acest context, este suficient pactul fiscal pentru a preveni derapajele fiscale în viitor?

S-a discutat foarte mult în ultima perioadă de noua guvernanţă

economică europeană, în special despre noul pact fiscal, acesta fiind gândit de iniţiatori ca o soluţie decisivă la problemele zonei euro. La nivel conceptual, noul acord nu aduce foarte multe elemente de noutate, ci doar introduce un mecanism automat de corecţie şi de penalizare în cazul în care se înregistrează derapaje. Limitele de 3% din PIB pentru deficitul bugetar şi 60% din PIB în cazul datoriei publice au existat dintotdeauna, fiind instituite prin tratatul de la Maastricht în 1992. De asemenea, pactul de stabilitate şi creştere (1997) stabilea ca poziţia structurală pe termen mediu a bugetului să fie pe echilibru sau pe surplus („close to balance or in surplus”). Noul pact fiscal introduce ţinta de deficit bugetar structural de maxim 0.5% din PIB. Fără îndoială că se face un pas important înainte prin adoptarea acestui pact fiscal, introducându-se un mecanism automat de corecţie a derapajelor fiscale, contribuind astfel la o disciplină crescută a politicilor fiscale şi la o mai bună coordonare a acestora. Dar, poate fi considerat noul pact fiscal ca fiind suficient pentru a asigura buna funcţionare a uniunii monetare (zona euro)? Răspunsul probabil este nu. Experienţa istorică arată că uniunile monetare trebuie însoţite şi de uniuni fiscale pentru a avea succes. Zona euro nu are încă o uniune fiscală, statele membre având suveranitate în conducerea politicii fiscale ...

în acest număr

Institutul European din România a organizat, în data de 11 iunie 2012, conferinţa intitulată Semestrul european: componentă a reformei guvernanţei economice europene. Studiul „Semestrul European şi asigurarea unei creşteri economice sustenabile prin însănătoşirea finanţelor publice. Lecţii pentru România din perspectiva sustenabilităţii finanţelor publice”, realizat sub egida IER în cadrul proiectului de Studii de Strategie și Politici SPOS 2011, a constituit punctul de plecare al discuţiilor ...

interviu

pag 4

Anul IV, nr. 42 — iunie 2012

3

5

6

7

8

9

10

Identitate naţională şi identitate

europeană

Prietenii Coeziunii

Sesiune PE la Strasbourg: 11 – 14 iunie

2012

Consiliul European din 28 – 29 iunie:

măsuri ferme pentru un context

instabil

Priorităţile preşedinţiei cipriote

Curs Expert Accesare Fonduri

Structurale şi de Coeziune Europene -

Un punct de vedere

Programe de formare IER în perioada

august - septembrie 2012

pag 2

Conferinţa Semestrul european: componentă a reformei guvernanţei economice europene

Ionuţ DUMITRUPreşedintele Consiliului Fiscal

eveniment IER

2© Institutul European din România, 2012

... Bugetul comun al Uniunii Europene este de doar uşor peste 1% din PIB, acesta fiind un nivel foarte mic. În plus, nu există transferuri fiscale între statele UE atunci când apar şocuri asimetrice şi mobilitatea şi flexibilitatea forţei de munca în Europa sunt relativ reduse.

În opinia dumneavoastră, care sunt principalele avantaje şi dezavantaje, pentru România, ce decurg din adoptarea Pactului Fiscal?

România a avut în trecut o politică fiscală discreţionară prociclică, indisciplinată, accentuând dezechilibrele macroeconomice în loc să le atenueze. Astfel, deficitul structural a crescut în mod inutil când PIB-ul era peste nivelul potenţial, anulând astfel acţiunea stabilizatorilor automaţi. Noua regulă care limitează deficitul structural la 0.5% din PIB va conduce aproape la imposibilitatea practicării unor politici fiscale prociclice şi la o disciplină fiscală pronunţată, ceea ce pentru o ţară ca România, dată fiind experienţa istorică negativă, poate fi un avantaj semnificativ.

Dezavantajul noii reguli fiscale europene pentru România este că spaţiul de manevră existent pentru a putea stimula economia în perioadele de recesiune va fi foarte redus. În cazul României, limita de deficit structural de 0.5% din PIB va fi, cel mai probabil, atinsă înainte ca deficitul public efectiv să ajungă la 3% din PIB (România poate avea deficite bugetare de 3% din PIB numai în perioadele extreme de criză – output gap negativ de circa 8.33%, dată fiind elasticitatea soldului ciclic de doar 0.3 la modificarea cu un punct procentual a output-gap-ului). În plus, în recesiunea din 2009-2010, deficitele bugetare efective nu ar fi putut depăşi 2% din PIB.

Se poate demonstra şi teoretic şi empiric că pe durata unui ciclu economic complet, deficitul efectiv mediu este egal cu deficitul structural mediu, iar media deficitului ciclic este 0. Prin asumarea unei ţinte de deficit structural maxim de 0.5% din PIB (probabil uşor mai ridicat dată fiind datoria publică semnificativ sub 60% din PIB), România îşi asumă obligaţia ca deficitul bugetar efectiv, ca medie pe parcursul unui ciclu economic (şi media pe un orizont lung de timp), să fie de maxim 0.5% din PIB, ceea ce va însemna faţă de standardele istorice (3.8% din PIB media deficitului structural în perioada 1999-2011) un deficit bugetar mult mai mic şi un spaţiu de „manevră" mult redus.

Capacitatea sectorului guvernamental de a contribui prin stabilizare automată la atenuarea fluctuaţiilor ciclului economic este relativ scăzută în România, în comparaţie cu alte ţări europene. Dimensiunea stabilizatorilor automaţi în România în comparaţie cu celelalte ţări europene este semnificativ mai redusă. Stabilizatorii automaţi sunt cei mai eficace, aşa cum era de aşteptat, în ţări precum Danemarca, Olanda, Suedia şi Finlanda, ţări în care impozitarea are un

caracter progresiv pronunţat. Datorită unor stabilizatori automaţi slabi, România ar avea nevoie de posibilitatea aplicării unor stimuli fiscali discreţionari (deficit structural mai mare) mai puternici în perioade de recesiune pentru a ajuta economia să iasă mai repede din recesiune şi a o readuce la potenţial.

Ne-aţi putea împărtăşi opinia dumneavoastră cu privire la principalele provocări ale politicilor fiscal-bugetare la nivelul României în următorii ani? Ce soluţii avem în acest sens?

În contextul schimbării fundamentale de abordare în politica fiscală în anii următori ca urmare a noului pact fiscal, spaţiul de manevră la nivelul politicii fiscal-bugetare va fi mult mai

mic ca în trecut, deficitele bugetare maxime permise fiind mult mai mici, ceea ce va reprezenta o provocare majoră pentru decidenţii de politici economice. Mai mult, eficienţa redusă a stabilizatorilor automaţi reprezintă o constrângere suplimentară pentru România. În acest context, trebuie găsite soluţii de stimulare a economiei chiar în condiţiile unui spaţiu mult mai limitat la nivelul politicii fiscal-bugetare.

O primă soluţie în acest sens o reprezintă absorbţia fondurilor UE. Aceasta reprezintă un stimul enorm

pe care îl putem avea în economie, care devine crucial în contextul constrângerii legate de politica fiscală discreţionară impusă de noul pact fiscal şi de dimensiunea redusă a stabilizatorilor automaţi.

Potenţialul de multiplicare a cheltuielilor bugetare proprii în cazul proiectelor finanţate din fonduri UE este mult mai mare decât în cazul proiectelor finanţate integral din resurse proprii. Dată fiind cofinanţarea de doar 5% în cazul proiectelor cu finanţare UE, la 1 leu resurse proprii – deficit bugetar – se pot efectua cheltuieli bugetare de 20 lei (absorbţia fondurilor UE are impact pe deficitul bugetar doar cu partea de cofinanţare,

banii primiţi de la UE fiind reflectaţi şi pe venituri şi pe cheltuieli), faţă de o echivalenţă de 1:1 în cazul proiectelor finanţate integral din resurse proprii. În acest sens, nu există niciun argument raţional pentru care am prefera să finanţăm un proiect din resurse proprii dacă

el poate fi finanţat din fonduri UE. Noile constrângeri bugetare impuse de pactul fiscal sunt un argument suplimentar foarte puternic în acest sens.

Din păcate, până acum, performanţa României în termeni de absorbţie a fondurilor UE este foarte slabă. România trebuie să aibă ca prioritate zero creşterea urgentă şi substanţială a absorbţiei fondurilor UE.

Pe lângă absorbţia banilor europeni, noile constrângeri bugetare impuse de pactul fiscal ne obligă şi la o cheltuire mult mai eficientă a banilor publici. Cu aceleaşi resurse bugetare,

interviu

Domnul Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal, este cadru didactic universitar la Facultatea de Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori, Catedra de Monedă din cadrul Academiei de Studii Economice Bucureşti.

Conduce Direcţia de Cercetare Economică şi Sectorială din cadrul Raiffeisen Bank (este Economist-şef al băncii) şi este membru în consiliul director al Asociaţiei Analiştilor Financiar-Bancari din România.

„România trebuie să aibă ca prioritate zero creşterea

urgentă şi substanţială a absorbţiei fondurilor UE.”

3© Institutul European din România, 2012

limitarea deficitului bugetar ne forţează să obţinem efecte mult mai mari în economie prin cheltuirea banilor publici.

Rezervele de eficienţă pe partea de cheltuieli bugetare sunt foarte mari. Spre exemplu, România a avut cea mai mare alocare pentru cheltuieli de investiţii ca procent din PIB (şi ca procent din total venituri bugetare) dintre toate ţările UE în

perioada 2001-2010, dar cu toate acestea, rezultatele au fost modeste, România având încă cea mai slabă infrastructură din UE. Acest exemplu arată în mod clar că banii au fost cheltuiţi ineficient.

Interviu realizat de Oana Mocanu, Iulian Oneaşcă

Identitate naţională şi identitate europeanăVă gândiţi vreodată că sunteţi nu numai… (român/altă naţionalitate a unui stat membru al Uniunii), ci şi european? Vi se întâmplă adesea, uneori sau niciodată?

Sintagma nu numai este departe de a fi neutră. De altfel, înainte de 1992 o astfel de întrebare era pusă ca şi cum cele două tipuri de identitate ar fi complementare şi pentru acea perioadă nu s-a observat nicio „relaţie statistică lineară care să tindă să opună mândria naţională şi sentimentul de apartenenţă la Europa”1. Odată ce aceste două tipuri de identitate au fost puse într-o relaţie de opoziţie, unii dintre cei care se simţeau mândri de naţionalitatea lor au răspuns că se simt numai naţionali, nu şi europeni. Desigur, această întrebare nu este singurul indicator folosit în Eurobarometre pentru a „măsura” sentimentul de apartenenţă la Europa. Astfel, întrebarea: În viitorul apropiat vă vedeţi ca fiind...? – având ca variante de răspuns: numai (naţionalitatea); (naţionalitatea) şi european; european şi (naţionalitatea) sau numai european – este formulată mai neutru, evitând enunţarea unui anume raport, prestabilit, între cele două tipuri de apartenenţă.

Totuşi, ce viziune ascunde acest nu numai? Care sunt relaţiile ce se pot stabili între identitatea naţională si cea europeană, dacă admitem existenţa sau, măcar, formarea în curs a acesteia din urmă. În primul rând, pentru momentul actual, termenul de „identificare europeană” pare mai potrivit decât acela de „identitate” întrucât reuşeşte să surprindă atât faptul că procesul este în plină desfăşurare cât şi îmbinarea dimensiunii cognitive cu cea afectivă. În plus, termenul are avantajul de a nu concura cu cel de „identitate naţională”, identitate deja bine definită şi asumată de către majoritatea europenilor. Totuşi, dacă UE va reuşi să dea naştere unui sentiment de apartenenţă, identificabilă şi cuantificabilă, atunci ne vom referi la el ca fiind o identitate. Care sunt implicaţiile apariţiei unei noi identităţi? Ce fel de reamenajări şi ierarhizări sunt necesare în această eventualitate?

După cum observă Chris Shore în Building Europe: The Cultural Politics of European Integration2, viziunea instituţiilor europene pare a fi aceea că o identitate europeană înglobantă poate cuprinde toate celelalte tipuri de apartenenţă, mai ales pe cea regională şi pe cea naţională. Mă întreb însă dacă această traiectorie este certă şi dacă nu cumva trebuie luate în discuţie mai multe elemente.

În primul rând, trebuie să considerăm ambivalenţa raportului. Tindem să privim identitatea naţională ca pe un posibil impediment pentru dezvoltarea unei identităţi europene, însă această ipoteză nu este demonstrată. Cu atât mai mult cu cât identitatea naţională nu este una standard, având aceleaşi caracteristici în toate statele membre. În funcţie de modul în care s-a creat unitatea naţională şi de întreaga sa evoluţie istorică, sentimentul de apartenenţă la naţiune poate fi mai mult sau mai puţin accentuat. De aici se ridică principala dificultate pe care o întâlneşte formarea identităţii europene şi anume aceea că ea ar trebui să adreseze o „ofertă” unică unor „cereri” atât de diferite. Sophie Duchesne şi André-Paul Frognier arată că identitatea naţională constituie, fără doar şi poate, premisa identităţii europene. Ba mai mult, ea se situează, din punct de vedere sociologic, în continuitatea acesteia întrucât, ca orice identitate excluzivă, ea stabileşte frontiere şi-l desemnează pe „celălalt”. Să luăm spre exemplu cetăţenia europeană. Fiind o cetăţenie de supliment ea le este atribuită numai cetăţenilor statelor membre. Astfel, problema rezidenţilor provenind din state terţe rămâne aceeaşi ca în cazul cetăţeniei naţionale, ei fiind excluşi de la drepturile conferite prin Tratatul de la Maastricht. Urmărind logica potrivit căreia identitatea îi succede cetăţeniei, putem observa deja modul în care trasăm graniţe şi-l desemnăm pe celălalt chiar în interiorul Uniunii.

Atunci, fie că Uniunea Europeană propune o identitate substitutivă, cumulativă sau chiar una contextuală, important este ca aceasta să fie cât mai puţin excluzivă. Înlocuirea justificării specifice comunităţii naţionale, prin descendenţa şi cultura comune, printr-o legitimitate asemănătoare, a unei origini lingvistice, culturale şi religioase comune tuturor europenilor este considerată a fi periculoasă, mai ales ţinând cont de numărul mare de imigranţi non-europeni prezenţi în spaţiul UE.

analiză/opinie

1 Sophie Duchesne şi André-Paul Frognier, “Sur les dynamiques sociologiques et politiques de l`identification à l`Europe” în Revue française des sciences politiques, nr. 4, vol. 52, 2002, p. 360.2 Chris Shore, Building Europe: The Cultural Politics of European Integration, London-New-York, Routledge, 2000.

4© Institutul European din România, 2012

Uniunea Europeană este într-un moment de cumpănă şi nu mă refer aici la criza economică, ci la criza identitară. Retorica ei proclamă uneori originea comună şi viitorul federal, iar alteori se limitează la justificări punctuale legate de eficienţa guvernanţei. Ezitările nu sunt niciodată neutre, ci trădează căutarea unei direcţii atât pentru evoluţia sistemului, cât şi pentru evoluţia percepţiilor asupra sistemului. În ciuda convingerii neo-funcţionaliste iniţiale, care proclama corelarea imediată între aprofundarea integrării şi perceperea ei de către europeni, evoluţia ulterioară a demonstrat contrariul. Identitatea europeană nu vine de la sine, ci e nevoie de eforturi pentru „sensibilizarea” europenilor faţă de construcţia supranaţională. Acest fapt presupune avantajul că Uniunea îşi poate lua acum răgazul să reflecteze asupra identităţii pe care o propune, trăgând învăţături din lecţiile propuse de statul naţional.

Cristina Juverdeanu

eveniment IER

Institutul European din România a organizat, în data de 11 iunie 2012, conferinţa intitulată Semestrul european: componentă a reformei guvernanţei economice europene. Studiul „Semestrul European şi asigurarea unei creşteri economice sustenabile prin însănătoşirea finanţelor publice. Lecţii pentru România din perspectiva sustenabilităţii finanţelor publice”, realizat sub egida IER în cadrul proiectului de Studii de Strategie și Politici SPOS 2011, a constituit punctul de plecare al discuţiilor.

Redăm în continuare doar câteva din ideile desprinse în cadrul dezbaterilor (subiectele abordate de toţi vorbitorii se regăsesc în sinteza evenimentului, disponibilă integral pe site-ul IER, la secţiunea Arhivă evenimente: http://www.ier.ro/index.php/site/arhiva_evenimente).

Dna Gabriela Drăgan a schiţat cadrul discuţiilor prin evidenţierea importanţei măsurilor asumate până în acest moment la nivel european. Semestrul european face legătura între stabilitate şi creştere, ce constituie, potrivit preşedintelui Comisiei Europene, două faţete ale aceluiaşi proces. Dna Drăgan a evidenţiat faptul că Semestrul european, aflat în al doilea an de existenţă, facilitează drumul spre reformă, condiţionat de o abordare echilibrată, de la stabilitate şi austeritate, către perspectiva creşterii economice şi a creării de noi locuri de muncă.

Dl Leonard Orban, Ministrul Afacerilor Europene, a adus în discuţie preocupările europene actuale, pornind de la adoptarea unui document cu linii de creştere şi recomandări de ţară, ca parte a demersului mai larg al Semestrului european. Uniunea Europeană are în pregătire un plan de salvare care merge dincolo de zona euro şi vizează reforma structurilor comune, politica bugetară integrată, uniunea bancară, fiscală şi politică. Se va lua în discuţie un document referitor la pachetul de măsuri, analizând opţiunile pentru corectarea disfuncţionalităţilor şi a erorilor din zona euro, prin promovarea unei integrări mai adânci şi prin îndepărtarea perspectivei disoluţiei. O decizie asupra pachetului de măsuri, ce ar putea necesita şi modificarea tratatului, se va adopta probabil până la sfârşitul anului. Este de aşteptat ca măsurile să accentueze diferenţierile între zona euro şi restul UE. În această direcţie se înscrie şi decizia privind sprijinirea sectorului bancar din Spania, ale cărei implicaţii şi posibilitate de extindere la alte state

sunt în curs de analiză. Referindu-se la România, vorbitorul a apreciat că aceasta trebuie să accelereze apropierea de UE în termenii convergenţei reale, în vederea aderării la zona euro, ce constituie o opţiune fundamentală.

Dl Daniel Dăianu, prof. univ. dr., SNSPA Bucureşti, a continuat analiza tematicii, abordând o perspectivă a politicilor economice europene. Pachetul de măsuri, în opinia domniei sale, este menit a linişti pieţele şi a ataca problemele de fond ale UE cu privire la gestionarea crizei şi reconstrucţia zonei euro. În spaţiul UE, înţelegerea problemelor şi, de aici, diagnosticele şi soluţiile propuse, diferă mult. Importanţa structurilor comune a fost subestimată, în opinia invitatului. Evaluarea individuală a statelor, ca şi limitarea problematicii europene la datoriile suverane, reprezintă erori de abordare. Evitarea discuţiilor privind uniunea bancară sau recapitalizarea băncilor fără condiţionalităţi sunt alte deficienţe. Uniunea bancară presupune burden sharing, cu o garantare colectivă a depozitelor pentru evitarea migraţiei de capital. În România, aspectul consolidării bugetare rămâne nerezolvat, a mai precizat dl Dăianu. Convergenţa reală este necesară, dar trebuie susţinută prin productivitate şi reducerea dependenţei de moneda euro. Intrarea prematură în zona euro ar priva România de spaţiul de manevră necesar politicilor curente de care încă beneficiază.

ConferinţaSemestrul european: componentă a reformei guvernanţei economice europene

5© Institutul European din România, 2012

Coordonatorul studiului IER, dl Moisă Altăr, prof. univ. dr., ASE Bucureşti, a făcut o prezentare generală a lucrării, pornind de la ceea ce domnia sa a numit "păcatul originar", respectiv constituirea UE pe considerente şi interese politice şi mai puţin pe fundamente de politică economică. Domnia sa a evidenţiat caracteristicile guvernanţei, respectiv ale noii guvernanţe, subliniind rolul şi locul Semestrului european, cu particularităţile sale pozitive, de acţiune preventivă, dar şi cu deficienţele sale generate de limitarea coordonării la elaborarea unor recomandări de ţară, pe bază de observaţii generale, dar şi ca urmare a unor acţiuni de lobby. Dl Altăr a explicat guvernanţa fiscală, punând accentul pe concepte precum deficit structural, PIB potenţial şi output gap.

Dl Florin Cîțu a subliniat neajunsurile folosirii PIB-ului potenţial ca indicator de calculare a deficitului structural, prin prisma numeroaselor metode de calcul şi a rezultatelor diferite. În

acest sens, o alternativă la acest indicator ar fi binevenită. Invitatul a atras totodată atenția şi asupra posibilității ca acesta să poate fi manipulat, având în vedere faptul că estimarea PIB-ului potenţial nu se poate realiza decât de instituţii publice.

Ca o posibilă soluţie pentru abordarea acestui aspect, dl Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului BNR, a propus disciplinarea relaţiei dintre sectorul public şi cel privat, din punct de vedere fiscal. În ceea ce priveşte România, pe termen lung, ar fi recomandabil ca aceasta să scape de dependenţa de veniturile din străinătate şi să sporească resursele provenite din privatizarea companiilor de stat, aşa cum a procedat Polonia.

Iulian OneaşcăGeorgiana Filip

Alexandru Damian

Actualitate

Prietenii CoeziuniiLa data de 1 iunie 2012, reprezentanți din 15 state membre ale Uniunii Europene și Croația, împreună cu președintele Comisiei Europene, alcătuind grupul „Prietenii Coeziunii” s-au reunit la București pentru a discuta pe tema „Cadrul Financiar Multianual UE 2014-2020”. Grupul reunește statele mari beneficiare de fonduri europene, iar scopul principal al conferinței a fost cel al unei coordonări legate de zona politicii de coeziune, pregătind reuniunea Consiliului din luna iunie, dedicată cadrului financiar al UE.

În discursul său, José Manuel Barroso a subliniat importanța politicii de coeziune pentru ansamblul Uniunii Europene, aceasta reprezentând nu doar o politică pentru unele țări din Europa, ci un obiectiv fundamental al Uniunii, „un principiu înscris în tratate”, și anume cel al solidarității (art. 174, Tratatul de la Lisabona).

Întrucât permite reducerea blocajelor și stimularea potențialului pieței unice, politica de coeziune este cel mai important instrument financiar al UE, înscriindu-se, în același timp, în logica strategiei Europa 2020. Totodată, Barroso a amintit rezultatele clare ale politicii de coeziune ca instrument pentru investiții la dispoziția UE. Concretizarea celor trei obiective – stimularea creșterii, a ocupării și a competitivității la nivelul regiunilor – este vizibilă „la nivelul transformării atâtor regiuni, pretutindeni în Uniune”. În plus, politica de coeziune este văzută atât ca un răspuns la actuala criză, cât și ca un instrument standard al UE. Pe baza acestor argumente, grupul „Prietenii Coeziunii” a adoptat o poziție comună, cu scopul unor alocări consistente pentru bugetul 2014 – 2020, afirmând că se dorește găsirea unui echilibru între simplificarea mecanismului de implementare a politicii de coeziune și eficacitatea cheltuielilor, dar și unul între creștere economică și stabilitate fiscală.

De aceea, stabilirea nivelului de finanțare trebuie „să ia în calcul obiectivul prioritar de reducere a disparităților de dezvoltare între statele membre și regiuni, și ar trebui să asigure o flexibilitate adecvată pentru a garanta un răspuns mai bun la nevoile specifice individuale ale statelor membre și al regiunilor”.

Pentru Președintele României, reuniunea a fost „o inițiativă foarte bună” în pregătirea următorului Consiliu. Cu ocazia întrevederii cu José Manuel Barroso, președintele a reiterat solicitarea României de a fi prelungită cu încă un an perioada în care pot fi folosite fondurile europene din exercițiul 2007 – 2013. Președintele Comisiei Europene l-a asigurat că va analiza solicitarea cu atenție.

Pentru mai multe detalii, puteți consulta: - declarația Președintelui Comisei Europenehttp://europa.eu/rapid/pressReleasesAction.do?reference=SPEECH/12/411 - lucrările conferinței și poziția comună adoptatăhttp://www.gov.ro/lucrarile-conferintei-grupului-prietenii-coeziunii-cu-tema-cadrul-financiar-multianual-ue-2014-2020__l1a117302.html

Ana-Maria Nia

Sursa: http://www.gov.ro/

6© Institutul European din România, 2012

PE

Sesiune PE la Strasbourg: 11 – 14 iunie 2012

Temele generale ale agendei actuale a instituțiilor europene – creșterea economică, bugetul UE, serviciile și rețelele de transport – au reprezentat punctele de interes și în această sesiune a Parlamentului. Mai multe comisii ale PE au fost implicate în acest proces: Comisia pentru industrie, cercetare și energie; Comisia pentru bugete; Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale etc.

Două rapoarte de importanță majoră au fost dezbătute în plen, în prezența comisarului pentru afaceri economice, Olli Rehn, și a ministrului economiei și internelor din Danemarca, Margrethe Vestager. Aceste două noi propuneri de regulamente ale PE și ale Consiliului privesc consolidarea guvernanței zonei euro (pachetul de două regulamente): Monitorizarea şi evaluarea proiectelor de planuri bugetare şi asigurarea corectării deficitelor excesive ale statelor membre din zona euro și, respectiv, Consolidarea supravegherii economice şi bugetare a statelor membre afectate sau ameninţate de dificultăţi grave în ceea ce priveşte stabilitatea lor financiară în zona euro (în lucru încă din decembrie anul trecut). Deputații au apreciat diferit propunerea Comisiei de a completa pachetul celor șase regulamente cu încă alte două, dar au recunoscut faptul că raportorii au lucrat în spirit de cooperare și au fost de acord că avem nevoie de finanțe publice sustenabile. Disciplina financiară a fost apreciată ca absolut necesară pentru redresarea economică, iar aceasta se poate realiza stabilind și respectând normele propuse pentru zona euro și măsura în care este permisă depășirea deficitului. Comisarul Rehn a precizat în finalul dezbaterii importanța celor două regulamente pentru strategia de corectare a dezechilibrelor macroeconomice, precondiție a creșterii și a ocupării. De asemenea, Olli Rehn a insistat, din prisma viitoarei reuniuni a Consiliului, asupra culturii stabilității.

Membrii PE au dezbătut și au adoptat raportul privind Protecția infrastructurilor critice de informație (CIIP), care analizează realizările și etapele următoare, cu dezideratul: către un context global de securitate cibernetică. Propunerea de rezoluție pe această temă atrage atenția asupra faptului că securitatea TIC și cea a internetului au o incidență globală asupra aspectelor economice, sociale, tehnologice și militare. Concept complex, securitatea cibernetică necesită o definire clară, ca și o diferențiere clară a responsabilităților, pentru a putea fi creat un mecanism solid de cooperare internațională. Dat fiind că eforturile de protejare a CIIP vor genera atât securitatea generală a cetățenilor, cât și percepția acestora asupra securității și încredere în măsurile adoptate de guverne cu scopul de a-i proteja, proiectul de rezoluție al PE formulează măsuri pentru consolidarea CIIP la nivel național și la nivelul UE. Astfel, statele membre sunt solicitate să stabilească planuri naționale de urgență în caz de incidente cibernetice, în care să fie precizate punctele de contact relevante și dispozițiile privind asistența, limitarea extinderii incidentului și remedierea daunelor în cazul unor defecțiuni sau a unor atacuri cibernetice.

În legătură cu Fondul de solidaritate al UE (FSUE), a fost dezbătut raportul privind un proiect de buget rectificativ (peste 18 milioane euro), destinat contracarării efectelor inundațiilor care au afectat Italia (Liguria și Toscana) în octombrie 2011. Un alt raport a avut ca obiect mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (FEG), instrument bugetar instituit pentru a oferi un sprijin suplimentar lucrătorilor afectați de transformarea structurală a comerțului mondial, în procesul reintegrării acestora pe piața forței de muncă. FEG are un plafon anual de 500 milioane euro. Acum a fost mobilizat pentru asigurarea asistenței tehnice din partea Comisiei.

A fost votată în plen Propunerea de Recomandare a Parlamentului European adresată Consiliului privind cea de a 67-a sesiune a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, care va începe în septembrie. Recomandarea reafirmă principiul că valorile și normele internaționale comune au ca scop asigurarea păcii, protecția drepturilor omului, a securității și a prosperității în lume și diseminarea beneficiilor globalizării în mod mai echitabil, spre profitul tuturor. PE recomandă Consiliului să-și intensifice contribuția la activitățile ONU, în modalitățile stabilite în rezoluția privind participarea UE la lucrările AG a ONU, să contribuie la consolidarea guvernanței globale, prin echilibrul acțiunii alături de G20 și de instituțiile financiare internaționale. Consiliul este invitat să prezinte PE un raport privind aplicarea acestor recomandări.

Alte dezbateri au avut loc pe teme de politică internațională, cum ar fi Sudanul – escaladarea tensiunilor dintre acesta și Sudanul de Sud și iminența războiului. Noul proiect de cooperare al UE cu America Latină, mai ales cu Brazilia și Mexic, pentru dezvoltare durabilă și reducerea inegalităților a fost salutat de membrii PE. Eficiența ajutoarelor a fost apreciată din perspectiva faptului că UE este al doilea partener comercial al regiunii și a contribuit semnificativ aici la reducerea sărăciei. Drepturile omului, securitatea alimentară, salvarea mediului au fost temele invocate în intervențiile parlamentarilor.

De asemenea, au avut loc dezbateri urmate de vot pe marginea

Sursa: http://www.flickr.com/photos/european_parliament

7© Institutul European din România, 2012

unor întrebări parlamentare anterior adresate Comisiei, cu solicitare de răspuns oral (Viitorul dreptului european al societăţilor comerciale; Implanturile mamare din silicon gel defectuoase produse de întreprinderea franceză PIP).

În numele Consiliului, Morten Bødskov (Președintele în exercițiu al Consiliului) a susținut declarația Temeiul juridic pentru mecanismul de evaluare Schengen, urmat de comisarul european pentru Afaceri Interne, Cecilia Malmström și de intervenții ale vorbitorilor din partea grupurilor politice.

Evaluarea trebuie să fie simplă, adecvată, eficientă și transparentă, să permită menținerea spațiului Schengen ca spațiu de liberă circulație, fiind indispensabilă adaptarea cadrului interguvernamental pentru evaluarea Schengen la cadrul UE.

Pentru detalii, vizitaţi http://www.europarl.europa.eu/ro

Mariana Bara

Actualitate

Consiliul European s-a desfăşurat la Bruxelles, în 28-29 iunie, într-un context economic şi politic tensionat generat, în special, de criza datoriei suverane şi de dezechilibrele din sectorul financiar. În ciuda divergenţelor situaţiilor şi a opiniilor, toate statele membre UE au decis să adopte o serie de măsuri ferme menite să asigure atât stabilitatea Uniunii economice şi monetare, cât şi relansarea creşterii economice.

În primul rând, şefii de stat sau de guvern au decis, cu această ocazie, să susţină Pactul pentru creștere economică și locuri de muncă. Acesta conţine măsuri specifice de întreprins atât la nivelul statelor membre, cât şi la nivelul politicilor comune ale Uniunii, în vederea stimulării unei creşteri economice inteligente şi durabile. În ceea ce priveşte statele membre, se prevede ca acestea să respecte direcţiile strategiei Europa 2020 şi să utilizeze cât mai eficient posibil noile instrumente ale guvernanţei economice. Însă obiectivele generale, cum sunt consolidarea fiscală, creşterea economică, creşterea competitivităţii, reducerea şomajului sau modernizarea administraţiei publice, sunt însoţite de prevederi specifice adaptate fiecărui stat membru. Creşterea economică şi asigurarea locurilor de muncă în UE presupun, de asemenea, o serie de măsuri ce trebuie aplicate de la nivelul Uniunii. Obiectivul general al aprofundării pieţei unice cuprinde, de exemplu, necesitatea acordului asupra achiziţiilor publice, asupra semnăturii digitale şi asupra recunoaşterii calificărilor profesionale. În acelaşi scop, se prevăd intensificarea eforturilor pentru o piaţă unică digitală, noi măsuri în domeniul „reglementării inteligente”, finalizarea pieţei interne a energiei, precum şi transformarea cât mai rapidă a rezultatelor cercetărilor în inovaţii, crescând astfel competitivitatea. Pentru finanţarea economiei este mobilizată o sumă de 120 de miliarde de euro care va fi folosită pentru măsuri de creştere cu acţiune rapidă. De asemenea, este atrasă atenţia asupra importanţei unei politici fiscale solide, a ocupării şi mobilităţii forţei de muncă, a comerţului precum şi a stabilităţii financiare, toate constituindu-se în condiţii necesare creşterii economice.

Raportul Către o veritabilă uniune economică și monetară a fost prezentat de preşedintele Consiliului European şi s-a oprit asupra elementelor cheie ale consolidării Uniunii: existenţa unui cadru financiar integrat, a unui cadru bugetar integrat, a unui cadru integrat al politicilor economice, precum şi a consolidării legitimităţii democratice. În ceea ce priveşte cadrul financiar multianual, sunt recunoscute meritele preşedinţiei daneze şi se urmăreşte ajungerea la un acord până la sfârşitul anului 2012.

De asemenea, discuţiile au dus la o serie de concluzii în domeniul justiţiei şi al afacerilor interne. Consiliul European a salutat progresele făcute în domeniul politicii azilului şi în special al aplicării Regulamentului Dublin. Totodată, a fost subliniată importanţa cooperării pentru facilitarea libertăţii circulaţiei interne şi pentru gestionarea graniţelor externe. În domeniul drepturilor omului şi al democraţiei, Consiliul European a salutat adoptarea în Consiliu a unui document important, Cadrul strategic al UE privind drepturile omului și democraţia, cu Planul de acțiune conex.

În ceea ce priveşte relaţia cu statele terţe, a fost aprobată decizia Consiliului pentru deschiderea negocierilor de aderare pentru Muntenegru. Referitor la situaţia din Siria, şefii de stat sau de guvern ai statelor membre au condamnat ferm folosirea violenţei asupra civililor şi au chemat la demararea unei anchete internaţionale transparente. De asemenea, Consiliul European şi-a manifestat temerile în ceea ce priveşte tipul programului nuclear al Iranului, invocând totodată obligaţia acestuia de a-şi respecta angajamentele internaţionale şi anunţând intrarea in vigoare a embargoului UE asupra petrolului iranian de la 1 iulie 2012.

Consiliul European din 28 – 29 iunie: măsuri ferme pentru un context instabil

Sursa: http://www.flickr.com/photos/europeancouncil_meetings/

8© Institutul European din România, 2012

În ceea ce priveşte România, au fost apreciate eforturile de respectare a acordurilor cu FMI, CE şi BM, existând recomandarea păstrării aceleiaşi direcţii. S-a făcut precizarea că fondurile europene pentru perioada 2014 – 2020 nu vor fi diminuate, creându-se premisele pentru sporirea investiţiilor şi a numărului de locuri de muncă – două obiective aflate în concordanţă cu Pactul pentru creștere economică și locuri de muncă.

Concluziile preşedinţiei pot fi vizualizate aici:http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/RO/ec/131397.pdfAlte surse:http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/RO/ec/131381.pdfhttp://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles%7CdisplayArticle/articleID_24461/Summit-Bruxelles-Victor-Ponta-Au-fost-respectate-acordurile-cu-FMI-CE-si-BM/-Romania-nu-va-avea-fondurile-europene-reduse.html

Cristina Juverdeanu

Preluarea preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene de către Cipru, la 1 iulie, reprezintă atât o provocare, cât şi o oportunitate, conform declaraţiei lui Erato Kozakou-Marcoullis, Ministrul cipriot al Afacerilor Externe1.

Printre priorităţile preşedinţiei cipriote se numără criza din zona euro, stabilitatea financiară, criza datoriei publice, precum şi abordarea şomajului, în special în rândul tinerilor, unele dintre cele mai grave probleme cu care membrii Uniunii se confruntă la momentul actual.

S-au realizat numeroase pregătiri, de asemenea, pentru crizele cu care se pot confrunta de-a lungul semestrului următor, crize aşteptate, dar şi neaşteptate. În ceea ce priveşte abordarea crizei actuale, este de dorit o relaţie de cooperare şi coordonare cu toate statele membre, şi, de asemenea, cu preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy şi cu preşedintele Eurogrupului, Jean-Claude Juncker. Împreună vor fi luate decizii colective, necesare pentru a depăşi dificultăţile şi pentru a ajuta cetăţenii europeni să înfrunte consecinţele nefavorabile ale crizei.

Negocierile privind Cadrul Financiar Multianual (CFM) 2014 – 2020 reprezintă o altă problemă importantă vizată de către preşedinţia cipriotă, prin care poate fi atinsă coeziunea economică, socială şi teritorială la nivelul întregii uniuni. CMF nu este doar un buget, ci un instrument important şi totodadă un mecanism pentru a permite dezvoltarea economică şi competitivitatea şi pentru a asigura utilizarea fondurilor disponibile acolo unde sunt necesare2.

De asemenea, o altă politică extrem de importantă pe care o are în vedere următoarea preşedinţie o reprezintă extinderea. Pentru întreg continentul procesul de extindere a UE vizează promovarea şi consolidarea condiţiilor de pace, a democraţiei, stabilităţii şi prosperităţii pe întregul continent.

Au fost totodată exprimate puncte de vedere referitoare la viitorul politicii de extindere a UE. În ceea ce priveşte regiunea Balcanilor de Vest, extinderea nu se va încheia cu Croaţia. Dimpotrivă, perspectiva de aderare pentru alte state din Balcanii de Vest este de o importanţă critică, iar Ciprul, în

calitate de preşedinte al Consiliului, va depune eforturi pentru promovarea acestei perspective.

De asemenea, decizia recentă de a acorda Serbiei statutul de ţară candidată, reprezintă un pas înainte. Această decizie a fost luată după ce au fost înregistrate progrese semnificative ale autorităţilor sârbe în implementarea reformelor interne, precum şi în cooperarea cu Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie.

În ceea ce priveşte Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, preşedinţia cipriotă doreşte luarea unei decizii cu scopul de a permite deschiderea negocierilor de aderare. În cazul Bosniei-Herţegovina, se aşteaptă cu nerăbdare continuarea procesului de reformă. Fără îndoială, progresele în acest sens ar putea deschide calea pentru Bosnia-Herţegovina în vederea formulării unei cereri credibile de aderare în timpul preşedinţiei cipriote. Cu privire la Kosovo, în ciuda deja afirmatei poziţii a Ciprului de a nu recunoaşte declaraţia unilaterală de independenţă, preşedinţia cipriotă va avea o abordare echilibrată şi va lua în considerare punctele de vedere ale tuturor statelor membre ale UE. Negocierile de aderare ale Islandei se află într-un stadiu critic umând a se desfăşura examinarea capitolelor de negociere cu un grad de dificultate mai pronunţat decât până acum. În cazul Turciei, poziţia naţională a Ciprului este aceea de a sprijini obiectivul de aderare la UE, condiţionată de îndeplinirea, fără excepţie, a tuturor obligaţiilor.

Pe lista de priorităţi ale preşedinţiei a fost inclusă şi aderarea României și a Bulgariei la spațiul Schengen. Cele două ţări se bucură de tot sprijinul pentru integrarea cât mai rapidă în spațiul european de liberă circulație, iar Ciprul va încerca să sprijine aderarea celor două țări în septembrie, deşi Olanda se opune în continuare.

Un alt domeniu care se va bucura de o atenţie deosebită este vecinătatea sudică, unde au loc transformări istorice. Primăvară arabă aduce speranţă pentru un viitor mai bun pentru oamenii din Orientul Mijlociu, dar, totodată, şi noi provocări. Reprezentatul Ciprului a subliniat faptul că UE trebuie să fie un lider în eforturile internaţionale şi să se asigure că transformarea din ţările sud-mediteraneene este o

Priorităţile preşedinţiei cipriote

1 http://www.mfa.gov.cy/mfa/mfa2006.nsf/All/F5CF7BE0ED5C37E1C2257A1C00224478?OpenDocument 2 European Policy Centre, http://www.epc.eu/events_rep_details.php?pub_id=2670&cat_id=6

9© Institutul European din România, 2012

transformare în mai bine. Datorită poziţiei sale geografice şi relaţiilor istorice excelente cu ţările arabe şi cu Israelul, Ciprul este în măsură să contribuie, în mod semnificativ, la formularea unei abordări eficiente.

La întrebarea ce ar trebui să facă UE ca răspuns la Primăvara arabă şi în ceea ce priveşte relaţiile sale cu ţările din lumea arabă în general, răspunsul reprezentatului cipriot a urmărit trei direcţii. În primul rând, fiecare ţară trebuie privită în mod individual. Abordarea regională este cu siguranţă extrem de importantă, dar nu este un model de tipul „one size fits all”, ci fiecare ţară trebuie privită în funcţie de particularităţile ei. Mai mult, regiunea poate fi ajutată doar prin cooperarea pe bază de parteneriat, o astfel de relaţie fiind benefică atât pentru ţările arabe, cât şi pentru cele din Uniune. De asemenea, intervenţia militară străină trebuie evitată, în favoarea unei soluţii de natură politică, cu scopul de a preîntâmpina o criză majoră regională, care ar afecta Libanul, în primul rând, şi s-ar răspândi pe scară mai largă în regiune.3

Continuarea consolidării politicii UE de dezvoltare şi ajutor umanitar este un alt obiectiv prioritar al preşedinţiei cipriote

a UE. Alte domenii care vor primi o atenţie specială în timpul preşedinţiei includ lupta împotriva foametei şi securitatea alimentară.

De asemenea, într-unul dintre discursurile sale, reprezentantul permanent al Ciprului la UE, ambasadorul Kornelios Korneliou a subliniat că relansarea politicii maritime a UE reprezintă pentru Republica Cipru o problemă deosebit de importantă.4 Mai mult de 40% din populaţia UE trăieşte în zonele de coastă, unde este produs aproximativ 40% din totalul PIB al UE. Dat fiind că o politică maritimă integrată ar putea ajuta acest potenţial enorm al UE, Ciprul va găzdui o conferinţă importantă pe această temă, în octombrie.

Preşedinţia cipriotă îşi propune în următorul semestru să sporească rolul UE la nivel global. O prezenţă puternică a UE în lume, ca o forţă a democraţiei, a stabilităţii şi a păcii, va ajuta atât partenerii, cât şi ţările membre.

Alexandra Mateescu

3 http://www.mfa.gov.cy/mfa/mfa2006.nsf/All/F5CF7BE0ED5C37E1C2257A1C00224478?OpenDocument 4 European Policy Centre, http://www.epc.eu/events_rep_details.php?pub_id=2670&cat_id=6

Aş dori să felicit echipa Biroului Formare a IER, condusă de domnul Gigi Mihăiţă, pentru organizarea cursului Expert Accesare Fonduri Structurale şi de Coeziune Europene. Cei doi lectori – Mariana Ciolacu şi Constantin Udrea – au prezentat informaţia într-un mod excelent şi într-un timp record. Cursul a fost intens şi complex. În numai 5 zile lucrătoare, au fost prezentate cele mai relevante informaţii teoretice şi practice pentru completarea unei cereri de finanţare. A fost nevoie de o zi plină de muncă, doar pentru a înţelege „limbajul” fondurilor europene. Pe lângă acestea, fiecare cursant sau echipă de cursanţi a creat câte o cerere de finanţare pentru examenul de final, care a avut loc în a şasea zi de curs. Din acest motiv, cursanţii au lucrat intensiv. Sala de curs a fost bine echipată. Fiecare participant la curs a avut propriul său microfon şi mapa cu materialele necesare studiului şi muncii. Informaţia a fost proiectată şi apoi disecată de către lectori. A fost o atmosferă destinsă, în care se puteau pune orice întrebări legate de curs sau despre cum se completează o cerere de finanţare. În pauze se discuta despre diverse idei şi despre cum ar putea fi puse în practică, mai ales cu ajutorul fondurilor europene.

Mie personal, acest curs mi-a făcut o impresie foarte bună. Am văzut implicarea şi sârguinţa întregii echipe a Biroului Formare. Calitatea lectorilor m-a impresionat profund. Doamna Ciolacu şi domnul Udrea sunt doi oameni deosebiţi, cu foarte multă experienţă în domeniul fondurilor europene. Asemenea unor lideri transformaţionali, demonstrau prin munca depusă, prin propriul exemplu implicarea lor, atât profesional cât şi emoţional. Nu o dată, i-am adus aminte domnului Udrea de pauză. Pentru el, lecţia era un mod de viaţă. Acest domn putea continua cu aceeaşi pasiune zile întregi fără a se opri din predat. Pe de altă parte, doamna Ciolacu a dat dovadă de o organizare şi o meticulozitate ieşite din comun. Totul era calculat la minut, astfel încât timpul sa fie petrecut în cel mai productiv mod posibil. În plus, implicarea sa în acest curs a fost exemplară. Am surprins-o discutând cu un cursant despre proiect. Acesta îi arătase faptul că îşi terminase proiectul pentru examen. Răspunsul doamnei Ciolacu mi-a rămas întipărit în minte: „Faptul ca aţi terminat proiectul nu ne împiedică să-l îmbunătăţim. Puteţi lua şi nota 11 la examen…”. Am învăţat multe lucruri de la lectorii mei la acest curs. Unele au fost teoretice, iar altele au fost bazate pe experienţa lor, atât din lumea proiectelor europene, cât şi din viaţa de zi cu zi.

Acestea fiind spuse, recomand cu cea mai mare căldură cursul Expert Accesare Fonduri Structurale şi de Coeziune Europene, organizat de echipa Biroului Formare a Institutului European din România.

Paul DragoşExpert Accesare Fonduri Structurale şi de Coeziune Europene

MIM - CEMS Vienna University of Economics and Business

Curs Expert Accesare Fonduri Structurale şi de Coeziune EuropeneUn punct de vedere

opinie

10© Institutul European din România, 2012

Redactor-şef: Oana MocanuRedactori: Mariana Bara, Mihai SebeGrafica & DTP: Monica DumitrescuVersiunea în limba engleză: Raluca Brad, Mihaela Papa, Mona Răus

* Textele publicate în acest Newsletter exprimă opinia autorilor şi nu reprezintă poziţia oficială a Institutului European din România.

ISSN 2065 - 457X

Pentru a primi viitoarele numere ale Newsletterului IER, vă puteţi abona accesând următorul link: www.ier.ro.

Institutul European din RomâniaBld. Regina Elisabeta nr. 7-9, RO – 030016, Bucureşti, România

Tel: (+4021) 314 26 96/ 133 / Fax: (+4021) 314 26 66Contact: newsletter@ier.ro

Web: www.ier.ro

SPAŢIUL DE LIBERTATE, SECURITATE ŞI JUSTIŢIE – VIZE, AZIL, IMIGRARE ÎNTRE SCHENGEN ŞI LISABONA 30 – 31 augustPersoana de contact: Gigi Mihăiţă, 021 314 26 96 int.134Include informaţii despre: instituţiile specifice realizării acestei politici sectoriale; instrumentele juridice prin care este realizată; influenţa jurisdicţiei europene asupra protecţiei liberei circulaţii a persoanelor şi a drepturilor omului; evoluţia politicii şi a reglementării europene în privinţa liberei circulaţii.

EXPERT ACHIZIŢII PUBLICE 3 – 7 septembriePersoana de contact: Mariana Bara, 021 314 26 96 int.114Deschiderea şi evaluarea ofertelor, atribuirea contractului de achiziţie publică, căile de atac sunt doar câteva dintre teme, urmate de prezentarea practică a SEAP – organizarea procedurilor de achiziţie publică prin mijloace electronice.

FORMATOR17 – 21 septembriePersoana de contact: Gigi Mihăiţă, 021 314 26 96 int.134Proiectarea şi elaborarea programelor de formare, pregătirea materialelor şi a cadrului de desfăşurare al programelor, alegerea şi aplicarea metodelor optime de predare, a mijloacelor de instruire adecvate sunt competenţe prin care viitorii formatori vor putea comunica eficient şi vor putea gestiona optim situaţiile dificile apărute în desfăşurarea cursului.

FORMAREA DE COMPETENŢE PENTRU TRADUCEREA ŞI REVIZIA DE TEXTE JURIDICE24 – 28 septembriePersoana de contact: Mariana Bara, 021 314 26 96 int.114Modulele tematice urmăresc dezvoltarea competenţelor privind principalele etape, instrumente şi standarde în traducerea, revizia lingvistică şi juridică, precum şi în cercetarea terminologică. Cursul oferă noţiuni elementare de drept al Uniunii Europene şi de jurisprudenţă a Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Atuuri ale cursurilor noastre:– conţinut bogat de informaţii axat pe dezvoltarea de competenţe concrete şi de mare actualitate– formatori cu solidă pregătire şi cu experienţă atât în tematica programului, cât şi în susţinerea sesiunilor de formare– taxe de curs moderate– locaţie centrală

Pentru alte informaţii (datele de desfăşurare, modalitatea de înscriere), vă rugăm să accesaţi site-ul www.ier.ro, secţiunea Formare în afaceri europene.

Promo

În perioada august – septembrie, Biroul Formare din cadrul IER vă aşteaptă la următoarele programe